21.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 46/1

(1)

Experiența a demonstrat necesitatea unei măsuri de toleranță pentru cazurile de nerespectări minore ale cerințelor de ecocondiționalitate, cazuri în care gravitatea, întinderea și durata nerespectării în cauză nu ar justifica o reducere imediată a plăților directe care urmează să fie acordate. Cu toate acestea, o astfel de măsură de toleranță ar trebui să includă monitorizarea corespunzătoare din partea autorității naționale competente până la remedierea nerespectării. În plus, aplicarea reducerilor la valorile inițiale deosebit de reduse ale plăților directe se poate dovedi mai împovărătoare, în comparație cu orice efect descurajator care ar putea fi obținut. În consecință, se impune stabilirea unui prag adecvat, sub limita căruia statele membre pot decide să nu aplice nicio reducere, cu condiția ca autoritatea națională competentă să se asigure că agricultorul ia măsuri pentru remedierea nerespectărilor constatate.

(2)

Articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (2) prevede că agricultorii trebuie să păstreze parcelele corespunzătoare hectarelor eligibile la dispoziția lor pe o perioadă de cel puțin 10 luni. Experiența a arătat că această condiție riscă să limiteze funcționarea pieței funciare și să creeze un volum semnificativ de muncă administrativă pentru agricultori și pentru serviciile administrative implicate. Cu toate acestea, pentru a evita cumulul de ajutoare pentru același teren, ar trebui stabilită o dată la care parcelele ar trebui să fie la dispoziția agricultorului. Ar fi oportun ca statele membre să stabilească data, care nu ar trebui să fie ulterioară datei fixate pentru modificarea cererii de ajutor. Aceeași regulă ar trebui, de asemenea, aplicată și în cazul statelor membre care aplică schema de plată unică pe suprafață.

(3)

Ca urmare a reducerii la o singură zi a perioadei în care parcelele corespunzătoare hectarelor eligibile stau la dispoziția agricultorului atât în cadrul schemei de plată unice, cât și în cadrul schemei de plată unice pe suprafață, ar trebui clarificate normele care reglementează răspunderea în domeniul ecocondiționalității, în special în cazul transferului de teren în anul calendaristic în cauză. Ar trebui, prin urmare, să fie clarificat faptul că agricultorul care depune o cerere de ajutor ar trebui să fie răspunzător în fața autorității competente pentru orice neîndeplinire a cerințelor de ecocondiționalitate în anul calendaristic în cauză, pentru toate terenurile agricole declarate în cererea de ajutor. Aceasta nu ar trebui să împiedice înțelegerile de drept privat între agricultorul în cauză și persoana către care sau de la care terenul agricol a fost transferat.

(4)

Articolul 71h din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că, în cadrul schemei de plată unică, noile state membre în sensul articolului 2 litera (g) din același regulament pot stabili valori unitare diferite pentru drepturile care urmează să fie atribuite pentru hectarele de pășuni sau pentru hectarele de pășune permanentă și pentru orice alte hectare eligibile identificate ca atare la 30 iunie 2003 sau la 30 iunie 2005, în cazul Bulgariei și al României. Noile state membre au stabilit un sistem de identificare a parcelelor agricole în conformitate cu articolul 20 din respectivul regulament. Cu toate acestea, datorită dificultăților tehnice survenite în cursul trecerii la sistemul de identificare respectiv, este posibil ca particularitățile unor parcele, așa cum erau în 2003, să nu fi fost reflectate cu exactitate. Pentru a permite punerea în aplicare fără dificultăți a posibilității de a fixa valori unitare diferite în toate noile state membre, data identificării parcelelor ar trebui să fie schimbată cu data de 30 iunie 2006. În orice caz, pentru România și Bulgaria data identificării parcelelor ar trebui să fie 1 ianuarie 2008. Textul articolului 71h din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui să fie modificat în consecință.

(5)

De asemenea, experiența a arătat că înființarea infrastructurii administrative necesare pentru aplicarea cerințelor legale în materie de gestionare reglementate, prevăzute de normele de ecocondiționalitate, implică un volum considerabil de muncă administrativă. O perioadă de trei ani de introducere progresivă a cerințelor legale în materie de gestionare în noile state membre care utilizează schema de plată unică, similară cu perioada de introducere progresivă care a fost aplicată în Comunitate, în componența pe care o avea aceasta la 30 aprilie 2004, în conformitate cu calendarul prevăzut în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, ar ușura procesul de introducere a cerințelor legale în materie de gestionare și aplicarea lor corespunzătoare. Perioada de introducere progresivă respectivă ar trebui să fie posibilă în cazul în care noul stat membru decide să aplice integral plățile directe înainte de ultima dată posibilă de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață. Articolul 143b alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și articolul 51 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1689/2005 al Consiliului (3) ar trebui modificate în consecință.

(6)

Articolul 143b alineatele (10) și (11) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 stabilesc normele care reglementează trecerea noilor state membre care utilizează schema de plată unică pe suprafață la aplicarea schemei de plată unică. În conformitate cu aceste norme, decizia unui nou stat membru de a pune în aplicare schema de plată unică face obiectul autorizării prealabile din partea Comisiei, pe baza unei evaluări a stadiului de pregătire a noului stat membru în cauză. Această autorizare prealabilă nu mai este necesară, deoarece aproape toate plățile directe sunt decuplate și deoarece atât schema de plată unică pe suprafață, cât și schema de plată unică reprezintă plăți decuplate și legate de suprafață, care prezintă majoritatea elementelor sistemului integrat, în special sistemul de identificare a parcelelor agricole. Prin urmare, dispozițiile menționate ar trebui eliminate. Eliminarea alineatelor (10) și (11) din articolul 143b implică modificarea în consecință a articolului 143b alineatul (9). Prin urmare, dispoziția respectivă ar trebui, de asemenea, să fie modificată.

(7)

Tabelul 2 din anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 stabilește cuantumurile totale ale plăților directe naționale complementare care urmează să fie acordate în Cipru, unde schema de plată unică pe suprafață se aplică până în 2008. Ca urmare a extinderii aplicării schemei de plată unică pe suprafață prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2006 al Consiliului (4), este necesară stabilirea cuantumurilor totale care urmează să fie plătite în Cipru, unde schema de plată unică pe suprafață se aplică în 2009 și 2010.

(8)

Noile state membre care au decis să aplice schema de plată unică au optat pentru introducerea acesteia începând cu 2007. În consecință, este oportun ca modificarea adusă articolului 71h din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 să se aplice noilor state membre în cauză cu începere de la data respectivă.

(9)

O serie de dispoziții modificate prin prezentul regulament, în special măsurile de toleranță pentru cazurile de nerespectări minore, aplicarea reducerilor sub un anumit prag, stabilirea unei date la care terenul ar trebui să stea la dispoziția agricultorului pentru a fi eligibil în conformitate cu schema de plată unică și schema de plată unică pe suprafață, precum și perioada de introducere progresivă acordată noilor state membre care aplică schema de plată unică în vederea punerii în aplicare depline a cerințelor de ecocondiționalitate pe teritoriul lor, ar crea norme mai favorabile agricultorilor în cauză decât actualele norme în vigoare. Aplicarea retroactivă a unor astfel de dispoziții nu ar trebui să încalce principiul securității juridice pentru operatorii economici în cauză. Același lucru se aplică și dispoziției modificate a articolului 71h din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Cu toate acestea, dispozițiile referitoare la răspunderea agricultorilor pentru nerespectare în cazul transferului de teren se aplică cu începere de la 1 aprilie 2008, pentru a asigura o securitate juridică suficientă pentru agricultorii în cauză, garantând în același timp aplicarea efectivă a acestor prevederi în anul 2008.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 ar trebui să fie modificate în consecință,

1.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 7 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazuri temeinic justificate, statele membre pot decide să nu aplice nicio reducere, în cazul în care, ținând cont de gravitatea, sfera și durata acesteia, o nerespectare este considerată minoră. Cu toate acestea, cazurile de nerespectare care reprezintă un risc direct față de sănătatea publică sau animală nu sunt considerate minore.

Dacă agricultorul nu a luat măsuri imediate de remediere care au dus la încetarea nerespectării constatate, autoritatea competentă adoptă măsurile necesare, care se pot limita, după caz, la o verificare administrativă, pentru a se asigura că agricultorul ia măsuri de remediere a nerespectării în cauză. Cazurile de nerespectare minore și măsurile de remediere care urmează să fie adoptate se notifică agricultorului.”

3.

La articolul 44 alineatul (3), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

„Exceptând cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale, aceste parcele se află la dispoziția agricultorului la data fixată de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei fixate în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.”

4.

Articolul 71h se modifică după cum urmează:

„Articolul 71h

Terenurile pentru pășunat

Noile state membre pot, de asemenea, în funcție de anumite criterii obiective, să stabilească, în cadrul plafonului regional sau al unei părți din acesta, valori unitare diferite ale drepturilor la plată care urmează să fie atribuite agricultorilor menționați la articolul 71f alineatul (1) pentru hectare de terenuri pentru pășunat identificate ca atare la 30 iunie 2006 și pentru orice alte hectare eligibile, ori pentru hectare de pășune permanentă identificate ca atare la 30 iunie 2006 și pentru orice alte hectare eligibile.

Cu toate acestea, pentru Bulgaria și România data identificării este 1 ianuarie 2008.”

5.

Articolul 143b se modifică după cum urmează:

6.

Anexa XII se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

(a)

articolul 1 alineatul (1) litera (a) se aplică de la 1 aprilie 2008;

(b)

articolul 1 alineatul (4) se aplică de la 1 ianuarie 2007.