11.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 300/42

(1)

Obiectivul Programului de la Haga este de a îmbunătăți capacitățile comune ale Uniunii și ale statelor membre, având ca scop, printre altele, combaterea crimei organizate transnaționale. Acest obiectiv este urmărit în special prin armonizarea legislației. Este necesară o cooperare mai strânsă între statele membre ale Uniunii Europene pentru a contracara pericolele și extinderea organizațiilor criminale și pentru a răspunde în mod eficient așteptărilor cetățenilor și cerințelor proprii. În acest sens, punctul 14 al concluziilor Consiliului European de la Bruxelles din 4 și 5 noiembrie 2004 arată că cetățenii Europei se așteaptă ca Uniunea Europeană, continuând să garanteze respectul pentru libertățile și drepturile fundamentale, să adopte, în ceea ce privește problemele transfrontaliere cum ar fi crima organizată, o abordare mai eficientă, combinată.

(2)

În comunicarea sa din 29 martie 2004 privind măsurile necesare pentru a combate terorismul și alte forme grave de criminalitate, Comisia a considerat că dispozitivul de luptă împotriva crimei organizate din cadrul UE trebuie consolidat și a declarat că va elabora o decizie-cadru care să înlocuiască Acțiunea comună 98/733/JAI din 21 decembrie 1998, care incriminează participarea la o organizație criminală pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene (2).

(3)

Punctul 3.3.2 din Programul de la Haga exprimă faptul că armonizarea dreptului penal material are ca scop facilitarea recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare și cooperarea polițienească și judiciară în materie penală și privește domenii atinse de criminalitate deosebit de gravă, cu implicații transfrontaliere; de asemenea, conform aceluiași punct, trebuie acordată prioritate domeniilor menționate explicit în cadrul tratatelor. Prin urmare, definiția infracțiunilor privitoare la participarea la o organizație criminală ar trebui armonizată în statele membre. Astfel, prezenta decizie-cadru ar trebui să privească infracțiunile comise de obicei în cadrul unei organizații criminale. De asemenea, pentru persoanele fizice sau juridice care au comis asemenea infracțiuni sau sunt responsabile de comiterea acestora, ar trebui prevăzute pedepse care să corespundă gravității infracțiunilor.

(4)

Obligațiile care decurg din articolul 2 litera (a) nu ar trebui să aducă atingere libertății statelor membre de a clasifica alte grupuri de persoane ca organizații criminale, de exemplu, grupuri al căror scop nu este de a aduce beneficii financiare sau materiale de niciun fel.

(5)

Obligațiile care decurg din articolul 2 litera (a) nu ar trebui să aducă atingere libertății statelor membre de a interpreta termenul de „activități criminale” în sensul că acesta presupune realizarea de acte materiale.

(6)

Uniunea Europeană ar trebui să profite de realizările semnificative ale organizațiilor internaționale, în special de Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate („Convenția de la Palermo”), încheiată în numele Comunității Europene prin Decizia 2004/579/CE a Consiliului (3).

(7)

De vreme ce obiectivele prezentei decizii-cadru nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi deci, în virtutea dimensiunii acțiunii, realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comuniății Europene, astfel cum este pus în aplicare de articolul 2 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta decizie-cadru nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acelor obiective.

(8)

Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de către Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și în special de articolele 6 și 49 ale acesteia. Niciun element din prezenta decizie-cadru nu are ca scop reducerea sau restricționarea normelor naționale privitoare la drepturile și libertățile fundamentale, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la grevă, libertatea de reuniune, de asociere, libertatea presei sau libertatea de expresie, inclusiv dreptul oricărei persoane de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru apărarea intereselor proprii, precum și dreptul conex la manifestații publice.

(9)

Acțiunea comună 98/733/JAI ar trebui de aceea abrogată,

1.

„organizație criminală” desemnează o asociație structurată, stabilită în timp, de mai mult de două persoane, care acționează concertat în vederea comiterii de infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate sau de aplicarea unei măsuri de siguranță privative de libertate cu o durată maximă de cel puțin patru ani, sau de o pedeapsă mai severă, pentru a obține, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau de altă natură materială;

2.

„asociație structurată” desemnează o asociație care nu este formată la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracțiuni și care nu prezintă în mod necesar roluri definite formal pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau o structură dezvoltată.

(a)

comportamentul oricărei persoane care, în mod intenționat și în cunoștință de cauză privind fie scopul și activitatea generală a organizației criminale, fie intenția sa de a comite infracțiunile respective, ia parte în mod activ la activitățile criminale ale organizației, inclusiv prin furnizarea de informații și mijloace materiale, recrutarea de noi membri, precum și toate formele de finanțare ale activităților acesteia, cunoscând că această participare va contribui la realizarea activităților infracționale ale organizației;

(b)

comportamentul oricărei persoane, constând în încheierea unui acord cu una sau mai multe persoane cu privire la exercitarea unei activități care, în cazul în care ar fi pusă în aplicare, ar echivala cu comiterea infracțiunilor menționate la articolul 1, chiar dacă persoana respectivă nu participă la executarea propriu-zisă a respectivei activități.

(a)

infracțiunea menționată la articolul 2 litera (a) este pasibilă de o pedeapsă maximă privativă de libertate de cel puțin doi până la cinci ani; sau că

(b)

infracțiunea menționată la articolul 2 litera (b) este pasibilă de același termen maxim de pedeapsă privativă de libertate ca infracțiunea în vederea căreia este încheiat acordul, sau de un termen maxim de pedeapsă de cel puțin doi până la cinci ani.

(a)

renunță la activitățile infracționale; și

(b)

furnizează autorităților administrative sau judiciare informații pe care acestea nu ar fi fost capabile să le obțină altfel și care le asistă pe acestea:

(a)

puterea de a reprezenta persoana juridică;

(b)

autoritatea de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

(c)

autoritatea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(a)

anularea dreptului de a primi avantaje sau ajutor public;

(b)

interdicția temporară sau permanentă de a exercita o activitate comercială;

(c)

plasarea sub control judiciar;

(d)

lichidarea judiciară;

(e)

închiderea temporară sau permanentă a proprietăților care au fost folosite pentru comiterea infracțiunii.

(a)

în întregime sau parțial pe teritoriul propriu, indiferent de locul unde este bazată organizația sau unde își desfășoară activitățile infracționale;

(b)

de către unul dintre cetățenii săi; sau

(c)

în beneficiul unei persoane juridice care își are sediul pe teritoriul acelui stat membru.

(a)

statul membru pe teritoriul căruia s-au produs actele;

(b)

statul membru unde făptașul este cetățean sau rezident;

(c)

statul membru de origine al victimelor;

(d)

statul membru pe teritoriul căruia a fost descoperit făptașul.