6.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/73

(1)

Articolul 29 din tratat prevede că obiectivul Uniunii este acela de a le oferi cetățenilor un nivel ridicat de siguranță într-un spațiu de libertate, de securitate și de justiție, prin dezvoltarea acțiunii comune între statele membre în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală.

(2)

În declarația lor de solidaritate împotriva terorismului din 25 martie 2004, șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene și-au declarat intenția fermă ca statele membre să își mobilizeze toate instrumentele pe care le au la dispoziție pentru a sprijini un stat membru sau un stat aderent pe teritoriul propriu la solicitarea autorităților sale politice în cazul unui atac terorist.

(3)

În urma atacurilor din 11 septembrie 2001, unitățile speciale de intervenție ale tuturor autorităților însărcinate cu aplicarea legii din statele membre au inițiat deja activități de cooperare sub egida Grupului operativ de lucru al șefilor de poliție. Din 2001, rețeaua acestora, denumită „Atlas”, a organizat diverse seminarii, studii, schimburi de materiale și exerciții comune.

(4)

Niciun stat membru nu dispune de toate mijloacele, resursele și competențele necesare pentru a rezolva în mod eficient toate tipurile posibile de situații de criză specifice sau la scară largă care necesită intervenții speciale. Prin urmare, este de importanță crucială ca fiecare stat membru să poată solicita asistența unui alt stat membru.

(5)

Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (3) („Decizia Prüm”), în special articolul 18 din respectiva decizie, reglementează formele de asistență polițienească între statele membre în ceea ce privește evenimentele de masă și alte evenimente similare majore, dezastrele și accidentele grave. Prezenta decizie nu conține reglementări în domeniul evenimentelor de masă, al dezastrelor (naturale) sau al accidentelor grave în sensul articolului 18 din Decizia Prüm, dar completează dispozițiile Deciziei Prüm, luând în considerare forme de asistență polițienească între statele membre prin intermediul unităților speciale de intervenție în alte situații, și anume situații de criză generate de intervenția umană, care prezintă o amenințare fizică directă gravă la adresa persoanelor, a bunurilor, a infrastructurii sau a instituțiilor, în special situații de luare de ostatici, deturnări și alte evenimente similare.

(6)

Existența acestui cadru juridic și a unei compilații care să indice care sunt autoritățile competente va permite statelor membre să reacționeze rapid și să câștige timp în cazul survenirii unor astfel de situații de criză. În plus, în vederea îmbunătățirii capacității statelor membre de a preveni și de a răspunde unor astfel de situații de criză, în special incidentelor teroriste, este esențial ca unitățile speciale de intervenții să se reunească în mod regulat și să organizeze activități de formare comune pentru a putea beneficia de experiențele comune,

(a)

„unitate specială de intervenție” înseamnă orice unitate de aplicare a legii dintr-un stat membru, specializată în controlul unei situații de criză;

(b)

„situație de criză” înseamnă orice situație în care autoritățile competente ale unui stat membru au motive întemeiate să considere că există o infracțiune penală care prezintă o amenințare fizică directă gravă la adresa persoanelor, a bunurilor, a infrastructurii sau a instituțiilor statului membru respectiv, în special situațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (4);

(c)

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea națională care poate solicita și autoriza desfășurarea unităților speciale de intervenție.

(a)

acționează sub responsabilitatea, autoritatea și conducerea statului membru solicitant în conformitate cu legislația statului membru solicitant; și

(b)

acționează în limitele competențelor ce le revin în baza legislației lor naționale.

(a)

statele membre pot continua să aplice acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale privind cooperarea transfrontalieră care sunt în vigoare la 23 iunie 2008, în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri nu sunt incompatibile cu obiectivele prezentei decizii;

(b)

statele membre pot încheia sau pune în aplicare acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale privind cooperarea transfrontalieră după 23 decembrie 2008, în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri prevăd extinderea sau aprofundarea obiectivelor prezentei decizii.