(a)

plasarea unui accent mai puternic pe punerea în aplicare a legislației comunitare;

(b)

sprijinirea respectării legislației comunitare, în special în sectoare și întreprinderi considerate ca fiind expuse riscului și pentru categoriile de lucrători cele mai vulnerabile;

(c)

adaptarea cadrului juridic la schimbările din sfera muncii și simplificarea acestuia;

(d)

promovarea elaborării și aplicării strategiilor naționale;

(e)

crearea unei culturi generale care conferă importanța cuvenită prevenirii îmbolnăvirilor și riscurilor prin încurajarea schimbărilor de comportament al lucrătorilor și, în același timp, prin stimularea angajatorilor în direcția unor abordări favorabile ale aspectelor privind sănătatea;

(f)

punerea la punct a metodelor de identificare și evaluare a noilor riscuri potențiale;

(g)

evaluarea aplicării strategiei comunitare;

(h)

promovarea sănătății și a siguranței la nivel internațional.

(a)

Strategiile naționale ar trebui să aibă ca prioritate punerea în aplicare a unui ansamblu de instrumente care garantează un nivel ridicat de respectare a legislației, în special în întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și în sectoarele cu riscuri ridicate:

Aceste strategii ar trebui, în cazul în care este necesar și în conformitate cu prioritățile și particularitățile naționale, să abordeze în special evoluția demografică, eficiența preventivă a monitorizării sănătății, reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor, controale mai bune și mai eficiente și consolidarea coerenței politicilor.

(b)

Strategiile naționale ar trebui să vizeze stabilirea unor obiective cuantificabile în vederea reducerii incidenței accidentelor de muncă și a bolilor profesionale pentru categoriile de lucrători și tipurile de întreprindere și/sau sectoare relevante.

(c)

Îmbunătățirea cadrului de reglementare administrativ și instituțional va rămâne o prioritate majoră la nivel național și comunitar, iar evaluarea are un rol important de jucat în această privință.

(d)

Trebuie consolidată coerența politicilor pertinente, cum ar fi politica în materie de sănătate publică și ocuparea forței de muncă și politicile de sănătate și siguranță la locul de muncă.

(e)

Trebuie intensificate eforturile de cercetare cu privire la noile riscuri legate de locul de muncă și la cele deja existente, în domenii precum:

(f)

Locurile de muncă trebuie să fie concepute într-un asemenea mod încât să garanteze capacitatea de muncă a lucrătorilor de-a lungul întregii lor vieți profesionale. În același timp, locurile de muncă ar trebui să fie adaptate nevoilor individuale ale lucrătorilor mai vârstnici și ale lucrătorilor cu dizabilități.

(g)

Evoluția modelelor de comportament cu privire la siguranța și sănătatea în muncă trebuie să fie încurajată la toate nivelurile ciclului educativ și în toate domeniile.

(h)

Trebuie continuată elaborarea de noi instrumente de măsurare a progreselor realizate și a eforturilor depuse de către toate părțile implicate, atât la nivel național, cât și la nivel european, în special prin utilizarea tabelelor de rezultate.

(i)

Este necesar să se intensifice cooperarea internațională și să se continue cooperarea activă cu Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății și alte organizații internaționale.

(a)

să se recunoască importanța muncii de calitate și a principiilor care stau la baza acestei noțiuni, adică drepturile și participarea lucrătorilor, egalitatea de șanse, protecția sănătății și a siguranței, precum și o organizare a muncii care să fie compatibilă cu viața de familie;

(b)

să se ia în considerare noile provocări, cum ar fi evoluția demografică și îmbătrânirea forței de muncă, noile tendințe pe piața muncii și noile fluxuri migratoare, din ce în ce mai importante, care evoluează înspre Europa sau în interiorul acesteia;

(c)

să se asigure un cadru legislativ modern și eficient în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, în vederea garantării unei puneri adecvate în aplicare a legislației comunitare, a simplificării acestei legislații fără a reduce nivelul de protecție existent și a adaptării la schimbările la locul de muncă;

(d)

să se sensibilizeze și mai mult părțile vizate cu privire la necesitatea reabilitării și reintegrării lucrătorilor excluși pe o perioadă lungă de pe piața forței de muncă din cauza unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui handicap;

(e)

să se depună eforturi sporite, inclusiv recurgându-se la măsuri economice de stimulare, pentru a determina schimbări de comportament în vederea unei gestionări integrate și mai participative a sănătății și siguranței în întreprinderi;

(f)

să fie invitată Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate în Muncă să promoveze schimbul de informații și bune practici și să furnizeze, prin intermediul observatorului său pentru riscuri, informații de înaltă calitate cu privire la provocări specifice. Se cuvine să se acorde o mai mare atenție tendințelor și influențelor socio-economice mai ample;

(a)

să elaboreze și să pună în aplicare strategii naționale coerente în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, care să fie adaptate realităților naționale, în cooperare cu partenerii sociali, și în cazul în care este necesar, fixându-se în acest context obiective cuantificabile în vederea unei reduceri mai importante a numărului accidentelor de muncă și a incidenței bolilor profesionale, în special în sectoarele de activitate unde ratele se situează peste medie;

(b)

să confere sistemelor naționale de protecție socială și de sănătate, după caz, un rol mai activ în îmbunătățirea prevenirii și în reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor;

(c)

să examineze posibilitățile oferite de Programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială (Progress), Fondul Social European și alte fonduri comunitare pentru promovarea strategiei comunitare;

(d)

să încurajeze centrele naționale de cercetare să facă schimb de informații și să colaboreze în cadrul programelor pe care le desfășoară la nivel național și european, axându-se pe rezolvarea de probleme și pe transferul rapid de rezultate către întreprinderi, în special către IMM-uri;

(e)

să se efectueze acțiuni de sensibilizare prin îmbunătățirea informării, pregătirii și participării lucrătorilor, prin furnizarea de îndrumări simple, adresate cu precădere întreprinderilor mici și prin analizarea și răspândirea exemplelor de bune practici, în special prin constituirea de rețele ale părților implicate la nivel local;

(f)

să se promoveze o abordare sistematică a bunăstării la locul de muncă prin inițiative în favoarea calității muncii, integrându-se în special sănătatea și siguranța, învățarea pe tot parcursul vieții și chestiunile legate de egalitatea dintre sexe în gestionarea întreprinderilor și la toate nivelurile ciclului educativ;

(g)

să asigure controale mai bune și mai eficiente în toate statele membre și să ia măsuri corespunzătoare pentru a furniza inspecțiilor de muncă resurse adecvate;

(h)

să continue punerea în aplicare, prin toate mijloacele adecvate, a strategiei globale în domeniul siguranței și al sănătății în muncă, adoptată de Organizația Internațională a Muncii în 2003;

(i)

să acorde o atenție deosebită noilor tendințe pe piața muncii, cum ar fi dezvoltarea muncii independente, a externalizării, a subcontractării și a folosirii lucrătorilor migranți și a lucrătorilor detașați;

(a)

să promoveze sănătatea și siguranța în muncă luând măsurile adecvate cu privire la schimbările din lumea muncii;

(b)

să asigure o mai bună cooperare cu și între diferitele organizații și comitete, cum ar fi Comisia consultativă pentru sănătate și siguranță în muncă (CCSS), Comitetul inspectorilor de muncă principali, Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate în Muncă și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă și să țină seama de informațiile oferite de aceste organizații și de punctele de vedere ale comitetelor în elaborarea noilor politici și a noilor legislații din domeniu;

(c)

să continue monitorizarea și susținerea punerii în aplicare a legislației în toate statele membre;

(d)

să elaboreze, în colaborare cu CCSS și partenerii sociali, ghiduri de aplicare a directivelor, în special pentru IMM-uri;

(e)

să îmbunătățească coordonarea cu alte politici comunitare, în special în ceea ce privește fabricarea și comercializarea echipamentelor de lucru și a produselor chimice, precum și în ceea ce privește politica în materie de sănătate publică, educație și combaterea discriminării;

(f)

să încurajeze schimbul de opinii și de experiențe în cadrul CCSS în ceea ce privește strategiile naționale;

(g)

să îmbunătățească, cu sprijinul CCSS, punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătățirii siguranței și sănătății în muncă a lucrătorilor (1) în ceea ce privește calitatea, acoperirea și accesibilitatea serviciilor de prevenire;

(h)

să elaboreze, în strânsă cooperare cu CCSS, o metodologie comună de evaluare a directivelor speciale în domeniul sănătății și al siguranței în muncă și să intensifice eforturile menite să îmbunătățească și să simplifice și mai mult cadrul administrativ și de reglementare, ținând seama de obiectivul fixat de Consiliul European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007 și de activitățile Comisiei de reducere a formalităților administrative fără a se diminua nivelul de protecție existent și acordând atenția cuvenită nevoilor microîntreprinderilor în cadrul punerii în aplicare a acestei legislații;

(i)

să se asigure că orice nou instrument legislativ propus în cadrul strategiei comunitare respectă principiile unei mai bune legiferări, reafirmate de Consiliul European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007 și este în consecință însoțit de o evaluare eficientă de impact, acolo unde este cazul;

(j)

să lucreze împreună cu CCSS la examinarea modalităților de cooperare între angajatori atunci când, în același loc de muncă, coexistă mai multe niveluri de subcontractare;

(k)

să coopereze cu autoritățile legislative la elaborarea unui sistem statistic european adecvat în domeniul sănătății și siguranței în muncă, care să țină cont de diferitele sisteme naționale și care să evite impunerea unor formalități administrative suplimentare;

(a)

să elaboreze inițiative în cadrul dialogului social sectorial și să vegheze la consolidarea participării reprezentanților lucrătorilor la gestionarea sistematică a riscurilor profesionale;

(b)

să joace un rol activ în răspândirea principiilor fundamentale ale strategiei comunitare la nivel european, național, regional, precum și în interiorul întreprinderilor;

(c)

să coopereze activ cu autoritățile naționale la elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor naționale în materie de sănătate și siguranță în muncă;

(d)

să promoveze și să difuzeze la locul de muncă aplicarea corectă a principiilor prevenirii riscurilor profesionale;

(e)

să continue negocierile cu privire la prevenirea violenței și a hărțuirii la locul de muncă și să țină seama de evaluarea punerii în aplicare a acordului cadru la nivel european privind stresul la locul de muncă;

(f)

să aprofundeze, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, asistența tehnică și formarea adresate reprezentanților lucrătorilor cu responsabilități în materie de sănătate și siguranță în muncă și angajatorilor, în special IMM-urile.