30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/5

1.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia, denumite în cele ce urmează în mod colectiv „instituțiile”, observă că practica actuală, care implică discuții între Președinția Consiliului, Comisie și președinții comisiilor competente și/sau raportorii Parlamentului European, precum și între copreședinții Comitetului de conciliere și-a demonstrat eficacitatea.

2.

Instituțiile confirmă faptul că această practică, care s-a dezvoltat în toate etapele procedurii de codecizie, trebuie să fie încurajată în continuare. Instituțiile se angajează să își examineze metodele de lucru, astfel încât să utilizeze cu și mai multă eficiență toate posibilitățile oferite de procedura de codecizie prevăzută în Tratatul CE.

3.

Prezenta declarație comună clarifică aceste metode de lucru, precum și aspectele practice prin care acestea pot fi realizate. Declarația completează Acordul interinstituțional privind „O mai bună legiferare” (1), în special dispozițiile acestuia privind procedura de codecizie. Instituțiile se angajează să respecte în totalitate aceste angajamente, în conformitate cu principiile transparenței, responsabilității și eficienței. În acest sens, instituțiile ar trebui să acorde o atenție deosebită promovării unor propuneri de simplificare cu respectarea în același timp a acquis-ul comunitar.

4.

Instituțiile cooperează cu bună credință pe întreaga durată a procedurii, pentru a-și apropia pozițiile cât mai mult posibil, permițând astfel, dacă este cazul, adoptarea actului legislativ într-o etapă timpurie a procedurii.

5.

În acest scop, instituțiile cooperează prin intermediul contactelor interinstituționale corespunzătoare pentru a monitoriza progresul înregistrat și pentru a analiza gradul de convergență pe parcursul tuturor etapelor procedurii de codecizie.

6.

Instituțiile se angajează, în conformitate cu regulamentele lor de procedură, să schimbe informații în mod periodic cu privire la evoluția dosarelor de codecizie. Acestea se asigură că există, în măsura posibilului, o coordonare a calendarelor lor de lucru, astfel încât să permită derularea procedurilor într-un mod coerent și convergent. Prin urmare, instituțiile vor încerca să stabilească un calendar estimativ al diferitelor etape care duc la adoptarea finală a diverse propuneri legislative, în deplină conformitate cu natura politică a procesului decizional.

7.

Cooperarea între instituții în contextul codeciziei ia adesea forma unor reuniuni tripartite („trialoguri”). Acest sistem al trialogului și-a demonstrat vitalitatea și flexibilitatea, creând un număr semnificativ mai mare de posibilități de a ajunge la un acord în prima sau în a doua lectură și contribuind, de asemenea, la pregătirea lucrărilor Comitetului de conciliere.

8.

În general, aceste trialoguri se desfășoară într-un cadru informal. Acestea pot avea loc în toate etapele procedurii și la diferite niveluri de reprezentare, în funcție de natura discuțiilor prevăzute. Fiecare instituție, în conformitate cu propriul său regulament de procedură, își desemnează participanții la fiecare reuniune, își definește mandatul de negociere și informează în timp util celelalte instituții cu privire la aspectele practice ale reuniunilor.

9.

În măsura posibilului, toate proiectele de text de compromis supuse dezbaterii la o reuniune ulterioară sunt distribuite în prealabil tuturor participanților. Pentru a consolida transparența, trialogurile care se desfășoară în cadrul Parlamentului European și al Consiliului sunt anunțate, în măsura în care acest lucru este posibil.

10.

Președinția Consiliului se va strădui să asiste la reuniunile comisiilor parlamentare. Aceasta va examina cu atenție, în mod corespunzător, orice solicitare primită de a furniza informații privind poziția Consiliului.

11.

Instituțiile cooperează cu bună credință pentru a-și apropia pozițiile în cea mai mare măsură, astfel încât actele legislative să poată fi adoptate în prima lectură, ori de câte ori acest lucru este posibil.

12.

Se stabilesc contacte adecvate pentru a facilita derularea procedurilor în primă lectură.

13.

Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-un mod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrul interinstituțional și de rolul care îi este conferit acesteia prin tratat.

14.

Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trailogurilor, Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisiei parlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unor amendamente la propunerea Comisiei. Scrisoarea în cauză indică disponibilitatea Consiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării din punct de vedere juridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot în ședință plenară. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

15.

În acest context, atunci când este iminentă finalizarea unui dosar în prima lectură, informațiile privind intenția de a încheia un acord ar trebui să fie puse la dispoziție cât mai curând posibil.

16.

În cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de prima lectură a Parlamentului European, contactele pot continua în vederea încheierii unui acord în etapa poziției comune.

17.

Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-un mod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrul interinstituțional și de rolul care îi este conferit prin tratat.

18.

În cazul în care se ajunge la un acord în această etapă, președintele comisiei parlamentare competente recomandă, într-o scrisoare adresată Președintelui Coreper, acceptarea în ședință plenară a fără amendamente a poziției comune a Consiliului, sub rezerva confirmării poziției comune de către Consiliu și a verificării din punct de vedere juridic și lingvistic. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

19.

În expunerea sa de motive, Consiliul descrie cât mai clar posibil motivele care l-au condus la adoptarea poziției comune. În cea de a doua lectură, Parlamentul European ține cont, în cea mai mare măsură posibilă, de motivele respective și de poziția Comisiei.

20.

Înainte de a transmite poziția comună, Consiliul se străduiește să stabilească, cu consultarea Parlamentului European și a Comisiei, data posibilă pentru transmiterea acesteia pentru a asigura eficiența maximă a procedurii legislative în a doua lectură.

21.

Imediat ce poziția comună a Consiliului este transmisă Parlamentului European, se vor relua contactele adecvate, pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a pozițiilor respective și pentru a permite astfel finalizarea procedurii legislative cât mai curând posibil.

22.

Comisia facilitează astfel de contacte și își dă avizul, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectarea echilibrului interinstituțional și a rolului care îi este conferit prin tratat.

23.

Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trialogurilor, Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisiei parlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unor amendamente la poziția comună a Consiliului. Scrisoarea respectivă indică disponibilitatea Consiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării din punct de vedere juridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot în ședință plenară. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

24.

În cazul în care devine evident că nu vor putea fi acceptate de către Consiliu toate amendamentele depuse de Parlamentul European în a doua lectură și atunci când Consiliul este pregătit să-și prezinte poziția, se organizează un prim trialog. Fiecare instituție își desemnează participanții la fiecare reuniune și își definește mandatul de negociere, în conformitate cu propriul său regulament de procedură. Comisia indică ambelor delegații, cât mai devreme posibil, intențiile pe care le are în legătură cu avizul său privind amendamentele depuse de Parlamentul European în a doua lectură.

25.

Trialogurile se desfășoară pe toată durata procedurii de conciliere, cu scopul de a soluționa aspectele încă nerezolvate și de a pregăti terenul pentru a se ajunge la un acord în cadrul Comitetului de conciliere. Rezultatele trialogurilor sunt discutate și, dacă este cazul, aprobate în cadrul reuniunilor instituțiilor respective.

26.

Comitetul de conciliere este convocat de către Președintele Consiliului, de comun acord cu Președintele Parlamentului European, cu respectarea dispozițiilor tratatului.

27.

Comisia participă la procedurile de conciliere și ia toate inițiativele necesare în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului. Aceste inițiative pot include, proiecte de text de compromis, luând în considerare pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectarea rolului conferit Comisiei prin tratat.

28.

Președinția Comitetului este exercitată în comun de către Președintele Parlamentului European și de către Președintele Consiliului. Reuniunile Comitetului de conciliere sunt prezidate, alternativ, de fiecare copreședinte.

29.

Datele și ordinea de zi ale reuniunilor Comitetului de conciliere sunt stabilite în comun de către copreședinți în vederea funcționării eficiente a Comitetului de conciliere pe toată durata procedurii de conciliere. Comisia este consultată cu privire la datele preconizate. Parlamentul European și Consiliul rezervă, cu titlu indicativ, date adecvate pentru procedurile de conciliere și le comunică Comisiei.

30.

La fiecare reuniune a Comitetului de conciliere, copreședinții pot introduce mai multe dosare pe ordinea de zi. Pe lângă tema principală („punct B”), asupra căreia nu s-a ajuns încă la un acord, se pot deschide și/sau închide fără dezbatere proceduri de conciliere privind alte subiecte („punct A”).

31.

Parlamentul European și Consiliul, respectând dispozițiile din tratat privind termenele, țin cont, în măsura posibilului, de imperativele legate de calendar, în special de cele determinate de întreruperi ale activităților instituțiilor și de alegerile Parlamentului European. În orice caz, întreruperile activităților trebuie să dureze cât mai puțin posibil.

32.

Reuniunile Comitetului de conciliere se desfășoară, alternativ, în localurile Parlamentului European și în localurile Consiliului, în vederea partajării echitabile a serviciilor, inclusiv a celor de interpretare.

33.

Comitetului de conciliere i se pun la dispoziție propunerea Comisiei, poziția comună a Consiliului, avizul emis de Comisie asupra acesteia, amendamentele propuse de Parlamentul European, avizul emis de Comisie asupra acestora și un document de lucru comun al delegațiilor Parlamentului European și Consiliului. Acest document de lucru ar trebui să permită utilizatorilor să identifice cu ușurință aspectele supuse discuției și să le abordeze într-un mod eficient. În general, Comisia își prezintă avizul în termen de trei săptămâni de la primirea oficială a rezultatului votului Parlamentului European, până la data începerii lucrărilor de conciliere.

34.

Copreședinții pot supune unele texte aprobării Comitetului de conciliere.

35.

Acordul privind un text comun este constatat în cadrul unei reuniuni a Comitetului de conciliere sau, ulterior, prin intermediul unui schimb de scrisori între copreședinți. Copii ale scrisorilor respective sunt transmise Comisiei.

36.

În cazul în care Comitetul de conciliere ajunge la un acord privind un text comun, textul este supus aprobării formale a copreședinților după ce este finalizat din punct de vedere juridic și lingvistic. Cu toate acestea, în cazuri excepționale, pentru a respecta termenele, un proiect de text comun poate fi supus aprobării formale a copreședinților.

37.

Copreședinții transmit textul comun astfel aprobat Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun. În cazul în care Comitetul de conciliere nu este în măsură să adopte un text comun, copreședinții notifică acest lucru Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun. Scrisorile respective sunt considerate acte oficiale. Copii ale acestor scrisori sunt transmise Comisiei spre informare. Documentele de lucru utilizate în cursul procedurii de conciliere vor putea fi accesate în registrul fiecărei instituții odată ce procedura a fost încheiată.

38.

Secretariatul General al Parlamentului European și Secretariatul General al Consiliului asigură în comun funcțiile de secretariat al Comitetului de conciliere, în asociere cu Secretariatul General al Comisiei.

39.

În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul consideră că este absolut necesară prorogarea termenelor prevăzute la articolul 251 din tratat, acestea notifică președintele celeilalte instituții și Comisia în mod corespunzător.

40.

Atunci când se ajunge la un acord, în primă sau a doua lectură, sau pe durata concilierii, textul astfel convenit este finalizat de către serviciile juridico/lingvistice ale Parlamentului European și ale Consiliului, care acționează în strânsă cooperare și de comun acord.

41.

Nu se pot aduce modificări nici unui text convenit, fără acordul explicit, la nivel corespunzător, al Parlamentului European și al Consiliului.

42.

Finalizarea este realizată cu respectarea diferitelor proceduri ale Parlamentului European și ale Consiliului, în special în ceea ce privește termenele pentru încheierea procedurilor interne. Instituțiile se angajează să nu redeschidă discuții privind anumite probleme de fond în cursul termenelor stabilite pentru finalizarea din punct de vedere juridic și lingvistic a actelor legislative.

43.

Parlamentul European și Consiliul convin asupra unei prezentări comune a textelor pregătite de aceste instituții în comun.

44.

În măsura posibilului, instituțiile se angajează să utilizeze clauze standard, acceptate de comun acord, pe care să le încorporeze în documentele adoptate în codecizie, în special în ceea ce privește dispozițiile privind exercitarea competențelor de executare [în conformitate cu decizia privind „comitologia” (2)], intrarea în vigoare, transpunerea și aplicarea actelor legislative, precum și respectarea dreptului de inițiativă al Comisiei.

45.

Instituțiile vor încerca să organizeze o conferință de presă comună pentru a anunța rezultatul pozitiv al procesului legislativ în prima sau a în doua lectură ori în timpul concilierii. De asemenea, vor încerca să emită comunicate de presă comune.

46.

După ce Parlamentul European și Consiliul adoptă un act legislativ în codecizie, textul se prezintă spre semnare Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului, precum și secretarilor generali ai acestor instituții.

47.

Președinții Parlamentului European și al Consiliului primesc textul spre semnare în limbile lor respective și, în măsura posibilului, semnează textul împreună, în cadrul unei ceremonii comune care urmează a fi organizată lunar, în vederea semnării unor acte legislative importante în prezența mass-media.

48.

Textul semnat în comun este transmis spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În general, publicarea are loc în termen de două luni de la adoptarea actului legislativ de către Parlamentul European și Consiliu.

49.

În cazul în care una dintre instituții identifică o eroare materială sau evidentă într-un text (sau într-una din versiunile sale lingvistice), aceasta informează imediat celelalte instituții. În cazul în care eroarea privește un act legislativ care încă nu a fost adoptat fie de către Parlamentul European, fie de către Consiliu, serviciile juridico/lingvistice ale Parlamentului European și ale Consiliului pregătesc, în strânsă cooperare, rectificarea necesară. În cazul în care eroarea privește un act legislativ care a fost adoptat deja de una dintre instituții sau de ambele instituții, fie că a fost publicat sau nu, Parlamentul European și Consiliul adoptă, de comun acord, o rectificare redactată în conformitate cu procedurile lor respective.