15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

126


32006R1367


L 264/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1367/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 6 septembrie 2006

privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de Conciliere la 22 iunie 2006 (2),

întrucât:

(1)

Legislația comunitară în domeniul mediului își propune să contribuie inter alia la conservarea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului și la protecția sănătății omului, promovând în acest fel dezvoltarea durabilă.

(2)

Al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (3) subliniază importanța furnizării de informații adecvate privind mediul și de oportunități pentru participarea publicului la luarea deciziilor în probleme de mediu, sporind astfel responsabilizarea și transparența luării deciziilor, contribuind la creșterea gradului de conștientizare a publicului și a sprijinului acestuia pentru deciziile luate. De asemenea, ca și programele anterioare (4), încurajează punerea în aplicare mai eficientă și asigurarea respectării legislației comunitare în domeniul mediului, în special controlul aplicării normelor comunitare și luarea de măsuri în cazurile de încălcare a legislației comunitare privind mediul.

(3)

La 25 iunie 1998, Comunitatea a semnat Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Comunitatea a aprobat Convenția de la Aarhus la 17 februarie 2005 (5). Dispozițiile dreptului comunitar trebuie să fie compatibile cu cele ale convenției.

(4)

Comunitatea a adoptat deja un pachet legislativ aflat în evoluție continuă care contribuie la realizarea obiectivelor Convenției de la Aarhus. Ar trebui să se impună aplicarea cerințelor Convenției instituțiilor și organismelor comunitare.

(5)

E oportună abordarea celor trei piloni ai Convenției de la Aarhus, mai exact accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și la accesul la justiție în probleme de mediu, în cadrul unui singur act normativ și stabilirea unor dispoziții comune privind obiectivele și definițiile. Acest lucru contribuie la raționalizarea legislației și îmbunătățirea transparenței măsurilor luate cu privire la instituțiile și organismele comunitare.

(6)

Ca principiu general, drepturile garantate de cei trei piloni ai Convenției de la Aarhus nu au caracter discriminatoriu pe bază de cetățenie, naționalitate sau domiciliu.

(7)

Convenția de la Aarhus definește autoritățile publice în sens larg, deoarece noțiunea de bază constă în faptul că, unde se exercită autoritatea publică, sunt garantate drepturi pentru persoane individuale și organizațiile lor. În consecință, este necesar să se definească instituțiile și organismele comunitare reglementate de prezentul regulament într-un sens larg și funcțional. În temeiul Convenției de la Aarhus, instituțiile și organismele comunitare pot fi excluse din domeniul de aplicare al convenției atunci când acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative. Cu toate acestea, pentru a asigura conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (6), dispozițiile cu privire la accesul la informațiile privind mediul ar trebui să se aplice instituțiilor și organismelor comunitare care acționează în exercitarea puterii legislative.

(8)

Definiția informațiilor privind mediul din prezentul regulament cuprinde orice tip de informație cu privire la starea mediului. Această definiție, care a fost aliniată la definiția adoptată de Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (7), are același conținut ca și definiția prevăzută în Convenția de la Aarhus. Definiția termenului „document” prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se referă la informațiile privind mediul astfel cum sunt definite de prezentul regulament.

(9)

Este necesar ca prezentul regulament să ofere o definiție a planurilor și programelor luând în considerare dispozițiile Convenției de la Aarhus, în paralel cu abordarea urmată în ceea ce privește obligațiile statelor membre prevăzute de legislația comunitară în vigoare. „Planurile și programele pentru mediu” ar trebui definite ținând seama de contribuția acestora sau de capacitatea acestora de a contribui semnificativ la realizarea obiectivelor și priorităților politicii comunitare de mediu. Pentru perioada de zece ani care începe la 22 iulie 2002, al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu stabilește obiectivele politicii comunitare de mediu și acțiunile vizate pentru realizarea acestor obiective. La finalul acestei perioade, ar trebui să se adopte un nou program de acțiune pentru mediu.

(10)

Având în vedere că dreptul mediului este în constantă evoluție, definiția dreptului mediului ar trebui să se refere la obiectivele politicii comunitare privind mediul, astfel cum au fost stabilite de tratat.

(11)

Actele administrative cu caracter individual ar trebui să poată face obiectul unei posibile reexaminări interne atunci când sunt obligatorii din punct de vedere legal și au efecte externe. În mod similar, ar trebui reglementate omisiunile în cazul în care dreptul mediului prevede o obligație de adoptare a unui act administrativ. Ținând seama de faptul că actele adoptate de o instituție sau un organism comunitar care acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative pot fi excluse, același lucru ar trebui să se aplice și altor proceduri de anchetă în cazul în care instituția sau organismul comunitar respectiv acționează în calitate de organism de control administrativ în aplicarea tratatului.

(12)

Convenția de la Aarhus prevede accesul publicului la informațiile privind mediul, fie ca urmare a unei cereri, fie în cadrul unei difuzări active de către autoritățile prevăzute de convenție. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și agențiilor și organismelor similare înființate printr-un act juridic comunitar. Acesta prevede, pentru aceste instituții, norme care sunt, în mare măsură, în conformitate cu normele prevăzute de Convenția de la Aarhus. Este necesară extinderea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 la toate celelalte instituții și organisme comunitare.

(13)

În cazul în care Convenția de la Aarhus conține dispoziții care nu sunt reluate, în totalitate sau parțial, și de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, este necesară adoptarea acestora, în special în ceea ce privește colectarea și comunicarea informațiilor privind mediul.

(14)

Pentru ca dreptul de acces al publicului la informațiile privind mediul să fie eficient, este esențial ca respectivele informații să fie de bună calitate. În consecință, ar trebui introduse norme care să oblige instituțiile și organismele comunitare să asigure această calitate.

(15)

În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 prevede excepții, acestea ar trebui să se aplice sub rezerva oricăror dispoziții mai specifice ale prezentului regulament cu privire la cererile de informații privind mediul. Motivele de refuz în ceea ce privește accesul publicului la informații privind mediul trebuie interpretate într-un mod restrictiv, ținând seama de interesul pe care comunicarea informațiilor îl prezintă pentru public și de faptul că informațiile solicitate se referă la emisiile în mediu. Termenul de „interese comerciale” se referă la acordurile de confidențialitate încheiate de instituții sau organisme în cadrul activităților bancare.

(16)

În aplicarea Deciziei nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (8), a fost creată deja o rețea la nivel comunitar pentru promovarea cooperării și coordonării între statele membre, cu sprijinul Comisiei, în vederea îmbunătățirii prevenirii și controlului, pe teritoriul Comunității, a mai multor boli transmisibile. Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) adoptă un program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice care completează politicile naționale. Îmbunătățirea informațiilor și cunoștințelor pentru dezvoltarea sănătății publice și creșterea capacității de reacție rapidă și bine coordonată în fața amenințărilor la adresa sănătății, elemente centrale ale acestui program, constituie obiective în conformitate pe deplin cu cerințele Convenției de la Aarhus. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere Deciziei nr. 2119/98/CE și Deciziei nr. 1786/2002/CE.

(17)

Convenția de la Aarhus obligă părțile să adopte unele dispoziții pentru ca publicul să participe la elaborarea planurilor și programelor pentru mediu. Aceste dispoziții ar trebui să prevadă termene rezonabile pentru informarea publicului asupra luării deciziilor în domeniul mediului. Pentru a fi eficientă, participarea publicului trebuie să aibă loc într-o stadiu timpuriu, când toate opțiunile sunt posibile. La elaborarea dispozițiilor cu privire la participarea publicului, instituțiile și organismele comunitare trebuie să identifice publicul care poate să participe. De asemenea, Convenția de la Aarhus prevede obligația părților de a depune eforturi, într-o măsură adecvată, pentru a asigura oportunitățile de participare a publicului la elaborarea politicilor privind mediul.

(18)

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus prevede accesul la proceduri de recurs de natură jurisdicțională sau nu pentru a contesta actele și omisiunile persoanelor fizice și ale autorităților publice care contravin dispozițiilor legislației privind mediul. Dispozițiile privind accesul la justiție ar trebuie să fie în conformitate cu tratatul. În acest context, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul actelor și omisiunilor autorităților publice.

(19)

Pentru a garanta căi de atac adecvate și eficace, inclusiv cele introduse în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene în temeiul dispozițiilor relevante ale tratatului, este necesar ca instituția sau organismul comunitar care a emis actul ce se contestă sau, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, care ar fi trebuit să-l emane să aibă posibilitatea de a-și reexamina propria decizie sau, în cazul unei omisiuni, de a acționa.

(20)

Organizațiile non-guvernamentale din domeniul protecției mediului care îndeplinesc anumite criterii, în special ce garantează că sunt organizații independente și responsabile care au demonstrat că obiectivul principal al activității îl reprezintă promovarea protecției mediului, ar trebui să fie împuternicite de a solicita reexaminarea internă la nivel comunitar a actelor adoptate sau a omisiunilor, în conformitate cu legislația privind mediul, de către o instituție sau organism comunitar, în vederea reexaminării acestora de către instituția sau organismul respectiv.

(21)

În cazul în care cererile anterioare de reexaminare internă nu au fost soluționate pozitiv, organizația non-guvernamentală în cauză ar trebui să fie capabilă să sesizeze Curtea de Justiție în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului.

(22)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se supune principiilor recunoscute de articolul 6 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene și înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 37,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1)   Obiectul prezentului regulament este de a contribui la executarea obligațiilor care decurg din Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”, prin stabilirea normelor de aplicare a dispozițiilor convenției pentru instituțiile și organismele comunitare, în special prin:

(a)

garantarea dreptului de acces al publicului la informațiile privind mediul primite sau elaborate de instituțiile sau organismele comunitare și deținute de către acestea și stabilirea termenilor și condițiilor generale, precum și a normelor pentru exercitarea acestui drept;

(b)

asigurarea faptului că informațiile privind mediul sunt puse la dispoziție și comunicate progresiv publicului în vederea atingerii celei mai largi și sistematice disponibilități și difuzări posibile. În acest scop este promovată utilizarea, în special, a tehnologiei de telecomunicații informatizate și/sau a tehnologiei electronice, în măsura în care acestea sunt disponibile;

(c)

asigurarea participării publicului în domeniul elaborării planurilor și programelor pentru mediu;

(d)

asigurarea accesului la justiție în probleme de mediu la nivel comunitar, în condițiile prevăzute de prezentul regulament.

(2)   La punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, instituțiile și organismele comunitare depun eforturi pentru a asista și îndruma publicul pentru a-i permite accesul la informații, participarea la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„solicitant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care solicită informații privind mediul;

(b)

„public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și asociații, organizații și grupuri constituite din aceste persoane;

(c)

„instituție sau organism comunitar” înseamnă orice instituție publică, organism, oficiu sau agenție instituită în temeiul sau în baza tratatului, cu excepția situației în care acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative. Cu toate acestea, dispozițiile titlului II se aplică instituțiilor sau organismelor comunitare care acționează în exercitarea puterii legislative.

(d)

„informații privind mediul” înseamnă orice informație în scris, pe suport video, audio, electronic sau în orice altă formă, referitoare la:

(i)

starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul și atmosfera, apa, solul, uscatul, peisajele și siturile naturale, inclusiv biotopurile umede, zonele de coastă și marine, diversitatea biologică și componentele acesteia, inclusiv organismele modificate genetic și interacțiunea dintre aceste elemente;

(ii)

factorii, cum ar fi substanțele, energia, zgomotul, radiațiile sau deșeurile, inclusiv deșeurile radioactive, emisiile, deversările și alte evacuări în mediu, care afectează sau pot afecta elementele mediului menționate la punctul (i);

(iii)

măsurile (inclusiv măsurile administrative), cum ar fi politicile, dispozițiile normative, planurile, programe, acorduri de mediu și activitățile care afectează sau pot afecta elementele și factorii menționați la punctele (i) și (ii), precum și măsuri sau activități menite să protejeze aceste elemente;

(iv)

rapoarte referitoare la aplicarea legislației privind mediul;

(v)

analize costuri-beneficii și alte analize și ipoteze economice folosite în cadrul măsurilor și activităților menționate la punctul (iii);

(vi)

starea de sănătate și siguranță a oamenilor, inclusiv, dacă este cazul, contaminarea lanțului alimentar, condițiile de trai, obiectivele culturale și construcțiile, în măsura în care sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu menționate la punctul (i) sau, prin elementele respective, de oricare dintre aspectele menționate la punctele (ii) și (iii);

(e)

„planuri și programe pentru mediu” înseamnă planuri și programe:

(i)

care sunt elaborate și, după caz, adoptate de către o instituție sau organism comunitar;

(ii)

care sunt cerute prin acte cu putere de lege și acte administrative; și

(iii)

care contribuie sau ar putea contribui semnificativ asupra realizării obiectivelor politicii comunitare de mediu, astfel cum sunt definite în al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu sau în orice program ulterior de acțiune generală pentru mediu.

De asemenea, programele de acțiune generală pentru mediu sunt considerate planuri și programe pentru mediu.

Prezenta definiție nu include planuri și programe financiare și bugetare, respectiv cele care stabilesc modalitățile de finanțare ale anumitor proiecte și activități sau cele privind propunerile de bugete anuale, programele de activitate interne ale unei instituții sau unui organism comunitar sau planurile și programele de urgență concepute exclusiv în scopul protecției civile;

(f)

„dreptul mediului” înseamnă orice dispoziție legislativă comunitară care, indiferent de baza sa legală, contribuie la realizarea obiectivelor politicii Comunității în domeniul mediului, astfel cum au fost prevăzute de tratat: conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății persoanelor, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și promovarea, pe plan internațional, a măsurilor de abordare a problemelor regionale sau globale de mediu;

(g)

„act administrativ” înseamnă orice măsură cu caracter individual în temeiul dreptului mediului, adoptată de către o instituție sau organism comunitar și care este obligatorie din punct de vedere legal și are efecte externe;

(h)

„omisiune administrativă” înseamnă orice nerespectare, de către o instituție sau un organism comunitar, a obligației de adoptare a unui act administrativ, astfel cum este definit la litera (g).

(2)   Actele administrative și omisiunile administrative nu includ măsurile luate de o instituție sau un organism comunitar sau omisiunile acestora, în calitate de organism de control administrativ, în special în temeiul:

(a)

articolelor 81, 82, 86 și 87 din tratat (norme în materia concurenței);

(b)

articolelor 226 și 228 din tratat (procedura de constatare a încălcării dispozițiilor);

(c)

articolului 195 din tratat (procedura ombudsman-ului);

(d)

articolului 280 din tratat (procedura Oficiului European de Luptă Antifraudă).

TITLUL II

ACCESUL LA INFORMAȚIILE PRIVIND MEDIUL

Articolul 3

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică oricărei cereri de acces la informațiile privind mediul deținute de instituții sau organisme comunitare, fără discriminare pe bază de cetățenie, naționalitate sau domiciliu și, în cazul unei persoane juridice, fără discriminare în legătură cu locul în care își are sediul social sau în care își desfășoară activitatea.

În sensul prezentului regulament, prin cuvântul „instituție” din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se înțelege „instituție sau organism comunitar”.

Articolul 4

Colectarea și comunicarea informațiilor privind mediul

(1)   Instituțiile și organismele comunitare organizează informațiile privind mediul în raport cu funcțiile pe care le dețin în vederea difuzării lor active și sistematice către public, în special prin intermediul tehnologiei de telecomunicație informatică și/sau electronică în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2) și articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. Acestea asigură disponibilitatea progresivă a informațiilor privind mediul în bazele de date electronice ușor accesibile prin intermediul rețelelor publice de telecomunicații. În acest scop, ele depun informațiile privind mediul pe care le dețin în bazele de date și echipează aceste baze de date cu instrumente de căutare și alte programe informatice destinate să asiste publicul la localizarea informațiilor solicitate.

Informațiile puse la dispoziție prin intermediul tehnologiei de telecomunicație informatică și/sau electronică nu includ informațiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care acestea sunt deja disponibile în formă electronică. Instituțiile și organismele comunitare indică, în măsura în care este posibil, locul în care se află informațiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament și care nu sunt disponibile în formă electronică.

Instituțiile și organismele comunitare depun toate eforturile pentru a păstra informațiile privind mediul pe care le dețin în forme și formate care pot fi reproduse și accesate rapid prin mijloace de telecomunicații informatizate sau prin alte mijloace electronice.

(2)   Informațiile privind mediul care urmează să fie făcute disponibile și comunicate sunt actualizate în cazul în care este necesar. Pe lângă documentele menționate la articolul 12 alineatele (2) și (3) și la articolul 13 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, bazele de date sau registrele cuprind următoarele:

(a)

texte din tratatele, convențiile sau acordurile internaționale, din legislația comunitară privind mediul sau în legătură cu aceasta, precum și din politici, planuri și programe pentru mediu;

(b)

rapoarte intermediare privind punerea în aplicare a elementelor menționate la litera (a) în cazul în care acestea sunt întocmite sau păstrate în formă electronică de către instituțiile sau organismele comunitare;

(c)

etape parcurse în cadrul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, etape ulterioare avizului motivat în conformitate cu articolul 226 primul paragraf din tratat;

(d)

rapoarte privind starea mediului prevăzute la alineatul (4);

(e)

date sau rezumate ale datelor obținute în cadrul monitorizării activităților care aduc atingere mediului sau pot aduce atingere acestuia;

(f)

autorizații cu impact semnificativ asupra mediului, precum și acorduri de mediu sau o indicare a locului în care aceste informații pot fi solicitate sau accesate;

(g)

studii de impact privind mediul și evaluări ale riscurilor privind elemente de mediu sau o indicare a locului în care aceste informații pot fi solicitate sau accesate.

(3)   În cazul în care este necesar, instituțiile și organismele comunitare pot satisface cerințele alineatelor (1) și (2) prin crearea unor linkuri către site-uri Internet la care informațiile sunt disponibile.

(4)   Comisia garantează că, la intervale de timp regulate care nu depășesc patru ani, se publică și se difuzează un raport privind starea mediului care conține inclusiv informații privind calitatea mediului și presiunile exercitate asupra acestuia.

Articolul 5

Calitatea informațiilor privind mediul

(1)   Instituțiile și organismele comunitare asigură, în măsura în care este posibil, că toate informațiile compilate de acestea sau în numele acestora sunt actualizate, exacte și comparabile.

(2)   La cerere, instituțiile și organismele comunitare informează solicitantul asupra locului în care poate găsi informații despre procedurile de măsurare, inclusiv metodele de analiză, prelevare și pretratare a probelor, folosite la compilarea informațiilor, în măsura în care acestea sunt disponibile. De asemenea, acestea pot face trimitere la procedura standard utilizată.

Articolul 6

Aplicarea excepțiilor referitoare la cererile de acces la informațiile privind mediu

(1)   În ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cu excepția anchetelor, în special a celor privind posibilele încălcări ale dreptului comunitar, se consideră ca există un interes public deosebit pentru comunicare atunci când informațiile solicitate se referă la emisii în mediu. În ceea ce privește celelalte excepții stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, motivele refuzului se interpretează în mod restrictiv, ținând seama de interesul public pe care îl prezintă comunicarea, precum și dacă informațiile solicitate se referă la emisii în mediu.

(2)   Pe lângă excepțiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, instituțiile și organismele comunitare pot refuza accesul la informații despre mediu în cazul în care comunicarea acestora ar putea aduce atingere protecției mediului la care se referă informațiile, cum ar fi zonele de reproducere ale unor specii rare.

Articolul 7

Cererile de acces la informațiile privind mediul care nu sunt deținute de o instituție sau organism comunitar

Atunci când o instituție sau un organism comunitar primește o cerere de acces la informații privind mediul care nu se află în posesia sa, instanța sau organismul respectiv, cât mai curând posibil și în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, indică solicitantului instituția, organismul comunitar sau autoritatea publică, în sensul Directivei 2003/4/CE, la care consideră că se poate solicita informația dorită sau transferă cererea instituției sau organismului comunitar sau autorității publice competente și informează solicitantul în consecință.

Articolul 8

Cooperarea

În cazul unei amenințări iminente la adresa sănătății oamenilor, vieții sau mediului, cauzată de activități ale omului sau de cauze naturale, instituțiile și organismele comunitare, la cererea autorităților publice, în sensul Directivei 2003/4/CE, colaborează cu acestea, ajutându-le să comunice publicului care ar putea fi afectat, imediat și fără întârziere, toate informațiile privind mediul care ar putea să îl ajute să ia măsuri de prevenire sau reducere a prejudiciului în legătură cu amenințarea respectivă, în măsura în care aceste informații sunt deținute de instituțiile și organismele comunitare și/sau autoritățile publice respective sau sunt deținute în numele acestora.

Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere obligațiilor specifice prevăzute de legislația comunitară, în special de Decizia nr. 2119/98/CE și Decizia nr. 1786/2002/CE.

TITLUL III

PARTICIPAREA PUBLICULUI LA ELABORAREA PLANURILOR ȘI PROGRAMELOR PENTRU MEDIU

Articolul 9

(1)   Instituțiile și organismele comunitare oferă publicului, prin dispoziții practice adecvate și/sau alte dispoziții, posibilități reale de a participa din timp la elaborarea, modificarea sau reexaminarea planurilor și programelor pentru mediu în cazul în care toate opțiunile sunt încă posibile. În special, în cazul în care Comisia elaborează o propunere pentru un astfel de plan sau program care este înaintat altor instituții sau organisme comunitare pentru decizie, aceasta trebuie să asigure participarea publicului la această etapă pregătitoare.

(2)   Instituțiile și organismele comunitare identifică publicul interesat sau care poate fi interesat de un plan sau program de tipul celui menționat la alineatul (1), ținând seama de obiectivele prezentului regulament.

(3)   Instituțiile și organismele comunitare se asigură că publicul menționat la alineatul (2) este informat, printr-un anunț public sau prin alte mijloace adecvate, cum ar fi mijloacele electronice de comunicare, cu privire la:

(a)

proiectul de propunere, în cazul în care este disponibil;

(b)

informațiile sau evaluările privind mediul relevante pentru planul sau programul în curs de elaborare, în cazul în care sunt disponibile; și

(c)

normele de participare, inclusiv:

(i)

entitatea administrativă de la care se pot obține informațiile solicitate,

(ii)

entitatea administrativă căreia îi pot fi înaintate comentariile, avizele sau întrebările și

(iii)

termene rezonabile prin care să se acorde publicului timp suficient pentru a se informa, a se pregăti și a participa efectiv la luarea deciziilor în probleme de mediu.

(4)   Un termen de cel puțin opt săptămâni se stabilește pentru primirea comentariilor. În cazul în care se organizează ședințe sau audieri, acestea se anunță cu cel puțin patru săptămâni înainte. Termenele pot fi reduse în cazuri urgente sau în cazul în care publicul a avut deja ocazia de a formula comentarii privind planul sau programul respectiv.

(5)   La luarea unei decizii privind un plan sau program pentru mediu, instituțiile și organismele comunitare trebuie să țină seama de rezultatul participării publicului. Instituțiile și organismele comunitare informează publicul asupra acestui plan sau program, inclusiv asupra textului acestuia și asupra motivelor și considerentelor pe care se bazează decizia respectivă, inclusiv informațiile privind participarea publicului.

TITLUL IV

REEXAMINAREA INTERNĂ ȘI ACCESUL LA JUSTIȚIE

Articolul 10

Cererea de reexaminare internă a actelor administrative

(1)   Orice organizație non-guvernamentală care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 11 este îndreptățită să introducă o cerere de reexaminare internă la instituția sau organismul comunitar care adoptă un act administrativ în temeiul dreptului mediului sau care, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, ar fi trebuit să adopte un astfel de act.

O astfel de cerere trebuie formulată în scris și introdusă într-un termen care să nu depășească șase săptămâni începând cu data adoptării, notificării sau publicării actului administrativ, reținându-se cea mai recentă dintre aceste date, sau, în cazul unei omisiuni pretinse, în șase săptămâni de la data adoptării actului administrativ. Cererea precizează motivele pentru reexaminare.

(2)   Instituția sau organismul comunitar menționat la alineatul (1) ia în considerare orice astfel de cerere, cu excepția cazului în care aceasta este în mod clar nefondată. Instituția sau organismul comunitar își motivează poziția în scris cât mai curând posibil, dar în cel mult 12 săptămâni de la primirea cererii.

(3)   În cazul în care instituția sau organismul comunitar nu este capabil, în ciuda eforturilor depuse, să acționeze în conformitate cu alineatul (2), informează cât mai curând posibil organizația non-guvernamentală care a adresat cererea, dar până la expirarea termenului menționat la alineatul respectiv, asupra motivelor care o împiedică să se pronunțe și asupra momentului în care intenționează să facă acest lucru.

În orice caz, instituția sau organismul comunitar se pronunță în termen de 18 săptămâni de la primirea cererii.

Articolul 11

Criterii de legitimare la nivel comunitar

(1)   Orice organizație non-guvernamentală este îndreptățită să introducă o cerere de reexaminare internă în conformitate cu articolul 10, cu condiția:

(a)

să fie o persoană juridică independentă și fără scop lucrativ în temeiul legislației sau practicii interne a unui stat membru;

(b)

să aibă ca obiectiv principal declarat promovarea protecției mediului în cadrul dreptului mediului;

(c)

să fie constituită de mai mult de doi ani și să urmărească în mod activ obiectivul menționat la litera (b);

(d)

ca obiectul cererii de reexaminare internă să fie inclus în obiectivul și activitățile organizației.

(2)   Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru a asigura aplicarea transparentă și coerentă a condițiilor menționate la alineatul (1).

Articolul 12

Sesizarea Curții de Justiție

(1)   Organizația non-guvernamentală care a introdus cererea de reexaminare internă, în temeiul articolului 10, poate sesiza Curtea de Justiție în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului.

(2)   În cazul în care instituția sau organismul comunitar nu acționează în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) sau (3), organizația non-guvernamentală poate sesiza Curtea de Justiție în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13

Măsuri de aplicare

În cazul în care este necesar, instituțiile și organismele comunitare își adaptează regulamentul de procedură la dispozițiile prezentului regulament. Aceste adaptări produc efecte începând cu 28 iunie 2007.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 28 iunie 2007.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 6 septembrie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

P. LEHTOMÄKI


(1)  JO C 117, 30.4.2004, p. 52.

(2)  Avizul Parlamentului European din 31 martie 2004 (JO C 103 E, 29.4.2004, p. 612), Poziția comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 264 E, 25.10.2005, p. 18) și Poziția Parlamentului European din 18 ianuarie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 iulie 2006.

(3)  Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (JO L 242, 10.9.2002, p. 1).

(4)  Al Patrulea program comunitar de acțiune pentru mediu (JO C 328, 7.12.1987, p. 1), al Cincilea program comunitar de acțiune pentru mediu (JO C 138, 17.5.1993, p. 1).

(5)  Decizia 2005/370/CE a Consiliului (JO L 124, 17.5.2005, p. 1).

(6)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(7)  JO L 41, 14.2.2003, p. 26.

(8)  JO L 268, 3.10.1998, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(9)  JO L 271, 9.10.2002, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 786/2004/CE (JO L 138, 30.4.2004, p. 7).