„ANEXA III

METODE DE TESTARE A BIODEGRADABILITĂȚII FINALE (MINERALIZĂRII) PENTRU AGENȚII TENSIOACTIVI DIN DETERGENȚI

A.

Metoda de referință pentru testarea în laborator a biodegradabilității finale a agenților tensioactivi expusă în prezentul regulament se bazează pe standardul EN ISO 14593:1999 (încercare cu CO2 în spațiul superior). Agenții tensioactivi din detergenți se consideră biodegradabili în cazul în care nivelul biodegradabilității (al mineralizării) măsurat în conformitate cu unul dintre următoarele teste (1) este de cel puțin 60 % în decurs de 28 de zile: 1. Standardul EN ISO 14593: 1999 – Calitatea apei – Evaluarea biodegradabilității aerobe finale a compușilor organici în mediu apos – Metoda analizei carbonului anorganic în recipiente închise ermetic (încercare cu CO2 în spațiul superior). A nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). 2. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-C (emitere de dioxid de carbon CO2 test Sturm modificat): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). 3. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-E (test în fiolă închisă): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Principiul marjei de zece zile nu se aplică (metoda de referință). 4. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-D (respirometrie manometrică): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). 5. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-F (MITI: Ministerul Industriei și al Comerțului Internațional, Japonia): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). 6. Standardul ISO 10708:1997 – Calitatea apei – Evaluarea în mediu apos a biodegradabilității aerobe finale a compușilor organici – Determinarea consumului biochimic de oxigen în cadrul unui test în fiolă închisă, în două etape. A nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință).

B.

În funcție de caracteristicile fizice ale agentului tensioactiv, se poate folosi una dintre metodele menționate mai jos, în cazul în care este justificată în mod corespunzător (2). Ar trebui remarcat faptul că criteriul de trecere de cel puțin 70 % al metodelor respective trebuie considerat echivalent cu criteriul de trecere de cel puțin 60 % menționat în metodele de la punctul (A). Oportunitatea alegerii metodelor menționate în continuare este decisă pe baza unei confirmări de la caz la caz, în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament. 1. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-A (dispariția carbonului organic dizolvat DOC): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). Criteriul de trecere pentru biodegradabilitatea măsurată în conformitate cu acest test este de cel puțin 70 % în decurs de 28 de zile. 2. Metoda din Directiva 67/548/CEE, anexa V.C.4-B (test de screening modificat al OECD - dispariția DOC): a nu se recurge la pregătire în prealabil. Nu se aplică principiul marjei de zece zile (metoda de referință). Criteriul de trecere pentru biodegradabilitatea măsurată în conformitate cu acest test este de cel puțin 70 % în decurs de 28 zile.

NB: Metodele menționate anterior extrase din Directiva 67/548/CEE a Consiliului se regăsesc, de asemenea, în publicația «Clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase în Uniunea Europeană», Partea 2: «Metode de testare». Comisa Europeană 1997, ISBN 92-828-0076-8.

„ANEXA VII

ETICHETAREA ȘI FIȘA TEHNICĂ PRIVIND ELEMENTELE COMPONENTE

A.   Etichetarea conținutului

Dispozițiile privind etichetarea, menționate în continuare, se aplică ambalării detergenților comercializați publicului larg.

Se utilizează intervalele procentuale de greutate prezentate în continuare:

—

sub 5 %;

—	cel puțin 5 %, dar sub 15 %;

—	cel puțin 15 %, dar sub 30 %;

—	cel puțin 30 %,

pentru a indica prezența compușilor enumerați în continuare în cazul în care sunt adăugați în concentrație mai mare de 0,2 % din greutate:

—

fosfați;

—	fosfonați;

—	agenți tensioactivi anionici;

—	agenți tensioactivi cationici;

—	agenți tensioactivi amfoterici;

—	agenți tensioactivi neionici;

—	agenți de înălbire pe bază de oxigen;

—	agenți de înălbire pe bază de clor;

—	EDTA (acid etilendiaminotetraacetic) și sărurile acestuia;

—	NTA (acid nitrilotriacetic) și sărurile acestuia;

—	fenoli și fenoli halogenați;

—	paradiclorbenzen;

—	hidrocarburi aromatice;

—	hidrocarburi alifatice;

—	hidrocarburi halogenate;

—

săpun;

—

zeoliți;

—	policarboxilați.

În cazul în care sunt adăugate, clasele de compuși prevăzute în continuare se menționează indiferent de concentrația lor:

—

enzime;

—	dezinfectanți;

—	înălbitori optici;

—	parfumuri.

Agenții de conservare sunt indicați, în cazul în care sunt adăugați, indiferent de concentrație, utilizându-se, în cazul în care este posibil, nomenclatura comună stabilită în conformitate cu articolul 8 din Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1).

În cazul în care sunt adăugate în concentrație mai mare de 0,01 % din greutate, aromele cu posibil efect alergen care figurează pe lista substanțelor din partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE, ca urmare a modificării sale prin Directiva 2003/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) pentru a include elementele componente de parfumare cu posibil efect alergen din lista întocmită de Comitetul Științific pentru Cosmetice și Produse Nealimentare (SCCNFP) în cadrul avizului său SCCNFP/0017/98, sunt trecute pe etichetă cu denumirea din nomenclatura din directiva în cauză, lucru valabil și pentru oricare alte arome cu posibil efect alergen care vor fi adăugate ulterior în partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE prin adaptarea respectivei anexe la progresul tehnic.

În cazul în care se vor stabili ulterior, de către SCCNFP, limite ale concentrațiilor individuale, bazate pe factori de risc, pentru substanțele alergene din arome, Comisia propune adoptarea, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), a limitelor în cauză pentru a înlocui limita de 0,01 % menționată anterior.

Adresa site-ului Internet de unde se poate obține lista elementelor componente menționată în secțiunea D din anexa VII se indică pe ambalaj.

În cazul detergenților destinați sectorului industrial și instituțional, care nu sunt puși la dispoziția publicului larg, cerințele menționate anterior nu trebuie îndeplinite în cazul în care se oferă informațiile echivalente prin intermediul fișelor tehnice, al fișelor tehnice de securitate sau într-un alt mod similar.

B.   Etichetarea informațiilor privind dozarea

În conformitate cu articolul 11 alineatul (4), se aplică următoarele dispoziții de etichetare ambalajelor de detergenți comercializați publicului larg. Ambalajul detergenților comercializați publicului larg, utilizați ca detergenți de rufe, conține următoarele informații:

—	cantitățile recomandate și/sau instrucțiunile de dozare exprimate în mililitri sau grame corespunzătoare unei încărcături standard a mașinii de spălat, pentru apă cu duritate scăzută, medie și ridicată, și instrucțiunile pentru unul sau două cicluri de spălare;

—

în cazul detergenților cu putere de spălare ridicată, numărul de încărcături standard ale mașinii de spălat pentru rufe «cu grad mediu de murdărire» și, în cazul detergenților pentru rufe delicate, numărul de încărcături standard ale mașinii de spălat pentru rufe «cu grad redus de murdărire», care pot fi spălate cu cantitatea aflată în ambalaj, în condițiile în care se utilizează apă de duritate medie, corespunzătoare unei concentrații de 2,5 milimoli CaCO3/l;

—	în cazul în care produsul este însoțit de o cupă de dozare, capacitatea acesteia este indicată în mililitri sau grame și se prevăd marcaje pentru a indica dozele de detergent adecvate pentru o încărcătură standard a mașinii de spălat și pentru apă cu duritate scăzută, medie și ridicată.

Încărcăturile standard ale mașinilor de spălat sunt de 4,5 kg de rufe uscate în cazul detergenților universali (cu putere ridicată de spălare) și 2,5 kg de rufe uscate pentru detergenții destinați rufelor delicate, în conformitate cu definițiile din Decizia 1999/476/CE a Comisiei din 10 iunie 1999 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru detergenții de rufe (3). Detergenții sunt considerați universali (cu putere ridicată de spălare) atunci când producătorul nu prezintă instrucțiuni special pentru protejarea țesăturilor, de exemplu spălarea la temperatură scăzută, indicații privind fibrele și culorile delicate.

C.   Fișa tehnică privind elementele componente

Dispozițiile menționate în continuare se aplică enumerării elementelor componente din fișa tehnică menționată la articolul 9 alineatul (3).

În fișa tehnică se indică denumirea detergentului și numele producătorului.

Se indică toate elementele componente, în ordinea descrescătoare a concentrației lor, iar lista este defalcată în funcție de următoarele intervale procentuale de greutate:

—	cel puțin 10 %;

—	cel puțin 1 %, dar sub 10 %;

—	cel puțin 0,1 %, dar sub 1 %;

—

sub 1 %.

Impuritățile nu sunt considerate elemente componente.

«Element component» înseamnă orice substanță chimică, de origine sintetică sau naturală, inclusă intenționat în compoziția unui detergent. În sensul prezentei anexe, parfumul, uleiul esențial sau agentul colorant sunt considerate a constitui un singur element component, fără să se enumere nici una dintre substanțele conținute de acestea, cu excepția substanțelor alergene din arome care figurează pe lista de substanțe din partea I a anexei III la Directiva 76/768/CEE, în cazul în care concentrația totală a substanțelor alergene din aromele din detergent depășește limita menționată în secțiunea A.

Pentru fiecare element component se indică denumirea chimică comună sau denumirea IUPAC (4) și, după caz, denumirea INCI (5), numărul CAS și denumirea din Farmacopeea Europeană.

D.   Publicarea listei elementelor componente

Producătorii publică pe un site Internet fișa tehnică privind elementele componente menționată anterior, cu următoare excepții:

—	informațiile privind intervalele procentuale de greutate nu sunt obligatorii;

—	numerele CAS nu sunt obligatorii;

—

se indică denumirile elementelor componente care se regăsesc în nomenclatura INCI sau, în cazul în care nu apar în nomenclatura în cauză, se indică denumirea din Farmacopeea Europeană. În cazul în care nu este disponibilă nici una dintre denumirile menționate anterior, se folosește denumirea chimică comună sau denumirea IUPAC. Pentru parfumuri se utilizează cuvântul «parfum», iar pentru agenții coloranți cuvântul «colorant». Parfumul, uleiul esențial sau agentul colorant sunt considerate a constitui un singur element component, fără să se enumere nici una dintre substanțele conținute de acestea, cu excepția substanțelor cu posibil efect alergen din arome care figurează pe lista de substanțe din partea 1 a anexei III la Directiva 76/768/CEE, în cazul în care concentrația totală a substanțelor cu posibil efect alergen din aromele din detergent depășește limita menționată în secțiunea A.

Accesul la site-ul Internet nu este restricționat sau condiționat, iar conținutul site-ului Internet este actualizat în permanență. Site-ul Internet include un link către pagina Pharmacos a Comisiei sau către un oricare alt site Internet corespunzător care oferă un tabel de corespondență între denumirea INCI, denumirea din Farmacopeea Europeană și numerele CAS.

Obligația respectivă nu se aplică detergenților industriali sau instituționali sau agenților tensioactivi pentru detergenți industriali sau instituționali, pentru care este disponibilă o fișă tehnică sau o fișă tehnică de securitate.