13/Volumul 53

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

193

L 204/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Aditivii alimentari pot fi autorizați în vederea utilizării în produsele alimentare, doar în cazul în care respectă anexa II la Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare destinate consumului uman (3).

(2)

Directiva 95/2/CE (4) stabilește o listă a aditivilor alimentari care se pot utiliza în Comunitate și condițiile de utilizare a acestora.

(3)

Directiva 94/35/CE (5) stabilește o listă a îndulcitorilor care se pot utiliza în Comunitate și condițiile de utilizare a acestora.

(4)

De la adoptarea Directivelor 95/2/CE și 94/35/CE s-au înregistrat progrese tehnice în domeniul aditivilor alimentari. Pentru a ține seama de aceste progrese, directivele menționate ar trebui adaptate.

(5)

Pe baza unui aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 26 noiembrie 2003, se aduc modificări autorizațiilor actuale în vederea menținerii nivelului de nitrozamine la valori cât mai mici posibil prin reducerea dozelor de nitrați și nitriți adăugați produselor alimentare, concomitent cu păstrarea siguranței microbiologice a produselor alimentare. EFSA recomandă utilizarea termenului de „adaos” în legislație pentru a defini dozele de nitriți și nitrați. EFSA estimează că adaosul de nitrit, mai degrabă decât doza reziduală, contribuie la activitatea inhibitoare asupra C. botulinium. Dispozițiile actuale ar trebui modificate, astfel încât dozele maxime autorizate, menționate de EFSA, din produsele din carne netratate termic sau tratate termic, din brânză și pește să se exprime sub formă de adaosuri. Cu toate acestea, în mod excepțional, dozele reziduale maxime ar trebui stabilite pentru anumite produse din carne fabricate în mod tradițional, cu condiția specificării și identificării corespunzătoare a produselor. Dozele stabilite ar trebui să permită ca doza zilnică admisă (DZA), stabilită de Comitetul științific pentru alimentație umană în 1990, să nu fie depășită. Produsele care nu sunt denumite în mod specific de prezenta directivă, dar care sunt produse în mod tradițional într-o manieră similară (adică produse similare) se pot clasifica, în cazul în care este necesar, în conformitate cu articolele 5 și 6 din Directiva 95/2/CE. Pentru brânză, doza ar trebui exprimată ca adaos la laptele pentru brânză. În cazul în care procesul de fabricație include adaos de nitrați după eliminarea zerului și adăugarea de apă, dozele rezultate ar trebui să fie identice cu cele care s-ar obține în cazul în care nitratul s-ar adăuga direct în laptele pentru brânză.

(6)

Directiva 2003/114/CE de modificare a Directivei 95/2/CE solicita Comisiei și EFSA să revizuiască condițiile de utilizare a p-hidroxibenzoaților E214-E219 și a sărurilor lor de sodiu, înainte de iulie 2004. EFSA a evaluat informațiile privind siguranța p-hidroxibenzoaților și și-a formulat avizul la 13 iulie 2004. EFSA a stabilit o valoare globală a DZA de la 0 până la 10 mg/kg de greutate corporală pentru totalitatea esterilor metilici și etilici ai acidului p-hidroxibenzoic, precum și pentru sărurile lor de sodiu. EFSA a estimat că parabenul de propil nu ar trebui inclus în valoarea DZA menționată, deoarece parabenul de propil, spre deosebire de parabenul de metil și cel de etil, a avut efecte asupra hormonilor sexuali și a organelor de reproducere masculine la șobolanii tineri. Prin urmare, EFSA nu a fost în măsură să recomande o DZA pentru parabenul de propil, datorită absenței unui nivel clar fără efecte adverse vizibile (NOAEL). Este necesar să se retragă E 26 (p-hidroxibenzoatul de propil) și E 217 (p-hidroxibenzoatul de propil și de sodiu) din Directiva 95/2/CE. De asemenea, este necesar să se interzică utilizarea p-hidroxibenzoaților în suplimentele alimentare lichide.

(7)

Decizia 2004/374/CE a Comisiei (6) a suspendat introducerea pe piață și importul jeleului în mini-ceșcuțe conținând aditivi alimentari de gelifiere derivați din alge și anumite gume, datorită riscului de provocare a asfixiei cu aceste produse. În urma unei revizuiri a deciziei menționate, este necesar să se interzică utilizarea anumitor aditivi alimentari de gelifiere din jeleul în mini-ceșcuțe.

(8)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța eritritolului și și-a formulat avizul la 5 martie 2003. Comitetul a ajuns la concluzia că utilizarea eritritolului ca aditiv alimentar este acceptabilă. Comitetul constată, de asemenea, că eritritolul are efect laxativ, dar la o doză mai mare decât alți polioli. Eritritolul are numeroase proprietăți tehnologice neîndulcitoare care sunt importante într-o gamă largă de alimente, de la produse de cofetărie până la produse lactate. Aceste proprietăți includ funcții precum agent de intensificare a aromei, suport, agent de umectare, stabilizator, îngroșător, agent de mărire a volumului și agent de separare. Este necesar să se autorizeze utilizarea eritritolului în aceleași aplicații alimentare ca și alți polioli autorizați în prezent. De asemenea, este necesară modificarea Directivei 94/35/CE, având în vedere că eritritolul poate fi utilizat și ca îndulcitor, ca și ceilalți polioli autorizați în prezent.

(9)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța hemicelulozei din soia și și-a formulat avizul la 4 aprilie 2003. Comitetul a concluzionat că utilizarea hemicelulozei din soia este acceptabilă în anumite alimente pentru care a fost depusă o solicitare și în anumite doze de includere. Prin urmare, este necesară autorizarea acestei utilizări în anumite scopuri. Cu toate acestea, pentru a facilita situația persoanelor care suferă de alergii, această utilizare nu ar trebui autorizată în alimentele neprelucrate în care nu se estimează prezența soiei. În orice caz, consumatorii ar trebui să fie informați atunci când produsele conțin hemiceluloză derivată din soia, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (7).

(10)

EFSA a evaluat datele privind siguranța etilcelulozei și și-a formulat avizul la17 februarie 2004. Aceasta a decis includerea etilcelulozei în grupa de DZA „nespecificată” pentru celulozele modificate, stabilite de către Comitetul științific pentru alimentație umană. Principala aplicație a etilcelulozei este în suplimentele alimentare și aromele încapsulate. Utilizarea etilcelulozei ar trebui, prin urmare, să fi autorizată într-un mod similar cu cel al altor celuloze.

(11)

EFSA a evaluat datele privind siguranța polulanului și și-a formulat avizul la 13 iulie 2004. Aceasta a constatat că utilizarea polulanului este acceptabilă pentru acoperirea suplimentelor alimentare sub formă de capsule și tablete, precum și a produselor de împrospătare a respirației, sub formă de foițe comestibile. Prin urmare, este necesară autorizarea utilizării acestuia.

(12)

EFSA a evaluat datele privind siguranța butilhidrochinonei terțiare (TBHQ) și și-a formulat avizul la 12 iulie 2004. EFSA a stabilit o DZA de 0 până la 0,7 mg/kg greutate corporală pentru acest antioxidant și a constatat că utilizarea acestuia ar fi acceptabilă în anumite produse alimentare la anumite doze de includere. Prin urmare, este necesară autorizarea acestui aditiv.

(13)

Comitetul științific pentru alimentație umană a evaluat datele privind siguranța octenilsuccinatului de amidon și aluminiu și și-a formulat avizul la 21 martie 1997. Comitetul a constatat că utilizarea acestui aditiv drept componentă a vitaminelor micro încapsulate și carotenoidelor se poate considera ca acceptabilă. Prin urmare, este necesară autorizarea acestei utilizări.

(14)

În cursul fabricării brânzei din lapte acru, se adaugă E 500ii carbonat acid de sodiu în laptele pasteurizat, în vederea neutralizării acidității produse de acidul lactic până la o valoare corespunzătoare a pH-ului, pentru crearea condițiilor necesare de dezvoltare a culturilor de maturare. Prin urmare, este necesară autorizarea utilizării carbonatului acid de sodiu în brânza din lapte acru.

(15)

În prezent, este autorizată utilizarea unui amestec de sorbați (E 200, E 202 și E 203) și benzoați (E 210 și E 213) în crevete semipreparate în vederea conservării. Este necesară extinderea acestei autorizații la utilizarea în toate crustaceele și moluștele semipreparate.

(16)

E 551 (dioxid de siliciu) este autorizat ca suport pentru coloranții alimentari la o concentrație maximă de 5 %. Utilizarea dioxidului de siliciu ca suport pentru coloranții alimentari E 171 (dioxid de titan) și E 172 (oxizi și hidroxizi de fier) ar trebui, de asemenea, să fie autorizat la o concentrație maximă de 90 % în raport cu pigmentul.

(17)

Directiva 95/2/CE limitează utilizarea aditivilor enumerați de anexa I la directivă în pâinea franceză tradițională „Pain courant français”. Aceeași limitare ar trebui să se aplice pâinii maghiare tradiționale similare. De asemenea, este necesară autorizarea utilizării acidului ascorbic (E 300), a ascorbatului de sodiu (E 301) și a calciu disodiului EDTA (E 385) în pateurile maghiare de ficat.

(18)

Este necesară actualizarea dispozițiilor actuale referitoare la utilizarea sulfiților (E 220 până la E 228) în crustacee semipreparate, struguri de masă și litchi.

(19)

În conformitate cu solicitarea unui stat membru și cu avizul Comitetului științific pentru alimentație umană din 5 martie 2003, 4-hexilrezorcinolul, care a fost autorizat la nivel național în temeiul Directivei 89/107/CEE, ar trebui să fie autorizat la nivel comunitar.

(20)

Terminologia utilizată în Directiva 95/2/CE ar trebui adaptată pentru a ține seama de Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (8), Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (9) și Directiva 1999/21/CE a Comisiei din 25 martie 1999 privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale (10).

(21)

Prin urmare, Directivele 95/2/CE și 94/35/CE ar trebui modificate în consecință,

1.

Articolul 1 alineatul (3) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 3 alineatul (2), termenul „alimente de înțărcare” se înlocuiește cu „preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii”.

3.

Anexele se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

(a)

autorizării comercializării și utilizării produselor conforme cu prezenta directivă până la 15 februarie 2008;

(b)

interzicerii comercializării și utilizării produselor conforme cu prezenta directivă până la 15 august 2008.

1.

Anexa I se modifică după cum urmează:

2.

Anexa II se modifică după cum urmează:

3.

Anexa III se modifică după cum urmează:

4.

Anexa IV se modifică după cum urmează:

5.

Anexa V se modifică după cum urmează:

6.

Anexa VI se modifică după cum urmează:

x

Atunci când se etichetează «pentru uz alimentar», nitritul se poate vinde doar în amestec cu sarea sau cu un înlocuitor de sare.

y

Valoarea Fo 3 este echivalentă cu un tratament termic de 3 minute la 121 °C (reducerea încărcăturii bacteriene de un miliard de spori în fiecare 1 000 conserve la un spor în 1 000 de conserve.

1

Produsele din carne sunt imersate în soluția de tratare ce conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente. Produsele din carne pot fi supuse altor tratamente, de exemplu, afumare.

1.1

Se injectează o soluție de tratare în carne, urmată de tratarea prin imersiune timp de 3 până la 10 zile. Saramura mai conține culturi microbiologice de inițiere.

1.2

Tratare prin imersiune timp de 3-5 zile. Produsul nu este supus la tratament termic și prezintă o activitate mare cu apa.

1.3

Tratare prin imersiune în saramură timp de cel puțin 4 zile și pre-fierbere.

1.4

Se injectează soluția de tratare în carne, după care urmează tratarea prin imersiune. Timpul de tratare este 14 –21 de zile, urmat de maturare cu fum la rece timp de 4-5 săptămâni.

1.5

Produsul este tratat prin imersiune timp de 4-5 zile la 5-7 °C, se supune unei maturări de obicei, timp de 24-40 ore la 22 °C, se poate afuma timp de 24 ore la 20-25 °C și se depozitează timp de 3-6 săptămâni la 12-14 °C

1.6

Durata de tratare este de aproximativ 2 zile/kg, în funcție de forma și greutatea bucății de carne, urmată de stabilizare/maturare.

2

Procedeul de tratare uscată presupune aplicarea uscată a amestecului de tratare care conține nitriți și/sau nitrați, sare și alte componente pe suprafața cărnii, urmată de o perioadă de stabilizare/maturare. Produsele din carne se pot supune și altor tratamente, de exemplu, afumare.

2.1

Tratare uscată, urmată de maturare, timp de cel puțin 4 zile.

2.2

Tratare uscată, cu o perioadă de stabilizare de cel puțin 10 zile și o perioadă de maturare de peste 45 de zile.

2.3

Tratare uscată timp de 10-15 zile, urmată de o stabilizare de 30-45 zile și o perioadă de maturare de cel puțin 2 luni.

2.4

Tratare timp de 3 zile + 1 zi/kg, urmată de o perioadă de post-tratare cu sare timp de 1 săptămână și o perioadă de maturare/coacere de 45 de zile până la 18 luni.

2.5

Timpul de tratare depinde de forma și greutatea bucăților de carne și este de aproximativ 10-14 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3

Procedeele de tratare prin imersiune și tratare uscată, utilizate în combinație sau cele în care se includ nitrit și/sau nitrat într-un produs compus sau în care soluția de conservare se injectează în produs înainte de preparare. Produsul se poate supune la alte tratamente, de exemplu, afumare.

3.1

Conservarea uscată și conservarea prin imersiune utilizate în combinație (fără injecția de soluție de tratare). Timpul de tratare care depinde de forma și greutatea bucăților de carne este de aproximativ 14-35 zile, urmat de stabilizare/maturare.

3.2

Injectarea de soluție de tratare, urmată după cel puțin 2 zile, tratament termic în apă fiartă timp de 3 ore.

3.3

Produsul are o perioadă de maturare de minimum 4 săptămâni și un raport apă/proteine mai mic de 1,7.

3.4

Perioadă de maturare de cel puțin 30 de zile.

3.5

Produs uscat, tratat termic până la 70 °C, urmat de uscare și tratare cu fum timp de 8-12 zile. Produsul fermentat este supus unui proces de fermentare în trei etape timp de 14-30 zile, urmat de afumare.

3.6

Cârnați fără adaos de nitriți, cruzi, fermentați și uscați. Produsul este fermentat la temperaturi de 18-22 °C sau mai mici (10-12 °C) și apoi trece printr-o perioadă de maturare/coacere de 3 săptămâni. Produsul are un raport apă/proteine mai mic de 1,7.”;

1.

La prima coloană a rândului pentru E 420-E 967, se adaugă „E 968”.

2.

La coloana a doua a rândului pentru E 420-E 967, se adaugă „Eritritol”.