07/Volumul 14

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 138/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor și în scopul consolidării protecției consumatorului, este important să se asigure un nivel de asigurare minim adecvat pentru reglementarea răspunderii operatorilor de transport aerian cu privire la pasageri, bagaje, mărfuri și terțe părți.

(2)

În cadrul pieței comunitare de transport aerian s-a eliminat distincția dintre transportul aerian intern și internațional și, în consecință, este necesar să se stabilească cerințe de asigurare minime pentru operatorii de transport aerian comunitari.

(3)

Sunt necesare măsuri comune prin care să se garanteze aplicarea acestor cerințe și operatorilor de transport aerian din țări terțe, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile cu operatorii de transport aerian comunitari.

(4)

În comunicatul său din 10 octombrie 2001 privind repercusiunile atacurilor teroriste din Statele Unite asupra industriei transportului aerian, Comisia și-a afirmat intenția de a analiza sumele și condițiile de asigurare necesare în vederea acordării de licențe de funcționare de către statele membre, în scopul asigurării unei abordări armonizate. De asemenea, în comunicatul său din 2 iulie 2002 privind asigurările din sectorul transportului aerian ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, Comisia a anunțat că va continua să monitorizeze evoluțiile de pe piața asigurărilor aeriene în ceea ce privește revizuirea sumelor și a condițiilor de asigurare necesare în vederea acordării de licențe de funcționare de către statele membre.

(5)

Prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului (4), Comunitatea a încheiat Convenția de unificare a anumitor norme privind transportul aerian internațional, convenită la Montreal, la 28 mai 1999 (Convenția de la Montreal), care stabilește norme noi cu privire la răspundere în domeniul transportului aerian internațional al persoanelor, bagajelor și mărfurilor. Aceste norme urmează să le înlocuiască pe cele din Convenția de la Varșovia din 1929 și modificările ulterioare ale acesteia.

(6)

Articolul 50 din Convenția de la Montreal solicită părților să se asigure că operatorii de transport aerian dispun de o asigurare suficientă care să acopere răspunderea asumată prin această convenție. Convenția de la Varșovia din 1929, cu modificările ulterioare, va rămâne în vigoare alături de Convenția de la Montreal pe o perioadă nedeterminată. Ambele convenții prevăd posibilitatea unei răspunderi nelimitate.

(7)

Articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licențele operatorilor de transport aerian (5) prevede obligația operatorilor de transport aerian de a contracta o asigurare care să acopere răspunderea în cazul unor accidente, în special față de pasageri, bagaje, mărfuri, corespondență și părți terțe, fără a preciza valoarea și condițiile minime de asigurare.

(8)

Este necesar să se ia în considerare faptul că la 13 decembrie 2000 Conferința europeană privind aviația civilă a adoptat Rezoluția CEAC/25-1 privind nivelurile minime ale asigurării pentru răspunderea față de pasageri și terțe părți, modificată la 27 noiembrie 2002.

(9)

Este necesar să se definească cerințe de asigurare minime care să acopere pasagerii, bagajele, mărfurile și terțele părți pentru operatorii de transport aerian și operatorii aeronavelor care efectuează zboruri în cadrul, spre, din sau deasupra teritoriului unui stat membru, inclusiv al apelor sale teritoriale.

(10)

Obligativitatea asigurării revine operatorilor de transport aerian care posedă o licență de funcționare valabilă și, în cazul operatorilor de transport aerian comunitari, celor cu o licență de funcționare valabilă acordată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2407/92. Lipsa sau expirarea acestei licențe nu exonerează operatorul de transport de această obligație.

(11)

Deși Convenția de la Montreal reglementează în special răspunderea față de pasageri, bagaje și mărfuri, în conformitate cu articolul 2 din Convenție răspunderea pentru corespondență face obiectul „normelor aplicabile relației dintre operatorii de transport aerian și administrațiile poștale”. În Comunitate, asigurarea privind această răspundere este reglementată suficient prin articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92.

(12)

Asigurarea obligatorie nu este necesară pentru aeronavele de stat, precum și pentru anumite alte tipuri de aeronave.

(13)

Asigurarea minimă trebuie să fie prevăzută pentru cazurile în care un operator de transport sau operator de aeronavă este răspunzător față de pasageri, bagaje, mărfuri și terțe părți, în conformitate cu normele convențiilor internaționale, dreptului comunitar sau intern, fără a interfera cu aceste norme.

(14)

Asigurarea trebuie să includă răspunderea specifică activității aeriene față de pasageri, bagaje, mărfuri și părți terțe. În ceea ce privește pasagerii, bagajele și mărfurile, asigurarea ar trebui să includă decesul și vătămările corporale cauzate de accidente și pierderea sau distrugerea sau daunele cauzate bagajelor și mărfurilor. În ceea ce privește terțele părți, asigurarea ar trebui să includă decesul, vătămarea corporală și daunele cauzate în urma accidentelor.

(15)

Prezentul regulament nu ar trebui să fie interpretat ca necesitând o asigurare dublă. În măsura în care operatorul de transport contractor și operatorul de transport efectiv, în sensul articolului 39 din Convenția de la Montreal, se fac răspunzători pentru aceleași avarii, statele membre pot stabili măsuri specifice pentru evitarea asigurării duble.

(16)

Deși ofertele de pachete constituie o practică a pieței care poate favoriza capacitatea de asigurare, în special pentru riscuri de război și terorism, permițând asiguratorilor să aibă un mai bun control asupra răspunderilor asumate, această practică nu-l exonerează pe operatorul de transport sau operatorul aeronavei de obligația de a respecta cerințele de asigurare minime, în cazul în care se utilizează pachetul de asigurări stabilit printr-un contract de asigurare.

(17)

Este necesar ca operatorii de transport aerian să facă dovada că respectă în orice moment cerințele de asigurare minime cu privire la răspunderea prevăzută în prezentul regulament. În ceea ce privește operatorii de transport aerian comunitari și operatorii de aeronave care utilizează aeronave înregistrate în Comunitate, depunerea documentelor de asigurare doveditoare într-un stat membru ar trebui să fie suficientă pentru toate statele membre, această asigurare fiind efectuată de o întreprindere autorizată în acest sens de legislația aplicabilă.

(18)

În ceea ce privește survolarea teritoriului unui stat membru de către operatori de transport aerian alții decât cei comunitari sau de către aeronave înregistrate în afara Comunității care nu presupune o aterizare într-un stat membru sau o decolare dintr-un stat membru, statul membru survolat poate solicita, în conformitate cu dreptul internațional, dovada respectării cerințelor de asigurare din prezentul regulament, de exemplu prin intermediul unor controale aleatorii.

(19)

Cerințele de asigurare minime ar trebui reverificate după o perioadă de timp.

(20)

Procedurile de monitorizare a aplicării cerințelor de asigurare minime ar trebui să fie transparente și nediscriminatorii și să nu împiedice libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor.

(21)

Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor executive conferite Comisiei (6).

(22)

În cazul în care sunt necesare norme suplimentare în scopul stabilirii asigurării adecvate privind răspunderea specifică activității aviatice pentru punctele care nu sunt reglementate de prezentul regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a elabora astfel de norme.

(23)

Dispozițiile referitoare la extinderea cooperării privind utilizarea aeroportului din Gibraltar au fost convenite la Londra la 2 decembrie 1987 de Regatul Spaniei și Regatul Unit printr-o declarație comună a miniștrilor afacerilor externe ai celor două țări. Aceste dispoziții nu au intrat încă în vigoare.

(24)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume introducerea cerințelor de asigurare minime care pot contribui la atingerea obiectivelor pieței interne a transporturilor aeriene prin reducerea denaturării concurenței, nu poate fi atins în suficientă măsură de statele membre, putând fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. Potrivit principiului proporționalității stabilit în acest articol, prezentul regulament nu prevede mai mult decât este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

aeronavelor de stat menționate la articolul 3 litera (b) din Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago, la 7 decembrie 1944;

(b)

aeronavelor cu o MMD mai mică de 20 kg;

(c)

aparatelor de zbor cu decolare propulsată de picior (inclusiv paraplanoare și deltaplane cu motor);

(d)

baloanelor captive;

(e)

zmeelor;

(f)

parașutelor (inclusiv parașutele ascensionale);

(g)

avioanelor, inclusiv planoarele, cu motor, cu o MMD mai mică de 500 kg și microlămpi, care:

în măsura în care aceasta privește obligațiile de asigurare prevăzute în prezentul regulament pentru riscuri de război și terorism.

—

în ceea ce privește pasagerii și bagajele neînregistrate, perioada de transport aerian al pasagerilor, inclusiv îmbarcarea și debarcarea acestora;

—

în ceea ce privește mărfurile și bagajele înregistrate, perioada de transportare a bagajelor și mărfurilor din momentul predării acestora operatorului de transport aerian și până în momentul restituirii către destinatarii în drept;

—

în ceea ce privește terțele părți, utilizarea unei aeronave din momentul pornirii motoarelor pentru rularea pe pistă sau decolarea efectivă până în momentul în care se află pe suprafața de staționare și motoarele se opresc complet; în plus, mai înseamnă deplasarea unei aeronave de către vehicule de remorcare și de împingere înapoi sau cu ajutorul unor mijloace tipice pentru acționarea și înălțarea aeronavelor, în special curenții de aer;

—

convențiile internaționale la care sunt parte statele membre și/sau Comunitatea;

—

dreptul comunitar;

—

legislația internă a statelor membre.