05/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135

L 373/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea se bazează pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și al statului de drept, principii comune statelor membre, și respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.

(2)

Dreptul oricărei persoane la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării constituie un drept universal recunoscut prin Declarația universală a drepturilor omului, prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, prin Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, prin pactele Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale și prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnate de toate statele membre.

(3)

În afară de interzicerea discriminării, este important să se respecte alte libertăți și drepturi fundamentale, în special protecția vieții private și de familie, precum și tranzacțiile care se desfășoară în acest cadru, și libertatea religioasă.

(4)

Egalitatea între bărbați și femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic orice formă de discriminare pe criterii de sex și prevăd că egalitatea între bărbați și femei trebuie să fie asigurată în toate domeniile.

(5)

Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că promovarea acestei egalități este una din sarcinile esențiale ale Comunității. De asemenea, articolul 3 alineatul (2) din tratat prevede că, prin toate acțiunile sale, Comunitatea caută să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.

(6)

Comisia și-a făcut cunoscută intenția de a propune o directivă privind discriminarea pe criterii de sex în afara pieței muncii, în comunicarea sa privind Agenda pentru politica socială. Această propunere este pe deplin în conformitate cu Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de instituire a unui program de acțiune comunitar referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei și bărbați (2001-2005) (4), care reglementează toate politicile comunitare și urmărește promovarea egalității între bărbați și femei prin adaptarea acestor politici și punerea în aplicare a acțiunilor concrete concepute în vederea îmbunătățirii situației bărbaților și femeilor în societate.

(7)

Consiliul European, întrunit la Nisa, la 7 și 9 decembrie 2000, a cerut Comisiei să consolideze drepturile privind egalitatea prin adoptarea unei propuneri de directivă pentru promovarea egalității între bărbați și femei și în alte domenii decât ocuparea forței de muncă și activitatea profesională.

(8)

Comunitatea adoptă o serie de instrumente juridice în vederea prevenirii și combaterii discriminării pe criterii de sex pe piața muncii. Aceste instrumente au dovedit utilitatea legislației în combaterea discriminării.

(9)

Discriminarea pe criterii de sex, inclusiv hărțuirea și hărțuirea sexuală, are loc și în domenii care nu țin de piața muncii. Această discriminare poate fi tot atât de dăunătoare, în măsura în care constituie o piedică în calea integrării totale și reușite a bărbaților și femeilor în viața economică și socială.

(10)

Problemele sunt vizibile în special în domeniul accesului la bunuri și servicii și al furnizării de bunuri și servicii. Prin urmare, este necesar să se prevină și să se elimine discriminarea pe criterii de sex în acest domeniu. La fel ca și în cazul Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică (5), acest obiectiv poate fi mai bine îndeplinit cu ajutorul legislației comunitare.

(11)

Această legislație ar trebui să interzică discriminarea pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea bunurilor și serviciilor. Bunurile trebuie înțelese în sensul dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene cu privire la libera circulație a bunurilor. Serviciile trebuie înțelese în sensul articolului 50 din tratatul menționat anterior.

(12)

În scopul prevenirii discriminării pe criterii de sex, prezenta directivă se aplică atât discriminării directe, cât și discriminării indirecte. Poate fi vorba despre o discriminare directă numai atunci când, pe criterii de sex, o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât o altă persoană aflată într-o situație similară. Prin urmare, de exemplu, diferențele între bărbați și femei în privința furnizării serviciilor de sănătate, care rezultă din diferențele fizice între bărbați și femei, nu se raportează la situații comparabile și nu constituie, prin urmare, o discriminare.

(13)

Interzicerea discriminării ar trebui să se aplice persoanelor care furnizează bunuri și servicii aflate la dispoziția publicului și oferite în afara domeniului vieții private și familiale, precum și tranzacțiilor care se derulează în acest cadru. Ea nu ar trebui să se aplice conținutului mijloacelor de informare sau al publicității, nici educației publice sau private.

(14)

Orice persoană beneficiază de libertatea contractuală, inclusiv de libertatea de a alege un cocontractant pentru o tranzacție. O persoană care furnizează bunuri sau servicii poate avea o serie de motive subiective în alegerea cocontractantului său. Cu condiția ca alegerea cocontractantului să nu se bazeze pe sexul celui interesat/celei interesate, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere libertății individuale de a alege un cocontractant.

(15)

Există deja o serie de instrumente juridice care pun în aplicare principiul egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă și al muncii. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în acest domeniu. Acest raționament este valabil și în privința problemelor legate de activitatea independentă, în măsura în care acestea sunt reglementate prin instrumente juridice existente. Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai asigurărilor și pensiilor private, liber consimțite și nelegate de relațiile de muncă.

(16)

Diferențele de tratament pot fi acceptate numai în cazul în care sunt justificate de un obiectiv legitim. Pot fi, de exemplu, considerate ca obiectiv legitim protecția victimelor împotriva violenței cu caracter sexual (în cadrul căminelor unisex), motive legate de respectarea vieții private și de decență (atunci când o persoană oferă găzduire în cadrul propriului domiciliu), promovarea egalității sexelor sau a intereselor bărbaților sau femeilor (prin organisme benevole unisex, de exemplu), libertatea de asociere (în cadrul afilierii la cluburi private unisex) și organizarea de activități sportive (de exemplu manifestări sportive unisex). Orice limitare ar trebui, cu toate acestea, să fie corespunzătoare și necesară, în conformitate cu criteriile care decurg din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

(17)

Principiul egalității de tratament privind accesul la bunuri și servicii nu necesită ca serviciile furnizate să fie întotdeauna împărțite între bărbați și femei, cu condiția ca această furnizare să nu favorizeze vreunul dintre sexe.

(18)

Utilizarea factorilor actuariali în ceea ce privește sexul este foarte răspândită în furnizarea serviciilor de asigurare și a altor servicii financiare conexe. În vederea garantării egalității de tratament între bărbați și femei, utilizarea sexului ca factor actuarial nu ar trebui să creeze, pentru cei asigurați, diferențe în materie de prime și prestații. Pentru a evita o reajustare bruscă a pieței, această regulă ar trebui să se aplice numai pentru noile contracte încheiate după data transpunerii prezentei directive.

(19)

Unele categorii de riscuri pot varia în funcție de sex. În anumite cazuri, sexul reprezintă un factor determinant, fără a fi în mod obligatoriu singurul, în cadrul evaluării riscurilor asigurate. În ceea ce privește contractele care reglementează acest tip de riscuri, statele membre pot decide autorizarea derogărilor de la norma privind primele și prestațiile unisex, cu condiția să poată garanta că datele actuariale și statistice subiacente pe care se bazează calculele sunt fiabile, actualizate periodic și puse la dispoziția publicului. Derogările sunt autorizate numai atunci când legislația națională nu a pus încă în aplicare norma privind primele și prestațiile unisex. După cinci ani de la transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să reexamineze justificarea acestor derogări, ținând seama de datele actuariale și statistice cele mai recente, precum și de un raport prezentat de Comisie după trei ani de la data transpunerii prezentei directive.

(20)

Un tratament mai puțin favorabil al femeii pe criterii de sarcină și maternitate ar trebui să fie considerat ca o formă de discriminare directă bazată pe sex și, în consecință, să fie interzis în cadrul serviciilor de asigurare și al serviciilor financiare conexe. Cheltuielile legate de riscul unei sarcini și maternități nu ar trebui, prin urmare, să fie suportate doar de membrii unui singur sex.

(21)

Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe criterii de sex ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică. Pentru a asigura un nivel de protecție mai eficient, asociațiile, organizațiile și celelalte persoane juridice ar trebui să fie și ele autorizate să inițieze o procedură, potrivit modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor naționale de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor.

(22)

Adaptarea normelor referitoare la sarcina probei ar trebui să se impună imediat ce apare prezumția de discriminare și, în cazul în care această situație se dovedește adevărată, punerea efectivă în aplicare a principiului egalității de tratament ar trebui să necesite ca sarcina probei să revină pârâtului.

(23)

Punerea efectivă în aplicare a principiului egalității de tratament necesită o protecție judiciară corespunzătoare împotriva eventualelor represalii.

(24)

În vederea promovării principiului egalității de tratament, statele membre ar trebui să încurajeze dialogul cu părțile beneficiare implicate care au, în conformitate cu practicile și legislațiile naționale, un interes legitim să contribuie la combaterea discriminării pe criterii de sex în domeniul accesului la bunuri și servicii și al furnizării de bunuri și servicii.

(25)

Protecția împotriva discriminării pe criterii de sex ar trebui să fie ea însăși consolidată prin existența unuia sau mai multor organisme în fiecare stat membru, cu competența de a analiza problemele respective, de a studia soluțiile posibile și de a oferi un sprijin concret victimelor. Organismul sau organismele pot fi aceleași cu cele care, la nivel național, au misiunea să apere drepturile omului, să protejeze drepturile persoanelor sau să pună în aplicare principiul egalității de tratament.

(26)

Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce oferă statelor membre posibilitatea adoptării sau a menținerii unor dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să permită justificarea unui regres în raport cu situația deja existentă în fiecare stat membru.

(27)

Statele membre ar trebui să introducă sancțiuni efective, proporționale și disuasive aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor care decurg din prezenta directivă.

(28)

Dat fiind că obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel ridicat comun de protecție împotriva discriminării în toate statele membre, nu pot să fie realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot, prin urmare, din cauza dimensiunilor sau efectelor acțiunii, să fie mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum a fost enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29)

În conformitate cu punctul 34 din acordul interinstituțional „Pentru o mai bună legiferare” (6), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele care să ilustreze, pe cât posibil, concordanța între directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(a)

„discriminare directă”: situația în care o persoană este tratată, din rațiuni de sex, într-un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată o altă persoană, într-o situație comparabilă;

(b)

„discriminare indirectă”: situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutre ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex, în raport cu persoanele de alt sex, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică sunt obiectiv justificate de un scop legitim și în care mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt corespunzătoare și necesare;

(c)

„hărțuire”: situația în care survine un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator;

(d)

„hărțuire sexuală”: situația în care survine un comportament nedorit cu conotație sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

(a)

că nu poate exista o discriminare directă pe criterii de sex, inclusiv un tratament mai puțin favorabil al femeii pe motive de sarcină și maternitate;

(b)

că nu poate exista o discriminare indirectă bazată pe sex.

(a)

fără a aduce atingere drepturilor victimelor și asociațiilor, ale organizațiilor și altor persoane juridice menționate la articolul 8 alineatul (3), să aducă persoanelor victime ale unei discriminări un ajutor independent pentru a iniția o procedură vizând discriminarea;

(b)

să efectueze studii independente referitoare la discriminări;

(c)

să publice rapoarte independente și să formuleze recomandări privind toate problemele legate de aceste discriminări.

(a)

actele cu putere de lege și actele administrative contrare principiului egalității de tratament să fie eliminate;

(b)

dispozițiile contractuale, regulamentele interne ale întreprinderilor, precum și normele care reglementează asociațiile cu scop lucrativ sau fără scop lucrativ, contrare principiului egalității de tratament, să fie sau să poată fi declarate nule și neavenite sau să fie modificate.