09/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

125

L 127/70

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe, al anumitor accize și al impozitării primelor de asigurare (3) a stabilit principiile de bază pentru cooperarea administrativă și schimbul de informații între statele membre în scopul identificării și prevenirii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și pentru a permite statelor membre să stabilească impozitul în mod corect. Este necesar să se îmbunătățească, să se extindă și să se modernizeze aceste principii de bază.

(2)

Atunci când un stat membru efectuează anchete în scopul obținerii informațiilor necesare pentru a răspunde unei cereri de asistență, trebuie să considere că statul în cauză acționează în numele său; astfel, se va aplica un singur set de norme procesului de obținere a informațiilor, iar ancheta nu va fi compromisă de întârzieri.

(3)

Pentru ca lupta împotriva fraudei fiscale să fie eficace, nu este adecvat ca un stat membru care a primit informații de la un alt stat membru să trebuiască să solicite ulterior permisiunea de a divulga informațiile în audieri publice sau în hotărâri ale instanțelor.

(4)

Este necesar să se precizeze cu claritate faptul că un stat membru nu este obligat să efectueze anchete în scopul obținerii informațiilor necesare pentru a răspunde unei cereri de asistență, atunci când fie legislația sa, fie practicile sale administrative nu permit autorității sale competente să efectueze anchete sau să obțină astfel de informații.

(5)

Autoritatea competentă a unui stat membru ar trebui să poată refuza să furnizeze informații sau asistență atunci când statul membru solicitant nu este în măsură să furnizeze același tip de informații, din motive de fapt sau de drept.

(6)

Ținând seama de obligația legală din anumite state membre ca un contribuabil să fie notificat cu privire la deciziile și instrumentele privind obligațiile sale fiscale și cu privire la dificultățile întâmpinate din acest motiv de autoritățile fiscale, inclusiv atunci când contribuabilul s-a mutat într-un alt stat membru, este necesar ca, în aceste cazuri, autoritățile fiscale să poată solicita asistența autorităților competente ale statului membru în care s-a mutat contribuabilul.

(7)

Deoarece situația fiscală a uneia sau mai multor persoane supuse obligației de a plăti impozite, stabilite în mai multe state membre, este adesea de interes comun sau complementar, este necesar să se prevadă posibilitatea ca aceste persoane să fie controlate simultan de către două sau mai multe state membre, prin acord reciproc sau în mod voluntar, ori de câte ori astfel de controale par a fi mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.

(8)

Comisia a înaintat propunerea sa de directivă în temeiul articolului 95 din tratat. Estimând că propunerea de directivă se referea la armonizarea legislațiilor atât în domeniul impozitării directe, cât și în cel al impozitării indirecte și că, în consecință, actul trebuie adoptat, în conformitate cu articolele 93 și 94 din tratat, Consiliul a consultat Parlamentul European printr-o scrisoare din 12 noiembrie 2003, informându-l în legătură cu intenția de a modifica baza juridică.

(9)

Prin urmare, Directiva 77/799/CEE trebuie modificată în consecință,

1.

Articolul 1 alineatul (5) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 2 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru a obține informațiile solicitate, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă la care aceasta din urmă apelează procedează ca și când ar acționa în nume propriu sau la cererea altei autorități din statul său membru.”

3.

Articolul 7 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Toate informațiile comunicate unui stat membru în temeiul prezentei directive sunt păstrate secrete în statul respectiv, în același mod ca și informațiile obținute în temeiul legislației sale naționale. În orice caz, informațiile în cauză:

De asemenea, statele membre pot prevedea ca informațiile menționate la primul paragraf să fie utilizate pentru stabilirea altor impozite și taxe prevăzute la articolul 2 din Directiva 76/308/CEE (4).

4.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

5.

Se inserează următoarele articole:

„Articolul 8a

Notificare

(1)   La cererea autorității competente a unui stat membru, autoritatea competentă a altui stat membru comunică destinatarului, în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor similare în statul membru solicitat, toate instrumentele și deciziile emise de autoritățile administrative ale statului membru solicitant și care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislației privind impozitele reglementate de prezenta directivă.

(2)   Cererile de notificare precizează subiectul instrumentului sau al deciziei care trebuie notificate și indică numele și adresa destinatarului, precum și orice alte informații care pot facilita identificarea destinatarului.

(3)   Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în legătură cu răspunsul său la cererea de notificare și îi notifică, în special, data la care decizia sau instrumentul a fost notificat destinatarului.

Articolul 8b

Controale simultane

(1)   În cazul în care situația fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impozitării prezintă un interes comun sau complementar pentru două sau mai multe state membre, acestea din urmă pot conveni să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul său, în vederea schimbului de informații astfel obținute, ori de câte ori aceste controale par a fi mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.

(2)   Autoritatea competentă din fiecare stat membru identifică în mod independent persoanele supuse impozitării pentru care intenționează să propună un control simultan. Aceasta notifică autorităților competente din celelalte state membre cazurile care, în opinia sa, ar trebui să facă obiectul unor controale simultane. Ea își motivează opțiunea, pe cât posibil, prin furnizarea informațiilor care au condus la decizia sa. Ea indică termenul în care ar trebui efectuate aceste controale.

(3)   Autoritatea competentă a fiecărui stat membru vizat decide dacă dorește să participe la controlul simultan. La primirea unei propuneri de control simultan, autoritatea competentă își confirmă acordul sau comunică autorității omoloage refuzul său motivat.

(4)   Fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză desemnează un reprezentant însărcinat cu supervizarea și coordonarea operațiunii de control.”