32003L0097

DIRECTIVA 2003/97/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 10 noiembrie 2003

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a dispozitivelor de vizibilitate indirectă și a vehiculelor echipate cu dispozitivele respective, de modificare a Directivei 70/156/CEE și de abrogare a Directivei 71/127/CEE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Scopul prezentei directive constă în armonizarea normelor referitoare la omologarea de tip a dispozitivelor de vizibilitate indirectă și a vehiculelor echipate cu dispozitivele respective.

Anexele la prezenta directivă conțin normele menționate.

În înțelesul prezentei directive, „vehicul” reprezintă orice autovehicul definit la punctul A din anexa II la Directiva 70/156/CEE.

Articolul 2

(1)   Începând cu 26 ianuarie 2005, din motive legate de dispozitivele de vizibilitate indirectă, statele membre:

în cazul în care vehiculele sau dispozitivele de vizibilitate indirectă respectă cerințele prezentei directive.

(2)   Începând cu 26 ianuarie 2006, statele membre refuză să acorde omologarea CE de tip pentru orice tip nou de vehicul din motive legate de dispozitivul de vizibilitate indirectă sau la orice alt tip nou de dispozitiv de vizibilitate indirectă, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele prezentei directive.

Cu toate acestea, data menționată se amână cu 12 luni cu privire la cerințele referitoare la o oglindă pentru vizibilitate frontală din clasa VI în calitate de componentă individuală și instalarea acesteia pe vehicule.

(3)   Începând cu 26 ianuarie 2006, statele membre interzic omologarea națională pentru orice tip nou de vehicul din motive legate de dispozitivul de vizibilitate indirectă, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele prezentei directive.

Cu toate acestea, data menționată se amână cu 12 luni cu privire la cerințele referitoare la o oglindă pentru vizibilitate frontală din clasa VI în calitate de componentă individuală și instalarea acesteia pe vehicule.

(4)   Începând cu 26 ianuarie 2010 pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 și începând cu 26 ianuarie 2007 pentru toate vehiculele din alte categorii, statele membre:

din motive legate de dispozitivul de vizibilitate indirectă, în cazul în care vehiculele nu respectă cerințele prezentei directive.

(5)   Începând cu 26 ianuarie 2010 pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 și începând cu 26 ianuarie 2007 pentru toate vehiculele din alte categorii, se aplică cerințele prezentei directive referitoare la dispozitivul de vizibilitate indirectă în calitate de componentă în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(6)   Fără aduce atingere alineatelor (2) și (5), statele membre continuă, referitor la piesele de schimb, să acorde omologare CE de tip și să permită vânzarea și introducerea în circulație a componentelor sau a entităților tehnice separate destinate utilizării pe tipurile de vehicule care au fost omologate până la 26 ianuarie 2007, conform Directivei 71/127/CEE și, după caz, prelungirea omologării respective.

(7)   Fără a aduce atingere alineatului (3), statele membre pot să continue acordarea omologării naționale pentru orice nou tip de vehicul articulat din categoriile M2 și M3, clasa I, definit în anexa I punctul 2.1.1.1 la Directiva 2001/85/CE (6), constituit din cel puțin trei părți rigide articulate, care nu respectă cerințele prezentei directive, cu condiția respectării cerințelor pentru câmpul de vizibilitate al conducătorului auto, specificate în anexa III punctul 5 la prezenta directivă.

(8)   Dispozițiile prezentei directive contribuie, de asemenea, la stabilirea unui nivel superior de protecție în contextul armonizării internaționale a legislației în acest domeniu. Prin urmare, de îndată ce este posibil după adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă o propunere Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în scopul alinierii dispozițiilor Regulamentului 46 al CEE-ONU cu dispozițiile prezentei directive.

Articolul 3

Până la 26 ianuarie 2010, Comisia realizează un studiu detaliat pentru a determina în cazul în care modificările introduse de prezenta directivă au un efect pozitiv asupra siguranței rutiere, în special în privința pietonilor, cicliștilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor. Pe baza celor constatate, Comisia propune, în cazul în care este necesar, măsuri legislative suplimentare pentru îmbunătățirea ulterioară a câmpului de vizibilitate indirectă.

Articolul 4

Directiva 70/156/CEE se modifică după cum urmează:

Articolul 5

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 24 ianuarie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 6

Directiva 71/127/CEE se abrogă de la 24 ianuarie 2010.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 7

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 126 E, 28.5.2002, p. 225.

(2)  JO C 149, 21.6.2002, p. 5.

(3)  Avizul Parlamentului European din 9 aprilie 2002 (JO C 127 E, 29.5.2003, p. 25). Poziția comună a Consiliului din 8 aprilie 2003 (JO C 214 E, 9.9.2003, p. 7), Poziția Parlamentului European din 1 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 octombrie 2003.

(4)  JO L 68, 22.3.1971, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(5)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(6)  Directiva 2001/85/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 privind dispozițiile speciale aplicabile vehiculelor destinate transportului de pasageri care au mai mult de opt locuri pe scaune în plus față de locul conducătorului auto (JO L 42, 13.2.2002, p. 1).

LISTA ANEXELOR

ANEXA I

DEFINIȚII ȘI ACTE ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP

1.   DEFINIȚII

„Dispozitive de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitive care permit observarea zonei de trafic adiacente vehiculului care nu se poate observa prin vizibilitate directă. Acestea pot fi oglinzi convenționale, camere de luat vederi cu monitor sau alte dispozitive capabile să prezinte informații despre câmpul de vizibilitate indirectă al conducătorului auto.

„Oglindă” reprezintă orice dispozitiv, excluzând dispozitivele de tipul periscoapelor, destinate să ofere o vizibilitate clară spre zonele din spate, laterală și frontală ale vehiculului în câmpurile de vizibilitate definite la punctul 5 din anexa III.

„Dispozitiv de vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor” reprezintă un dispozitiv definit la punctul 1.1, la care câmpul de vizibilitate se obține prin combinarea unei camere de luat vederi cu un monitor, conform definițiilor de la punctele 1.1.2.1 și 1.1.2.2.

1.1.3.   „Alte dispozitive de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitivele definite la punctul 1.1, în cazul în care câmpul de vizibilitate nu se obține cu ajutorul unei oglinzi sau al unui dispozitiv de vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor.

1.1.4.   „Tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitivele similare în privința următoarelor caracteristici esențiale:

„Vehicule din categoriile M1, M2, M3, N1, N2, N3” reprezintă vehiculele definite în anexa II partea A la Directiva 70/156/CEE.

„Tip de vehicule referitor la vizibilitatea indirectă” reprezintă autovehiculele care sunt identice în privința următoarelor elemente esențiale:

2.   CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP A COMPONENTELOR UNUI DISPOZITIV DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

2.1.   Cererea de omologare CE de tip a componentelor pentru un tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă este prezentată de producător.

2.2.   Modelul de fișă informativă este reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

Cererea pentru fiecare tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă este însoțită de următoarele:

3.   INSCRIPȚII

Mostrele de tip de oglindă sau dispozitiv de vizibilitate indirectă, altele decât o oglindă prezentată pentru omologare CE de tip a componentelor, trebuie să poarte în mod clar și indelebil marca de comerț sau numele comercial al solicitantului și să permită suficient spațiu pentru inscripționarea marcajului de omologare CE de tip a componentelor; spațiul respectiv trebuie indicat în diagramele menționate la punctul 1.2.1.2 din apendicele 1 la prezenta anexă.

4.   CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP A UNUI VEHICUL CU PRIVIRE LA INSTALAREA DISPOZITIVELOR DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

4.1.   Producătorul prezintă cererea pentru omologarea CE de tip a unui vehicul cu privire la dispozitivele de vizibilitate indirectă.

4.2.   Modelul de fișă informativă este reprodus în apendicele 3 la prezenta anexă.

Pentru fiecare tip de vehicul, cererea este însoțită de:

5.   OMOLOGAREA CE DE TIP A COMPONENTELOR

6.   MARCAJUL

Un marcaj de omologare CE de tip a componentelor specificat în apendicele 5 se atașează la orice dispozitiv de vizibilitate indirectă care este conform tipului de dispozitiv pentru care s-a acordat omologarea de tip a componentelor conform prezentei directive.

7.   OMOLOGAREA CE DE TIP A VEHICULULI

8.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI ȘI ALE OMOLOGĂRILOR

9.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI (DE VEHICULE ȘI DE COMPONENTE ALE ACESTORA)

(1)  Un sistem de vizibilitate indirectă este destinat detectării utilizatorilor rutieri relevanți. Relevanța unui utilizator rutier este definită de poziția și de viteza (potențială) a acestuia sau acesteia. Dimensiunile acestor utilizatori rutieri, pieton, ciclist, conducător de motoretă, cresc mai mult sau mai puțin proporțional cu viteza lor. În scopul detectării, un conducător de motoretă (D = 0,8) la o distanță de 40 m ar echivala cu un pieton (D = 0,5) la o distanță de 25 m. Ținând seama de viteză, conducătorul motoretei ar fi selectat drept criteriu pentru dimensiunea detectării; de aceea se utilizează un obiect cu dimensiunea de 0,8 m pentru determinarea performanțelor detecției.

ANEXA II

SPECIFICAȚII DE PROIECTARE ȘI ÎNCERCĂRILE NECESARE PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP A COMPONENTELOR UNUI DISPOZITIV DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

A.   OGLINZI

1.   Specificații generale

1.1.   Toate oglinzile trebuie să fie reglabile.

1.2.   Conturul suprafeței de reflexie trebuie să fie încadrat într-o carcasă protectoare (montură etc.) care, pe perimetrul său, trebuie să aibă în toate punctele și în toate direcțiile o valoare „c” mai mare sau egală cu 2,5 mm. În cazul în care suprafața de reflexie depășește carcasa protectoare, raza de curbură „c” pe perimetrul care depășește carcasa trebuie să fie de cel puțin 2,5 mm și suprafața de reflexie trebuie să reintre în carcasa de protecție prin aplicarea unei forțe de 50 N în punctul cu depășirea cea mai mare a carcasei de protecție, pe direcție orizontală, aproximativ paralel cu planul median longitudinal al vehiculului.

În cazul în care oglinda este montată pe o suprafață plană, toate părțile acesteia, indiferent de poziția de reglare a dispozitivului, inclusiv părțile rămase fixate pe suport după încercarea prevăzută la punctul 4.2, susceptibile să fie în contact static cu o sferă cu un diametru, fie de 165 mm pentru o oglindă interioară, fie de 100 mm pentru o oglindă exterioară, trebuie să aibă o rază de curbură „c” de cel puțin 2,5 mm.

1.4.   Dispozitivul pentru fixarea oglinzilor pe vehicul trebuie să fie proiectat astfel încât să permită unui cilindru cu raza de 70 mm, având ca axă, axa sau una din axele pivotului sau cea de rotație care asigură încovoierea oglinzii în direcția impactului respectiv, să treacă prin cel puțin o parte din suprafața pe care este fixat dispozitivul.

1.5.   Elementele oglinzilor exterioare menționate la punctele 1.2. și 1.3, care sunt realizate dintr-un material cu o duritate Shore A mai mică sau egală cu 60, nu trebuie să respecte dispozițiile relevante.

1.6.   Pentru acele elemente ale oglinzilor interioare realizate dintr-un material cu duritatea Shore mai mică de 50 și care sunt montate pe un suport rigid, cerințele de la punctele 1.2 și 1.3 se aplică doar suportului.

2.   Dimensiuni

2.1.   Oglinzi retrovizoare interioare (clasa I)

Dimensiunile suprafeței de reflexie trebuie să fie de așa natură încât să permită înscrierea pe acestea a unui dreptunghi cu o latură de 40 mm și cealaltă de „a” mm lungime, unde

unde r este raza de curbură.

2.2.   Oglinzi retrovizoare exterioare principale (clasele II și III)

2.3.   Oglinzi exterioare „cu unghi larg” (clasa IV)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea, în cazul în care este necesar prin combinare cu o oglindă exterioară din clasa II, a câmpului de vizibilitate specificat la punctul 5.4 din anexa III.

2.4.   Oglinzi exterioare de „proximitate” (clasa V)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea câmpului de vizibilitate specificat la punctul 5.5 din anexa III.

2.5.   Oglinzi față (clasa VI)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea câmpului de vizibilitate specificat la punctul 5.6 din anexa III.

3.   Suprafața de reflexie și coeficienții de reflexie

3.1.   Suprafața de reflexie a unei oglinzi trebuie să fie, fie plană, fie convexă sferic. Oglinzile exterioare pot să fie prevăzute cu o parte asferică suplimentară, cu condiția ca oglinda principală să îndeplinească cerințele câmpului de vizibilitate indirectă.

3.2.   Diferențele dintre razele de curbură ale oglinzilor

3.3.   Cerințe pentru părțile asferice ale oglinzilor

Valoarea lui „r” pentru oglinzile sferice trebuie să fie mai mare sau egală cu:

3.5.   Valoarea coeficientului normal de reflexie, determinată conform metodei descrise în apendicele I la prezenta anexă, trebuie să fie mai mare sau egală cu 40 %.

Pentru suprafețele de reflexie cu un grad de reflexie variabil, poziția „zi” trebuie să permită recunoașterea culorilor indicatoarelor rutiere. Valoarea coeficientului normal de reflexie în poziția „noapte” trebuie să fie mai mare sau egală cu 4 %.

3.6.   Suprafața de reflexie trebuie să-și mențină caracteristicile prevăzute la punctul 3.5, chiar și la o expunere prelungită la intemperii în condiții normale de utilizare.

4.   Încercări

Oglinzile se supun încercărilor descrise la punctul 4.2.

4.1.1.   Pentru orice oglindă exterioară care nu are nici o componentă la o distanță mai mică de 2 m față de sol, indiferent de poziția de reglare, în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa sa maximă admisibilă din punct de vedere tehnic, încercarea prevăzută la punctul 4.2 nu este necesară.

Derogarea menționată se aplică și la elementele de montare a oglinzilor (plăci de fixare, brațe, îmbinări articulate etc.) care sunt situate la o distanță mai mică de 2 m față de sol și care nu depășesc lățimea generală a vehiculului, măsurată în planul transversal ce trece prin elementele cele mai joase de fixare ale oglinzii sau orice alt punct situat în fața acestui plan, în cazul în care această din urmă configurație dă o lățime generală mai mare.

În cazurile menționate, trebuie să se prezinte o descriere care să specifice că oglinda trebuie să fie montată astfel încât să se respecte condițiile menționate anterior de poziționare a elementelor de fixare a acesteia pe vehicul.

În cazul în care se aplică prezenta derogare, brațul se marchează indelebil cu simbolul

și acest lucru trebuie să se menționeze în certificatul de omologare de tip.

4.2.   Încercare dinamică la șoc

Încercarea conform prezentului paragraf nu se realizează pentru dispozitivele integrate în caroseria vehiculului și care oferă o arie de reflexie la un unghi nu mai mare de 45 °C, măsurat în raport cu planul median longitudinal al vehiculului sau pentru dispozitivele care depășesc cu mai puțin de 100 mm măsurați caroseria vehiculului delimitată conform Directivei 74/483/CEE.

4.2.1.   Descrierea dispozitivului de încercare

4.2.1.1.   Dispozitivul de încercare este constituit dintr-un pendul care poate să oscileze în jurul a două axe orizontale perpendiculare între ele, dintre care una este perpendiculară pe planul în care se află traiectoria de „lansare” a pendulului.

La capătul pendulului se află un ciocan constituit dintr-o sferă rigidă cu un diametru de 165 ± 1 mm acoperită cu un strat de cauciuc cu grosimea de 5 mm și duritatea Shore A de 50.

Aparatul este prevăzut cu un dispozitiv care permite determinarea unghiului maxim luat de brațul pendulului în planul de lansare.

Un suport fixat rigid pe structura pendulului servește la fixarea epruvetelor conform cerințelor de șoc prevăzute la punctul 4.2.2.6.

Figura 2 prezintă dimensiunile dispozitivului de încercare și specificațiile de construcție speciale:

4.2.1.2.   Centrul de percuție al pendulului coincide cu centrul sferei care formează ciocanul. Acesta se află la o distanță „l” de axa de oscilație în planul de lansare, care este egală cu 1 m ± 5 mm. Masa redusă a pendulului este mo= 6,8 ± 0,05 kilograme. Relația dintre „mo”, masa totală „m” a pendulului și distanța „d” dintre centrul de greutate al pendulului și axa de rotație a acestuia este exprimată în ecuația:

4.2.2.   Descrierea încercării

4.2.2.1.   Procedura de prindere a oglinzii în suport este cea recomandată de producătorul dispozitivului sau, după caz, de producătorul vehiculului.

4.2.2.2.   Poziționarea oglinzii pentru încercare

4.2.2.3.   Cu excepția încercării 2 pentru oglinzi interioare (punctul 4.2.2.6.1), atunci când pendulul este în poziție verticală, planurile orizontal și vertical longitudinal, care trec prin centrul ciocanului, trec prin centrul suprafeței de reflexie, definite la punctul 1.1.1.10 din anexa I. Direcția longitudinală a oscilației pendulului este paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului.

4.2.2.4.   În cazul în care, în condițiile de reglare prevăzute la punctele 4.2.2.1 și 4.2.2.2, elemente ale oglinzii limitează întoarcerea ciocanului, punctul de șoc trebuie să se deplaseze în direcție perpendiculară pe axa de rotație sau de oscilație respectivă.

Deplasarea nu trebuie să fie mai mare decât cea strict necesară pentru executarea încercării; aceasta trebuie limitată, astfel încât să permită:

4.2.2.5.   Încercarea constă în a lăsa ciocanul să cadă de la o înălțime corespunzătoare unui unghi al pendulului de 60° față de verticală, astfel încât ciocanul să lovească oglinda în momentul în care pendulul ajunge în poziție verticală.

Oglinzile se supun încercării la șoc în următoarele condiții diferite:

4.2.2.6.1.   Oglinzile interioare

4.2.2.6.2.   Oglinzile exterioare

În cazul în care oglinzile retrovizoare din clasele II și III sunt montate pe același braț de montare cu oglinzile retrovizoare din clasa IV, încercările menționate anterior se execută pe oglinda inferioară. Cu toate acestea, serviciul tehnic responsabil cu încercările poate să repete una sau ambele încercări pe oglinda superioară, în cazul în care aceasta este situată la o distanță mai mică de 2 m față de sol.

5.   Rezultatele încercării

În încercările descrise la punctul 4.2, pendulul trebui să continue pendularea după impact, astfel încât proiecția poziției brațului pe planul de lansare să facă un unghi de cel puțin 20° cu verticala. Precizia de măsurare a unghiului este între ± 1°.

5.2.   În cazul în care, în timpul încercărilor descrise la punctul 4.2 pentru oglinzile fixate prin lipire pe parbriz, se produce ruperea suportului oglinzii, partea rămasă nu trebuie să depășească postamentul cu mai mult de 10 mm iar configurația de după încercare trebuie să satisfacă condițiile prevăzute la punctul 1.3.

Suprafața de reflexie nu trebuie să se spargă în timpul încercărilor descrise la punctul 4.2. Cu toate acestea, se admite spargerea suprafeței de reflexie, în cazul în care este îndeplinită una din condițiile prezentate în continuare:

B.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ, ALTELE DECÂT OGLINZILE

1.   Cerințe generale

2.   Dispozitive de vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor

2.1.   Cerințe generale

2.2.   Cerințe funcționale

3.   Alte dispozitive de vizibilitate indirectă

Trebuie să se dovedească faptul că dispozitivul îndeplinește următoarele condiții:

ANEXA III

CERINȚE REFERITOARE LA INSTALAREA OGLINZILOR ȘI ALTOR DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ PE VEHICULE

Generalități

Oglinzile

2.   Numărul

2.1.   Numărul minim de oglinzi obligatorii

2.1.1.   Câmpurile de vizibilitate prescrise la punctul 5 se obțin din numărul minim de oglinzi obligatorii prevăzut în tabelul următor. În cazul în care prezența unei oglinzi nu este necesară în mod obligatoriu, nici un alt sistem de vizibilitate indirectă nu poate să fie necesar în mod obligatoriu.

2.1.2.   În cazul în care câmpul de vizibilitate descris al unei oglinzi pentru vizibilitate frontală prevăzute la punctul 5.6 se poate obține cu un alt dispozitiv de vizibilitate indirectă care este omologat conform anexei II partea B și care este instalat conform prezentei anexe, dispozitivul respectiv se poate utiliza în locul unei oglinzi.

În cazul în care se utilizează o cameră de luat vederi cu monitor, monitorul trebuie să prezinte exclusiv câmpul de vizibilitate prevăzut la punctul 5.6 în timp ce vehiculul se deplasează înainte cu o viteză de până la 30 km/h. În cazul în care vehiculul se deplasează cu o viteză mai mare sau se deplasează înapoi, monitorul se poate utiliza pentru a afișa câmpul de vizibilitate al altor camere de luat vederi montate pe vehicul.

2.2.   Dispozițiile prezentei directive nu se aplică oglinzilor de supraveghere definite la punctul 1.1.1.3 din anexa I. Cu toate acestea, oglinzile de supraveghere exterioare trebuie montate la cel puțin 2 m deasupra solului în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa maximă tehnică admisă a acestuia.

3.   Poziția

3.1.   Oglinzile trebuie să fie amplasate astfel încât să permită conducătorului auto, care este așezat în poziție normală de conducere, să aibă o imagine clară a drumului în spatele și în fața vehiculului, precum și în partea (părțile) laterală(e) a(le) acestuia.

3.2.   Oglinzile exterioare sunt vizibile prin geamurile laterale sau prin porțiunea de parbriz pe care acționează ștergătorul de parbriz. Cu toate acestea, din motive de construcție, ultima dispoziție (adică cea referitoare la porțiunea curățată de ștergătorul de parbriz) nu se aplică:

3.3.   Pentru orice vehicul care, în timpul măsurării câmpului de vizibilitate, se află în stare de șasiu/cabină, producătorul menționează lățimea minimă și cea maximă a caroseriei și, în cazul în care este necesar, le simulează cu ajutorul unor traverse fictive. Toate vehiculele și configurațiile oglinzilor luate în considerare în timpul încercărilor se indică în certificatul de omologare CE de tip pentru un vehicul, referitor la instalarea oglinzilor (a se vedea apendicele 4 la anexa I).

3.4.   Oglinda exterioară prevăzută pe partea conducătorului auto trebuie să fie amplasată în așa fel încât unghiul format între planul median longitudinal vertical al vehiculului și planul vertical care trece prin centrul oglinzii și prin centrul liniei drepte de 65 mm care unește cele două puncte oculare ale conducătorului să fie de cel mult 55o.

3.5.   Oglinzile nu trebuie să depășească caroseria exterioară a vehiculului cu mult mai mult decât este necesar pentru a respecta cerințele referitoare la câmpurile de vizibilitate prevăzute la punctul 5.

3.6.   În cazul în care marginea inferioară a unei oglinzi exterioare este la o distanță mai mică de 2 m deasupra solului când vehiculul este încărcat la masa de încărcare maximă tehnic admisă, oglinda respectivă nu trebuie să depășească cu mai mult de 250 mm lățimea generală a vehiculului măsurată fără oglinzi.

3.7.   Oglinzile din clasa V și clasa VI se montează pe vehicule în așa fel încât, indiferent de poziția lor după reglare, nici un element al acestor oglinzi sau suporturile acestora să nu se afle la o distanță mai mică de 2 m față de sol în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa maximă tehnic admisă a acestuia.

Cu toate acestea, oglinzile menționate nu se montează pe vehiculele la care înălțimea cabinei nu permite respectarea prezentei cerințe. În acest caz, nu este necesar un alt dispozitiv de vizibilitate indirectă.

3.8.   Sub rezerva cerințelor de la punctele 3.5, 3.6 și 3.7, oglinzile pot să depășească lățimile maxime admise ale vehiculelor.

4.   Reglajul

5.   Câmpurile de vizibilitate

5.1.   Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 20 m, centrată pe planul median longitudinal vertical al vehiculului și care se prelungește de la 60 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto (figura 6) până la orizont.

5.2.   Oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa II

5.2.1.   Oglindă retrovizoare exterioară pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 5 m, care este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului și se prelungește de la 30 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont.

În afară de aceasta, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 1 m, care este limitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 7).

5.2.2.   Oglinda retrovizoare exterioară pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 5 m, care este delimitată pe partea pasagerului de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea pasagerului, prelungindu-se de la 30 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont.

În afară de aceasta, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 1 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 7).

5.3.   Oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa III

5.3.1.   Oglindă retrovizoare exterioară pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 4 m, ce este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului, prelungindu-se de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (a se vedea figura 8).

În afară de aceasta, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 1 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto.

5.3.2.   Oglindă retrovizoare exterioară pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 4 m, care este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea pasagerului, prelungindu-se de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (a se vedea figura 8).

În afară de aceasta, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 1 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto.

5.4.   Oglindă exterioară „cu unghi larg” (clasa IV)

5.4.1.   Oglindă exterioară „cu unghi larg” pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 15 m, ce este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului, prelungindu-se de la cel puțin 10 m până la 25 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto.

În plus, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 4,5 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 1,5 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 9).

5.4.2.   Oglindă exterioară „cu unghi larg” pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 15 m, care este delimitată pe partea pasagerului de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea pasagerului, prelungindu-se de la cel puțin 10 m până la 25 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto.

În afară de aceasta, drumul trebuie să fie vizibil conducătorului auto pe o lățime de 4,5 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median ce trece prin extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 1,5 m în spatele planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 9).

5.5.   Oglindă exterioară de „proximitate” (clasa V)

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, de-a lungul părții laterale a vehiculului, delimitată de următoarele planuri verticale (a se vedea figurile 10a și 10b):

5.5.1.   planul paralel cu planul vertical longitudinal median al vehiculului care trece prin extremitatea cabinei vehiculului pe partea pasagerului;

5.5.2.   în direcție transversală, planul paralel ce trece la o distanță de 2 m prin fața planului menționat la punctul 5.5.1;

5.5.3.   în spate, planul paralel cu planul vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto și este situat la o distanță de 1,75 m în spatele acestui din urmă plan;

5.5.4.   în față, planul paralel cu planul vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto și este situat la o distanță de 1 m în fața planului menționat. În cazul în care planul transversal vertical ce trece prin muchia de atac a barei de protecție a vehiculului este la mai puțin de 1 m în fața planului vertical ce trece prin punctele oculare ale conducătorului auto, câmpul de vizibilitate se limitează la acest plan.

5.5.5.   În cazul în care câmpul de vizibilitate descris în figurile 10a și 10b se poate percepe prin combinarea câmpului de vizibilitate de la o oglindă cu unghi larg din clasa IV cu cel al oglinzii față din clasa VI, instalarea oglinzii de proximitate din clasa V nu este obligatorie.

5.6.   Oglinda pentru vizibilitate frontală (clasa VI)

5.6.1.   Nivelul solului Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă cel puțin o porțiune de drum orizontală care este delimitată de:

Partea frontală a câmpului de vizibilitate opus părții conducătorului auto se poate rotunji cu o rază de 2 000 mm (a se vedea figura 11).

Dispozițiile privind oglinzile față sunt obligatorii pentru vehiculele cu cabină avansată, cu scaunul șoferului lângă motor [definite în Directiva 70/156/CEE, anexa I litera (a), nota de subsol (Z)], vehicule din categoriile N2 > 7,5 t și N3.

În cazul în care vehiculele din categoriile menționate cu alte caracteristici de construcție referitoare la caroserie nu pot să îndeplinească cerințele prin utilizarea unei oglinzi pentru vizibilitate frontală, se utilizează o cameră de luat vederi cu monitor. În cazul în care nici una din aceste opțiuni nu asigură un câmp de vizibilitate adecvat, se utilizează orice alt dispozitiv de vizibilitate indirectă. Dispozitivul respectiv trebuie să permită detectarea unui obiect cu înălțimea de 50 cm și cu diametrul de 30 cm în câmpul definit în figura 11.

5.6.2.   Cu toate acestea, o oglindă pentru vizibilitate frontală din clasa VI nu este obligatorie în cazul în care, ținând seama de obstrucțiile stâlpilor A, conducătorul poate să vadă o linie dreaptă aflată la 300 mm în fața vehiculului la o înălțime de 1 200 mm deasupra suprafeței drumului și situată între un plan vertical longitudinal paralel cu planul median vertical longitudinal care trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului auto și un plan vertical longitudinal paralel cu planul median vertical longitudinal aflat la distanța de 900 mm în afara extremității vehiculului pe partea opusă conducătorului auto.

5.7.   Pentru oglinzile constituite din câteva suprafețe de reflexie care au fie o curbură diferită, fie fac un unghi între ele, cel puțin una din suprafețele de reflexie trebuie să asigure câmpul de vizibilitate și să aibă dimensiunile (a se vedea punctul 2.2.2 din anexa II) specificate pentru clasa căreia îi aparține.

5.8.   Obstrucții

5.8.1.   Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)

Câmpul de vizibilitate se poate reduce datorită prezenței tetierelor și a unor dispozitive, în special apărătoare de soare, ștergătoare ale lunetei, elemente de încălzire și lămpi de stop din categoria S3 sau a componentelor caroseriei, cum ar fi cadrele geamurilor de la portierele duble din spate, cu condiția ca toate dispozitivele enumerate împreună să nu obstrucționeze mai mult de 15 % din câmpul de vizibilitate prescris, atunci când sunt proiectate pe un plan perpendicular pe planul median longitudinal al vehiculului. Gradul de obstrucție se măsoară cu tetierele reglate în poziția lor cea mai joasă posibilă și cu apărătoarele de soare întoarse.

5.8.2.   Oglinzile exterioare (clasele II, III, IV, V și VI)

În câmpurile de vizibilitate specificate anterior, obstrucția datorată caroseriei și unora dintre componentele acesteia, ca alte oglinzi, mânerele portierelor, luminile de marcare a conturului vehiculului, indicatoarele de direcție și barele de protecție din spate, precum și componentele de curățare a suprafeței de reflexie, nu se ia în considerare, în cazul în care acestea produc o obstrucție totală mai mică de 10 % din câmpul de vizibilitate specificat.

5.9.   Procedura de încercare

Câmpul de vizibilitate se determină prin plasarea unor surse luminoase puternice în punctele oculare și examinarea luminii reflectate pe ecranul de monitorizare vertical. Se pot utiliza și alte metode echivalente.

Dispozitive de vizibilitate indirectă altele decât oglinzile

6.   Performanțele unui dispozitiv de vizibilitate indirectă trebuie să permită observarea unui obiect critic în câmpul de vizibilitate descris, luând în considerare percepția critică.

7.   Obstrucția câmpului de vizibilitate direct al conducătorului auto provocată de instalarea unui dispozitiv de vizibilitate indirectă se limitează la minimum.

8.   Pentru determinarea distanței de detecție la dispozitive de vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor, se aplică procedura din apendicele la prezenta anexă.

9.   Cerințe privind instalarea monitorului

Direcția de observare a monitorului trebuie să fie în mare aceeași cu direcția de observare a oglinzii principale.

La vehiculele din categoriile M2 și M3 și vehiculele din categoriile N2 > 7,5 t și N3, echipate inițial sau ulterior, având o caroserie specială pentru colectarea deșeurilor, se poate instala la partea din spate a caroseriei acestora un dispozitiv de vizibilitate indirectă, altul decât o oglindă, pentru a asigura câmpul de vizibilitate descris în continuare.

10.1.   Câmpul de vizibilitate (a se vedea figura 12) trebuie să permită conducătorului auto să vadă cel puțin o porțiune de drum orizontală, plană, care este delimitată de:

10.2.   În cazul în care, prin utilizarea unei camere de luat vederi cu monitor, vehiculele din categoriile menționate nu îndeplinesc cerințele de la punctul 10.1, se pot utiliza alte dispozitive de vizibilitate indirectă. În acest caz, dispozitivul trebuie să permită detectarea unui obiect cu înălțimea de 50 cm și diametrul de 30 cm în câmpul de vizibilitate definit la punctul 10.1.

ANEXA IV

TABELUL DE CORESPONDENȚĂ PREVĂZUT LA ARTICOLUL 6