15/Volumul 09

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200

L 041/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Accesul sporit al publicului la informațiile despre mediu și diseminarea acestor informații contribuie la o mai bună conștientizare a problemelor de mediu, la schimbul liber de opinii, la o participare mai eficientă a publicului la luarea deciziilor despre mediu și, în cele din urmă, la îmbunătățirea mediului.

(2)

Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informații în domeniul mediului (5) a inițiat un proces de schimbare a modului în care autoritățile publice abordează problema deschiderii și a transparenței, stabilind măsuri pentru exercitarea dreptului la accesul public la informații despre mediu, proces care trebuie dezvoltat și continuat. Prezenta directivă extinde accesul existent acordat în temeiul Directivei 90/313/CEE.

(3)

Articolul 8 din directiva menționată anterior impune statelor membre prezentarea unor rapoarte Comisiei privind experiența acumulată, pe baza cărora Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit de eventuale propuneri de revizuire a directivei pe care le consideră adecvate.

(4)

Raportul prezentat în temeiul articolului 8 din directiva menționată anterior identifică problemele concrete întâlnite în aplicarea practică a directivei.

(5)

La 25 iunie 1998, Comunitatea Europeană a semnat Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”). Dispozițiile de drept comunitar trebuie să fie compatibile cu cele ale convenției în vederea încheierii acesteia de către Comunitatea Europeană.

(6)

În interesul unei transparențe sporite, este necesară înlocuirea Directivei 90/313/CEE și nu modificarea acesteia, astfel încât părțile interesate să aibă la dispoziție un text de lege unic, clar și coerent.

(7)

Diferențele dintre legislația în vigoare în statele membre, privind accesul la informațiile legate de mediu deținute de autoritățile publice pot crea inegalități în Comunitate în ceea ce privește accesul la astfel de informații sau condițiile de concurență.

(8)

Dreptul de acces la informațiile despre mediu deținute de către sau pentru autoritățile publice trebuie asigurat tuturor persoanelor fizice și juridice, fără ca acestea să aibă obligația de a declara interesul pe care îl au în acest sens.

(9)

Este, de asemenea, necesar ca autoritățile publice să pună la dispoziția publicului larg și să disemineze informații despre mediu într-o măsură cât mai mare posibil, în special folosind tehnologia informației și de comunicații. Dezvoltarea ulterioară a acestor tehnologii trebuie luată în considerare la raportarea privind prezenta directivă și la revizuirea acesteia.

(10)

Definiția informațiilor despre mediu trebuie clarificată astfel încât să cuprindă informații sub orice formă despre starea mediului, factorii, măsurile sau activitățile care afectează sau care este posibil să afecteze mediul sau elaborate pentru a-l proteja, privind analizele costuri-beneficii și analizele economice folosite în cadrul unor astfel de măsuri sau activități și, de asemenea, informații despre starea sănătății și a siguranței umane, inclusiv contaminarea lanțului alimentar, condițiile de viață umană, edificiile de interes cultural și structurile construite în măsura în care acestea sunt, sau ar putea fi, afectate de problemele respective.

(11)

Pentru lua în considerare principiul prevăzut la articolul 6 din tratat, care impune integrarea cerințelor privind mediul în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților comunitare, definiția autorităților publice trebuie extinsă pentru a cuprinde guvernul sau administrațiile publice de la nivel național, regional sau local, indiferent dacă acestea au sau nu responsabilități specifice legate de mediu. Definiția trebuie extinsă în același mod pentru a include alte persoane sau organisme care îndeplinesc funcții publice administrative privind mediul în conformitate cu legislația internă, precum și alte persoane sau organisme care acționează sub controlul acestora și care au responsabilități sau funcții publice legate de mediu.

(12)

Informațiile despre mediu deținute fizic de alte organisme în numele autorităților publice trebuie să intre, de asemenea, în sfera de aplicare a prezentei directive.

(13)

Informațiile despre mediu trebuie puse la dispoziția solicitanților cât mai repede posibil și într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuale termene precizate de solicitant.

(14)

Autoritățile publice trebuie să ofere informații despre mediu în forma sau în formatul precizat de solicitanți, cu excepția cazurilor în care acestea sunt deja disponibile publicului în alt format sau în altă formă sau este rezonabil să fie oferite în alt format sau în altă formă. În plus, autoritățile publice trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a menține informațiile despre mediu deținute de către sau pentru ele în forme sau formate ușor de reprodus și accesat prin mijloace electronice.

(15)

Statele membre trebuie să stabilească modalitățile practice de punere la dispoziția publicului a acestor informații în mod eficient. Aceste modalități trebuie să garanteze faptul că informațiile pot fi accesate cu ușurință și în mod eficient și că sunt puse progresiv la dispoziția publicului prin intermediul rețelelor publice de telecomunicații, inclusiv al listelor accesibile public ale autorităților publice și al registrelor sau al listelor de informații despre mediu deținute de către sau în numele autorităților publice.

(16)

Dreptul la informație înseamnă că dezvăluirea informațiilor este regula generală și că autoritățile publice pot refuza o cerere de informații despre mediu în cazuri specifice și clar definite. Motivele de refuz trebuie interpretate în mod restrictiv, iar interesul public în numele căruia este dezvăluită informația trebuie comparat cu interesul servit de refuz. Motivele de refuz trebuie să îi fie prezentate solicitantului în termenul prevăzut de prezenta directivă.

(17)

Autoritățile publice trebuie să permită accesul la o parte din informațiile despre mediu în cazurile în care este posibilă separarea oricăror informații care intră în sfera de aplicare a excepțiilor de restul informațiilor solicitate.

(18)

Autoritățile publice trebuie să poată aplica o taxă pentru furnizarea informațiilor despre mediu, dar aceasta trebuie să fie rezonabilă. Acest lucru înseamnă că, ca regulă generală, taxele nu pot depăși costurile efective pentru obținerea materialului în cauză. Cazurile de solicitare a plății unui avans trebuie limitate. În cazuri speciale, atunci când autoritățile publice oferă informații despre mediu cu titlu comercial și acest lucru este necesar pentru a garanta continuarea colectării și a publicării unor astfel de informații, se consideră rezonabilă aplicarea unei taxe bazate pe situația de pe piață; poate fi solicitată plata unui avans. Baremul taxelor, însoțit de informații privind situațiile în care poate fi aplicată o taxă sau acordată o scutire de la plata acesteia trebuie pusă la dispoziția solicitanților și publicată.

(19)

Solicitanții trebuie să aibă posibilitatea de introducere a unui recurs administrativ sau judiciar în ceea ce privește actele sau omisiunile, unei autorități publice în legătură cu o cerere.

(20)

Autoritățile publice trebuie să depună eforturi pentru a garanta că informațiile despre mediu colectate de ele sau în numele lor sunt inteligibile, exacte și comparabile. Deoarece este un factor important pentru evaluarea calității informațiilor furnizate, metoda folosită pentru colectarea informațiilor trebuie, de asemenea, dezvăluită, la cerere.

(21)

Pentru a îmbunătăți conștientizarea de către public a problemelor de mediu și pentru a îmbunătăți protecția mediului, autoritățile publice trebuie, după caz, să pună la dispoziție sau să disemineze informații despre mediu care sunt relevante pentru funcțiile lor, în special prin intermediul tehnologiei telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile.

(22)

Prezenta directivă trebuie evaluată din patru în patru ani, după intrarea în vigoare, având în vedere experiența acumulată, și după prezentarea rapoartelor relevante de către statele membre, și trebuie revizuită pe această bază. Comisia trebuie să prezinte un raport de evaluare Parlamentului European și Consiliului.

(23)

Deoarece obiectivele directivei propuse nu pot fi atinse în mod suficient de către statele membre și de aceea pot fi mai bine îndeplinite la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(24)

Dispozițiile din prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau de a introduce măsuri care prevăd un acces mai larg la informație decât cel impus prin prezenta directivă,

(a)

garantarea dreptului de acces la informațiile despre mediu deținute de către sau pentru autoritățile publice și stabilirea condițiilor de bază și a modalităților practice de exercitare a acestuia și

(b)

asigurarea, ca regulă generală, a punerii la dispoziția publicului și a diseminării progresive a informațiilor despre mediu pentru a se realiza cea mai largă disponibilitate și diseminare sistematică a informațiilor despre mediu la nivelul publicului. În acest scop, este promovată utilizarea, în special, a telecomunicațiilor computerizate și/sau a tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile.

1.

„Informații despre mediu” înseamnă orice informații scrise, vizuale, verbale, electronice sau în orice altă formă materială privind:

2.

„Autoritate publică” înseamnă:

Statele membre pot prevedea ca această definiție să nu includă organismele sau instituțiile atunci când acestea acționează în baza capacităților lor judiciare sau legislative. În cazul în care dispozițiile constituționale de la data adoptării prezentei directive nu prevăd o procedură de recurs în sensul articolului 6, statele membre pot exclude instituțiile sau organismele respective din definiție.

3.

„Informații deținute de către o autoritate publică” înseamnă informațiile despre mediu aflate în posesia acesteia care au fost elaborate sau primite de autoritatea respectivă.

4.

„Informații deținute pentru o autoritate publică” înseamnă informațiile de mediu care sunt deținute fizic de o persoană fizică sau juridică în numele unei autorități publice.

5.

„Solicitant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care solicită informații despre mediu.

6.

„Public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu legislația sau cu practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora.

(a)

cât mai repede posibil sau, cel târziu, în termen de o lună de la primirea de către autoritatea publică menționată la alineatul (1) a cererii solicitantului sau

(b)

în termen de două luni de la primirea cererii de către autoritatea publică în cazul în care volumul și complexitatea informațiilor sunt de asemenea natură încât perioada de o lună prevăzută la litera (a) nu poate fi respectată. În astfel de cazuri solicitantul este informat cât mai repede posibil, și în orice caz înainte de expirarea perioadei de o lună, cu privire la orice astfel de prelungire și la motivele acesteia.

(a)

acestea sunt disponibile publicului în altă formă sau în alt format, în special în conformitate cu articolul 7, care îi este ușor accesibilă solicitantului sau

(b)

este rezonabil ca autoritatea publică să pună la dispoziție informațiile în alt format sau în altă formă, caz în care trebuie indicate motivele pentru care sunt puse la dispoziție informațiilor în forma sau formatul respectiv.

(a)

funcționarii au obligația de a sprijini publicul care solicită acces la informații;

(b)

listele autorităților publice sunt accesibile publicului și

(c)

că sunt definite modalitățile practice pentru garantarea exercitării eficiente a dreptului de acces la informații despre mediu, cum ar fi:

(a)

informațiile solicitate nu sunt deținute de către sau în numele autorității publice căreia îi este adresată cererea. În astfel de cazuri, atunci când autoritatea publică are cunoștință de faptul că informațiile respective sunt deținute de către sau în numele altei autorități publice, aceasta transferă cererea, cât mai repede posibil, celeilalte autorități sau îl informează pe solicitant care este autoritatea căreia consideră că i se poate adresa în vederea obținerii informațiilor respective;

(b)

cererea este în mod evident nerezonabilă;

(c)

cererea este formulată în mod prea general, având în vedere articolul 3 alineatul (3);

(d)

cererea vizează materiale în curs de finalizare sau documente sau date care nu sunt finalizate;

(e)

cererea vizează comunicările interne, ținându-se seama de interesul prezentat de dezvăluire pentru public.

(a)

confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice, în cazul în care legislația prevede o astfel de confidențialitate;

(b)

relațiile internaționale, siguranța publică sau apărarea națională;

(c)

cursul justiției, dreptul oricărei persoane de a avea un proces corect sau dreptul unei autorități publice de a efectua o anchetă de natură penală sau disciplinară;

(d)

confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal;

(e)

drepturi de proprietate industrială;

(f)

confidențialitatea datelor și/sau a dosarelor personale privind o persoană fizică în cazul în care persoana respectivă nu a consimțit la dezvăluirea publică a informațiilor, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate;

(g)

interesele sau protecția oricărei persoane care a furnizat informațiile solicitate în mod voluntar fără a avea sau fără a i se putea impune o obligație legală în acest sens, cu excepția cazurilor în care persoana respectivă consimte la difuzarea informațiilor în cauză;

(h)

protecția mediului vizat de informațiile respective, cum ar fi localizarea unor specii rare.

(a)

textele tratatelor, ale convențiilor sau ale acordurilor internaționale și din legislația comunitară, internă, regională sau locală privind mediul sau legată de acesta;

(b)

politicile, planurile și programele privind mediul;

(c)

rapoarte cu privire la stadiul punerii în aplicare a elementelor menționate la literele (a) și (b), în cazul în care sunt elaborate sau deținute în formă electronică de către autoritățile publice;

(d)

rapoartele privind starea mediului menționate la alineatul (3);

(e)

date sau date rezumative rezultate din monitorizarea activităților care afectează, sau care este posibil să afecteze, mediul;

(f)

autorizațiile care au un impact semnificativ asupra mediului și acordurile de mediu sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3;

(g)

studii de impact asupra mediului și evaluări ale riscului privind elementele de mediu menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3.