19/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

125

32003F0577

L 196/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA-CADRU 2003/577/JAI A CONSILIULUI

din 22 iulie 2003

privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 litera (a) și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere inițiativa Republicii Franceze, a Regatului Suediei și a Regatului Belgiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)	Consiliul European întrunit la Tampere în 15 și 16 octombrie 1999 a aprobat principiul recunoașterii reciproce, care ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare atât în materie civilă, cât și penală în cadrul Uniunii.

(2)	Acest principiu ar trebui să se aplice și hotărârilor anterioare fazei de judecată, în special celor care ar permite autorităților judiciare competente să acționeze rapid pentru a obține elemente de probă și a sechestra bunuri ușor de transferat.

(3)

Consiliul adoptă la 29 noiembrie 2000, în conformitate cu concluziile de la Tampere, un program de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce în materie penală în care apare ca primă prioritate (măsurile 6 și 7) adoptarea unui instrument de aplicare a principiului recunoașterii reciproce în ceea ce privește înghețarea probelor și a bunurilor.

(4)

Cooperarea între statele membre, întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce și al executării imediate a deciziilor judiciare, se bazează pe certitudinea că deciziile care trebuie recunoscute și executate se iau întotdeauna cu respectarea principiilor legalității, subsidiarității și proporționalității.

(5)	Drepturile acordate părților sau terților interesați de bună-credință ar trebui menținute.

(6)

Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în articolul 6 din tratat și care apar în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în special în capitolul VI. Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicție de a refuza înghețarea bunurilor pentru care s-a emis un ordin de înghețare dacă există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că respectivul ordin de înghețare a fost emis cu scopul de a urmări în justiție sau de a pedepsi o persoană din motive legate de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală sau că aduce atingere situației acestei persoane pentru unul din aceste motive.

Prezenta decizie-cadru nu împiedică un stat membru să aplice regulile sale constituționale privind respectarea legalității, libertății de asociere, libertății presei și libertății de exprimare în alte mijloace de informare în masă,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie-cadru are drept obiect stabilirea normelor în temeiul cărora un stat membru recunoaște și execută pe teritoriul său un ordin de înghețare emis de o autoritate judiciară a unui alt stat membru în cadrul unei proceduri penale. Ea nu poate avea ca efect modificarea obligației de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale consfințite în articolul 6 al tratatului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii-cadru:

(a)	„stat emitent” înseamnă statul membru în care o autoritate judiciară, definită în conformitate cu dreptul intern al statului emitent, a luat, validat sau confirmat în orice mod un ordin de înghețare în cadrul unei proceduri penale;

(b)	„stat executant” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se găsește bunul sau elementul de probă;

(c)

„ordin de înghețare” înseamnă orice măsură luată de o autoritate judiciară competentă a statului emitent pentru a împiedica în mod provizoriu orice operație de distrugere, transformare, deplasare, transfer sau înstrăinare a unui bun care poate face obiectul unei confiscări sau a unui element de probă;

(d)

„bun” înseamnă orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobiliar sau imobiliar precum și actele juridice sau documentele care dovedesc un titlu sau un drept asupra acestui bun, despre care autoritatea judiciară competentă a statului emitent consideră că:

—	constituie produsul unei infracțiuni menționate în articolul 3 sau corespunde în totalitate sau în parte valorii acestui produs sau

—	constituie instrumentul sau obiectul unei asemenea infracțiuni;

(e)	„element de probă” înseamnă obiectele, documentele sau datele care pot servi drept probe în cadrul unei proceduri penale privind una dintre infracțiunile menționate în articolul 3.

Articolul 3

Infracțiuni

(1) Prezenta decizie-cadru se aplică ordinelor de înghețare emise în vederea:

(a)	obținerii probelor sau

(b)	confiscării ulterioare a bunului.

(2) Infracțiunile următoare, definite în conformitate cu dreptul statului emitent și în cazul în care se pedepsesc în statul emitent cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată de cel puțin trei ani, nu fac obiectul unui control al dublei incriminări a faptei:

—	participare la o organizație criminală;

—

terorism;

—	trafic de persoane;

—	exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

—	trafic ilicit de narcotice și substanțe psihotrope;

—	trafic ilicit de arme, muniții și explozivi;

—

corupție;

—	fraudă, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene în sensul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene;

—	spălarea produselor infracțiunii;

—	falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;

—	delicte informatice;

—	infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul de specii animale pe cale de dispariție și traficul de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;

—	complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei și la ședere ilegală;

—	omucidere voluntară, vătămare corporală gravă;

—	trafic ilicit de organe și țesuturi umane;

—	răpire, sechestrare și luare de ostateci;

—	rasism și xenofobie;

—	furt organizat sau armat;

—	trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă;

—	escrocherie;

—	înșelătorie și extorcare de fonduri;

—	contrafacerea și pirateria produselor;

—	falsificarea documentelor administrative și trafic de fals;

—	falsificarea mijloacelor de plată;

—	trafic ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;

—	trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

—	trafic de vehicule furate;

—

viol;

—	incendiere;

—	infracțiuni de competența Curții Penale Internaționale;

—	deturnare de aeronave/nave;

—

sabotaj.

(3) Consiliul poate decide în orice moment, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European în condițiile prevăzute în articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să adauge alte categorii de infracțiuni la lista inclusă la alineatul (2). Consiliul examinează, în baza raportului înaintat de Comisie în conformitate cu articolul 14, dacă această listă trebuie extinsă sau modificată.

(4) Pentru alte cazuri decât cele menționate în alineatul (2), statul executant poate supune recunoașterea și executarea ordinului de înghețare emis din motivele menționate în alineatul (1) litera (a) condiției ca faptele pentru care a fost pronunțată această decizie să constituie o infracțiune, în conformitate cu dreptul acestui stat, oricare ar fi elementele sale constitutive și clasificarea sa în dreptul statului emitent.

Pentru alte cazuri decât cele prevăzute în alineatul (2), statul executant poate subordona recunoașterea și executarea ordinului de înghețare emis din motivele prevăzute în alineatul (1) litera (b) condiției ca faptele pentru care a fost pronunțată această decizie să constituie o infracțiune care, în conformitate cu dreptul acestui stat, poate conduce la acest tip de înghețare, oricare ar fi sale elementele constitutive sau clasificarea sa în dreptul statului emitent.

TITLUL II

PROCEDURA DE EXECUTARE A ORDINELOR DE ÎNGHEȚARE

Articolul 4

Transmiterea ordinelor de înghețare

(1) Orice ordin de înghețare în sensul prezentei decizii-cadru, împreună cu certificatul prevăzut la articolul 9, este transmis de autoritatea judiciară care a emis-o direct autorității judiciare competente în vederea executării sale prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă și în condiții care să permită statului executant să stabilească autenticitatea acesteia.

(2) Regatul Unit și respectiv Irlanda pot preciza înainte de data menționată în articolul 14 alineatul (1) într-o declarație că ordinul de înghețare împreună cu certificatul trebuie expediate prin intermediul unei autorități centrale desemnate sau al unor autorități centrale desemnate de aceste state în declarația respectivă. Orice declarație de acest tip poate fi modificată printr-o declarație ulterioară sau poate fi revocată în orice moment. Orice declarație sau revocare se depune la Secretariatul General al Consiliului și se notifică Comisiei. Aceste state membre pot limita în orice moment sfera de aplicare a unei astfel de declarații pentru ca dispozițiile din alineatul (1) să producă efecte într-o măsură mai mare. Ele procedează astfel în cazul în care dispozițiile Convenției de aplicare a Acordului Schengen privind asistența judiciară reciprocă intră în vigoare pentru ele.

(3) Dacă autoritatea judiciară competentă să execute hotărârile îi este necunoscută, autoritatea judiciară a statului emitent solicită statului executant să-i furnizeze informația, prin orice mijloace, inclusiv prin punctele de contact ale rețelei judiciare europene (3).

(4) În cazul în care autoritatea judiciară a statului executant care primește un ordin de înghețare nu are competența de a o recunoaște și de a lua măsurile necesare pentru executarea sa, ea transmite, din oficiu, ordinul de înghețare autorității judiciare competente să îl execute și informează despre aceasta autoritatea judiciară a statului emitent care a emis-o.

Articolul 5

Recunoașterea și executarea imediată

(1) Autoritățile judiciare competente ale statului executant recunosc orice ordin de înghețare transmis în conformitate cu articolul 4, fără a fi necesară nici o altă formalitate, și iau fără întârziere măsurile necesare executării sale imediate, în același mod ca și în cazul unui ordin de înghețare emis de o autoritate a statului executant, cu excepția cazului în care această autoritate hotărăște să invoce unul dintre motivele de nerecunoaștere sau de neexecutare menționate în articolul 7 sau unul dintre motivele de amânare prevăzute în articolul 8.

În cazul în care este necesar să se garanteze că probele obținute sunt valabile și cu condiția ca aceste formalități și proceduri să nu contravină principiilor fundamentale de drept din statul executant, autoritatea judiciară a statului executant respectă, la executarea ordinului de înghețare, formalitățile și procedurile indicate în mod expres de autoritatea judiciară competentă a statului emitent.

Un raport privind executarea ordinului de înghețare este transmis autorității competente a statului emitent fără întârziere, prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(2) Orice măsură coercitivă suplimentară care devine necesară ca urmare a ordinului de înghețare este luată în conformitate cu regulile de procedură aplicabile în statul executant.

(3) Autoritățile judiciare competente ale statului executant se pronunță asupra unui ordin de înghețare și comunică decizia pe care au luat-o în cel mai scurt timp și, dacă este cazul, în 24 de ore de la primirea ordinului de înghețare în cauză.

Articolul 6

Durata înghețării

(1) Înghețarea bunului este menținută în statul executant până în momentul în care acesta a rezolvat definitiv cererea menționată în articolul 10 alineatul (1) litera (a) sau (b).

(2) Cu toate acestea, statul executant poate, după consultarea statului emitent și în conformitate cu legislația și cu practicile naționale, să pună condiții corespunzătoare ținând seama de împrejurările speței pentru a limita durata înghețării bunului. Dacă, în conformitate cu aceste condiții, intenționează să ridice măsura, el informează statul emitent în această privință și îi oferă posibilitatea de a formula observații.

(3) Autoritățile judiciare ale statului emitent informează fără întârziere autoritățile statului executant asupra ridicării ordinului de înghețare. În acest caz, statul membru executant are obligația de a aplica ridicarea ordinului în cel mai scurt timp posibil.

Articolul 7

Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare

(1) Autoritățile judiciare competente ale statului executant nu pot refuza recunoașterea sau executarea ordinului de înghețare decât dacă:

(a)	certificatul prevăzut în articolul 9 nu este emis, este incomplet sau nu corespunde în mod clar ordinului de înghețare;

(b)	dreptul statului executant prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de înghețare;

(c)	din informațiile furnizate în certificat reiese imediat că rezolvarea unei cereri de asistență judiciară reciprocă în conformitate cu articolul 10 pentru infracțiunea care face obiectul urmăririi în justiție ar contraveni principiului ne bis in idem;

(d)

într-unul dintre cazurile menționate în articolul 3 alineatul (4), fapta care stă la baza ordinului de înghețare nu constituie o infracțiune în conformitate cu dreptul statului executant; cu toate acestea, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb, executarea ordinului de înghețare nu poate fi refuzată din motivul că legislația statului executant nu impune același tip de taxe sau impozite sau nu conține același tip de reglementare în materie de taxe sau impozite, de vamă sau de schimb, ca legislația statului emitent.

(2) În cazul menționat în alineatul (1) litera (a), autoritatea judiciară poate:

(a)	să stabilească un termen pentru emiterea sau completarea sau corectarea certificatului.

(b)	să accepte un document echivalent sau

(c)	dacă se consideră suficient de edificată, să nu mai apeleze în această privință la autoritatea judiciară emitentă.

(3) Orice decizie de a refuza recunoașterea sau executarea este luată și notificată în cel mai scurt timp posibil autorităților judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(4) De asemenea, în cazul în care, în practică, executarea ordinului de înghețare este imposibilă deoarece bunul sau probele au dispărut, au fost distruse, nu pot fi găsite la locul indicat în certificat sau pentru că locul în care se găsesc bunurile sau probele nu a fost indicat într-un mod destul de clar chiar și după consultarea statului emitent, autoritățile judiciare competente ale statului emitent sunt informate imediat în această privință.

Articolul 8

Motive de amânare a executării

(1) Autoritatea judiciară competentă a statului executant poate amâna executarea unui ordin de înghețare transmis în conformitate cu articolul 4:

(a)	în cazul în care executarea acestuia riscă să dăuneze unei anchete penale în curs, până în momentul în care aceasta consideră de cuviință;

(b)	în cazul în care bunurile sau probele în cauză au făcut deja obiectul unui ordin de înghețare în cadrul unei proceduri penale și până în momentul în care această măsură este ridicată;

(c)

în cazul în care, atunci când este vorba despre un ordin de înghețare a unui bun în cadrul unei proceduri penale în vederea confiscării sale ulterioare, acest bun face deja obiectul unei hotărâri pronunțate în cadrul altei proceduri în statul executant și până în momentul ridicării acestei hotărâri. Cu toate acestea, prezenta literă nu se aplică decât în cazul în care o astfel de hotărâre are prioritate față de ordinele de înghețare naționale ulterioare în cadrul unei proceduri penale, în conformitate cu dreptul intern.

(2) Un raport privind amânarea executării măsurii de înghețare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia și, dacă este posibil, durata prevăzută a amânării este înaintat imediat autorității judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(3) De îndată ce motivul amânării încetează să mai existe, autoritatea judiciară competentă a statului executant ia fără întârziere măsurile necesare executării ordinului de înghețare și informează autoritatea competentă a statului emitent în această privință prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.

(4) Autoritatea judiciară competentă a statului executant informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la oricare alte măsuri de înghețare sau sechestru al cărei obiect îl poate constitui bunul respectiv.

Articolul 9

Certificat

(1) Certificatul, al cărui formular standard este inclus în anexă, este semnat de autoritatea judiciară competentă a statului emitent care a ordonat măsura și care certifică de asemenea exactitatea conținutului său.

(2) Certificatul trebuie tradus în limba sau într-una din limbile oficiale ale statului executant.

(3) Orice stat membru poate să indice, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru sau ulterior, într-o declarație depusă la Secretariatul General al Consiliului, că va accepta traducerea în una sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor Comunităților Europene.

Articolul 10

Regimul ulterior al bunului înghețat

(1) Ordinul transmis în conformitate cu articolul 4:

(a)	este însoțit de o cerere de transfer al probelor către statul emitent sau

(b)	este însoțit de o cerere de confiscare prin care se solicită fie executarea mandatului de confiscare eliberat în statul emitent, fie confiscarea în statul executant și executarea ulterioară a unui eventual mandat sau

(c)	conține, în certificat, o instrucțiune privind menținerea bunului în statul executant în așteptarea unei cereri menționate la litera (a) sau (b). Statul emitent indică în certificat data la care (după părerea sa) cererea respectivă va fi transmisă. Se aplică articolul 6 alineatul (2).

(2) Cererile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) sunt transmise de statul emitent și tratate de statul executant în conformitate cu normele aplicabile asistenței judiciare reciproce în materie penală și cu normele aplicabile cooperării internaționale în materie de confiscare.

(3) Cu toate acestea, prin derogare de la normele în materie de asistență judiciară reciprocă menționate la alineatul (2), statul executant nu poate refuza cererile menționate la alineatul (1) litera (a) invocând absența dublei incriminări, dacă aceste cereri vizează infracțiunile menționate în articolul 3 alineatul (2) și dacă aceste infracțiuni se pedepsesc în statul emitent cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin trei ani.

Articolul 11

Căi de atac

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că orice măsură de înghețare executată în conformitate cu articolul 5 poate face obiectul unei căi de atac fără efect suspensiv pentru orice persoană interesată, inclusiv terții de bună-credință: acțiunea este înaintată unei instanțe judecătorești din statul emitent sau din statul executant în conformitate cu dreptul intern al fiecăruia dintre aceste state.

(2) Temeiurile de fond care stau la baza emiterii ordinului de înghețare nu pot fi contestate decât printr-o acțiune deschisă înaintea unei instanțe judecătorești a statului emitent.

(3) Dacă acțiunea este deschisă în statul executant, autoritatea judiciară a statului emitent este informată în această privință, precum și asupra temeiurilor invocate pentru a putea folosi elementele pe care le consideră necesare. Ea este informată asupra rezultatelor acestei acțiuni.

(4) Statele emitente și executoare iau măsurile necesare pentru a facilita exercitarea dreptului de a deschide o acțiune în justiție menționat în alineatul (1), în special furnizând toate informațiile necesare persoanelor interesate.

(5) Statul emitent se asigură că orice termen de exercitare a dreptului de a deschide o acțiune în justiție menționat la alineatul (1) se aplică astfel încât să garanteze persoanelor interesate posibilitatea de a recurge la o cale de atac efectivă.

Articolul 12

Rambursare

(1) Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (2), în cazul în care, în condițiile prevăzute de dreptul său intern, statul executant își asumă responsabilitatea prejudiciului cauzat uneia dintre persoanele prevăzute la articolul 11 datorită executării unui ordin de înghețare care i-a fost transmis în conformitate cu articolul 4, statul emitent rambursează statului executant sumele pe care acesta le-a vărsat celui interesat cu titlu de despăgubiri în baza respectivei răspunderi, cu excepția cazului în care prejudiciul, sau o parte a prejudiciului, se datorează în exclusivitate comportamentului statului executant.

(2) Alineatul (1) nu aduce nici o atingere dreptului intern al statelor membre în privința cererilor de despăgubire formulate de persoane fizice sau juridice.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13

Aplicare teritorială

Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului.

Articolul 14

Punere în aplicare

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii-cadru înainte de 2 august 2005.

(2) Statele membre comunică până la aceeași dată Secretariatului General al Consiliului și Comisiei textul dispozițiilor care transpun în dreptul intern obligațiile impuse de prezenta decizie-cadru. Pe baza unui raport întocmit pornind de la aceste informații și a unui raport scris de Comisie, Consiliul verifică, înainte de 2 august 2006, măsura în care statele membre s-au conformat dispozițiilor prezentei decizii-cadru.

(3) Secretariatul General al Consiliului notifică statelor membre și Comisiei declarațiile făcute în temeiul articolului 9 alineatul (3).

Articolul 15

Intrare în vigoare

Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 iulie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. ALEMANNO

(1) JO C 75, 7.3.2001, p. 3.

(2) Avizul din 11 iunie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată)

(3) Acțiunea comună 98/428/JAI a Consiliului din 29 iunie 1998 privind crearea unei rețele judiciare europene (JO L 191, 7.7.1998, p. 4).

ANEXĂ

CERTIFICAT PREVĂZUT LA ARTICOLUL 9