04/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

237

32002R2371

L 358/59

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2371/2002 AL CONSILIULUI

din 20 decembrie 2002

privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului (3) a instituit un regim comunitar al pescuitului și acvaculturii. În conformitate cu acest regulament, Consiliul decide cu privire la orice ajustări necesare până la 31 decembrie 2002.

(2)

Domeniul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului cuprinde conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii și a acvaculturii, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în cazurile în care asemenea activități se desfășoară pe teritoriul statelor membre sau în apele comunitare sau de către nave comunitare de pescuit sau resortisanți ai statelor membre, având în vedere dispozițiile articolului 117 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion.

(3)

Dat fiind că numeroase populații piscicole continuă să scadă, politica comună în domeniul pescuitului trebuie îmbunătățită pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a sectorului piscicol printr-o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii, pe baza unor recomandări științifice solide și a unei abordări preventive, bazate pe aceleași considerații ca și principiul precauției prevăzut în articolul 174 din tratat.

(4)

Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului ar trebui să fie, prin urmare, crearea condițiilor pentru o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii și de acvacultură, în contextul unei dezvoltări durabile, ținându-se cont, într-un mod echilibrat, de aspectele ecologice, economice și sociale.

(5)

Este important ca politica comună în domeniul pescuitului să se bazeze pe principiul unei bune guvernări și ca măsurile adoptate să fie reciproc compatibile și în conformitate cu alte politici comunitare.

(6)

Obiectivul unei exploatări durabile este atins cu mai multă eficiență printr-o abordare multianuală a gestionării piscicole, presupunând planuri multianuale de gestionare a populației piscicole ce se încadrează în limite biologice sigure. Pentru populațiile piscicole ce nu se încadrează în limitele biologice sigure, adoptarea planurilor multianuale de redresare reprezintă o prioritate absolută. Pe baza recomandărilor științifice, poate fi necesar ca, pentru aceste populații piscicole, eforturile de pescuit să fie reduse substanțial.

(7)

Planurile multianuale prevăzute anterior ar trebui să stabilească obiective de exploatare durabilă a populațiilor respective, să conțină norme de producție care să stabilească modul de calcul al capturii anuale și/sau al limitelor efortului de pescuit și să prevadă alte măsuri specifice de gestionare, ținând cont în același timp de efectul asupra altor specii.

(8)

Conținutul planurilor multianuale ar trebui să fie în funcție de stadiul de conservare a populațiilor piscicole, urgența refacerii acestora și caracteristicile acestor populații, precum și a zonelor piscicole în care acestea sunt capturate.

(9)

Exploatarea durabilă a populațiilor piscicole pentru care nu au fost stabilite planuri multianuale ar trebui asigurată prin stabilirea capturii și/sau a limitelor de efort.

(10)

Ar trebui să se adopte dispoziții prin care statele membre sau Comisia să adopte măsuri de urgență în cazul unei amenințări grave pentru conservarea resurselor sau a ecosistemului marin, care ar apărea ca urmare a activităților de pescuit și care necesită o intervenție imediată.

(11)

Este necesară autorizarea statelor membre să adopte, fiecare în zona proprie de 12 mile marine, măsuri de conservare și gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit, cu condiția ca, acolo unde astfel de măsuri se aplică navelor de pescuit din alte state membre, măsurile adoptate să nu fie discriminatorii și să fi avut loc o consultare prealabilă, precum și cu condiția să nu fi fost adoptate măsuri comunitare care privesc, în mod specific, conservarea și gestionarea în această zonă.

(12)

Flota comunitară ar trebui să fie redusă pentru a se adapta la resursele specifice disponibile, iar pentru a se atinge acest obiectiv ar trebui adoptate măsuri specifice, inclusiv stabilirea unor niveluri de referință pentru capacitatea de pescuit ce nu pot fi depășite și a unui instrument comunitar special de stimulare a transformării navelor de pescuit în fier vechi și de instituire a programelor naționale de intrare/ieșire.

(13)

Fiecare stat membru ar trebui să țină la zi un registru național al navelor de pescuit care să fie pus la dispoziția Comisiei în scopul monitorizării dimensiunii flotelor statelor membre.

(14)

Normele în vigoare ce restricționează accesul la resurse în interiorul zonei de 12 mile marine a statelor membre au funcționat în mod satisfăcător în beneficiul conservării prin reducerea efortului de pescuit în cea mai sensibilă zonă a apelor comunitare și prin păstrarea activităților tradiționale de pescuit de care depinde în foarte mare măsură dezvoltarea economică și socială a anumitor comunități de pe coastă. În consecință, aceste norme ar trebui să continue să se aplice până la 31 decembrie 2012.

(15)

Deși ar trebui să se păstreze deocamdată și alte restricții de acces, prevăzute în legislația comunitară, acestea ar trebui să fie revizuite, pentru a se evalua necesitatea lor în contextul asigurării unui pescuit durabil.

(16)

Având în vedere situația economică precară în care se găsește sectorul pescuitului și dependența de pescuit a anumitor comunități de pe coastă, este necesară asigurarea unei relative stabilități a activităților de pescuit printr-o repartizare a posibilităților de pescuit între statele membre, pe baza unei estimări a părții din populațiile piscicole care îi revine fiecărui stat membru.

(17)

Pe de altă parte, având în vedere situația biologică temporară a populațiilor piscicole, această stabilitate ar trebui să ia în considerare nevoile specifice ale regiunilor unde populațiile locale sunt în mod special dependente de pescuit și activitățile conexe, conform deciziei Consiliului prin Rezoluția sa din 3 noiembrie 1976 (4) privind anumite aspecte externe ale creării unei zone piscicole de 200 de mile în Comunitate cu aplicare de la 1 ianuarie 1977, în special anexa VII.

(18)

Prin urmare, noțiunea dorită, aceea de stabilitate relativă, ar trebui să fie înțeleasă în acest sens.

(19)

Pentru a se asigura o punere în aplicare eficientă a politicii comune în domeniul pescuitului, sistemul comunitar de control și de punere în aplicare în domeniul pescuitului ar trebui consolidat, iar împărțirea responsabilităților între autoritățile statelor membre și Comisie ar trebui mai bine clarificată. În acest scop, este oportună inserarea în prezentul regulament a principalelor dispoziții de reglementare a controlului, inspecțiilor și aplicării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, o parte dintre acestea fiind deja incluse în Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui regim de control aplicabil politicii comune în domeniul pescuitului (5). Acel regulament trebuie să rămână în vigoare până la adoptarea tuturor modalităților de aplicare necesare.

(20)

Dispozițiile privind controlul, inspecțiile și punerea în aplicare presupun, pe de o parte, obligații ce revin comandanților navelor de pescuit și operatorilor din lanțul de comercializare și, pe de altă parte, identifică diferitele responsabilități ce le revin statelor membre și Comisiei.

(21)

Comunitatea ar trebui să aibă capacitatea de a opera reduceri ale posibilităților de pescuit atunci când un stat membru a depășit posibilitățile de pescuit care i-au fost alocate. În cazul în care se stabilește că, în urma depășirii posibilităților de pescuit de către un stat membru, un alt stat membru a fost prejudiciat, întreaga deducere sau o parte din aceasta ar trebui să fie acordată celui de-al doilea stat membru.

(22)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a adopta măsuri imediate pentru a preîntâmpina continuarea comiterii încălcărilor grave, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1447/1999 al Consiliului din 24 iunie 1999 de stabilire a unei liste a tipurilor de comportament ce constituie o încălcare gravă a normelor politicii comune în domeniul pescuitului (6).

(23)

Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri preventive imediate atunci când este evident că activitățile de pescuit riscă să amenințe serios conservarea resurselor acvatice vii.

(24)

Comisiei ar trebui să i se confere competențele necesare, care să îi permită să își îndeplinească obligațiile de control și evaluare a punerii în aplicare de către statele membre a politicii comune în domeniul pescuitului.

(25)

Este necesară intensificarea cooperării și coordonării între toate autoritățile competente, în sensul respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, în special prin schimbul de inspectori naționali, solicitându-se statelor membre ca, în scopul stabilirii faptelor, să acorde aceeași importanță rapoartelor de inspecție întocmite de inspectorii comunitari, de inspectorii altor state membre sau de inspectorii Comisiei ca și rapoartelor de inspecție întocmite de către inspectorii proprii.

(26)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de instituire a procedurilor privind exercitarea competențelor de execuție conferite Comisiei (7).

(27)

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, este necesar să se înființeze consilii consultative regionale, prin care să se permită politicii comune în domeniul pescuitului să beneficieze de cunoștințele și experiența pescarilor în cauză și a altor operatori, și să se ia în considerare diferitele condiții existente în apele comunitare.

(28)

Pentru a se asigura faptul că politica comună în domeniul pescuitului beneficiază de cele mai bune recomandări științifice, tehnice și economice, Comisia ar trebui să fie asistată de un comitet corespunzător.

(29)

Pentru realizarea obiectivelor de bază ale exploatării durabile a resurselor acvatice vii este necesară și oportună stabilirea normelor de conservare și exploatare a respectivelor resurse. În conformitate cu principiul proporționalității stabilit în articolul 5 din tratat, prezentul regulament nu depășește măsura necesară în sensul atingerii acestui obiectiv.

(30)

Având în vedere numărul și importanța modificărilor ce trebuie făcute, Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului ar trebui să fie abrogat. Dispozițiile de fond prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 101/76 al Consiliului din 19 ianuarie 1976 de stabilire a unei politici structurale comune în sectorul pescuitului (8), care nu se mai justifică, trebuie, de asemenea, abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

SFERA DE APLICARE ȘI OBIECTIVELE

Articolul 1

Sfera de aplicare

(1)   Politica comună în domeniul pescuitului cuprinde conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii, acvacultura, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în cazurile în care asemenea activități sunt practicate pe teritoriul statelor membre sau în apele comunitare sau de navele comunitare de pescuit sau, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, de resortisanți ai statelor membre.

(2)   Politica comună în domeniul pescuitului prevede măsuri coerente privind:

(a)

conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii;

(b)

limitarea impactului pescuitului asupra mediului;

(c)

condițiile de acces la ape și resurse;

(d)

politica structurală și gestionarea capacității flotei;

(e)

controlul și execuția;

(f)

acvacultura;

(g)

organizarea comună a piețelor și

(h)

relațiile internaționale.

Articolul 2

Obiectivele

(1)   Politica comună în domeniul pescuitului asigură exploatarea resurselor acvatice vii care oferă condiții economice, de mediu și sociale durabile.

În acest scop, Comunitatea adoptă o abordare atentă atunci când ia măsuri menite să protejeze și să conserve resursele acvatice vii, să asigure exploatarea durabilă a acestora și să reducă impactul activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine. Se urmărește astfel o aplicare progresivă a unei metode de gestionare a zonelor piscicole, bazate pe ecosisteme. De asemenea, se dorește ca aceasta să contribuie la activități de pescuit eficiente în cadrul unui sector al pescuitului și acvaculturii competitiv și viabil din punct de vedere economic, asigurând astfel un nivel de trai decent pentru cei ce depind de activitățile de pescuit și ținând seama de interesele consumatorilor.

(2)   Politica comună în domeniul pescuitului se ghidează după următoarele principii de bună guvernare:

(a)

o clară definire a responsabilităților la nivel comunitar, național și local;

(b)

o procedură decizională bazată pe recomandări științifice solide, care să ofere rezultate în timpul necesar;

(c)

o largă implicare a operatorilor la toate nivelurile politice, de la concepere și până la punerea în aplicare;

(d)

compatibilitate cu alte politici comunitare, în special politicile de mediu, sociale, regionale, de dezvoltare, de sănătate și protecție a consumatorului.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„ape comunitare” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la tratat;

(b)

„resurse acvatice vii” înseamnă specii acvatice marine disponibile și accesibile, inclusiv specii anadrome și catadrome, pe durata vieții lor marine;

(c)

„navă de pescuit” înseamnă orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii;

(d)

„navă comunitară de pescuit” înseamnă o navă de pescuit aflată sub pavilionul unui stat membru și înregistrată în Comunitate;

(e)

„exploatare durabilă” înseamnă exploatarea unei populații piscicole astfel încât să nu fie compromisă viitoarea exploatare a populației și să nu aibă un impact negativ asupra ecosistemelor marine;

(f)

„rată de mortalitate prin pescuit” însumează capturile dintr-o populație piscicolă într-o anumită perioadă, exprimate în raport cu populația piscicolă medie disponibilă în zona piscicolă în acea perioadă;

(g)

„populație piscicolă” înseamnă o resursă acvatică vie care apare într-o anumită zonă de gestionare;

(h)

„efort de pescuit” este produsul dintre capacitatea și activitatea unei nave de pescuit; pentru un grup de nave, acesta reprezintă suma eforturilor de pescuit ale tuturor navelor din grup;

(i)

„abordare precaută a gestionării zonelor piscicole” înseamnă că absența unor informații științifice adecvate nu ar trebui să constituie un motiv de amânare sau abandonare a măsurilor de gestionare pentru conservarea speciilor țintă, a speciilor asociate sau dependente, precum și a speciilor ce nu sunt țintă, cât și a mediului acestora;

(j)

„puncte limită de referință” înseamnă valorile parametrilor populației piscicole (precum biomasa sau rata de mortalitate prin pescuit) ce ar trebui să fie evitate, deoarece sunt asociate cu o dinamică necunoscută a populației, scăderea populației piscicole sau reîmprospătarea defectuoasă a acesteia;

(k)

„niveluri de referință pentru conservare” înseamnă valorile parametrilor populației piscicole (precum biomasa sau rata de mortalitate prin pescuit) utilizate în gestionarea pescuitului, de exemplu cu privire la un nivel acceptabil al riscului biologic sau un nivel dorit de producție;

(l)

„limite biologice sigure” înseamnă indicatorii privind starea unei populații piscicole sau exploatarea acesteia, în interiorul cărora există un risc scăzut de abatere de la anumite puncte limită de referință;

(m)

„limită de captură” înseamnă o limită cantitativă pe debarcare a unei populații piscicole sau grup de populații piscicole pe durata unei anumite perioade, cu excepția cazurilor în care există dispoziții diferite prevăzute în dreptul comunitar;

(n)

„capacitate de pescuit” înseamnă tonajul unei nave exprimat în GT și puterea acestuia exprimată în kW, după cum se definește în articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului (9). Pentru anumite tipuri de activități de pescuit, capacitatea poate fi definită de Consiliu utilizându-se, de exemplu, suma și/sau dimensiunea echipamentului de pescuit al unei nave;

(o)

„ieșire din flotă” înseamnă ștergerea unei nave de pescuit din registrul de flotă al unui stat membru, cu condiția respectării articolului 15 alineatul (1);

(p)

„intrare în flotă” înseamnă înscrierea unei nave de pescuit în registrul de flotă al unui stat membru;

(q)

„posibilități de pescuit” înseamnă un drept legal de a pescui, cuantificat, exprimat în capturi și/sau efort de pescuit;

(r)

„posibilități de pescuit comunitare” înseamnă posibilitățile de pescuit aflate la dispoziția Comunității în apele comunitare, plus totalul posibilităților comunitare de pescuit în afara apelor comunitare, minus posibilitățile de pescuit alocate țărilor terțe.

CAPITOLUL II

CONSERVARE ȘI DURABILITATE

Articolul 4

Tipuri de măsuri

(1)   În vederea realizării obiectivelor menționate în articolul 2 alineatul (1), Consiliul adoptă măsuri comunitare de reglementare a accesului la ape și resurse, precum și a exercitării durabile a activităților de pescuit.

(2)   Măsurile prevăzute în alineatul (1) se stabilesc pe baza recomandărilor științifice, tehnice și economice disponibile și, în special, a rapoartelor întocmite de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) înființat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), precum și în lumina recomandărilor consiliilor consultative regionale înființate în conformitate cu articolul 31. Acestea pot conține, în special, măsuri pentru fiecare populație piscicolă sau grup de populații piscicole, în vederea limitării mortalității prin pescuit și a impactului activităților de pescuit asupra mediului prin:

(a)

adoptarea planurilor de redresare conform articolului 5;

(b)

adoptarea planurilor de gestionare conform articolului 6;

(c)

stabilirea obiectivelor pentru o exploatare durabilă a populațiilor piscicole;

(d)

limitarea capturilor;

(e)

stabilirea numărului și tipului de nave de pescuit autorizate să pescuiască;

(f)

limitarea efortului de pescuit;

(g)

adoptarea măsurilor tehnice, inclusiv:

(i)

măsuri privind structura echipamentului de pescuit, numărul și dimensiunea echipamentelor de pescuit aflate la bord, metodele de utilizare a acestora și componența capturilor ce pot fi reținute la bord atunci când se pescuiește cu un astfel de echipament;

(ii)

zonele și/sau perioadele în care sunt interzise sau limitate activitățile de pescuit, inclusiv pentru protecția zonelor de reproducere și pepinieră;

(iii)

dimensiunea minimă a indivizilor ce pot fi reținuți la bord și/sau debarcați;

(iv)

măsuri specifice de reducere a impactului activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine și a speciilor ce nu sunt țintă;

(h)

stabilirea de stimulente, inclusiv a celor de natură economică, destinate promovării unui pescuit mai selectiv sau cu impact redus;

(i)

desfășurarea de proiecte pilot pe tipuri alternative de tehnici de gestionare a pescuitului.

Articolul 5

Planurile de redresare

(1)   Consiliul adoptă, cu titlu de prioritate, planuri de redresare pentru zonele piscicole în care se exploatează populații piscicole aflate în afara limitelor biologice de siguranță.

(2)   Obiectivul planurilor de redresare este de a asigura redresarea populațiilor piscicole în cadrul limitelor biologice de siguranță.

Acestea includ niveluri de referință pentru conservare, cum ar fi obiectivele conform cărora este evaluată redresarea populațiilor piscicole în cadrul limitelor biologice de siguranță.

Obiectivele sunt exprimate în funcție de:

(a)

dimensiunea populației și/sau

(b)

producțiile pe termen lung și/sau

(c)

rata de mortalitate prin pescuit și/sau

(d)

stabilitatea capturilor.

Planurile de redresare pot include obiective ce se referă la alte resurse acvatice vii, precum și menținerea sau îmbunătățirea stadiului de conservare a ecosistemelor marine.

În cazul în care se stabilesc mai multe obiective, planurile de redresare indică ordinea priorității acestor obiective.

(3)   Planurile de redresare sunt întocmite în baza abordării atente a gestionării pescuitului și țin cont de punctele limită de referință recomandate de organismele științifice competente. Acestea asigură exploatarea durabilă a populațiilor piscicole și menținerea impactului activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine la niveluri durabile.

Acestea pot viza fie zonele piscicole pentru populații piscicole unice sau zonele piscicole ce exploatează un amestec de populații piscicole și țin cont de interacțiunile dintre aceste populații și zonele piscicole.

Planurile de redresare sunt multianuale și indică termenul estimat pentru realizarea obiectivului stabilit.

(4)   Planurile de redresare pot conține oricare dintre măsurile la care se face trimitere la literele (c)-(h) din articolul 4 alineatul (2), precum și normele de producție ce constau într-un set prestabilit de parametri biologici ce reglementează limitele de captură.

Planurile de redresare conțin restricții ale efortului de pescuit doar dacă acesta nu este necesar pentru atingerea obiectivului planului. Măsurile ce trebuie incluse în planul de redresare sunt proporționale cu obiectivele și calendarul prevăzut și sunt stabilite de Consiliu, având în vedere:

(a)

stadiul de conservare a populației sau populațiilor piscicole;

(b)

caracteristicile biologice ale populației sau populațiilor piscicole;

(c)

caracteristicile zonelor piscicole în care sunt capturate populațiile piscicole;

(d)

impactul economic al măsurilor asupra zonelor piscicole în cauză.

(5)   Comisia prezintă un raport asupra eficienței planurilor de redresare în atingerea obiectivelor stabilite.

Articolul 6

Planurile de gestionare

(1)   Consiliul adoptă planuri de gestionare în măsura în care acestea sunt necesare pentru a menține populațiile piscicole în limitele biologice de siguranță pentru zonele piscicole ce exploatează populațiile piscicole la/sau în cadrul limitelor biologice de siguranță.

(2)   Planurile de gestionare includ niveluri de referință pentru conservare, cum ar fi obiective ce permit evaluarea menținerii populațiilor piscicole în respectivele limite. Se aplică literele (a)-(d) din articolul 5 alineatul (2).

Planurile de gestionare pot include obiective referitoare la alte resurse acvatice vii și menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a ecosistemelor marine.

În cazul în care se stabilesc mai multe obiective, planurile de gestionare indică ordinea priorității acestor obiective.

(3)   Planurile de gestionare sunt elaborate conform abordării atente a gestionării pescuitului și țin cont de nivelurile limită de referință recomandate de organismele științifice competente. Acestea garantează exploatarea durabilă a populațiilor piscicole și menținerea impactului activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine la niveluri durabile.

Acestea pot include fie zonele piscicole pentru populații piscicole unice sau zonele piscicole în care se exploatează un amestec de populații piscicole și țin seama de interacțiunile dintre aceste populații și zonele piscicole.

Planurile de gestionare sunt multianuale și indică termenul estimat pentru realizarea obiectivului stabilit.

(4)   Planurile de gestionare pot conține orice măsuri prevăzute în articolul 4 alineatul (2) literele (d)-(i), precum și normele de producție ce cuprind un set prestabilit de parametri biologici ce reglementează limitele de captură.

Măsurile ce trebuie incluse în planul de gestionare sunt proporționale cu obiectivele și calendarul prevăzut și sunt stabilite de Consiliu, având în vedere:

(a)

stadiul de conservare a populației sau populațiilor piscicole;

(b)

caracteristicile biologice ale populației sau populațiilor piscicole;

(c)

caracteristicile zonelor piscicole în care sunt capturate populațiile piscicole;

(d)

impactul economic al măsurilor asupra zonelor piscicole în cauză.

(5)   Comisia prezintă un raport asupra eficienței planurilor de gestionare în atingerea obiectivelor stabilite.

Articolul 7

Măsurile de urgență adoptate de către Comisie

(1)   În cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit și necesită adoptarea unor măsuri imediate, Comisia, la solicitarea întemeiată a unui stat membru sau din oficiu, poate decide luarea unor măsuri de urgență cu o valabilitate de cel mult șase luni. Comisia poate adopta o nouă decizie, în sensul prelungirii aplicării măsurilor de urgență, pentru un termen de cel mult șase luni.

(2)   Statele membre notifică solicitarea simultan Comisiei, celorlalte state membre și consiliilor consultative regionale în cauză. Acestea pot prezenta Comisiei observațiile lor în scris în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării.

Comisia decide în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea solicitării prevăzute în alineatul (1).

(3)   Măsurile de urgență produc efecte imediat. Acestea sunt notificate statelor membre în cauză și publicate în Jurnalul Oficial.

(4)   Statele membre în cauză pot să sesizeze Consiliul în legătură cu decizia Comisiei în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării.

(5)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termen de o lună de la data notificării deciziei.

Articolul 8

Măsurile de urgență adoptate de către statul membru

(1)   În cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave și neprevăzute pentru conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unui stat membru și dacă orice întârziere ar produce pagube greu de remediat, respectivul stat membru poate adopta măsuri de urgență cu o durată maximă de trei luni.

(2)   Statele membre care doresc să adopte măsuri de urgență notifică în prealabil Comisia, celelalte state membre și consiliile consultative regionale în cauză în legătură cu intenția lor, prezentând un proiect al măsurilor ce urmează să fie adoptate, împreună cu un memoriu explicativ.

(3)   Statele membre și consiliile consultative regionale în cauză pot prezenta în scris Comisiei observațiile lor în termen de cinci zile lucrătoare de la data notificării. Comisia confirmă, anulează sau modifică măsura în termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării.

(4)   Decizia Comisiei este notificată statelor membre în cauză. Aceasta este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(5)   Statele membre în cauză pot să sesizeze Consiliul în legătură cu decizia Comisiei în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării deciziei.

(6)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termen de o lună de la data sesizării.

Articolul 9

Măsurile statelor membre aplicabile în interiorul zonei de 12 mile marine

(1)   Un stat membru poate adopta măsuri nediscriminatorii pentru conservarea și gestionarea resurselor piscicole și pentru reducerea efectului pescuitului asupra conservării ecosistemelor marine în limita a 12 mile marine de la baza țărmului, cu condiția ca Comunitatea să nu fi adoptat măsuri specifice de conservare și gestionare pentru această zonă. Măsurile statului membru respectă obiectivele stabilite în articolul 2 și nu sunt mai severe decât legislația comunitară existentă.

Acolo unde este posibil ca măsurile ce urmează să fie adoptate de către un stat membru să se refere la navele unui alt stat membru, aceste măsuri sunt adoptate doar după ce Comisia, statul membru și consiliile consultative regionale în cauză au fost consultate asupra unui proiect al acestor măsuri însoțite de un memoriu explicativ.

(2)   Măsurile ce se aplică navelor de pescuit din alte state membre se supun procedurilor stabilite în articolul 8 alineatele (3)–(6).

Articolul 10

Măsurile adoptate de statele membre aplicabile exclusiv navelor de pescuit aflate sub pavilion propriu

Statele membre pot adopta măsuri de conservare și gestionare a populațiilor piscicole în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor, cu condiția ca:

(a)

aceste măsuri să se aplice exclusiv navelor de pescuit aflate sub pavilionul statului membru interesat și care sunt înregistrate în Comunitate sau, în cazul în care activitățile de pescuit nu sunt desfășurate de o navă de pescuit, să se aplice unor persoane stabilite în statul membru în cauză și

(b)

aceste măsuri să fie compatibile cu obiectivele stabilite în articolul 2 alineatul (1) și să nu fie mai puțin severe decât legislația comunitară existentă.

CAPITOLUL III

ADAPTAREA CAPACITĂȚII DE PESCUIT

Articolul 11

Adaptarea capacității de pescuit

(1)   Statele membre instituie măsuri de adaptare a capacității de pescuit a flotelor lor pentru a obține un echilibru stabil și durabil între respectiva capacitate de pescuit și posibilitățile lor de pescuit.

(2)   Statele membre în cauză se asigură că nivelurile de referință exprimate în GT și kW pentru capacitatea de pescuit la care se face trimitere în articolul 12 și alineatul (4) al acestui articol nu sunt depășite.

(3)   Nu este permisă nici o ieșire din flota de pescuit, ce beneficiază de un ajutor public, decât dacă aceasta este precedată de o retragere a permisului de pescuit stabilit în Regulamentul nr. 3690/93 al Consiliului (10) și, acolo unde există dispoziții relevante, a autorizațiilor de pescuit stabilite în regulamentele aplicabile. Capacitatea ce corespunde permisului și, acolo unde este cazul, autorizațiilor de pescuit pentru zonele piscicole vizate nu poate fi înlocuită.

(4)   În cazurile în care se acordă un ajutor public pentru retragerea unei capacități de pescuit ce depășește reducerea de capacitate necesară pentru respectarea nivelurilor de referință stabilite în articolul 12 alineatul (1), valoarea capacității retrase este dedusă automat din nivelurile de referință. Nivelurile de referință astfel obținute devin noi niveluri de referință.

(5)   Pe navele de pescuit vechi de cel puțin 5 ani, lucrările de modernizare a punții principale pentru îmbunătățirea siguranței la bord, a condițiilor de lucru, a igienei și calității produselor pot mări tonajul navei, cu condiția ca aceste lucrări de modernizare să nu ducă la mărirea capacității de captură a navei. Nivelurile de referință din prezentul articol și din articolul 12 se adaptează în mod corespunzător. La stabilirea raportului între intrări și ieșiri de către statele membre, conform articolului 13, nu trebuie luată în considerare capacitatea corespunzătoare.

Normele și condițiile exacte aplicabile acestor măsuri pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 12

Nivelurile de referință pentru flotele de pescuit

(1)   Comisia stabilește pentru fiecare stat membru niveluri de referință exprimate în GT și kW pentru capacitatea totală de pescuit a navelor comunitare de pescuit sub pavilionul respectivului stat membru, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Nivelurile de referință reprezintă suma obiectivelor Programului de orientare multianual 1997-2002, stabilite pentru fiecare segment pentru 31 decembrie 2002 conform Deciziei 97/413/CE a Consiliului (11).

(2)   Dispozițiile de aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 13

Programul de intrare/ieșire și reducerea capacității totale

(1)   Statele membre gestionează intrările și ieșirile din flotă astfel încât, de la 1 ianuarie 2003:

(a)

intrări ale unor noi capacități în flotă fără ajutor public se compensează prin retragerea prealabilă, fără ajutor public, a unei capacități cel puțin egale;

(b)

intrări ale unor noi capacități în flotă cu ajutor public acordat după 1 ianuarie 2003 se compensează printr-o retragere prealabilă, fără ajutor public:

(i)

a unei capacități cel puțin egale, pentru intrarea de noi nave cu un tonaj mai mic sau egal cu 100 GT sau

(ii)

a cel puțin de 1,35 ori valoarea capacității, pentru intrarea de noi nave cu un tonaj mai mic sau egal cu 100 GT.

(2)   De la 1 ianuarie 2003 și până la 31 decembrie 2004, fiecare stat membru care decide să își asume noi angajamente în materie de ajutor public pentru reînnoirea flotei după data de 31 decembrie 2002 trebuie să realizeze o reducere cu 3 % a capacității totale a flotei sale pentru întreaga perioadă în comparație cu nivelurile de referință prevăzute în articolul 12.

(3)   Dispozițiile de punere în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 14

Schimbul de informații

(1)   În fiecare an, Comisia prezintă un rezumat al rezultatelor eforturilor statelor membre de obținere a unui echilibru durabil între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit. Acest rezumat se bazează pe un raport anual al fiecărui stat membru ce este înaintat Comisiei până la data de 30 aprilie a anului următor, cel mai târziu.

Rezumatul Comisiei, însoțit de rapoartele statelor membre, este prezentat Parlamentului European și Consiliului înainte de sfârșitul anului, însoțit de avizul CSTEP și al Comitetului pentru pescuit și acvacultură instituit conform articolului 30 alineatul (1).

(2)   Dispozițiile referitoare la aplicarea acestor schimburi pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 15

Registrele flotelor de pescuit

(1)   Fiecare stat membru întocmește un registru al navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul său, ce conține informațiile minime referitoare la caracteristicile navei și activitățile acesteia ce sunt necesare pentru gestionarea măsurilor stabilite la nivel comunitar.

(2)   Fiecare stat membru prezintă Comisiei informațiile prevăzute în alineatul (1).

(3)   Comisia stabilește un registru comunitar al flotei de pescuit ce conține informațiile pe care le primește conform alineatului (2) și îl pune la dispoziția statelor membre. Registrul comunitar respectă dispozițiile comunitare privind protecția datelor personale.

(4)   Informațiile la care se face trimitere în alineatul (1) și procedurile privind prezentarea acestora prevăzute în alineatele (2) și (3) pot fi stabilite în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 16

Condiționarea ajutoarelor financiare comunitare și reducerea efortului de pescuit

(1)   Ajutorul financiar acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului din 17 decembrie 1999 de stabilire a modalităților și condițiilor intervențiilor structurale comunitare în sectorul pescuitului (12), cu excepția fondurilor destinate transformării navelor de pescuit în fier vechi, poate fi acordat doar în măsura în care statul membru a respectat articolele 11, 13 și 15 din prezentul regulament și a furnizat informațiile solicitate conform Regulamentului (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului și Regulamentului (CE) nr. 366/2001 al Comisiei (13).

În acest context, Comisia, după ce oferă statelor membre în cauză posibilitatea de a fi ascultate și în funcție de gravitatea încălcării, suspendă asistența financiară prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului pentru statul membru în cauză.

(2)   Dacă, pe baza informațiilor disponibile, Comisia consideră că flota unui stat membru depășește capacitatea pe care acesta este obligat să o respecte conform articolelor 11, 13 și 15, aceasta informează statul membru în cauză în acest sens. Statul membru reduce imediat efortul de pescuit la nivelul care s-ar fi înregistrat dacă ar fi fost respectate articolele 11, 13 și 15, fără a aduce atingere obligațiilor ce rezultă din aceste articole. Statul membru în cauză transmite Comisiei spre verificare planul său de reducere, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2), fie că reducerea este echivalentă cu depășirea de capacitate sau nu.

CAPITOLUL IV

NORME PRIVIND ACCESUL LA APE ȘI RESURSE

Articolul 17

Norme generale

(1)   Navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape și resurse în toate apele comunitare, altele decât cele prevăzute în articolul 2, cu respectarea măsurilor adoptate conform capitolului II.

(2)   În apele situate în zona de 12 mile marine de la baza țărmului aflate sub suveranitatea și jurisdicția lor, statele membre sunt autorizate, de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2012, să limiteze pescuitul pentru navele de pescuit ce operează în mod tradițional în apele respective și provin din porturile de pe țărmurile adiacente, fără a aduce atingere regimurilor aplicabile navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul altui stat membru, în baza relațiilor de vecinătate existente între statele membre și modalităților prevăzute în anexa I ce stabilește, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor de coastă ale altor state membre unde se desfășoară activități de pescuit, precum și speciile vizate.

Până la 31 decembrie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aranjamentele prevăzute în prezentul alineat. Consiliul decide, înainte de 31 decembrie 2012, cu privire la dispozițiile adoptate ca urmare a aranjamentelor menționate anterior.

Articolul 18

Zona Shetland

(1)   Pentru speciile de o importanță specială din regiunea definită în anexa II, specii sensibile din punct de vedere biologic datorită caracteristicilor de exploatare ale acestora, activitatea de pescuit a navelor comunitare de pescuit a căror distanță, între perpendiculare, este de cel puțin 26 m, în cazul speciilor de adâncime, altele decât capelinul norvegian și putasu, este reglementată printr-un sistem de autorizare prealabilă în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul regulament și, în special, în anexa II.

(2)   Modalități de aplicare și proceduri de punere în aplicare a alineatului (1) pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 19

Revizuirea normelor de acces

(1)   Până la 31 decembrie 2003 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind normele referitoare la accesul la apele și resursele stabilite în legislația comunitară, altele decât cele prevăzute în articolul 17 alineatul (2). Acest raport evaluează justificarea respectivelor norme în ceea ce privește obiectivele de conservare și exploatare durabilă.

(2)   Pe baza raportului la care se face trimitere în alineatul (1) și având în vedere principiul stabilit în articolul 17 alineatul (1), Consiliul hotărăște, până la 31 decembrie 2004, cu privire la adaptările necesare ale acestor norme.

Articolul 20

Alocarea posibilităților de pescuit

(1)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă limitele de captură și/sau ale efortului de pescuit, precum și cu privire la alocarea posibilităților de pescuit între statele membre, precum și condițiile asociate acestor limite. Posibilitățile de pescuit sunt repartizate între statele membre astfel încât fiecărui stat membru să i se asigure o relativă stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare populație piscicolă sau zonă piscicolă.

(2)   Atunci când Comunitatea stabilește noi posibilități de pescuit, Consiliul decide cu privire la alocarea acelor posibilități, luând în considerare interesele fiecărui stat membru.

(3)   Fiecare stat membru decide, pentru navele aflate sub pavilionul său, cu privire la metoda de alocare a posibilităților de pescuit atribuite respectivului stat membru în conformitate cu dreptul comunitar. Statul membru informează Comisia cu privire la metoda de alocare.

(4)   Consiliul stabilește posibilitățile de pescuit în apele comunitare disponibile țărilor terțe și distribuie aceste posibilități fiecărei țări terțe.

(5)   După notificarea Comisiei, statele membre pot schimba toate sau o parte din posibilitățile de pescuit alocate lor.

CAPITOLUL V

SISTEMUL COMUNITAR DE CONTROL ȘI PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 21

Obiectivele

În cadrul sistemului comunitar de control și execuție, accesul la apele comunitare și resurse, precum și desfășurarea activităților stabilite în articolul 1 se supun controlului și respectă normele politicii comune în domeniul pescuitului.

Articolul 22

Condiții referitoare la accesul la ape și resurse și la comercializarea produselor pescărești

(1)   Activitățile ce se încadrează în politica comună în domeniul pescuitului sunt interzise dacă nu sunt respectate următoarele cerințe:

(a)

nava de pescuit să poarte la bord licența sau, dacă este cazul, autorizația de pescuit;

(b)

nava de pescuit să aibă instalat la bord un sistem funcțional care să permită detectarea și identificarea respectivei nave prin sisteme de monitorizare la distanță. Această cerință se aplică începând de la 1 ianuarie 2004 navelor a căror lungime totală depășește 18 m și începând de la 1 ianuarie 2005 navelor a căror lungime totală depășește 15 m;

(c)

comandantul înregistrează și notifică, fără întârziere, informațiile privind activitățile de pescuit, inclusiv debarcările și transbordările. Copii ale înregistrărilor sunt puse la dispoziția autorităților. În 2004, Consiliul va decide asupra obligației transmiterii prin mijloace electronice a acestor înregistrări. Pentru a evalua tehnologia ce urmează să fie folosită, statele membre în colaborare cu Comisia vor desfășura proiecte pilot înainte de 1 iunie 2004;

(d)

comandantul acceptă la bord inspectorii și colaborează cu aceștia; în cazurile în care este prevăzut un program de observație, comandantul acceptă, de asemenea, observatori la bord și colaborează cu aceștia;

(e)

comandantul respectă condițiile și restricțiile privind debarcările, transbordările, operațiunile mixte de pescuit, echipamentul de pescuit, năvoadele și marcajul și identificarea navelor.

(2)   Comercializarea produselor pescărești se face cu respectarea următoarelor cerințe:

(a)

produsele pescărești sunt vândute doar de pe o navă de pescuit cumpărătorilor înregistrați sau la licitații înregistrate;

(b)

cumpărătorul produselor pescărești de la o navă de pescuit aflată la prima vânzare este înregistrat de autorități;

(c)

cumpărătorul produselor de pescuit aflate la prima vânzare prezintă facturile sau notele de vânzare autorităților, dacă vânzarea nu are loc într-o sală de licitație înregistrată, care este în mod direct obligată să prezinte facturile sau notele de vânzare autorităților;

(d)

toate produsele pescărești debarcate sau importate în Comunitate pentru care nu au fost prezentate facturi sau note de vânzare autorităților și care sunt transportate într-un alt loc decât cel de debarcare sau de import sunt însoțite de un document întocmit de transportator până când are loc prima vânzare;

(e)

persoanele responsabile pentru spațiile sau vehiculele de transport acceptă inspectorii și colaborează cu aceștia;

(f)

în cazul în care s-a stabilit o dimensiune minimă pentru o anumită specie, operatorii responsabili cu vânzarea, depozitarea sau transportul trebuie să poată demonstra originea geografică a produselor.

Cumpărătorii ce achiziționează produse care nu sunt ulterior introduse pe piață, ci folosite doar pentru consum personal sunt scutiți de la obligativitatea respectării cerințelor acestui alineat.

(3)   Pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2), normele pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Aceste norme pot avea în vedere, în special, obligațiile privind documentația, înregistrările, notificările și informările ce revin statelor membre, comandaților și altor persoane fizice sau juridice angajate în activități ce se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 1.

Normele menționate mai sus pot de asemenea să prevadă și derogări de la obligațiile stabilite în alineatele (1) și (2), în cazurile în care acestea pot fi justificate printr-un impact neglijabil asupra resurselor acvatice vii sau printr-o povară disproporționată pe care ar crea-o obligațiile în comparație cu importanța economică a activității.

Articolul 23

Responsabilitățile statelor membre

(1)   Cu excepția cazurilor în care există dispoziții comunitare contrare, statele membre asigură eficiența controlului și a inspecției, precum și aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(2)   Statele membre controlează activitățile desfășurate pe teritoriul lor sau în apele ce sunt sub suveranitatea sau jurisdicția lor, în conformitate cu sfera de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului. Statele membre controlează, de asemenea, accesul la ape și resurse și activitățile de pescuit din afara apelor comunitare ale navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul lor și, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, ale resortisanților lor. Statele membre au responsabilitatea de a trimite observatori la bordul navelor de pescuit și de a adopta deciziile corespunzătoare, inclusiv interzicerea activităților de pescuit.

(3)   Statele membre adoptă măsurile, alocă resursele umane și financiare și stabilesc structura tehnică și administrativă necesară pentru asigurarea eficienței controlului, verificării și punerii în aplicare, inclusiv sistemele de monitorizare prin satelit. Consiliul va decide în 2004 asupra obligației de instituire a modalităților de detectare de la distanță. Pentru a evalua tehnologia ce urmează a fi utilizată, statele membre în colaborare cu Comisia vor desfășura proiecte pilot înainte de 1 iunie 2004. În fiecare stat membru o singură autoritate este responsabilă de coordonarea colectării și verificării informațiilor privind activitățile de pescuit, cât și de raportarea către Comisie și colaborarea cu aceasta.

(4)   Atunci când Comisia a stabilit că un stat membru a depășit posibilitățile de pescuit ce i-au fost alocate, Comisia operează deduceri din viitoarele posibilități de pescuit ale statului membru respectiv.

Dacă, în urma depășirii posibilităților de pescuit alocate unui stat membru, un alt stat membru nu a reușit să epuizeze propriile sale posibilități de pescuit, posibilitățile de pescuit echivalente celor deduse conform alineatului (1) pot, în totalitate sau parțial, să fie realocate statului membru respectiv. Aceste realocări se stabilesc luându-se în considerare interesul de conservare a resurselor, precum și interesul de compensare a ambelor state membre interesate.

Deciziile se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

(5)   Norme de punere în aplicare a acestui articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2), inclusiv pentru desemnarea de către statele membre a autorității prevăzute în alineatul (3) din prezentul articol, precum și norme privind repartizarea observatorilor, responsabilitățile, sarcinile și costurile acestora.

Articolul 24

Inspecțiile și măsurile de punere în aplicare

Statele membre iau măsurile de verificare și punere în aplicare necesare pentru a asigura respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului pe teritoriul lor sau în apele ce se află sub suveranitatea sau jurisdicția lor. De asemenea, statele membre iau măsuri de punere în aplicare privind activitățile de pescuit în afara apelor comunitare, desfășurate de navele comunitare de pescuit aflate sub pavilionul lor și de resortisanții acestora.

Aceste măsuri includ:

(a)

inspecții și controale prin sondaj ale navelor de pescuit, ale sediilor unde se desfășoară activități și ale altor organisme ce desfășoară activități legate de politica comună în domeniul pescuitului;

(b)

observarea navelor de pescuit;

(c)

cercetarea, urmărirea judiciară a încălcărilor și sancțiunile, conform articolului 25;

(d)

măsuri preventive, conform articolului 25 alineatul (5);

(e)

măsuri de prevenire a implicării resortisanților lor în activități de pescuit ce nu respectă măsurile aplicabile de conservare și gestionare, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion.

Măsurile adoptate sunt documentate în mod corespunzător. Aceste măsuri trebuie să fie eficiente, disuasive și proporționate.

Norme privind punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv criterii de evaluare pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (3).

Articolul 25

Urmărirea infracțiunilor

(1)   În cazul încălcării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, statele membre asigură luarea măsurilor adecvate împotriva persoanelor fizice sau juridice responsabile, inclusiv inițierea unei proceduri penale sau administrative, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale.

(2)   În conformitate cu dispozițiile relevante din legislația națională, procedurile inițiate în temeiul alineatului (1) trebuie să fie de natură să priveze efectiv pe cei responsabili de profitul economic ale infracțiunii și să producă efecte în funcție de gravitatea respectivelor infracțiuni, descurajând în mod eficient viitoarele infracțiuni de aceeași natură.

(3)   Sancțiunile ce rezultă din procedurile prevăzute în alineatul (2) pot include, în special, în funcție de gravitatea infracțiunii:

(a)

amenzi;

(b)

sechestrul echipamentelor interzise de pescuit și al capturilor;

(c)

sechestru asupra navei;

(d)

imobilizarea temporară a navei;

(e)

suspendarea licenței;

(f)

retragerea permisului.

(4)   Sub rezerva obligațiilor la care se face trimitere în alineatele (1), (2) și (3), Consiliul stabilește, pe baza listei prezentate în alineatul (3), un catalog al măsurilor ce trebuie aplicate de statele membre în cazul infracțiunilor grave în sensul Regulamentului (CE) nr. 1447/1999. Catalogul nu va aduce atingere deciziei statelor membre de a pune în aplicare aceste măsuri prin inițierea unei proceduri administrative sau penale prevăzute în alineatul (1), conform legislației lor naționale.

(5)   Statele membre iau măsuri imediate pentru a împiedica navele, persoane fizice sau juridice surprinse în flagrant în săvârșirea unei infracțiuni grave în sensul Regulamentului (CE) nr. 1447/1999, să-și continue activitatea ilegală.

Articolul 26

Responsabilitățile Comisiei

(1)   Fără a aduce atingere responsabilităților Comisiei care îi incumbă în temeiul tratatului, Comisia evaluează și controlează modalitatea de punere în aplicare de către statele membre a normelor politicii comune în domeniul pescuitului și facilitează coordonarea și cooperarea dintre acestea.

(2)   În cazul în care există dovezi ale încălcării normelor de conservare, control, inspecție sau punere în aplicare a măsurilor prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului, iar acest lucru poate conduce la o amenințare gravă pentru conservarea resurselor acvatice vii sau funcționarea eficientă a controlului comunitar și a sistemului de punere în aplicare, care să necesite acțiuni urgente, Comisia informează în scris statul membru interesat cu privire la constatările făcute și stabilește un termen limită de cel puțin 15 zile lucrătoare, pentru a demonstra respectarea normelor și pentru a-și prezenta observațiile. În orice acțiune pe care o ia conform alineatului (3), Comisia ia în considerare observațiile statelor membre.

(3)   Dacă există dovezi că activitățile de pescuit desfășurate într-o anumită zonă geografică riscă să amenințe serios conservarea resurselor acvatice vii, Comisia poate lua măsuri de prevenire.

Aceste măsuri sunt proporționale cu riscul serios de amenințare a conservării resurselor acvatice vii.

Durata măsurilor nu depășește trei săptămâni. Termenul poate fi prelungit până la maximum 6 luni, dacă acest lucru este necesar pentru conservarea resurselor acvatice vii, printr-o decizie adoptată în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Măsurile sunt ridicate de îndată ce Comisia stabilește că riscul a fost eliminat.

(4)   În cazul în care se consideră că alocația, cota sau partea unui stat membru au fost epuizate, Comisia poate, pe baza informațiilor disponibile, să dispună încetarea imediată a activităților de pescuit.

(5)   Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute în articolul 23 alineatul (2), Comisia controlează activitățile de pescuit în apele comunitare desfășurate de nave de pescuit aflate sub pavilionul unei țări terțe, acolo unde există dispoziții în acest sens în legislația comunitară. În acest scop, Comisia și statele membre în cauză cooperează și își coordonează acțiunile.

(6)   Normele de aplicare a acestui articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Articolul 27

Evaluarea și controlul efectuate de către Comisie

(1)   În vederea evaluării și controlării modului de punere în aplicare de către statele membre a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, Comisia poate, din oficiu și cu mijloace proprii, să inițieze și să desfășoare proceduri de audit și de cercetare, verificări și inspecții privind aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului de către statele membre. În special, ea poate să verifice:

(a)

punerea în aplicare și modul de aplicare a normelor respective de către statele membre și autoritățile lor competente;

(b)

conformitatea cu aceste norme a practicilor administrative naționale și activităților de verificare și supraveghere;

(c)

existența documentelor solicitate și concordanța acestora cu normele aplicabile;

(d)

circumstanțele în care statele membre desfășoară activitățile de control și punere în aplicare.

În acest sens, Comisia poate realiza inspecții pe navele de pescuit și la sediile societăților comerciale, precum și verificări ale altor organisme ale căror activități sunt legate de politica comună în domeniul pescuitului și are acces la toate informațiile și documentele necesare pentru exercitarea responsabilității sale. Inspecțiile Comisiei se desfășoară din propria inițiativă a acesteia și fără asistența inspectorilor din statele membre interesate, au loc pe navele de pescuit și în locurile de primă debarcare sau primă vânzare și se limitează la zonele sau populațiile piscicole care fac obiectul unui program specific de monitorizare stabilit conform articolului 34 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93.

Inspectorii Comisiei prezintă un mandat scris în care sunt menționate identitatea și calitatea acestora. Inspectorii Comisiei nu au competențe mai mari decât cele ale inspectorilor naționali și nu au competențe polițienești sau executive. Astfel, o inspecție a Comisiei fără asistența inspectorilor din statul membru interesat nu poate avea loc în cazul în care partea ce urmează să fie inspectată formulează obiecții.

Statele membre acordă Comisiei asistența necesară îndeplinirii acestor sarcini.

(2)   Rapoarte de inspecție sunt puse la dispoziția statului membru în cauză.

Comisia oferă statului membru în cauză posibilitatea de a face observații cu privire la concluziile raportului. Comisia respectă dispozițiile comunitare privind protecția datelor cu caracter personal.

Atunci când Comisia efectuează inspecții din proprie inițiativă și fără participarea unor inspectori resortisanți ai statului membru interesat, aceasta informează statul membru respectiv în termen de o zi de la încheierea inspecției și pune la dispoziția statului membru un raport de constatare în termen de o lună.

Statele membre nu sunt obligate să intenteze acțiuni împotriva persoanelor fizice în baza constatărilor prezentate în raportul menționat anterior.

(3)   Modalități de punere în aplicare a acestui articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

(4)   O dată la trei ani, Comisia întocmește un raport de evaluare, care este prezentat Parlamentului European și Consiliului, referitor la acțiunile reglementate de alineatul (1) și aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului de către statele membre. În fiecare an, statele membre sunt informate cu privire la numărul inspecțiilor prevăzute în alineatul (1), care au fost efectuate în fiecare stat membru, cu o defalcare după tipul inspecției.

Articolul 28

Cooperarea și coordonarea

(1)   Statele membre cooperează între ele și cu țările terțe pentru a asigura respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. În acest scop, statele membre oferă celorlalte state membre și țărilor terțe asistența necesară pentru a asigura respectarea acestor norme.

(2)   În cazul controlului și inspecției activităților transfrontaliere de pescuit, statele membre asigură coordonarea acțiunilor prevăzute în prezentul capitol. În acest scop, statele membre fac schimb de inspectori.

(3)   Fără a aduce atingere responsabilității primare a statelor membre de coastă, statele membre sunt autorizate să verifice navele comunitare de pescuit ce navighează sub pavilionul lor în toate apele comunitare din afara apelor aflate sub suveranitatea altui stat membru.

Statele membre sunt de asemenea autorizate să realizeze inspecții ale navelor de pescuit, în conformitate cu normele politicii comune din domeniul pescuitului, cu privire la activitățile de pescuit din toate apele comunitare din afara apelor aflate sub suveranitatea lor, numai:

(a)

pe baza obținerii unei autorizații a statului membru de coastă în cauză sau

(b)

în cazul în care a fost adoptat un program concret de monitorizare în conformitate cu articolul 34 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93.

Statele membre sunt autorizate să inspecteze navele comunitare de pescuit aflate sub pavilionul altui stat membru în apele internaționale.

În alte cazuri decât cele prevăzute în prezentul alineat, statele membre se pot autoriza reciproc să realizeze inspecții conform normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(4)   Pe baza întrevederilor statelor membre comunicate Comisiei, aceasta stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2), o listă a inspectorilor comunitari, a navelor și aeronavelor de inspecție sau a altor mijloace de inspecție autorizate să desfășoare verificări în apele comunitare și pe navele comunitare de pescuit conform prezentului capitol.

(5)   Rapoartele de inspecție și supraveghere întocmite de inspectorii comunitari, inspectorii altui stat membru sau inspectorii Comisiei reprezintă dovezi acceptabile în cadrul procedurilor administrative sau judiciare ale oricărui stat membru. În vederea stabilirii faptelor, acestea sunt tratate la fel ca și rapoartele de inspecție și supraveghere ale statelor membre.

(6)   Modalități de aplicare a acestui articol pot fi elaborate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).

Alineatele (3) și (4) din prezentul articol se aplică doar după stabilirea normelor de punere în aplicare.

CAPITOLUL VI

ADOPTAREA DECIZIILOR ȘI CONSULTĂRILE

Articolul 29

Procedura de adoptare a deciziilor

Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, Consiliul hotărăște în conformitate cu procedura stabilită în articolul 37 din tratat.

Articolul 30

Comitetul pentru pescuit și acvacultură

(1)   Comisia este asistată de un Comitet pentru pescuit și acvacultură.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de 20 de zile lucrătoare.

(3)   Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de 60 de zile lucrătoare.

(4)   Comitetul adoptă propriul regulament intern.

Articolul 31

Consiliile consultative regionale

(1)   Consiliile consultative regionale sunt înființate pentru a contribui la atingerea obiectivelor prevăzute în articolul 2 alineatul (1) și în special pentru a face recomandări Comisiei cu privire la probleme de gestionare a zonelor piscicole în anumite zone marine sau de pescuit.

(2)   Consiliile consultative regionale au în componență în principal pescari și alți reprezentanți ai intereselor afectate de politica comună în domeniul pescuitului, precum reprezentanții sectoarelor pescuitului și acvaculturii, ai intereselor ecologice și ale consumatorilor, precum și experți științifici din toate statele membre ce au interese în domeniul pescuitului în zona marină sau de pescuit în cauză.

(3)   Reprezentanții administrațiilor naționale și regionale ce au interese în domeniul pescuitului în zonele marine sau de pescuit vizate au dreptul să facă parte din consiliile consultative regionale ca membri sau observatori. Comisia poate fi prezentă la întrunirile acestora.

(4)   Consiliile consultative regionale pot fi consultate de Comisie cu privire la propunerile de măsuri, precum planurile multianuale de redresare sau gestionare ce urmează să fie adoptate în baza articolului 37 din tratat, pe care intenționează să le prezinte și care se referă în mod specific la zonele piscicole din regiunea în cauză. Ele pot fi de asemenea consultate de Comisie și de statele membre cu privire la alte măsuri. Aceste consultări se efectuează fără a aduce atingere consultărilor CSTEP și ale Comitetului pentru pescuit și acvacultură.

(5)   Consiliile consultative regionale pot:

(a)

să prezinte Comisiei sau unui stat membru, din oficiu sau la solicitarea Comisiei sau statului membru în cauză, recomandări și sugestii referitoare la problemele de gestionare a zonelor piscicole;

(b)

să informeze Comisia sau statul membru în cauză cu privire la problemele referitoare la punerea în aplicare a normelor comunitare și să prezinte Comisiei sau statului membru în cauză recomandări și sugestii cu privire la aceste probleme;

(c)

să desfășoare orice activitate necesară în scopul îndeplinirii funcțiilor lor.

Consiliile consultative regionale informează Comisia pentru pescuit și acvacultură cu privire la activitățile lor.

Articolul 32

Procedura de înființare a consiliilor consultative regionale

Consiliul decide cu privire la înființarea unui consiliu consultativ regional. Un consiliu consultativ regional răspunde de zonele maritime aflate sub jurisdicția a cel puțin două state membre. Un consiliu consultativ regional își stabilește regulamentul intern.

Articolul 33

Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit

(1)   Se înființează un Comitet științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). CSTEP este consultat la intervale regulate de timp cu privire la problemele ce țin de conservarea și gestionarea resurselor acvatice vii, inclusiv considerentele de natură biologică, economică, ecologică, socială și tehnică.

(2)   Comisia ia în considerare recomandările făcute de CSTEP atunci când prezintă propunerile de gestionare a zonelor de pescuit conform prezentului regulament.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 34

Abrogarea

(1)   Regulamentele (CEE) nr. 3760/92 și (CEE) nr. 101/76 se abrogă.

(2)   Trimiterile la dispozițiile regulamentelor abrogate în temeiul alineatului (1) se interpretează ca trimiteri la dispozițiile corespondente ale prezentului regulament.

Articolul 35

Revizuirea

Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului despre modul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului cu privire la capitolele II și III până la sfârșitul anului 2012.

Articolul 36

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

M. FISCHER BOEL

(1)  JO C 203 E, 27.8.2002, p. 284.

(2)  Aviz emis pe 5 decembrie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 389, 31.12.1992, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1181/98 (JO L 164, 9.6.1998, p. 1).

(4)  JO C 105, 7.5.1981, p. 1.

(5)  JO L 261, 20.10.1993, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1965/2001 al Comisiei (JO L 268, 9.10.2001, p. 23).

(6)  JO L 167, 2.7.1999, p. 5.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 20, 28.1.1976, p. 19.

(9)  JO L 274, 25.9.1986, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3259/94 (JO L 339, 29.12.1994, p. 11).

(10)  JO L 341, 31.12.1993, p. 93.

(11)  JO L 175, 3.7.1997, p. 27, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/70/CE (JO L 31, 1.2.2002, p. 77).

(12)  JO L 337, 30.12.1999, p. 10, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 179/2002 (JO L 31, 1.2.2002, p. 25).

(13)  JO L 55, 24.2.2001, p. 3.

ANEXA I

ACCESUL LA APELE DE COASTĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 17 ALINEATUL (2)

1.   APELE DE COASTĂ ALE REGATULUI UNIT

A.   ACCESUL PENTRU FRANȚA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Regatului Unit (6 –12 mile marine)

1.   Berwick-upon-Tweed east

Coquet Island east

hering

nelimitat

2.   Flamborough Head east

Spurn Head east

hering

nelimitat

3.   Lowestoft east

Lyme Regis south

toate speciile

nelimitat

4.   Lyme Regis south

Eddystone south

de adâncime

nelimitat

5.   Eddystone south

Longships south-west

de adâncime

nelimitat

midii

nelimitat

homar

nelimitat

langustă

nelimitat

6.   Longships south-west

Hartland Point north-west

de adâncime

nelimitat

langustă

nelimitat

homar

nelimitat

7.   De la Hartland Point până la linia de la nordul Insulei Lundy

de adâncime

nelimitat

8.   De la linia către vest de Insula Lundy până la Cardigan Harbour

toate speciile

nelimitat

9.   Point Lynas north

Morecambe Light Vessel east

toate speciile

nelimitat

10.   County Down

de adâncime

nelimitat

11.   New Island north-east

Sanda Island south-west

toate speciile

nelimitat

12.   Port Stewart north

Barra Head west

toate speciile

nelimitat

13.   Latitudine 57°40′ N

Butt Of Lewis west

toate speciile

cu excepția crustaceelor

nelimitat

14.   St. Kilda, Flannan Islands

toate speciile

nelimitat

15.   La vest de linia ce unește farul de pe Promontoriul Lewis de punctul 59°30′ N-5°45′ V

toate speciile

nelimitat

B.   ACCESUL PENTRU IRLANDA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Regatului Unit (6 –12 mile marine)

1.   Point Lynas north

Mull of Galloway south

de adâncime

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

2.   Mull of Oa west

Barra Head west

de adâncime

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

C.   ACCESUL PENTRU GERMANIA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Regatului Unit (6 –12 mile marine)

1.   East of Shetlands și Fair Isle, între liniile spre sud-est de Sumbrugh Head Lighthouse, către nord-est de Skroo Lighthouse și spre sud-vest de Skadan Lighthouse

hering

nelimitat

2.   Berwick-upon-Tweed east, Whitby High lighthouse east

hering

nelimitat

3.   North Foreland lighthouse east, Dungeness new lighthouse south

hering

nelimitat

4.   Zona din jurul St. Kilda

hering

nelimitat

macrou

nelimitat

5.   Butt of Lewis lighthouse west până la linia ce unește Butt of Lewis lighthouse și punctul 59°30′ N-5°45′ V

hering

nelimitat

6.   Zona din jurul North Rona și Sulisker (Sulasgeir)

hering

nelimitat

D.   ACCESUL PENTRU ȚĂRILE DE JOS

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Regatului Unit (6 –12 mile marine)

1.   East of Shetlands și Fair Isle, între liniile spre sud-est de Sumbrugh Head Lighthouse, către nord-est de Skroo Lighthouse și spre sud-vest de Skadan Lighthouse

hering

nelimitat

2.   Berwick-upon-Tweed east, Flamborough Head east

hering

nelimitat

3.   North Foreland east, Dungeness new lighthouse south

hering

nelimitat

E.   ACCESUL PENTRU BELGIA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Regatului Unit (6 –12 mile marine)

1.   Berwick-upon-Tweed east

Coquer Island east

hering

nelimitat

2.   Cromer north

North Foreland east

de adâncime

nelimitat

3.   North Foreland east

Dungeness new lighthouse south

de adâncime

nelimitat

hering

nelimitat

4.   Dungeness new lighthouse south, Selsey Bill south

de adâncime

nelimitat

5.   Straight Point outh-east, South Bishop north-west

de adâncime

nelimitat

2.   APELE DE COASTĂ ALE IRLANDEI

A.   ACCESUL PENTRU FRANȚA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta irlandeză (6 –12 mile marine)

1.   Erris Head north-west

Sybil Point west

de adâncime

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

2.   Mizen Head south

Stags south

de adâncime

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

macrou

nelimitat

3.   Stags south

Cork south

de adâncime

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

macrou

nelimitat

hering

nelimitat

4.   Cork south, Carnsore Point south

toate speciile

nelimitat

5.   Carnsore Point south, Haulbowline south-east

toate speciile,

cu excepția crustaceelor

nelimitat

B.   ACCESUL PENTRU REGATUL UNIT

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta irlandeză (6 –12 mile marine)

1.   Mine Head south

Hook Point

de adâncime

nelimitat

hering

nelimitat

macrou

nelimitat

2.   Hook Point

Carlingford Lough

de adâncime

nelimitat

hering

nelimitat

macrou

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

midii

nelimitat

C.   ACCESUL PENTRU ȚĂRILE DE JOS

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta irlandeză (6 –12 mile marine)

1.   Stags south

Carnsore Point south

hering

nelimitat

macrou

nelimitat

D.   ACCESUL PENTRU GERMANIA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta irlandeză (6–12 mile marine)

1.   Old Head of Kinsale south

Carnsore Point south

hering

nelimitat

2.   Cork south

Carnsore Point south

macrou

nelimitat

E.   ACCESUL PENTRU BELGIA

Zona geografică

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta irlandeză (6–12 mile marine)

1.   Cork south

Carnsore Point south

de adâncime

nelimitat

2.   Wicklow Head east

Carlingford Lough south-east

de adâncime

nelimitat

3.   APELE DE COASTĂ ALE BELGIEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

3–12 mile marine

Țările de Jos

toate speciile

nelimitat

Franța

hering

nelimitat

4.   APELE DE COASTĂ ALE DANEMARCEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Mării Nordului (frontiera Danemarca/Germania până la Hanstholm)

(6–12 mile marine)

Germania

pești plați

nelimitat

crevete

nelimitat

Frontiera Danemarca/Germania până la Blåvands Huk

Țările de Jos

pești plați

nelimitat

pești rotunzi

nelimitat

Blåvands Huk până la Bovbjerg

Belgia

cod

nelimitat doar în lunile iunie și iulie

eglefin

nelimitat doar în lunile iunie și iulie

Germania

pești plați

nelimitat

Țările de Jos

cambulă de Baltica

nelimitat

limbă-de-mare

nelimitat

Thyborøn până la Hanstholm

Belgia

merlan

nelimitat doar în lunile iunie și iulie

cambulă de Baltica

nelimitat doar în lunile iunie și iulie

Germania

pești plați

nelimitat

șprot

nelimitat

cod

nelimitat

cod negru

nelimitat

eglefin

nelimitat

macrou

nelimitat

hering

nelimitat

merlan

nelimitat

Țările de Jos

cod

nelimitat

cambula de Baltica

nelimitat

limbă-de-mare

nelimitat

Skagerrak

(de la Hanstholm la Skagen)

(4–12 mile marine)

Belgia

cambula de Baltica

nelimitat doar în lunile iunie și iulie

Germania

pești plați

nelimitat

șprot

nelimitat

cod

nelimitat

cod negru

nelimitat

eglefin

nelimitat

macrou

nelimitat

hering

nelimitat

merlan

nelimitat

Țările de Jos

cod

nelimitat

cambula de Baltica

nelimitat

limbă-de-mare

nelimitat

Kattegat

Germania

cod

nelimitat

pești plați

nelimitat

homar de Norvegia

nelimitat

hering

nelimitat

La nord de Zeeland până la paralela latitudinii ce traversează farul Forsnæs

Germania

șprot

nelimitat

Marea Baltică

(inclusiv Belts, Sound, Bornholm) 3-12 mile marine

Germania

pești plați

nelimitat

cod

nelimitat

hering

nelimitat

șprot

nelimitat

anghilă

nelimitat

somon

nelimitat

merlan

nelimitat

macrou

nelimitat

Skagerrak

(4-12 mile marine)

Suedia

toate speciile

nelimitat

Kattegat

(3 (1)-12 mile marine)

Suedia

toate speciile

nelimitat

Marea Baltică

(3-12 mile marine)

Suedia

toate speciile

nelimitat

5.   APELE DE COASTĂ ALE GERMANIEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Mării Nordului

(3 –12 mile marine)

toate coastele

Danemarca

de adâncime

nelimitat

șprot

nelimitat

anghilă

nelimitat

Țările de Jos

de adâncime

nelimitat

crevete

nelimitat

Frontiera Danemarca/Germania până la vârful de nord al Amrum la 54°43′N

Danemarca

crevete

nelimitat

Zona din jurul Helgoland

Regatul Unit

cod

nelimitat

cambula de Baltica

nelimitat

Coasta baltică

(3-12 mile marine)

Danemarca

cod

nelimitat

cambula de Baltica

nelimitat

hering

nelimitat

șprot

nelimitat

anghilă

nelimitat

merlan

nelimitat

macrou

nelimitat

6.   APELE DE COASTĂ ALE FRANȚEI ȘI ALE DEPARTAMENTELOR DE PESTE MĂRI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta de nord-est a Atlanticului (6–12 mile marine)

Frontiera Belgia/Franța spre estul Departamentului Manche (Estuarul Vire-Grandecamp les Bains 49°23′30″N-1°02′VNNE)

Belgia

de adâncime

nelimitat

midii

nelimitat

Țările de Jos

toate speciile

nelimitat

Dunkerque (2°20′E) până la Capul d'Antifer (0°10′E)

Germania

hering

nelimitat doar în lunile octombrie-decembrie

Frontiera Belgia/Franța spre Capul d'Alprech vest (50°42′30″N-1°33′30″E)

Regatul Unit

hering

nelimitat

Coasta Atlanticului (6–12 mile marine)

Frontiera Spania/Franța până la 46°08′N

Spania

hamsii

pescuit dirijat, nelimitat doar între 1 martie și 30 iunie

pescuit de momeală vie doar între 1 iulie și 31 octombrie

sardina marocană

nelimitat doar între 1 ianuarie și 28 februarie și între 1 iulie și 31 decembrie

În plus, activitățile legate de speciile menționate mai sus trebuie desfășurate în conformitate cu și în cadrul limitelor activităților desfășurate în 1984

Coasta mediterană (6–12 mile marine)

Frontiera spaniolă Cap Leucate

Spania

toate speciile

nelimitat

7.   APELE DE COASTĂ ALE SPANIEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Coasta Atlanticului (6–12 mile marine)

Frontiera Franța/Spania până la farul de pe Capul Mayor (3°47′V)

Franța

pelagice

nelimitat, în conformitate cu și în cadrul limitelor activităților desfășurate în anul 1984

Coasta mediteraneană (6–12 mile marine)

Frontiera franceză/Capul Creus

Franța

toate speciile

nelimitat

8.   APELE DE COASTĂ ALE ȚĂRILOR DE JOS

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

(3–12 mile marine) întreaga coastă

Belgia

toate speciile

nelimitat

Danemarca

de adâncime

nelimitat

șprot

nelimitat

anghilă

nelimitat

stavrid

nelimitat

Germania

cod

nelimitat

crevete

nelimitat

(6–12 mile marine) întreaga coastă

Franța

toate speciile

nelimitat

Punctul de sud Texel, la vest de frontiera Olanda/Germania

Regatul Unit

de adâncime

nelimitat

9.   APELE DE COASTĂ ALE FINLANDEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Marea Baltică (4-12 mile marine) (2)

Suedia

toate speciile

nelimitat

10.   APELE DE COASTĂ ALE SUEDIEI

Zona geografică

Statul membru

Specia

Importanța sau caracteristici specifice

Skagerrak (4-12 mile marine)

Danemarca

toate speciile

nelimitat

Kattegat (3 (3) 12 mile marine)

Danemarca

toate speciile

nelimitat

Marea Baltică (4-12 mile marine)

Danemarca

toate speciile

nelimitat

Finlanda

toate speciile

nelimitat

(1)  Măsurat de la linia țărmului.

(2)  3-12 mile în jurul Insulelor Bogskär

(3)  Măsurate de la linia țărmului.

ANEXA II

ZONA SHETLAND

A.   Delimitările geografice

De la punctul de pe coasta de vest a Scoției, latitudine 58° 30′N până la 59°30′N-6°15′V

De la 58°30′N-6°15′V până la 59°30′N-5°45′V

De la 59°30′N-5°45′V până la 59°30′N-3°45′V

De-a lungul liniei celor 12 mile marine la nord de Orkneys

De la 59°30′N-3°00′V până la 61°00′N-3°00′V

De la 61°00′N-3°00′V până la 61°00′N-0°00′V

De-a lungul liniei celor 12 mile marine la nord de Shetland

De la 61°00′N-0°00′V până la 59°30′N-0°00′V

De la 59°30′N-0°00′V până la 59°30′N-1°00′V

De la 59°30′N-1°00′V până la 59°00′N-1°00′V

De la 59°00′N-1°00′V până la 59°00′N-2°00′V

De la 59°00′N-2°00′V până la 58°30′N-2°00′V

De la 58°30′N-2°00′V până la 58°30′N-3°00′V

De la 58°30′N-3°00′V până la coasta de est a Scoției la latitudinea 58°30′N.

B.   Efortul de pescuit autorizat

Numărul maxim de nave de pescuit cu distanța dintre perpendiculare de cel puțin 26 metri, autorizate să pescuiască speciile de adâncime, altele decât capelinul norvegian și putasu:

Statul membru

Numărul navelor de pescuit autorizate

Franța

52

Regatul Unit

62

Germania

12

Belgia

2