07/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

51


32002R2320


L 355/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2320/2002 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 decembrie 2002

de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere concluziile Consiliului pentru Transporturi din 16 octombrie 2001, în special alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 15 noiembrie 2002,

întrucât:

(1)

Actele criminale comise la New York și Washington la 11 septembrie 2001 demonstrează că terorismul constituie una dintre cele mai grave amenințări pentru idealurile democrației și libertății și valorile păcii, valori care reprezintă însăși esența Uniunii Europene.

(2)

Protecția cetățenilor în cadrul Comunității Europene trebuie asigurată în aviația civilă în permanență, prin prevenirea unor acțiuni de intervenție ilegală.

(3)

Fără a aduce atingere normelor statelor membre în domeniul siguranței naționale și măsurilor care trebuie aplicate în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, aceste obiective se realizează prin adoptarea unor dispoziții corespunzătoare în domeniul politicii privind transportul aerian care să instituie standarde de bază comune, bazate pe recomandările curente cuprinse în documentul nr. 30 al Conferinței europene a aviației civile (CEAC). Este necesar ca unele competențe să fie delegate Comisiei, pentru ca aceasta să adopte măsurile detaliate de aplicare corespunzătoare. Pentru a preveni acțiunile de intervenție ilegală, unele din măsurile de aplicare ar trebui clasificate ca documente secrete interzise publicării.

(4)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(5)

Diversele tipuri de activități din aviația civilă nu fac neapărat obiectul acelorași tipuri de amenințări. Prin urmare, măsurile detaliate de aplicare trebuie să fie adaptate în mod corespunzător la circumstanțele specifice fiecărei activități și la caracterul sensibil al anumitor măsuri.

(6)

La aeroporturile mici, aplicarea unor norme de bază comune ar putea fi disproporționată sau punerea lor în aplicare ar putea fi imposibilă din motive practice obiective. Într-o astfel de situație, autoritățile competente din statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a aplica măsuri alternative care să asigure un nivel corespunzător de protecție. Comisia ar trebui să examineze dacă aceste măsuri se justifică din motive practice și obiective și dacă asigură un nivel de protecție corespunzător.

(7)

Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, (Convenția de la Chicago) prevede deja standarde minime pentru asigurarea siguranței aviației civile.

(8)

În vederea atingerii obiectivelor prevăzute de prezentul regulament, fiecare stat membru ar trebui să adopte un program național de siguranță a aviației civile, precum și un program corespunzător de control al calității și un program de formare.

(9)

Dată fiind diversitatea părților implicate în punerea în aplicare a măsurilor de securitate la nivel național, este necesar ca fiecare stat membru să desemneze o autoritate competentă unică, responsabilă cu coordonarea și monitorizarea aplicării programelor de securitate aeriană.

(10)

Statelor membre ar trebui să li se acorde posibilitatea de a aplica măsuri mai stricte.

(11)

Monitorizarea măsurilor de securitate necesită crearea, la nivel național, a unor sisteme adecvate de control al calității și organizarea unor inspecții sub supravegherea Comisiei, pentru a se verifica eficacitatea fiecărui sistem național în parte.

(12)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia nr. 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de execuție conferite Comisiei (4).

(13)

La 2 decembrie 1987, Regatul Spaniei și Regatul Unit au încheiat la Londra o înțelegere privind măsuri pentru o mai bună cooperare în utilizarea aeroportului din Gibraltar, consfințită printr-o declarație comună a miniștrilor afacerilor externe din cele două țări, însă aceste măsuri nu sunt încă operaționale.

(14)

Având în vedere că obiectivele acțiunii preconizate, și anume introducerea și aplicarea unor măsuri utile în domeniul politicii de transport aerian, nu se pot realiza în suficientă măsură de către statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunii europene a prezentului regulament, ele se pot realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat în același articol, prezentul regulament se limitează la standardele de bază comune necesare pentru atingerea obiectivelor de siguranță aeriană și nu depășește limitele necesare pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective

(1)   Principalul obiectiv al prezentului regulament este de a stabili și aplica măsuri comunitare corespunzătoare în vederea prevenirii acțiunilor de intervenție ilegală în aviația civilă.

(2)   Un alt obiectiv este de a oferi baza pentru o interpretare comună a dispozițiilor în materie din Convenția de la Chicago, în special anexa 17.

(3)   Mijloacele utilizate pentru atingerea obiectivelor formulate la alineatele (1) și (2) sunt:

(a)

elaborarea unor norme de bază comune privind măsurile de siguranță aeriană;

(b)

instituirea unor mecanisme corespunzătoare de monitorizare a conformității.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(1)

„aeroport” înseamnă orice zonă dintr-un stat membru care este deschisă operațiunilor comerciale de transport aerian;

(2)

„Convenția de la Chicago” înseamnă Convenția privind aviația civilă internațională și anexele sale, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944;

(3)

„securitate aeriană” înseamnă combinarea măsurilor și resurselor umane și materiale menite să protejeze aviația civilă împotriva actelor de intervenție ilegală.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1)   Măsurile prevăzute de prezentul regulament se aplică tuturor aeroporturilor aflate pe teritoriul statelor membre cărora li se aplică tratatul.

(2)   Aplicarea prezentului regulament la aeroportul din Gibraltar nu aduce atingere în nici un fel statutului juridic al Regatului Spaniei și al Regatului Unit al Marii Britanii în ceea ce privește conflictul cu privire la suveranitatea asupra teritoriului pe care se află aeroportul.

(3)   Aplicarea prezentului regulament la aeroportul din Gibraltar se suspendă până în momentul intrării în vigoare a dispozițiilor cuprinse în declarația comună a miniștrilor afacerilor externe din Regatul Spaniei și Regatul Unit la 2 decembrie 1987. Guvernele Spaniei și Regatului Unit vor informa Consiliul cu privire la data intrării lor în vigoare.

Articolul 4

Standarde comune

(1)   Standardele de bază comune privind măsurile de siguranță aeriană se bazează pe recomandările actuale cuprinse în documentul nr. 30 al Conferinței europene a aviației civile (CEAC) și sunt prezentate în anexă.

(2)   Măsurile necesare pentru aplicarea și adaptarea tehnică a standardelor de bază comune se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2), ținându-se seama de diversele tipuri de operațiuni și de caracterul sensibil al măsurilor privind:

(a)

criteriile de performanță și testele de recepție a echipamentelor;

(b)

procedurile detaliate care conțin informații sensibile;

(c)

criteriile detaliate privind derogările de la măsurile de securitate.

(3)   Autoritățile competente ale unui stat membru pot adopta, pe baza unei evaluări locale a riscurilor și acolo unde aplicarea măsurilor de siguranță specificate în anexa la prezentul regulament se poate dovedi disproporționată sau acolo unde aceste măsuri nu se pot pune în aplicare din motive practice obiective, măsuri de siguranță naționale pentru a asigura un nivel corespunzător de protecție în aeroporturile:

(a)

cu o medie anuală de 2 zboruri comerciale pe zi sau

(b)

care nu sunt utilizate decât pentru zboruri ale aviației generale sau

(c)

cu o activitate comercială care se limitează la aeronave cu o greutate maximă la decolare (MTOW) sub 10 tone sau cu mai puțin de 20 de locuri,

în funcție de particularitățile unor astfel de aeroporturi mici.

Statele membre informează Comisia cu privire la aceste măsuri.

(4)   Comisia examinează dacă măsurile adoptate de un stat membru în conformitate cu alineatul (3) se justifică din motive practice obiective și garantează un nivel adecvat de protecție. Dacă măsurile nu sunt conforme acestor criterii, Comisia adoptă o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (3); în acest caz, statul membru revocă sau adaptează măsurile în cauză.

Articolul 5

Programele naționale de siguranță a aviației civile

(1)   În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, toate statele membre adoptă un program național de siguranță a aviației civile în vederea asigurării aplicării standardelor comune prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și a măsurilor adoptate conform articolului 4 alineatul (2) până la data prevăzută de aceste măsuri.

(2)   Sub rezerva faptului că, în cadrul unui stat membru, pot exista unul sau mai multe organisme sau entități al căror obiect de activitate este siguranța aviației, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă care să răspundă de coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a programului său național de siguranță a aviației civile.

(3)   În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, fiecare stat membru solicită autorității sale competente să asigure elaborarea și punerea în aplicare a unui program național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile, pentru a asigura eficacitatea programului său național de siguranță a aviației civile.

(4)   Fiecare stat membru veghează ca aeroporturile și furnizorii serviciului de transport aerian pornind de pe teritoriul statului în cauză să elaboreze, să pună în aplicare și să mențină programe de siguranță privind aeroporturile și transportatorii aerieni de natură să respecte cerințele programului său național de siguranță a aviației civile. Aceste programe se supun spre aprobare autorității competente, care asigură monitorizarea acestora.

(5)   Fiecare stat membru solicită autorității competente să asigure elaborarea și aplicarea unui program național de formare în domeniul siguranței în aviația civilă.

Articolul 6

Măsuri mai stricte

Statele membre pot aplica, în conformitate cu dreptul comunitar, măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament. În cel mai scurt timp de la aplicarea acestora, statele membre informează Comisia cu privire la natura acestor măsuri.

Articolul 7

Monitorizarea conformității

(1)   Specificațiile pentru programul național de control al calității în domeniul siguranței aviației civile care urmează să fie pus în aplicare de statele membre se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2). Acest program se bazează pe cele mai bune practici și permite detectarea și corectarea rapidă a deficiențelor. Fiecare program prevede că aeroporturile situate în statul membru respectiv fac obiectul unui control periodic sub responsabilitatea autorității competente prevăzute la articolul 5 alineatul (2). Aceste controale se întemeiază pe o metodologie comună și se efectuează de către de inspectori calificați, pe baza unor criterii comune.

(2)   În decurs de șase luni de la intrarea în vigoare a dispozițiilor prezentului regulament, conform dispozițiilor articolului 12, Comisia va demara programul de inspecții, în cooperare cu autoritatea competentă prevăzută la articolul 5 alineatul (2), inclusiv inspecții la un eșantion corespunzător de aeroporturi, pentru a verifica aplicarea prezentului regulament de către statul membru. Aceste inspecții țin seama de informațiile furnizate de programele naționale de control al calității în domeniul siguranței aviației civile, în special prin rapoartele de control. Modul de derulare a inspecțiilor se adoptă conform procedurii prevăzute în articolul 9 alineatul (2).

(3)   Funcționarii mandatați de Comisie să efectueze inspecții conform alineatului (2) vor prezenta, înainte de a începe inspecția, autorizația scrisă în care se menționează caracterul și scopul inspecției, precum și data la care urmează să înceapă. Inspectarea aeroporturilor se efectuează fără preaviz. Înainte de a se da curs inspecțiilor și în timp util, Comisia informează statele membre respective cu privire la aceste inspecții.

Statul membru în cauză se supune acestor inspecții și se asigură că organismele sau persoanele implicate se supun, de asemenea, acestor inspecții.

(4)   Comisia comunică rapoartele de inspecție statului membru în cauză care, în termen de trei luni de la primirea acestora, notifică măsurile luate pentru remedierea eventualelor deficiențe. Raportul și răspunsul autorității competente prevăzute la articolul 5 alineatul (2) se transmit comitetului instituit în temeiul articolului 9 alineatul (1).

Articolul 8

Difuzarea informațiilor

(1)   Fără a aduce atingere dreptului de acces al publicului la acte stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la actele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (5),

(a)

măsurile privind:

(i)

criteriile de performanță și testele de recepție a echipamentelor;

(ii)

procedurile detaliate care conțin informații sensibile;

(iii)

criteriile detaliate privind derogările de la măsurile de siguranță;

prevăzute la articolul 4 alineatul (2);

(b)

specificațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) și

(c)

rapoartele inspecțiilor și răspunsurile statelor membre prevăzute la articolul 7 alineatul (4)

sunt secrete și nu se publică. Ele sunt accesibile doar autorităților prevăzute la articolul 5 alineatul (2), care le comunică doar părților interesate, în funcție de necesitatea cunoașterii acestora, în conformitate cu normele de drept intern în vigoare privind difuzarea informațiilor sensibile.

(2)   În măsura posibilităților și în conformitate cu dreptul intern în vigoare, statele membre tratează drept confidențiale informațiile provenite din rapoartele inspecțiilor și răspunsurile statelor membre atunci când acestea se referă la alte state membre.

(3)   În afară de situațiile în care este evident că rapoartele inspecțiilor și răspunsurile la acestea trebuie sau nu trebuie să fie divulgate, statele membre sau Comisia consultă statul membru respectiv.

Articolul 9

Comitetul

(1)   Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia nr. 1999/468/CE, avându-se în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia nr. 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 6 și 7 din Decizia nr. 1999/468/CE, avându-se în vedere dispozițiile articolului 8.

(4)   Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 10

Țări terțe

Fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre în ceea ce privește evaluarea riscurilor și clauza de siguranță din acordurile privind aviația civilă, Comisia, asistată de Comitetul pentru siguranță, trebuie să examineze, în colaborare cu Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și CEAC, posibilitatea de a elabora un mecanism prin care să se evalueze dacă zborurile care provin din aeroporturi din țări terțe respectă cerințele esențiale în materie de siguranță.

Articolul 11

Publicarea informațiilor

Sub rezerva Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, Comisia publică în fiecare an un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și situația din Comunitate în domeniul siguranței aeriene, trăgând concluzii pe baza rapoartelor de inspecție.

Articolul 12

Sancțiuni

Sancțiunile prevăzute pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament sunt eficiente, proporționale și descurajatoare.

Articolul 13

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, cu excepția următoarelor dispoziții din anexă:

cele privind verificarea/filtrarea bagajelor de cală (punctul 5.2),

cele privind transportul de marfă, mesagerie și colete expres (punctul 6) și

cele privind poșta (punctul 7),

care intră în vigoare la 31 decembrie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2002.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. FISCHER BOEL


(1)  JO C 51 E, 26.2.2002, p. 221.

(2)  JO C 48, 21.2.2002, p. 70.

(3)  Avizul Parlamentului European din 29 noiembrie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 28 ianuarie 2002 (JO C 113 E, 14.5.2002, p. 17) și Decizia Parlamentului European din 14 mai 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 5 decembrie 2002 și Decizia Consiliului din 9 decembrie 2002.

(4)  JO L 184, 17.1.1999, p. 23.

(5)  JO L 145, 31. 5.2001, p. 43.


ANEXĂ

1.   DEFINIȚII

1.

   „Bagaj de cală însoțit” înseamnă bagaj acceptat pentru transport în cala unei aeronave, înregistrat de un călător aflat la bord.

2.

   „Zonă aeroportuară” înseamnă zona de circulație a unui aeroport, terenurile și clădirile adiacente sau porțiuni din acestea.

3.

   „Controlul siguranței aeronavei” înseamnă inspecția spațiului interior al unei aeronave la care au acces călătorii și inspecția calei în vederea identificării articolelor interzise.

4.

   „Percheziție privind siguranța aeronavei” înseamnă inspecție amănunțită a interiorului și exteriorului unei aeronave în vederea identificării articolelor interzise.

5.

   „Verificarea antecedentelor” înseamnă verificarea identității unei persoane și a trecutului său profesional, inclusiv a cazierului său judiciar, pentru a evalua dacă respectiva persoană este abilitată să pătrundă neînsoțită în zonele de securitate cu acces limitat.

6.

   „Bagaj de mână” înseamnă bagaj care poate fi transportat în cabina aeronavei.

7.

   „Cursă comercială” înseamnă o cursă regulată sau neregulată sau o activitate de transport aerian efectuată în baza unui contract de locație destinată marelui public sau unor grupuri private contra unei plăți corespunzătoare.

8.

   „Co-Mat” înseamnă abreviere care desemnează materialele unui transportator aerian pe care acesta le expediază spre una din stațiile din cadrul rețelei sale.

9.

   „Co-Mail” înseamnă abreviere care desemnează poșta unui transportator aerian, expediată spre una din stațiile din cadrul rețelei sale.

10.

   „Control continuu prin sondaj” înseamnă controale efectuate pe tot parcursul perioadei de activitate, cu mențiunea efectuării lor pe bază de sondaj.

11.

   „Aviație generală” înseamnă ansamblul curselor regulate sau neregulate care nu sunt nici oferite, nici puse la dispoziția marelui public.

12.

   „EDS” (Explosive Detection System) – sistemul de detecție a materialelor explozive este un sistem sau o combinație de diferite tehnologii care pot detecta și deci indica, prin intermediul unei alarme, prezența unui material exploziv într-un bagaj, oricare ar fi materialul din care este confecționat bagajul.

13.

   „EDDS” (Explosive Device Detection System) – sistemul de detecție a dispozitivelor explozive este un sistem sau o combinație de diferite tehnologii care poate detecta și deci indica, prin intermediul unei alarme, prezența într-un bagaj a unui dispozitiv exploziv, prin detectarea unuia sau a mai multor componente ale unui astfel de dispozitiv, oricare ar fi materialul din care este confecționat bagajul.

14.

   „Bagaj de cală” înseamnă bagaj care se transportă în cala unei aeronave.

15.

   „Expeditor cunoscut” înseamnă:

(a)

pentru mărfuri: persoană care se găsește la originea transportului unor bunuri pe cale aeriană în contul său propriu și care are o relație comercială stabilă cu un agent abilitat sau un transportator aerian pe baza criteriilor enunțate în prezenta anexă;

(b)

pentru poștă: persoană care se găsește la originea unor trimiteri poștale pe cale aeriană în contul său propriu și care are o relație comercială stabilă cu o autoritate/administrație poștală abilitată.

16.

   „Zonă publică” înseamnă zona unui aeroport din afara zonei de circulație, cuprinzând toate zonele publice.

17.

   „Poștă” înseamnă trimiterile de corespondență și de alte obiecte prezentate spre trimitere și destinate administrațiilor poștale. Sarcina de a defini o autoritate/administrație poștală revine statelor membre.

18.

   „Articol interzis” înseamnă un obiect care poate fi utilizat pentru comiterea unui act de intervenție ilegală, care nu a fost declarat în mod corespunzător și care face obiectul legilor și reglementărilor în vigoare. O listă orientativă a acestor articole interzise se găsește în apendice.

19.

   „PEDS” (Primary Explosive Detection System) – sistemul primar de detecție a materialelor explozive este un sistem sau o combinație de diferite tehnologii care poate detecta și deci indica, prin intermediul unei alarme, prezența materialului exploziv într-un bagaj, oricare ar fi materialul din care este confecționat bagajul.

20.

   „Agent abilitat” înseamnă un agent, expeditor sau altă entitate care derulează activități comerciale cu un operator și asigură controalele de siguranță agreate sau impuse de autoritatea competentă în ceea ce privește transportul de marfă, mesagerie și colete expres sau poștă.

21.

   „Zonă de securitate cu acces restricționat” înseamnă zonă aeroportuară cu acces controlat, în vederea asigurării securității aviației civile. În mod obișnuit, aceste zone cuprind, printre altele, toate zonele de plecare a călătorilor între punctele de verificare/filtrare și aeronavă, platformele, zonele de triere a bagajelor, hangarele pentru depozitarea mărfurilor, unitățile poștale, precum și spațiile pentru curățenie și catering situate în zona aeroportuară.

22.

   „Controale de securitate” înseamnă mijloace prin care se poate preveni introducerea unor articole interzise.

23.

   „Verificare/filtru” înseamnă aplicarea unor mijloace tehnice sau de altă natură cu scopul de a identifica și detecta articolele interzise.

24.

   „Bagaj de cală neînsoțit” înseamnă bagaj admis pentru transport în cala unei aeronave, înregistrat de un călător care nu se află la bord.

25.

   „Terminal” înseamnă clădirea principală sau grupul principal de clădiri în care se prelucrează călătorii comerciali și marfa de transportat și în care se desfășoară îmbarcarea în aeronave.

26.

   „TIP” (Threat Image Projection – proiectarea unor imagini amenințătoare) – un software care poate fi instalat pe anumite aparate cu raze X. Programul permite proiectarea unor imagini virtuale ale unor articole periculoase (cum ar fi un pistol, un cuțit, un dispozitiv exploziv improvizat) asupra imaginii radiografice a unui bagaj real aflat în curs de examinare, asigurând un feedback imediat operatorului aparatului cu raze X în ceea ce privește capacitatea sa de a detecta astfel de imagini.

27.

   „Aparat de detectare a urmelor” înseamnă un sistem sau o combinație de diferite tehnologii care poate detecta prezența unor cantități foarte mici (1 miliardime de gram) de materiale explozive în bagaje sau în alte articole supuse examinării, indicându-le prin intermediul unei alarme.

2.   SECURITATEA ÎN AEROPORTURI

2.1.   Cerințe privind planificarea aeroportuară

Construcția sau amenajarea aeroporturilor, a terminalelor de călători sau marfă, precum și a altor clădiri cu acces direct la zona aeroportuară va ține seama de cerințele esențiale în ceea ce privește:

(a)

controalele de securitate pentru călători, bagaje, mărfuri, mesagerie și colete expres, poștă, precum și provizii și furnituri pentru serviciile de catering ale transportatorilor aerieni;

(b)

protecția și controlul accesului la zona aeroportuară, zone de securitate cu acces restricționat și alte zone și instalații sensibile din aeroport;

(c)

utilizarea eficientă a echipamentelor de securitate.

2.1.1.   Delimitarea zonei aeroportuare de zona publică

În cadrul aeroporturilor, zonele publice vor fi clar delimitate de zonele aeroportuare.

2.1.2.   Zone de securitate cu acces restricționat

În fiecare aeroport se vor delimita zonele de securitate cu acces restricționat.

2.2.   Controlul accesului

2.2.1.   Zonele de securitate cu acces restricționat și alte zone aeroportuare

(i)

Accesul la zonele de securitate cu acces restricționat și alte zone aeroportuare este controlat în permanență, pentru ca nici o persoană neautorizată să nu poată pătrunde în aceste zone și nici un articol interzis să nu poată fi introdus în zonele de securitate cu acces restricționat sau într-o aeronavă.

(ii)

Toți membrii personalului care trebuie să aibă acces în zonele de securitate cu acces restricționat se supun unei verificări a antecedentelor pe o perioadă de minimum 5 ani în urmă. Această verificare se repetă periodic, la intervale care nu depășesc 5 ani.

(iii)

Toți membrii personalului care trebuie să aibă acces în zonele de securitate cu acces restricționat beneficiază de asemenea în mod periodic de formare în domeniul siguranței aeriene (a se vedea punctul 12.3), inclusiv al riscurilor care amenință siguranța aeriană, și sunt instruiți să semnaleze autorităților competente orice incident care poate constitui o amenințare pentru siguranța aeriană.

(iv)

Pentru întregul personal care lucrează la aeroport sau care frecventează în mod sistematic aeroportul (inclusiv angajații aeroportului sau ai companiilor aeriene, precum și angajații altor instituții) se vor emite legitimații de aeroport. Pe această legitimație figurează numele și fotografia purtătorului. Legitimațiile au o perioadă de valabilitate limitată. Autoritatea competentă stabilește situația în care este oportună emiterea unei legitimații permanente pentru persoanele care frecventează în mod sistematic aeroportul.

(v)

Legitimațiile se poartă într-un loc vizibil pe toată durata orelor de serviciu.

(vi)

Vehiculele care se utilizează în zona aeroportuară rămân în această zonă atât cât este posibil.

(vii)

Pentru vehiculele care trebuie să se deplaseze între zona aeroportuară și zona publică se emit permise proprii fiecărui vehicul, care se expun într-un loc vizibil. Alte vehicule care solicită accesul în zona aeroportuară nu vor fi admise decât după ce au fost inspectate și li s-a eliberat un permis temporar. Vehiculele aflate în misiuni de urgență pot beneficia de derogare de la aceste cerințe.

(viii)

Legitimațiile de aeroport și permisele pentru vehicule se verifică la toate punctele de control pentru accesul în zona aeroportuară sau în zonele de securitate cu acces restricționat.

2.2.2.   Terminalele

Toate zonele de terminal accesibile publicului fac obiectul supravegherii. În terminale se efectuează patrule, iar călătorii și celelalte persoane sunt supravegheate de personalul de securitate.

2.2.3.   Alte zone publice

Se vor asigura mijloacele necesare pentru a controla accesul în zonele publice apropiate de zonele de mișcare a aeronavelor (terasele panoramice, hotelurile din aeroporturi și parcările auto). Printre celelalte zone publice care necesită supraveghere se numără următoarele: amenajările care se află în permanență în zona aeroportuară și care înglobează zonele de parcare pentru călători și alte zone de parcare publice, drumurile de acces public la terminal, locurile unde se pot închiria autoturisme, zonele de așteptare pentru taxiuri și alte mijloace de transport la sol, precum și orice amenajări hoteliere situate în interiorul aeroportului, însă lista nu este exhaustivă.

Se vor lua măsuri și pentru a se asigura posibilitatea închiderii rapide a acestor zone publice în cazul unei situații care prezintă un pericol sporit. Agenții de securitate vor patrula în aceste zone atunci când se deschid accesului public.

2.3.   Verificarea/filtrarea personalului, a obiectelor transportate și a vehiculelor

(a)

Întregul personal, inclusiv personalul navigant, împreună cu obiectele pe care le transportă, se supun unei inspecții înainte de a li se permite accesul în zonele de securitate cu acces restricționat. În cazul în care această procedură nu se poate aplica din motive practice, persoanele și obiectele se supun unui control corespunzător prin sondaj, efectuat cu o anumită frecvență, în funcție de evaluările de risc realizate de autoritatea competentă a fiecărui stat membru; verificarea prin sondaj cuprinde toate obiectele duse la bordul aeronavelor de toți furnizorii de servicii cum ar fi personalul de curățenie, personalul magazinelor duty-free, precum și de orice alte persoane care au acces în aeronavă.

În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, întreg personalul, inclusiv personalul navigant, împreună cu obiectele transportate de aceștia se supun unui filtru înainte de a li se permite accesul în spațiile critice ale zonelor de securitate cu acces restricționat, care sunt determinate de autoritățile competente ale fiecărui stat membru.

Până la 1 iulie 2004, Comisia va adopta măsurile de aplicare corespunzătoare pentru o definiție comună a spațiilor critice din zonele de securitate cu acces restricționat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament. Aceste măsuri intră integral în vigoare în termen de cel mult cinci ani de la adoptarea lor de către Comisie, fără a aduce atingere articolului 6 din prezentul regulament.

Prin procedura de verificare/filtrare se asigură ca nici un articol interzis să nu fie îmbarcat pe aeronave, iar metodele utilizate sunt aceleași ca pentru verificarea/filtrarea călătorilor și a bagajelor de mână.

(b)

Vehiculele și bunurile care sunt livrate în zona aeroportuară sau în alte zone de securitate cu acces restricționat se inspectează prin sondaj.

2.4.   Securitatea fizică și patrulele

(a)

Platformele și celelalte zone de staționare se iluminează în mod corespunzător, iluminarea fiind asigurată mai ales în zonele vulnerabile ale aeroportului.

(b)

Protecția zonelor tehnice și de întreținere se asigură cu ajutorul gardurilor, precum și de către paznici și patrule, iar accesul în aceste zone este controlat cu ajutorul legitimațiilor de aeroport și al permiselor pentru vehicule. Se iau măsuri similare pentru a proteja incinta aeroportului, precum și instalațiile aeroportuare cum ar fi stațiile de alimentare cu energie electrică, stațiile de transformare și distribuție, instalația pentru navigația aeriană, turnurile de control și alte clădiri utilizate de către serviciile de control al traficului aerian, precum și amenajările pentru carburanți și telecomunicații. Se vor lua măsuri speciale de prevenire a oricăror încercări de sabotaj al instalațiilor pentru carburanți și telecomunicații.

(c)

Gardul care înconjoară incinta aeroportului și zonele adiacente zonelor de securitate cu acces restricționat, celelalte zone aeroportuare aflate dincolo de acest gard, inclusiv cele aflate în imediata vecinătate a limitei de pistă și a căilor de rulare, fac obiectul supravegherii de către patrule, prin intermediul televiziunii cu circuit închis sau prin alte mijloace de monitorizare. Se vor aplica măsuri stricte de somare a persoanelor care nu poartă la loc vizibil legitimația de aeroport, precum și a persoanelor care pătrund în zone pentru care nu dispun de autorizarea necesară.

(d)

Accesul la zonele aeroportuare și la zonele de securitate cu acces restricționat prin birourile celor care lucrează în aeroport, prin hangarele de întreținere, depozitele de marfă și alte clădiri și unități de servicii se reduce la minimumul necesar.

3.   SIGURANȚA AERONAVELOR

3.1.   Percheziția și verificarea aeronavelor

1.

Toate aeronavele se supun unei percheziții, după cum urmează:

(a)

aeronavele care nu sunt în serviciu se supun unei „percheziții de siguranță” imediat înainte de a fi dirijate într-o zonă de securitate cu acces restricționat în vederea unui zbor sau imediat după aceasta: aeronavele pot fi percheziționate și într-un alt moment decât imediat înainte de a fi dirijate într-o zonă de securitate cu acces restricționat, cu condiția ca ele să fie securizate și păzite de la începutul percheziției până la plecare; dacă percheziția se efectuează după intrarea într-o zonă de securitate cu acces restricționat, aeronava va fi securizată sau păzită de la începutul percheziției până la plecare;

(b)

aeronavele aflate în serviciu se supun unui „control de securitate” în timpul rotației sau al escalelor imediat după debarcarea călătorilor sau cu cât mai puțin timp înainte de îmbarcarea călătorilor și a bagajelor/mărfurilor, după caz.

2.

Toate perchezițiile și verificările privind securitatea aeronavei se efectuează numai după ce toți prestatorii de servicii (serviciile de catering, curățenie, de vânzare a produselor duty-free și altele), cu excepția personalului de securitate, au părăsit aeronava, sterilitatea aeronavei fiind menținută până la îmbarcare și în timpul procesului de îmbarcare și de pregătire a decolării.

3.2.   Protecția aeronavelor

1.

Se vor stabili și pune în practică responsabilitățile de control privind accesul la aeronava staționată după cum urmează:

(a)

în cazul aeronavelor în serviciu, accesul va fi controlat de la începutul procedurii de verificare privind securitatea aeronavei până la plecare, pentru a se păstra integritatea procedurii de verificare;

(b)

în cazul aeronavelor care nu sunt în serviciu, care au fost percheziționate și dirijate spre o zonă de securitate cu acces restricționat, accesul este controlat de la începutul percheziției privind securitatea aeronavei până la plecare, pentru a se păstra integritatea procedurii de percheziție.

2.

Fiecare aeronavă în serviciu este pusă sub o supraveghere suficient de strictă pentru a se putea detecta orice acces neautorizat.

3.

Procedura de control pentru accesul la aeronavele care nu sunt în serviciu este următoarea:

(a)

se închid ușile cabinei;

(b)

pasarelele telescopice și scările ventrale se asigură, se retrag sau se escamotează, după caz sau

(c)

pe ușile aeronavei se aplică martori de integritate.

4.

În plus, atunci când nu toți membrii personalului sunt supuși unei verificări/unui filtru înainte de intrarea în zonele de securitate cu acces restricționat, fiecare aeronavă este vizitată cel puțin o dată la 30 de minute de către o patrulă ambulantă sau motorizată sau face obiectul unei supravegheri suficient de stricte pentru a se putea detecta orice acces neautorizat.

5.

În măsura posibilităților, staționarea aeronavelor se face la distanță de gardurile de incintă sau alte bariere ușor de trecut și în zone bine iluminate.

4.   CĂLĂTORII ȘI BAGAJELE DE MÂNĂ

4.1.   Verificarea/filtrarea călătorilor

1.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 3 de mai jos, toți călătorii de la plecare (și anume călătorii care sunt la începutul călătoriei sau sunt în transfer, în afară de situația în care au trecut în prealabil printr-un filtru conform normelor enunțate în prezenta anexă), trebuie să treacă printr-un filtru pentru a se preveni introducerea de către aceștia a unor articole interzise în zonele de securitate cu acces restricționat și la bordul aeronavelor. Călătorii se verifică folosind următoarelor metode:

(a)

percheziție manuală sau

(b)

verificare prin trecerea printr-un dispozitiv de detectare a metalelor. Chiar în cazul în care se utilizează un astfel de dispozitiv de detectare a metalelor, este necesară și efectuarea în permanență a unei percheziții manuale prin sondaj a călătorilor verificați. Perchezițiile manuale se efectuează asupra tuturor călătorilor la care se declanșează alarma, precum și, prin sondaj, călătorilor la care nu se declanșează alarma. În cazul în care:

(i)

alarma se declanșează, persoana este rugată să treacă din nou prin dispozitivul de detectare a metalelor sau

(ii)

persoana este percheziționată manual, eventual cu ajutorul unui detector de metale portabil.

2.

În cazul în care se utilizează dispozitive de detectare a metalelor sub formă de poartă, acestea se vor calibra în așa fel încât să asigure un nivel rezonabil de detectare a obiectelor metalice de mici dimensiuni.

3.

Autoritățile competente pot stabili categorii de persoane care trebuie să se supună unor proceduri speciale de verificare/filtrare sau care sunt scutite de acestea.

4.

Se elaborează măsuri de securitate pentru călătorii care pot eventual provoca probleme.

4.2.   Separarea călătorilor

Călătorii care pleacă și care au trecut prin filtru nu se vor amesteca cu pasagerii care sosesc și care este posibil să nu fi fost supuși unui filtru conform normelor enunțate în prezenta anexă. În cazul în care este imposibilă separarea fizică a călătorilor, obiectivul de securitate se realizează prin aplicarea unor măsuri compensatorii, în conformitate cu evaluarea riscurilor efectuată de autoritatea competentă.

4.3.   Verificarea/filtrarea bagajelor de mână

1.

Bagajele de mână ale tuturor călătorilor de la plecare (și anume călătorii care se află la începutul călătoriei sau sunt în escală, în afară de situația în care au trecut în prealabil printr-un filtru conform normelor enunțate în prezenta anexă), sunt trecute printr-un filtru înainte de a li se permite accesul în zonele de securitate cu acces restricționat sau la bordul aeronavei. Se confiscă toate articolele interzise aflate în posesia călătorului; în caz contrar, călătorului nu i se permite accesul în zonele de securitate cu acces restricționat sau în aeronavă, după caz. Bagajele de mână se verifică utilizându-se una dintre următoarele metode:

(a)

percheziția manuală completă a conținutului fiecărui bagaj, examinându-se semnele suspecte, cum ar fi greutatea neobișnuită etc. sau

(b)

verificarea cu ajutorul aparatelor convenționale cu raze X, însoțită de percheziția manuală prin sondaj a bagajelor verificate radioscopic, până la cel puțin 10 % din bagajele verificate, printre acestea numărându-se și bagajele în legătură cu care controlorul are suspiciuni sau

(c)

verificarea cu ajutorul unui echipament cu raze X de înaltă definiție, prevăzut cu un sistem TIP activat. În acest caz se percheziționează manual doar bagajele în legătură cu care controlorul are suspiciuni, percheziția manuală putând fi însă efectuată și cu ajutorul unui aparat de detectare a urmelor.

2.

Bagajele de mână ale persoanelor enumerate la punctul 4.1 alineatul (3) se pot supune unor proceduri speciale de verificare sau pot fi scutite de la acestea.

4.4.   Verificarea/filtrarea diplomaților

Sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, diplomații și alte persoane privilegiate, precum și bagajele personale ale acestora, cu excepția „valizelor diplomatice”, se supun unei verificări/unui filtru de securitate. Personalul companiilor aeriene care răspunde de primirea valizelor diplomatice se asigură că acestea au fost trimise în mod adecvat de către funcționarii desemnați în acest scop de misiunile diplomatice în cauză. Curierii diplomatici și bagajele personale ale acestora nu se scutesc de verificare/filtru.

5.   BAGAJELE DE CALĂ

5.1.   Coroborarea dintre bagajele de cală și pasageri

1.

Bagajele de cală nu se îmbarcă pe o aeronavă decât în cazul în care s-au luat următoarele măsuri:

(a)

bagajele de cală sunt marcate în mod corespunzător în exterior pentru a se putea stabili călătorul căruia îi aparțin și

(b)

călătorul căruia îi aparțin bagajele respective s-a înregistrat pentru zborul pe care urmează să se transporte bagajele și

(c)

înainte de îmbarcare, bagajele de cală se țin într-o zonă a aeroportului în care nu au acces decât persoanele autorizate și

(d)

toate bagajele încredințate unui transportator aerian pentru a fi transportate în cala unei aeronave sunt identificate ca fiind bagaje însoțite sau neînsoțite. Procesul de identificare se efectuează fie manual, fie cu mijloace automate.

2.

Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că, în situația în care un călător înregistrat pentru un zbor și-a încredințat bagajele transportatorului aerian și nu se află la bordul aeronavei, bagajele sale de cală vor fi retrase din aeronavă și nu vor fi transportate pe zborul respectiv.

3.

Pentru bagajele de cală se va emite o dovadă sau un alt document prin care se poate confirma identificarea și filtrarea bagajelor de cală neînsoțite.

5.2.   Verificarea/filtrarea bagajelor de cală

1.

Bagaje de cală însoțite. Toate bagajele de cală însoțite (atât ale pasagerilor care pornesc în călătorie, cât și ale celor aflați în transfer, în afară de situația în care au trecut în prealabil printr-un filtru conform normelor enunțate în prezenta anexă) se verifică, înainte de îmbarcarea în aeronavă, pe baza uneia dintre următoarele metode:

(a)

percheziție manuală sau

(b)

aparat convențional cu raze X, cel puțin 10 % din bagajele verificate fiind supuse și uneia din următoarele proceduri:

(i)

percheziție manuală sau

(ii)

EDS sau EDDS sau PEDS sau

(iii)

aparat convențional cu raze X, fiecare bagaj fiind verificat din două unghiuri diferite de către același controlor, în același punct de control sau

(c)

aparat convențional cu raze X dotat cu un TIP activat sau

(d)

EDS sau EDDS sau

(e)

PEDS sau

(f)

aparat de detectare a urmelor la bagajele deschise.

2.

Bagaje de cală neînsoțite. Toate bagajele neînsoțite, atât cele care pornesc în călătorie, cât și cele aflate în transfer se verifică, înainte de a fi îmbarcate în aeronavă, pe baza uneia din următoarele metode:

(a)

EDS sau

(b)

verificare cu PEDS cu nivele multiple, unde la nivelul 2 este posibilă vizualizarea tuturor bagajelor de către operatori sau

(c)

aparate convenționale cu raze X, fiecare bagaj fiind verificat din două unghiuri diferite de către același operator, în același punct de control sau

(d)

percheziție manuală, la care se adaugă utilizarea unui aparat de detectare a urmelor pentru bagajele deschise,

în afară de situația în care bagajele neînsoțite, care au fost trecute anterior printr-un filtru conform normelor enunțate în prezenta anexă, au fost separate din motive independente de voința călătorului, iar bagajele neînsoțite s-au aflat în grija transportatorului aerian.

5.3.   Protecția bagajelor de cală

1.

Bagajele de cală care urmează să fie îmbarcate pe o aeronavă trebuie protejate împotriva oricăror intervenții neautorizate începând din momentul în care sunt date în grija transportatorului aerian și până la plecarea aeronavei cu care urmează să fie transportate. Se iau următoarele măsuri de protecție a bagajelor de cală:

(a)

înainte de a fi îmbarcate, bagajele de cală se păstrează în zona de triaj pentru bagaje sau în alte spații de depozitare ale aeroportului, în care nu au acces decât persoane autorizate;

(b)

toate persoanele care pătrund în zona de triaj sau de depozitare a bagajelor fără autorizație vor fi somate și îndepărtate din zonă cu însoțitor;

(c)

bagajele de cală care pleacă din aeroportul respectiv sau cele aflate în transfer nu se lasă nesupravegheate în zona de staționare sau pe pistă înainte de a fi îmbarcate;

(d)

bagajele de cală transferate direct de la o aeronavă la alta nu se lasă nesupravegheate în zona de staționare sau pe pistă înainte de a fi îmbarcate;

(e)

accesul la birourile de obiecte pierdute din terminal este restricționat pentru a se preveni accesul neautorizat la bagaje și materiale.

6.   MĂRFURILE, MESAGERIA ȘI COLETELE EXPRES

6.1.   Domeniul de aplicare

Toate mărfurile, mesageria și coletele expres destinate transportului la bordul unor aeronave de călători sau al unor aeronave de marfă se supun controalelor de securitate prezentate mai jos înainte de a fi îmbarcate.

6.2.   Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un agent abilitat

Agenții abilitați sunt:

(a)

desemnați, aprobați sau înscriși pe listă de către autoritatea competentă;

(b)

supuși unor obligații specificate în mod expres de către autoritatea competentă.

6.3.   Controalele de securitate

1.

Mărfurile, mesageria și coletele expres nu se transportă pe cale aeriană decât în cazul în care se aplică următoarele măsuri de securitate:

(a)

primirea, prelucrarea și manipularea mărfurilor se realizează de către un personal recrutat și format în mod corespunzător;

(b)

mărfurile se supun:

(i)

unei percheziții manuale sau unui control fizic sau

(ii)

unui control cu aparatură cu raze X sau

(iii)

unei treceri prin camera de simulare sau

(iv)

altor mijloace, atât tehnice cât și bio-senzoriale, (de exemplu detectoare de mirosuri, detectoare de urme, câini antrenați pentru detectarea explozivilor etc.)

pentru a se obține o garanție rezonabilă că ele nu conțin nici unul dintre articolele interzise enumerate la punctele (iv) și (v) din apendice, cu excepția cazului în care acestea au fost declarate și supuse în mod corespunzător măsurilor de siguranță în vigoare.

În cazul în care nici unul dintre mijloacele și măsurile de control al securității nu se pot aplica din cauza naturii mărfurilor respective, autoritatea competentă poate prevedea o perioadă de depozitare.

2.

După efectuarea controalelor de securitate, inclusiv controlul mărfurilor unui expeditor cunoscut, desfășurate fie în interiorul, fie în exteriorul perimetrului aeroportului, se asigură menținerea sterilității mărfurilor de expediat până în momentul îmbarcării acestora și al plecării aeronavei.

3.

Nu este obligatorie aplicarea controalelor de securitate de la alineatul (1) la:

(a)

mărfurile primite de la un expeditor cunoscut;

(b)

mărfurile aflate în regim de transbordare;

(c)

mărfurile a căror origine și condiții de manipulare garantează evitarea oricărui pericol privind siguranța;

(d)

mărfurile care se supun unor cerințe de reglementare care asigură un nivel corespunzător de protecție a siguranței.

6.4.   Criterii pentru expeditorii cunoscuți

1.

Un agent abilitat sau un transportator aerian nu poate recunoaște un expeditor ca expeditor cunoscut decât ca urmare a:

(a)

stabilirii și înregistrării identității și adresei expeditorului și a agenților autorizați să efectueze livrări în numele acestuia și a

(b)

solicitării unei declarații din partea expeditorului, conform căreia acesta:

(i)

pregătește mărfurile pentru expediție în amplasamente sigure și

(ii)

are angajați de încredere pentru pregătirea acestor mărfuri; și

(iii)

protejează mărfurile împotriva oricăror intervenții neautorizate în fazele de pregătire, depozitare și transport și

(c)

solicitării adresate expeditorului:

(i)

de a atesta în scris cum că mărfurile de expediat nu conțin nici unul dintre articolele interzise enumerate la punctele (iv) și (v) din apendice și

(ii)

să își dea acceptul privind posibilitatea ca ambalajele și conținutul mărfurilor expediate să fie examinate din motive de securitate.

6.5.   Transport cu aeronave de marfă

În cazul în care se identifică fără nici o urmă de îndoială că mărfurile sunt destinate exclusiv transportului cu o aeronavă de marfă, nu este necesară aplicarea criteriilor enunțate la punctul 6.4, cu condiția ca expeditorul cunoscut:

(a)

să aibă o adresă comercială autentică confirmată; și

(b)

să mai fi expediat mărfuri anterior prin intermediul agentului abilitat sau transportatorului aerian; și

(c)

să aibă o relație comercială stabilă cu agentul abilitat sau transportatorul aerian; și

(d)

să ia toate măsurile de siguranță pentru ca toate mărfurile expediate să fie protejate de orice intervenție neautorizată până la preluarea acestora în grija transportatorului aerian.

6.6.   Mărfurile aflate în transbordare

Mărfurile în transbordare care sosesc pe calea aerului nu se supun în mod necesar controalelor prevăzute în detaliu la punctul 6.3. alineatul (1), cu condiția ca ele să fie protejate împotriva oricăror intervenții neautorizate la punctul de tranzit. Toate celelalte mărfuri în transbordare, cum ar fi mărfurile care sosesc pe cale rutieră sau feroviară, care nu au fost supuse unor controale de securitate la punctul de plecare sau pe traseu, se verifică/filtrează în conformitate cu punctul 6.3 alineatul (1) litera (b) și se protejează de orice intervenție neautorizată.

7.   POȘTA

7.1.   Domeniu de aplicare

Poșta transportată în aeronavele de călători, aeronavele de marfă și aeronavele poștale se supune unor controale de securitate înainte de a fi îmbarcată.

7.2.   Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o autoritate/administrație poștală abilitată

7.2.1.   Toate autoritățile/administrațiile poștale abilitate care prezintă trimiteri poștale unui transportator aerian în vederea expediției trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele criterii minime:

(a)

să fie desemnate, aprobate și înscrise pe listă de către autoritatea competentă;

(b)

să-și respecte obligațiile față de transportatorii aerieni în legătură cu aplicarea controalelor de securitate necesare;

(c)

să dispună de angajați recrutați și formați în mod corespunzător și

(d)

să protejeze poșta de orice intervenție neautorizată în perioada în care trimiterile poștale se află în grija sa.

7.3.   Controalele de securitate

1.

Poșta în regim de urgență. Poșta urgentă (de exemplu care trebuie să fie livrată în termen de 48 de ore) nu se poate transporta pe calea aerului decât în cazul în care se asigură următoarele controale de securitate:

(a)

primirea, prelucrarea și manipularea poștei se realizează de către un personal recrutat și format în mod corespunzător;

(b)

poșta se supune:

(i)

unei percheziții manuale sau verificări fizice;

(ii)

unui control cu aparatură cu raze X;

(iii)

unei treceri prin camera de simulare sau

(iv)

altor mijloace procedurale, tehnice sau bio-senzoriale (de exemplu detectoare de mirosuri, detectoare de urme, câini antrenați pentru detectarea explozivilor etc.);

pentru a se obține o garanție rezonabilă că poșta nu conține articole interzise și

(c)

detaliile privind zborul și itinerarul aeronavei care transportă poșta rămân confidențiale.

2.

Alte trimiteri poștale. Poșta care nu se expediază în regim de urgență se poate transporta pe cale aeriană cu condiția aplicării măsurilor prezentate la alineatul (1) literele (a) și (b). Controalele de securitate prezentate la alineatul (1) litera (b) se aplică doar unui procentaj aleatoriu din trimiterile poștale.

3.

Controalele de securitate prezentate la alineatul (1) litera (b) nu sunt obligatorii pentru:

(a)

poșta primită de la un expeditor cunoscut;

(b)

scrisorile sub o anumită greutate sau grosime;

(c)

trimiterile autentice de materiale a căror destinație este salvarea vieții;

(d)

bunurile de mare valoare care au fost controlate conform unor standarde cel puțin egale cu cele enunțate la alineatul (1) litera (b);

(e)

poșta care urmează să fie transportată pe cursele poștale care leagă aeroporturi din cadrul Comunității și

(f)

poșta în regim de transbordare.

7.4.   Criterii pentru expeditorii cunoscuți

O autoritate/administrație poștală abilitată nu poate recunoaște un expeditor ca expeditor cunoscut decât în urma:

(a)

stabilirii și înregistrării identității și adresei expeditorului și a agenților autorizați să efectueze livrări în numele acestuia;

(b)

solicitării adresate expeditorului de a da o declarație conform căreia acesta asigură protecția trimiterilor împotriva oricăror intervenții neautorizate în timpul pregătirii, depozitării și transportului și

(c)

solicitării adresate expeditorului:

(i)

de a atesta în scris cum că trimiterile poștale nu conțin nici unul dintre articolele enumerate la punctele (iv) și (v) de la apendice;

(ii)

să-și dea acceptul privind posibilitatea ca ambalajele și conținutul trimiterilor poștale să fie supuse controalelor de securitate prezentate la punctul 7.3.

7.5.   Poșta în regim de transbordare

Poșta în regim de transbordare care sosește pe cale aeriană nu se supune în mod necesar controalelor de securitate prevăzute în detaliu la punctul 7.3, cu condiția ca ele să fie protejate împotriva oricăror intervenții neautorizate la punctul de tranzit. Toate celelalte trimiteri poștale în transbordare, care sosesc pe cale rutieră sau feroviară, și care nu au fost supuse unor controale de securitate la punctul de plecare sau pe traseu, se verifică/filtrează în conformitate cu punctul 7.3 alineatul (1) și se protejează de orice intervenție neautorizată.

8.   POȘTA ȘI MATERIALELE TRANSPORTATORILOR AERIENI

8.1.   Aplicare

Poșta și materialele transportatorilor aerieni transportate în aeronavele proprii se supun controalelor de securitate înainte de a fi îmbarcate în aeronavă.

8.2.   Definiții

Prin poștă și materiale se înțeleg trimiterile interne de corespondență și materiale, cum ar fi documentația, diferite furnituri, piese de schimb pentru întreținere, furnituri pentru catering și curățenie, precum și alte articole, fără ca lista să fie exhaustivă, destinate livrării către propriile servicii sau către o entitate cu care transportatorii aerieni se află în relații contractuale, pentru a fi utilizate în activitățile acestor transportatori.

8.3.   Controalele de securitate

Toate trimiterile poștale („co-mail”) sau materialele („co-mat”) expediate de companiile de transport aerian se supun următoarelor măsuri:

(a)

ele fac obiectul unui control și al unei verificări/unui filtru de securitate pentru a se evita introducerea unor articole interzise în trimiterile companiei și

(b)

ele nu se pot lăsa nesupravegheate înainte de a fi îmbarcate la bordul aeronavei.

Transportatorii aerieni veghează ca orice altă trimitere de co-mail sau co-mat efectuată în numele transportatorului aerian de către o entitate cu care are o relație contractuală, cum ar fi echipamentele și proviziile pentru catering, produsele pentru curățenie și alte materiale utilizate de furnizorii de servicii pe bază de contract, fără ca lista să fie exhaustivă, fac obiectul unei verificări/unui filtru înainte de a fi îmbarcate în aeronavă.

9.   PROVIZIILE ȘI FURNITURILE DESTINATE SERVICIULUI DE CATERING

9.1.   Aplicare

Proviziile și furniturile destinate serviciului de catering la bordul aeronavelor se supun unor controale de securitate pentru a se preveni aducerea la bordul aeronavei a oricărui articol interzis.

9.2.   Controalele de securitate

1.

Furnizorii de provizii și furnituri pentru serviciile de catering la bord trebuie să efectueze controale de securitate pentru a preveni introducerea unor articole interzise printre astfel de provizii și furnituri destinate îmbarcării la bordul aeronavelor. Printre aceste măsuri se numără următoarele:

(a)

numirea unui agent de securitate care să răspundă de punerea în aplicare și supravegherea securității în cadrul societății comerciale;

(b)

standarde ridicate de siguranță la angajarea personalului;

(c)

supunerea întregului personal care are acces la zonele de securitate restricționate unei verificări a antecedentelor și respectarea de către aceștia a instrucțiunilor de securitate emise de autoritățile aeroportuare;

(d)

prevenirea accesului neautorizat la instalațiile și furniturile societății;

(e)

dacă societatea este amplasată în afara aeroportului, transportul tuturor furniturilor la aeronavă se va realiza cu vehicule ale căror uși sunt închise cu cheia sau sigilate;

(f)

efectuarea pregătirii și manipulării proviziilor și furniturilor de către un personal recrutat și format în mod corespunzător.

2.

După livrare, proviziile și furniturile se supun unei verificări/filtrări prin sondaj.

3.

Proviziile și furniturile din partea unei societăți comerciale care nu se conformează măsurilor de control de securitate enunțate la alineatul (1) nu pot fi îmbarcate în aeronavă.

10.   PROVIZIILE ȘI FURNITURILE DESTINATE SERVICIILOR DE CURĂȚENIE LA BORD

10.1.   Aplicare și obiective

Transportatorii aerieni și societățile care asigură servicii de curățenie vor lua măsuri de securitate pentru ca furniturile și produsele de curățenie duse la bord să nu conțină nici un fel de articole care ar putea pune în pericol siguranța aeronavei.

10.2.   Controale de securitate

1.

Furnizorii de servicii de curățenie, de furnituri și produse de curățenie vor lua măsurile de securitate necesare pentru a preveni introducerea unor obiecte interzise printre articolele de curățenie duse la bordul aeronavelor.

Se vor lua următoarele măsuri de securitate:

(a)

desemnarea unui agent de securitate responsabil pentru punerea în aplicare și supravegherea securității în cadrul societății;

(b)

standarde ridicate de siguranță la angajarea personalului;

(c)

supunerea întregului personal care are acces la zonele de securitate restricționate unei verificări a antecedentelor și respectarea de către aceștia a instrucțiunilor de securitate emise de autoritățile aeroportuare;

(d)

prevenirea accesului neautorizat la instalațiile și furniturile societății;

(e)

dacă societatea este amplasată în afara aeroportului, transportul tuturor furniturilor la aeronavă se va realiza cu vehicule ale căror uși sunt închise cu cheia sau sigilate;

(f)

efectuarea pregătirii și manipulării proviziilor și furniturilor de către un personal recrutat și format în mod corespunzător și

(g)

verificarea/filtrarea produselor de curățenie înainte de expedierea furniturilor interne spre alte destinații.

2.

După livrare, produsele de curățenie se verifică/filtrează prin sondaj.

3.

Furniturile unei societăți care nu se conformează măsurilor de control de securitate enunțate la alineatul (1) nu pot fi îmbarcate în aeronavă.

11.   AVIAȚIA GENERALĂ

11.1.   Controalele de securitate

1.

Este interzisă staționarea aeronavelor pentru aviația generală din aeroporturi în imediata apropiere a aeronavelor utilizate pentru zborurile comerciale, pentru a se evita încălcarea măsurilor de securitate aplicate acestora din urmă, precum și a bagajelor, mărfurilor și poștei care sunt transportate la bord.

2.

Dispozițiile privind separarea călătorilor din zborurile comerciale trecuți prin filtru de ocupanții aeronavelor de aviație generală se pun în aplicare pe baza următoarelor criterii:

(a)

în marile aeroporturi, se introduc măsuri fizice și de securitate pentru a se preveni amestecarea ocupanților aeronavelor de aviație generală, atât la plecare cât și la sosire, cu călătorii care au trecut deja prin filtru;

(b)

în măsura posibilităților, ocupanții aeronavelor de aviație generală, atât la plecare cât și la sosire, trec printr-un terminal separat destinat aviației generale; de asemenea, la îmbarcarea sau debarcarea pe platforma aeroportului, sunt fie separați de călătorii trecuți deja prin filtru, fie transportați într-un autobuz sau autoturism special, fie supravegheați în permanență;

(c)

în cazul în care nu există un terminal separat la dispoziție, ocupanții aeronavelor de aviație generală:

(i)

fie vor traversa o zonă separată a clădirii terminalului și vor fi însoțiți sau transportați cu autobuzul sau autoturismul la și de la aeronavă;

(ii)

fie se vor supune unei verificări/filtrări de securitate înainte de pătrunderea în zonele de securitate cu acces restricționat, dacă trecerea lor prin zonele de securitate cu acces restricționat ale terminalului este inevitabilă sau

(iii)

se vor supune altor măsuri de control de securitate care conduc la același rezultat, în funcție de condițiile locale.

12.   RECRUTAREA ȘI FORMAREA PERSONALULUI

12.1.   Programul național de formare în domeniul securității aeriene

Fiecare autoritate competentă elaborează și pune în aplicare un program național de formare în domeniul securității aeriene pentru a permite personalului navigant și de la sol să răspundă la cerințele din domeniul securității și să poată reacționa la actele de intervenție ilegală îndreptate împotriva aviației.

12.2.   Personalul de securitate

1.

Programul național de formare în domeniul securității aeriene trebuie să cuprindă selecția, calificarea, formarea, atestarea și motivarea personalului de securitate. Persoanele care au atribuții în domeniul securității fie ca activitate de bază, fie ca o parte a activității lor, trebuie să îndeplinească următoarele condiții, în conformitate cu specificațiile autorității competente:

(a)

cadrele care elaborează și desfășoară activități de formare pentru agenții de securitate, personalul transportatorilor aerieni și personalul de la sol al aeroportului trebuie să aibă atestarea, cunoștințele și experiența necesară, care cuprind cel puțin următoarele:

(i)

o bogată experiență în domeniul securității aeriene;

(ii)

diplome aprobate de autoritatea națională competentă sau alte documente echivalente eliberate de autoritatea națională competentă și

(iii)

cunoștințe în următoarele domenii:

1.

sisteme de securitate și control al accesului;

2.

siguranța la sol și în timpul zborului;

3.

verificare/filtrare înainte de îmbarcare;

4.

siguranța bagajelor și a mărfurilor;

5.

siguranța și percheziționarea aeronavelor;

6.

arme și articole supuse unor restricții;

7.

privire generală asupra terorismului și

8.

alte domenii și măsuri de securitate considerate pertinente pentru o mai bună conștientizare a aspectelor de securitate.

(b)

cadrele și instructorii care au răspunderea formării agenților de securitate și a personalului de la sol din cadrul aeroportului trebuie să participe anual la stagii de formare privind siguranța aeriană și cele mai recente evoluții în domeniu.

2.

Formarea personalului de securitate

 

Personalul de securitate trebuie să fie pregătit profesional pentru a putea executa atribuțiile care îi revin; stagiul de formare profesională cuprinde următoarele domenii de securitate, fără să se limiteze la ele:

1.

tehnologii și tehnici de verificare/filtrare;

2.

operațiuni de verificare/filtrare la punctele de control;

3.

tehnici de percheziție a bagajelor de mână și de cală;

4.

sisteme de securitate și control al accesului;

5.

verificare/filtrare înainte de îmbarcare;

6.

siguranța bagajelor și a mărfurilor;

7.

siguranța și percheziționarea aeronavelor;

8.

arme și articole supuse unor restricții;

9.

cunoștințe generale asupra terorismului și

10.

alte domenii și măsuri de securitate considerate pertinente pentru o mai bună conștientizare a aspectelor de securitate.

 

Cuprinsul acțiunii de formare poate fi îmbogățit în funcție de nevoile aviației civile și inovațiile tehnologice în domeniul securității. Perioada inițială de formare a personalului alocată activității de verificare/filtrare nu poate fi mai scurtă decât cea recomandată de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).

3.

Certificarea personalului de securitate

 

Personalul care desfășoară activități de verificare/filtrare este aprobat și certificat de autoritatea națională competentă.

4.

Motivarea personalului de securitate

 

Se vor promova măsurile corespunzătoare necesare asigurării unui grad de motivație puternică din partea personalului de securitate, astfel încât acesta să poată acționa cu eficiență în îndeplinirea îndatoririlor care îi revin.

12.3.   Alte categorii de personal

Trebuie să se elaboreze și să se pună în aplicare un program de formare inițială și permanentă pe teme de securitate și conștientizare a aspectelor de securitate pentru toți membrii personalului navigant, personalul de la sol din cadrul aeroporturilor și transportatorii aerieni. Formarea este menită să contribuie la o mai bună conștientizare, precum și o îmbunătățire a sistemelor de securitate existente. Componentele programului sunt următoarele:

1.

sisteme de securitate și control al accesului;

2.

securitate la sol și în timpul zborului;

3.

verificare/filtrare înainte de îmbarcare;

4.

siguranța bagajelor și mărfurilor;

5.

siguranța și percheziționarea aeronavelor;

6.

arme și articole interzise;

7.

cunoștințe generale asupra terorismului și

8.

alte domenii și măsuri de securitate considerate pertinente pentru o mai bună conștientizare a aspectelor de securitate.

Cursul de formare în domeniul securității destinat întregului personal aeroportuar și de la sol al transportatorilor aerieni care are acces în zonele de securitate cu acces restricționat cuprinde cel puțin 3 ore de pregătire teoretică la clasă și 1 oră de introducere pe teren.

13.   ORIENTĂRI PRIVIND ECHIPAMENTELE

Echipamentele utilizate pentru asigurarea siguranței în aviație se aprobă de către autoritățile competente în conformitate cu orientările formulate în prezenta secțiune.

13.1.   Detectoarele de metale

1.   Porțile pentru detectarea metalelor

Detectoarele de metal sub formă de poartă utilizate pentru controlul călătorilor la aeroporturi trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

Securitate

(i)

aparatele trebuie să dispună de capacitatea de a detecta mici articole confecționate din diferite metale, cu o sensibilitate superioară pentru metalele feroase, în toate condițiile previzibile;

(ii)

aparatele trebuie să dispună de capacitatea de a detecta obiectele de metal independent de orientarea sau amplasarea lor în cadrul porții;

(iii)

sensibilitatea aparatelor trebuie să fie cât se poate de uniformă în cadrul întregii porți și să-și păstreze stabilitatea, fiind verificată în mod periodic.

(b)

Cerințe privind funcționarea

Funcționarea aparatului să nu fie afectată de mediu.

(c)

Semnalul de alarmă

Detectarea unor metale este indicată în mod automat, fără a lăsa vreun element la latitudinea operatorului (printr-un sistem care indică trecerea permisă/interzisă).

(d)

Comenzile

(i)

aparatele trebuie să fie reglabile pentru a răspunde la toate cerințele de detecție specificate; de asemenea, și volumul semnalului de alarmă trebuie să fie reglabil;

(ii)

comenzile pentru reglarea nivelelor de detecție sunt concepute astfel încât să prevină accesul neautorizat. Setările aparatului se indică în mod clar.

(e)

Calibrare

Procedurile de calibrare nu se pun la dispoziția persoanelor neautorizate.

2.   Detectoare de metal portabile

Detectoarele de metal portabile utilizate pentru verificarea călătorilor îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

Aparatele detectează cantități mici de metal fără a veni în contact direct cu obiectele, în toate condițiile previzibile.

(b)

Aparatele pot detecta atât metalele feroase, cât și neferoase.

(c)

Bobina detectorului este concepută în așa fel încât să localizeze ușor poziția metalului detectat.

(d)

Aparatele sunt dotate cu semnale de avertizare sonore și/sau vizuale.

13.2.   Standarde și proceduri de încercare pentru aparatele cu raze X

1.   Aplicabilitate

(a)

Echipamentele

Prezentele cerințe și orientări pentru echipamentele de securitate cu raze X se aplică tuturor aparatelor care utilizează razele X pentru afișarea unei imagini care este interpretată de către un operator. Printre ele se numără aparatele convenționale cu raze X, precum și sistemele EDS/EDDS utilizate în mod indicativ.

(b)

Obiectele inspectate

În mod similar, prezentele cerințe și orientări pentru echipamentele cu raze X se aplică tuturor obiectelor verificate, indiferent de tip sau dimensiune. Toate articolele îmbarcate la bordul unei aeronave, dacă trebuie să facă obiectul unui control, se controlează în conformitate cu standardele din prezenta anexă.

2.   Cerințe privind performanța

(a)

Securitate

Echipamentele cu raze X asigură detecția necesară, măsurată prin rezoluție, penetrare și capacitate de discriminare, pentru a preveni îmbarcarea obiectelor interzise la bordul unei aeronave.

(b)

Încercări

Performanța se evaluează cu ajutorul unor proceduri de încercare adecvate.

(c)

Cerințe privind funcționarea

Echipamentul cu raze X afișează o imagine completă a tuturor obiectelor care trec prin tunel, inclusiv colțurile.

Se reduc la minimum orice deformări ale obiectelor examinate.

Banda rulantă a aparatului se marchează pentru a se indica locul unde trebuie să fie plasate bagajele pentru a se obține imagini optime.

Realizarea contrastului: echipamentele cu raze X au capacitatea de a afișa grupe de niveluri de gri (să scaneze o plajă mai redusă).

Imaginea oricărei părți a unui obiect examinat se afișează pe ecran timp de cel puțin 5 secunde. În plus, operatorul are posibilitatea de a opri banda rulantă și, la nevoie, de a inversa sensul său de deplasare în cazul în care este necesară o examinare mai atentă.

Dimensiunea monitorului: monitorul are un diametru suficient de mare pentru a asigura confortul operatorului (de obicei cel puțin 14 țoli).

Caracteristicile monitorului: imaginea de pe monitor nu trebuie să tremure sau să pâlpâie și este compusă din cel puțin 800 de linii (în mod obișnuit se utilizează monitoare de înaltă rezoluție, de 1024 × 1024 pixeli).

În cazul în care se utilizează două monitoare, unul dintre ele este monocrom.

Echipamentul cu raze X indică vizual materialele pe care nu poate să le penetreze.

Echipamentul cu raze X permite pătrunderea prin materialele organice și anorganice.

Echipamentele sunt dotate cu sisteme de detectare automată a obiectelor periculoase pentru a facilita munca operatorului.

3.   Întreținere

Nu se pot efectua nici un fel de modificări neautorizate nici în cazul întreținerii, nici al reparațiilor. Nu se efectuează modificări în ceea ce privește componentele de hard și soft ale aparaturii, fără a se verifica dacă aceste modificări nu au un efect negativ asupra calității imaginii.

Nu se modifică compoziția materialului din care este confecționată banda rulantă fără a se verifica dacă modificările nu afectează calitatea imaginii.

Dacă se asigură acces prin modem în vederea întreținerii sau îmbunătățirii aparatului, accesul va fi controlat și monitorizat.

Apendice

Orientări pentru clasificarea articolelor interzise

În cele ce urmează se oferă o serie de orientări cu privire la diferitele forme pe care le pot prezenta armele și obiectele restricționate; totuși, bunul simț constituie elementul determinant în cazul în care se evaluează posibilitatea utilizării unui anumit obiect ca armă sau nu.

(i)

   Arme de foc: toate armele care permit aruncarea la distanță a unui proiectil prin forța unei explozii sau acțiunea aerului sau gazelor comprimate, inclusiv pistoalele de start sau pistoalele de semnalizare.

(ii)

   Cuțite și instrumente de tăiere, cum ar fi săbii, spade, cuttere, cuțite de vânătoare, cuțite suvenir, instrumente utilizate în artele marțiale, unelte utilizate în anumite meserii și alte tipuri de cuțite a căror lamă este de cel puțin 6 cm și/sau cuțite interzise conform legislației locale.

(iii)

   Obiecte contondente: bâte, ciomege, bâte de baseball sau alte instrumente asemănătoare.

(iv)

   Explozivi/muniție/lichide inflamabile/produse corosive: toate materialele explozive sau incendiare, care singure sau în combinație cu alte materiale pot provoca o explozie sau un incendiu. În această categorie se numără materialele explozive, detonatoarele, artificiile, benzina, alte lichide inflamabile, muniția etc. sau orice combinație între aceste articole. De asemenea, toate substanțele corosive sau toxice, inclusiv gazele, comprimate sau nu.

(v)

   Articole neutralizante sau paralizante: gazele lacrimogene, gazele paralizante sau alte substanțe chimice sau gaze similare, conținute în pistoale, bombe metalice sau orice alte tipuri de recipiente, precum și alte aparate cu efect neutralizant, cum ar fi aparatele electronice cu efect paralizant sau neutralizant provocat de descărcări electrice.

(vi)

   Alte articole, cum ar fi pioleți, bastoane de munte, brice, foarfece lungi care, deși nu sunt considerate în mod obișnuit a fi arme mortale sau periculoase, ar putea fi utilizate ca arme, precum și armele sau grenadele de joacă sau imitație.

(vii)

   Articole de orice fel care pot crea în mod rezonabil suspiciunea că ar putea fi utilizate pentru a simula o armă mortală; printre astfel de articole se numără, fără ca lista să fie exhaustivă, obiectele care seamănă cu dispozitivele explozive sau alte articole care pot crea aparența unei arme sau a unui obiect periculos.

(viii)

   Articolele și substanțele chimice și biologice care pot fi utilizate pentru atac: Posibilitatea unor atacuri chimice și biologice apare în cazul în care agenții chimici sau biologici se utilizează pentru comiterea unor acte ilegale. Dintre aceste substanțe chimice sau biologice restricționate fac parte, fără ca lista să fie exhaustivă, următoarele: iperita de sulf, gazul VX, clorul, gazul sarin, cianura de hidrogen, antraxul, botulismul, variola, turalemia și febra hemoragică virală (f.h.v.).

Articolele care prezintă caracterul unei substanțe chimice/biologice sau care creează suspiciunea prezenței unor astfel de substanțe se semnalează fără întârziere autorităților aeroportuare, poliției, autorităților militare sau altor autorități competente și se izolează de zonele aeroportului deschise accesului public.