17/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

240

L 272/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În domeniul dreptului de autor, dreptul de suită reprezintă dreptul netransferabil și inalienabil al autorului unei opere originale de artă plastică sau grafică de a obține un beneficiu economic din vânzările succesive ale operei în cauză.

(2)

Dreptul de suită este un drept cu caracter frugifer care dă autorului/artistului posibilitatea să perceapă o remunerație pentru înstrăinările succesive ale operei. Obiectul dreptului de suită este opera materială, și anume suportul în care este încorporată opera protejată.

(3)

Scopul dreptului de suită este de a asigura că autorii operelor de artă plastică sau grafică beneficiază de succesul economic al operelor lor de artă originale. Acesta are rolul de a restabili echilibrul între situația financiară a autorilor operelor de artă plastică sau grafică și cea a altor creatori care beneficiază de exploatarea succesivă a operelor lor.

(4)

Dreptul de suită face parte integrantă din dreptul de autor și constituie o prerogativă esențială a autorilor. Impunerea unui astfel de drept în toate statele membre răspunde necesității de a asigura creatorilor un nivel de protecție adecvat și standardizat.

(5)

În temeiul articolului 151 alineatul (4) din tratat, Comunitatea trebuie să ia în considerare aspectele culturale atunci când acționează în temeiul altor dispoziții din tratat.

(6)

Convenția de la Berna privind protecția operelor literare și artistice prevede că dreptul de suită este disponibil numai dacă acest lucru este permis de legislația țării căreia îi aparține autorul în cauză. Prin urmare, acest drept este unul opțional, supus regulii reciprocității. Din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene cu privire la aplicarea principiului nediscriminării prevăzut la articolul 12 din tratat, așa cum apare în hotărârea din 20 octombrie 1993 în cauzele conexate C-92/92 și C-326/92 Phil Collins și alții (4), rezultă că dispozițiile de drept intern care conțin clauze de reciprocitate nu pot fi invocate pentru a refuza resortisanților altor state membre drepturile recunoscute autorilor naționali. Aplicarea unor astfel de clauze în contextul comunitar este contrară principiului tratamentului egal care rezultă din interzicerea oricărei discriminări pe motivul naționalității.

(7)

Dat fiind procesul de internaționalizare a pieței comunitare de artă modernă și contemporană, accelerat în prezent de efectele noii economii, într-un context normativ în care puține state din exteriorul UE recunosc dreptul de suită, este esențial ca, pe plan extern, Comunitatea Europeană să inițieze negocieri în vederea introducerii obligativității articolului 14b din Convenția de la Berna.

(8)

Având în vedere existența acestei piețe internaționale, la care se adaugă absența dreptului de suită în câteva state membre și neconcordanțele existente în prezent între sistemele de drept intern care recunosc acest drept, este esențial să se stabilească dispoziții tranzitorii privind atât intrarea în vigoare, cât și reglementarea acestui drept, menite să păstreze competitivitatea pieței europene.

(9)

Dreptul de suită este în prezent prevăzut prin legislația internă a majorității statelor membre. Asemenea acte cu putere de lege, în cazul în care există, prezintă anumite diferențe, în special în ceea ce privește operele care intră sub incidența lor, beneficiarii dreptului, procentul aplicat, tranzacțiile care impun plata unor drepturi de autor și baza de calcul a acestora. Aplicarea sau neaplicarea unui astfel de drept are un impact semnificativ asupra mediului concurențial din cadrul pieței interne, în măsura în care existența sau absența obligației de plată care rezultă din dreptul de suită reprezintă un element ce trebuie luat în calcul de către fiecare persoană care dorește să vândă o operă de artă. Prin urmare, acest drept reprezintă un factor care contribuie la denaturarea concurenței și la deplasări ale vânzărilor în cadrul Comunității.

(10)

Astfel de neconcordanțe legate de existența dreptului de suită și de aplicarea acestuia de către statele membre au un efect negativ direct asupra bunei funcționări a pieței interne a operelor de artă, astfel cum este prevăzut la articolul 14 din tratat. Într-o astfel de situație, articolul 95 din tratat constituie temeiul juridic adecvat.

(11)

Obiectivele Comunității astfel cum sunt stabilite prin tratat includ stabilirea bazelor unei uniuni cât mai strânse între popoarele Europei, promovarea unor relații strânse între statele membre ale Comunității și asigurarea progresului economic și social al acestora printr-o acțiune comună menită să elimine barierele ce divid Europa. În acest scop, tratatul prevede crearea unei piețe interne care presupune eliminarea oricărui obstacol din calea liberei circulații a mărfurilor, a libertății de a presta servicii și a libertății de stabilire, precum și introducerea unui sistem de evitare a denaturării concurenței în cadrul pieței comune. Armonizarea legislației statelor membre privind dreptul de suită contribuie la îndeplinirea acestor obiective.

(12)

A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – Sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: bază uniformă de evaluare (5) introduce treptat un sistem comunitar de impozitare aplicabil, între altele, și operelor de artă. Măsurile limitate la domeniul fiscal nu sunt suficiente pentru a garanta funcționarea armonioasă a pieței operelor de artă. Acest obiectiv nu poate fi atins fără o armonizare în domeniul dreptului de suită.

(13)

Diferențele existente între legislații ar trebui eliminate atunci când acestea au un efect negativ asupra funcționării pieței interne, iar apariția oricăror noi diferențe în acest sens ar trebui împiedicată. Nu este necesar să se elimine sau să se împiedice apariția diferențelor care nu pot aduce atingere funcționării pieței interne.

(14)

O condiție prealabilă pentru buna funcționare a pieței interne constă în existența unui mediu concurențial nedenaturat. Existența unor diferențe între dispozițiile de drept intern privind dreptul de suită denaturează concurența și determină deplasări ale vânzărilor în cadrul Comunității, ducând la o tratare diferențiată a artiștilor în funcție de locul vânzării operelor acestora. Prin urmare, problema în discuție implică o serie de aspecte transnaționale care nu pot fi reglementate satisfăcător prin intervenția statelor membre. Absența unor măsuri comunitare în acest sens ar fi contrară cerinței prevăzute în tratat, care impune corectarea oricăror denaturări ale concurenței și a inegalității de tratament.

(15)

Dată fiind amploarea discrepanțelor dintre dispozițiile de drept intern, este necesar să se adopte măsuri de armonizare menite să elimine neconcordanțele dintre legislațiile statelor membre în domeniile în care aceste neconcordanțe pot crea sau menține denaturări ale concurenței. Cu toate acestea, nu este necesar să se armonizeze fiecare dispoziție de drept intern a statelor membre privind dreptul de suită și, pentru a conferi un domeniu maxim de acoperire dispozițiilor de drept intern, este suficient să se limiteze armonizarea la acele dispoziții de drept intern care au efectul cel mai direct asupra funcționării pieței interne.

(16)

Prin urmare, prezenta directivă respectă, în totalitate, principiile subsidiarității și proporționalității prevăzute la articolul 5 din tratat.

(17)

În temeiul Directivei 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 de armonizare a duratei protecției dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (6), durata dreptului de autor se întinde pe o perioadă de 70 de ani după decesul autorului. Ar trebui prevăzută aceeași durată și pentru dreptul de suită. În consecință, numai originalele operelor de artă modernă și contemporană pot face obiectul dreptului de suită. Cu toate acestea, pentru a permite sistemelor juridice ale statelor membre care, în momentul adoptării prezentei directive, nu aplică dreptul de suită în beneficiul artiștilor, să incorporeze acest drept în sistemele lor juridice și, în plus, să dea posibilitatea agenților economici din respectivele state membre să se adapteze treptat la dreptul menționat anterior păstrându-și în același timp viabilitatea economică, statele membre în cauză ar trebui să beneficieze de o perioadă limitată de tranziție în care să poată continua să nu aplice dreptul de suită în beneficiul avânzilor-cauză ai artistului după decesul acestuia.

(18)

Domeniul de aplicare a dreptului de suită ar trebui să includă toate actele de revânzare, cu excepția celor efectuate direct între persoanele care acționează în nume propriu, fără participarea unui profesionist al pieței obiectelor de artă. Acest drept nu ar trebui să includă actele de revânzare efectuate de persoane care acționează în nume propriu către muzee non-profit și care sunt deschise publicului. În ceea ce privește situația specială a galeriilor de artă care achiziționează opere de artă direct de la autori, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exonera de dreptul de suită actele de revânzare care au loc în termen de trei ani de la data achiziționării. Ar trebui luate în considerare interesele artiștilor, limitându-se această derogare la actele de revânzare pentru care prețul de revânzare nu depășește 10 000 EUR.

(19)

Trebuie precizat faptul că armonizarea introdusă de prezenta directivă nu se aplică manuscriselor originale aparținând scriitorilor și compozitorilor.

(20)

Trebuie stabilit un regim eficient care să se bazeze pe experiența deja acumulată la nivel național în materie de drept de suită. Suma plătibilă în temeiul dreptului de suită trebuie calculată sub forma unui procent din prețul de vânzare și nu din creșterea în valoare a acelor opere a căror valoare originală a crescut.

(21)

Este necesar să se armonizeze categoriile de opere de artă care fac obiectul dreptului de suită.

(22)

Neaplicarea drepturilor de suită sub un prag minim poate ajuta la evitarea unor costuri de încasare și administrare disproporționat de ridicate în raport cu profiturile artistului. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul subsidiarității, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească praguri naționale inferioare pragului comunitar, pentru a promova interesele noilor artiști. Date fiind sumele mici implicate, derogarea în cauză nu poate avea efecte semnificative asupra funcționării corecte a pieței interne.

(23)

În prezent, procentele stabilite de diferitele state membre pentru aplicarea dreptului de suită variază considerabil. Funcționarea eficientă a pieței interne a operelor de artă modernă și contemporană necesită stabilirea unor procente cât mai uniforme.

(24)

În vederea concilierii diferitelor interese existente pe piața operelor originale de artă, se recomandă stabilirea unei scale procentuale piramidale pentru câteva categorii de prețuri. Este important să se reducă riscul de efectuare a vânzărilor în alte părți și de eludare a reglementărilor comunitare în materie de drepturi de suită.

(25)

În principiu, persoana care ar trebui să plătească drepturile de suită este vânzătorul. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi derogări de la acest principiu privind obligațiile de plată. Vânzătorul este persoana sau întreprinderea în numele căreia se încheie vânzarea.

(26)

Este de dorit să se prevadă posibilitatea unei modificări periodice a pragului și a procentelor. În acest sens, Comisiei trebuie să îi revină sarcina de a întocmi rapoarte periodice privind punerea în aplicare efectivă a dreptului de suită în statele membre și efectul acestuia asupra pieței comunitare a operelor de artă și, dacă este cazul, de a înainta propuneri de modificare a prezentei directive.

(27)

Este de dorit să se precizeze care sunt beneficiarii dreptului de suită, luându-se în considerare principiul subsidiarității. Nu se recomandă luarea de măsuri prin prezenta directivă în domeniul dreptului de succesiune în vigoare în statele membre. Totuși, avânzii-cauză ai autorului trebuie să poată beneficia pe deplin de dreptul de suită după decesul acestuia, cel puțin după expirarea perioadei de tranziție menționate anterior.

(28)

Statelor membre le revine responsabilitatea reglementării modului de exercitare a dreptului de suită, mai ales în ceea ce privește modul de gestionare a acestuia. În acest sens, o posibilitate ar fi gestionarea de către un organism de gestiune colectivă. Statele membre trebuie să se asigure că organismele de gestiune colectivă funcționează eficient și în condiții de transparență. De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că sumele destinate autorilor care sunt resortisanți ai altor state membre sunt colectate și distribuite. Prezenta directivă nu aduce atingere normelor de colectare și distribuție existente în statele membre.

(29)

Exercitarea dreptului de suită ar trebui limitată la resortisanții Comunității, precum și la autorii străini, resortisanți ai unor țări a căror legislație oferă aceeași protecție autorilor care sunt resortisanți ai statelor membre. Un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda acest drept autorilor străini care își au domiciliul în statul membru în cauză.

(30)

Ar trebui introduse proceduri adecvate pentru a monitoriza tranzacțiile și a asigura prin mijloace practice aplicarea eficientă de către statele membre a dreptului de suită. Aceasta implică și dreptul autorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia de a obține orice informație necesară de la persoana fizică sau juridică obligată să plătească drepturi de autor. Statele membre care prevăd gestiunea colectivă a dreptului de suită pot să prevadă și că numai organismele răspunzătoare de această gestiune colectivă au dreptul de a obține informații,

(a)

4 % pentru tranșa din prețul de vânzare până la 50 000 EUR;

(b)

3 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 50 000,01 EUR și 200 000 EUR;

(c)

1 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 200 000,01 EUR și 350 000 EUR;

(d)

0,5 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 350 000,01 EUR și 500 000 EUR;

(e)

0,25 % pentru ceea ce depășește 500 000 EUR.

—

să organizeze consultări privind toate problemele ce decurg din aplicarea prezentei directive;

—

să faciliteze schimbul de informații între Comisie și statele membre privind evoluțiile semnificative de pe piața comunitară a obiectelor de artă.