01/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

93


32001D0844


L 317/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 29 noiembrie 2001

de modificare a regulamentului său de procedură

[notificată cu numărul C(2001) 3031]

(2001/844/CE, CECO, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 218 alineatul (2),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, în special articolul 16,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 131,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1),

DECIDE:

Articolul 1

Dispozițiile Comisiei în materie de securitate, al căror text este anexat la prezenta decizie, se adaugă la regulamentul de procedură al Comisiei, ca anexă.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2001.

Adoptată la Bruxelles, 29 noiembrie 2001.

Pentru Comisie

Președintele

Romano PRODI


ANEXĂ

DISPOZIȚIILE COMISIEI ÎN MATERIE DE SECURITATE

Întrucât:

(1)

Pentru a dezvolta activitățile Comisiei în domenii care necesită un anumit nivel de confidențialitate, este necesar să se înființeze un sistem global de securitate aplicabil Comisiei, celorlalte instituții, organisme, birouri și agenții instituite în temeiul sau în conformitate cu Tratatul CE sau cu Tratatul privind Uniunea Europeană, statelor membre, precum și oricărui alt destinatar al unor informații clasificate ale Uniunii Europene, denumite în continuare „informații clasificate UE”.

(2)

Pentru a asigura eficiența sistemului de securitate astfel instituit, Comisia va pune informațiile clasificate UE doar la dispoziția organismelor externe care oferă garanții privind adoptarea tuturor măsurilor necesare aplicării unor norme strict echivalente cu prezentele dispoziții.

(3)

Prezentele dispoziții sunt adoptate fără a aduce atingere Regulamentului nr. 3 din 31 iulie 1958 de punere în aplicare a articolului 24 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (1), Regulamentului (CE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea către Biroul Statistic al Comunităților Europene a datelor aflate sub incidența confidențialității statistice (2) și Deciziei C (95) 1510 final a Comisiei din 23 noiembrie 1995 privind protecția sistemelor informatice.

(4)

Sistemul de securitate al Comisiei se bazează pe principiile prevăzute în Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (3) în vederea asigurării bunei funcționări a procesului decizional al Uniunii.

(5)

Comisia subliniază importanța asocierii, dacă este cazul, a celorlalte instituții la normele și standardele de confidențialitate care sunt necesare pentru protejarea intereselor Uniunii și ale statelor sale membre.

(6)

Comisia recunoaște necesitatea creării propriului concept de securitate, ținând cont de toate elementele de securitate și de caracterul specific al Comisiei ca instituție.

(7)

Prezentele dispoziții sunt adoptate fără a aduce atingere articolul 255 din tratat și Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (4),

Articolul 1

Normele Comisiei privind securitatea sunt prezentate în anexă.

Articolul 2

(1)   Membrul Comisiei responsabil cu probleme de securitate adoptă măsurile necesare pentru a asigura, la prelucrarea informațiilor clasificate ale UE, că normele menționate în articolul 1 sunt respectate în cadrul Comisiei de către funcționari și de către ceilalți angajați, precum și de către personalul detașat la Comisie, dar și în interiorul tuturor sediilor Comisiei, inclusiv în reprezentanțele și birourile din Uniune și în delegațiile sale din țări terțe, ori de către contractanții externi ai Comisiei.

(2)   Statele membre, celelalte instituții, organisme, birouri și agenții instituite în temeiul sau în conformitate cu tratatele pot primi informații clasificate UE cu condiția ca acestea să asigure, la prelucrarea informațiilor clasificate UE, respectarea, în cadrul serviciilor și al sediilor lor, a unor norme strict echivalente cu cele menționate la articolul 1, în special de către:

(a)

membrii reprezentanțelor permanente ale statelor membre la Uniunea Europeană, precum și de către membrii delegațiilor naționale care participă la reuniunile Comisiei sau ale organelor sale sau la alte activități ale Comisiei;

(b)

alți membri ai administrațiilor naționale ale statelor membre care prelucrează informații clasificate UE, indiferent dacă aceștia lucrează pe teritoriul statelor membre sau în străinătate;

(c)

contractanții externi și personalul detașat care prelucrează informații clasificate UE.

Articolul 3

Statele terțe, organizațiile internaționale și alte organisme pot primi informații clasificate UE cu condiția ca acestea să asigure, la prelucrarea acestor informații, respectarea unor norme strict echivalente cu cele menționate la articolul 1.

Articolul 4

În respectarea principiilor de bază și a standardelor minime de securitate cuprinse în partea I din anexă, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate poate lua măsuri în conformitate cu partea II din anexă.

Articolul 5

De la data punerii lor în aplicare, prezentele dispoziții înlocuiesc:

(a)

Decizia C (94) 3282 a Comisiei din 30 noiembrie 1994 privind măsurile de securitate aplicabile informațiilor clasificate furnizate sau transmise în legătură cu activitățile Uniunii Europene;

(b)

Decizia C (99) 423 a Comisiei din 25 februarie 1999 privind procedurile prin care funcționarii și alți angajați ai Comisiei Europene pot fi autorizați să aibă acces la informațiile clasificate deținute de Comisie.

Articolul 6

De la data punerii în aplicare a prezentelor dispoziții, toate informațiile clasificate deținute de Comisie până la această dată, cu excepția datelor clasificate ale Euratom:

(a)

dacă au fost create de Comisie, sunt considerate reclasificate implicit ca „RESTRICȚIONAT UE”, cu excepția cazului în care autorul lor decide să le clasifice altfel până la 31 ianuarie 2002. În acest caz, autorul informează toți destinatarii documentului respectiv;

(b)

dacă au fost create de autori din afara Comisiei, își păstrează clasificarea inițială și, prin urmare, sunt tratate ca informații clasificate UE de același nivel, cu excepția cazului în care autorul acceptă declasificarea sau declasarea lor.


(1)  JO L 17, 6.10.1958, p. 406/58.

(2)  JO L 151, 15.6.1990, p. 1.

(3)  JO L 101, 11.4.2001, p. 1.

(4)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

ANEXĂ

NORME PRIVIND SECURITATEA

Cuprins

PARTEA I: PRINCIPII DE BAZĂ ȘI STANDARDE MINIME DE SECURITATE

1.

INTRODUCERE

2.

PRINCIPII GENERALE

3.

FUNDAMENTELE SECURITĂȚII

4.

PRINCIPIILE SECURITĂȚII INFORMAȚIEI

4.1.

Obiective

4.2.

Definiții

4.3.

Clasificare

4.4.

Obiectivele măsurilor de securitate

5.

ORGANIZAREA SECURITĂȚII

5.1.

Standarde minime comune

5.2.

Organizare

6.

SECURITATEA PERSONALULUI

6.1.

Autorizarea personalului

6.2.

Registre privind autorizarea personalului

6.3.

Instruirea personalului în domeniul securității

6.4.

Responsabilitățile conducerii

6.5.

Statutul de securitate a personalului

7.

SECURITATEA FIZICĂ

7.1.

Nevoia de protecție

7.2.

Verificare

7.3.

Securitatea clădirilor

7.4.

Planuri de urgență

8.

SECURITATEA INFORMAȚIILOR

9.

PROTECȚIA ÎMPOTRIVA SABOTAJULUI ȘI A ALTOR FORME DE DISTRUGERE INTENȚIONATĂ

10.

COMUNICAREA DE INFORMAȚII CLASIFICATE UNOR STATE TERȚE SAU UNOR ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

PARTEA II: ORGANIZAREA SECURITĂȚII ÎN CADRUL COMISIEI

11.

MEMBRUL COMISIEI ÎNSĂRCINAT CU PROBLEME DE SECURITATE

12.

GRUPUL CONSULTATIV PENTRU POLITICA DE SECURITATE A COMISIEI

13.

COMITETUL DE SECURITATE AL COMISIEI

14.

BIROUL DE SECURITATE AL COMISIEI

15.

INSPECȚII DE SECURITATE

16.

CLASIFICĂRI, IDENTIFICATORI ȘI MĂRCI DE SECURITATE

16.1.

Niveluri de clasificare

16.2.

Identificatori de securitate

16.3.

Mărci

16.4.

Aplicarea clasificării

16.5.

Aplicarea identificatorilor de securitate

17.

GESTIONAREA CLASIFICĂRII

17.1.

Generalități

17.2.

Aplicarea clasificărilor

17.3.

Declasarea și declasificarea

18.

SECURITATEA FIZICĂ

18.1.

Generalități

18.2.

Cerințe de securitate

18.3.

Măsuri de securitate fizică

18.3.1.

Zone de securitate

18.3.2.

Zonă administrativă

18.3.3.

Controale la intrare și ieșire

18.3.4.

Patrulări

18.3.5.

Containere de securitate și seifuri

18.3.6.

Dispozitive de închidere

18.3.7.

Controlul cheilor și al combinațiilor

18.3.8.

Dispozitive de detectare a intruziunilor

18.3.9.

Echipamente aprobate

18.3.10.

Protejarea fizică a copiatoarelor și faxurilor

18.4.

Protecția împotriva vederii și ascultării clandestine

18.4.1.

Protecția împotriva vederii

18.4.2.

Protecția împotriva ascultării

18.4.3.

Introducerea echipamentelor electronice și de înregistrare

18.5.

Zone protejate tehnic

19.

NORME GENERALE PRIVIND PRINCIPIUL NEVOII DE A CUNOAȘTE ȘI AUTORIZĂRILE DE SECURITATE ALE PERSONALULUI UE

19.1.

Generalități

19.2.

Norme specifice privind accesul la informațiile STRICT SECRET UE

19.3.

Norme specifice privind accesul la informații SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE

19.4.

Norme specifice privind accesul la informații RESTRICȚIONAT UE

19.5.

Transferuri

19.6.

Instrucțiuni speciale

20.

PROCEDURĂ DE AUTORIZARE DE SECURITATE PENTRU FUNCȚIONARI ȘI ALȚI ANGAJAȚI AI COMISIEI

21.

PREGĂTIREA, DISTRIBUIREA, TRANSMITEREA, SECURITATEA PERSONALĂ A CURIERILOR ȘI COPII SUPLIMENTARE, TRADUCERI ȘI EXTRASE ALE DOCUMENTELOR CLASIFICATE UE

21.1.

Pregătire

21.2.

Distribuire

21.3.

Transmiterea documentelor clasificate UE

21.3.1.

Ambalare, confirmări de primire

21.3.2.

Transmiterea în cadrul unei clădiri sau al unui grup de clădiri

21.3.3.

Transmiterea în interiorul unei țări

21.3.4.

Transmiterea de la un stat la altul

21.3.5.

Transmiterea documentelor restricționat UE

21.4.

Securitatea personală a curierilor

21.5.

Mijloace electronice și alte mijloace de transmitere tehnică

21.6.

Copii suplimentare, traduceri și extrase ale documentelor clasificate UE

22.

REGISTRATURI ICUE, REGRUPĂRI, VERIFICĂRI, ARHIVARE ȘI DISTRUGEREA ICUE

22.1.

Registraturi locale ICUE

22.2.

Registratura STRICT SECRET UE

22.2.1.

Generalități

22.2.2.

Registratura centrală STRICT SECRET UE

22.2.3.

Registraturi secundare STRICT SECRET UE

22.3.

Inventarieri, regrupări și verificări ale documentelor clasificate UE

22.4.

Arhivarea informațiilor clasificate UE

22.5.

Distrugerea documentelor clasificate UE

22.6.

Distrugere în situații de urgență

23.

MĂSURI DE SECURITATE PENTRU REUNIUNI SPECIFICE ORGANIZATE ÎN AFARA SEDIILOR COMISIEI ȘI CARE IMPLICĂ INFORMAȚII CLASIFICATE UE.

23.1.

Generalități

23.2.

Responsabilități

23.2.1.

Biroul de securitate al Comisiei

23.2.2.

Ofițerul de securitate al reuniunii (MSO)

23.3.

Măsuri de securitate

23.3.1.

Zone de securitate

23.3.2.

Permise

23.3.3.

Controlul echipamentelor foto și audio

23.3.4.

Verificarea servietelor, a computerelor portabile și a pachetelor

23.3.5.

Securitatea tehnică

23.3.6.

Documentele delegațiilor

23.3.7.

Păstrarea în siguranță a documentelor

23.3.8.

Inspectarea birourilor

23.3.9.

Eliminarea deșeurilor clasificate UE

24.

ÎNCĂLCĂRI ALE SECURITĂȚII ȘI COMPROMITEREA INFORMAȚIILOR CLASIFICATE UE

24.1.

Definiții

24.2.

Raportarea încălcărilor normelor de securitate

24.3.

Acțiuni în justiție

25.

PROTECȚIA INFORMAȚIILOR CLASIFICATE UE PRELUCRATE ÎN SISTEME DE TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI DE COMUNICAȚII

25.1.

Introducere

25.1.1.

Generalități

25.1.2.

Amenințări asupra sistemelor și vulnerabilitățile acestora

25.1.3.

Principalul scop al măsurilor de securitate

25.1.4.

Declarația privind cerințele de securitate specifice unui sistem (SSRS)

25.1.5.

Moduri de operare de securitate

25.2.

Definiții

25.3.

Responsabilități în materie de securitate

25.3.1.

Generalități

25.3.2.

Autoritatea de acreditare de securitate (SAA)

25.3.3.

Autoritatea INFOSEC (IA)

25.3.4.

Proprietarul sistemelor tehnice (TSO)

25.3.5.

Proprietarul informației (IO)

25.3.6.

Utilizatori

25.3.7.

Formarea INFOSEC

25.4.

Măsuri de securitate fără caracter tehnic

25.4.1.

Securitatea personalului

25.4.2.

Securitatea fizică

25.4.3.

Controlul accesului la un sistem

25.5.

Măsuri tehnice de securitate

25.5.1.

Securitatea informațiilor

25.5.2.

Controlul și contabilizarea informațiilor

25.5.3.

Manipularea și controlul suporturilor informatice de stocare mobile

25.5.4.

Declasificarea și distrugerea suporturilor informatice de stocare

25.5.5.

Securitatea comunicațiilor

25.5.6.

Securitatea privind instalarea și radiațiile

25.6.

Securitatea în cursul prelucrării

25.6.1.

Proceduri de operare de securitate (SecOP)

25.6.2.

Gestionarea protecției/configurației produselor software

25.6.3.

Verificarea prezenței unor produse software dăunătoare (malicious software) sau a unor viruși informatici

25.6.4.

Întreținere

25.7.

Achiziții

25.7.1.

Generalități

25.7.2.

Acreditare

25.7.3.

Evaluare și certificare

25.7.4.

Verificarea sistematică a caracteristicilor de securitate pentru acreditarea continuă

25.8.

Utilizare temporară sau ocazională

25.8.1.

Securitatea microcomputerelor/computerelor personale

25.8.2.

Utilizarea de echipamente IT private pentru activități oficiale ale Comisiei

25.8.3.

Utilizarea de echipamente IT aparținând contractanților sau furnizate de un stat pentru activitățile oficiale ale Comisiei

26.

COMUNICAREA DE INFORMAȚII CLASIFICATE UE UNOR STATE TERȚE SAU UNOR ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

26.1.1.

Principii care reglementează comunicarea de informații clasificate UE

26.1.2.

Niveluri

26.1.3.

Acorduri de securitate

APENDICELE 1: Comparație între clasificările naționale de securitate

APENDICELE 2: Ghid practic de clasificare

APENDICELE 3: Linii directoare pentru comunicarea de informații clasificate UE unor state terțe sau unor organizații internaționale: Nivelul 1 de cooperare

APENDICELE 4: Linii directoare pentru comunicarea de informații clasificate UE unor state terțe sau unor organizații internaționale: Nivelul 2 de cooperare

APENDICELE 5: Linii directoare pentru comunicarea de informații clasificate UE unor state terțe sau unor organizații internaționale: Nivelul 3 de cooperare.

APENDICELE 6: Lista abrevierilor

PARTEA I:   PRINCIPII DE BAZĂ ȘI STANDARDE MINIME DE SECURITATE

1.   INTRODUCERE

Prezentele dispoziții stabilesc principiile de bază și standardele minime de securitate care trebuie respectate în mod adecvat de către Comisie în toate punctele sale de lucru precum și de către toți destinatarii ICUE, astfel încât să se asigure securitatea și să existe certitudinea stabilirii unui standard comun de protecție.

2.   PRINCIPII GENERALE

Politica de securitate a Comisiei face parte integrantă din politica sa de gestionare internă generală și, prin urmare, se bazează pe principiile care reglementează politica sa generală.

Aceste principii includ legalitatea, transparența, răspunderea și subsidiaritatea (proporționalitatea).

Legalitatea indică necesitatea de a menține strict în cadrul legal executarea funcțiilor de securitate și necesitatea de a respecta cerințele legale. De asemenea, înseamnă că responsabilitățile din domeniul securității trebuie să se bazeze pe dispozițiile legale adecvate. Se aplică integral dispozițiile din Statutul funcționarilor, în special articolul 17 privind obligația de discreție a personalului în ceea ce privește informațiile Comisiei și titlul său VI privind măsurile disciplinare. În fine, acest principiu înseamnă că încălcările normelor de securitate în domeniile de responsabilitate ale Comisiei trebuie tratate în conformitate cu politica Comisiei privind acțiunile disciplinare și cu politica sa de cooperare cu statele membre în domeniul dreptului penal.

Transparența indică nevoia de claritate în ceea ce privește toate normele și dispozițiile de securitate, de echilibru între diversele servicii și diversele domenii (securitatea fizică față de protecția informațiilor etc.) și nevoia unei politici coerente și structurate de conștientizare a securității. Transparența definește, de asemenea, nevoia unor orientări scrise clare în punerea în aplicare a măsurilor de securitate.

Răspunderea înseamnă că responsabilitățile din domeniul securității vor fi clar definite. În plus, indică nevoia de a testa periodic corecta executare a acestor responsabilități.

Subsidiaritatea, sau proporționalitatea, înseamnă că securitatea este organizată la cel mai jos nivel posibil și cât mai aproape posibil de Direcțiunile Generale și de serviciile Comisiei. Subsidiaritatea înseamnă, de asemenea, că activitățile de securitate se limitează la elementele pentru care se justifică cu adevărat. În fine, acest principiu înseamnă că măsurile de securitate sunt proporționale cu interesele care trebuie protejate și cu amenințările reale sau potențiale care planează asupra acestor interese, permițând o apărare care să determine cât mai puține perturbări posibile.

3.   FUNDAMENTELE SECURITĂȚII

Fundamentele unei bune securități sunt:

(a)

în cadrul fiecărui stat membru, o organizație națională de securitate însărcinată cu:

1.

colectarea și înregistrarea informațiilor privind spionajul, sabotajul, terorismul sau activitățile subversive și

2.

furnizarea către guvern și, prin intermediul acestuia, către Comisie, de informații și sfaturi privind natura amenințărilor la adresa securității și mijloacele de protecție împotriva acestora;

(b)

în cadrul fiecărui stat membru și în cadrul Comisiei, o autoritate tehnică INFOSEC (IA) însărcinată cu colaborarea cu autoritatea de securitate în cauză pentru a furniza informații și sfaturi privind amenințările tehnice la adresa securității și mijloacele de protecție împotriva acestora;

(c)

colaborarea periodică între departamentele guvernamentale și serviciile competente din cadrul instituțiilor europene pentru a stabili și a recomanda, după caz:

1.

persoanele, informațiile și resursele care trebuie protejate și

2.

standardele comune de protecție;

(d)

cooperarea strânsă între Biroul de securitate al Comisiei și serviciile de securitate ale altor instituții europene și cu Biroul de securitate al NATO (NOS).

4.   PRINCIPIILE SECURITĂȚII INFORMAȚIEI

4.1.   Obiective

Securitatea informațiilor are următoarele obiective principale:

(a)

salvgardarea informațiilor clasificate UE (ICUE) împotriva spionajului, compromiterii sau divulgării neautorizate;

(b)

salvgardarea informațiilor UE prelucrate în sisteme și rețele informatice și de comunicații împotriva amenințărilor la adresa confidențialității, integrității și disponibilității acestora;

(c)

salvgardarea sediilor Comisiei care adăpostesc informații UE împotriva sabotajelor și a actelor intenționate de deteriorare;

(d)

în caz de eșec, evaluarea daunelor cauzate, limitarea consecințelor acestora și adoptarea măsurilor necesare de remediere.

4.2.   Definiții

În sensul prezentelor norme:

(a)

termenul „informații clasificate UE” (ICUE) înseamnă orice informație sau material a cărui divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diverse niveluri la adresa intereselor UE sau la adresa unuia sau a mai multora dintre statele sale membre, indiferent dacă informația în cauză provine din cadrul UE sau este primită de la state membre, state terțe sau organizații internaționale;

(b)

termenul „document” înseamnă orice scrisoare, notă, proces verbal, raport, memorandum, semnal/mesaj, schiță, fotografie, diapozitiv, film, hartă, grafic, plan, caiet, șablon, indigo, bandă de mașină de scris sau de imprimantă, bandă magnetică, casetă, disc de computer, CD-ROM sau alt suport fizic pe care se înregistrează informații;

(c)

termenul „material” înseamnă un „document” conform definiției de la litera (b), precum și orice alt element de echipament, deja fabricat sau în curs de fabricație;

(d)

termenul „nevoie de a cunoaște” înseamnă necesitatea unui angajat individual de a avea acces la informații clasificate UE pentru a putea îndeplini o funcție sau o sarcină;

(e)

„autorizație” înseamnă o decizie a președintelui Comisiei de a permite accesul unei persoane la ICUE până la un anumit nivel, pe baza rezultatului pozitiv al unei examinări de securitate (procedură de abilitare), efectuată de o autoritate națională de securitate în temeiul legislației naționale;

(f)

termenul „clasificare” înseamnă alocarea unui nivel adecvat de securitate informațiilor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diverse niveluri la adresa intereselor Comisiei și ale statelor membre;

(g)

termenul „declasare” (déclassement) înseamnă o reducere a nivelului de clasificare;

(h)

termenul „declasificare” (déclassification) înseamnă anularea oricărei clasificări;

(i)

termenul „autoritate de origine” înseamnă autorul, autorizat corespunzător, al unui document clasificat; în cadrul Comisiei, șefii de departamente pot autoriza personalul din subordine să elaboreze ICUE;

(j)

termenul „departamente ale Comisiei” înseamnă departamentele și serviciile Comisiei, inclusiv cabinetele, din toate punctele de lucru, inclusiv Centrul comun de cercetare, reprezentanțele și birourile din Uniune și delegațiile din țările terțe.

4.3.   Clasificare

(a)

În ceea ce privește confidențialitatea, este nevoie de atenție și experiență pentru selectarea informațiilor și a materialelor care trebuie protejate și pentru evaluarea gradului de protecție necesar. Este foarte important ca nivelul de protecție să corespundă gradului de securitate al informației sau al materialului care trebuie protejat. Pentru a asigura buna circulație a informațiilor, se iau măsuri pentru a evita atât clasificarea excesivă, cât și clasificarea insuficientă.

(b)

Sistemul de clasificare este un instrument de aplicare a acestor principii; un sistem similar de clasificare se aplică pentru planificarea și organizarea măsurilor de luptă împotriva spionajului, sabotajului, terorismului și a altor amenințări, astfel încât să se asigure cel mai înalt grad de protecție celor mai importante sedii care adăpostesc informații clasificate și celor mai sensibile puncte din interiorul acestora.

(c)

Responsabilitatea pentru clasificarea informațiilor îi revine exclusiv autorității de origine a informațiilor în cauză.

(d)

Nivelul de clasificare poate fi bazat exclusiv pe conținutul informațiilor în cauză.

(e)

Dacă mai multe informații sunt grupate împreună, nivelul de clasificare care trebuie aplicat grupului este cel puțin egal cu nivelul cel mai înalt de clasificare. Unui grup de informații i se poate, totuși, aloca o clasificare mai înaltă decât cea a părților sale componente.

(f)

Clasificările sunt alocate doar atunci când este necesar și pentru cât timp este necesar.

4.4.   Obiectivele măsurilor de securitate

Măsurile de securitate:

(a)

se aplică tuturor persoanelor care au acces la informații clasificate, la mijloacele de transmitere a informațiilor clasificate, la toate sediile care conțin astfel de informații și la instalații importante;

(b)

sunt concepute pentru a detecta persoanele a căror poziție ar putea pune în pericol securitatea informațiilor clasificate și a instalațiilor importante care adăpostesc informații clasificate și pentru a asigura excluderea și îndepărtarea acestora;

(c)

împiedică accesul oricărei persoane neautorizate la informații clasificate sau la instalațiile care le conțin;

(d)

asigură difuzarea informațiilor clasificate exclusiv pe baza principiului nevoii de a cunoaște, principiu fundamental tuturor aspectelor securității;

(e)

asigură integritatea (adică prevenirea coruperii, a modificării neautorizate sau a ștergerii neautorizate) și disponibilitatea (adică accesul nu este refuzat celor care au nevoie de informații și au acces autorizat) tuturor informațiilor, clasificate sau neclasificate, și, în special, a informațiilor stocate, prelucrate sau transmise în formă electromagnetică.

5.   ORGANIZAREA SECURITĂȚII

5.1.   Standarde minime comune

Comisia asigură respectarea unor standarde minime comune de securitate de către toți destinatarii ICUE, din cadrul instituției și care țin de competența sa, de exemplu de către toate departamentele și toți contractanții săi, astfel încât să existe certitudinea că informațiile clasificate UE transmise sunt prelucrate cu aceleași precauții. Aceste standarde minime includ criteriile de autorizare a personalului și procedurile de protecție a informațiilor clasificate UE.

Comisia permite accesul organismelor externe la ICUE doar cu condiția ca acestea să asigure, la prelucrarea ICUE, respectarea unor dispoziții cel puțin strict echivalente cu aceste standarde minime.

5.2.   Organizare

În cadrul Comisiei, securitatea este organizată la două niveluri:

(a)

la nivelul Comisiei în ansamblu, există un Birou de securitate al Comisiei cu o autoritate de acreditare de securitate (SAA), care acționează și ca autoritate Crypto (CrA), și ca autoritate TEMPEST, și cu o autoritate INFOSEC (IA), și una sau mai multe registraturi centrale ICUE, fiecare cu unul sau mai mulți ofițeri de control ai registraturii (RCO);

(b)

la nivelul departamentelor Comisiei, sunt însărcinați cu securitatea unul sau mai mulți ofițeri locali de securitate (LSO), unul sau mai mulți ofițeri centrali de securitate informatică (CISO), ofițeri locali de securitate informatică (LISO) și registraturi locale ale informațiilor clasificate UE cu unul sau mai mulți ofițeri de control ai registraturii;

(c)

organele centrale de securitate furnizează organelor locale de securitate instrucțiuni operaționale.

6.   SECURITATEA PERSONALULUI

6.1.   Autorizarea personalului

Toate persoanele care trebuie să aibă acces la informații clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior trebuie să fie evaluate în mod adecvat, înainte de autorizarea accesului. O evaluare similară este necesară pentru persoanele ale căror sarcini implică operarea tehnică sau întreținerea sistemelor informatice și de comunicare care conțin informații clasificate. Această evaluare este concepută astfel încât să determine dacă persoanele în cauză:

(a)

sunt de o loialitate de necontestat;

(b)

dau dovadă de un caracter și de o discreție care nu pun la îndoială integritatea lor în utilizarea informațiilor clasificate sau

(c)

pot fi vulnerabile la presiuni externe sau din alte surse.

În procedura de evaluare se acordă o atenție specială persoanelor:

(d)

cărora urmează să le fie permis accesul la informații STRICT SECRET UE;

(e)

care ocupă posturi implicând accesul periodic la un volum semnificativ de informații SECRET UE;

(f)

ale căror sarcini le conferă accesul special la sisteme informatice și de comunicații securizate și care oferă astfel posibilitatea de a accesa în mod neautorizat volume mari de informații clasificate UE sau de a compromite grav misiunea prin acte de sabotaj tehnic.

În cazurile prevăzute la literele (d), (e) și (f), se utilizează în cea mai mare măsură posibilă tehnica de investigare a antecedentelor.

În cazul în care persoane care nu au „nevoia de a cunoaște” urmează a fi angajate în condiții care le-ar putea permite accesul la informații clasificate UE (de exemplu, mesageri, agenți de securitate, personal de întreținere și curățenie etc.), aceștia sunt în prealabil supuși unei evaluări adecvate în ceea ce privește securitatea.

6.2.   Registre privind autorizarea personalului

Toate departamentele Comisiei care utilizează informații clasificate UE sau care adăpostesc sisteme informatice sau de comunicații securizate țin un registru al autorizațiilor acordate personalului propriu. Fiecare autorizație este verificată ori de câte ori este necesar pentru a se asigura că este adecvată funcției pe care o ocupă persoana în cauză; autorizația este reverificată cu prioritate ori de câte ori apar indicii noi care arată că menținerea persoanei în cauză într-un post care permite accesul la informații clasificate nu mai este compatibilă cu interesele de securitate. Ofițerul local de securitate al departamentului Comisiei ține registrul autorizațiilor din domeniul aflat sub controlul său.

6.3.   Instruirea personalului în domeniul securității

Toți membrii personalului care ocupă posturi în cadrul cărora pot avea acces la informații clasificate sunt instruiți complet, la preluarea postului și la intervale regulate, cu privire la securitatea necesară și procedurile pentru asigurarea acesteia. Membrii personalului în cauză trebuie să certifice în scris faptul că au citit și că înțeleg pe deplin dispozițiile curente de securitate.

6.4.   Responsabilitățile conducerii

Personalul de conducere are obligația de a ști care dintre membrii personalului propriu lucrează cu informații clasificate sau au acces la sisteme informatice sau de comunicații securizate și de a înregistra și raporta orice incidente sau vulnerabilități evidente care ar putea afecta securitatea.

6.5.   Statutul de securitate al personalului

Se instituie proceduri care să permită, în momentul în care se obțin informații nefavorabile privind o anumită persoană, a determina dacă persoana în cauză ocupă un post care necesită accesul la informații clasificate sau dacă are acces la sisteme informatice sau de comunicații securizate și a informa Biroul de securitate al Comisiei. Dacă se stabilește că această persoană constituie un risc de securitate, ea este exclusă sau îndepărtată de la sarcinile în cadrul cărora ar putea pune în pericol securitatea.

7.   SECURITATEA FIZICĂ

7.1.   Nevoia de protecție

Nivelul măsurilor de securitate fizică care trebuie aplicate pentru a asigura protecția informațiilor clasificate UE este proporțional cu clasificarea și volumul informațiilor și materialelor deținute și cu amenințarea la care acestea sunt expuse. Toți cei care dețin informații clasificate UE aplică practici uniforme privind clasificarea informațiilor în cauză și respectă standarde comune de protecție în ceea ce privește păstrarea, transmiterea și distrugerea informațiilor și materialelor care trebuie protejate.

7.2.   Verificare

Înainte de a lăsa nesupravegheate zonele care conțin informații clasificate UE, persoanele care răspund de păstrarea informațiilor în cauză se asigură că acestea sunt stocate în siguranță și că au fost activate toate dispozitivele de securitate (încuietori, alarme etc.). După orele de program se efectuează verificări suplimentare independente.

7.3.   Securitatea clădirilor

Clădirile care adăpostesc informații clasificate UE sau sisteme informatice sau de comunicații securizate sunt protejate împotriva accesului neautorizat. Natura protecției asigurate informațiilor clasificate, de exemplu ferestre cu gratii, încuietori pentru uși, paznici la intrări, sisteme automate de control al accesului, verificări și patrule de securitate, sisteme de alarmă, sisteme de detectare a efracțiilor și câini de pază, depinde de:

(a)

clasificarea, volumul și amplasarea în cadrul clădirii a informațiilor și a materialelor care trebuie protejate;

(b)

calitatea containerelor de securitate care conțin informațiile și materialele în cauză și

(c)

natura fizică și amplasarea clădirii.

Natura protecției asigurate sistemelor informatice și de comunicații depinde, în mod similar, de evaluarea valorii activelor în cauză și a eventualelor daune cauzate prin compromiterea securității, de natura fizică și amplasarea clădirii în care este adăpostit sistemul și de localizarea sistemului în clădire.

7.4.   Planuri de urgență

Se pregătesc anticipat planuri detaliate pentru protecția informațiilor clasificate în timpul unor situații de urgență locală sau națională.

8.   SECURITATEA INFORMAȚIILOR

Securitatea informațiilor (INFOSEC) se referă la identificarea și aplicarea măsurilor de securitate pentru protejarea informațiilor clasificate UE prelucrate, stocate sau transmise prin sisteme de comunicații, informatice sau prin alte sisteme electronice împotriva pierderii, accidentale sau intenționate, a caracterului confidențial, a integrității sau a disponibilității. Se adoptă măsuri adecvate pentru a preveni accesul unor utilizatori neautorizați la informații clasificate UE, pentru a preveni refuzarea accesului unor utilizatori autorizați la informații clasificate UE și pentru a preveni coruperea, modificarea neautorizată sau ștergerea informațiilor clasificate UE.

9.   PROTECȚIA ÎMPOTRIVA SABOTAJULUI ȘI A ALTOR FORME DE DISTRUGERE INTENȚIONATĂ

Precauțiile fizice pentru protecția instalațiilor importante care adăpostesc informații clasificate reprezintă cele mai bune mijloace de protecție și securitate împotriva sabotajului și a distrugerii intenționate; doar autorizarea personalului nu reprezintă un substitut eficient. Organismului național competent îi revine sarcina de a furniza informații privind acțiuni de spionaj, sabotaj, terorism și alte activități subversive.

10.   COMUNICAREA DE INFORMAȚII CLASIFICATE UNOR STATE TERȚE SAU UNOR ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

Decizia de a comunica unui stat terț sau unei organizații internaționale informații clasificate UE emise de Comisie este adoptată de colegiul membrilor Comisiei. Dacă autoritatea de origine a informațiilor a căror comunicare este solicitată nu este Comisia, aceasta din urmă obține în prealabil consimțământul autorității de origine. Dacă autoritatea de origine nu poate fi stabilită, Comisia își asumă responsabilitatea acesteia.

În cazul în care Comisia primește informații clasificate din partea unor state terțe, a unor organizații internaționale sau din partea altor terți, informațiilor în cauză li se acordă o protecție adecvată clasificării lor și echivalentă cu standardele stabilite în prezentele dispoziții pentru informațiile clasificate UE sau cu standarde mai ridicate solicitate de partea terță care comunică informațiile în cauză. Se pot organiza verificări reciproce.

Principiile menționate anterior se aplică în conformitate cu dispozițiile detaliate din partea II secțiunea 26 și din apendicele 3, 4 și 5.

PARTEA II:   ORGANIZAREA SECURITĂȚII ÎN CADRUL COMISIEI

11.   MEMBRUL COMISIEI ÎNSĂRCINAT CU PROBLEME DE SECURITATE

Membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate:

(a)

pune în aplicarea politica de securitate a Comisiei;

(b)

analizează problemele de securitate care îi sunt adresate de Comisie și organismele sale competente;

(c)

examinează problemele care implică modificări ale politicii de securitate a Comisiei, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale pentru securitate (sau alte autorități competente) ale statelor membre (denumite în continuare „ANS”).

Membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate are, în special, următoarele responsabilități:

(a)

să coordoneze toate problemele de securitate legate de activitățile Comisiei;

(b)

să adreseze autorităților desemnate ale statelor membre solicitări pentru eliberarea de către ANS a unor autorizații de securitate pentru personalul angajat în cadrul Comisiei în conformitate cu secțiunea 20;

(c)

să investigheze sau să solicite investigarea oricărei scurgeri de informații clasificate UE care, conform dovezilor prima facie, a avut loc în cadrul Comisiei;

(d)

să solicite autorităților de securitate competente inițierea investigațiilor în cazul în care aparent a avut loc o scurgere de informații în afara Comisiei și să coordoneze investigațiile în cazul în care sunt implicate mai multe autorități de securitate;

(e)

să efectueze verificări periodice ale dispozițiilor de securitate destinate protecției informațiilor clasificate UE;

(f)

să mențină o legătură strânsă cu toate autoritățile de securitate implicate pentru a realiza coordonarea generală a securității;

(g)

să revizuiască continuu politica și procedurile de securitate ale Comisiei și, după caz, să elaboreze recomandările adecvate. În această privință, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate prezintă Comisiei planul anual de inspecție elaborat de Serviciul de securitate al Comisiei.

12.   GRUPUL CONSULTATIV PENTRU POLITICA DE SECURITATE A COMISIEI

Se instituie un Grup consultativ pentru politica de securitate a Comisiei. Grupul este format din membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate sau delegatul acestuia, care asigură președinția grupului, și din reprezentanți ai ANS din fiecare stat membru. Pot fi invitați, de asemenea, reprezentanți ai altor instituții europene. De asemenea, pot fi invitați să participe la reuniuni reprezentanți ai agențiilor descentralizate ale CE și UE relevante, atunci când se discută aspecte care îi privesc.

Grupul consultativ pentru politica de securitate a Comisiei se reunește la cererea președintelui sau a oricăruia dintre membrii săi. Grupul are sarcina de a examina și evalua toate problemele de securitate relevante și de a prezenta recomandări Comisiei, după caz.

13.   COMITETUL DE SECURITATE AL COMISIEI

Se instituie un Comitet de securitate al Comisiei. Comitetul este format din secretarul general, care asigură președinția acestuia, și din directorii generali ai Serviciului juridic, ai direcțiilor Administrație și personal, Relații externe, Justiție și Afaceri interne, directorul Centrului comun de cercetare și din șefii Serviciului de audit intern și ai Biroului de securitate al Comisiei. Pot fi invitați alți funcționari ai Comisiei. Sarcina comitetului este de a evalua măsurile de securitate în cadrul Comisiei și de a face recomandări în acest domeniu membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate.

14.   BIROUL DE SECURITATE AL COMISIEI

Pentru a îndeplini sarcinile menționate în secțiunea 11, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate are la dispoziția sa Biroul de securitate al Comisiei în vederea coordonării, supravegherii și punerii în aplicare a măsurilor de securitate.

Șeful Biroului de securitate al Comisiei este consilierul principal în probleme de securitate al membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate, acesta deținând funcția de secretar al Grupului consultativ pentru probleme de securitate. În această privință, acesta conduce lucrările de actualizare a reglementărilor de securitate și coordonează măsurile de securitate cu autoritățile competente ale statelor membre și, după caz, cu organizațiile internaționale cu care Comisia a încheiat acorduri de securitate. În acest scop, el acționează ca ofițer de legătură.

Șeful Biroului de securitate al Comisiei este responsabil cu acreditarea sistemelor și rețelelor IT din cadrul Comisiei. Șeful Biroului de securitate al Comisiei decide, de comun acord cu ANS competentă, în privința acreditării sistemelor și rețelelor IT care implică Comisia, pe de o parte, și orice alt destinatar al informațiilor clasificate UE, pe de altă parte.

15.   INSPECȚII DE SECURITATE

Biroul de securitate al Comisiei efectuează inspecții periodice privind dispozițiile de securitate pentru protecția informațiilor clasificate UE.

Biroul de securitate al Comisiei poate fi asistat în îndeplinirea sarcinilor sale de serviciile de securitate ale altor instituții UE care dețin ICUE sau de Autoritățile naționale de securitate ale statelor membre (1).

La cererea unui stat membru, ANS a statului membru în cauză poate efectua o inspecție a ICUE în cadrul Comisiei, împreună și de comun acord cu Serviciul de securitate al Comisiei.

16.   CLASIFICĂRI, IDENTIFICATORI ȘI MĂRCI DE SECURITATE

16.1.   Niveluri de clasificare (2)

Informațiile sunt clasificate la următoarele niveluri (a se vedea, de asemenea, apendicele 2):

 

STRICT SECRET UE: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii extrem de grave intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

 

SECRET UE: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii grave intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

 

CONFIDENȚIAL UE: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea dăuna intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

 

RESTRICȚIONAT UE: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea dezavantaja interesele Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

Nu sunt permise alte clasificări.

16.2.   Identificatori de securitate

Pentru a stabili limitele valabilității unei clasificări (însemnând, pentru informațiile clasificate, momentul declasării sau al declasificării automate), se poate utiliza un identificator de securitate convenit. Identificatorul este fie „PÂNĂ LA.… (oră/dată)”, fie „PÂNĂ LA… (eveniment)”.

Se aplică identificatori suplimentari de securitate, precum CRYPTO sau orice alt identificator recunoscut în UE, în cazul în care sunt necesare o distribuție limitată și o utilizare specială suplimentare față de cele desemnate de clasificarea de securitate.

Identificatorii de securitate se utilizează doar în combinație cu o clasificare.

16.3.   Mărci

Se poate utiliza o marcă pentru a specifica domeniul vizat de document sau o difuzare specială conform principiului nevoii de a cunoaște sau (pentru informații neclasificate) pentru a indica sfârșitul unei interdicții.

O marcă nu este o clasificare și nu trebuie să fie utilizată în locul unei clasificări.

Marca PESA se aplică pe documentele și copiile documentelor privind securitatea și apărarea Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre sau privind gestionarea militară sau nemilitară a situațiilor de criză.

16.4.   Aplicarea clasificării

Clasificarea se aplică după cum urmează:

(a)

pe documentele RESTRICȚIONAT UE, prin mijloace mecanice sau electronice;

(b)

pe documentele CONFIDENȚIAL UE, prin mijloace mecanice, manual sau prin tipărire pe hârtie înregistrată și ștampilată în prealabil;

(c)

pe documentele SECRET UE și STRICT SECRET UE, prin mijloace mecanice sau manual.

16.5.   Aplicarea identificatorilor de securitate

Identificatorii de securitate se aplică imediat sub clasificare, prin aceleași mijloace utilizate pentru aplicarea clasificărilor.

17.   GESTIONAREA CLASIFICĂRII

17.1.   Generalități

Informațiile se clasifică doar dacă este necesar. Clasificarea se indică clar și corect și se menține doar atât timp cât informația trebuie protejată.

Responsabilitatea pentru clasificarea informațiilor și pentru orice declasare sau declasificare ulterioară aparține exclusiv autorității de origine.

Funcționarii și alți angajați ai Comisiei clasifică, declasează sau declasifică informațiile conform instrucțiunilor primite de la șeful de departament sau cu acordul acestuia.

Procedurile detaliate pentru prelucrarea documentelor clasificate au fost astfel concepute încât să asigure că acestea fac obiectul unei protecții adecvate a informațiilor pe care le conțin.

Numărul de persoane autorizate să emită documente STRICT SECRET UE este păstrat la minimum, iar numele persoanelor în cauză sunt înscrise pe o listă întocmită de Biroul de securitate al Comisiei.

17.2.   Aplicarea clasificărilor

Clasificarea unui document este determinată de nivelul de sensibilitate al conținutului său, în conformitate cu definiția din secțiunea 16. Este importantă utilizarea corectă și cu moderație a clasificării. Acest lucru este valabil în special pentru clasificarea STRICT SECRET UE.

Autoritatea de origine a unui document care urmează a fi clasificat ține cont de normele stabilite anterior și limitează orice tendință de clasificare excesivă sau insuficientă.

Apendicele 2 conține un ghid practic de clasificare.

Paginile individuale, paragrafele, secțiunile, anexele, apendicele și documentele însoțitoare ale unui anumit document pot necesita clasificări diferite și sunt clasificate în consecință. Clasificarea documentului per ansamblu este clasificarea de cel mai înalt nivel atribuită unei părți din document.

Nivelul de clasificare al unei scrisori sau al unei note care are documente însoțitoare este la fel de înalt ca cel mai înalt nivel de clasificare al documentelor însoțitoare. Autoritatea de origine trebuie să indice clar la ce nivel ar trebui clasificată scrisoarea sau nota după separarea de documentele însoțitoare.

Accesul public este în continuare reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

17.3.   Declasarea și declasificarea

Documentele clasificate UE pot fi declasate sau declasificate doar cu permisiunea autorității de origine și, dacă este necesar, după discuții cu alte părți interesate. Declasarea sau declasificarea se confirmă în scris. Autoritatea de origine trebuie să comunice modificarea destinatarilor documentelor, iar aceștia din urmă trebuie să informeze eventualii destinatari ulteriori, cărora le-au transmis documentele în cauză sau copii ale acestora, cu privire la modificare.

Dacă este posibil, autoritățile de origine specifică pe documentele clasificate o dată, o perioadă sau un eveniment de la care conținutul poate fi declasat sau declasificat. Altfel, acestea revizuiesc documentele cel târziu o dată la cinci ani pentru a asigura necesitatea menținerii clasificării inițiale.

18.   SECURITATEA FIZICĂ

18.1.   Generalități

Principalele obiective ale măsurilor de securitate fizică sunt prevenirea accesului oricărei persoane neautorizate la informații și/sau materiale clasificate UE, prevenirea furtului sau degradării echipamentelor sau a altor bunuri și prevenirea hărțuirii sau a oricărui alt tip de agresiune asupra personalului, a altor angajați și a vizitatorilor.

18.2.   Cerințe de securitate

Toate sediile, zonele, clădirile, sălile, sistemele informatice și de comunicații etc. în care sunt păstrate și/sau prelucrate informații și materiale clasificate UE sunt protejate prin măsuri adecvate de securitate fizică.

La determinarea nivelului de securitate fizică necesar, se ține cont de toți factorii relevanți, precum:

(a)

clasificarea informațiilor și/sau a materialelor;

(b)

volumul și forma (de exemplu, pe suport de hârtie, pe suport informatic) ale informațiilor deținute;

(c)

amenințarea evaluată local venită din partea serviciilor de informații care au ca țintă UE, statele membre și/sau alte instituții sau părți terțe care dețin informații clasificate UE, în special acte de sabotaj, terorism și alte activități subversive și/sau criminale.

Măsurile de securitate fizică aplicate sunt concepute pentru:

(a)

a împiedica orice intrare frauduloasă sau prin forță a unui intrus;

(b)

a descuraja, a împiedica și a detecta acțiunile personalului neloial;

(c)

a împiedica accesul la informațiile clasificate UE al persoanelor care nu sunt motivate de nevoia de a cunoaște.

18.3.   Măsuri de securitate fizică

18.3.1.   Zone de securitate

Zonele în care sunt prelucrate și stocate informații clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior sunt organizate și structurate astfel încât să corespundă uneia dintre următoarele categorii:

(a)

zonă de securitate de clasa I: o zonă în care informațiile clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior sunt prelucrate și stocate astfel încât intrarea în zonă constituie, în practică, acces la informații clasificate. O astfel de zonă necesită:

(i)

un perimetru clar definit și protejat în care sunt controlate toate intrările și ieșirile;

(ii)

un sistem de control al intrărilor, care permite doar accesul persoanelor verificate adecvat și special autorizate pentru accesul în zonă;

(iii)

specificarea clasificării informațiilor păstrate în mod normal în zonă, adică a informațiile la care intrarea conferă acces;

(b)

zonă de securitate de clasa II: o zonă în care informațiile clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior sunt prelucrate și stocate astfel încât pot fi protejate de accesul unor persoane neautorizate prin intermediul unor controale interne, de exemplu sedii care adăpostesc servicii în care sunt prelucrate și stocate de obicei informații clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior. O astfel de zonă necesită:

(i)

un perimetru clar definit și protejat în care sunt controlate toate intrările și ieșirile;

(ii)

un sistem de control al intrărilor care permite accesul fără însoțitor doar în cazul persoanelor verificate adecvat și special autorizate să intre în zonă. Pentru orice alte persoane, se prevăd însoțitori sau controale echivalente, pentru a preveni accesul neautorizat la informații clasificate UE sau intrarea necontrolată în zone supuse inspecțiilor tehnice de securitate.

Zonele care nu sunt ocupate de personal de serviciu 24 de ore din 24 sunt inspectate imediat după programul normal de lucru pentru a asigura protecția adecvată a informațiilor clasificate UE.

18.3.2.   Zonă administrativă

O zonă de securitate de clasa I sau II poate fi înconjurată sau precedată de o zonă administrativă cu un nivel de securitate inferior. O astfel de zonă necesită un perimetru definit în mod vizibil care se permită verificarea personalului și a vehiculelor. În astfel de zone, se prelucrează și se stochează doar informații clasificate RESTRICȚIONAT UE și informații neclasificate.

18.3.3.   Controale la intrare și ieșire

Intrările în zonele de securitate de clasa I și II și ieșirile din aceste zone sunt controlate printr-un sistem de permise sau de identificare personală aplicabil întregului personal care lucrează în mod normal în aceste zone. De asemenea, se instituie un sistem de verificare a vizitatorilor destinat să împiedice accesul neautorizat la informațiile clasificate UE. Sistemele de permise pot fi însoțite de sisteme de identificare automată, care sunt considerate o suplimentare a pazei, și nu un înlocuitor integral al acesteia. O modificare a evaluării amenințării poate conduce la o întărire a măsurilor de control la intrare și ieșire, de exemplu pe parcursul vizitei unor persoane importante.

18.3.4.   Patrulări

În afara programului normal de lucru, au loc patrulări în zonele de securitate de clasa I și II pentru a asigura protecția bunurilor UE împotriva compromiterii, deteriorării sau pierderii. Frecvența patrulărilor va fi determinată în funcție de condițiile locale, dar, orientativ, acestea trebuie să aibă loc o dată la două ore.

18.3.5.   Containere de securitate și seifuri

Pentru stocarea informațiilor clasificate UE se utilizează trei clase de containere:

clasa A: containere aprobate la nivel național pentru stocarea informațiilor STRICT SECRET UE din zonele de securitate de clasa I și II;

clasa B: containere aprobate la nivel național pentru stocarea informațiilor SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE din zonele de securitate de clasa I și II;

clasa C: mobilier de birou destinat exclusiv stocării informațiilor RESTRICȚIONAT UE.

Pentru seifurile instalate în zone de securitate de clasa I sau II și pentru toate zonele de securitate de clasa I în care informații clasificate CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior sunt păstrate pe rafturi deschise sau sunt prezentate pe grafice, hărți etc., pereții, podelele și plafoanele, ușa (ușile) cu încuietori trebuie să fie certificate de către o SAA ca oferind o protecție echivalentă clasei de containere de securitate aprobate pentru stocarea informațiilor având aceeași clasificare.

18.3.6.   Dispozitive de închidere

Dispozitivele de închidere utilizate pentru containerele de securitate și seifurile în care sunt stocate informații clasificate UE respectă următoarele standarde:

grupa A: aprobate la nivel național pentru containere de clasa A;

grupa B: aprobate la nivel național pentru containere de clasa B;

grupa C: destinate exclusiv pentru mobilierul de birou de clasa C.

18.3.7.   Controlul cheilor și al combinațiilor

Cheile de la containerele de securitate nu se scot din clădirile Comisiei. Combinațiile de la containerele de securitate trebuie memorate de persoanele care au nevoie să le cunoască. Pentru situațiile de urgență, ofițerul local de securitate al departamentului în cauză al Comisiei trebuie să dețină chei de rezervă și câte o înregistrare scrisă a fiecărei combinații; acestea din urmă se păstrează în plicuri separate opace, sigilate. Cheile de lucru, cheile de rezervă de securitate și combinațiile se păstrează în containere de securitate separate. Aceste chei și combinații trebuie să beneficieze de o protecție cel puțin la fel de strictă ca și materialele la care asigură accesul.

Cunoașterea combinațiilor de la containerele de securitate este limitată la cât mai puține persoane posibil. Combinațiile sunt modificate:

(a)

la primirea unui nou container;

(b)

la orice modificare de personal;

(c)

în caz de compromitere, reală sau suspectată;

(d)

de preferință la intervale de șase luni și cel puțin o dată la douăsprezece luni.

18.3.8.   Dispozitive de detectare a intruziunilor

Dacă pentru protejarea informațiilor clasificate UE se utilizează sisteme de alarmă, televiziune cu circuit închis sau alte dispozitive electrice, se asigură o sursă de alimentare cu electricitate în caz de urgență, pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu electricitate. O altă cerință de bază este ca o defecțiune de funcționare sau o încercare de neutralizare a sistemelor în cauză să declanșeze o alarmă sau un alt avertisment fiabil personalului de supraveghere.

18.3.9.   Echipamente aprobate

Biroul de securitate al Comisiei menține liste actualizate cu tipurile și modelele de echipamente de securitate pe care le-a aprobat pentru protecția informațiilor clasificate UE în diverse circumstanțe și condiții specifice. Biroul de securitate al Comisiei întocmește aceste liste, inter alia, pe baza informațiilor furnizate de ANS.

18.3.10.   Protejarea fizică a copiatoarelor și faxurilor

Copiatoarele și faxurile sunt protejate fizic în măsura necesară pentru a asigura utilizarea lor exclusivă de către personalul autorizat în scopul stocării informațiilor clasificate și controlarea adecvată a tuturor produsele clasificate.

18.4.   Protecția împotriva vederii și ascultării clandestine

18.4.1.   Protecția împotriva vederii

Se adoptă toate măsurile necesare, ziua și noaptea, pentru a asigura că informațiile clasificate UE nu sunt văzute, nici măcar accidental, de persoane neautorizate.

18.4.2.   Protecția împotriva ascultării

Serviciile sau zonele în care se discută în mod regulat despre informații clasificate SECRET UE sunt protejate împotriva tentativelor de ascultare clandestină activă sau pasivă, dacă acest lucru este impus de riscuri. Responsabilitatea evaluării riscurilor unor astfel de tentative revine Biroului de securitate al Comisiei după consultarea ANS, dacă este necesar.

18.4.3.   Introducerea echipamentelor electronice și de înregistrare

Nu este permisă introducerea de telefoane mobile, calculatoare personale, dispozitive de înregistrare, aparate foto și alte dispozitive electronice sau de înregistrare în zonele de securitate sau în zonele protejate tehnic fără acordul prealabil al șefului Biroului de securitate al Comisiei.

Pentru a determina măsurile de protecție care trebuie adoptate în sediile sensibile la ascultarea clandestină pasivă (de exemplu, izolarea pereților, a ușilor, a plafoanelor și a podelelor, măsurarea radiațiilor compromițătoare) și la ascultarea clandestină activă (de exemplu, căutarea de microfoane), Biroul de securitate al Comisiei poate solicita asistența unor experți din cadrul ANS.

În mod similar, atunci când circumstanțele impun acest lucru, echipamentele de telecomunicații și echipamentele electrice și electronice de birou, de orice tip, utilizate în cursul unor reuniuni la nivel SECRET UE sau superior pot fi verificate de către specialiști în securitate tehnică ai ANS, la cererea șefului Biroului de securitate al Comisiei.

18.5.   Zone protejate tehnic

Anumite zone pot fi desemnate ca zone protejate tehnic. Se efectuează o verificare specială la intrare. Aceste zone sunt păstrate închise printr-o metodă aprobată atunci când nu sunt ocupate, iar toate cheile sunt considerate chei de securitate. Astfel de zone sunt supuse unor inspecții fizice periodice, care se efectuează, de asemenea, după orice intrare neautorizată, reală sau suspectată.

Se întocmește un inventar detaliat al echipamentelor și mobilierului pentru a monitoriza mișcarea acestora. Într-o astfel de zonă nu se poate introduce nici o piesă de mobilier sau nici un echipament înainte ca acestea să fi fost supuse unei verificări atente de către personalul de securitate special pregătit, cu scopul de a detecta eventualele dispozitive de ascultare. În general, instalarea liniilor de comunicații în zonele protejate tehnic nu este permisă fără autorizarea prealabilă a autorității competente.

19.   NORME GENERALE PRIVIND PRINCIPIUL NEVOII DE A CUNOAȘTE ȘI AUTORIZĂRILE DE SECURITATE ALE PERSONALULUI UE

19.1.   Generalități

Accesul la informațiile clasificate UE este autorizat doar persoanelor care au o „nevoie de a cunoaște” pentru a-și îndeplini sarcinile sau misiunile. Accesul la informațiile clasificate STRICT SECRET UE, SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE este autorizat doar persoanelor care dețin o autorizare de securitate adecvată.

Responsabilitatea pentru determinarea „nevoii de a cunoaște” revine departamentului în cadrul căruia urmează a fi angajată persoana în cauză.

Responsabilitatea de a solicita autorizarea pentru personalul propriu revine fiecărui departament.

Ca urmare, se emite un „certificat personal de securitate UE” care menționează nivelul informațiilor clasificate la care persoana autorizată poate avea acces și data expirării.

Un certificat personal de securitate UE pentru o anumită clasificare poate permite accesul deținătorului la informații cu un nivel inferior de clasificare.

Alte persoane decât funcționarii sau alți angajați, precum contractanții externi, experții sau consultanții, cu care poate fi necesar a discuta despre informații clasificate UE sau cărora poate fi necesar a li se arăta astfel de informații trebuie să dețină o autorizare personală de securitate UE în ceea ce privește informațiile clasificate UE și trebuie să fie informate cu privire la responsabilitatea lor în domeniul securității.

Accesul public este în continuare reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

19.2.   Norme specifice privind accesul la informațiile STRICT SECRET UE

Toate persoanele care urmează să aibă acces la informații STRICT SECRET UE sunt, în prealabil, verificate pentru accesul la astfel de informații.

Toate persoanele care trebuie să aibă acces la informații STRICT SECRET UE sunt desemnate de către membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate, iar numele acestor persoane sunt înscrise în registrul STRICT SECRET UE adecvat. Biroul de securitate al Comisiei creează și ține acest registru.

Înainte de a avea acces la informații STRICT SECRET UE, toate persoanele semnează un certificat prin care confirmă că au fost informate în privința procedurilor de securitate ale Comisiei și că înțeleg pe deplin responsabilitatea specială ce le revine în salvgardarea informațiilor STRICT SECRET UE, precum și consecințele pe care normele UE și dispozițiile naționale legislative sau administrative le prevăd pentru divulgarea, intenționată sau din neglijență, de informații clasificate unor persoane neautorizate.

În cazul persoanelor care au acces la informații STRICT SECRET UE la reuniuni etc., ofițerul de control competent al serviciului sau organului în cadrul căruia sunt angajate persoanele în cauză notifică organismului care organizează reuniunea faptul că persoanele în cauză dețin autorizații în acest sens.

Numele tuturor persoanelor care nu mai sunt angajate în funcții care necesită accesul la informații STRICT SECRET UE sunt eliminate de pe lista STRICT SECRET UE. În plus, persoanelor în cauză li se atrage din nou atenția asupra responsabilităților speciale care le revin în salvgardarea informațiilor STRICT SECRET UE. Persoanele în cauză semnează, de asemenea, o declarație prin care se angajează să nu utilizeze și să nu transmită informațiile STRICT SECRET UE pe care le dețin.

19.3.   Norme specifice privind accesul la informații SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE

Toate persoanele care urmează să aibă acces la informații SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE sunt, în prealabil, verificate în măsura adecvată.

Toate persoanele care urmează să aibă acces la informații SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE trebuie să cunoască dispozițiile adecvate de securitate și consecințele neglijenței.

În cazul persoanelor care au acces la informații SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE la reuniuni etc., ofițerul de securitate al organismului în cadrul căruia sunt angajate persoanele în cauză notifică organismului care organizează reuniunea faptul că persoanele în cauză dețin autorizații în acest sens.

19.4.   Norme specifice privind accesul la informații RESTRICȚIONAT UE

Persoanele care au acces la informații RESTRICȚIONAT UE vor fi avertizate în privința prezentelor norme de securitate și a consecințelor neglijenței.

19.5.   Transferuri

Când un membru al personalului este transferat dintr-un post care implică utilizarea de materiale clasificate UE, registratura trebuie să supravegheze transferul adecvat al materialelor în cauză de la vechiul la noul funcționar.

Când un membru al personalului este transferat pe un alt post care implică utilizarea de materiale clasificate UE, ofițerul local de securitate instruiește persoana în cauză în mod corespunzător.

19.6.   Instrucțiuni speciale

Se impune ca persoanele care trebuie să utilizeze informații clasificate UE să fie atenționate, la preluarea funcțiilor lor și ulterior periodic, în privința:

(a)

pericolelor pe care le prezintă la adresa securității conversațiile indiscrete;

(b)

precauțiilor care trebuie luate în relațiile cu presa și cu reprezentanții grupurilor de interese speciale;

(c)

amenințării reprezentate de activitățile serviciilor de informații care au drept țintă UE și statele sale membre în ceea ce privește informațiile clasificate și activitățile UE;

(d)

obligației de a raporta imediat autorităților de securitate competente orice demers sau manevră care generează suspiciuni privind activități de spionaj sau orice situație neobișnuită care are legătură cu securitatea.

Toate persoanele expuse în mod normal unor contacte frecvente cu reprezentanți ai țărilor ale căror servicii de informații au drept țintă UE sau statele sale membre în ceea ce privește informațiile clasificate și activitățile UE sunt informate în privința tehnicilor cunoscute ca fiind utilizate de diverse servicii de informații.

Nu există dispoziții de securitate în cadrul Comisiei referitoare la călătoriile private către orice destinație ale personalului autorizat să aibă acces la informații clasificate UE. Totuși, Biroul de securitate al Comisiei informează funcționarii și alți angajați aflați sub responsabilitatea sa cu privire la reglementările în materie de călătorii sub incidența cărora ar putea intra.

20.   PROCEDURĂ DE AUTORIZARE DE SECURITATE PENTRU FUNCȚIONARI ȘI ALȚI ANGAJAȚI AI COMISIEI

(a)

Doar funcționarii, alți angajați ai Comisiei sau persoanele care lucrează în cadrul Comisiei care, prin natura sarcinilor lor sau pentru cerințe de serviciu, trebuie să cunoască sau să utilizeze informații clasificate deținute de Comisie au acces la astfel de informații.

(b)

Pentru a avea acces la informații clasificate „STRICT SECRET UE”, „SECRET UE” și „CONFIDENȚIAL UE”, persoanele menționate la litera (a) anterioară trebuie să fi fost autorizate în conformitate cu procedura menționată la literele (c) și (d) din prezenta secțiune.

(c)

Autorizațiile se acordă doar persoanelor care au fost supuse unei verificări de securitate de către autoritățile naționale competente ale statelor membre (ANS) în conformitate cu procedura menționată la literele (i)–(n).

(d)

Șeful Biroului de securitate al Comisiei este responsabil cu acordarea autorizațiilor menționate la literele (a), (b) și (c).

(e)

Acesta acordă autorizația după obținerea avizului emis de autoritățile naționale competente ale statelor membre pe baza verificării de securitate efectuate în conformitate cu literele (i)–(n).

(f)

Biroul de securitate al Comisiei păstrează o listă actualizată a tuturor posturilor sensibile, furnizată de departamentele competente ale Comisiei, și a tuturor persoanelor cărora li s-a acordat o autorizație (temporară).

(g)

Autorizația, valabilă pe o perioadă de cinci ani, nu poate depăși durata funcțiilor în temeiul cărora este acordată. Autorizația poate fi reînnoită în conformitate cu procedura menționată la litera (e).

(h)

Autorizația este retrasă de șeful Biroului de securitate al Comisiei în cazul în care acesta consideră că există motive justificate în acest sens. Orice decizie de retragere a unei autorizații este notificată persoanei în cauză, care poate solicita să fie audiată de șeful Biroului de securitate al Comisiei și de autoritatea națională competentă.

(i)

Verificarea de securitate se efectuează cu sprijinul persoanei vizate și la cererea șefului Biroului de securitate al Comisiei. Autoritatea națională competentă pentru verificare este cea a statului membru al cărui cetățean este persoana supusă autorizării. În cazul în care persoana în cauză nu este cetățean al unui stat membru al UE, șeful Biroului de securitate al Comisiei va solicita efectuarea unei verificări de securitate de către statul membru al UE în care persoana în cauză își are domiciliul sau reședința uzuală.

(j)

În cadrul procedurii de verificare, persoana în cauză trebuie să completeze un formular cu informații personale.

(k)

Șeful Biroului de securitate al Comisiei specifică în cererea sa tipul și nivelul informațiilor clasificate care vor fi puse la dispoziția persoanei în cauză, astfel încât autoritățile naționale competente să poată efectua procesul de verificare și să emită un aviz cu privire la nivelul de autorizare adecvat pentru a fi acordat persoanei în cauză.

(l)

Întregul proces de verificare de securitate și rezultatele obținute sunt supuse reglementărilor relevante în vigoare în statul membru în cauză, inclusiv cele privind căile de apel.

(m)

Dacă autoritățile naționale competente ale statului membru emit un aviz pozitiv, șeful Biroului de securitate al Comisiei poate acorda autorizația persoanei în cauză.

(n)

Un aviz negativ emis de autoritățile naționale competente este notificat persoanei în cauză, care poate solicita să fie audiată de șeful Biroului de securitate al Comisiei. În cazul în care consideră că acest lucru este necesar, șeful Biroului de securitate al Comisiei poate solicita autorităților naționale competente orice clarificări suplimentare pe care acestea le pot furniza. Dacă avizul negativ este confirmat, nu se acordă autorizația.

(o)

Toate persoanele autorizate în sensul literelor (d) și (e) primesc, în momentul acordării autorizației și ulterior periodic, toate instrucțiunile necesare privind protecția informațiilor clasificate și mijloacele prin care se asigură această protecție. Persoanele în cauză semnează o declarație prin care confirmă primirea instrucțiunilor și se angajează să le respecte.

(p)

Șeful Biroului de securitate al Comisiei ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei secțiuni, în special în ceea ce privește normele care reglementează accesul la lista persoanelor autorizate.

(q)

În mod excepțional și în funcție de necesitățile serviciului, șeful Biroului de securitate al Comisiei poate acorda, după notificarea autorităților naționale competente și cu condiția ca acestea să nu răspundă în termen de o lună, autorizări temporare pentru o perioadă de maximum 6 luni, până la finalizarea verificării menționate la litera (i).

(r)

Autorizările provizorii și temporare astfel acordate nu permit accesul la informații STRICT SECRET UE; accesul la aceste informații este limitat doar la funcționarii care au fost efectiv supuși unei verificări cu rezultate pozitive, în conformitate cu litera (i). Până la finalizarea verificării, funcționarii care trebuie să fie autorizați pentru nivelul STRICT SECRET UE pot fi autorizați, temporar și provizoriu, să acceseze informații clasificate până la nivelul SECRET UE, inclusiv.

21.   PREGĂTIREA, DISTRIBUIREA, TRANSMITEREA, SECURITATEA PERSONALĂ A CURIERILOR ȘI COPII SUPLIMENTARE, TRADUCERI ȘI EXTRASE ALE DOCUMENTELOR CLASIFICATE UE

21.1.   Pregătire

1.

Clasificările UE se aplică conform mențiunilor din secțiunea 16, iar pentru documentele CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior clasificările apar centrat în partea de sus și de jos a fiecărei pagini, toate paginile fiind numerotate. Fiecare document clasificat UE poartă un număr de referință și o dată. În cazul documentelor STRICT SECRET UE și SECRET UE, acest număr de referință apare pe fiecare pagină. Dacă acestea trebuie distribuite în mai multe exemplare, fiecare dintre ele poartă un număr de exemplar, care apare pe prima pagină, împreună cu numărul total de pagini. Toate anexele și documentele însoțitoare sunt enumerate pe prima pagină a unui document clasificat CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior.

2.

Documentele clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior sunt dactilografiate, traduse, stocate, fotocopiate, înregistrate pe suport magnetic sau pe microfilm doar de către persoane care au primit autorizația de a accesa informații clasificate UE cel puțin până la clasificarea de securitate adecvată a documentului în cauză.

3.

Dispozițiile care reglementează elaborarea computerizată a documentelor clasificate sunt prevăzute în secțiunea 25.

21.2.   Distribuire

1.

Informațiile clasificate UE se distribuie doar persoanelor care au nevoie să le cunoască și care dețin autorizarea de securitate adecvată. Autoritatea de origine specifică destinatarii inițiali.

2.

Documentele STRICT SECRET UE sunt difuzate prin registraturi STRICT SECRET UE (a se vedea secțiunea 22.2). În cazul mesajelor STRICT SECRET UE, registratura competentă poate autoriza șeful centrului de comunicații să realizeze numărul de copii specificat în lista destinatarilor.

3.

Documentele clasificate SECRET UE și de nivel inferior pot fi redistribuite de către destinatarul inițial altor destinatari pe baza nevoii de a cunoaște. Totuși, autoritățile de origine menționează clar orice restricții pe care dorește să le impună. Ori de câte ori sunt impuse astfel de restricții, destinatarii pot redistribui documentele doar cu aprobarea autorităților de origine.

4.

La intrarea într-o DG sau într-un serviciu sau la ieșirea dintr-o DG sau dintr-un serviciu, orice document clasificat CONFIDENȚIAL UE sau de nivel superior este înregistrat de registratura locală ICUE a departamentului în cauză. Elementele care trebuie înregistrate (referințe, data și, dacă este cazul, numărul exemplarului) trebuie să permită identificarea documentelor și trebuie să fie înregistrate într-un registru sau pe un suport informatic special protejat (a se vedea secțiunea 22.1).

21.3.   Transmiterea documentelor clasificate UE

21.3.1.   Ambalare, confirmări de primire

1.

Documentele clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior se transmit în plicuri duble, opace și rezistente. Plicul interior este marcat cu clasificarea de securitate UE adecvată, precum și, dacă este posibil, cu toate elementele privind funcția și adresa destinatarului.

2.

Doar un ofițer de control al registraturii (a se vedea secțiunea 22.1) sau înlocuitorul acestuia poate deschide plicul interior și confirma primirea documentelor pe care le conține, cu excepția cazului în care plicul este adresat unei anumite persoane. În acest caz, registratura competentă (a se vedea secțiunea 22.1) înregistrează sosirea plicului și doar persoana căreia îi este adresat poate deschide plicul interior și confirma primirea documentelor pe care le conține.

3.

În plicul interior este introdus un formular de confirmare de primire. Confirmarea de primire, care nu se clasifică, menționează numărul de referință, data și numărul exemplarului documentului, dar niciodată subiectul acestuia.

4.

Plicul interior este introdus într-un plic exterior care este marcat cu un număr de colet, pentru confirmarea primirii. Clasificarea de securitate nu apare în nici un caz pe plicul exterior.

5.

Pentru documentele clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior, curierii și mesagerii obțin confirmări de primire corespunzătoare numerelor de colet.

21.3.2.   Transmiterea în cadrul unei clădiri sau al unui grup de clădiri

În cadrul unei clădiri sau al unui grup de clădiri, documentele clasificate pot fi transportate într-un plic sigilat marcat doar cu numele destinatarului, cu condiția ca plicul să fie transportat de o persoană autorizată la nivelul de clasificare a documentelor.

21.3.3.   Transmiterea în interiorul unei țări

1.

În interiorul unei țări, documentele STRICT SECRET UE trebuie transmise doar prin intermediul unui serviciu oficial de mesagerie sau prin persoane autorizate să aibă acces la informații STRICT SECRET UE.

2.

Ori de câte ori se utilizează un serviciu de mesagerie pentru transmiterea unui document STRICT SECRET UE în afara unei clădiri sau a unui grup de clădiri, se respectă dispozițiile privind ambalarea și confirmarea de primire prevăzute în prezentul capitol. Serviciile de livrare trebuie să dețină un personal adecvat, astfel încât să asigure că pachetele care conțin documente STRICT SECRET UE rămân permanent sub supravegherea directă a unui funcționar responsabil.

3.

În mod excepțional, documentele STRICT SECRET UE pot fi transportate de alți funcționari decât mesagerii în afara unei clădiri sau a unui grup de clădiri pentru utilizare locală la reuniuni și discuții, cu condiția ca:

(a)

purtătorul să dețină autorizația de a accesa documentele STRICT SECRET UE în cauză;

(b)

modul de transport să respecte normele care reglementează transmiterea documentelor STRICT SECRET UE;

(c)

funcționarul să nu lase în nici un caz nesupravegheate documentele STRICT SECRET UE;

(d)

să se ia măsuri pentru ca lista documentelor astfel transportate să fie păstrată în registratura STRICT SECRET UE care deține documentele și să fie înregistrată într-un registru și verificată față de înregistrare la returnarea acestora.

4.

Într-o anumită țară, documentele SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE pot fi expediate fie prin poștă, dacă acest mod de trimitere este permis de reglementările naționale și este în conformitate cu prevederile reglementărilor în cauză, fie prin serviciu de mesagerie, fie prin intermediul unor persoane autorizate să aibă acces la informații clasificate UE.

5.

Pe baza acestor norme, Biroul de securitate al Comisiei va elabora instrucțiuni privind personalul care transportă documente clasificate UE. Purtătorul trebuie să citească și să semneze aceste instrucțiuni. În special, instrucțiunile subliniază faptul că, în nici un caz, documentele nu pot:

(a)

ieși din posesia purtătorului, cu excepția cazului în care se află în siguranță în conformitate cu prevederile secțiunii 18;

(b)

fi lăsate nesupravegheate în mijloace de transport în comun sau în autoturisme sau în locuri precum restaurante sau hoteluri; documentele nu pot fi păstrate în seifuri la hoteluri sau nu pot rămâne nesupravegheate în camere de hotel;

(c)

fi citite în locuri publice precum avioane sau trenuri.

21.3.4.   Transmiterea de la un stat la altul

1.

Materialele clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior se transmit prin servicii de curier UE diplomatic sau militar.

2.

Cu toate acestea, poate fi autorizat transportul de către o persoană al materialelor clasificate SECRET UE sau CONFIDENȚIAL UE dacă dispozițiile privind transportul sunt de natură să asigure faptul că materialele în cauză nu pot intra în posesia unor persoane neautorizate.

3.

Membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate poate autoriza transportul de către persoane dacă nu sunt disponibili curieri diplomatici sau militari sau dacă utilizarea unor astfel de curieri ar determina o întârziere care ar periclita operațiunile UE, iar materialul în cauză este solicitat de urgență de destinatar. Biroul de securitate al Comisiei va elabora instrucțiuni care reglementează transportul internațional al materialelor clasificate până la nivelul SECRET UE, inclusiv, de către alte persoane decât curierii diplomatici sau militari. Instrucțiunile prevăd că:

(a)

purtătorul deține autorizația de securitate adecvată;

(b)

toate materialele astfel transportate sunt înregistrate de departamentul adecvat sau de registratura adecvată;

(c)

pachetele sau gențile care conțin materiale UE poartă un sigiliu oficial pentru a împiedica sau descuraja inspecția vamală, precum și etichete de identificare cu instrucțiuni pentru găsitor;

(d)

purtătorul deține un certificat de curier și/sau un ordin de misiune recunoscut de toate statele membre, prin care este autorizat să transporte pachetul astfel identificat;

(e)

dacă transportul se face pe cale terestră, nu se tranzitează nici un stat nemembru al UE și nu se trece nici o frontieră a unui astfel de stat, cu excepția cazului în care statul expeditor obține o garanție specifică din partea statului în cauză;

(f)

dispozițiile de călătorie ale purtătorului referitoare la destinații, traseele urmate și mijloacele de transport utilizate respectă normele UE sau – dacă dispozițiile naționale privind aceste aspecte sunt mai stricte – dispozițiile în cauză;

(g)

materialele nu trebuie să iasă din posesia purtătorului, cu excepția cazului în care sunt păstrate în conformitate cu dispozițiile privind păstrarea în siguranță prevăzute în secțiunea 18;

(h)

materialele nu trebuie să fie lăsate nesupravegheate în mijloace de transport în comun sau în autoturisme sau în locuri precum restaurante sau hoteluri; materialele nu trebuie depuse în seifuri la hoteluri sau nu trebuie lăsate nesupravegheate în camere de hotel;

(i)

dacă materialele transportate conțin documente, acestea nu trebuie citite în locuri publice (de exemplu în avioane, trenuri etc.).

4.

Persoana desemnată să transporte materialele clasificate trebuie să citească și să semneze instrucțiuni de securitate care conțin cel puțin instrucțiunile enumerate anterior și procedurile care trebuie urmate într-o situație de urgență sau în cazul în care pachetul care conține materialele clasificate face obiectul unui control efectuat de funcționarii vamali sau de funcționarii de securitate dintr-un aeroport.

21.3.5.   Transmiterea documentelor restricționat UE

Nu sunt prevăzute dispoziții speciale privind transmiterea documentelor RESTRICȚIONAT UE, cu excepția faptului că transmiterea trebuie să asigure că documentele nu pot intra în posesia unor persoane neautorizate.

21.4.   Securitatea personală a curierilor

Toți curierii și mesagerii angajați pentru transportul de documente SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE fac obiectul unei verificări de securitate adecvate.

21.5.   Mijloace electronice și alte mijloace de transmitere tehnică

1.

Măsurile de securitate a comunicațiilor sunt destinate să asigure transmiterea în siguranță a informațiilor clasificate UE. Normele aplicabile transmiterii de informații clasificate UE sunt prezentate în secțiunea 25.

2.

Doar centrele de comunicații, rețelele și/sau terminalele și sistemele acreditate pot transmite informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și SECRET UE.

21.6.   Copii suplimentare, traduceri și extrase ale documentelor clasificate UE

1.

Doar autoritatea de origine poate autoriza copierea sau traducerea documentelor STRICT SECRET UE.

2.

În cazul în care persoane neautorizate la nivelul STRICT SECRET UE au nevoie de informații care, deși sunt incluse într-un document STRICT SECRET UE, nu sunt clasificate la acest nivel, șeful registraturii STRICT SECRET UE (a se vedea secțiunea 22.2) poate fi autorizat să realizeze numărul necesar de extrase din documentul în cauză. În același timp, acesta ia măsurile necesare pentru a asigura că extrasele în cauză primesc o clasificare de securitate adecvată.

3.

Documentele clasificate SECRET UE și de nivel inferior pot fi reproduse și traduse de către destinatar, în cadrul prezentelor dispoziții de securitate și cu condiția respectării stricte a principiului nevoii de a cunoaște. Măsurile de securitate aplicabile documentului original se aplică și reproducerilor și/sau traducerilor documentului în cauză.

22.   REGISTRATURI ICUE, REGRUPĂRI, VERIFICĂRI, ARHIVARE ȘI DISTRUGEREA ICUE

22.1.   Registraturi locale ICUE

1.

În cadrul Comisiei, în fiecare departament, în funcție de necesități, una sau multe registraturi locale ICUE sunt însărcinate cu înregistrarea, reproducerea, transmiterea, arhivarea și distrugerea documentelor clasificate SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE.

2.

În cazul în care un departament nu dispune de o registratură locală ICUE, registratura locală ICUE a Secretariatului General va acționa ca registratură ICUE a departamentului respectiv.

3.

Registraturile locale ICUE se subordonează șefului de departament, de la care își primesc instrucțiunile. Șeful acestor registraturi este ofițerul de control al registraturii (RCO).

4.

Acestea sunt supuse supravegherii ofițerului local de securitate în ceea ce privește dispozițiile referitoare la prelucrarea documentelor ICUE și respectarea măsurilor corespunzătoare de securitate.

5.

Funcționarii angajați în registraturile locale ICUE sunt autorizați să aibă acces la ICUE în conformitate cu secțiunea 20.

6.

Sub autoritatea șefului competent de departament, registraturile locale ICUE:

(a)

gestionează operațiunile privind înregistrarea, reproducerea, traducerea, transmiterea, expedierea și distrugerea informațiilor în cauză;

(b)

actualizează registrul privind informațiile clasificate;

(c)

chestionează periodic emitenții cu privire la necesitatea de a menține clasificarea informațiilor.

7.

Registraturile locale ICUE țin un registru conținând următoarele date:

(a)

data elaborării informațiilor clasificate;

(b)

nivelul de clasificare;

(c)

data expirării clasificării;

(d)

numele și departamentul emitentului;

(e)

destinatarul sau destinatarii, cu număr de ordine;

(f)

subiectul;

(g)

numărul;

(h)

numărul de exemplare distribuite;

(i)

date privind elaborarea de inventare ale informațiilor clasificate prezentate departamentului;

(j)

registrul privind declasarea și declasificarea informațiilor clasificate.

8.

Normele generale prevăzute în secțiunea 21 se aplică registraturilor locale ICUE ale Comisiei, cu excepția eventualelor modificări aduse de normele specifice prevăzute în prezenta secțiune.

22.2.   Registratura STRICT SECRET UE

22.2.1.   Generalități

1.

O registratură centrală STRICT SECRET UE asigură înregistrarea, prelucrarea și difuzarea documentelor STRICT SECRET UE în conformitate cu prezentele dispoziții de securitate. Șeful registraturii STRICT SECRET UE este ofițerul de control al registraturii STRICT SECRET UE.

2.

Registratura centrală STRICT SECRET UE acționează ca autoritate principală de primire și de expediere în cadrul Comisiei, în relația cu alte instituții europene, cu statele membre, cu organizațiile internaționale și cu statele terțe cu care Comisia a încheiat acorduri privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate.

3.

Dacă este necesar, se instituie registraturi secundare, însărcinate cu gestionarea internă a documentelor STRICT SECRET UE; acestea păstrează înregistrări actualizate privind circulația fiecărui document care intră în responsabilitatea registraturii secundare.

4.

Registraturile secundare STRICT SECRET UE sunt instituite în conformitate cu secțiunea 22.2.3 ca răspuns la nevoi pe termen lung și sunt atașate unei registraturi centrale STRICT SECRET UE. În cazul unei necesități de consultare doar temporară și ocazională a documentelor STRICT SECRET UE, aceste documente pot fi comunicate fără instituirea unei registraturi secundare STRICT SECRET UE, cu condiția să se prevadă norme care să asigure că acestea rămân sub controlul registraturii STRICT SECRET UE adecvate și că sunt respectate toate măsurile de securitate fizică și cele privind personalul.

5.

Registraturile secundare nu pot transmite documente STRICT SECRET UE direct altor registraturi secundare ale aceleiași registraturi centrale STRICT SECRET UE fără aprobarea expresă a acesteia din urmă.

6.

Toate schimburile de documente STRICT SECRET UE între registraturi secundare care nu aparțin aceleiași registraturi centrale au loc prin intermediul registraturilor centrale STRICT SECRET UE.

22.2.2.   Registratura centrală STRICT SECRET UE

În calitate de ofițer de control, șeful registraturii centrale STRICT SECRET UE are ca responsabilități:

(a)

transmiterea documentelor STRICT SECRET UE în conformitate cu dispozițiile definite în secțiunea 21.3;

(b)

păstrarea unei liste cu toate registraturile secundare STRICT SECRET UE subordonate, împreună cu numele și semnăturile ofițerilor de control desemnați și ale adjuncților lor autorizați;

(c)

păstrarea confirmărilor de primire de la registraturi pentru toate documentele STRICT SECRET UE distribuite de registratura centrală;

(d)

ținerea unui registru al documentelor STRICT SECRET UE deținute și distribuite;

(e)

păstrarea unei liste actualizate a tuturor registraturilor centrale STRICT SECRET UE cu care corespondează în mod normal, împreună cu numele și semnăturile ofițerilor de control desemnați și ale adjuncților lor autorizați;

(f)

salvgardarea fizică a tuturor documentelor STRICT SECRET UE deținute în cadrul registraturii în conformitate cu reglementările prevăzute în secțiunea 18.

22.2.3.   Registraturi secundare STRICT SECRET UE

În calitate de ofițer de control, șeful unei registraturi secundare STRICT SECRET UE are ca responsabilități:

(a)

transmiterea documentelor STRICT SECRET UE în conformitate cu dispozițiile prevăzute în secțiunea 21.3;

(b)

păstrarea unei liste actualizate cu toate persoanele autorizate să aibă acces la informațiile STRICT SECRET UE aflate sub controlul său;

(c)

distribuirea documentelor STRICT SECRET UE în conformitate cu instrucțiunile autorității de origine și pe baza nevoii de a cunoaște, după ce a verificat, în prealabil, că destinatarul deține autorizarea de securitate adecvată;

(d)

ținerea unui registru actualizat al tuturor documentelor STRICT SECRET UE deținute și distribuite sub controlul său sau care au fost transmise altor registraturi STRICT SECRET UE și păstrarea tuturor confirmărilor de primire corespunzătoare;

(e)

păstrarea unei liste actualizate a registraturilor STRICT SECRET UE cu care este autorizat să facă schimb de documente STRICT SECRET UE, împreună cu numele și semnăturile ofițerilor de control și ale adjuncților autorizați ai acestora;

(f)

salvgardarea fizică a tuturor documentelor STRICT SECRET UE deținute în cadrul registraturii secundare în conformitate cu normele prevăzute în secțiunea 18.

22.3.   Inventarieri, regrupări și verificări ale documentelor clasificate UE

1.

În fiecare an, fiecare registratură STRICT SECRET UE menționată în prezenta secțiune efectuează o inventariere detaliată a documentelor STRICT SECRET UE. Un document este considerat ca fiind inventariat dacă registratura constată existența fizică a documentului sau deține o confirmare de primire de la registratura STRICT SECRET UE căreia i-a fost trimis documentul, un certificat de distrugere a documentului sau o instrucțiune de declasare sau declasificare a documentului în cauză. Registraturile STRICT SECRET UE transmit rezultatele inventarelor anuale membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate, până cel târziu la data de 1 aprilie a fiecărui an.

2.

Registraturile secundare STRICT SECRET UE transmit rezultatele inventarului lor anual registraturii centrale căreia i se subordonează, la o dată specificată de aceasta din urmă.

3.

Documentele clasificate UE de un nivel inferior celui STRICT SECRET UE sunt supuse unor verificări interne în conformitate cu instrucțiunile membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate.

4.

Aceste operațiuni oferă oportunitatea de a obține punctul de vedere al deținătorilor cu privire la:

(a)

posibilitatea de a declasa sau de a declasifica anumite documente;

(b)

documentele care trebuie distruse.

22.4.   Arhivarea informațiilor clasificate UE

1.

ICUE se păstrează în condiții care respectă toate cerințele relevante enumerate în secțiunea 18.

2.

Pentru a minimiza problemele de păstrare, ofițerii de control ai tuturor registraturilor sunt autorizați să microfilmeze documentele STRICT SECRET UE, SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE sau să le înregistreze pe un suport magnetic sau optic în scopul arhivării, cu condiția ca:

(a)

procesul de microfilmare/arhivare să fie efectuat de persoane care dețin autorizare pentru nivelul de clasificare adecvat corespunzător;

(b)

microfilmul/suportul de arhivare să beneficieze de același grad de securitate ca și documentele originale;

(c)

microfilmarea/arhivarea oricărui document STRICT SECRET UE să fie semnalată autorității de origine;

(d)

rolele de film sau alte tipuri de suport să conțină doar documente cu aceeași clasificare STRICT SECRET UE, SECRET UE sau CONFIDENȚIAL UE;

(e)

microfilmarea/arhivarea unui document STRICT SECRET UE sau SECRET UE să fie indicată clar în registrul utilizat pentru inventarul anual;

(f)

documentele originale care au fost microfilmate sau arhivate pe un alt suport să fie distruse, în conformitate cu normele prevăzute în secțiunea 22.5.

3.

De asemenea, prezentele norme se aplică oricărei alte forme de arhivare autorizată, de exemplu pe suport electromagnetic sau disc optic.

22.5.   Distrugerea documentelor clasificate UE

1.

Pentru a evita acumularea inutilă a documentelor clasificate UE, cele care sunt considerate de șeful departamentului care le deține ca fiind perimate și excedentare ca număr sunt distruse de îndată ce e posibil, în modurile următoare:

(a)

documentele STRICT SECRET UE sunt distruse doar de registratura centrală responsabilă de acestea. Fiecare document distrus este înscris într-un certificat de distrugere, semnat de ofițerul de control STRICT SECRET UE și de ofițerul care este martor la distrugere, acesta din urmă fiind autorizat STRICT SECRET UE. Registrul include o mențiune în acest sens;

(b)

registratura păstrează certificatele de distrugere, împreună cu fișele de distribuție, timp de zece ani. Se transmit copii autorității de origine sau registraturii centrale corespunzătoare doar la cererea expresă a acestora;

(c)

documentele STRICT SECRET UE, inclusiv toate deșeurile clasificate provenite din elaborarea documentelor STRICT SECRET UE, precum copii distruse, ciorne, note dactilografiate, dischete sunt distruse, sub supravegherea unui ofițer de control al registraturii STRICT SECRET UE, prin ardere, transformare în pastă, tăiere în fâșii sau printr-o altă modalitate de mărunțire în fragmente neidentificabile și care nu permit reconstituirea.

2.

Documentele SECRET UE sunt distruse de registratura responsabilă cu documentele în cauză, sub supravegherea unei persoane deținând o autorizare de securitate, folosind unul dintre procedeele indicate la punctul 1 litera (c). Documentele SECRET UE distruse sunt înregistrate în certificate de distrugere semnate care urmează a fi păstrate de registratură, împreună cu formularele de distribuire, timp de cel puțin trei ani.

3.

Documentele CONFIDENȚIAL UE sunt distruse de registratura responsabilă cu documentele în cauză, sub supravegherea unei persoane deținând o autorizare de securitate, folosind unul dintre procedeele indicate la punctul 1 litera (c). Distrugerea acestora se înregistrează în conformitate cu instrucțiunile membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate.

4.

Documentele RESTRICȚIONAT UE sunt distruse de registratura responsabilă cu documentele în cauză sau de utilizator, în conformitate cu instrucțiunile membrului Comisiei însărcinat cu probleme de securitate.

22.6.   Distrugere în situații de urgență

1.

Departamentele Comisiei elaborează planuri bazate pe condițiile locale pentru a asigura salvgardarea materialelor clasificate UE într-o situație de criză, inclusiv, dacă este necesar, planuri pentru distrugere și evacuare de urgență. Departamentele emit instrucțiunile considerate necesare pentru a preveni accesul unor persoane neautorizate la informații clasificate UE.

2.

Măsurile luate pentru salvgardarea și/sau distrugerea materialelor SECRET UE și CONFIDENȚIAL UE într-o situație de criză nu afectează, în nici un caz, salvgardarea sau distrugerea materialelor STRICT SECRET UE, inclusiv a echipamentelor de codificare, care trebuie să aibă prioritate față de toate celelalte sarcini.

3.

Măsurile care trebuie adoptate pentru salvgardarea și distrugerea echipamentelor de codificare într-o situație de urgență sunt reglementate de instrucțiuni specifice.

4.

Instrucțiunile trebuie să fie disponibile la fața locului într-un plic sigilat. Mijloacele/instrumentele de distrugere trebuie să fie disponibile.

23.   MĂSURI DE SECURITATE PENTRU REUNIUNI SPECIFICE ORGANIZATE ÎN AFARA SEDIILOR COMISIEI ȘI CARE IMPLICĂ INFORMAȚII CLASIFICATE UE

23.1.   Generalități

În cazul în care reuniunile Comisiei sau alte reuniuni importante sunt organizate în afara sediilor Comisiei și dacă acest lucru este justificat de cerințele speciale de securitate privind sensibilitatea ridicată a problemelor sau informațiilor abordate, se iau măsurile de securitate descrise în continuare. Aceste măsuri se referă doar la protecția informațiilor clasificate UE; pot fi planificate, de asemenea, alte măsuri de securitate.

23.2.   Responsabilități

23.2.1.   Biroul de securitate al Comisiei

Biroul de securitate al Comisiei cooperează cu autoritățile competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se desfășoară reuniunea (statul membru gazdă), pentru a asigura securitatea reuniunilor Comisiei sau a altor reuniuni importante și pentru securitatea delegaților și a personalului acestora. În ceea ce privește protecția de securitate, Biroul de securitate al Comisiei se asigură, în special, că:

(a)

se elaborează planuri pentru rezolvarea amenințărilor la adresa securității și a incidentelor legate de securitate, măsurile în cauză vizând, în special, păstrarea în siguranță a documentelor clasificate UE în birouri;

(b)

se iau măsuri pentru a asigura eventualul acces la sistemul de comunicații al Comisiei pentru recepția și transmiterea de mesaje clasificate UE. Statului membru gazdă i se solicită să asigure, dacă este necesar, accesul la sisteme securizate de telefonie.

Biroul de securitate al Comisiei acționează în calitate de consilier de securitate pentru pregătirea reuniunii; acesta trebuie să fie reprezentat la reuniune pentru a ajuta și a sfătui, dacă este cazul, ofițerul de securitate al reuniunii (MSO) și delegațiile.

Fiecare delegație la o reuniune trebuie să desemneze un ofițer de securitate, care este însărcinat cu rezolvarea problemelor de securitate din cadrul delegației proprii și cu menținerea legăturii cu ofițerul de securitate al reuniunii, precum și cu reprezentantul Biroului de securitate al Comisiei, dacă este necesar.

23.2.2.   Ofițerul de securitate al reuniunii (MSO)

Se desemnează un ofițer de securitate al reuniunii, însărcinat cu pregătirea generală și controlul măsurilor generale interne de securitate, precum și cu coordonarea cu celelalte autorități de securitate implicate. Măsurile luate de MSO se referă, în general, la:

(a)

măsurile de protecție la locul de desfășurare a reuniunii pentru a asigura că aceasta are loc fără incidente care ar putea compromite securitatea informațiilor clasificate UE care ar putea fi utilizate la reuniune;

(b)

verificarea personalului căruia îi este permis accesul la locul de desfășurare a reuniunii, în zonele delegațiilor și în sălile de conferință și verificarea eventualelor echipamente;

(c)

coordonarea permanentă cu autoritățile competente ale statului membru gazdă și cu Biroul de securitate al Comisiei;

(d)

includerea în dosarul reuniunii a unor instrucțiuni de securitate care țin cont în mod adecvat de cerințele prevăzute în prezentele norme de securitate și a oricăror instrucțiuni de securitate considerate necesare.

23.3.   Măsuri de securitate

23.3.1.   Zone de securitate

Se instituie următoarele zone de securitate:

(a)

o zonă de securitate de clasa II, formată dintr-o sală de redactare, birourile și echipamentele de reproducere ale Comisiei, precum și birourile delegațiilor, dacă este cazul;

(b)

o zonă de securitate de clasa I, formată din sala de conferință și cabinele interpreților și ale inginerilor de sunet;

(c)

zone administrative, care includ zona destinată presei și sectoarele rezervate pentru administrație, servirea mesei și cazare, precum și zona din imediata apropiere a centrului de presă și a locului de desfășurare a reuniunii.

23.3.2.   Permise

MSO oferă ecusoane adecvate, în funcție de necesitățile delegațiilor. Dacă este cazul, se poate face o diferențiere în ceea ce privește accesul în diferite zone de securitate.

Instrucțiunile de securitate pentru reuniune prevăd ca toate persoanele implicate să își poarte permanent și la vedere ecusoanele în locul de desfășurare a reuniunii, astfel încât să poată fi verificate de personalul de securitate, dacă este cazul.

În afara participanților care dețin ecusoane, sunt admise la locul de desfășurare a reuniunii cât mai puține persoane posibil. MSO permite delegațiilor naționale să primească vizitatori în cursul reuniunii doar la cererea acestora. Vizitatorilor trebuie să li se ofere un ecuson de vizitator. Se completează un formular de vizită care indică numele vizitatorului și numele persoanei vizitate. Vizitatorii sunt însoțiți în permanență de un agent de securitate sau de persoana vizitată. Formularul de vizită este purtat de însoțitor, care îl înapoiază, împreună cu ecusonul de vizitator, personalului de securitate în momentul în care vizitatorul părăsește locul reuniunii.

23.3.3.   Controlul echipamentelor foto și audio

Într-o zonă de securitate de clasa I nu pot fi introduse aparate foto sau de înregistrare, cu excepția echipamentelor introduse de fotografii și de inginerii de sunet autorizați corespunzător de MSO.

23.3.4.   Verificarea servietelor, a computerelor portabile și a pachetelor

Purtătorii de ecusoane cărora le este permis accesul într-o zonă de securitate pot introduce în mod normal la locul reuniunii servietele și computerele lor portabile (doar cu sursă proprie de alimentare) fără efectuarea unei verificări. În ceea ce privește pachetele pentru delegații, acestea din urmă pot accepta livrarea pachetelor, care sunt fie inspectate de ofițerul de securitate al delegației, fie sunt verificate cu echipamente speciale, fie sunt deschise de personalul de securitate pentru inspectare. Dacă MSO consideră că este necesar, pot fi prevăzute măsuri mai stricte pentru inspectarea servietelor și a pachetelor.

23.3.5.   Securitatea tehnică

O echipă de securitate tehnică poate asigura securitatea tehnică a sălii și, de asemenea, supravegherea electronică în timpul reuniunii.

23.3.6.   Documentele delegațiilor

Delegațiile sunt responsabile cu transportul documentelor clasificate UE la și de la reuniuni. De asemenea, ele sunt responsabile cu verificarea și securitatea documentelor în cauză în timpul utilizării lor în spațiile care le sunt alocate. Poate fi solicitat ajutorul statelor membre gazdă pentru transportul documentelor clasificate la și de la locul de desfășurare a reuniunii.

23.3.7.   Păstrarea în siguranță a documentelor

În cazul în care Comisia sau delegațiile nu au posibilitatea de a-și păstra documentele clasificate în conformitate cu standardele aprobate, ele pot încredința documentele în cauză, într-un plic sigilat și în schimbul unei confirmări de primire, ofițerului de securitate al reuniunii, astfel încât acesta din urmă să poată păstra documentele în conformitate cu standardele aprobate.

23.3.8.   Inspectarea birourilor

Ofițerul de securitate al reuniunii organizează inspectarea birourilor Comisiei și ale delegațiilor la sfârșitul fiecărei zile de lucru pentru a asigura păstrarea în siguranță a tuturor documentelor clasificate UE. În cazul în care este periclitată siguranța documentelor, ofițerul de securitate al reuniunii ia măsurile necesare.

23.3.9.   Eliminarea deșeurilor clasificate UE

Toate deșeurile sunt considerate ca fiind clasificate UE, iar pentru eliminarea acestora sunt puse la dispoziția Comisiei și a delegațiilor coșuri pentru deșeuri de hârtie sau pungi. Înainte de părăsirea spațiilor alocate, Comisia și delegațiile predau deșeurile ofițerului de securitate al reuniunii, care asigură distrugerea lor conform normelor.

La sfârșitul reuniunii, toate documentele deținute de Comisie sau de delegații, dar care nu mai sunt necesare, sunt considerate deșeuri. Înainte de ridicarea măsurilor de securitate adoptate pentru reuniune, spațiile alocate Comisiei și delegațiilor sunt cercetate atent. În măsura posibilului, documentele pentru care s-a semnat o confirmare de primire sunt distruse în conformitate cu secțiunea 22.5.

24.   ÎNCĂLCĂRI ALE SECURITĂȚII ȘI COMPROMITEREA INFORMAȚIILOR CLASIFICATE UE

24.1.   Definiții

O încălcare a securității apare ca urmare a unui act sau a unei omisiuni contrare unei dispoziții de securitate a Comisiei care ar putea pune în pericol sau compromite informații clasificate UE.

Compromiterea informațiilor clasificate UE survine în cazul în care informațiile în cauză ajung, integral sau parțial, în posesia unor persoane neautorizate, adică persoane care nu dețin nici autorizarea adecvată de securitate, nici nevoia de a cunoaște necesară, sau în cazul în care există posibilitatea ca un astfel de eveniment să fi avut loc.

Informațiile clasificate UE pot fi compromise ca urmare a neatenției, neglijenței sau indiscreției, precum și prin activitățile serviciilor care au ca țintă UE sau statele sale membre în ceea ce privește informațiile clasificate și activitățile UE sau ale unor organizații subversive.

24.2.   Raportarea încălcărilor normelor de securitate

Toate persoanele care trebuie să prelucreze informații clasificate UE sunt instruite complet cu privire la responsabilitățile ce le revin în acest domeniu. Ele raportează imediat orice încălcare a securității de care au cunoștință.

În cazul în care ofițerul local de securitate sau ofițerul de securitate al reuniunii descoperă sau este informat despre o încălcare a securității în privința informațiilor clasificate UE sau despre pierderea sau dispariția unor materiale clasificate UE, acesta acționează imediat pentru:

(a)

a salva dovezile;

(b)

a stabili faptele;

(c)

a evalua și a reduce daunele cauzate;

(d)

a preveni repetarea faptelor;

(e)

a notifica autorităților competente efectele încălcării securității.

În acest context, sunt furnizate următoarele informații:

(i)

o descriere a informațiilor în cauză, inclusiv clasificarea, referința, numărul exemplarului, data, autoritatea de origine, subiectul și sfera documentului;

(ii)

o scurtă descriere a circumstanțelor încălcării securității, inclusiv data și perioada în care informația a fost expusă compromiterii;

(iii)

o declarație specificând dacă autoritatea de origine a fost sau nu informată.

Imediat ce îi este notificată posibilitatea ca o astfel de încălcare a securității să fi survenit, fiecare autoritate de securitate are sarcina de a raporta imediat acest lucru Biroului de securitate al Comisiei.

Cazurile care implică informații RESTRICȚIONAT UE trebuie raportate doar dacă prezintă caracteristici neobișnuite.

Când este informat despre o încălcare a securității, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate:

(a)

anunță autoritatea de origine care a furnizat informațiile clasificate în cauză;

(b)

solicită autorităților de securitate competente inițierea unei investigații;

(c)

coordonează anchetele în cazurile în care sunt implicate mai multe autorități de securitate;

(d)

obține un raport privind circumstanțele încălcării, data sau perioada în care a avut loc și a fost descoperită, cu o descriere detaliată a conținutului și clasificării materialelor implicate. Se precizează, de asemenea, daunele cauzate intereselor UE sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre și acțiunile întreprinse pentru a preveni repetarea încălcării.

Autoritatea de origine informează destinatarii și furnizează instrucțiunile adecvate.

24.3.   Acțiuni în justiție

Orice persoană care este răspunzătoare de compromiterea informațiilor clasificate UE este pasibilă de sancțiuni disciplinare în conformitate cu reglementările relevante, în special titlul VI din Statutul funcționarilor. Sancțiunile în cauză nu aduc atingere oricărei acțiuni ulterioare în justiție.

Dacă este cazul, pe baza raportului menționat în secțiunea 24.2, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate face demersurile necesare pentru a permite autorităților naționale competente inițierea procedurilor penale.

25.   PROTECȚIA INFORMAȚIILOR CLASIFICATE UE PRELUCRATE ÎN SISTEME DE TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI DE COMUNICAȚII

25.1.   Introducere

25.1.1.   Generalități

Politica de securitate și cerințele în acest domeniu se aplică tuturor sistemelor și rețelelor informatice și de comunicații (denumite în continuare sisteme) care prelucrează informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior. Acestea se aplică ca o completare la Decizia C (95) 1510 final a Comisiei din 23 noiembrie 1995 privind protecția sistemelor informatice.

Sistemele care prelucrează informații RESTRICȚIONAT UE necesită, de asemenea, măsuri de securitate pentru a proteja confidențialitatea informațiilor în cauză. Toate sistemele necesită măsuri de securitate pentru protejarea integrității și disponibilității sistemelor în cauză și ale informațiilor pe care le conțin.

Politica de securitate IT aplicată de Comisie include următoarele elemente:

face parte integrantă din securitate în general și completează toate elementele de securitate a informațiilor, securitate a personalului și securitate fizică;

repartizarea responsabilităților între proprietarii de sisteme tehnice, proprietarii de ICUE stocate sau prelucrate în sisteme tehnice, specialiștii în securitate IT și utilizatori;

descrierea principiilor și cerințelor de securitate pentru fiecare sistem IT;

aprobarea principiilor și cerințelor respective de către o autoritate desemnată;

luarea în considerare a amenințărilor și a vulnerabilităților specifice din domeniul IT.

25.1.2.   Amenințări asupra sistemelor și vulnerabilitățile acestora

O amenințare poate fi definită ca o posibilitate de compromitere accidentală sau deliberată a securității. În cazul sistemelor, o astfel de compromitere implică pierderea uneia sau multora dintre proprietățile de confidențialitate, integritate și disponibilitate. O vulnerabilitate poate fi definită ca o slăbiciune sau o lipsă de control care ar putea facilita sau permite concretizarea unei amenințări împotriva unui bun sau a unei ținte specifice.

Informațiile clasificate și neclasificate UE prelucrate în sisteme într-o formă concentrată concepută pentru recuperare, comunicare și utilizare rapide sunt vulnerabile la multe amenințări. Acestea includ accesul la informații de către utilizatori neautorizați sau, invers, interzicerea accesului utilizatorilor autorizați. De asemenea, există riscul divulgării neautorizate, al coruperii, al modificării și al ștergerii informațiilor. Mai mult, echipamentele complexe și uneori fragile sunt costisitoare și deseori dificil de reparat sau de înlocuit rapid.

25.1.3.   Principalul scop al măsurilor de securitate

Principalul scop al măsurilor de securitate prevăzute în prezenta secțiunea este de a asigura protecția împotriva divulgării neautorizate a informațiilor clasificate UE (pierderea confidențialității) și împotriva pierderii integrității și disponibilității informațiilor. Pentru realizarea unei protecții adecvate de securitate a unui sistem care prelucrează informații clasificate UE, standardele adecvate de securitate convențională sunt specificate de Biroul de securitate al Comisiei, împreună cu procedurile și tehnicile de securitate adecvate concepute special pentru fiecare sistem.

25.1.4.   Declarația privind cerințele de securitate specifice unui sistem (SSRS)

Pentru toate sistemele care prelucrează informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior, o declarație privind cerințele de securitate specifice sistemului trebuie elaborată de proprietarul sistemului tehnic (TSO, a se vedea secțiunea 25.3.4) și proprietarul informațiilor (a se vedea secțiunea 25.3.5), dacă este cazul, cu contribuția și asistența personalului responsabil cu proiectul și ale Biroului de securitate al Comisiei (în calitate de autoritate INFOSEC–IA, a se vedea secțiunea 25.3.3), declarație care trebuie aprobată de autoritatea de acreditate de securitate (SAA, a se vedea secțiunea 25.3.2).

De asemenea, este necesară o SSRS în cazul în care autoritatea de acreditare de securitate (SAA) consideră ca fiind esențiale disponibilitatea și integritatea informațiilor RESTRICȚIONAT UE sau ale celor neclasificate.

SSRS este formulată în prima etapă de concepere a proiectului și este dezvoltată și extinsă pe măsură ce proiectul evoluează, îndeplinind diverse roluri în diferitele etape din ciclul de viață al proiectului și al sistemului.

25.1.5.   Moduri de operare de securitate

Toate sistemele care prelucrează informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior sunt acreditate să funcționeze în unul sau, în cazul în care acest lucru este justificat de cerințe în diferite perioade de timp, în mai multe dintre următoarele moduri de operare de securitate sau în echivalentul național al acestora:

(a)

exclusiv;

(b)

prioritar și

(c)

multinivel.

25.2.   Definiții

„Acreditare” înseamnă autorizarea și aprobarea acordate unui sistem de a prelucra informații clasificate UE în mediul său de operare.

Notă:

Acreditarea trebuie efectuată după punerea în aplicare a tuturor procedurilor adecvate de securitate și atingerea unui nivel suficient de protecție a resurselor sistemului. Acreditarea trebuie acordată, în mod normal, pe baza SSRS, inclusiv a următoarelor elemente:

(a)

o declarație privind obiectivul acreditării sistemului: în special, nivelul (nivelurile) de clasificare a informațiilor care urmează a fi prelucrate și modul (modurile) de operare de securitate propus (propuse) pentru sistem sau rețea;

(b)

elaborarea unei analize a riscului de gestionare pentru identificarea amenințărilor și vulnerabilităților și a măsurilor de prevenire a acestora;

(c)

procedurile de operare de securitate (SecOP) cu o descriere detaliată a operațiunilor propuse (de exemplu, moduri, servicii care urmează a fi furnizate), inclusiv o descriere a caracteristicilor de securitate ale sistemului care stau la baza acreditării;

(d)

planul de punere în aplicare și de menținere a caracteristicilor de securitate;

(e)

planul pentru testarea, evaluarea și certificarea vizând securitatea inițială și ulterioară a sistemului sau a rețelei și

(f)

certificarea, dacă este necesară, împreună cu alte elemente de acreditare.

„Ofițerul central de securitate informatică” (CISO) înseamnă funcționarul dintr-un serviciu central IT care coordonează și supervizează măsurile de securitate pentru sistemele organizate în mod centralizat.

„Certificare” înseamnă emiterea unei declarații oficiale, justificată de o analiză independentă a desfășurării și a rezultatelor unei evaluări, a măsurii în care un sistem îndeplinește cerința de securitate sau în care un produs de securitate informatică îndeplinește cerințele de securitate definite în prealabil.

„Securitatea comunicațiilor” (COMSEC) înseamnă aplicarea de măsuri de securitate telecomunicațiilor pentru a împiedica persoanele neautorizate să obțină informații de valoare prin deținerea și studierea mesajelor comunicate sau pentru a asigura autenticitatea acestor mesaje.

Notă:

Măsurile în cauză includ securitatea mijloacelor de codificare, a transmisiilor și a emisiilor, precum și securitatea fizică, a procedurilor, a personalului, a documentelor și securitatea informatică.

„Securitatea informatică” (COMPUSEC) înseamnă aplicarea caracteristicilor de securitate hardware, firmware și software unui sistem computerizat pentru a-l proteja împotriva divulgării neautorizate, manipulării, modificării/ștergerii informațiilor sau blocării accesului sau pentru a preveni aceste amenințări.

„Produs de securitate informatică” înseamnă un element generic de securitate informatică care este destinat a fi încorporat într-un sistem IT pentru a fi utilizat la creșterea sau asigurarea confidențialității, integrității sau disponibilității informațiilor prelucrate.

„Modul exclusiv de operare de securitate” înseamnă un mod de operare în care TOATE persoanele care au acces la sistem sunt autorizate la cel mai înalt nivel de clasificare a informațiilor prelucrate în cadrul sistemului și au o nevoie comună de a cunoaște TOATE informațiile prelucrate în cadrul sistemului.

Note:

1.

Nevoia comună de a cunoaște indică faptul că nu este obligatoriu ca prin caracteristicile de securitate informatică să se asigure separarea informațiilor în cadrul sistemului.

2.

Alte caracteristici de securitate (de exemplu aspecte fizice, aspecte privind personalul și procedurile) îndeplinesc cerințele stabilite pentru cel mai înalt nivel de clasificare și pentru toate categoriile de informații prelucrate în cadrul sistemului.

„Evaluare” înseamnă examinarea tehnică detaliată, efectuată de autoritatea competentă, a aspectelor de securitate ale unui sistem, ale unui produs de codificare sau ale unui produs de securitate informatică.

Note:

1.

Evaluarea investighează prezența funcționalității de securitate necesare și absența efectelor secundare compromițătoare ale acestei funcționalități și analizează incoruptibilitatea acestei funcționalități.

2.

Evaluarea determină măsura în care sunt îndeplinite cerințele de securitate ale unui sistem sau caracteristicile pretinse de securitate ale unui produs de securitate informatică și stabilește nivelul de asigurare al sistemului sau al echipamentului de codificare sau funcția de încredere a produsului de securitate informatică.

„Proprietarul informației” (IO) înseamnă autoritatea (șeful de departament) care are responsabilitatea creării, prelucrării și utilizării informațiilor, inclusiv în ceea ce privește decizia referitoare la persoanele care pot avea acces la informațiile în cauză.

„Securitatea informațiilor” (INFOSEC) înseamnă aplicarea de măsuri de securitate pentru a proteja informațiile prelucrate, stocate sau transmise prin sisteme informatice, de comunicații și prin alte sisteme electronice împotriva pierderii, accidentale sau intenționate, a confidențialității, integrității sau disponibilității și pentru a preveni pierderea integrității și disponibilității sistemelor.

„Măsurile INFOSEC” includ măsurile de securitate informatică, a transmisiilor, a emisiilor și a mijloacelor de codificare și măsurile de detectare, documentare și contracarare a amenințărilor la adresa informațiilor și a sistemelor.

„Zonă IT” înseamnă o zonă care conține unul sau mai multe computere, unitățile lor locale periferice și de stocare, unitățile de control și echipamentele de rețea și de comunicații care le sunt rezervate.

Notă:

Această zonă nu include o zonă separată în care sunt amplasate echipamente periferice la distanță sau terminale/posturi de lucru, chiar dacă acestea sunt conectate la echipamente din zona IT.

„Rețea IT” înseamnă organizarea, dispersată geografic, a unor sisteme IT interconectate pentru schimburi de date care include componentele sistemelor IT interconectate și interfața acestora cu rețele de date sau de comunicații care le completează.

Note:

1.

O rețea IT poate utiliza serviciile uneia sau mai multor rețele de comunicații interconectate pentru schimburi de date; mai multe rețele IT pot utiliza serviciile unei rețele comune de comunicații.

2.

O rețea IT este denumită „locală” dacă interconectează mai multe computere din același amplasament.

„Caracteristicile de securitate ale rețelei IT” includ caracteristicile de securitate ale fiecărui sistem IT care face parte din rețea împreună cu componentele și caracteristicile suplimentare asociate direct rețelei (de exemplu, comunicații în rețea, mecanisme și proceduri de identificare de securitate și de etichetare, controale de acces, programe și piste de urmărire) necesare pentru a asigura informațiilor clasificate un nivel acceptabil de protecție.

„Sistem IT” înseamnă ansamblul de echipamente, metode și proceduri și, dacă este necesar, de personal organizat în vederea realizării funcțiilor de prelucrate a informațiilor.

Note:

1.

Acesta reprezintă un ansamblu de mijloace, configurate pentru prelucrarea informațiilor în cadrul sistemului.

2.

Astfel de sisteme pot fi utilizate pentru funcții de consultare, comandă, control, comunicații, aplicații științifice sau administrative, inclusiv prelucrare de texte.

3.

Limitele unui sistem sunt în general determinate ca fiind elementele aflate sub controlul unui singur TSO.

4.

Un sistem IT poate conține subsisteme, dintre care unele sunt ele însele sisteme IT.

„Caracteristicile de securitate ale sistemului IT” includ toate funcțiile, calitățile și caracteristicile hardware/firmware/software; procedurile de operare, procedurile de responsabilizare și controalele de acces, zona IT, zona terminalelor/posturilor de lucru la distanță, normele de gestionare, structura și dispozitivele fizice, controalele asupra personalului și comunicațiilor necesare pentru a asigura informațiilor clasificate prelucrate în sistemul IT un nivel acceptabil de protecție.

„Ofițerul local de securitate informatică” (LISO) înseamnă funcționarul dintr-un departament al Comisiei care este însărcinat să coordoneze și să supravegheze măsurile de securitate din domeniul său.

„Modul de operare de securitate multinivel” înseamnă un mod de operare în care NU TOATE persoanele care accesează sistemul au autorizare pentru cel mai înalt nivel de clasificare al informațiilor prelucrate în cadrul sistemului și NU TOATE persoanele care au acces la sistem au o nevoie comună de a cunoaște pentru informațiile prelucrate în cadrul sistemului.

Note:

1.

Acest mod de operare permite, simultan, prelucrarea unor informații având niveluri diferite de clasificare și a unor informații de diferite categorii.

2.

Faptul că nu toate persoanele sunt autorizate la cele mai înalte niveluri, asociat cu absența unei nevoi comune de a cunoaște, arată că sunt necesare caracteristici de securitate informatică care să asigure accesul selectiv la informații și separarea acestora în cadrul sistemului.

„Zonă de terminale/posturi de lucru la distanță” înseamnă o zonă, separată de o zonă IT, care conține anumite echipamente informatice, dispozitivele lor periferice locale sau terminalele/posturile de lucru și echipamentele asociate de comunicații.

„Procedura de operare de securitate” înseamnă procedurile elaborate de proprietarul sistemelor tehnice care definesc principiile ce trebuie respectate în domeniul securității, procedurile de operare care trebuie urmate și responsabilitățile personalului.

„Modul de operare de securitate prioritar” înseamnă un mod de operare în care TOATE persoanele care au acces la sistem sunt autorizate la cel mai înalt nivel de clasificare a informațiilor prelucrate în cadrul sistemului, dar NU TOATE persoanele care au acces la sistem au o nevoie comună de a cunoaște pentru informațiile prelucrate în cadrul sistemului.

Note:

1.

Absența unei nevoi comune de a cunoaște arată că sunt necesare caracteristici de securitate informatică care să asigure accesul selectiv la informații și separarea acestora în cadrul sistemului.

2.

Alte caracteristici de securitate (de exemplu aspecte fizice, aspecte privind personalul și procedurile) îndeplinesc cerințele stabilite pentru cel mai înalt nivel de clasificare și pentru toate categoriile de informații prelucrate în cadrul sistemului.

3.

Toate informațiile prelucrate sau disponibile în cadrul unui sistem în acest mod de operare, împreună cu rezultatele obținute, sunt protejate ca aparținând, potențial, categoriei de informații și celui mai înalt nivel de clasificare al informațiilor prelucrate, până în momentul în care se stabilește altfel, cu excepția cazului în care se poate atașa un nivel acceptabil de încredere unei funcții de etichetare existente.

O „declarație privind cerințele de securitate specifice unui sistem” (SSRS) este o declarație completă și explicită a principiilor de securitate care trebuie respectate și a cerințelor detaliate de securitate care trebuie îndeplinite. Ea se bazează pe politica de securitate a Comisiei și pe o evaluare a riscurilor sau este impusă de parametri precum mediul de operare, cel mai scăzut nivel de autorizare de securitate a personalului, cel mai ridicat nivel de clasificare a informațiilor prelucrate, modul de operare de securitate sau cerințele utilizatorilor. SSRS face parte integrantă din documentația de proiect prezentată autorităților competente pentru aprobarea tehnică, bugetară și de securitate. În forma sa finală, SSRS reprezintă o declarație completă a ceea ce înseamnă securitatea sistemului.

„Proprietarul sistemelor tehnice” (TSO) înseamnă autoritatea care are responsabilitatea creării, întreținerii, operării și închiderii unui sistem.

Contramăsuri „Tempest” înseamnă măsuri de securitate destinate să protejeze echipamentele și infrastructurile de comunicații împotriva compromiterii informațiilor clasificate prin emisii electromagnetice neintenționate și prin conductivitate.

25.3.   Responsabilități în materie de securitate

25.3.1.   Generalități

Responsabilitățile consultative ale Grupului consultativ pentru politica de securitate a Comisiei, definite în secțiunea 12, includ chestiuni INFOSEC. Grupul își organizează activitățile astfel încât să poate oferi sfaturi specializate privind chestiunile menționate anterior.

Biroul de securitate al Comisiei este însărcinat cu emiterea dispozițiilor detaliate INFOSEC, pe baza dispozițiilor prezentului capitol.

În cazul unor probleme privind securitatea (incidente, încălcări etc.), Biroul de securitate al Comisiei adoptă măsuri imediate.

Biroul de securitate al Comisiei dispune de o unitate INFOSEC.

25.3.2.   Autoritatea de acreditare de securitate (SAA)

Șeful Biroului de securitate al Comisiei reprezintă autoritatea de acreditare de securitate (SAA) a Comisiei. SAA are responsabilități în domeniul general al securității și în domeniile specializate ale INFOSEC, în domeniul securității comunicațiilor, al securității Crypto și al securității Tempest.

SAA este însărcinată să asigure conformitatea sistemelor cu politica de securitate a Comisiei. Una dintre sarcinile sale este aceea de a acorda aprobarea unui sistem de a prelucra informații clasificate UE până la un anumit nivel de clasificare în mediul său de operare.

Jurisdicția SAA a Comisiei include toate sistemele care operează în sediile de lucru ale Comisiei. În momentul în care diverse componente ale unui sistem intră sub jurisdicția SAA a Comisiei și a altor SAA, toate părțile implicate pot desemna un comitet comun de acreditare sub coordonarea SAA a Comisiei.

25.3.3.   Autoritatea INFOSEC (IA)

Șeful unității INFOSEC a Biroului de securitate al Comisiei reprezintă autoritatea INFOSEC a Comisiei. Autoritatea INFOSEC are sarcinile:

de a furniza SAA consultanță și asistență tehnică;

de a contribui la elaborarea SSRS;

de a revizui SSRS pentru a asigura conformitatea cu prezentele norme de securitate și cu politicile INFOSEC și cu documentele privind arhitectura;

de a participa la grupurile/comitetele de acreditare în funcție de necesități și de a prezenta SAA o recomandare INFOSEC privind acreditarea;

de a sprijini activitățile de formare și instruire INFOSEC;

de a furniza consultanță tehnică în investigarea incidentelor privind INFOSEC;

de a elabora linii directoare tehnice pentru a asigura doar utilizarea de software autorizat.

25.3.4.   Proprietarul sistemelor tehnice (TSO)

Responsabilitatea punerii în aplicare și a operării controalelor și caracteristicilor speciale de securitate ale unui sistem aparține proprietarului sistemului, proprietarul sistemelor tehnice (TSO). Pentru sistemele deținute la nivel central, este desemnat un ofițer central de securitate informatică (CISO). Fiecare departament desemnează, după caz, un ofițer local de securitate informatică (LISO). Responsabilitatea unui TSO include elaborarea de proceduri de operare de securitate (SecOP) și se extinde, pe durata ciclului de viață al unui sistem, de la etapa de concepere a proiectului la oprirea definitivă.

TSO specifică standardele și practicile de securitate care trebuie îndeplinite de furnizorul sistemului.

TSO poate delega o parte din responsabilitățile sale, dacă este cazul, unui ofițer local de securitate informatică. O singură persoană poate exercita diversele funcții INFOSEC.

25.3.5.   Proprietarul informației (IO)

Proprietarul informației (IO) este responsabil de ICUE (și alte informații) care urmează a fi introduse, prelucrate și produse în sistemele tehnice. Acesta definește cerințele pentru accesul la aceste informații din cadrul sistemelor. El poate delega această responsabilitate unui gestionar de informații sau unui gestionar de bază de date din domeniul său.

25.3.6.   Utilizatori

Toți utilizatorii au responsabilitatea de a asigura că acțiunile lor nu afectează negativ securitatea sistemului pe care îl utilizează.

25.3.7.   Formarea INFOSEC

Instruirea și formarea INFOSEC sunt disponibile întregului personal care are nevoie de acestea.

25.4.   Măsuri de securitate fără caracter tehnic

25.4.1.   Securitatea personalului

Utilizatorii sistemului sunt autorizați și au nevoia de a cunoaște, corespunzător clasificării și conținutului informațiilor prelucrate în cadrul sistemului lor specific. Pentru accesul la anumite echipamente și informații specifice securității sistemelor este necesară o autorizație specială emisă în conformitate cu procedurile Comisiei.

SAA desemnează toate posturile sensibile și specifică nivelul de autorizare și supervizare necesar pentru întregul personal care ocupă aceste posturi.

Sistemele sunt specificate și concepute într-un mod care să faciliteze alocarea de sarcini și responsabilități personalului, astfel încât să se prevină situațiile în care o singură persoană deține toate cunoștințele și întregul control asupra punctelor cheie ale securității sistemului.

Un funcționar autorizat sau un alt angajat nu trebuie să se afle niciodată singur în zonele IT și în zonele de terminale/posturi de lucru la distanță în care securitatea sistemului poate fi modificată.

Setările de securitate ale unui sistem sunt modificate doar de către cel puțin două persoane autorizate care lucrează împreună.

25.4.2.   Securitatea fizică

Zonele IT și zonele de terminale/posturi de lucru la distanță (definite în secțiunea 25.2) în care sunt prelucrate prin mijloace IT informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior sau în care este posibil accesul potențial la astfel de informații sunt desemnate ca zone de securitate UE de clasa I sau II, după caz.

25.4.3.   Controlul accesului la un sistem

Toate informațiile și materialele care asigură controlul asupra accesului la un sistem sunt protejate prin măsuri corespunzătoare celui mai înalt nivel de clasificare și categoriei informațiilor la care pot asigura accesul.

Când nu mai sunt utilizate în acest scop, informațiile și materialele de control al accesului sunt distruse în conformitate cu dispozițiile secțiunii 25.5.4.

25.5.   Măsuri tehnice de securitate

25.5.1.   Securitatea informațiilor

Autorității de origine a informațiilor îi revine sarcina de a identifica și de a clasifica toate documentele purtătoare de informații, indiferent dacă acestea au forma unui produs pe suport de hârtie sau pe suport informatic. Clasificarea este marcată, în partea de sus și în cea de jos, pe fiecare pagină a unui produs pe suport de hârtie. Produsul, indiferent dacă este pe suport de hârtie sau pe suport informatic, este clasificat la cel mai înalt nivel de clasificare a informațiilor utilizate pentru producerea lui. Modul de operare al unui sistem poate influența, de asemenea, clasificarea produselor sistemului în cauză.

Departamentelor Comisiei și deținătorilor de informații ale Comisiei le revine sarcina de a analiza problemele privind agregarea elementelor individuale ale informațiilor și deducțiile care pot fi făcute prin corelarea elementelor, precum și de a determina dacă o clasificare superioară este sau nu adecvată pentru ansamblul informațiilor.

Faptul că informațiile pot fi un cod abreviat, un cod de transmitere sau orice formă de reprezentare binară nu asigură o protecție de securitate și, prin urmare, nu ar trebui să influențeze clasificarea informațiilor.

Atunci când informațiile sunt transferate dintr-un sistem în altul, informațiile sunt protejate în cursul transferului și în sistemul destinatar într-o manieră adaptată clasificării și categoriei inițiale a informațiilor.

Toate suporturile informatice de stocare sunt tratate într-un mod corespunzător celei mai înalte clasificări a informațiilor stocate sau etichetei suportului și sunt protejate în mod adecvat în orice moment.

Suporturile informatice de stocare reutilizabile folosite pentru înregistrarea de informații clasificate UE păstrează cea mai înaltă clasificare pentru care au fost utilizate, până în momentul în care informațiile în cauză sunt declasate sau declasificare corespunzător, iar suportul este reclasificat în consecință sau până în momentul în care suportul este declasificat sau distrus în conformitate cu o procedură aprobată de SAA (a se vedea punctul 25.5.4).

25.5.2.   Controlul și contabilizarea informațiilor

Accesul la informații clasificate SECRET UE și de nivel superior este înscris în registre automate (piste de urmărire) sau manuale. Aceste registre sunt păstrate în conformitate cu prezentele norme de securitate.

Produsele clasificate UE păstrate în zona IT pot fi tratate ca un singur element clasificat și nu trebuie înregistrate, cu condiția ca materialele să fie identificate, marcate cu clasificarea corespunzătoare și controlate în mod adecvat.

Dacă produsul este generat de un sistem care prelucrează informații clasificate UE, iar apoi este transmis unei zone de terminale/posturi de lucru la distanță dintr-o zonă IT, se instituie proceduri aprobate de SAA pentru controlul și înregistrarea produsului. Pentru informații SECRET UE și de nivel superior, aceste proceduri includ instrucțiuni specifice pentru contabilizarea informațiilor.

25.5.3.   Manipularea și controlul suporturilor informatice de stocare mobile

Toate suporturile informatice de stocare mobile clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior sunt tratate ca materiale clasificate, cu aplicarea normelor generale. Mijloacele adecvate de identificare și clasificare trebuie să fie adaptate caracteristicilor fizice ale suporturilor, pentru a permite recunoașterea clară a acestora.

Utilizatorilor le revine responsabilitatea de a asigura stocarea informațiilor clasificate UE pe suporturi având marcajul și protecția de securitate adecvate. Se instituie proceduri pentru a asigura că, pentru toate nivelurile de informații UE, înregistrarea informațiilor pe suporturi informatice de stocare se efectuează în conformitate cu prezentele norme de securitate.

25.5.4.   Declasificarea și distrugerea suporturilor informatice de stocare

Suporturile informatice de stocare utilizate pentru înregistrarea de informații clasificate UE pot fi declasate sau declasificate în conformitate cu o procedură care urmează a fi aprobată de SAA.

Suporturile informatice de stocare pe care au fost înregistrate informații STRICT SECRET UE sau informații dintr-o categorie specială nu sunt declasificate și reutilizate.

Dacă suporturile informatice de stocare nu pot fi declasificate sau nu sunt reutilizabile, acestea sunt distruse în conformitate cu procedura menționată anterior.

25.5.5.   Securitatea comunicațiilor

Șeful Biroului de securitate al Comisiei reprezintă autoritatea Crypto.

Dacă informațiile clasificate UE sunt transmise pe cale electromagnetică, se aplică măsuri speciale pentru protejarea confidențialității, integrității și disponibilității acestor transmisii. SAA stabilește cerințele pentru protejarea transmisiilor împotriva detectării și interceptării. Informațiile transmise printr-un sistem de comunicații sunt protejate conform cerințelor de confidențialitate, integritate și disponibilitate.

Dacă sunt necesare metode de codificare pentru asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității, metodele în cauză și produsele asociate sunt aprobate în mod expres în acest scop de SAA în calitate de autoritate Crypto.

În timpul transmisiei, confidențialitatea informațiilor clasificate SECRET UE și de nivel superior este protejată prin metode sau produse de codificare aprobate de membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate după consultarea Grupului consultativ pentru politica de securitate a Comisiei. În cursul transmisiei, confidențialitatea informațiilor clasificate CONFIDENȚIAL UE sau RESTRICȚIONAT UE este protejată prin metode sau produse de codificare aprobate de autoritatea Crypto a Comisiei după consultarea Grupului consultativ pentru politica de securitate a Comisiei.

Normele detaliate aplicabile transmisiei de informații clasificate UE figurează în instrucțiuni specifice de securitate aprobate de Biroul de securitate al Comisiei după consultarea Grupului consultativ pentru politica de securitate a Comisiei.

În condiții excepționale de operare, informațiile clasificare RESTRICȚIONAT UE, CONFIDENȚIAL UE și SECRET UE pot fi transmise în clar, cu condiția ca fiecare transmisie să fie autorizată în mod expres de proprietarul informațiilor și să fie înregistrată corespunzător de acesta. Aceste condiții excepționale sunt următoarele:

(a)

în situații iminente sau reale de criză, de conflict sau de război;

(b)

când viteza de transmisie este de o importanță extremă, când nu sunt disponibile mijloace de codificare și se estimează că informațiile transmise nu pot fi exploatate la timp, ceea ce ar influența negativ operațiunile.

Un sistem trebuie să aibă capacitatea de a interzice categoric accesul la informațiile clasificate UE la nivelul unuia sau tuturor terminalelor sale sau posturilor sale de lucru la distanță, dacă este cazul, fie prin deconectare fizică, fie prin caracteristici specifice de software aprobate de SAA.

25.5.6.   Securitatea privind instalarea și radiațiile

Instalarea inițială a sistemelor și orice modificare semnificativă a acestora sunt specificate astfel încât instalarea să fie efectuată de instalatori deținând autorizarea de securitate sub supravegherea permanentă a personalului calificat tehnic care deține autorizarea pentru accesul la informații clasificate UE la nivelul echivalent celui mai înalt nivel de clasificare al informațiilor pe care sistemul trebuie să le stocheze și să le prelucreze.

Sistemele care prelucrează informații clasificate CONFIDENȚIAL UE și de nivel superior sunt protejate astfel încât securitatea lor să nu poate fi amenințată de emanații sau de o conductivitate compromițătoare, ale căror studiu și control sunt denumite „Tempest”.

Contramăsurile Tempest sunt revizuite și aprobate de autoritatea Tempest (a se vedea punctul 25.3.2).

25.6.   Securitatea în cursul prelucrării

25.6.1.   Proceduri de operare de securitate (SecOP)

Procedurile de operare de securitate (SecOP) definesc principiile care trebuie adoptate în ceea ce privește problemele de securitate, procedurile de operare care trebuie urmate și responsabilitățile personalului. SecOP sunt elaborate sub responsabilitatea proprietarului sistemelor tehnice (TSO).

25.6.2.   Gestionarea protecției/configurației produselor software

Protecția de securitate a programelor de aplicații se determină mai degrabă pe baza unei evaluări a clasificării de securitate a programului în sine decât pe baza clasificării informațiilor pe care trebuie să le prelucreze. Versiunile de software utilizate sunt verificate la intervale regulate pentru a asigura integritatea și corecta funcționare a acestora.

Versiunile noi sau modificate de software nu sunt utilizate pentru prelucrarea de informații clasificate UE decât după verificarea lor de către TSO.

25.6.3.   Verificarea prezenței unor produse software dăunătoare sau a unor viruși informatici

În conformitate cu cerințele SAA, se efectuează periodic verificări privind prezența unor produse software dăunătoare sau a unor viruși informatici.

Toate suporturile informatice de stocare care sosesc la Comisie sunt verificate pentru detectarea prezenței unor produse software dăunătoare sau a unor viruși informatici, înainte de a fi introduse într-un sistem.

25.6.4.   Întreținere

Contractele și procedurile pentru întreținerea periodică și la cerere a sistemelor pentru care s-a elaborat o SSRS specifică cerințele și dispozițiile pentru personalul de întreținere și echipamentele asociate care pătrund într-o zonă IT.

Cerințele sunt menționate clar în SSRS, iar procedurile sunt menționate clar în SecOP. Operațiunile de întreținere efectuate de contractant pentru care sunt necesare proceduri de diagnosticare cu acces de la distanță sunt permise doar în cazuri excepționale, sub control strict de securitate și doar cu aprobarea SAA.

25.7.   Achiziții

25.7.1.   Generalități

Orice produs de securitate care urmează a fi utilizat cu sistemul care face obiectul achiziției fie a fost evaluat și certificat, fie face în prezent obiectul unei evaluări și certificări de către un organism adecvat de evaluare și certificare al unuia dintre statele membre UE conform unor criterii recunoscute pe plan internațional (precum Criteriile comune pentru evaluarea securității tehnologiei informației, cf. ISO 15408). Pentru obținerea aprobării CCAC sunt necesare proceduri speciale.

Pentru a decide dacă echipamentele, în special suporturile informatice de stocare, trebuie închiriate și nu achiziționate se ține cont de faptul că astfel de echipamente, după ce au fost utilizate pentru prelucrarea de informații clasificate UE, nu pot părăsi un mediu securizat în mod adecvat fără a fi mai întâi declasificate cu aprobarea SAA, obținerea acestei aprobări nefiind întotdeauna posibilă.

25.7.2.   Acreditare

Înainte de prelucra informații clasificate UE, toate sistemele pentru care trebuie elaborată o SSRS sunt acreditate de SAA pe baza informațiilor furnizate în SSRS, SecOP și alte documente relevante. Subsistemele și terminalele/posturile de lucru la distanță sunt acreditate ca parte componentă a tuturor sistemelor la care sunt conectate. În cazul în care un sistem deservește atât Comisia, cât și alte organizații, Comisia și autoritățile relevante de securitate se pun de acord în privința acreditării.

Procesul de acreditare se poate desfășura în conformitate cu o strategie de acreditare adecvată unui anumit sistem și definită de SAA.

25.7.3.   Evaluare și certificare

În anumite situații, înainte de acreditare, caracteristicile de securitate hardware, firmware și software ale unui sistem sunt evaluate și certificate în privința capacității de salvgardare a informațiilor la nivelul de clasificare avut în vedere.

Cerințele de evaluare și certificare sunt incluse în planificarea sistemului și sunt specificate clar în SSRS.

Procesul de evaluare și certificare este efectuat în conformitate cu liniile directoare aprobate, de către personal calificat tehnic, autorizat adecvat și acționând în numele TSO.

Echipele pot fi asigurate de o anumită autoritate de evaluare și certificare a unui stat membru desemnat sau de reprezentanții desemnați ai acesteia, de exemplu un contractant competent și autorizat.

Nivelul proceselor de evaluare și certificare implicate poate fi redus (de exemplu implicând doar aspecte privind integrarea) în cazul în care sistemele se bazează pe produse de securitate informatică existente evaluate și certificate la nivel național.

25.7.4.   Verificarea sistematică a caracteristicilor de securitate pentru acreditarea continuă

TSO elaborează proceduri de control sistematic pentru a asigura că toate caracteristicile de securitate ale sistemului sunt încă valabile.

Tipurile de modificări care ar conduce la reacreditare sau care necesită aprobarea prealabilă a SAA sunt identificate și menționate clar în SSRS. După orice modificare, reparație sau defecțiune care ar fi putut afecta caracteristicile de securitate ale sistemului, TSO veghează la efectuarea unei verificări pentru a se asigura funcționarea corectă a caracteristicilor de securitate. Acreditarea continuă a sistemului depinde, în mod normal, de realizarea cu succes a acestor verificări.

Toate sistemele în cadrul cărora s-au aplicat caracteristici de securitate sunt inspectate sau revizuite periodic de către SAA. Pentru sistemele care prelucrează informații STRICT SECRET UE, inspecțiile se efectuează cel puțin o dată pe an.

25.8.   Utilizare temporară sau ocazională

25.8.1.   Securitatea microcomputerelor/computerelor personale

Microcomputerele/computerele personale (PC) cu discuri fixe (sau alte suporturi de stocare cu memorie remanentă), funcționând fie în mod autonom, fie în rețea, și dispozitivele informatice portabile (de exemplu, PC-uri portabile și calculatoare electronice mici portabile) cu discuri dure fixe sunt considerate suporturi informatice de stocare în același sens ca și dischetele sau alte suporturi informatice de stocare mobile.

Aceste echipamente beneficiază de un nivel de protecție, în ceea ce privește accesul, prelucrarea, stocarea și transportul, corespunzător celei mai înalte clasificări a informațiilor stocate sau prelucrate vreodată (până la declasarea sau declasificarea acestora în conformitate cu procedurile aprobate).

25.8.2.   Utilizarea de echipamente IT private pentru activități oficiale ale Comisiei

Pentru prelucrarea informațiilor clasificate UE, este interzisă utilizarea de suporturi informatice de stocare mobile, software și hardware IT private (de exemplu, PC-uri și dispozitive informatice portabile) cu capacități de stocare.

Nu se introduc produse hardware și software și suporturi private într-o zonă de securitate de clasa I sau II în care sunt prelucrate informații clasificate UE fără autorizația scrisă a Șefului Biroului de securitate al Comisiei. Această autorizație se poate acorda doar din motive tehnice în cazuri excepționale.

25.8.3.   Utilizarea de echipamente IT aparținând contractanților sau furnizate de un stat pentru activitățile oficiale ale Comisiei

Șeful Biroului de securitate al Comisiei poate permite utilizarea de echipamente IT și de produse software aparținând contractanților pentru realizarea activităților oficiale ale Comisiei în cadrul organizațiilor. De asemenea, poate fi permisă utilizarea de echipamente IT și produse software furnizate de un stat; în acest caz, echipamentele IT sunt introduse în inventarul adecvat al Comisiei. În orice caz, dacă echipamentele IT urmează a fi folosite pentru prelucrarea de informații clasificate UE, SAA este consultată pentru ca elementele INFOSEC aplicabile utilizării echipamentelor în cauză să fie luate în considerare i puse în aplicare în mod adecvat.

26.   COMUNICAREA DE INFORMAȚII CLASIFICATE UE UNOR STATE TERȚE SAU UNOR ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

26.1.1.   Principii care reglementează comunicarea de informații clasificate UE

Colegiul membrilor Comisiei decide în privința comunicării de informații clasificate UE unor state terțe sau unor organizații internaționale pe baza:

naturii și conținutului informațiilor în cauză;

nevoii de a cunoaște a destinatarilor;

aprecierii avantajelor pentru UE.

Se va solicita acordul autorității de origine a informațiilor clasificate UE care urmează a fi comunicate.

Aceste decizii se iau de la caz la caz, în funcție de:

nivelul de cooperare dorit cu statele terțe sau organizațiile internaționale în cauză;

încrederea care le poate fi acordată – care rezultă din nivelul de securitate care s-ar aplica informațiilor confidențiale UE comunicate statelor și organizațiilor în cauză și din compatibilitatea dintre normele aplicabile în statele sau organizațiile în cauză și cele aplicate în UE. Grupul consultativ pentru politica de securitate a Comisiei furnizează Comisiei avizul său tehnic în privința acestui aspect.

Acceptarea de informații clasificate UE de către state terțe sau organizații internaționale implică o asigurare că informațiile în cauză nu vor fi utilizate pentru alte scopuri decât cele care au motivat comunicarea sau schimbul de informații și că ele vor beneficia de protecția solicitată de Comisie.

26.1.2.   Niveluri

După ce a decis că informațiile clasificate pot fi comunicate unui anumit stat membru sau unei organizații internaționale sau pot face obiectul unui schimb de informații cu acestea, Comisia decide asupra nivelului de cooperare care este posibil. Acesta depinde, în special, de politica și de reglementările de securitate aplicate de statul sau organizația în cauză.

Există trei niveluri de cooperare:

 

Nivelul 1

Cooperare cu state terțe sau organizații internaționale ale căror politică și reglementări de securitate sunt foarte apropiate de cele ale UE.

 

Nivelul 2

Cooperare cu state terțe sau organizații internaționale ale căror politică și reglementări de securitate sunt sensibil diferite de cele ale UE.

 

Nivelul 3

Cooperare ocazională cu state terțe sau organizații internaționale ale căror politică și reglementări de securitate nu pot fi evaluate.

Fiecare nivel de cooperare determină procedurile și dispozițiile de securitate aplicabile, detaliate în apendicele 3, 4, și 5.

26.1.3.   Acorduri de securitate

După ce a decis că sunt necesare, permanent sau pe termen lung, schimburi de informații clasificate între Comisie și state terțe sau alte organizații internaționale, Comisia încheie „acorduri privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate” cu acestea, definind scopul cooperării și normele reciproce privind protecția informațiilor comunicate.

În cazul cooperării ocazionale de nivelul 3, ale cărei durată și scop sunt limitate prin definiție, un simplu memorandum de înțelegere care definește natura informațiilor clasificate ce fac obiectul schimbului și obligațiile reciproce privind informațiile în cauză poate înlocui „acordul privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate”, cu condiția ca nivelul de clasificare al informațiilor să nu fie mai mare decât RESTRICȚIONAT UE.

Proiectele de acorduri privind procedurile de securitate și de memorandumuri de înțelegere sunt discutate de Grupul consultativ privind politica de securitate a Comisiei înainte de a fi prezentate Comisiei pentru adoptarea unei decizii.

Membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate solicită asistența necesară din partea ANS ale statelor membre pentru a asigura că informațiile care urmează a fi comunicate sunt utilizate și protejate în conformitate cu dispozițiile acordurilor privind procedurile de securitate sau ale memorandumurilor de înțelegere.


(1)  Fără a aduce atingere Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice și Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965.

(2)  A se vedea un tabel comparativ al clasificărilor de securitate ale UE, NATO, UEO și ale statelor membre în apendicele 1.