05/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

216


32000R1897


L 228/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1897/2000 AL COMISIEI

din 7 septembrie 2000

de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 577/98 al Consiliului privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate cu privire la definiția operațională a șomajului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 577/98 al Consiliului din 9 martie 1998 privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate (1) și, în special, articolul 4 alineatul (3) al acestuia,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 577/98, este necesară definirea variabilelor și întocmirea listei de principii pentru formularea întrebărilor referitoare la situația forței de muncă.

(2)

Comparabilitatea la nivel internațional a statisticilor în domeniul forței de muncă impune ca statele membre și instituțiile comunitare să măsoare forța de muncă ocupată și șomajul în conformitate cu definițiile date acestor două noțiuni de Organizația Internațională a Muncii (OIM).

(3)

Comisia are nevoie de indicatori comparabili pentru a monitoriza și evalua progresele înregistrate ca urmare a aplicării liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă (2).

(4)

Este așadar nevoie să existe o definiție comună a șomajului în toate statele membre, precum și o mai bună armonizare a chestionarelor de anchetă asupra forței de muncă.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru programul statistic, constituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Definiția șomajului este prezentată în anexa I la prezentul regulament.

(2)   Principiile de formulare a întrebărilor referitoare la statutul după participarea la activitatea economică sunt enunțate în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 2

(1)   Întrebările referitoare la statutul după participarea la activitatea economică, formulate în vederea efectuării anchetei prin sondaj asupra forței de muncă în cadrul Comunității, trebuie să se conformeze principiilor enunțate în anexa II la prezentul regulament și să permită măsurarea șomajului, în sensul definiției din anexa I la prezentul regulament.

(2)   Cu toate acestea, este posibil ca alineatul (1) să nu se poată aplica în perioada de timp necesară adaptării anchetei prin sondaj asupra forței de muncă. În acest caz, cu ocazia transmiterii la Eurostat a rezultatelor anchetei prin sondaj asupra forței de muncă în Comunitate, statele membre vor indica în mod clar diferențele față de definiția și principiile menționate la alineatul (1).

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 septembrie 2000.

Pentru Comisie

Pedro SOLBES MIRA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 77, 14.3.1998, p. 3.

(2)  JO C 69, 12.3.1999, p. 2.

(3)  JO L 181, 28.6.1989, p. 47.


ANEXA I

Anchetă asupra forței de muncă: definiția șomajului

1.   Conform standardelor adoptate de BIM la a 13-a și a 14-a Conferință internațională a statisticienilor muncii (CISM), în scopul efectuării anchetei prin sondaj asupra forței de muncă, se consideră ca fiind șomere persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani care:

(a)

nu au desfășurat nici o activitate în săptămâna de referință, respectiv nu au avut nici loc de muncă plătit și nici nu au lucrat (timp de cel puțin o oră) ca salariați sau ca lucrători pe cont propriu;

(b)

sunt în prezent disponibile să muncească, adică pot începe să muncească într-un loc de muncă salarizat sau pe cont propriu, într-un interval de două săptămâni după săptămâna de referință,

(c)

au căutat de lucru în mod activ, timp de patru săptămâni înainte de săptămâna de referință, adică au făcut demersuri concrete pentru a găsi de lucru ca salariat sau ca lucrător pe cont propriu, sau au găsit un loc de muncă în care urmează să înceapă să lucreze în cel mult trei luni.

În sensul punctului 1 litera (c), sunt considerate demersuri concrete următoarele acțiuni:

contactarea unui birou public de plasare a forței de muncă, în vederea găsirii unui loc de muncă, indiferent din partea cui vine această inițiativă (reînnoirea înregistrării din motive administrative în evidențele biroului respectiv nu este considerată demers activ);

contactarea unei agenții particulare (agenție de muncă temporară, firmă specializată în recrutarea forței de muncă etc.), cu scopul de a găsi un loc de muncă;

trimiterea de cereri de angajare direct angajatorilor;

căutarea unui loc de muncă, prin relații personale, prin sindicate etc.;

trimiterea de cereri de serviciu sau răspunsuri la oferte de serviciu prin mica publicitate;

studierea ofertelor de serviciu;

participarea la un test, concurs sau interviu, în cadrul unei proceduri de recrutare;

căutarea de teren, sediu sau echipament;

efectuarea unor demersuri pentru obținerea de autorizații, licențe sau resurse financiare.

2.   Educația și formarea profesională sunt considerate mijloace de îmbunătățire a șanselor de angajare, dar nu și metode de căutare a unui loc de muncă. Persoanele fără loc de muncă, care studiază sau urmează cursuri de formare profesională, vor fi clasificate ca șomeri numai dacă „sunt în mod curent disponibile să muncească” și „sunt în căutare de lucru”, conform definițiilor de la punctul 1 literele (b) și (c).

3.   Persoanele în șomaj tehnic și cu contract de muncă suspendat temporar sunt considerate șomeri, dacă nu primesc nici un salariu semnificativ (semnificativ înseamnă ≥ 50 %) de la angajatorul lor și dacă sunt „disponibile în prezent să muncească” și „sunt în căutare de lucru”. Persoanele în șomaj tehnic și cu contract de muncă suspendat temporar sunt asimilate lucrătorilor aflați în concediu fără plată la inițiativa angajatorului – inclusiv în concediu plătit din bugetul public sau din fonduri (a 16-a CISFM). În acest caz, persoanele în șomaj tehnic și cu contract de muncă suspendat temporar sunt clasificate ca angajați dacă s-a convenit asupra unui termen de reluare a activității, iar acest termen nu depășește următoarele trei luni.

4.   În extrasezon, nu se poate considera că lucrătorii sezonieri păstrează o legătură oficială cu locul de muncă pe care l-au ocupat pe perioada sezonului – având în vedere că aceștia nu mai primesc nici plată sau salariu de la angajatorul lor, deși este posibil să fi primit asigurări că se vor reîntoarce la lucru. Dacă muncitorii sezonieri nu lucrează în extrasezon, ei sunt clasificați ca șomeri numai dacă „sunt în mod curent disponibili să muncească” și „sunt în căutare de lucru” în sensul definițiilor de la punctul 1 literele (b) și (c).


ANEXA II

Anchetă asupra forței de muncă: principiile de formulare a întrebărilor referitoare la statutul după participarea la activitatea economică

1.   Întrebările referitoare la statutul după participarea la activitatea economică în sensul definiției BIM (persoană ocupată, șomeră, inactivă) sunt, de regulă, primele întrebări din chestionarele individuale, imediat după întrebările referitoare la caracteristicile demografice ale membrilor gospodăriei. În special, ele nu sunt precedate de întrebări cu privire la activitatea principală sau obișnuită (student, casnică, pensionar etc.) sau la situația, din punct de vedere administrativ, a înregistrării la biroul public de plasare a forței de muncă, în scopul obținerii ajutorului de șomaj, dacă acest lucru riscă să influențeze răspunsul la întrebările privind statutul după participarea la activitatea economică în sensul definiției BIM.

În cazul intervievării dependente de etapele ulterioare, dacă statutul unei persoane ca ocupată sau inactivă din punct de vedere al participării la activitatea economică pare să fie permanent sau stabil, acest statut poate fi rapid verificat prin raportare la statutul pe care persoanele respective îl aveau în etapa precedentă.

2.   Succesiunea întrebărilor cu privire la ocuparea forței de muncă constă în minimum două întrebări distincte: o întrebare se referă la faptul de a fi la lucru la data respectivă, iar cealaltă la faptul de avea un loc de muncă chiar dacă persoana absentează temporar de la lucru (este în concediu). Întrebarea dacă persoana este la lucru trebuie să o preceadă pe cea referitoare la deținerea unui loc de muncă, astfel încât contrastul între cele două întrebări să permită identificarea completă a persoanelor temporar absente.

Identificarea persoanelor în șomaj tehnic și cu contract de muncă suspendat temporar (angajați trimiși în concediu fără plată, la inițiativa angajatorului) și clasificarea lor ca persoane ocupate (sau șomeri) depinde de două condiții ale legăturii formale cu locul de muncă: existența asigurării că angajatul se va întoarce la lucru și durata scurtă (≤ 3 luni) a întreruperii contractului de muncă. Ambele condiții se stabilesc cu ajutorul întrebării imediat următoare celei referitoare la motivul absenței temporare a acestora, sau la motivul pentru care aceștia nu și-au căutat un loc de muncă în cele patru săptămâni anterioare, sau cu ajutorul unor variante de răspuns la aceste întrebări.

3.   Întrebările referitoare la ocuparea forței de muncă și la căutarea unui loc de muncă trebuie să conțină un element care să permită identificarea persoanelor care exercită o activitate minoră timp de numai câteva ore sau chiar de o oră.

4.   Întrebările referitoare la ocuparea unui loc de muncă trebuie să conțină un element de orientare care să permită identificarea lucrătorilor familiali neremunerați. Aceștia pot fi identificați și printr-o întrebare separată privitoare la prezența la lucru.

5.   Întrebările referitoare la ocuparea forței de muncă trebuie să indice clar faptul că numai munca efectuată contra plată sau pentru obținerea unui profit este considerată activitate economică în sensul stabilit de BIM.

6.   Perioada de referință privind ocuparea trebuie clar definită. Întrebarea privind ocuparea unui loc de muncă se referă, de regulă, la ultima săptămână, definită ca perioada „de luni până duminică”, cu specificarea datei exacte. Trebuie menționate clar perioadele de referință legate de căutarea unui loc de muncă și de disponibilitatea pentru lucru. Cele două întrebări privind căutarea unui loc de muncă și metodele utilizate în acest scop se referă, de obicei, la ultimele patru săptămâni inclusiv săptămâna de referință, iar întrebarea referitoare la disponibilitate se referă la perioada de două săptămâni ulterioară săptămânii de referință.

7.   Întrebarea referitoare la căutarea unui loc de muncă se va pune tuturor persoanelor cărora li s-au pus întrebările referitoare la ocuparea unui loc de muncă și din ale căror răspunsuri a rezultat că nu au un loc de muncă. Această întrebare nu este precedată de nici o altă întrebare-filtru. În caz de intervievare dependentă de etapele ulterioare și dacă statutul persoanelor ocupate sau inactive din punct de vedere al participării la activitatea economică pare a fi permanent sau stabil, situația acestora poate fi verificată rapid prin raportare la statutul lor din etapa precedentă.

8.   Întrebarea privind căutarea unui loc de muncă trebuie să aibă în vedere toate eforturile, chiar sporadice, întreprinse de persoana intervievată pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a-și deschide o afacere pe cont propriu. Întrebarea trebuie formulată astfel încât să se evite interpretarea conform căreia numai căutarea continuă, pe durata întregii perioade de referință, este considerată drept condiția suficientă a căutării unui loc de muncă.

9.   Întrebarea referitoare la metodele utilizate în căutarea unui loc de muncă trebuie să aibă în vedere metode de căutare active și pasive. Următoarele sunt considerate drept metode active:

contactul cu biroul public de plasare a forței de muncă, pentru găsirea unui loc de muncă;

contactarea unei agenții private, pentru găsirea unui loc de muncă;

trimiterea de cereri de angajare adresate direct angajatorilor;

căutarea unui loc de muncă cu ajutorul relațiilor personale, al sindicatelor etc.;

trimiterea de oferte de serviciu sau de răspunsuri la oferte de serviciu prin mica publicitate;

studierea ofertelor de serviciu;

participarea la un test, concurs sau interviu, în cadrul unei proceduri de recrutare;

căutarea unui teren, sediu sau echipament;

efectuarea unor demersuri pentru obținerea de autorizații, licențe sau resurse financiare.

10.   „Contactul cu biroul public de plasare a forței de muncă” este un contact bilateral. El se stabilește fie la inițiativa persoanei fără loc de muncă înregistrată la acest birou, fie la inițiativa biroului de plasare, și trebuie să reprezinte prima (categorie de răspunsuri la) întrebare(a) referitoare la metodele folosite pentru căutarea unui loc de muncă. Acest contact este diferit de contactul în vederea reînnoirii înscrierii administrative în evidențele biroului de plasare a forței de muncă cu scopul de a beneficia de ajutorul de șomaj (dacă aceasta nu este precedată de o perioadă scurtă de angajare sau de inactivitate), cât și de asistența furnizată de biroul de plasare, destinată creșterii șanselor de angajare a șomerului luat în evidență. „Contactul cu biroul public de plasare în scopul găsirii unui loc de muncă”, ca metodă activă, constă numai din:

înregistrarea pentru prima oară a numelui candidatului în evidențele biroului (după o perioadă scurtă de angajare sau de inactivitate);

culegerea de informații despre eventuale posturi vacante sau

propunerea unui loc de muncă de către biroul de plasare, care poate fi acceptată sau refuzată de cel aflat în căutare de lucru.

11.   Metodele de căutare a unui loc de muncă se enumeră până la menționarea a cel puțin trei metode active.

12.   Persoanele neangajate și care nu caută de lucru pentru că și-au găsit deja un loc de muncă pe care urmează să îl ocupe ulterior, respectiv în maximum trei luni, trebuie identificate ca o categorie distinctă.