11/Volumul 21

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

46

L 185/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În luna februarie 1994, Consiliul a instituit drepturi antidumping definitive privind importurile de etanolamine originare din Statele Unite ale Americii [Regulamentul (CE) nr. 229/94 (2)]. Aceste drepturi se prezentau sub forma unui drept variabil bazat pe prețul minim pentru cele trei tipuri de etanolamine, și anume monoetalonamină (MEA), dietanolamină (DEA) și trietanolamină (TEA).

(2)

După publicarea, în data de 23 iulie 1998 (3), a unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping în vigoare asupra importurilor de etanolamine originare din Statele Unite ale Americii, Comisia a fost sesizată cu o cerere pentru revizuirea acestor măsuri în conformitate cu articolul 11 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (denumit în continuare „regulament de bază”), și anume o cerere de reexaminare a măsurilor care expiră și de reexaminare intermediară.

(3)

Cererea a fost depusă la 30 octombrie 1998 de către Consiliul European al Federațiilor din Industria Chimică (CEFIC), în numele producătorilor din Comunitate a căror producție cumulată constituie un procent major din totalul producției de etanolamine din Comunitate.

(4)

CEFIC a invocat că expirarea măsurilor favorizează, probabil, continuarea sau reapariția dumpingului sporit și a prejudiciului cauzat industriei comunitare și că o reexaminare a măsurilor se justifică pe baza lipsei acestora de eficacitate. Stabilind, după consultarea comitetului consultativ, că există elemente de probă suficiente, Comisia a deschis o anchetă (4) în conformitate cu articolul 11 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază. Prin urmare, ancheta a vizat nu numai efectele probabile ale expirării măsurilor [a se vedea articolul 11 alineatul (2)], dar și dacă o modificare a măsurilor antidumping existente (drepturi variabile bazate pe un preț minim) ar fi justificată [articolul 11 alineatul (3)].

(5)

Comisia a informat oficial producătorii comunitari care susțin cererea de reexaminare (denumiți în continuare „producători comunitari solicitanți”), producătorii-exportatori și importatorii în legătură ai acestora, precum și utilizatorii cunoscuți ca fiind implicați și le-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere în scris și/sau de a solicita o audiere.

(6)

Comisia a trimis un chestionar părților cunoscute ca fiind implicate și a primit răspuns de la cei patru producători comunitari solicitanți, de la patru producători-exportatori din Statele Unite ale Americii și de la cinci dintre importatorii în legătură ai acestora. S-au trimis, de asemenea, chestionare și unui număr foarte mare de utilizatori ai produsului; doi dintre aceștia au trimis răspunsuri considerate ca fiind complete.

(7)

Un producător-exportator din Statele Unite și-a declarat intenția de a coopera în cadrul anchetei, deși nu exportase către Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Interesul pe care producătorul în cauză l-a acordat anchetei provine din implicarea sa în ancheta inițială.

(8)

Comisia a căutat și verificat toate informațiile considerate necesare în vederea determinării probabilității de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului și în vederea examinării interesului Comunității. S-a efectuat o anchetă la fața locului la următoarele societăți:

(9)

Ancheta cu privire la continuarea și reapariția dumpingului a cuprins perioada dintre 1 ianuarie și 31 decembrie 1998 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea cu privire continuarea și reapariția prejudiciului a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 1995 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada de anchetă privind prejudiciul”).

(10)

Produsul în cauză este același cu cel care a făcut obiectul anchetei precedente. Trebuie reamintit că etanolamina rezultă dintr-o reacție între oxidul de etilenă și amoniac. Ca urmare a acestei sinteze, se produc trei reacții „concurente” care au ca rezultat formarea a trei tipuri diferite de etanolamine: monoetanolamina (MEA), dietanolamina (DEA) și trietanolamina (TEA). Proporțiile celor trei tipuri de produse menționate anterior în producția totală sunt determinate de configurația instalației de producție, dar pot fi, într-o anumită măsură, controlate prin alegerea raportului amoniac/oxid de etilenă. Produsul în cauză se utilizează ca intermediar pentru agenții tensioactivi (utilizați la fabricarea detergenților și a produselor de îngrijire personală), a îngrășămintelor, a produselor de protecție a culturilor, a produselor anticorosive, a lubrifianților, a substanțelor chimice utilizate în sectorul fotografiei, a produselor cosmetice și a poliuretanului, a produselor de purificare a gazului și a aditivilor pentru industriile cimentului, a metalurgiei și a hârtiei. Dat fiind procedeul de fabricație combinat (a se vedea supra), producția de DEA este însoțită de producția, în cantități mai mari, a celorlalte tipuri de etanolamină (MEA și TEA).

(11)

DEA reprezintă între 30-33 % din etanolamina produsă de industria comunitară. MEA și TEA reprezintă 54 % din totalul producției de etanolamină. Dat fiind procesul combinat de producție, solicitarea formulată de un producător-exportator, ca diferitele tipuri de etanolamină să beneficieze de un tratament distinct privind analiza prejudiciului, nu se justifică.

(12)

Urmare a instituirii măsurilor antidumping care fac obiectul prezentei reexaminări, piața s-a caracterizat printr-o creștere puternică a cererii de DEA, în special în Statele Unite. Această creștere se explică prin utilizarea DEA pentru producerea de erbicide pe bază de glifosat, adaptate la speciile modificate genetic pentru a dezvolta o rezistență la erbicidele în cauză.

(13)

Produsul în cauză importat din țara supusă anchetei este identic din punctul de vedere al caracteristicilor fizice și tehnice cu produsul fabricat în Comunitate. Nu există nici o diferență de utilizare între produsele comunitare și produsele importate. S-a constatat, pe de altă parte, că produsul în cauză importat din țara supusă anchetei este identic cu produsul comercializat pe piața internă a respectivei țări. Prin urmare, toate produsele în cauză trebuie considerate un singur produs.

(14)

În urma afirmației conținute în plângere, în conformitate cu care circumstanțele au suferit modificări de la ancheta inițială, s-a procedat la examinarea nivelului de dumping în cursul perioadei de anchetă.

(15)

Din cei patru producători-exportatori care au răspuns la chestionar, doi au exportat o cantitate importantă de produse către Comunitate în cursul perioadei de anchetă, în timp ce ceilalți doi au declarat că nu au exportat decât în cantități mici sau nu au exportat deloc produsul în cauză.

(16)

În ceea ce îl privește pe producătorul care nu a exportat decât o cantitate mică de produse, s-a hotărât că, în lipsa oricărei altei informații, se poate calcula o marjă de dumping pe baza acestui volum mic de exporturi.

(17)

Valoarea normală s-a stabilit pentru fiecare tip de produs considerat, pe baza prețului plătit pe piața internă pentru toate vânzările realizate în Statele Unite [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază:„pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”]. Pentru produsele care nu s-au comercializat în cantități semnificative sau în cadrul unor operațiuni comerciale normale pe piața internă, valoarea normală s-a calculat în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(18)

În ceea ce îi privește pe cei trei producători-exportatori din Statele Unite, vânzările produsului destinate consumului pe piața internă, în funcție de constatări și în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, au reprezentat 5 % sau mai mult din volumul de vânzări al produsului exportat de Statele Unite ale Americii către Comunitate. S-a stabilit, de asemenea, că pentru aceiași producători vânzările produsului în cauză pe piața internă s-au efectuat în cadrul operațiunilor comerciale normale și în cantități suficiente, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, pentru ca prețurile acestor vânzări să poată fi reținute pentru stabilirea valorii normale.

(19)

Importurile produsului în cauză s-au efectuat de către societăți în legătură cu producătorii-exportatori din Statele Unite. S-a considerat, prin urmare, că prețurile aplicate societăților importatoare de către întreprinderile producătoare nu erau fiabile. Din acest motiv și în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prețurile de export au fost calculate pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent din Comunitate. S-au efectuat ajustări pentru a ține seama de toate cheltuielile intervenite între momentul efectuării importului și revânzare, inclusiv comisioanele, plus o marjă de profit de 5 %, considerată rezonabilă pe baza informațiilor culese de la părțile implicate cu privire la importurile de produs în cauză.

(20)

Valoarea normală a fost comparată cu prețurile de export, pe baza unei singure tranzacții, la nivel franco fabrică și la același nivel comercial. În vederea asigurării unei comparații corecte între prețul de export și valoarea normală, s-au luat în considerare diferențele constatate în factorii despre care s-a pretins și demonstrat că afectează comparabilitatea [a se vedea articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază]. În consecință, s-au realizat ajustări legate de transportul terestru și maritim, de cheltuielile de asigurare, de manipulare și de încărcare, de costurile accesorii, de costurile de credit și de comisioane.

(21)

S-a efectuat o comparație între valoarea normală și prețul de export pentru toate produsele care fac obiectul prezentei anchete. În ceea ce privește întreprinderile exportatoare care au cooperat la anchetă, această comparație a evidențiat existența unei marje de dumping medii ponderate, exprimate în procent din prețul de import CIF, de 33 % pentru Dow Chemical, de 38,2 % pentru Union Carbide și de 40,1 % pentru Huntsman.

(22)

Comisia a examinat caracterul durabil al modificărilor observate la nivelul marjelor de dumping. S-a constatat că scăderea marjelor de dumping era în mare parte imputabilă unei creșteri a prețurilor de export, aplicată de cel puțin doi ani. Cantitățile exportate fiind considerate semnificative, Comisia a concluzionat, prin urmare, că faptele constatate atestă o modificare durabilă a circumstanțelor care însoțesc importurile de produsele în cauză provenite din Statele Unite ale Americii. Nu a fost prezentat nici un element de probă care să contrazică faptele constatate.

(23)

Reexaminarea măsurilor care expiră, inițiată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a indicat faptul că suprimarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea dumpingului, în principal pe motiv că s-a stabilit existența unui dumping semnificativ în decursul perioadei de anchetă și că era rezonabil să se conchidă că dumpingul va continua.

(24)

Reexaminarea intermediară, care s-a efectuat în conformitate cu articolul 11 alineatul (3), ca urmare a unei cereri de revizuire a măsurilor în vederea luării în calcul a circumstanțelor actuale ale pieței, a concluzionat că circumstanțele care au condus la instituirea măsurilor existente s-au modificat în mod considerabil și că aceste modificări trebuie considerate suficient de durabile pentru a justifica o revizuire în jos a marjelor de dumping stabilite în cursul anchetei inițiale.

(25)

Plângerea a fost depusă în numele a patru dintre cei cinci producători de etanolamină din Uniunea Europeană. O societate, și anume Union Carbide Ltd (Regatul Unit), nu a participat nici la anchetă și nici nu a sprijinit cererea. Trebuie menționat că societatea în cauză este în legătură cu producătorul din Statele Unite Union Carbide Corp. SUA. S-a procedat la efectuarea unei evaluări a oportunității de a exclude societatea în cauză din definiția producției comunitare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. S-a constatat că producătorul respectiv importa el însuși în cantități considerabile produsul care face obiectul dumpingului. Având în vedere că nu exista nici o garanție că situația economică a producătorului menționat anterior nu era influențată de legătura care îl unește cu producătorul din Statele Unite, s-a considerat că producătorul în cauză ar trebui exclus de la stabilirea producției comunitare. Se consideră, prin urmare, că producția totală comunitară este reprezentată de următoarele societăți: BASF AG; Ludwigshafen, Germania; BP Chemicals Ltd, Londra, Regatul Unit; Condea Chemie GmbH, Marl, Germania, și Akzo Nobel Surface Chemistry AB, Stenungsund, Suedia.

(26)

Comisia a trimis chestionare producătorilor comunitari solicitanți și a primit răspunsuri de la trei dintre aceștia. Un răspuns care nu conținea datele privind costurile de producție pentru perioada 1995-1997 a fost acceptat pe motiv că societatea a preluat activitățile de producție de etanolamine la 1 iulie 1998 de la o altă societate și nu avea, prin urmare, acces la datele în cauză. Cel de-al patrulea producător a răspuns incomplet la chestionar și, prin urmare, s-a considerat că nu a cooperat la anchetă. Cei trei producători comunitari solicitanți care au cooperat la anchetă constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, întrucât ei reprezintă 77,5 % din producția comunitară totală. Ei sunt denumiți în continuare „industria comunitară”.

(27)

O parte a producției industriei comunitare (aproximativ 28 %) este destinată utilizării pe piața internă, adică captivă. Din această cantitate, marea majoritate (circa 95 %) este destinată în mod specific și exclusiv să fie utilizată într-un loc de producție aparținând unuia dintre producătorii comunitari. Ancheta a confirmat că producătorii comunitari solicitanți nu cumpără produsul în cauză de la părți independente, în interiorul sau în exteriorul Comunității, pentru utilizarea lor captivă. Etanolaminele destinate utilizării captive nu se consideră, prin urmare, a fi în concurență cu etanolaminele altfel disponibile în Comunitate, cele din urmă constituind piața comunitară relevantă pentru produsul în cauză.

(28)

Consumul pe piața comunitară a fost calculat pe baza volumului de vânzări realizate de industria comunitară, a volumului de vânzări realizate de producătorul comunitar care nu a cooperat în cadrul anchetei, a informațiilor colectate de Eurostat privind volumul importurilor și a unei estimări a vânzărilor realizate pe piața în cauză de producătorul comunitar în legătură cu producătorul-exportator din Statele Unite Union Carbide (5).

(29)

Consumul calculat pe această bază a crescut cu 14 % în cursul perioadei de anchetă privind prejudiciul, de la 152 000 de tone în 1995 până la circa 172 000 de tone de durata perioadei de anchetă. Această creștere este atribuită vânzărilor de DEA și de TEA, care au crescut cu 19 % și, respectiv, 21 %. Cererea de MEA a rămas stabilă. MEA și DEA reprezintă fiecare circa 29 % din consumul global în perioada de anchetă, comparativ cu circa 42 % pentru TEA.

(30)

Importurile provenite din SUA au crescut cu 14 % în timpul perioadei de anchetă privind prejudiciul, ceea ce corespunde cu evoluția consumului comunitar global. Totuși, analiza cifrelor scoate în evidență o scădere subiacentă a importurilor de DEA (–38 % în cursul perioadei de anchetă privind prejudiciul), care nu au reprezentat decât 12,6 % din importurile totale în timpul perioadei de anchetă. Această evoluție trebuie apreciată în cadrul cererii puternice de DEA înregistrate pe piața internă din Statele Unite. Pe de altă parte, în pofida stabilității cererii de MEA pe piața comunitară pe perioada de anchetă privind prejudiciul, importurile provenite din Statele Unite au crescut cu 86 % în cursul aceleiași perioade. Importurile de TEA au crescut în aceeași perioadă cu 11 %.

(31)

Deoarece importurile se efectuează de către importatori în legătură ai altor societăți, prețurile acestor importuri provenite din Statele Unite ale Americii, indiferent dacă au fost stabilite pe baza informațiilor furnizate de producătorii-exportatori sau a statisticilor Eurostat, nu au fost considerate fiabile pentru stabilirea evoluției prețurilor. În vederea stabilirii de o manieră mai fiabilă a politicii de prețuri a producătorilor-exportatori în cauză, s-a realizat o analiză a prețurilor de revânzare ale importatorilor în legătură și, în special, a prețurilor practicate de utilizatorii industriali finali, considerați reprezentativi pentru totalul vânzărilor. Aceste prețuri au scăzut în medie cu 10 % între 1995 și 1996 și s-au stabilizat la niveluri considerabil mai scăzute decât prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în decursul celor doi ani menționați anterior. Această evoluție a fost cea mai pronunțată pentru MEA, care a înregistrat o scădere de preț la revânzare de 14 %. Spre finalul perioadei de anchetă privind prejudiciul, prețul de revânzare al TEA a revenit la nivelul anului 1995, în timp ce prețul DEA a crescut cu 13 %, iar cel al MEA era în continuare cu 4 % mai scăzut. În timpul perioadei de anchetă, nivelurile de preț ale importatorilor în legătură și ale industriei comunitare erau comparabile.

(32)

Cota de piață globală a importurilor provenite din Statele Unite ale Americii a rămas stabilă pe perioada de anchetă privind prejudiciul (29 %). Cu toate acestea, aceste cifre ascund evoluții contradictorii, întrucât cota de piață a MEA a crescut de la 17 % la 32 %, în timp ce cota de piață a DEA a scăzut de la 25 % la 13 %, iar cea a TEA a cunoscut o scădere ușoară de la 42 % la 39 %.

(33)

Pentru a evalua politica de prețuri a producătorilor-exportatori din Statele Unite, s-au analizat prețurile lor de vânzare, precum și prețurile practicate de industria comunitară. Într-o primă etapă, s-au comparat prețurile de vânzare practicate pe piața comunitară privind primii clienți independenți. Întrucât industria comunitară nu își comercializează produsele decât unor clienți finali industriali, iar clienții săi reprezintă, de asemenea, o parte considerabilă (mai mult de 50 %) din vânzările realizate de producătorii-exportatori din Statele Unite, o comparație în acest stadiu comercial a fost considerată reprezentativă. În vederea stabilirii dumpingului, această comparație s-a efectuat pe baza datelor disponibile pentru cei doi principali producători-exportatori din Statele Unite.

(34)

Având în vedere că toate importurile în comunitate de produse provenite din Statele Unite ale Americii s-au efectuat prin intermediul unor importatori în legătură ai altor societăți, comparația menționată anterior s-a efectuat pe baza prețurilor facturate primilor cumpărători independenți din comunitate, la nivelul franco importator în legătură, adică după deducerea costurilor de transport în Comunitate, a risturnelor și a reducerilor. Comparația a evidențiat că, în cursul perioadei de anchetă, nivelurile prețurilor medii globale pentru importurile provenite din Statele Unite ale Americii și pentru vânzările realizate de industria comunitară erau comparabile.

(35)

Într-o a doua etapă, s-a efectuat o analiză a prețurilor de import al etanolaminelor provenite din SUA, și anume a prețurilor practicate de producătorii-exportatori în relația cu importatorii lor în legătură, în comparație cu prețurile minime ce determină drepturile variabile. Această analiză a evidențiat că nu s-au perceput drepturi antidumping semnificative, deoarece prețurile de import în cauză erau mult superioare prețurilor minime pentru cea mai mare parte a perioadei de anchetă privind prejudiciul.

(36)

Într-o a treia etapă și având în vedere legăturile existente între producătorii-exportatori și importatori, s-a constatat, pentru perioada de anchetă, în ce măsură prețurile de vânzare primite de importatorii în cauză de la primii lor clienți independenți și prețurile respective efective de import au reflectat costurile suportate de importatorii în legătură între momentul importului și cel al revânzării. Toate costurile efective suportate între momentul importului și revânzare, cum ar fi costurile de transport de la frontiera Comunității, costurile legate de manipulare, asigurări, ambalaj, costurile de creditare, drepturile de import, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și o marjă de profit de 5 %, au fost, prin urmare, deduse din prețurile de revânzare. Acest demers a permis stabilirea prețurilor de import independent de legătura posibilă dintre producătorii-exportatori și importatorii lor în legătură.

(37)

Prețurile de import astfel calculate pentru cei doi producători-exportatori au fost nu numai sensibil mai reduse decât prețurile de import efectiv declarate de către importatorii în legătură, dar și sensibil mai reduse față de prețurile minime aplicabile pentru diferite tipuri de etanolamine. Această constatare este confirmată de faptul că importatorii în legătură au suportat importante pierderi financiare în cursul perioadei de anchetă. În fapt, marja dintre prețul de achiziție (preț real de import) și prețul de revânzare pe piața comunitară nu a fost suficientă pentru a acoperi costurile suportate între momentul importului și cel al revânzării. Trebuie să menționăm că modelul pus în evidență în cursul perioadei de anchetă a fost identificat și pentru restul perioadei examinate, și anume din 1995 până în 1997.

(38)

Pe baza analizei în trei etape care s-a efectuat anterior, s-a concluzionat că prețurile de revânzare practicate de producătorii-exportatori din Statele Unite pe piața comunitară erau comparabile cu cele ale industriei comunitare. În plus, s-a constatat că prețurile efective de import au fost superioare prețurilor minime. Cu toate acestea, aceste prețuri efective de import nu au reflectat sau, cel puțin, nu în totalitate măsurile antidumping în vigoare, în cazul în care se ține seama de costurile suportate între momentul importului și cel al revânzării. În consecință, s-a concluzionat că producătorii-exportatori din Statele Unite și importatorii în legătură ai acestora au absorbit măsurile antidumping, cel puțin parțial, stabilind prețuri efective de import la niveluri ridicate artificial, care constituie prețuri de transfer.

(39)

Producția a crescut cu 38 % în cursul perioadei de anchetă privind prejudiciul, în special între 1996-1997, urmând o creștere a capacităților de la aproximativ 117 000 tone la 139 000 tone. Creșterea producției, conjugată cu o creștere mai moderată a capacităților, a îmbunătățit rata globală de utilizare a capacităților industriei comunitare de la 81,8 % la 91,1 % pe durata perioadei de anchetă privind prejudiciul.

(40)

Așa cum s-a menționat anterior, capacitatea instalată la uzina unui singur producător comunitar în 1997 reprezintă circa 95 % din producția comunitară destinată unor scopuri captive și a fost concepută să servească doar scopurilor menționate. Creșterea menționată anterior a capacităților de producție rezultă, cu toate acestea, din această investiție în infrastructura de producție destinată unei utilizări captive, având în vedere că prin aceasta s-a diminuat utilizarea captivă la o altă uzină a aceleași societăți. Acest lucru a permis, la rândul său, eliberarea de capacități pentru vânzări pe piața liberă.

(41)

Volumul vânzărilor industriei comunitare pe piața comunitară a crescut cu 27 % în timpul perioadei de anchetă privind prejudiciul, pentru a atinge circa 96 000 de tone, în principal, datorită creșterii vânzărilor de DEA și TEA (de 32 % și, respectiv, 28 %) înregistrate pe parcursul aceleiași perioade.

(42)

Industria comunitară și-a mărit cota de piață de la 50 % la 56 % în perioada cuprinsă între 1995-1997, adică o creștere de 11 % pentru MEA, 5 % pentru DEA și 3 % pentru TEA. Între 1997 și perioada de anchetă, cota de piață globală și cota TEA au rămas stabile, cota DEA a continuat să crească (de la 61 % la 63 %), iar cea de MEA a scăzut (de la 53 % la 49 %).

(43)

Stocurile au crescut cu 10 % pe perioada de anchetă privind prejudiciul. Această creștere este inferioară creșterii producției, care s-a stabilit la 38 %.

(44)

Prețurile de vânzare globale au scăzut cu 17 % între 1995-1996. Prețurile au crescut ulterior cu 3 % și, respectiv, 9 % în 1997 și 1998 în comparație cu 1996. Contrar prețurilor minime și situației din 1995, DEA a devenit produsul cel mai scump pe perioada de anchetă privind prejudiciul.

(45)

Prețurile de revânzare ale importurilor din Statele Unite în Comunitate s-au situat la un nivel net inferior prețurilor de vânzare ale industriei comunitare în 1995 și 1996. Presiunea descendentă de 17 % constatată privind prețurile de vânzare ale industriei comunitare între 1995-1996 a corespuns unei cvasidublări a importurilor de MEA provenite din Statele Unite ale Americii și unei scăderi de 14 % a prețurilor de revânzare ale importurilor din Statele Unite de MEA, care au scăzut la 605 ECU/tonă, generând astfel o scădere a prețurilor de vânzare ale industriei comunitare de 22 %, la 647 ECU/tonă.

(46)

În plus față de condițiile de piață, prețurile de vânzare sunt tributare în principal costului materiilor prime. Costul global de producție a scăzut cu 7 % între 1995 și 1996 și, în comparație cu 1996, a crescut ușor cu 1-2 % în 1997 și în cursul perioadei de anchetă. În cursul întregii perioade, costurile de producție au scăzut cu 6 %, iar prețurile au scăzut cu 10 %. DEA constituie singura excepție: prețul mediu nu a scăzut de fapt decât cu 1 %, în timp ce costurile de producție au scăzut cu 4 %.

(47)

De asemenea, trebuie subliniat faptul că producția de etanolamine este importantă pentru industria comunitară, deoarece permite utilizarea oxidului de etilenă produs în amonte de Comunitate, realizarea de economii de scară pentru acest proces de producție în amonte și utilizarea etanolaminelor ca produse intermediare pentru fabricarea altor produse (utilizare captivă). S-a susținut că prețurile de achiziție pentru oxidul de etilenă au fost supraestimate, provocând astfel o presiune descendentă asupra activităților din domeniul etanolaminelor. S-a constatat, de asemenea, că întreprinderile în cauză își organizează activitățile în domeniul oxidului de etilenă și al etanolaminelor sub formă de centre de profit distincte, făcând improbabilă orice subvenție încrucișată, și au fost efectuate controale pentru a se verifica în ce măsură prețul de transfer, la care această materie primă a fost încorporată în costul de producție al etanolaminelor, reflectă valoarea lor de piață. În toate cazurile s-a constatat că prețurile de transfer utilizate reflectă prețurile de vânzare ale oxidului de etilenă practicate pentru clienții independenți pentru cantități similare.

(48)

Rentabilitatea a fost afectată de prețurile de vânzare și de costurile de producție. Profitul au scăzut de la 3,94 % în 1995 transformându-se în pierdere (– 8,64 % în 1996 și – 8,49 % în 1997). În cursul perioadei de anchetă redresarea prețurilor nu a fost suficientă pentru a genera profit, iar rentabilitatea a rămas negativă (– 1,37 %).

(49)

Investițiile în etanolamine destinate pieței libere au rămas relativ stabile între 1995-1998 și s-au ridicat la circa 4 milioane ECU pe an, cu excepția anului 1996, an în care cifra s-a dublat. Această dublare se explică prin faptul că o uzină a făcut obiectul, în anul în cauză, unor transformări importante, după ce producția captivă a fost preluată de o altă uzină aparținând aceluiași producător comunitar.

(50)

Producția de etanolamine nu reprezintă un proces de utilizare intensivă a forței de muncă. În ansamblu, ocuparea forței de muncă a crescut cu 23 %, pentru a atinge 166 persoane în 1998.

(51)

Conform datelor Eurostat, prețurile de export din Bulgaria sunt mai mici decât prețurile reale ale importurilor provenite din Statele Unite ale Americii. Așa cum s-a explicat anterior, trebuie menționat, cu toate acestea, că prețurile furnizate de Eurostat pentru importurile provenite din Statele Unite nu sunt considerate fiabile. Un producător bulgar, și anume Burgas, deține o cotă de piață stabilă de 3 % din piața comunitară din 1996. Pe baza informațiilor furnizate de Eurostat, circa 70 % din aceste exporturi sunt constituite din MEA, adică o cotă de piață de 6 % pe acest segment în timpul perioadei de anchetă (comparativ cu 49 % pentru industria comunitară și 32 % pentru producătorii-exportatori din Statele Unite).

(52)

Cota de piață a tuturor celorlalte țări a scăzut la 2 % pentru toate tipurile de etanolamine și la 6 % pentru MEA. Cu toate acestea, aceste importuri provin din surse diverse, iar nici una dintre acestea nu deține o cotă de piață semnificativă.

(53)

Volumul și capacitățile de producție ale industriei comunitare înregistrează o evoluție pozitivă. Volumele de vânzări au crescut, mai ales cele privind DEA și TEA. Cota de piață a înregistrat creșteri globale, dar a scăzut în ceea ce privește MEA, în comparație cu anul 1997. Deși s-a îmbunătățit în 1996 și în 1997, rentabilitatea s-a dovedit insuficientă în 1998, datorită presiunii continue exercitate asupra prețului de vânzare. De fapt, scăderea prețului de vânzare înregistrată între 1995 și 1996 nu a fost întotdeauna compensată, iar importurile în cauză exercită o presiune constantă asupra prețurilor.

(54)

Continuarea presiunii de scădere asupra prețurilor de vânzare ale industriei comunitare și rentabilitatea negativă rezultată sunt direct legate de politica de prețuri a producătorilor-exportatori din Statele Unite și în special de absorbția măsurilor în vigoare și a presiunii rezultate asupra prețurilor.

(55)

Având în vedere procesul mixt de producție, consumul crescut de DEA și TEA în cadrul Comunității duce la o ofertă importantă de MEA. Presiunea crescută asupra prețurilor a fost cea mai marcantă pentru DEA, accentuată de retragerea progresivă de pe piață a producătorilor-exportatori din Statele Unite (fapt ilustrat de o scădere corespunzătoare a cotei de piață din Statele Unite de la 25 % la 13 %, în perioada de anchetă privind prejudiciul).

(56)

În același timp, capacitățile mondiale de producție a etanolaminei continuă să crească, anticipând continuarea creșterii cererii de DEA, atât principalii producători ai Comunității, cât și cei din Statele Unite făcând investiții la niveluri similare. Cererea mare de DEA a dus la creșteri de preț corespunzătoare în segmentul de piață în cauză, în timp ce consumul de DEA – și deci prețurile – fuseseră scăzute în timpul anchetei precedente. Efectul asupra prețurilor de vânzare (și, în consecință, asupra rentabilității) al creșterii capacităților și al cererii crescânde de DEA rămâne incert, deși excedentele de producție (la nivel mondial) de MEA, în special, riscă să deterioreze condițiile de piață.

(57)

Creșterea capacităților mondiale amenință să creeze excedente de producție, în special de MEA, în timp ce piața comunitară, cu un nivel al prețurilor mai mare decât cel al țărilor terțe, constituie o atracție pentru producătorii-exportatori din Statele Unite. Capacitățile de producție din Statele Unite au crescut cu mai mult de o treime în intervalul 1995-1998. Între 1997 și perioada de anchetă, capacitatea instalată a crescut cu 19,9 % pentru a atinge 524 000 de tone pentru cei trei producători din Statele Unite Union Carbide, Huntsman și Dow Chemical, și, deși producția a crescut cu 9 %, rata de utilizare a capacităților a scăzut de la 90,4 % la 83 %. Noile capacități instalate se concentrează în general pe DEA, ceea ce conduce la o producție excedentară de MEA.

(58)

Mai mult decât atât, ancheta a arătat că producătorii din Statele Unite au exportat cantități semnificative din produsul în cauză către Comunitate de-a lungul perioadei examinate, ceea ce indică faptul că piața comunitară reprezintă un important debușeu pentru producția lor. Din 1997 până în perioada de anchetă, exporturile corespunzătoare din Statele Unite către Comunitate au crescut cu 12,4 %, în timp ce vânzările de pe piața internă au crescut cu doar 4,9 %, iar exporturile către alte țări terțe au scăzut cu 2,7 %. În timpul perioadei de anchetă, vânzările pe piața internă în Statele Unite au reprezentat 67,1 % din totalul vânzărilor realizate de cei trei producători din Statele Unite menționați anterior, exporturile către Comunitate, 13,6 %, iar exporturile către țările terțe, 19,3 %.

(59)

Ancheta a arătat, de asemenea, faptul că prețurile de pe piața internă din Statele Unite sunt mai ridicate decât prețurile de vânzare de pe piața comunitară. Nivelul de prețuri mai ridicat de pe piața din Statele Unite poate fi direct atribuit nivelului ridicat al consumului de DEA pe această piață.

(60)

În final, trebuie notat faptul că în Coreea de Sud au fost instituite măsuri împotriva importului de etanolamine provenite din Statele Unite ale Americii. Deși cantitățile respective nu sunt în măsură să perturbe piața comunitară, chiar dacă ar fi în totalitate reorientate spre aceasta, faptul că au fost instituite măsuri antidumping arată că producătorii-exportatori din Statele Unite sunt pregătiți să exporte la prețuri de dumping.

(61)

Prețurile practicate de industria comunitară și de producătorii-exportatori în timpul perioadei de anchetă privind prejudiciul au fost întotdeauna mai mari decât prețurile minime care servesc drept bază pentru stabilirea măsurilor antidumping variabile. S-a demonstrat că prețurile efective de import nu reflectă prețurile de revânzare ale importatorilor în legătură în cauză și că prețurile de import care reflectă costurile suportate între stadiul de import și cel de revânzare au fost în mod sistematic inferioare prețurilor minime, ceea ce indică faptul că producătorii-exportatori din Statele Unite au absorbit parțial măsurile antidumping instituite. Pe de altă parte, industria comunitară nu a fost în măsură să depășească situația negativă în care se regăsea și continua să se confrunte cu o rentabilitate insuficientă în cursul perioadei de anchetă.

(62)

Ancheta a confirmat că, la fel ca și în cazul precedentei perioade de anchetă (1991-1992) înainte de instituirea măsurilor, producătorii din Statele Unite au exportat cantități semnificative pe piața comunitară. De la 48 000 de tone înregistrate în perioada de anchetă precedentă, cantitățile exportate au scăzut la 44 000 de tone la începutul perioadei de anchetă privind prejudiciul, pentru a ajunge la sfârșitul acestei perioadei la 51 000 de tone. Aceste cantități reprezintă 40 % din totalul producției comunitare realizate în cursul perioadei de anchetă.

(63)

S-a constatat că, o dată cu cererea crescândă de DEA în Statele Unite ale Americii, care exercită o presiune de creștere a prețurilor de vânzare de DEA și, de o manieră mai generală, de etanolamine pe piața din Statele Unite, a avut loc și o altă creștere, deși nu la fel de pronunțată, a prețurilor de pe piața comunitară. Această evoluție a consumului a însemnat, de asemenea, că MEA se produce în cantități din ce în ce mai mari, apărând astfel riscul de a se vinde la prețuri din ce în ce mai mici, din lipsa unei cereri echivalente. Impactul asupra prețului TEA ar trebui să fie mai mic, având în vedere faptul că și excedentul de producție va fi mai mic, conform previziunilor.

(64)

Un producător-exportator din Statele Unite a susținut că industria comunitară însăși, prin supracapacitatea sa de producție de MEA, creează o presiune de scădere asupra prețurilor. Cu toate acestea, producătorul-exportator în cauză nu a fost în măsură să susțină cele afirmate. De asemenea, trebuie notat faptul că un producător din Statele Unite a afirmat că industria comunitară a subcotat prețurile sale pentru DEA în 1998. Ancheta a demonstrat, însă, că societatea comunitară citată nu a vândut DEA clientului menționat.

(65)

Ancheta a arătat că, în ciuda măsurilor antidumping în vigoare și a creșterii producției, a capacităților de producție, a consumului și a volumului de vânzări, industria comunitară se află încă într-o situație precară, în special în ceea ce privește prețurile sale de vânzare și rentabilitatea. Industria comunitară a putut ocupa spațiul liber lăsat de retragerea parțială a producătorilor-exportatori din Statele Unite de pe piața comunitară de DEA. Cu toate acestea, datorită absorbției parțiale de către producătorii-exportatori din Statele Unite a măsurilor în vigoare, datorită excedentului lor de producție de MEA și creșterii ulterioare a importurilor de MEA în Uniunea Europeană provenite din Statele Unite ale Americii la prețuri de dumping, prețurile tuturor etanolaminelor au rămas la un nivel prea mic pentru a restabili rentabilitatea industriei comunitare, chiar și prin instituirea măsurilor antidumping.

(66)

Ancheta a stabilit că importurile în cauză se efectuează încă la prețuri care fac obiectul unui dumping semnificativ. S-a constatat că prețurile de pe piața internă din Statele Unite au crescut de la ultima anchetă, deși într-o măsură mai mică decât prețurile exporturilor din Statele Unite către Comunitate. Acest fapt a dus la marje de dumping mai reduse decât cele constatate la prima anchetă, mai ales datorită absorbției. De asemenea, s-a constatat că volumul exporturilor este semnificativ, reprezentând 40 % din producția comunitară totală, în timpul perioadei de anchetă.

(67)

Industria comunitară nu a fost capabilă să depășească situația negativă care o afectează de la ancheta precedentă. Prețurile importurilor provenite din Statele Unite ale Americii au rămas sub prețurile minime (având în vedere costurile efective între stadiul de import și revânzare), ceea ce a dus parțial la o contrabalansare a măsurilor antidumping în vigoare și a împiedicat industria comunitară să își îmbunătățească situația; creșterile capacității Statelor Unite vor influența probabil în mod negativ condițiile de pe piața comunitară, în special datorită excedentului de MEA; piața comunitară, în comparație cu alte piețe, rămâne atractivă pentru producătorii-exportatori din Statele Unite care continuă să exporte către Comunitate cantități importante la prețuri care fac obiectul unui dumping; astfel, se ajunge la concluzia că există probabilitatea continuării dumpingului prejudiciabil.

(68)

În cadrul anchetei precedente, adoptarea de măsuri a fost considerată ca nefiind contrară interesului Comunității. Prezenta anchetă constituie o reexaminare care analizează situația în care erau deja în vigoare măsuri antidumping și are drept scop evaluarea oricărui impact negativ al măsurilor asupra părților în cauză. Astfel, s-a examinat în ce măsură, în ciuda concluziilor privind probabilitatea continuării dumpingului prejudiciabil, există motive întemeiate care să justifice concluzia că nu este în interesul Comunității să mențină respectivele măsuri. În acest scop și în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a ținut seama de impactul asupra tuturor părților implicate în procedură de menținerea măsurilor existente, de instituirea unor măsuri alternative sau de suprimarea măsurilor.

(69)

Măsurile existente nu au dus la un nivel de preț pe piața Comunității care să permită producătorilor comunitari să redevină rentabili. Ancheta a arătat că măsurile nu au fost niciodată pe deplin eficiente – deși prețurile reale de import au rămas superioare prețurilor minime stabilite, acestea din urmă nu s-au reflectat în prețurile de revânzare ale importatorilor în legătură. În ceea ce privește piața comunitară, perspectivele nu sunt favorabile, dat fiind riscul real al unui aflux de MEA produsă în unități de producție instalate recent, precum și presiunea persistentă asupra prețurilor care, în 1999, au fost uneori inferioare prețurilor minime stabilite.

(70)

Luând în considerare aceste elemente, menținerea de măsuri în scopul limitării presiunii de scădere a prețurilor etanolaminelor ar fi în interesul industriei comunitare.

(71)

Dintre cele patru răspunsuri primite de Comisie la chestionarul adresat utilizatorilor de etanolamine, două au fost considerate complete și au fost urmate de o anchetă pe teren. Având în vedere faptul că cei patru utilizatori nu reprezintă decât 1,4 % din consumul comunitar în timpul perioadei de anchetă, informațiile furnizate nu au putut fi considerate ca fiind reprezentative. Utilizatorii au evidențiat faptul că ar trebui să se evite orice creștere a costurilor lor de producție, deoarece acest lucru le afectează rentabilitatea.

(72)

Informațiile adunate pe parcursul anchetei au permis stabilirea faptului că prețul de cumpărare al etanolaminelor a avut impact asupra costurilor de producție ale produsului final în cursul perioadei de anchetă, variind între 2,21 % și 18,82 % (ultima cifră obținându-se într-un caz extrem, adică pentru un produs pentru care etanolamina poate fi perfect înlocuită cu un alt produs chimic complet diferit). Media ponderată globală s-a stabilit la 4,33 % din costul de producție. Impactul maxim al măsurilor propuse este, în medie, sub 1 % și poate fi astfel considerat limitat.

(73)

Un alt utilizator al produsului în cauză a pretins că intenționa să fabrice în cadrul Comunității un produs chimic, glifosatul intermediar, folosind DEA. Societatea respectivă a susținut că nu poate să facă acest lucru din cauza prețurilor de import artificial ridicate (datorate măsurilor antidumping) și din cauza lipsei furnizorilor locali (comunitari) de DEA. Trebuie notat faptul că prețul minim pe care se bazează dreptul variabil a fost întotdeauna mai mic decât prețul de achiziționare stabilit pentru diversele părți în cauză, în cursul perioadei de anchetă. Aceasta demonstrează că prima afirmație a acestui utilizator nu corespunde cu realitatea. De altfel, ancheta a demonstrat că DEA nu era disponibilă în cantități suficiente în Statele Unite ale Americii și că, în consecință, exporturile către Comunitate au scăzut. Producătorii comunitari au avut nevoie de un anumit timp pentru a se adapta creșterii cererii, dar oferta de DEA nu a fost niciodată atât de scăzută încât să influențeze în mod semnificativ prețurile, iar a doua afirmație a societății trebuie, așadar, să fie considerată ca nefondată.

(74)

Menținerea măsurilor ar fi în interesul industriei comunitare, deoarece ar permite stabilirea prețurilor, în special pentru MEA, la un nivel care să nu aducă prejudicii. Utilizatorii produsului care s-au făcut cunoscuți nu reprezintă o parte importantă a consumului comunitar și/sau nu au fost în măsură să își susțină afirmațiile. În orice caz, impactul măsurilor asupra costului lor de producție este limitat. Pe baza acestor motive, s-a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru a nu menține măsurile, în vederea asigurării condițiilor de concurență și a stabilirii echitabile a drepturilor vamale, precum și pentru a evita continuarea prejudicierii interesului industriei comunitare.

(75)

Având în vedere că s-a stabilit că producătorii-exportatori din Statele Unite au absorbit măsurile pe o perioadă prelungită de timp și că volumul de importuri a rămas semnificativ, s-a concluzionat că tendințele subiacente erau durabile. Luând în considerare aceste elemente, era necesar să se decidă pe ce bază se încheie ancheta efectuată în conformitate cu articolul 11 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază. Având în vedere că măsurile în vigoare nu au avut efectul pozitiv scontat pentru industria comunitară, s-a decis că:

(76)

Trebuie notat faptul că marjele de dumping și de prejudiciu se stabilesc pe baza prețurilor reale de import din cadrul procedurilor antidumping. Ancheta a demonstrat că prețurile reale de import nu reflectă prețurile de revânzare ale importatorilor în legătură. Utilizarea unor astfel de date ar avea ca efect subestimarea marjelor de dumping și de prejudiciu efective pentru perioada de anchetă. S-a concluzionat, de asemenea, că marjele de dumping și de prejudiciu determinate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază trebuie să se bazeze pe prețul de import calculat.

(77)

Pentru calcularea pragului de prejudiciu, s-a stabilit un preț de vânzare care nu aduce prejudicii industriei comunitare, ținându-se cont de o marjă de profit de 8 %, și s-a comparat respectivul preț cu prețurile de revânzare ale importatorilor în legătură din Statele Unite. Fiecare diferență s-a exprimat în procente din valoarea CIF de import calculată. În baza acestei metode, marjele de subcotare, mai mici decât marjele de dumping aferente, au fost stabilite la 10,4 % pentru Union Carbide Corporation, 13,9 % pentru Dow Chemical Company și la 20,5 % pentru Huntsman Chemical Company. La ancheta precedentă și cu titlu de comparație, drepturile variabile stabilite în funcție de un preț minim au fost fondate pe marjele de subcotare de 45,2 % pentru Union Carbide, 53,5 % pentru Dow Chemical și 39,5 % pentru Huntsman.

(78)

Drepturile fixe specifice bazate pe diferența dintre prețul neprejudiciabil și prețurile de revânzare practicate de importatorii în legătură din Statele Unite se ridică la 59,25 EUR/tonă pentru Union Carbinde Corporation, 69,40 EUR/tonă pentru Dow Chemical Company și 111,25 EUR/tonă pentru Huntsman Chemical Company. Acest tip de măsuri este considerat oportun, având în vedere că importurile provenite din Statele Unite ale Americii se efectuează, în principal, prin intermediul societăților de vânzare în legătură. Dreptul fix specific rezidual este stabilit la 111,25 EUR/tonă.

(79)

Toate părțile în cauză au fost informate asupra faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora se sprijină prelungirea măsurilor la un nivel și într-o formă reactualizate. Pentru prezentarea observațiilor lor asupra informațiilor comunicate, părților li s-a acordat un termen,