03/Volumul 28

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31999R1254

L 160/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1254/1999 AL CONSILIULUI

din 17 mai 1999

privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (4),

având în vedere avizul Curții de Conturi (5),

(1)	întrucât funcționarea și dezvoltarea pieței comune de produse agricole ar trebui să fie însoțită de instituirea unei politici agricole comune care să includă, în special, organizarea comună a piețelor agricole, care poate lua diverse forme în funcție de produs;

(2)

întrucât scopul politicii agricole comune este de a atinge obiectivele stabilite în articolul 33 din Tratat; întrucât în sectorul cărnii de vită, pentru a stabiliza piețele și pentru a se asigura un standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă, ar trebui să existe dispoziții cu privire la măsuri pe piața internă care să includă, în special, plăți directe către producătorii de carne de vită, ajutor pentru depozitare privată și un program de depozitare publică;

(3)

întrucât, pentru a reechilibra consumul de carne în Comunitate în favoarea sectorului de carne de vită și pentru a îmbunătăți competitivitatea acestor produse pe piața internațională, nivelul susținerii pieței ar trebui să se reducă treptat; întrucât, având în vedere consecințele pentru producători, nivelul ajutorului pentru venituri prevăzut în organizarea comună a pieței ar trebui să fie adaptat și reformulat; întrucât, în acest scop, se impune instituirea unui program global de plăți directe către producători; întrucât sumele acestor plăți ar trebui să crească în paralel cu reducerea treptată a susținerii pieței;

(4)

întrucât, având în vedere diversitatea întreprinderilor pentru creșterea animalelor, plățile directe ar trebui să includă o primă specială pentru crescătorii de tauri și tăurași, o primă pentru întreținerea cirezilor de vaci care alăptează, o primă pentru menținerea cirezilor de vaci care alăptează și o primă pentru sacrificare disponibilă pentru toate tipurile de bovine, inclusiv pentru vaci de lapte și viței; întrucât acordarea acestor prime nu ar trebui să se reflecte printr-o creștere a producției totale; întrucât, în acest scop, numărul bovinelor masculi și al vacilor de alăptare eligibile pentru prime speciale și prime pentru vaci de alăptare ar trebui să fie limitat prin aplicarea de plafoane regionale și individuale și, în cazul primelor speciale, prin aplicarea unei limite per număr de capete pe fermă pe care statele membre să aibă puterea să îl modifice în funcție de situația specifică a acestora; întrucât, în ceea ce privește prima pentru sacrificare, plafoanele naționale ar trebui stabilite pe baza cifrelor istorice privind producția;

(5)

întrucât condițiile de creștere a tăurașilor diferă, de obicei, de acelea pentru creșterea taurilor; întrucât se justifică astfel stabilirea unei prime speciale pentru tăurași la un nivel diferit pe animal decât cea pentru tauri; întrucât, cu toate acestea, prima specială pentru tăurași ar trebui împărțită în două plăți, pe grupe de vârstă specifice;

(6)

întrucât sacrificarea unui număr prea mare de tăurași în timpul sezonului de sacrificare din statele membre în care acest tip de producție este deosebit de important ar putea perturba stabilitatea pieței și, în special, ar putea conduce la scăderea prețurilor de pe piață; întrucât, pentru încurajarea sacrificării tăurașilor în afara perioadei anuale „scoși de pe pășune”, ar trebui să se acorde o primă suplimentară, în conformitate cu anumite condiții, în plus față de prima specială pentru sacrificările efectuate în afara sezonului, în primele 23 de săptămâni ale anului;

(7)

întrucât, pentru a acorda o flexibilitate mai mare crescătorilor, eligibilitatea privind prima pentru vacile care alăptează ar trebui extinsă și la junincile care îndeplinesc aceleași cerințe de creștere ca și vacile de alăptare; întrucât, cu toate acestea, numărul de juninci eligibile din cirezile de vaci care alăptează ar trebui să fie limitat la o rată normală de înlocuire; întrucât statele membre în care mai mult de 60 % din animalele eligibile pentru prima pentru vacile care alăptează sunt crescute în zone montane, ar trebui să fie autorizate să gestioneze separat primele pentru vaci care alăptează și cele pentru juninci, și, în ceea ce privește junincile, să folosească un plafon național al primei separat care să se încadreze în rata menționată anterior;

(8)

întrucât prima pentru vacile care alăptează ar trebui, în principiu, limitată la crescătorii care nu furnizează lapte lăptăriilor în conformitate cu programul de taxe suplimentare prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (6); întrucât, cu toate acestea, sprijinul privind veniturile poate fi necesar și în cazul fermelor cu cirezi de vaci de lapte și cu cirezi de vaci care alăptează; întrucât prima pentru vacile care alăptează ar trebui, prin urmare, să se acorde și fermelor mixte mici și mijlocii cu o cantitate de referință de lapte individuală totală de cel mult 120 000 de kilograme; întrucât, având în vedere diversitatea structurilor de producție din interiorul Comunității, statele membre ar trebui să aibă puterea să modifice sau să renunțe la această limitare cantitativă pe baza unor criterii obiective;

(9)

întrucât, în ceea ce privește prima pentru vacile care alăptează, se recomandă menținerea unor plafoane individuale pentru crescători; întrucât o parte a drepturile la primă conferite de plafoanele individuale nu a fost folosită în trecut; întrucât aceste drepturi nefolosite ar putea încuraja producția și determina creșterea cheltuielile, în special, ca urmare a transformării junincilor, care devin pe deplin eligibile pentru prima pentru vaci care alăptează; întrucât, pentru a evita un astfel de efect, numărul total al drepturilor pentru prima pentru vaci care alăptează al statelor membre ar trebui stabilit pe baza plăților de primă efectuate efectiv cu privire la anii de referință istorici, majorate cu o anumită rată pentru menținerea rezervei naționale; întrucât statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a asigura respectarea plafoanelor lor naționale; întrucât, atunci când este necesar, statele membre ar trebui să ajusteze plafoanele individuale ale crescătorilor de animale fără compensații în conformitate cu anumite criterii obiective; întrucât aceste criterii ar trebui să asigure, în special, un tratament egal al crescătorilor de animale în cauză și protecția așteptărilor justificate;

(10)

întrucât nivelul producției unui crescător de animale poate varia din cauza modificării stocului sau a capacității de producție; întrucât se recomandă să se prevadă posibilitatea de transferare a drepturilor de primă pentru vaci care alăptează dobândite în funcție de plafoanele individuale ale altor crescători de animale, în conformitate cu anumite condiții, fie împreună cu ferma, fie fără păstrarea legăturii dintre drepturile la primă și terenul fermei;

(11)

întrucât crescătorii existenți și cei noi ale căror plafoane individuale nu corespund, din diferite motive, noii situații a cirezilor lor de vaci care alăptează, nu ar trebui excluși de la drepturile la primă; întrucât, prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții pentru ca rezervele naționale să fie stocate și administrate în conformitate cu criteriile comunitare; întrucât, din același motiv, se recomandă supunerea transferului de drepturi la primă, fără transferarea fermei corespunzătoare, unor norme prin care o parte dintre drepturile transferate să fie retrase fără plăți compensatorii și alocate rezervei naționale;

(12)	întrucât trebuie să se permită statelor membre să stabilească o legătură între zonele sau localitățile sensibile și producția de vaci care alăptează, astfel încât să se asigure menținerea acestei producții, în special, în zone în care nu există o altă alternativă;

(13)

întrucât, având în vedere tendința de intensificare a producției de carne de vită și mânzat, primele pentru creșterea animalelor ar trebui limitate în funcție de capacitatea de depozitare a furajelor fiecărei ferme în funcție de numărul și speciile de animale pe care le deține; întrucât, pentru a evita tipurilor excesive de producție intensivă, acordarea acestor prime ar trebui să se facă în conformitate cu o densitate maximă de stocare a fermei; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare situația micilor producători;

(14)

întrucât, pentru consolidarea stimulentelor privind extinderea producției cu scopul de a îmbunătăți eficiența acestora în legătură cu obiectivele de mediu, ar trebui să se acorde o suma suplimentară crescătorilor care îndeplinesc cerințele severe și reale privind factorul de densitate; întrucât, pentru a evita schimbări majore cu privire la nivelul global al sprijinului și pentru a se asigura un control rațional al cheltuielilor, ar trebui stabilite dispoziții privind ajustarea sumelor suplimentare, atunci când este necesar;

(15)

întrucât condițiile pentru producerea cărnii de vită și situația veniturilor crescătorilor variază semnificativ în funcție de zonele de producție ale Comunității; întrucât un program de plăți uniforme la nivelul întregii Comunități pentru toți producătorii ar putea fi prea rigid pentru a răspunde în mod corespunzător diferențelor naturale și structurale și diferitelor nevoi care rezultă din acestea; întrucât, prin urmare, se recomandă prevederea unui cadru flexibil pentru plățile comunitare suplimentare care să fie stabilit și realizat de către statele membre în cadrul sumelor globale stabilite și în conformitate cu anumite criterii comune; întrucât sumele globale ar trebui alocate statelor membre în funcție de procentul de participare la producția de carne de vită din Comunitate; întrucât criteriile comune, inter alia, au scopul de a preveni producerea de efecte discriminatorii prin plăți suplimentare și de a lua în considerare în întregime angajamentele multilaterale relevante ale Comunității; întrucât, în special, este esențial ca statele membre să fie obligate să folosească puterea lor de decizie exclusiv pe baza unor criterii obiective, să respecte pe deplin conceptul de tratament egal și să evite perturbarea pieței și denaturarea competiției; întrucât se recomandă prevederea formelor pe care le pot avea plățile suplimentare; întrucât aceste forme ar trebui să fie plăți în funcție de numărul de capete pentru anumite categorii de bovine și plăți zonale;

(16)

întrucât, în ceea ce privește plățile suplimentare acordate în funcție de numărul de capete, sunt necesare anumite limite cantitative pentru a asigura un nivel rezonabil de control al producției; întrucât, în plus, statele membre ar trebui să respecte conceptul de aplicare a cerințelor privind factorul de densitate;

(17)

întrucât plățile zonale suplimentare ar trebui acordate numai pentru pășunile permanente care nu beneficiază de aplicarea altor măsuri de sprijin din partea Comunității; întrucât plățile zonale ar trebui să se aplice în cadrul limitelor zonelor de bază regionale cu pășuni permanente care ar trebui stabilite de către statele membre în funcție de datele de referință istorice; întrucât suma maximă a plăților zonale care poate fi acordată pe hectar, inclusiv plățile zonale suplimentare în conformitate cu organizarea comună a pieței de lapte și produse lactate, ar trebui să fie comparabilă cu ajutorul mediu pe hectar acordat în conformitate cu sistemul de sprijin pentru producătorii anumitor culturi arabile;

(18)

întrucât plățile directe ar trebui acordate crescătorilor de animale respectivi atunci când aceștia se conformează regulilor Comunității cu privire la identificarea și înregistrarea bovinelor; întrucât, pentru a obține impactul economic dorit, plățile directe trebuie să fie acordate pe parcursul anumitor perioade de timp;

(19)	întrucât utilizarea anumitor substanțe în producția de carne de vită este interzisă în conformitate cu dreptul comunitar; întrucât ar trebui să se aplice penalități corespunzătoare în cazul în care nu sunt respectate anumite dispoziții;

(20)

întrucât, în conformitate cu măsurile pentru sprijinirea veniturilor și a prețurilor prevăzute în prezentul regulament, intervenția publică existentă sub forma achizițiilor prin agenții de intervenție și a depozitărilor publice, nu mai este indispensabilă echilibrării pieței, dar poate determina cheltuieli considerabile; întrucât ar trebui, prin urmare, să fie eliminată treptat; întrucât, cu toate acestea, pentru a contribui la stabilizarea prețurilor pieței în jurul prețului de bază care reprezintă nivelul dorit de susținere a pieței, ar trebui să se prevadă ajutor pentru depozitare privată; întrucât, în acest scop, Comisia ar trebui să fie autorizată să hotărască acordarea de ajutor pentru depozitare privată atunci când prețul pieței scade sub 103 % din prețul de bază; întrucât, în plus, ar trebui să se instituie un program de intervenție de „fileu de siguranță” cu scopul de a susține piața în sectorul carnii de vită și mânzat din statele membre sau din regiunile din statele membre în care prețul pieței scade sub nivelul prețului critic; întrucât ar trebui stabilite dispoziții privind sprijinul pentru depozitarea privată și ar trebui să se pună în aplicare programul de intervenție pe baza unei scale gradate stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 1208/81 al Consiliului din 28 aprilie 1981 privind determinarea scalei comunitare pentru clasificarea carcaselor de bovine adulte (7);

(21)

întrucât crearea pieței comunitare unice de carne de vită implică introducerea unui sistem de comercializare unic la granițele externe ale Comunității; întrucât un sistem de comercializare care să includă taxele la import și restituirile la export, pe lângă măsurile de pe piața internă, ar trebui, în principiu, să stabilizeze piața comunitară; întrucât sistemul de comercializare ar trebui să se bazeze pe întreprinderile acceptate în conformitate cu Runda Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale;

(22)

întrucât, pentru a monitoriza volumul schimburilor de carne de vită cu țări terțe, ar trebui stabilite dispoziții pentru un sistem privind licențele de import și de export pentru anumite produse care să includă depunerea unei garanții care să garanteze realizarea tranzacțiilor pentru care se acordă aceste licențe ;

(23)

întrucât, pentru a preveni sau pentru a contracara efectele adverse de pe piața comunitară cauzate de importurile anumitor produse agricole, importurile unuia sau a mai multor produse de acest fel ar trebui să fie supuse plății de taxe la import suplimentare, în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții;

(24)	întrucât este necesar ca, în anumite condiții, să se confere Comisiei puterea de a deschide și de a administra contingentele tarifare rezultate din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu tratatul sau din alte acte ale Consiliului;

(25)

întrucât, dispozițiile pentru acordarea restituirilor la exportul către țări terțe, pe baza diferenței dintre prețurile din interiorul Comunității și cele de pe piața mondială, care intră sub incidența Acordului OMC privind agricultura (8), ar trebui să servească la salvgardarea participării Comunității la comerțul internațional de carne de vită și mânzat; întrucât aceste restituiri ar trebui să fie limitate din punct de vedere al cantității și al valorii lor;

(26)

întrucât trebuie să se asigure respectarea limitelor valorice în momentul stabilirii restituirilor prin monitorizarea plăților în conformitate cu regulile Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă; întrucât monitorizarea poate fi facilitată prin impunerea fixării anticipate a restituirilor, oferindu-se în același timp posibilitatea, în cazul unor restituiri diferențiate, de schimbare a destinației specificate în cadrul unei zone geografice în care se aplică o singura rată de restituire; întrucât, în cazul schimbării destinației, ar trebui să se plătească restituirea care se aplică destinației curente, cu un plafon al sumei care se aplică destinației fixat în avans;

(27)

întrucât pentru a se asigura respectarea limitei cantitative este necesară introducerea unui sistem de monitorizare de încredere și eficient; întrucât, în acest scop, acordarea restituirilor ar trebui să se facă pe baza licențelor de export; întrucât restituirile ar trebui să se acorde în limitele disponibilului în funcție de situația specifică a fiecărui produs în cauză; întrucât excepții de la această regulă ar trebui permise numai în cazul acțiunilor de ajutoare alimentare, care sunt scutite de orice restricție; întrucât monitorizarea cantităților exportate cu restituiri pe parcursul anilor de comercializare, în conformitate cu Acordul OMC privind agricultura, ar trebui efectuată pe baza licențelor de export emise pentru fiecare an de comercializare;

(28)

întrucât, în plus față de sistemul descris anterior și în măsura în care este necesar în vederea unei funcționări corespunzătoare a acestuia, ar trebui stabilite posibilitatea de a reglementa sau, în cazul în care situația de pe piață o cere, ar trebui să interzică utilizarea regimului de perfecționare activă;

(29)

întrucât sistemul de taxe vamale permite scutirea de la celelalte măsuri de protecție existente la frontierele externe ale Comunității; întrucât, cu toate acestea, mecanismul pieței interne și al taxelor vamale ar putea, în condiții excepționale, să se dovedească a fi insuficiente; întrucât, în astfel de cazuri, pentru a nu lăsa piața comunitară lipsită de apărare în fața perturbărilor care pot apărea, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să adopte fără întârziere măsurile necesare; întrucât aceste măsuri ar trebui să fie în conformitate cu obligațiile care decurg din acordurile OMC relevante;

(30)

întrucât, pentru a se asigura aplicarea corespunzătoare a instrumentelor prevăzute în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie informată pe deplin cu privire la evoluția prețurilor de pe piața comună de carne de vită și mânzat; întrucât, prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții cu privire la instituirea unui sistem de înregistrare a prețurilor pentru bovine și pentru carnea de vită;

(31)	întrucât este necesară stabilirea unor măsuri care să se aplice în cazul creșterii sau scăderii substanțiale a prețurilor care pot perturba sau pot duce la perturbarea pieței comunitare; întrucât aceste măsuri pot include și achiziții prin intervențiile ad-hoc;

(32)

întrucât restricțiile privind libera circulație rezultate din aplicarea măsurilor de prevenire a răspândirii unor boli ale animalelor ar putea cauza dificultăți pe piața unuia sau a mai multor state membre; întrucât ar trebui stabilite dispoziții cu privire la introducerea unor măsuri excepționale de susținere a pieței pentru a remedia astfel de situații;

(33)

întrucât instituirea unei piețe unice pe baza prețurilor comune ar putea fi pusă în pericol de acordarea anumitor ajutoare; întrucât, prin urmare, dispozițiile tratatului care permit evaluarea ajutoarelor acordate de către statele membre și interzicerea celor care nu sunt compatibile cu piața comună ar trebui să se aplice în organizarea comună a pieței cărnii de vită și mânzat;

(34)	întrucât este necesar ca, pe măsură ce piața comună a cărnii de vită și mânzat se dezvoltă, statele membre și Comisia ar trebui să își furnizeze reciproc informații necesare cu privire la aplicarea prezentului regulament;

(35)	întrucât, pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor propuse, ar trebui să se instituie o procedură pentru stabilirea unei strânse cooperări între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului de gestionare;

(36)

întrucât cheltuielile suportate de către statele membre ca rezultat al obligațiilor ce decurg din aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie finanțate de către Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (9);

(37)	întrucât, organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat ar trebui să țină seama, în același timp, de obiectivele stabilite în articolele 33 și 131 din tratat;

(38)

întrucât, organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat stabilită de Regulamentul (CEE) nr. 805/68 (10) al Consiliului a fost modificată de mai multe ori; întrucât, din cauza numărului, a complexității și a dispersării în mai multe Jurnale Oficiale, aceste texte sunt dificil de utilizat și nu au claritatea care ar trebui să fie o caracteristică esențială a întregii legislații; întrucât, în aceste circumstanțe, se impune consolidarea acestora într-un nou regulament și Regulamentul (CEE) nr. 805/68, menționat anterior, ar trebui să se abroge; întrucât, Regulamentul (CEE) nr. 98/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 de stabilire a unor norme generale de distribuire a cărnii de vită și mânzat congelate de către agențiile de intervenție (11), Regulamentul (CEE) nr. 989/68 al Consiliului din 15 iulie 1968 de stabilire a unor norme generale privind acordarea de ajutor pentru depozitarea privată a cărnii de vită și mânzat (12) și Regulamentul (CEE) nr. 1892/87 al Consiliului din 2 iulie 1987 privind înregistrarea prețurilor de pe piață în sectorul cărnii de vită și mânzat (13), a căror bază legală a fost Regulamentul (CEE) nr. 805/68, se înlocuiesc cu noi dispoziții din prezentul regulament și, prin urmare, ar trebui să se abroge;

(39)

întrucât, trecerea de la dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 la cele din prezentul regulament ar putea determina dificultăți care nu sunt reglementate în prezentul regulament; întrucât, pentru a face față acestei eventualități, ar trebui să existe dispoziții pentru Comisie care să îi permită să adopte măsurile tranzitorii necesare; întrucât, Comisia ar trebui să fie autorizată să rezolve aspecte practice specifice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Organizarea comună a pieței cărnii de vită și mânzat cuprinde o piață internă și un sistem de schimburi cu țări terțe și include următoarele produse:

Codul NC	Descrierea bunurilor
(a) 0102 90 05 la 0102 90 79	Animale vii din speciile de bovine domestice, altele decât rase pure
0201	Carne de bovine, proaspătă sau refrigerată
0202	Carne de bovine, congelată
0206 10 95	Mușchi subțire al diafragmei sau mușchi gros al diafragmei, proaspătă sau refrigerată
0206 29 91	Mușchi subțire al diafragmei sau mușchi gros al diafragmei congelată
0210 20	Carne de bovine, sărată sau în saramură, uscată sau afumată
0210 90 41	Mușchi subțire al diafragmei sau mușchi gros al diafragmei, sărată sau în saramură, uscată sau afumată
0210 90 90	Făinuri comestibile din carne sau organe interne comestibile
1602 50 10	Carne preparată sau conservată sau organe comestibile de bovine, nepreparate; amestecuri de carne și organe comestibile preparate și carne sau organe comestibile nepreparate
1602 90 61	Carne preparată sau conservată cu conținut de carne de bovine sau organe comestibile, nepreparate; amestecuri de carne sau organe comestibile preparate și carne sau organe comestibile nepreparate
(b) 0102 10	Bovine vii, rasă pură
0206 10 91	Organe comestibile de bovine, cu excepția mușchilor subțiri ai diafragmei și a mușchilor groși ai diafragmei, proaspete sau refrigerate, altele decât cele pentru fabricarea de produse farmaceutice
0206 10 99
0206 21 00	Organe comestibile de bovine, cu excepția mușchilor subțiri ai diafragmei și a mușchilor groși ai diafragmei, congelate, altele decât cele pentru fabricarea de produse farmaceutice
0206 22 90
0206 29 99
0210 90 49	Carne de organe comestibile de bovine, sărată sau în saramură, uscată sau afumată, alta decât mușchilor subțiri ai diafragmei și a mușchilor groși ai diafragmei
ex 1502 00 90	Grăsimi de bovine, crude sau topite, presate sau extrase cu ajutorul solvenților
1602 50 31 la 1602 50 80	Carne sau organe comestibile preparate sau conservate, de bovine, altele decât carnea sau organele comestibile nepreparate și amestecuri de carne sau organe comestibile preparate și carne sau organe comestibile nepreparate
1602 90 69	Carne preparată sau conservată cu conținut de carne sau organe comestibile de bovine, alta decât carnea nepreparată și amestecuri de carne sau organe comestibile preparate și carne sau organe comestibile nepreparate

(2) În sensul prezentului regulament:

(a)	„bovine” înseamnă animale vii din specia bovinelor domestice care se încadrează la codurile NC ex 0102 10, 0102 90 05 la 0102 90 79,

(b)	„bovine adulte” înseamnă bovine vii cu o greutate de peste 300 kg.

TITLUL I

PIAȚA INTERNĂ

Articolul 2

Pentru a încuraja acțiunea organizațiilor comerciale și comerciale mixte de a facilita ajustarea ofertei la cerințele pieței, Comunitatea poate lua următoarele măsuri cu privire la produsele enumerate la articolul 1:

(a)	măsuri de îmbunătățire a reproducerii vitelor,

(b)	măsuri de promovare a unei mai bune organizări a producției, prelucrării și comercializării,

(c)	măsuri de îmbunătățire a calității,

(d)	măsuri care să permită stabilirea de previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate,

(e)	măsuri de facilitare a înregistrării tendințelor prețurilor de pe piață.

Normele generale privind aceste măsuri sunt adoptate de către Consiliu în conformitate cu procedura stabilită în articolul 37 alineatul (2) din tratat.

CAPITOLUL 1

PLĂȚI DIRECTE

Articolul 3

În sensul acestui capitol:

(a)

crescător de animale înseamnă un fermier individual, persoană fizică sau juridică sau grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic conferit de dreptul intern unui astfel de grup și membrilor acestuia, a cărui fermă este situată pe teritoriul Comunității și care se ocupă de creșterea de bovine,

(b)	fermă înseamnă toate unitățile de producție gestionate de către crescătorul de animale și situate pe teritoriul unui singur stat membru,

(c)	regiune înseamnă un stat membru sau o regiune a acestuia la opțiunea statului membru în cauză,

(d)	taur înseamnă o bovină mascul necastrat,

(e)	tăuraș însemna o bovină mascul castrat,

(f)	vacă de alăptare înseamnă o vacă aparținând unei rase de carne sau provenită dintr-o împerechere cu o rasă de carne și care aparține unei cirezi de viței crescuți pentru producția de carne,

(g)	junincă înseamnă o bovină femelă de la vârsta de opt luni care încă nu a fătat.

SECȚIUNEA 1

Prime

Subsecțiunea 1

Prime speciale

Articolul 4

(1) Un crescător de animale care deține bovine masculi în ferma sa se poate califica, la cerere, pentru o primă specială. Aceasta se acordă sub forma unei prime anuale pe an calendaristic și pe fermă, în limitele plafoanelor regionale, pentru cel mult 90 de animale pentru fiecare categorie de vârstă menționată în alineatul (2).

(2) Prima specială se acordă nu mai mult de:

(a)	o dată în viața fiecărui taur, de la vârsta de 9 luni, sau

(b)

de două ori în viața fiecărui tăuraș:

—	prima dată la vârsta de 9 luni,

—	a doua oară după ce a ajuns la vârsta de 21 de luni.

(3) Pentru a se califica pentru prima specială:

(a)	orice animal inclus în cerere este pus la îngrășare de către crescătorul de animale pentru o perioadă care urmează să fie determinată,

(b)

fiecare animal va fi însoțit până la sacrificare sau până la export de un pașaport de animal menționat la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 820/97 al Consiliului din 21 aprilie 1997 privind stabilirea unui sistem pentru identificarea și înregistrarea bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită (14) care să conțină toate informațiile relevante privind stadiul primei sau, în cazul în care acestea nu sunt disponibile, un document administrativ echivalent.

(4) Atunci când într-o regiune dată, numărul total de tauri de la vârsta de nouă de luni și de tăurași de la vârsta de nouă luni până la 20 de luni pentru care s-a depus o cerere și care îndeplinesc condițiile de acordare a primei speciale depășește plafonul regional menționat la anexa I, numărul tuturor animalelor eligibile în conformitate cu alineatul (2) literele (a) și (b) per crescător de animale pentru anul în cauză se va reduce proporțional.

În sensul prezentului articol „plafon regional” înseamnă numărul de animale care au dreptul să beneficieze de prima specială într-o regiune și pe an calendaristic.

(5) Prin derogare de la alineatele (1) și (4), statele membre pot:

—	să schimbe sau să renunțe la limita de 90 de animale pe fermă și categorie de vârstă pe baza criteriilor obiective pe care le determină și

—

să hotărască, în cazul în care își exercită această putere, să aplice alineatul (4) astfel încât să atingă nivelul de reduceri necesar pentru a se conforma plafonului regional care se aplică, fără să aplice astfel de reduceri pentru producătorii mici care, pentru anul în cauză, nu au înaintat cereri pentru prima specială pentru un număr mai mare decât numărul minim de animale determinat de statele membre în cauză.

(6) Statele membre pot decide să acorde prima specială în momentul sacrificării. În acest caz, pentru tauri, criteriul de vârstă menționat în alineatul (2) litera (a) se înlocuiește cu o greutatea minimă a carcasei de 185 de Kg.

Prima este plătită sau înapoiată producătorilor.

Regatul Unit este autorizat să aplice în Irlanda de Nord un sistem de acordare a primei speciale care să fie diferit de cel aplicat în restul teritoriului.

(7) Suma primei se stabilește la:

(a)

per taur eligibil:

—	160 EUR pentru anul calendaristic 2000,

—	185 EUR pentru anul calendaristic 2001,

—	210 EUR pentru anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori;

(b)

per tăuraș eligibil și categorie de vârstă:

—	122 EUR pentru anul calendaristic 2000,

—	136 EUR pentru anul calendaristic 2001,

—	150 EUR pentru anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori.

(8) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Subsecțiunea 2

Prima de desezonalizare

Articolul 5

(1) În cazul în care, într-un stat membru, numărul de tăurași:

(a)	sacrificați într-un anumit an depășește 60 % din totalul de bovine masculi sacrificate anual și

(b)	sacrificați pe parcursul perioadei 1 septembrie-30 noiembrie într-un anumit an depășește 35 % din totalul de tăurași sacrificați anual,

producătorii se pot califica, la cerere, pentru o primă suplimentară la prima specială (primă de desezonalizare). Cu toate acestea, în cazul în care ambele rate de declanșare menționate anterior sunt atinse în Irlanda sau în Irlanda de Nord, prima se va aplica în Irlanda și în Irlanda de Nord.

În sensul aplicării prezentului articol în Regatul Unit, Irlanda de Nord va fi considerată drept entitate separată.

(2) Suma acestei prime se stabilește la:

—	72,45 EUR per animal sacrificat în primele 15 săptămâni dintr-un anumit an;

—	54,34 EUR per animal sacrificat în săptămânile a 16-a și a 17-a dintr-un anumit an;

—	36,23 EUR per animal sacrificat în săptămânile 18-21 dintr-un anumit an;

—	18,11 EUR per animal sacrificat în săptămânile 22 și 23 dintr-un anumit an;

(3) În cazul în care rata menționată la alineatul (1) litera (b) nu este atinsă, având în vedere penultima teză din alineatul (1), statele membre ai căror producători au primit în prealabil prima de desezonalizare pot hotărî să acorde această primă la rata de 60 % din sumele stabilite la alineatul (2).

Într-un astfel de caz, statele membre în cauză:

(a)	pot hotărî să acorde această primă numai pentru primele 2 sau 3 perioade în cauză,

(b)

se asigură că măsura este neutră din punct de vedere financiar cu privire la același an bugetar prin reducerea în mod corespunzător:

—	a sumei pentru cea de-a doua categorie de vârstă a primei speciale care se aplică tăurașilor, acordată în statul membru în cauză, și/sau

—	a plăților suplimentare care urmează să se efectueze în conformitate cu secțiunea 2,

și informează Comisia cu privire la măsura de reducere aplicată.

În sensul aplicării acestei măsuri, Irlanda și Irlanda de Nord sunt considerate a fi o entitate unică pentru calcularea ratei menționate la alineatul (1) litera (a) și prin urmare pentru calificarea pentru primă.

(4) Pentru a se stabili dacă procentele menționate de prezentul articol au fost depășite, se ține seama de sacrificările efectuate în timpul celui de al doilea an care îl precede pe cel în care a fost sacrificat animalul calificat pentru primă.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Subsecțiunea 3

Primă pentru vaci care alăptează

Articolul 6

(1) Un crescător de animale care ține vaci care alăptează la ferma sa se poate califica, la cerere, pentru o primă de întreținere a vacilor care alăptează (primă pentru vacile care alăptează). Aceasta se acordă sub forma unei prime anuale pe an calendaristic și pe crescător de animale, în limitele plafoanelor individuale.

(2) Prima pentru vacile care alăptează se acordă fiecărui crescător de animale care:

(a)	nu furnizează lapte sau produse lactate din ferma sa timp de 12 luni din ziua în care se depune cererea. Cu toate acestea, furnizarea de lapte și produse lactate direct de la fermă către consumator nu împiedică acordarea primei,

(b)

furnizează lapte și produse lactate a căror cantitate de referință individuală totală menționată în articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 nu depășește 120 000 kilograme. Cu toate acestea, statele membre pot hotărî pe baza criteriilor obiective, pe care le determină, să schimbe sau să renunțe la această limită cantitativă,

cu condiția ca acesta să păstreze, timp de cel puțin șase luni consecutive din ziua în care se depune cererea, un număr de vaci care alăptează egal cu cel puțin 80 % și de juninci egal cu cel puțin 20 % din numărul pentru care s-a solicitat prima.

În scopul determinării numărului de animale eligibile în conformitate cu literele (a) și (b) din primul paragraf, fie că vacile aparțin unei cirezi de vaci care alăptează, fie unei cirezi de lapte se stabilește pe baza cantității de referință individuale a beneficiarului în conformitate cu definiția din articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (15) și a producției medii de lapte.

(3) Dreptul crescătorului de animale la primă este limitat de aplicarea unui plafon individual astfel cum este definit în articolul 7.

(4) Per animal eligibil, suma primei se stabilește la:

—	163 EUR pentru anul calendaristic 2000,

—	182 EUR pentru anul calendaristic 2001,

—	200 EUR pentru anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori.

(5) Statele membre pot acorda o primă națională suplimentară pentru vaci care alăptează, până la maximum 50 EUR per animal, cu condiția să nu se facă nici o discriminare între fermierii din statele membre în cauză.

În ceea ce privește fermele localizate într-o regiune definită la articolele 3 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurilor Structurale (16), primii 24,15 EUR per animal din această primă suplimentară sunt finanțați de secțiunea Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).

În ceea ce privește fermele localizate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care în statul membru în cauză populația de vite prezintă o proporție ridicată de vaci care alăptează, reprezentând cel puțin 30 % din numărul total de vaci, și în cazul în care cel puțin 30 % din bovinele masculi sacrificate aparțin claselor de conformare S și E, secțiunea Garantare a FEOGA va finanța prima suplimentară în totalitate. Orice depășire a acestor procente se stabilește pe baza unei medii a celor doi ani care preced anul pentru care se acordă prima.

(6) În sensul acestui articol, se iau în considerare numai junincile care aparțin unei rase de carne sau provin din împerecherea cu o rasă de carne și aparțin unei cirezi destinate creșterii de vite pentru producția de carne.

(7) Normele de aplicare a prezentului articol și, în special, cele referitoare la definiția conceptului de vacă care alăptează menționat la articolul 3, vor fi adoptate, iar producția medie de lapte va fi determinată de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Articolul 7

(1) La 1 ianuarie 2000, plafonul individual al fiecărui crescător de animale va fi egal cu numărul de drepturi de primă pentru vacile care alăptează (drepturi de primă) pe care le deținea la 31 decembrie 1999 în conformitate cu regulile comunitare relevante și, după caz, ajustate în conformitate cu alineatul (3).

(2) Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, de la 1 ianuarie 2000, suma drepturilor de primă pe teritoriul lor nu depășește plafoanele naționale stabilite în anexa II și că rezervele naționale menționate la articolul 9 pot fi stabilite.

(3) În cazul în care modificarea menționată la alineatul (2) impune o reducere a plafoanelor individuale deținute de către crescătorii de animale, aceasta se efectuează fără plăți compensatorii și este hotărâtă pe baza criteriilor obiective, incluzând în special:

—	rata la care crescătorii de animale și-au folosit plafoanele individuale pe parcursul celor trei ani de referință anteriori anului 2000;

—	punerea în aplicare a unei investiții sau a unui program de extindere în sectorul cărnii de vită și mânzat;

—	circumstanțele naturale speciale sau aplicarea de penalizări care duc la neplata sau la plata redusă a primei pentru cel puțin un an de referință;

—	circumstanțele excepționale suplimentare care au ca rezultat faptul că plățile efectuate pentru cel puțin un an de referință nu corespund situației actuale stabilite în anii precedenți.

(4) Drepturile de primă care au fost retrase în conformitate cu măsurile prevăzute la alineatul (2) se anulează.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43.

Articolul 8

(1) În cazul în care un crescător de animale vinde sau transferă ferma, el poate transfera toate drepturile sale la primă pentru vacile care alăptează persoanei care preia ferma. De asemenea, poate transfera drepturile sale, parțial sau în întregime, altor crescători de animale, fără a transfera ferma.

În cazul transferului drepturilor de primă fără transferul fermei, o parte din drepturile transferate, care să nu depășească 15 %, este returnată fără plăți compensatorii către rezerva națională a statului membru în care se află ferma în cauză în vederea redistribuirii gratuite.

(2) Statele membre:

(a)	trebuie să ia măsurile necesare pentru a preveni transferul drepturilor la primă în afara zonelor sau a regiunilor sensibile în care producția de carne de vită și mânzat este foarte importantă pentru economia locală,

(b)	pot prevedea fie ca transferul de drepturi fără transferul fermei să fie efectuat direct între crescătorii de animale, fie prin intermediul rezervelor naționale.

(3) Statele membre pot autoriza, înainte de o dată care urmează să fie determinată, transferuri temporare ale unor părți din drepturile la primă care nu sunt destinate utilizării de către crescătorul de animale care le deține.

(4) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Aceste norme pot să se refere în special la:

—	dispoziții care permit statelor membre să rezolve problemele referitoare la transferul de drepturi la primă de către crescătorii de animale care nu sunt proprietarii terenului ocupat de fermele lor și

—	reguli specifice referitoare la numărul minim care poate forma subiectul unui transfer parțial.

Articolul 9

(1) Fiecare stat membru păstrează o rezervă națională de drepturi la prima pentru vaci care alăptează.

(2) Toate drepturile de primă retrase în temeiul articolului 8 alineatul (1) sau a altor dispoziții comunitare se adaugă rezervelor naționale fără să se aducă atingere articolului 7 alineatul (4).

(3) Statele membre își folosesc rezervele naționale pentru alocarea drepturilor de primă, în limitele rezervelor în cauză, drepturi de primă în special pentru fermierii începători, fermierii tineri și pentru alți crescători de animale prioritari.

(4) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43. Aceste reguli se referă, în special, la:

—	măsurile care se aplică în cazul în care, într-un stat membru, rezerva națională nu este folosită;

—	măsurile cu privire la drepturi de primă nefolosite, care au fost returnate la rezerva națională.

Articolul 10

(1) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (3), statele membre în care peste 60 % din vacile care alăptează sunt crescute în zone montane în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală de la Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și de anulare a anumitor regulamente (17) pot hotărî să gestioneze acordarea primelor pentru vacile care alăptează junincilor, separat de cele pentru vacile care alăptează, în limitele unui plafon național separat, care urmează să fie stabilit de către statele membre în cauză.

Aceste plafoane naționale separate nu trebuie să depășească 20 % din plafoanele naționale ale statelor membre în cauză stabilite în anexa II la prezentul regulament. Plafonul național în cauză va fi redus cu o sumă egală cu plafonul național separat.

În cazul în care într-un stat membru care își exercită puterea în conformitate cu alineatul (1) numărul total de juninci pentru care s-a făcut o cerere și care îndeplinesc condițiile de acordare a primei pentru vacile care alăptează depășește plafonul național separat, numărul de juninci eligibile per crescător de animale pentru anul în cauză se va reduce în mod proporțional.

(2) În sensul prezentului articol, se iau în considerare numai junincile care aparțin unei rase de carne sau provin din împerecherea cu o rasă de carne.

(3) Normele de aplicare ale prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Subsecțiunea 4

Prima de sacrificare

Articolul 11

(1) Un crescător de animale care crește bovine în ferma sa se poate califica, la cerere, pentru o primă de sacrificare. Aceasta se acordă la sacrificarea de animale eligibile sau la exportul acestora către o țară terță și în limitele plafoanelor naționale care urmează să fie stabilite.

Pentru prima de sacrificare sunt eligibile următoarele:

(a)	tauri, tăurași, vaci și juninci de la vârsta de opt luni,

(b)	viței cu vârsta de peste o lună și sub șapte luni, cu o greutate a carcasei mai mică de 160 kilograme,

cu condiția ca aceste animale să fie deținute de către crescător de animale pentru o perioadă care urmează să fie determinată.

(2) Suma primei se stabilește la:

(a)

per animal eligibil în conformitate cu precizările din alineatul (1) litera (a):

—	27 EUR pentru anul calendaristic 2000,

—	53 EUR pentru anul calendaristic 2001,

—	80 EUR pentru anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori;

(b)

per animal eligibil în conformitate cu precizările din alineatul (1) litera (b):

—	17 EUR pentru anul calendaristic 2000,

—	33 EUR pentru anul calendaristic 2001,

—	50 EUR pentru anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori.

(3) Plafoanele naționale menționate la alineatul (1) se stabilesc per stat membru și separat pentru ambele grupe de animale în conformitate cu literele (a) și (b). Fiecare plafon trebuie să fie egal cu numărul de animale din aceste două grupe care au fost sacrificate în 1995 în statul membru în cauză, la care se adaugă animalele exportate către țări terțe, în conformitate cu datele Eurostat sau orice alte informații statistice oficiale publicate pentru anul acceptat de Comisie.

(4) În cazul în care într-un stat membru, numărul total de animale pentru care s-a făcut o cerere cu privire la una din cele două grupe de animale specificate în alineatul (1) litera (a) sau (b) și care îndeplinesc condițiile pentru acordarea primei de sacrificare depășește plafonul național stabilit pentru grupul în cauză, numărul tuturor animalelor eligibile din acest grup per crescător de animale pentru anul în cauză va fi redus în mod proporțional.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43.

Subsecțiunea 5

Densitatea inventarului de vite

Articolul 12

(1) Numărul total de animale care se califică pentru prima specială și pentru prima pentru vaci care alăptează este condiționat de aplicarea unui coeficient al densității inventarului de vite deținut într-o fermă cu două unități de vite (LU) per hectar și per an calendaristic. Această densitate a inventarului de vite este exprimată în LU per unitate de suprafață furajeră a fermei folosite pentru animalele din fermă. Cu toate acestea, un crescător de animale poate fi scutit de la aplicarea densității inventarului de vite atunci când numărul de animale din ferma sa și cel luat în considerare în vederea stabilirii densității inventarului de vite nu depășește 15 LU.

(2) Pentru determinarea densității inventarului de vite se iau în considerare următoarele:

(a)

bovine masculi, vaci care alăptează sau juninci, ovine și/sau caprine pentru care au fost înaintate cereri pentru primă, precum și vacile de lapte necesare pentru a produce cantitatea de referință totală de lapte alocată crescătorului de animale. Numărul de animale va fi convertit în LU prin trimitere la tabelul de conversie din anexa III,

(b)

suprafața furajeră, însemnând suprafața din fermă disponibilă pe parcursul anului calendaristic pentru creșterea bovinelor și a ovinelor și/sau a caprinelor. Suprafața furajeră nu va include:

—	clădiri, păduri, iazuri, cărări;

—

suprafețe folosite pentru alte recolte eligibile pentru ajutor comunitar sau pentru recolte permanente sau recolte de horticultură, cu excepția pășunilor permanente pentru care se acordă plăți zonale în conformitate cu articolul 17 din prezentul regulament și articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999;

—	suprafețe care se califică pentru sistemul de sprijin stabilit pentru procedurile anumitor recolte arabile, folosite pentru programul de sprijin pentru nutreț uscat sau care fac parte dintr-un program de izolare național sau comunitar.

Suprafața furajeră include zone folosite în comun și zone cu culturi mixte.

(3) Comisia adoptă norme de aplicare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43. Aceste norme se referă, în special, la:

—	suprafețele folosite în comun și la suprafețele care sunt supuse culturilor mixte;

—	facilitarea prevenirii aplicării necorespunzătoare a densității inventarului de vite.

Subsecțiunea 6

Plăți de extensificare

Articolul 13

(1) Crescătorii de animale care primesc prima specială și/sau prima pentru vacile care alăptează se pot califica pentru plata de extensificare.

(2) Plata de extensificare este de 100 EUR per primă specială și primă pentru vacile care alăptează acordate, cu condiția ca, în ceea ce privește anul calendaristic în cauză, densitatea inventarului de vite să fie mai mică sau egală cu 1,4 LU per hectar.

Cu toate acestea, statele membre pot hotărî să acorde plăți de extensificare după cum urmează:

(a)	în ceea ce privește anii calendaristici 2000 și 2001, la o sumă de 33 EUR pentru o densitatea a inventarului de vite de 1,6 LU per hectar sau mai mare și mai mică sau egală cu 2,0 LU per hectar și la o sumă de 66 EUR pentru o densitate a inventarului de vite mai mică de 1,6 LU per hectar;

(b)	în ceea ce privește anul calendaristic 2002 și anii următori, la o sumă de 40 EUR pentru densitatea inventarului de vite de 1,4 LU per hectar sau mai mare și mai mică sau egală cu 1,8 LU per hectar și la o sumă de 80 EUR pentru o densitate a inventarului de vite mai mică de 1,4 LU per hectar.

(3) În sensul aplicării alineatului (2):

(a)

prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) litera (a), densitatea inventarului de vite a fermelor se stabilește prin luarea în considerare a bovinelor masculi, a vacilor și a junincilor aflate în ferme în anul calendaristic în cauză, precum și a ovinelor și/sau a caprinelor pentru care s-au înaintat cereri de primă pentru același an calendaristic. Numărul animalelor se convertește în LU prin trimitere la tabelul de conversie din anexa III;

(b)

fără a aduce atingere celei de-a treia liniuțe din articolul 12 alineatul (2) litera (b), suprafețele folosite pentru producția de recolte arabile, astfel cum sunt definite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de stabilire a unui regim de sprijin pentru producătorii de anumite culturi arabile (18) nu sunt considerate suprafețe furajere;

(c)

suprafața furajeră care trebuie luată în considerare pentru calcularea densității inventarului de vite trebuie să reprezinte cel puțin 50 % din terenul pentru pășunat. „Terenul pentru pășunat” este definit de către statele membre. Definiția trebuie să includă cel puțin criteriul conform căruia terenul de pășunat este o pajiște care, în urma practicilor locale de creștere a animalelor, este recunoscută ca fiind destinată păscutului bovinelor și/sau al ovinelor. Cu toate acestea, aceasta nu va exclude folosirea mixtă a terenului de pășunat în același an (pășune, fân, iarbă de siloz).

(4) Fără a aduce atingere cerințelor de densitate a inventarului de vite stabilite la alineatul (2), crescătorii de animale din statele membre în care mai mult de 50 % din producția de lapte este obținută în zonele montane în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 și ale căror ferme sunt situate în astfel de zone, pot primi plăți de extensificare în conformitate cu alineatul (2) pentru vacile de lapte care se află în fermele în cauză.

(5) În conformitate cu procedura stabilită în articolul 43, Comisia:

—	adoptă norme de aplicare a prezentului articol;

—	atunci când este necesar, ajustează sumele stabilite în alineatul (2) luând în considerare, în special, numărul de animale care se califică pentru plata pe anul calendaristic precedent.

Secțiunea 2

Plăți suplimentare

Articolul 14

(1) Statele membre fac, anual, plăți suplimentare către crescătorilor de animale de pe teritoriul lor, totalizând valoarea sumelor globale stabilite în anexa IV. Aceste plăți se fac conform criteriilor obiective și includ, în special, structurile și condițiile de producție relevante și astfel încât să asigure un tratament egal între crescătorii de animale și să evite perturbările de pe piață și denaturarea concurenței. În plus, aceste plăți nu trebuie să depindă de fluctuațiile prețurilor de pe piață.

(2) Plățile suplimentare se pot face sub forma de plăți pe capete de vite (articolul 15) și/sau de plăți zonale (articolul 17).

Articolul 15

(1) Plățile pe capete de vite pot fi acordate pentru:

(a)	bovine masculi,

(b)	vaci care alăptează,

(c)	vaci de lapte,

(d)

juninci.

(2) Plățile pe capete de vite pot fi acordate ca sume suplimentare per unitate de primă de sacrificare în conformitate cu articolul 11, cu excepția vițeilor. În celelalte cazuri, acordarea de plăți pe capete de vite este condiționată de:

(a)	condițiile speciale stabilite în articolul 16,

(b)	cerințele specifice de densitate a inventarului de vite care urmează să fie stabilite de statele membre.

(3) Cerințele specifice de densitate a inventarului de vite se stabilesc:

—	pe baza suprafeței furajere menționate la articolul 12 alineatul (2) litera (b), cu excepția suprafețelor pentru care plățile zonale sunt acordate în conformitate cu articolul 17;

—	luând în considerare, în special, impactul asupra mediului al tipului de producție în cauză, sensibilitatea de mediu a terenului folosit pentru creșterea animalelor și măsurile care au fost puse în aplicare cu privire la stabilizarea sau îmbunătățirea situației de mediu a terenului respectiv.

Articolul 16

(1) Plățile pe capete de vite pentru bovinele masculi pot fi acordate per an calendaristic pentru cel mult un număr de animale dintr-un stat membru care să fie:

—	egal cu plafonul regional al statului membru în cauză stabilit în anexa I sau

—	egal cu numărul de bovine masculi pentru care s-au acordat prime în 1997 sau

—	egal cu valoarea medie a numărului de bovine masculi sacrificate în anii 1997, 1998 și 1999, valoare rezultată din statisticile Eurostat pentru acești ani sau din orice alte informații statistice oficiale publicate cu privire la acești ani, acceptate de către Comisie.

Statele membre pot, de asemenea, să prevadă o limită a numărului de capete de vite pentru bovinele masculi pe fermă care să fie determinată de către statele membre pe bază regională sau națională.

Sunt eligibile numai bovinele masculi de la vârsta de opt luni. În cazul în care plățile pe capete de vite se fac în momentul sacrificării, statele membre pot hotărî înlocuirea acestei condiții cu o greutate minimă a carcasei de cel puțin 180 de kilograme.

(2) Plățile pe capete de vite pentru vacile care alăptează și junincile care se califică pentru prima de vaci care alăptează în temeiul articolului 6 alineatul (4) și articolul 10 pot fi acordate numai ca sumă suplimentară pe unitate de primă de vaci care alăptează în temeiul articolului 6 alineatul (4).

(3) Plăți pe capete de vite pentru vacile de lapte se pot acorda numai ca sume pe tonă de cantitate de referință eligibilă pentru primă disponibilă în fermă care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

Articolul 15 alineatul (2) litera (b) nu se aplică.

(4) Plățile pe capete de vite pentru juninci altele decât cele menționate în alineatul (2) se pot acorda per stat membru și an calendaristic pentru un număr de juninci cel mult egal cu numărul mediu de juninci sacrificate în anii 1997, 1998 și 1999 rezultat din statisticile Eurostat pentru acești ani sau din orice alte informații statistice oficiale publicate pentru acești ani, acceptate de către Comisie.

Articolul 17

(1) Plățile zonale se acordă pe hectar de pășune permanentă:

(a)	disponibilă unui crescător de animale pe parcursul unui an calendaristic în cauză,

(b)	care nu este folosită pentru aducerea la îndeplinire a cerințelor specifice de densitate a inventarului de vite menționat la articolul 15 alineatul (3) și

(c)

pentru care nu sunt solicitate plăți în conformitate cu sistemul de sprijin stabilit pentru producătorii anumitor culturi arabile, în conformitate cu sistemul de sprijin pentru nutreț uscat și în conformitate cu programele de sprijin pentru alte culturi permanente sau de horticultură, pentru același an.

(2) Suprafața de pășune permanentă dintr-o regiune pentru care se pot acorda plăți zonale nu trebuie să depășească zona de bază regională.

Zonele de bază regionale sunt stabilite de către statele membre ca reprezentând numărul mediu de hectare de pășune permanentă disponibilă pentru creșterea bovinelor în anii 1995, 1996 și 1997.

(3) Plata zonală maximă per hectar care poate fi acordată, incluzând plățile zonale în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 nu trebuie să depășească:

—	210 EUR pe anul calendaristic 2000,

—	280 EUR pe anul calendaristic 2001,

—	350 EUR pe anul calendaristic 2002 și anii calendaristici următori.

Articolul 18

Înainte de 1 ianuarie 2000, statele membre furnizează Comisiei informații detaliate privind măsurile naționale referitoare la acordarea plăților suplimentare. Orice modificări ale acestor acorduri îi sunt comunicate Comisiei după o lună de la adoptarea lor.

Articolul 19

Înainte de 1 aprilie 2004, statele membre înaintează Comisiei rapoarte detaliate privind punerea în aplicare a prezentei secțiuni.

Înainte de 1 ianuarie 2005, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei secțiuni și examinează distribuirea fondurilor comunitare între statele membre în conformitate cu anexa IV, luând în considerare, în special, evoluția participației statelor membre la producția de carne de vită. Atunci când este necesar, Comisia face propuneri adecvate Consiliului.

Articolul 20

Normele de aplicare a prezentei secțiuni sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune

Articolul 21

Pentru a se califica pentru plățile directe prevăzute la acest capitol, animalele trebuie să fie identificate și înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 820/97.

Articolul 22

(1) Plățile directe în conformitate cu prezentul capitol, cu excepția primei de desezonalizare, se efectuează după încheierea inspecțiilor, dar până la data de 16 octombrie a anului calendaristic cu privire la care sunt depuse cererile.

(2) Cu excepția cazurilor excepționale justificate:

—	plățile directe în conformitate cu prezentul capitol se efectuează până la data de 30 iunie a anului care urmează după anul calendaristic pentru care se depune cererea pentru plată;

—	prima de desezonalizare se plătește după încheierea inspecțiilor, dar până la 15 octombrie a anului calendaristic pentru care se depune cererea.

Articolul 23

(1) În cazul în care, în temeiul dispozițiilor relevante din Directiva 96/23/CE (19), sunt detectate reziduuri de substanțe interzise în conformitate cu Directiva 96/22/CE (20) a Consiliului sau reziduuri de substanțe autorizate în conformitate cu documentul menționat anterior, dar care au fost folosite ilegal la un animal care aparține unei cirezi de bovine a unui crescător de animale sau în cazul în care o substanță sau un produs neautorizat sau o substanță sau un produs autorizat în conformitate cu Directiva 96/22/CE a Consiliului, dar deținut ilegal este găsit sub orice formă în ferma crescătorului de animale, crescătorul de animale va fi exclus, pe tot parcursul anului calendaristic în care s-a făcut descoperirea, de la primirea sumelor prevăzute în prezenta secțiune.

În cazul unor încălcări repetate, durata perioadei de excludere, în conformitate cu gravitatea faptei, poate fi extinsă la cinci ani din anul în care a fost descoperită fapta repetată.

(2) În cazul obstrucționării, din partea proprietarului sau a deținătorului de animale, a inspecțiilor sau a prelevării de eșantioane necesare pentru aplicarea planurilor naționale de monitorizare a reziduurilor sau la realizarea investigațiilor și a verificărilor prevăzute de Directiva 96/23/CE, se aplică penalitățile prevăzute la alineatul (1).

(3) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 43.

Articolul 24

Sumele plăților directe stabilite în secțiunile 1 și 2 pot fi schimbate având în vedere evoluția producției, a productivității și a pieței, în conformitate cu procedura menționată la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

Articolul 25

Cheltuielile pe care le presupune acordarea de plăți directe prevăzute de prezentul capitol sunt considerate măsuri de intervenție în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999.

CAPITOLUL 2

DEPOZITAREA PUBLICĂ ȘI PRIVATĂ

Articolul 26

(1) De la 1 iulie 2002, acordarea de ajutoare pentru stocarea privată poate fi hotărâtă atunci când prețul mediu înregistrat pe piața comunitară, pe baza unei scale comunitare pentru clasificarea carcaselor de bovine adulte, prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1208/81 (denumită în continuare „scala comunitară”), este și este posibil să rămână la valoarea de sub 103 % din prețul de bază.

(2) Prețul de bază pentru carcasele de bovine masculi de gradul R3 pe scala comunitară se stabilește la 2 224 EUR/tonă.

(3) Ajutorul pentru depozitarea privată poate fi acordat pentru carne proaspătă sau înghețată de bovine adulte prezentată sub formă de carcase, jumătăți de carcase, sferturi compensate, sferturi anterioare sau posterioare, clasificate în conformitate cu scala comunitară.

(4) Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat, poate:

—	să schimbe prețul de bază având în vedere, în special, nevoia de a stabili acest preț la un nivel care să contribuie la stabilizarea prețurilor pe piață, fără a conduce, cu toate acestea, la formarea unor excedente structurale în Comunitate;

—	să modifice lista de produse din alineatul (3) care poate face obiectul ajutorului pentru depozitarea privată.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate, iar acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată este hotărâtă de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43.

Articolul 27

(1) De la 1 iulie 2002, se deschide intervenția publică în cazul în care, pentru o perioadă de peste două săptămâni consecutiv, prețul mediu de pe piață dintr-un stat membru sau dintr-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza scalei comunitare stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 1208/81 scade sub 1 560 EUR/tonă; în acest caz, una sau mai multe categorii, calități sau grupe de calitate, care urmează să fie stabilite, pentru carnea proaspătă sau refrigerată care intră sub incidența codurilor NC 0201 10 00 și 0201 20 20-0201 20 50, originară din Comunitate, pot fi achiziționate de către agențiile de intervenție.

(2) Pentru achizițiile în conformitate cu alineatul (1), pot fi acceptate numai ofertele eligibile mai mici sau egale cu prețul mediu de pe piață înregistrat într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, la care se adaugă o sumă care urmează să fie determinată pe baza criteriilor obiective.

(3) Prețurile de achiziție și cantitățile acceptate pentru intervenție sunt determinate prin proceduri de licitație și pot, în circumstanțe speciale, să fie stabilite pentru fiecare stat membru sau pentru fiecare regiune a unui stat membru pe baza prețului mediu înregistrat pe piață. Procedurile de licitație trebuie să asigure egalitatea accesului tuturor persoanelor interesate. Acestea se deschid pe baza specificațiilor care urmează să fie determinate luând în considerare structurile comerciale, după caz.

(4) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43:

—	produsele, categoriile, calitățile sau grupele de calitate ale produselor eligibile pentru intervenții trebuie să fie stabilite;

—	prețurile de achiziție și cantitățile acceptate pentru intervenții trebuie să fie stabilite;

—	suma adăugată menționată la alineatul (2) urmează să fie stabilită;

—	normele de aplicare a prezentului articol urmează să fie adoptate;

—	dispozițiile tranzitorii necesare pentru punerea în aplicare a acestor măsuri urmează să fie adoptate.

Comisia hotărăște cu privire la:

—	deschiderea unei acțiuni de achiziție atunci când pe parcursul a două săptămâni consecutiv este îndeplinită condiția menționată la alineatul (1);

—	încheierea acțiunii de achiziție de pe piață atunci când, pe parcursul a cel puțin o săptămână, condiția menționată la alineatul (1) nu mai este îndeplinită.

Articolul 28

(1) Vânzarea produselor cumpărate de agențiile de intervenție în conformitate cu dispozițiile din articolele 27 și 47 din prezentul regulament și articolele 5 și 6 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 trebuie să se efectueze astfel încât să se evite perturbarea pieței și să se asigure accesul egal la bunuri și un tratament egal pentru cumpărători.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol, în special cele cu privire la prețurile de vânzare, la condițiile de eliberare din stoc și, după caz, la prelucrarea produselor achiziționate de către agențiile de intervenție, sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43.

TITLUL II

COMERȚUL CU ȚĂRI TERȚE

Articolul 29

(1) Importul în Comunitate al unui produs dintre cele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) este condiționat de prezentarea unui licență de import.

Importul în Comunitate al unui produs dintre cele enumerate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) și exportul din Comunitate al produselor enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) pot fi condiționate de prezentarea unei licențe de export sau de import.

Licențele trebuie să fie emise de către statele membre pentru oricare solicitant, indiferent de locul în care acesta este situat în interiorul Comunității, și fără să aducă atingere măsurilor luate în vederea aplicării articolelor 32 și 33.

Licențele de export și de import sunt valabile pe întreg teritoriul Comunității. Aceste licențe sunt emise în urma depunerii unei garanții care să asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitate a autorizației; cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția va fi retrasă în întregime sau parțial atunci când importul sau exportul nu se realizează sau se realizează numai parțial, pe parcursul perioadei în cauză.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43. Aceste norme se pot referi în special la:

(a)	perioada de valabilitate a licențelor ,

(b)	lista de produse pentru care se solicită licențele de import sau de export în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf.

Articolul 30

În cazul în care prezentul regulament nu prevede altfel, ratele taxelor din Tariful Vamal Comun se aplică produselor enumerate la articolul 1.

Articolul 31

(1) Pentru a preveni sau combate efectele adverse pe piața Comunității care pot rezulta din importul anumitor produse enumerate la articolul 1, importul unuia sau a mai multor astfel de produse la rata taxelor prevăzută la articolul 30 este condiționat de plata unei taxe la import suplimentare în cazul în care condițiile stabilite la articolul 5 din Acordul privind agricultura încheiat în conformitate cu articolul 300 din tratat în cadrul Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale au fost îndeplinite, numai în cazul în care importurile nu determină perturbări pe piața Comunității sau în cazul în care efectele nu sunt proporționale cu obiectivul dorit.

(2) Prețurile de declanșare sub care se poate impune o taxă la import suplimentară sunt prețurile prezentate de către Comunitate Organizației Mondiale a Comerțului.

Volumele de declanșare care trebuie depășite pentru ca taxele la import suplimentare să fie impuse trebuie să se stabilească mai ales pe baza importurilor în Comunitate în cei trei ani anteriori anului în care efectele adverse menționate la alineatul (1) apar sau sunt pe cale să apară.

(3) Prețurile la import care trebuie luate în considerare pentru impunerea unor taxe laimport suplimentare sunt determinate pe baza prețurilor de import CIF ale lotului luat în considerare.

Prețurile de import CIF sunt verificate în acest scop pe baza prețurilor reprezentative pentru produs pe piața mondială sau pe piața de import a Comunității pentru produsul respectiv.

(4) Comisia adoptă normele de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura menționată la articolul 43. Normele de aplicare trebuie să precizeze în special:

(a)	produsele la care se pot aplica taxele laimport suplimentare în conformitate cu articolul 5 din Acordul privind agricultura,

(b)	celelalte criterii necesare pentru a se asigura aplicarea alineatului (1) în conformitate cu articolul 5 din Acordul privind agricultura.

Articolul 32

(1) Contingentele tarifare pentru produsele enumerate la articolul 1 rezultate din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat sau din oricare alt act al Consiliului vor fi deschise și administrate de către Comisie în conformitate cu normele de aplicare adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

În ceea ce privește cotele de import pentru 50 000 de tone de carne congelată provenind din cadrul codurilor CN 0202 20 30, 0202 30 și 0206 29 91 și destinate prelucrării, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate stabili ca întreaga cotă sau o parte a acesteia să acopere cantitățile echivalente de carne de calitate, aplicând un curs de conversie de 4 375.

(2) Contingentele sunt administrate prin aplicarea uneia dintre următoarele metode sau a unei combinații a acestora:

—	metoda bazată pe ordinea cronologică a depunerii de cereri (principiul „primul venit, primul servit”);

—	metoda distribuirii proporțional cu cantitățile cerute la depunerea cererilor (folosind metoda „examinării simultane”);

—	metoda bazată pe luarea în considerare a modelelor comerciale tradiționale (folosirea metodei „importatori tradiționali/nou veniți”).

Se pot adopta alte metode corespunzătoare.

Acestea trebuie să evite discriminările între comercianții în cauză.

(3) Metoda de administrare adoptată trebuie, după caz, să acorde importanța cuvenită cerințelor de aprovizionare a pieței comunitare și nevoii de a salvgarda echilibrul acestei piețe, iar în același timp, atunci când este posibil, să se inspire din metode care au fost aplicate în trecut contingentelor care corespund celor menționate la alineatul (1), fără să aducă atingere drepturilor care decurg din acorduri încheiate ca parte a negocierilor comerciale din cadrul Rundei Uruguay.

(4) Normele de aplicare menționate la alineatul (1) prevăd contingentele anuale, în cazul în care este necesar, distribuite corespunzător pe parcursul anului și stabilesc metoda administrativă care urmează să se folosească și, după caz, includ:

(a)	garanții care acoperă natura, proveniența și originea produsului și

(b)	recunoașterea documentului folosit pentru verificarea garanțiilor menționate la litera (a) și

(c)	condițiile în care sunt emise licențele de import și termenul lor de valabilitate.

Articolul 33

(1) În măsura în care este necesar pentru a permite exportul produselor enumerate la articolul 1, pe baza contingentelor sau a prețurilor pentru aceste produse pe piața mondială și în cadrul limitelor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, diferența dintre aceste contingente sau prețuri și prețurile din Comunitate poate fi acoperită de restituirile la export.

(2) Metoda care urmează să fie adoptată pentru alocarea cantităților care pot fi exportate cu restituire trebuie să fie metoda care:

(a)

este cea mai potrivită pentru natura produsului și pentru situația de pe piața în cauză, permițând utilizarea în modul cel mai eficient posibil a resurselor disponibile, luând în considerare eficiența și structura exporturilor comunitare fără a crea, cu toate acestea, discriminări între comercianții mari și mici,

(b)	este cea mai puțin dificilă din punct de vedere administrativ pentru comercianți, luând în considerare cerințele administrative,

(c)	previne orice discriminare între comercianții în cauză.

(3) Restituirile sunt aceleași pentru întreaga Comunitate.

Acestea pot varia în funcție de destinație, în cazul în care situația pe piața mondială sau cerințele specifice ale anumitor piețe impun acest lucru.

Restituirile sunt stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43. Restituirile pot fi stabilite, în special:

(a)	la intervale regulate,

(b)	în plus și pentru cantități limitate, prin invitație de participare la licitația pentru produsele pentru care procedura în cauză pare potrivită.

Cu excepția cazurilor în care se stabilește prin licitație, lista produselor pentru care se oferă restituiri la export și sumele acestor restituiri se stabilesc cel puțin o dată la trei luni. Cu toate acestea, suma restituirii poate rămâne la același nivel pe parcursul unei perioade mai mare de trei luni și poate fi ajustată, atunci când este necesar, de către Comisie, în perioada de intervenție, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă.

(4) La stabilirea restituirilor se iau în considerare următoarele:

(a)

situația existentă și tendințele pe viitor cu privire la:

—	prețurile și disponibilitatea produselor din sectorul cărnii de vită și mânzat pe piața comunitară,

—	prețurile pentru produsele din sectorul cărnii de vită și mânzat pe piața mondială;

(b)	obiectivele organizării comune a piețelor de carne de vită și mânzat care trebuie să asigure echilibrul și evoluția naturală a prețurilor și a comerțului pe această piață,

(c)	limitele care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat,

(d)	nevoia de a evita perturbările pe piața Comunității,

(e)	aspectul economic al exporturilor propuse.

Trebuie să se ia în considerare, în special, nevoia de a stabili un echilibru între folosirea produselor de bază ale Comunității la fabricarea bunurilor prelucrate, exportate în țări terțe și folosirea produselor din aceste țări, admise la regimul de perfecționare activă.

(5) La stabilirea prețurilor în cadrul Comunității enumerate la alineatul (1), trebuie să se ia în considerare:

—	prețurile curente pe piețele reprezentative din Comunitate;

—	prețurile curente la export.

La stabilirea prețurilor din comerțul internațional enumerate la alineatul (1) trebuie să se ia în considerare:

—	prețurile curente pe piețele țărilor terțe;

—	prețurile cele mai favorabile din țările terțe de destinație pentru importurile către țări terțe;

—	prețurile crescătorilor de animale înregistrate în țările terțe exportatoare, luând în considerare, după caz, subvențiile acordate de țările în cauză;

—	prețurile ofertelor scutite de taxe vamale la frontiera cu Comunitatea.

(6) Restituirile se acordă numai pe bază de cerere sau la prezentarea licența de export relevant.

(7) Restituirea care se aplică exporturilor de produse enumerate la articolul 1 este cea care se aplică în ziua cererii pentru licență și, în cazul unei restituiri diferențiate, cea care se aplică în aceeași zi:

(a)	pentru destinația indicată în licență sau

(b)	pentru destinația efectivă, în cazul în care aceasta diferă de destinația indicată în licență . În acest caz, suma care se aplică nu poate depăși suma care se aplică pentru destinația indicată în licență.

În vederea prevenirii abuzului de flexibilitate prevăzut de prezentul alineat se pot lua măsurile corespunzătoare.

(8) Se poate renunța la alineatele (7) și (8) în cazul produselor enumerate la articolul 1 pentru care se acordă restituiri în cadrul acțiunilor de ajutor alimentar, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43.

(9) Restituirile se plătesc în cazul în care se dovedește că:

—	produsele sunt de origine comunitară;

—	produsele au fost exportate din Comunitate și

—

în cazul restituirilor diferențiate, produsele au ajuns la destinația indicată în licență sau la altă destinație pentru care s-a stabilit restituirea, fără a se aduce atingere alineatului (3) litera (b). Se pot face excepții de la această regulă în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43, în cazul în care nu sunt stabilite condiții care să ofere garanții echivalente.

În plus, plata restituirilor la exportul de animale vii trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile stabilite de legislația comunitară cu privire la bunăstarea animalelor și, în special, la protecția animalelor pe parcursul transportului.

(10) Fără a se aduce atingere alineatului (9) prima liniuță, în absența unei derogări acordate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43, nu se acordă nici o restituire la export pentru produsele importate din țări terțe și reexportate în țări terțe.

(11) Respectarea limitelor de volum care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat se asigură pe baza licențelor de export emise pentru perioadele de referință prevăzute pentru acestea care se aplică produselor în cauză. Cu privire la aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce decurg din negocierile comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, sfârșitul unei perioade de referință nu trebuie să afecteze valabilitatea licențelor de export.

(12) Normele de aplicare a prezentului articol, inclusiv dispozițiile privind redistribuirea cantităților exportabile care nu au fost alocate sau folosite, sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43.

Având în vedere alineatul (9), ultimul paragraf, normele de aplicare pot include, de asemenea, condiții referitoare, în special, la importurile către țări terțe.

Articolul 34

(1) În măsura în care este necesar pentru buna funcționare a organizării comune a pieței de carne de vită și mânzat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate, în cazuri speciale, să interzică în întregime sau parțial folosirea acordurilor de perfecționare activă sau pasivă cu privire la produsele enumerate la articolul 1.

(2) Cu toate acestea, prin derogarea de la alineatul (1), în cazul în care situația menționată la alineatul (1) apare cu stare de urgență excepțională și în cazul în care piața Comunității este perturbată sau există posibilitatea de a fi perturbată de acordurile de perfecționare activă sau pasivă, Comisia, la cererea statelor membre sau din proprie inițiativă, va hotărî cu privire la măsurile necesare. Consiliul și statele membre sunt notificate cu privire la aceste măsuri, care sunt valabile cel mult șase luni și se aplică de îndată. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, trebuie să ia o hotărâre cu privire la aceasta în termen de o săptămână de la primirea cererii.

(3) Măsurile hotărâte de Comisie pot fi transmise Consiliului de către orice stat membru în termen de o săptămâna din ziua în care au fost notificate. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să confirme, să modifice sau să anuleze decizia Comisiei. În cazul în care Consiliul nu hotărăște în termen de trei luni, decizia Comisiei este considerată anulată.

Articolul 35

(1) Normele generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate și normele de aplicare se aplică clasificării tarifare ale produselor reglementate de prezentul regulament; nomenclatura tarifară care decurge din aplicarea prezentului regulament este inclusă în Tariful Vamal Comun.

(2) În cazul în care nu există alte dispoziții în prezentul regulament sau în dispozițiile adoptate în temeiul acestuia, în comerțul cu țări terțe se interzice:

—	perceperea unor taxe cu efect echivalent cu cel al unei taxe vamale;

—	aplicarea unor restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent.

Articolul 36

(1) În cazul în care, din cauza exporturilor sau a importurilor, piața comunitară a unuia sau a mai multor produse enumerate la articolul 1 este afectată sau amenințată de perturbări grave care pot pune în pericol atingerea obiectivelor stabilite în articolul 33 din tratat, se pot aplica măsuri corespunzătoare în comerțul cu țări terțe până la încetarea perturbărilor sau a amenințării privind astfel de perturbări.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă normele generale pentru aplicarea prezentului alineat și definește circumstanțele și limitele în care statele membre pot adopta măsuri de protecție.

(2) În cazul în care apare situația menționată la alineatul (1), Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, hotărăște cu privire la măsurile necesare; statele membre sunt notificate cu privire la aceste măsuri care se aplică de îndată. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, trebuie să hotărască cu privire la aceasta în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii.

(3) Măsurile hotărâte de Comisie pot fi transmise Consiliului de orice stat membru în termen de trei zile lucrătoare din ziua în care au fost notificate. Consiliul se întrunește de îndată. Acesta, hotărând cu majoritate calificată, poate să modifice sau să anuleze măsura în cauză în termen de o lună din ziua în care a fost prezentată Consiliului.

(4) Prezentul articol se aplică având în vedere obligațiile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 alineatul (2) din tratat.

TITLUL III

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 37

Statele membre înregistrează prețurile la bovine și la carnea de bovine pe baza normelor care urmează să fie stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Articolul 38

(1) În cazul în care se înregistrează o creștere sau o scădere substanțială a prețurilor de pe piața comunitară și în cazul în care această situație este probabil să se mențină, determinând perturbări sau amenințând să perturbe piața, se pot lua măsurile necesare.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Articolul 39

Pentru a lua în considerare restricțiile la libera circulație care pot rezulta din aplicarea măsurilor pentru combaterea răspândirii bolilor la animale, se pot lua măsuri excepționale de susținere pentru piețele afectate de aceste restricții în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43. Aceste măsuri pot fi luate numai atunci când și pentru atât timp cât este strict necesar pentru susținerea pieței în cauză.

Articolul 40

În cazul în care nu există alte dispoziții în prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produsele enumerate la articolul 1.

Articolul 41

Statele membre și Comisia își comunică reciproc informațiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Informațiile care trebuie comunicate sunt determinate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43. Normele de comunicare și distribuire a acestor informații sunt adoptate în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 42

Se instituie un Comitet de gestionare pentru carnea de vită și mânzat (denumit în continuare „comitet”) care este format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Articolul 43

(1) În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită în prezentul articol, comitetul este sesizat de către președinte fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu votează.

(3)

(a)

Comisia adoptă măsurile care se aplică de îndată.

(b)

Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt conforme cu avizul comitetului, sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz:

—	Comisia poate să amâne aplicarea măsurilor adoptate cu cel mult o lună de la data comunicării acestora,

—	Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termenul prevăzut la liniuța precedentă.

Articolul 44

Comitetul poate lua în considerare orice altă întrebare prezentată de către președinte fie din inițiativa proprie, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru.

Articolul 45

Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 și dispozițiile adoptate prin punerea în aplicare a acestuia se aplică produselor enumerate la articolul 1.

Articolul 46

Prezentul regulament se va aplica astfel încât să se ia în considerare în mod corespunzător și obiectivele stabilite în articolele 33 și 131 din tratat.

TITLUL IV

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 47

(1) Până la 30 iunie 2002, produsele menționate la alineatul (2), împreună cu articolul 26 alineatul (1), pot fi cumpărate de către agențiile de intervenție în conformitate cu dispozițiile stabilite în prezentul articol, pentru a preveni sau pentru a atenua o scădere substanțială a prețurilor.

(2) În cazul în care se îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (3), achiziționarea de către agențiile de intervenție din unul sau mai multe state membre sau dintr-o regiune a unui stat membru, de una sau mai multe categorii, calități sau grupuri de calitate, care urmează să fie determinate, pentru carnea proaspătă sau refrigerată care se încadrează la codurile CN 0201 10 00 și 0201 20 20 până la 0201 20 50 originară din Comunitate, poate fi organizată în conformitate cu procedurile de participare la licitație, aranjată astfel încât să asigure susținerea rezonabilă a pieței, având în vedere evoluția în funcție de sezon în ceea ce privește sacrificarea.

Astfel de achiziționări nu pot acoperi mai mult de 3500 00 tone pe an și pentru Comunitate ca întreg.

Consiliul poate modifica această cantitate, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(3) Pentru fiecare calitate sau grup de calitate care poate fi achiziționat, procedurile de licitație pot fi deschise în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatul (8), într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, atunci când sunt îndeplinite următoarele două condiții pentru o perioadă de două săptămâni consecutive:

—	prețul mediu de pe piața comunitară înregistrat pe baza scalei comunitare gradate pentru carcasele de bovine adulte este mai mic de 84 % din prețul de intervenție;

—	prețul mediu de pe piață înregistrat pe baza scalei menționate anterior în statul membru sau în statele membre sau în regiuni ale statelor membre este mai mic de 80 % din prețul de intervenție.

Prețul de intervenție se stabilește la:

—	3 475 EUR pe tonă pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 iunie 2000;

—	3 242 EUR pe tonă pentru perioada 1 iulie 2000-30 iunie 2001;

—	3 013 EUR pe tonă pentru perioada 1 iulie 2001-30 iunie 2002.

(4) Invitațiile la licitație pentru una sau mai multe calități sau grupuri de calitate se suspendă în una din următoarele două situații:

—	în cazul în care, timp de două săptămâni consecutive, cele două condiții menționate la alineatul (3) nu mai sunt îndeplinite în același timp;

—	în cazul în care achiziționarea prin intervenție nu mai corespunde, având în vedere criteriile stabilite în alineatul (2).

(5) Intervenția trebuie, de asemenea, deschisă atunci când, pentru o perioadă de două săptămâni consecutive, prețul mediu de pe piața comunitară la masculi tineri necastrați cu vârsta de până la doi ani sau la masculi castrați, înregistrat pe baza scalei comunitare gradate pentru carcase de bovine adulte scade cu 78 % din prețul de intervenție și în cazul în care într-un stat membru sau în regiunile unui stat membru, prețul mediu de pe piață la masculii tineri necastrați cu vârsta de până la doi ani înregistrat pe baza scalei comunitare gradate pentru carcase de bovine adulte scade cu 60 % din prețul de intervenție; în acest caz achiziționarea va avea loc pentru categoriile în cauză din statele membre sau din regiuni ale unui stat membru în care nivelul de preț se află sub această limită.

Pentru această achiziționare și fără a aduce atingere alineatului (6) se acceptă toate ofertele.

Cantitățile cumpărate în temeiul prezentului alineat nu sunt luate în considerare în sensul aplicării plafonului pentru achiziționarea menționată la alineatul (2).

(6) Numai ofertele egale sau mai mici decât prețul mediu de pe piață, înregistrat într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru și majorat cu o sumă care urmează să fie determinată pe bază de criterii obiective pot fi acceptate în conformitate cu sistemele de achiziționare menționate la alineatele (2) și (5).

(7) Pentru fiecare calitate sau grup de calitate eligibile pentru intervenție, prețurile de achiziție și cantitățile acceptate pentru intervenție urmează să fie determinate în conformitate cu procedurile de licitație și pot, în circumstanțe speciale, să fie stabilite per stat membru sau per regiune a unui stat membru pe baza prețurilor medii înregistrate pe piață. Procedurile de licitație trebuie să asigure egalitatea accesului pentru toate persoanele interesate. Acestea trebuie să fie deschise pe baza specificațiilor care urmează să fie determinate având în vedere structurile comerciale, în cazul în care este necesar.

(8) În conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 43:

—	se determină categoriile, calitățile sau grupurile de calitate ale produselor eligibile pentru intervenție;

—	se hotărăște cu privire la deschiderea sau redeschiderea procedurilor de licitație și suspendarea lor în cazurile menționate la ultima liniuță din alineatul (4);

—	se stabilesc prețurile de achiziție și cantitățile acceptate pentru intervenție;

—	se stabilește suma majorării menționată la alineatul (6);

—	se adoptă procedurile de punere în aplicare a prezentul articol, în special cele desemnate să prevină o spirală a scăderii prețurilor pieței;

—	se adoptă toate dispozițiile tranzitorii, necesare pentru aplicarea acestor măsuri.

Comisia hotărăște cu privire la:

—	deschiderea intervenției menționate la alineatul (5) și suspendarea acesteia atunci când una sau mai multe condiții stabilite în alineatul în cauză nu se mai aplică;

—	suspendarea achiziționării menționate la prima liniuță din alineatul (4).

Articolul 48

(1) Până la 30 iunie 2002 se poate hotărî cu privire la acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a produselor menționate la articolul 26 alineatul (3).

(2) Normele de aplicare cu privire la ajutorul de depozitare privată sunt adoptate și acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată este hotărâtă de către Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 43.

Articolul 49

(1) Regulamentele (CEE) nr. 805/68, (CEE) nr. 989/68, (CEE) nr. 98/69 și (CEE) nr. 1892/87 se abrogă.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 805/68 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 50

Comisia adoptă în conformitate cu procedura stabilită în articolul 43:

—	măsurile necesare pentru a facilita tranziția de la măsurile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 805/68 la cele stabilite de prezentul regulament;

—	măsurile necesare pentru a rezolva probleme practice specifice. Aceste măsuri, în cazul în care sunt justificate, pot reprezenta o derogare de la anumite părți ale prezentului regulament.

Articolul 51

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2000, cu excepția articolului 18 care se aplică de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 mai 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

K.-H. FUNKE

(1) JO C 170, 4.6.1998, p. 13.

(2) Aviz emis la 6 mai 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO C 407, 28.12.1998, p. 196.

(4) JO C 93, 6.4.1999, p. 1.

(5) JO C 401, 22.12.1998, p. 3.

(6) JO L 405, 31.12.1992, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 (a se vedea JO L 160, 26.6.1999, p. 73).

(7) JO L 123, 7.5.1981, p. 3. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1026/91 (JO L 106, 26.4.1991, p. 2).

(8) JO L 336, 23.12.1994, p. 22.

(9) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(10) JO L 148, 28.6.1968, p. 24. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1633/98 (JO L 210, 28.7.1998, p. 17).

(11) JO L 14, 21.1.1969, p. 2.

(12) JO L 169, 18.7.1968, p. 10. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 428/77 (JO L 61, 5.3.1977, p. 17).

(13) JO L 182, 3.7.1987, p. 29.

(14) JO L 117, 7.5.1997, p. 1.

(15) JO L 160, 26.6.1999, p. 48.

(16) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.

(17) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(18) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.

(19) Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea folosirii în creșterea animalelor a anumitor substanțe cu acțiune hormonală sau tirostatică și a beta-antagoniștilor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3).

(20) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animalele vii și produsele animale și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

ANEXA I

PRIMA SPECIALĂ

Plafoane regionale ale statelor membre menționate la articolul 4 alineatul (4)

Belgia	235 149
Danemarca	277 110
Germania	1 782 700
Grecia	143 134
Spania	713 999
Franța	1 754 732 (1)
Irlanda	1 077 458
Italia	598 746
Luxemburg	18 962
Țările de Jos	157 932
Austria	423 400
Portugalia	175 075 (2)
Finlanda	250 000
Suedia	250 000
Regatul Unit	1 419 811 (3)

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 din 16 decembrie 1991 de introducere a unor măsuri specifice cu privire la anumite produse agricole în favoarea departamentelor franceze de peste mare (JO L 356, 24.12.1991, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2598/95 (JO L 267, 9.11.1995, p. 1).

(2) Cu excepția programului de extensificare stabilit în Regulamentul (CE) nr. 1017/94 din 26 aprilie 1994 privind conversia terenului cultivat la acea dată cu recolte arabile la creșterea extensivă a animalelor în Portugalia (JO L 112, 3.5.1994, p. 2). Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1461/95 (JO L 144, 28.6.1995, p. 4).

(3) Acest plafon va fi ridicat temporar cu 100 000 până la 1 519 811 și va fi menținut până când animale vii cu vârsta sub șase luni pot fi exportate.

ANEXA II

PRIMA PENTRU VACI CARE ALĂPTEAZĂ

Plafoane naționale menționate la articolul 7 alineatul (2) care se aplică de la 1 ianuarie 2000

Belgia	394 253
Danemarca	112 932
Germania	639 535
Grecia	138 005
Spania	1 441 539
Franța (1)	3 779 866
Irlanda	1 102 620
Italia	621 611
Luxemburg	18 537
Țările de Jos	63 236
Austria	325 000
Portugalia (2)	277 539
Finlanda	55 000
Suedia	155 000
Regatul Unit	1 699 511

(1) Cu excepția plafonului specific prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3763/91.

(2) Cu excepția rezervei specifice prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1017/94.

ANEXA III

Tabelul de conversie a unității de măsură pentru animale vii (LU) menționate la articolele 12 și 13

Bovine masculi și juninci mai mari de 24 de luni, vaci care alăptează, vaci de lapte	1,0 LU
Bovine masculi și juninci de la 6 luni la 24 de luni	0,6 LU
Ovine	0,15 LU
Caprine	0,15 LU

ANEXA IV

PLĂȚI SUPLIMENTARE

Sume globale menționate la articolul 14

(exprimate în milioane de EUR)
	2000	2001	2002 și anii următori
Belgia	13,1	26,3	39,4
Danemarca	3,9	7,9	11,8
Germania	29,5	58,9	88,4
Grecia	1,3	2,5	3,8
Spania	11,0	22,1	33,1
Franța	31,1	62,3	93,4
Irlanda	10,5	20,9	31,4
Italia	21,9	43,7	65,6
Luxemburg	1,1	2,3	3,4
Țările de Jos	8,4	16,9	25,3
Austria	4,0	8,0	12,0
Portugalia	2,1	4,1	6,2
Finlanda	2,1	4,1	6,2
Suedia	3,1	6,1	9,2
Regatul Unit	21,3	42,5	63,8

ANEXA V

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CEE) nr. 805/68	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 4	–
Articolul 4a prima și a doua liniuță	Articolul 3 literele (a) și (b)
Articolul 4b alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4b alineatul (2) primul paragraf	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4b alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 4 alineatul (3) litera (a)
Articolul 4b alineatul (3) litera (a) din al treilea paragraf	Articolul 3 litera (c)
Articolul 4b alineatul (3) litera (a)	–
Articolul 4b alineatul (4)	–
Articolul 4b alineatul (5)	Articolul 4 alineatul (6)
Articolul 4b alineatul (7) litera (a)	–
Articolul 4b alineatul (8)	Articolul 4 alineatul (8)
Articolul 4c alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 4c alineatul (1) al treilea paragraf	Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 4c alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 4c alineatul (2) al treilea paragraf	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 4c alineatul (3) al treilea paragraf	Articolul 5 alineatul (3) al treilea paragraf
Articolul 4c alineatul (4)	Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 4d alineatul (1) prima teză	Articolul 6 alineatul (1) prima teză
Articolul 4d alineatul (1) litera (a)	–
Articolul 4d alineatul (2) prima teză	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 4d alineatul (3) litera (a)	–
Articolul 4d alineatul (5)	Articolul 6 alineatul (2) litera (a)
Articolul 4d alineatul (6) primul paragraf	Articolul 6 alineatul (2) litera (b) prima teză
Articolul 4d alineatul (6) de la paragraful al doilea până la al patrulea	–
Articolul 4d alineatul (6) al cincilea paragraf	Articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 4d alineatul (8) a doua liniuță	Articolul 6 alineatul (7)
Articolul 4e alineatul (1) prima teză din primul paragraf	Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 4e alineatul (1) a doua teză din primul paragraf	Articolul 8 alineatul (4) a doua liniuță din al doilea paragraf
Articolul 4e alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 4e alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 4e alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 4e alineatul (4)	–
Articolul 4e alineatul (5)	Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf și prima liniuță din al doilea paragraf
Articolul 4f alineatul (4) prima și a doua liniuță din al doilea paragraf	Articolul 9 alineatul (4) primul și al doilea paragraf
Articolul 4g alineatul (3)	Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 4g alineatul (4) litera (a)	–
Articolul 4g alineatul (5)	Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 4i	–
Articolul 4j alineatele (1)-(3)	Articolul 23 alineatele (1)-(3)
Articolul 4k	–
Articolul 4l	Articolul 25
Articolul 5	–
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 47 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 47 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 47 alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (4)	Articolul 47 alineatul (5)
Articolul 6 alineatul (5)	Articolul 47 alineatul (6)
Articolul 6 alineatul (6)	Articolul 47 alineatul (7)
Articolul 6 alineatul (7)	Articolul 47 alineatul (8)
Articolul 6a	–
Articolul 7	–
Articolul 8	Articolul 48
Articolul 9	Articolul 29
Articolul 10	Articolul 30
Articolul 11	Articolul 31
Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 32 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 12 alineatele (2)-(4)	Articolul 32 alineatele (2)-(4)
Articolul 13 alineatele (1)-(3)	Articolul 33 alineatele (1)-(3)
Articolul 13 alineatul (4) primul și al doilea paragraf	Articolul 33 alineatul (4) primul și al doilea paragraf
Articolul 13 alineatele (5)-(12)	Articolul 33 alineatele (5)-(12)
Articolul 14	Articolul 34
Articolul 15	Articolul 35
Articolul 16	Articolul 36
Articolul 22	–
Articolul 22a alineatul (1)	Articolul 38 alineatul (1)
Articolul 22a alineatul (2)	–
Articolul 22a alineatul (3)	Articolul 38 alineatul (2)
Articolul 23	Articolul 39
Articolul 24	Articolul 40
Articolul 25	Articolul 41
Articolul 26 alineatul (1)	Articolul 42
Articolul 26 alineatul (2)	–
Articolul 27	Articolul 43
Articolul 28	Articolul 44
Articolul 29	–
Articolul 30	Articolul 45
Articolul 30a	–
Articolul 31	Articolul 46
Articolul 32	–
Articolul 33	–
Anexă	–
Anexa II	–