03/Volumul 30

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

222

31999L0105

L 011/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 1999/105/CE A CONSILIULUI

din 22 decembrie 1999

privind comercializarea materialului forestier de reproducere

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

Directiva 66/404/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (4) și Directiva 71/161/CEE a Consiliului din 30 martie 1971 privind standardele de calitate externă a materialului forestier de reproducere comercializat în cadrul Comunității (5) au fost modificate substanțial de mai multe ori; întrucât urmează să se facă modificări și în continuare, directivele trebuie combinate și modificate pentru a fi cât mai clare.

(2)

Pădurile acoperă o mare suprafață a Comunității și îndeplinesc un rol multifuncțional bazat pe funcțiile lor sociale, economice, de mediu, ecologice și culturale; se simte nevoia unor abordări și acțiuni specifice pentru diferitele tipuri de păduri, ținând seama de gama largă de condiții naturale, sociale, economice și culturale ale pădurilor din cadrul Comunității; atât repopularea cu arbori a acestor păduri, cât și reîmpădurirea necesită o gestionare durabilă a pădurilor în raport cu strategia forestieră pentru Uniunea Europeană, în conformitate cu Rezoluția Consiliului din 15 decembrie 1998 (6).

(3)

Materialul de reproducere a speciilor de arbori și a hibrizilor artificiali, care sunt importanți pentru silvicultură, trebuie să fie adecvat din punct de vedere genetic diverselor condiții locale și să fie de calitate superioară; conservarea și sporirea biodiversității pădurilor, inclusiv diversitatea genetică a arborilor, sunt esențiale pentru o gestionare durabilă a pădurilor.

(4)

Din punct de vedere al sănătății plantelor, condițiile armonizate trebuie sa fie în conformitate cu Directiva 77/93/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind măsurile de protecție luate împotriva introducerii în statele membre a organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (7).

(5)

Cercetările în domeniul silviculturii au arătat că, dacă valoarea pădurilor urmează să crească, inclusiv acele aspecte ce privesc stabilitatea, adaptarea, rezistența, productivitatea și diversitatea, este necesar să fie folosit material de reproducere adecvat amplasamentului și de calitate superioară atât din punct de vedere genetic, cât și fenotipic; acolo unde este cazul, semințele ar trebui să corespundă unor standarde de calitate externă.

(6)

În contextul consolidării pieței interne, este necesar să fie înlăturată orice barieră existentă sau potențială în calea comerțului, care ar putea împiedica libera circulație a materialului forestier de reproducere în cadrul Comunității; este în interesul tuturor statelor membre să se stabilească norme comunitare care să impună cerințe cât mai stricte.

(7)

Normele comunitare ar trebui să se refere la caracteristicile genetice și fenotipice ale semințelor și plantelor și la calitatea externă a materialului forestier de reproducere.

(8)

Astfel de norme ar trebui să fie aplicate comercializării atât în cadrul statelor membre, cât și pe piețele interne.

(9)

Normele ar trebui să ia în considerare nevoile practice și ar trebui să fie aplicate numai acelor specii și acelor hibrizi artificiali care sunt importanți pentru silvicultură în întreaga Comunitate sau în unele părți ale Comunității.

(10)

În unele state membre utilizarea materialului forestier de reproducere din categoria „sursă identificată”, care nu a fost aprobat pentru comercializare de către Directiva 66/404/CEE, este tradițională, compatibilă cu climatul și indispensabilă silviculturii și de aceea este adecvată aprobarea pentru comercializare a unui astfel de material în statele membre care doresc acest lucru; cu toate acestea, este neadecvată impunerea comercializării unui astfel de material în toate statele membre.

(11)

Anumite regiuni ale Comunității, cum ar fi regiunile alpine, mediteraneene sau nordice, au condiții climaterice specifice sau condiții vulnerabile de amplasament, care justifică cerințele speciale de calitate externă a materialului forestier de reproducere provenit de la anumite specii.

(12)

Potrivit Declarației generale a celei de a treia Conferințe ministeriale privind protecția pădurii în Europa, desfășurate la Lisabona, pentru reîmpădurirea și repopularea cu arbori trebuie să se prefere speciile native originare și de proveniență locală care sunt bine adaptate condițiilor locale din regiunea respectivă.

(13)

Materialul de reproducere destinat exportului și reexportului către țări terțe nu ar trebui să fie cuprins în măsurile prevăzute de prezenta directivă.

(14)

În ceea ce privește materialul comunitar de reproducere, aprobarea materialului de bază și, în consecință, delimitările regiunilor de proveniență sunt fundamentale pentru selecție; statele membre ar trebui să aplice norme unitare care să impună cerințe cât mai stricte pentru aprobarea materialului de bază; ar trebui să se comercializeze numai materialul de reproducere derivat dintr-un astfel de material.

(15)

Materialul forestier de reproducere modificat genetic nu ar trebui comercializat decât dacă este sigur pentru sănătatea omului și pentru mediul înconjurător.

(16)

Ar trebui să se efectueze o evaluare a riscului asupra mediului înconjurător pentru materialul forestier de reproducere constând în organisme modificate genetic; apoi Comisia ar trebui să înainteze o propunere Consiliului pentru un regulament care să garanteze că procedurile care sunt folosite la evaluarea riscului asupra mediului înconjurător și alte elemente relevante, printre care și procedura de autorizare, sunt echivalente celor instituite de Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind eliberarea voită în mediul înconjurător a organismelor modificate genetic (8); până la intrarea în vigoare a unui astfel de regulament ar trebui să se aplice Directiva 90/220/CEE.

(17)

Materialul de reproducere care corespunde cerințelor prezentei directive nu ar trebui să facă obiectul nici unei alte restricții de comercializare, cu excepția celor prevăzute de prezenta directivă.

(18)

Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie autorizate să limiteze comercializarea pe teritoriul lor numai la acele părți de plante și plante care sunt în conformitate cu cerințele prevăzute.

(19)

Statelor membre trebuie să li se permită să impună cerințe adiționale sau mai stringente pentru aprobarea materialului de bază produs pe teritoriul propriu.

(20)

Statele membre ar trebui să elaboreze liste cu regiunile de proveniență în care să se specifice originea materialului de bază, în cazul în care aceasta se cunoaște; statele membre trebuie să întocmească hărți care să indice delimitările regiunilor de proveniență.

(21)

Statele membre ar trebui să elaboreze registre naționale ale materialului de bază aprobat pe teritoriul lor; totodată, fiecare stat membru ar trebui să elaboreze un rezumat al registrului național, sub forma unei liste naționale.

(22)

Pe baza unei astfel de liste naționale, Comisia ar trebui să elaboreze o publicație comunitară.

(23)

După recoltare, organismele oficiale ar trebui să emită un certificat principal pentru toate materialele de reproducere derivate din materialul de bază aprobat.

(24)

Este necesar să se garanteze că, pe lângă calitățile fenotipice sau genetice cerute, materialul de reproducere care este destinat comercializării sau care este introdus pe piață este identificat în mod adecvat de la recoltare până la livrarea la utilizatorul final.

(25)

În plus, trebuie introduse standarde comunitare separate de calitate pentru butași de tulpină și, unde este cazul, pentru lăstari de plopi.

(26)

Semințele ar trebui comercializate pe piață doar în cazul în care corespund anumitor standarde de calitate și sunt ambalate în pachete sigilate.

(27)

Pentru a avea garanția că în momentul comercializării se îndeplinesc anumite cerințe, cum ar fi cele ale calității fenotipice sau genetice, identificarea adecvată și standardele de calitate externă, statele membre trebuie să prevadă sisteme adecvate de control.

(28)

Materialul forestier de reproducere care corespunde cerințelor respective trebuie să se supună doar acelor restricții de comercializare care sunt prevăzute de normele Comunității; statelor membre trebuie să li se permită ca, în anumite situații, să interzică vânzarea către utilizatorul final a unui material forestier de reproducere care nu este adecvat utilizării pe teritoriul lor.

(29)

În anumite perioade în care există dificultăți temporare în aprovizionarea cu o anumită specie de material forestier de reproducere, care se conformează principiilor prezentei directive, ar trebui să fie aprobat temporar materialul de reproducere care îndeplinește cerințe mai puțin stringente, sub rezerva anumitor condiții.

(30)

Materialul forestier de reproducere care provine din țările terțe nu ar trebui să fie comercializat în cadrul Comunității decât în cazul în care acesta oferă aceleași garanții ca și în cazul materialului forestier de reproducere din cadrul Comunității, privitor la omologarea materialului său de bază și măsurile luate pentru producerea acestuia; materialul forestier de reproducere importat care este introdus pe piața din cadrul Comunității ar trebui să fie însoțit de un certificat principal sau un certificat oficial emis de către țara de origine, precum și de înregistrări care conțin detalii privind toate loturile la export.

(31)

În anumite condiții, un stat membru trebuie să fie scutit în totalitate sau parțial de dispozițiile prezentei directive privind anumite specii de arbori.

(32)

Este de dorit să se organizeze experimente temporare cu scopul de a găsi alternative îmbunătățite la anumite dispoziții prevăzute de prezenta directivă.

(33)

Ar trebui introduse măsuri de control comunitar pentru a garanta aplicarea uniformă a cerințelor și condițiilor stabilite de prezenta directivă în toate statele membre.

(34)

Modificările tehnice ale anexelor ar trebui simplificate printr-o procedură rapidă.

(35)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului instrument ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei privind stabilirea procedurilor de exercitare a punerii în aplicare a competențelor conferite Comisiei (9).

(36)

În Tratatul de aderare din 1994, s-a prevăzut pentru Republica Finlanda și pentru Regatul Suediei o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 1999 pentru aplicarea Directivei 66/404/CEE, iar în cazul Republicii Finlanda și pentru aplicarea Directivei 71/161/CEE; perioada de tranziție ar trebui extinsă pentru a permite țărilor menționate anterior să-și mențină planurile naționale până la data punerii în aplicare a prezentei directive,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică producției destinate comercializării materialului forestier de reproducere și comercializării acestuia în cadrul Comunității.

Articolul 2

În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții și/sau clasificări:

(a)

Material forestier de reproducere:

 

materialul de reproducere provenit de la acele specii de arbori și de la hibrizii artificiali ai acestora, care sunt importanți pentru silvicultură pe întreg teritoriul comunitar sau doar în unele părți, și în special cei prezentați în lista din anexa I;

(b)

Prin material de reproducere se înțelege, după caz:

(i)

Semințe:

 

conuri, infructescențe, fructe și semințe pentru producția de material săditor sau

(ii)

Porțiuni de plante:

 

butași de tulpină, de frunze și de rădăcină, culturi de țesut sau embrioni pentru micropropagare, muguri, marcote, rădăcini, altoi, butași sau porțiuni de plante destinate producerii de material săditor sau

(iii)

Material săditor:

 

plantele crescute din semințe, din porțiuni de plante sau material săditor provenind din regenerare naturală;

(c)

Prin material de bază se înțelege:

(i)

Sursă de semințe:

 

arborii de pe o anumită suprafață de la care se recoltează semințele;

(ii)

Arboret:

 

o populație delimitată de arbori care posedă suficientă omogenitate în structură;

(iii)

Plantaj:

 

O plantație de clone sau familii selectate care sunt izolate sau îngrijite în așa fel încât să se evite sau să se reducă polenizarea de la surse din afară și administrate în așa fel încât să producă recolte de semințe frecvente, abundente și ușor de cules;

(iv)

Părinți de familie:

 

Arbori utilizați pentru obținerea de urmași prin polenizare controlată sau deschisă dintr-un singur părinte identificat utilizat ca parte femeiască, cu polenul de la un singur părinte (full-sib) sau de la un număr identificat sau neidentificat de părinți (half-sib);

(v)

Clonă:

 

Un grup de indivizi (rameți) derivat originar dintr-un singur individ (ortet) prin propagare vegetativă, de exemplu prin butași, micropropagare, altoi, marcote sau diviziuni;

(vi)

Amestec clonal:

 

Un amestec de clone identificate în proporții definite;

(d)

Prin autohton sau indigen se înțelege:

(i)

Arboret autohton sau sursă autohtonă de semințe:

 

Arboretul autohton sau sursa autohtonă de semințe este un arboret care, în mod normal, s-a regenerat continuu prin regenerare naturală. Arboretul sau sursa de semințe poate fi regenerată și artificial din materialul de reproducere colectat din cadrul aceluiași arboret sau din aceeași sursă de semințe sau de la arboreturile sau sursele autohtone de semințe din apropiere;

(ii)

Arboret indigen sau sursă indigenă de semințe:

 

Un arboret indigen sau o sursă indigenă de semințe este un arboret autohton sau o sursă autohtonă de semințe sau un arboret sau o sursă de semințe crescut(ă) în mod artificial din semințe, a cărui (cărei) origine este situată în aceeași regiune de proveniență.

(e)

Origine:

 

Pentru un arboret autohton sau o sursă autohtonă de semințe, originea este locul unde cresc arborii. Pentru un arboret neautohton sau o sursă neautohtonă de semințe, originea este locul de unde au fost introduse inițial semințele sau plantele. Originea unui arboret sau a unei surse de semințe poate fi necunoscută.

(f)

Proveniență:

 

Este locul în care crește un arboret.

(g)

Regiune de proveniență:

 

Pentru o specie sau o subspecie, regiunea de proveniență este acea suprafață sau acele suprafețe supuse unor condiții ecologice suficient de uniforme în care se găsesc arboreturi sau surse de semințe care prezintă caracteristici fenotipice și genetice similare, luând în considerare limitele de altitudine, acolo unde este cazul.

(h)

Producție:

 

Producția include toate etapele generării unei semințe, transformarea de la o sămânță la semințe și creșterea materialului săditor din semințe sau porțiuni de plante.

(i)

Comercializarea

 

Prezentarea spre vânzare, oferirea spre vânzare, vânzarea sau livrarea către un terț, inclusiv livrarea sub forma unui contract de servicii.

(j)

Furnizor:

 

Orice persoană fizică sau juridică ce lucrează în domeniul comercializării sau al importului de material forestier de reproducere.

(k)

Organism oficial:

(i)

o autoritate, înființată sau desemnată de către statul membru sub controlul guvernului național și care este responsabilă de controlul comercializării și/sau calitatea materialului forestier de reproducere.

(ii)

orice autoritate publică înființată:

—

fie la nivel național;

—

fie la nivel regional, sub controlul autorităților publice, în limitele stabilite de constituția statului membru respectiv.

Organismele menționate anterior pot, în conformitate cu legislația lor națională, să delege sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive și care trebuie să fie îndeplinite sub autoritatea și controlul lor de către orice persoană juridică de drept public sau privat care, în temeiul statutului său recunoscut oficial, este însărcinată exclusiv cu funcții publice specifice, cu condiția ca această persoană juridică și membrii săi să nu aibă nici un interes personal în rezultatul măsurilor luate.

În plus, în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2), poate fi autorizată și orice altă persoană juridică înființată în numele organismului menționat la punctul (i) și care acționează sub autoritatea și controlul acestui organism, cu condiția ca această persoană juridică să nu aibă nici un interes personal în rezultatul măsurilor luate.

Statele membre trebuie să notifice Comisiei organismele lor oficiale responsabile. Comisia înaintează informațiile respective celorlalte state membre.

(l)

Materialul forestier de reproducere se împarte în următoarele categorii:

(i)

„Sursă identificată”

 

materialul de reproducere derivat din materialul de bază, care poate fi constituit dintr-o sursă de semințe, sau din arboretul situat într-o singură regiune de proveniență și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II;

(ii)

„Selectat”

 

Materialul de reproducere derivat din materialul de bază, care trebuie să corespundă unui arboret situat în cadrul unei singure regiuni de proveniență, ce a fost selectat fenotipic la nivel de populație și care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II;

(iii)

„Calificat”

 

Materialul de reproducere derivat din materialul de bază care trebuie să corespundă cu plantaje, părinți de familii, clone sau amestecuri clonale, ale căror componente au fost selectate fenotipic la nivel individual, și care îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa IV. Nu este necesar să se inițieze sau să se finalizeze testarea;

(iv)

„Testat”

 

Materialul de reproducere derivat din materialul de bază care constă din arboreturi, plantaje, părinți de familii, clone sau amestecuri clonale. Superioritatea materialului de reproducere trebuie să fi fost demonstrată prin teste comparative sau printr-o estimare a superiorității materialului de reproducere calculată din evaluarea genetică a componentelor materialului de bază. Materialul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în anexa V.

Articolul 3

(1)   Lista de specii și de hibrizi artificiali prevăzută în anexa I poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

(2)   În măsura în care anumite specii și hibrizi artificiali nu fac obiectul măsurilor prevăzute de prezenta directivă, statele membre pot lua astfel de măsuri sau măsuri mai puțin stricte pe teritoriul propriu.

(3)   Măsurile prevăzute de prezenta directivă nu se aplică materialului forestier de reproducere sub forma materialului săditor sau al porțiunilor de plante destinate altor scopuri decât cele forestiere.

În astfel de cazuri, materialul este însoțit de o etichetă sau de un alt document cerut prin alte dispoziții comunitare sau naționale care se aplică acestor materiale pentru scopurile avute în vedere. În absența unor dispoziții de acest fel, în cazul în care un furnizor deține atât material destinat unor scopuri forestiere, cât și material care este menit altor scopuri, acesta din urmă este însoțit de o etichetă sau un alt document care să cuprindă următoarea declarație: „Nedestinat scopurilor forestiere”.

(4)   Măsurile prevăzute de prezenta directivă nu se aplică materialului forestier de reproducere care este destinat exportului sau reexportului către țări terțe.

Articolul 4

(1)   Statele membre se asigură că numai materialul de bază autorizat este folosit pentru producția de material forestier de reproducere care se comercializează.

(2)   Materialul de bază poate fi autorizat doar:

(a)

de către organele oficiale, dacă îndeplinesc în mod adecvat cerințele prevăzute de anexele II, III, IV sau V alăturate sau, după caz, pe cele ale prezentei directive;

(b)

prin referire la o unitate cunoscută ca „unitate de admitere”. Fiecare unitate de admitere este identificată printr-o referință unică de înregistrare.

(3)   Statele membre se asigură că:

(a)

aprobarea este retrasă dacă cerințele prezentei directive nu sunt îndeplinite;

(b)

după aprobare, materialul de bază destinat producției materialului de reproducere din categorii selectate, calificate și testate face obiectul unor inspecții constante.

(4)   Fiind interesate în conservarea resurselor genetice ale plantelor folosite în silvicultură așa cum sunt specificate în condiții specifice care sunt elaborate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3), trebuie să se țină seama de dezvoltările din domeniul conservării in situ și folosirea susținută a resurselor genetice ale plantelor prin cultura și comercializarea materialului forestier de reproducere de origine, care este într-un mod natural adaptat condițiilor locale și regionale și care este amenințat de eroziunea genetică, statele membre pot să elimine cererile menționate la alineatul (2) și în anexele II, III, IV, și V în măsura în care condițiile specifice sunt stabilite în conformitate cu articolul 26 alineatul (3).

(5)   Statele membre pot autoriza, pentru o perioadă de maximum 10 ani, pe întreg teritoriul sau doar pe o parte din teritoriul lor, material de bază pentru producția materialului reproductiv testat unde, din cadrul rezultatelor provizorii ale testelor de evaluare genetice sau comparative prevăzute în anexa V, se presupune că materialul corespunde cerințelor de aprobare conținute de prezenta directivă, atunci când testele sunt terminate.

Articolul 5

(1)   Dacă materialul de bază prevăzut la articolul 4 alineatul (1) este alcătuit din organisme modificate genetic în înțelesul articolului 2 punctele (1) și (2) din Directiva 90/220/CEE, astfel de material este acceptat doar în cazul în care este sigur pentru sănătatea umană și pentru mediul înconjurător.

(2)   În ceea ce privește materialul de bază modificat genetic prevăzut la alineatul (1):

(a)

se efectuează o evaluare a riscului asupra mediului înconjurător echivalentă cu cea prevăzută de Directiva 90/220/CEE;

(b)

procedurile prin care se asigură că evaluarea riscului asupra mediului înconjurător și alte elemente relevante sunt echivalente cu cele stabilite de Directiva 90/220/CEE sunt introduse, printr-o propunere a Comisiei, în cadrul unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului, bazat pe temeiurile legislative adecvate din tratat. Până la intrarea în vigoare a unui astfel de regulament, materialul de bază modificat genetic este acceptat doar prin includerea lui în Registrul național în conformitate cu articolul 10 din cadrul prezentei directive, după ce a fost autorizat conform Directivei 90/220/CEE;

(c)

articolele 11-18 din Directiva 90/220/CEE nu vor mai aplicate materialului de bază modificat genetic autorizat în conformitate cu regulamentul menționat la litera (b);

(d)

detaliile tehnice și științifice de aplicare a evaluării riscului asupra mediului înconjurător sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

Articolul 6

(1)   Statele membre au în vedere materialul forestier de reproducere derivat din materialul de bază aprobat în conformitate cu literele (a)-(d):

(a)

Materialul care provine de la speciile menționate în anexa I nu este comercializat decât în cazul în care face parte din categoriile „sursă identificată”, „selectată”, „autorizată” sau „testată” și îndeplinește cerințele din cadrul anexelor II, III, IV și, respectiv, V;

(b)

Materialul ce provine de la hibrizii artificiali menționați în anexa I nu este comercializat decât în cazul în care face parte din categoriile „sursă identificată”, „selectată”, „autorizată” sau „testată” și îndeplinește cerințele din cadrul anexelor II, III, IV și, respectiv, V;

(c)

Materialul care provine de la speciile și de la hibrizii artificiali menționați în anexa I care sunt reproduși în mod vegetativ nu este comercializat decât în cazul în care face parte din categoriile „sursă identificată”, „selectat”, „autorizat” sau „testat” și îndeplinește cerințele din cadrul anexelor II, III, IV și, respectiv, V. În cazul materialului de reproducere din cadrul categoriei „selectat”, poate fi comercializat doar în cazul în care a făcut obiectul înmulțirii în masă din semințe;

(d)

Materialul care provine de la speciile și hibrizii artificiali menționați în anexa I, și care constau în totalitate sau în parte din organisme modificate genetic, nu este comercializat decât dacă face parte din categoria „testată” și îndeplinește cerințele din cadrul anexei V.

(2)   Categoriile în cadrul cărora poate fi comercializat materialul de reproducere provenit din diferite tipuri de materiale de bază sunt menționate în anexa VI.

(3)   Materialul forestier de reproducere din cadrul speciilor și hibrizilor artificiali menționați în anexa I nu este comercializat decât în cazul în care îndeplinește cerințele relevante din anexa VII.

Părțile de plante și materialul săditor nu pot fi comercializate decât în cazul în care îndeplinesc standardele internaționale în vigoare, iar respectivele standarde au fost aprobate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

(4)   Statele membre se asigură că furnizorii de material forestier de reproducere sunt înregistrați în mod oficial. Organismul oficial responsabil poate considera că furnizorii care sunt deja înregistrați în conformitate cu Directiva 77/93/CEE, sunt înregistrați în sensul scopului prezentei directive. Cu toate acestea, acești furnizori trebuie să se conformeze cerințelor prezentei directive.

(5)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), statele membre pot autoriza, pe teritoriul lor, comercializarea de cantități adecvate de:

(a)

material forestier de reproducere pentru testări, scopuri științifice, muncă de selectare sau scopuri de conservare genetică și

(b)

semințe care se arată în mod clar că sunt prevăzute pentru scopuri forestiere.

(6)   Condițiile în care statele membre pot acorda autorizațiile menționate la alineatul (5) pot fi determinate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

(7)   Fără a aduce atingere alineatului (1) și în cazul materialului forestier de reproducere derivat din materialul de bază care nu îndeplinește toate cerințele categoriilor adecvate menționate la alineatul (1), statele membre pot autoriza comercializarea unui astfel de material îndeplinesc condițiile adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

(8)   Dispoziții specifice pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3) ținând seama de evoluția condițiilor conform cărora poate fi comercializat materialul forestier de reproducere potrivit pentru producția ecologică.

Articolul 7

Statele membre pot impune, pe teritoriul lor, cerințe suplimentare sau mai stricte pentru autorizarea materialului de bază și pentru producția materialului de reproducere, în ceea ce privește condițiile prevăzute în anexele II-V și VII.

Articolul 8

Statele membre pot să restrângă, pe teritoriile lor, autorizarea materialului de bază prevăzut pentru producția materialului forestier de reproducere din categoria „sursă identificată”.

Articolul 9

(1)   În cazul materialului de bază prevăzut pentru producția materialului de reproducere din categoriile „sursă identificată” și „selectat”, statele membre delimitează o regiune de proveniență pentru speciile respective.

(2)   Statele membre întocmesc hărți publice prin care prezintă regiunile de proveniență delimitate. Hărțile sunt trimise Comisiei și altor state membre.

Articolul 10

(1)   Fiecare stat membru elaborează un registru național care să cuprindă materiale de bază ale diferitelor specii autorizate pe teritoriul lor. Toate detaliile privitoare la unitățile de autorizare, inclusiv referința unică de înregistrare, sunt înregistrate în registrul național.

(2)   Un rezumat al registrului național, sub forma unei liste naționale, este elaborat de fiecare stat membru și transmis la cerere Comisiei și altor state membre. Lista națională este prezentată sub o formă obișnuită pentru fiecare unitate de autorizare. Pentru categoriile „sursă identificată” și „selectată” se aprobă o rezumare a materialului de bază pe regiunile de proveniență. Trebuie comunicate următoarele amănunte:

(a)

denumirea botanică;

(b)

categoria;

(c)

scopul;

(d)

tipul de material de bază;

(e)

registru de referințe sau, acolo unde este adecvat, rezumatul din aceasta sau codul de identitate pentru regiunea de proveniență;

(f)

locația: un nume scurt, dacă este adecvat și oricare dintre următoarele elemente:

(i)

pentru categoria „sursă identificată”, regiunea de proveniență și coordonatele longitudinale și latitudinale;

(ii)

pentru categoria „selectat”, regiunea de proveniență și poziția geografică definită de coordonatele de latitudine și longitudine sau zona latitudinii și a longitudinii;

(iii)

pentru categoria „calificat/autorizat”, poziția geografică exactă (pozițiile geografice exacte) unde se găsește materialul de bază;

(iv)

pentru categoria „testat”, poziția geografică exactă unde se găsește materialul de bază;

(g)

altitudinea sau treapta altimetrică;

(h)

întindere: mărimea sursei (surselor), a arboretului (arboreturilor) sau a plantajului (plantajelor);

(i)

originea: se menționează dacă materialul de bază este autohton/indigen, neautohton/neindigen sau dacă originea este necunoscută. Pentru materialul de bază neautohton/neindigen, originea este menționată în cazul în care este cunoscută;

(j)

în cazul materialului care face parte din categoria „testat”, trebuie să se precizeze dacă acesta a făcut obiectul unor modificări genetice.

(3)   Forma sub care se elaborează astfel de liste naționale este determinată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2).

Articolul 11

(1)   Pe baza listei naționale furnizate de fiecare stat membru, Comisia poate publica o listă numită „Lista comunitară a materialului de bază autorizat pentru producția materialului forestier de reproducere”.

(2)   Lista comunitară trebuie să reflecte detaliile indicate în listele naționale prevăzute la articolul 10 alineatul (2) și să indice zona utilizării, precum și orice autorizație sau restricție în conformitate cu articolele 8, 17 sau 20.

Articolul 12

(1)   După recoltare, se eliberează de către organismele oficiale un certificat principal care indică referința unică de înregistrare pentru orice material de reproducere derivat din materialul de bază autorizat, furnizând informațiile relevante menționate în anexa 8.

(2)   În cazul în care un stat membru asigură reproducerea vegetativă ulterioară în conformitate cu articolul 13 alineatul (2), se emite un nou certificat principal.

(3)   În cazul în care amestecul are loc în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) literele (a), (b), (c) sau (e), statele membre trebuie să se asigure că referințele înregistrate ale componentelor amestecului sunt identificabile, și se emite un nou certificat principal sau orice alt document prin care se identifică amestecul.

Articolul 13

(1)   Materialul de reproducere trebuie, pe perioada tuturor stadiilor de producție, să fie ținut separat față de elementele individuale care fac obiectul aprobării. Fiecare lot de material de reproducere este identificat prin următoarele:

(a)

codul și numărul certificatului principal;

(b)

numele speciei;

(c)

categoria;

(d)

scopul;

(e)

tipul materialului de bază;

(f)

referințe înregistrate sau codul de identitate pentru regiunea de proveniență;

(g)

regiunea de proveniență – pentru materialul reproductiv din categoriile „sursă identificată” și „selectat” sau, dacă este cazul, orice alt material de reproducere;

(h)

dacă este cazul, indicații asupra originii materialului (autohtonă sau indigenă, neautohtonă sau neindigenă sau origine necunoscută;

(i)

în cazul semințelor, anul coacerii;

(j)

vârsta și tipul materialului de bază de răsad și de butaș fie întregi, transplantate sau răsădite;

(k)

eventuale modificări genetice.

(2)   Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1) din prezentul articol și articolului 6 alineatul (1) litera (c), statele membre pot asigura înmulțirearea vegetativă ulterioară a unei singure unități de autorizare din categoriile „selectat”, „calificat”, „testat”. În acest caz, materialul trebuie izolat și identificat ca atare.

(3)   Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1), statele membre asigură:

(a)

în interiorul unei singure regiuni de proveniență, amestecarea materialului de reproducere derivat din două sau mai multe unități de admitere din cadrul „sursă identificată” sau din cadrul categoriei „selectat”;

(b)

că noul lot combinat este certificat ca „material de reproducere derivat dintr-un plantaj”, în cazul în care amestecul materialului de reproducere are loc în cadrul unei singure regiuni de proveniență, de la plantajele și arboreturile din cadrul categoriei „sursă identificată”;

(c)

că noul lot combinat este certificat ca fiind „de origine necunoscută”, atunci când are loc amestecarea materialului de reproducere derivat din material de bază neautohton sau neindigen;

(d)

că respectivul cod de identitate pentru regiunea de proveniență este înlocuit cu referințele înregistrate, ca în alineatul (1) litera (f), atunci când are loc amestecarea în conformitate cu literele (a), (b) sau (c);

(e)

pentru amestecul materialului de reproducere derivat dintr-o singură unitate autorizată din ani diferiți de coacere;

(f)

că anii de coacere și proporția materialului din fiecare an este înregistrată, atunci când amestecul are loc în conformitate cu litera (e).

Articolul 14

(1)   Materialul de reproducere poate fi cumpărat numai în loturi care sunt în conformitate cu articolul 13 și care sunt însoțite de o etichetă sau de un alt document de la furnizor („eticheta sau documentul furnizorului”) care furnizează următoarele informații, ca o adăugare la informațiile prevăzute în articolul 13:

(a)

numărul unui certificat principal din cadrul articolului 12 sau referirea la celălalt document disponibil în conformitate cu articolul 12 alineatul (3);

(b)

numele furnizorului;

(c)

cantitatea furnizată;

(d)

în cazul materialului de reproducere din categoria „testat”, al cărui material de bază este autorizat conform articolului 4 alineatul (5), cuvintele „autorizate provizoriu”;

(e)

dacă materialul a fost înmulțit în mod vegetativ.

(2)   În cazul semințelor, eticheta sau documentul furnizorului la care se face referire la alineatul (1) trebuie de asemenea să includă următoarele informații suplimentare, evaluate, pe cât posibil, prin tehnici internaționale acceptate:

(a)

puritate: procentajul de greutate a semințelor pure, al altor semințe și a materiei inerte a produsului cumpărat ca un lot de semințe;

(b)

procentajul de germinare a semințelor pure sau, unde procentajul de germinare este imposibil sau impracticabil de evaluat, procentajul de viabilitate evaluat prin referire la o metodă specificată;

(c)

greutatea a 1 000 de semințe pure;

(d)

numărul de semințe germinabile per kilogram de produs comercializat ca semințe, sau, unde numărul de semințe germinabile este imposibil sau impracticabil de evaluat, numărul de semințe viabile per kilogram.

(3)   Pentru ca recolta de semințe să fie disponibilă cât mai repede, sub rezerva faptului că examinarea privind germinația, prevăzută la alineatul (2) litera (b) nu a fost concluzionată, statele membre pot autoriza comercializarea lor, în cazul primului cumpărător. Respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (2) literele (b) și (d) trebuie să fie confirmată de către furnizor în cel mai scurt timp.

(4)   În cazul cantităților mici de semințe, cererile prevăzute la alineatul (2) literele (b) și (d) nu se aplică. Cantitățile și condițiile pot fi determinate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2).

(5)   În cees ce privește Populus spp., părți ale plantei pot fi comercializate numai în cazul în care numărul de clasificare CE, conform alineatului (2) litera (b) din anexa VII partea B, este furnizat pe eticheta sau în documentele furnizorului.

(6)   În cazul în care la o categorie de material forestier de reproducere se folosește marcarea cu o etichetă sau un document colorat, culoarea etichetei sau a documentului furnizorului este galbenă în cazul „sursei identificate” a materialului reproductiv, verde în cazul materialului reproductiv „selectat”, roz în cazul în care materialul este „calificat” și albastră în cazul în care materialul este „testat”.

(7)   În cazul în care materialul forestier de reproducere este derivat din material de bază care constă în organisme modificate genetic, acest aspect trebuie indicat în mod clar pe etichetă sau pe alt document, oficial sau nu.

Articolul 15

Loturile de semințe se comercializează doar în ambalaje sigilate, dispozitivul de sigilat devenind inutilizabil când pachetul este deschis.

Articolul 16

(1)   Statele membre se asigură, printr-un sistem de control autorizat de ele, că materialul de reproducere care provine de la unități de autorizare individuale sau de loturi rămâne clar identificabil de-a lungul întregului proces, de la colectare până la distribuirea către utilizatorul final. Inspecțiile oficiale ale furnizorilor înregistrați se efectuează în conformitate cu standardele.

(2)   Statele membre se asigură că organismele oficiale se sprijină reciproc pe cale administrativă pentru a obține informația adecvată necesară bunei funcționări a prezentei directive, în special în cazul în care materialul forestier de reproducere este transferat de la un stat la altul.

(3)   Furnizorii asigură organismelor oficiale informații care conțin detaliile tuturor transporturilor deținute și comercializate.

(4)   Normele de aplicare a alineatului (2) se elaborează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2) până la 30 iunie 2002.

(5)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei directive, făcând toate aranjamente necesare pentru ca acest material forestier de reproducere să fie în mod oficial controlat în timpul producției, în scopul comercializării și pe perioada comercializării.

(6)   Experții Comisiei pot, în cooperare cu organismele oficiale ale statelor membre, să efectueze inspecții la fața locului, în măsura în care acestea sunt considerate necesare, pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive. Ei pot verifica în special dacă materialul forestier de reproducere este în conformitate cu cerințele prezentei directive. Un stat membru pe al cărui teritoriu este înfăptuit un control acordă asistența necesară experților în îndeplinirea obligațiilor lor. Comisia informează statul membru cu privire la rezultatul investigațiilor.

Articolul 17

(1)   Statele membre se asigură că materialul forestier de reproducere comercializat în conformitate cu prevederile prezentei directive nu face obiectul niciunei alte restricții de comercializare în ceea ce privește caracteristicile sale, cerințele de examinare și inspecție, etichetarea și sigilarea, cu excepția celor prevăzute de prezenta directivă.

(2)   La cerere, un stat membru poate fi autorizat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3), să interzică, pe întreg teritoriul sau numai pe o parte a acestuia, comercializarea către utilizatorul final cu scopul însămânțării sau al plantării de material de reproducere specificat.

O astfel de autorizație nu poate fi acordată în cazul în care există motive să se creadă că:

(a)

folosirea materialului de reproducere menționat anterior, în conformitate cu caracteristicile fenotipice sau genetice, are un efect defavorabil asupra domeniului forestier, a mediului înconjurător, a resurselor genetice sau asupra biodiversității pe tot teritoriul statului membru sau doar pe o porțiune a acestuia, bazându-se pe

—

dovezile în legătură cu regiunea de proveniență sau cu originea materialului sau

—

pe rezultatele proceselor sau cercetărilor științifice realizate în locații adecvate, fie în interiorul sau în afara Comunității;

(b)

pe baza rezultatelor cunoscute ale unor încercări sau cercetări științifice sau a rezultatelor obținute din practica forestieră în legătură cu supraviețuirea și dezvoltarea materialului săditor în privința caracteristicilor morfologice și fiziologice pe care le deține materialul de reproducere respectiv, au un efect defavorabil asupra domeniului forestier, a mediului înconjurător, a resurselor genetice sau asupra biodiversității, pe întreg teritoriul statului membru sau doar pe o parte a acestuia.

(3)   Normele de aplicare a alineatului (2) se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre care au pus în aplicare articolul 8 în ceea ce privește materialul forestier de reproducere din categoria „sursă identificată”, pot interzice utilizatorului final să comercializeze astfel de material.

Articolul 18

(1)   Pentru a elimina orice dificultate temporară în aprovizionarea generală a utilizatorului final cu material forestier de reproducere în conformitate cu cerințele directivei, care poate aparărea într-unul sau mai multe state membre și nu poate fi evitată în Comunitate, Comisia autorizează, la cererea cel puțin a unui stat membru afectat și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 26 alineatul (2), ca unul dintre aceste state membre să aprobe serviciile de comercializare, pe o perioadă stabilită de Comisie, ale materialului forestier de reproducere dintr-una sau mai multe specii care îndeplinesc cerințe mai puțin stricte.

În acest caz, etichetele sau documentele furnizorului prevăzute la articolul 14 alineatul (1) arată că materialul în cauză îndeplinește condiții mai puțin stricte.

(2)   Normele de aplicare a alineatului (1) se pot elabora în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2).

Articolul 19

(1)   La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, decide dacă materialul forestier de reproducere produs în țări terțe îndeplinește aceleași cerințe, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, în ceea ce privește autorizarea materialului de bază și a măsurilor luate privind productivitatea în scopul comercializării, ca și materialul forestier de reproducere produs în cadrul Comunității.

(2)   În plus, pe lângă aspectele menționate la paragraful 1, Consiliul decide asupra speciilor, a tipurilor de material de bază și a categoriilor de material forestier de reproducere care pot fi comercializate în interiorul Comunității în conformitate cu alineatului (1), precum și asupra regiunilor de proveniență.

(3)   Până când Consiliul ia o decizie cu privire la alineatul (1), statele membre pot, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3), lua asemenea decizii. O asemenea autorizare are ca scop asigurarea că materialul importat oferă garanții echivalente în toate privințele cu cele ale materialului forestier de reproducere produs în Comunitate în conformitate cu prezenta directivă. Respectivul material importat trebuie însoțit de un certificat principal sau de un certificat oficial emis de țara de origine și înregistrări ce conțin toate detaliile privind expedierile la export prezentate de către furnizorii din țările terțe.

Articolul 20

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3), Comisia poate scuti în totalitate sau parțial un stat membru, la cererea acestuia, de prevederile prezentei directive privind anumite specii de arbori care nu sunt importante pentru silvicultură în respectivul stat membru, cu excepția cazului în care aceasta nu contravine dispozițiilor articolului 17 alineatul (1).

Articolul 21

Cu scopul de a căuta alternative îmbunătățite pentru anumite prevederi din cadrul prezentei directive, se poate decide organizarea temporară a unor experimente provizorii, în condiții specifice la nivel comunitar, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

Durata unui experiment nu depășește șapte ani.

În contextul unor astfel de experimente, statele membre pot fi scutite de anumite obligații stabilite de prezenta directivă. Prelungirea acestei scutiri se definește în conformitate cu dispozițiile la care se aplică.

Articolul 22

Materialul forestier de reproducere trebuie să îndeplinească, unde este cazul, condițiile fitosanitare relevante prevăzute de Directiva 77/93/CEE.

Articolul 23

Orice modificare a anexelor în temeiul dezvoltării științifice sau tehnologice se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

Articolul 24

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive privind chestiunile notificate în articolele menționate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare menționată la articolul 26 alineatul (2).

—

Articolele 2, 10, 14, 16, 18 și 27.

Articolul 25

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive privind chestiunile notificate în articolele menționate mai jos se adoptă în concordanță cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 26 alineatul (3).

—

Articolele 3, 4, 5, 6, 17, 19, 20, 21 și 23.

Articolul 26

(1)   Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru semințe (numit în continuare „comitet”).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de două luni.

(4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 27

(1)   Pe o perioadă tranzitorie ce nu depășește 10 ani, începând cu 1 ianuarie 2003, statele membre pot folosi, cu scopul de a autoriza materialul de bază pentru producția materialului de reproducere testat care nu a fost inclus în Directiva 66/404/CEE, rezultatele testelor comparative care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa V.

Asemenea teste vor fi început înainte de 1 ianuarie 2003 și trebuie să fi demonstrat că materialul de reproducere derivat din materialul de bază este superior.

(2)   Pentru o perioadă de tranziție care nu depășește 10 ani, de la 1 ianuarie 2003, statele membre pot folosi, cu scopul de a autoriza materialul de bază pentru producția materialului de reproducere testat ce provine de la toate speciile și de la toți hibrizii artificiali prevăzuți de prezenta directivă, rezultatele testelor de evaluare genetică ce nu îndeplinesc cerințele din cadrul anexei V.

Asemenea teste vor fi început înainte de 1 ianuarie 2003, și trebuie să fi demonstrat că materialul de reproducere derivat din materialul de bază este superior.

(3)   În cazul unor noi specii și hibrizi artificiali care ar putea fi adăugați la anexa I la o dată ulterioară, perioada de tranziție prevăzută la alineatele (1) și (2) se fixează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2).

(4)   Statele membre pot fi autorizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (2), să folosească rezultatele testelor comparative și ale testelor de evaluare genetică după expirarea perioadei de tranziție.

Articolul 28

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive de la 1 ianuarie 2003. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)   Statelor membre li se permite să comercializeze, până la epuizarea stocurilor, materialul forestier de reproducere acumulat înainte de 1 ianuarie 2003.

Articolul 29

Directiva 66/404/CEE și Directiva 71/161/CEE se abrogă de la 1 ianuarie 2003.

Directiva 66/404/CEE nu se aplică Republicii Finlanda și Regatului Suediei, iar Directiva 71/161/CEE nu se aplică Republicii Finlanda.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc conform tabelului de corespondență prevăzut în anexa IX.

Articolul 30

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 31

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

K. HEMILÄ

(1)  JO C 199, 14.7.1999, p. 1.

(2)  Aviz prezentat la 1 decembrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 329, 17.11.1999, p. 15.

(4)  JO 125, 11.7.1966, p. 2326/66. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin actul de aderare din 1994.

(5)  JO L 87, 17.4.1971, p. 14. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin actul de aderare din 1994.

(6)  JO C 56, 26.2.1999, p. 1.

(7)  JO L 26, 31.1.1977, p. 20. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/53/CE a Comisiei (JO L 142, 5.6.1999, p. 29).

(8)  JO L 117, 8.5.1990, p. 15. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 97/35/CE a Comisiei (JO L 169, 27.6.1997, p. 72).

(9)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

ANEXA I

LISTA SPECIILOR DE ARBORI ȘI DE HIBRIZI ARTIFICIALI

 

Abies alba Mill.

 

Abies cephalonica Loud.

 

Abies grandis Lindl.

 

Abies pinsapo Boiss.

 

Acer platanoides L.

 

Acer pseudoplatanus L.

 

Alnus glutinosa Gaertn.

 

Alnus incana Moench.

 

Betula pendula Roth.

 

Betula pubescens Ehrh.

 

Carpinus betulus L.

 

Castanea sativa Mill.

 

Cedrus atlantica Carr.

 

Cedrus libani A. Richard

 

Fagus sylvatica L.

 

Fraxinus angustifolia Vahl.

 

Fraxinus excelsior L.

 

Larix decidua Mill.

 

Larix x eurolepis Henry

 

Larix kaempferi Carr.

 

Larix sibirica Ledeb.

 

Picea abies Karst.

 

Picea sitchensis Carr.

 

Pinus brutia Ten.

 

Pinus canariensis C. Smith

 

Pinus cembra L.

 

Pinus contorta Loud.

 

Pinus halepensis Mill.

 

Pinus leucodermis Antoine

 

Pinus nigra Arnold

 

Pinus pinaster Ait.

 

Pinus pinea L.

 

Pinus radiata D. Don

 

Pinus sylvestris L.

 

Populus spp. și hibrizi artificiali dintre aceste specii

 

Prunus avium L.

 

Pseudotsuga menziesii Franco

 

Quercus cerris L.

 

Quercus ilex L.

 

Quercus petraea Liebl.

 

Quercus pubescens Willd.

 

Quercus robur L.

 

Quercus rubra L.

 

Quercus suber L

 

Robinia pseudoacacia L.

 

Tilia cordata Mill.

 

Tilia platyphyllos Scop.

ANEXA II

CERINȚELE MINIME PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MATERIALULUI DE REPRODUCERE PENTRU A FI CERTIFICAT CA „SURSĂ IDENTIFICATĂ”

1.   Materialul de bază este sub forma sursei de sămânță sau a arboretului localizat în perimetrul unei singure regiuni de proveniență. Este la libera alegere a statului membru pentru fiecare caz în parte dacă este necesară o inspecție oficială, exceptând doar cazul în care materialul este destinat unui scop specific forestier, caz în care trebuie efectuată o inspecție oficială.

2.   Sursa de sămânță sau arboretul îndeplinește criteriile prevăzute de statele membre.

—

Trebuie să se indice regiunea de proveniență și localizarea, precum și altitudinea sau treapta altimetrică de unde este recoltat materialul de reproducere.

—

Trebuie să se indice, de asemenea, dacă materialul de bază este:

(a)

autohton sau neautohton sau de origine necunoscută sau

(b)

indigen sau neindigen sau de origine necunoscută.

În cazul materialului de bază neautohton sau neindigen, trebuie să se indice originea, în cazul în care aceasta este cunoscută.

ANEXA III

CERINȚELE MINIME PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MATERIALULUI DE REPRODUCERE CERTIFICAT CA „SELECTAT”

Generalități: Arboretul este evaluat având în vedere scopul specific declarat al materialului de reproducere, iar importanța acordată cerințelor articolelor 1-10 este în funcție de scopul specific. Criteriile de selecție sunt stabilite de statul membru, iar scopurile sunt specificate în Registrul național.

1.

Originea: Trebuie să se stabilească fie prin dovezi istorice, fie prin alte mijloace corespunzătoare dacă arboretul este autohton/indigen, neautohton/neindigen sau dacă originea sa este necunoscută, iar pentru materialul de bază neautohton/neindigen originea trebuie să fie declarată, în cazul în care aceasta este cunoscută.

2.

Izolarea: Arboretul trebuie situat la o distanță suficientă de arboreturile mai slabe din aceeași specie sau de arboreturile din specii sau soiuri înrudite care ar putea forma hibrizi cu speciile respective. O atenție specială se acordă acestei cerințe atunci când arboreturile care înconjoară arboretele autohtone/indigene sunt de origine neautohtonă/neindigenă sau de origine necunoscută.

3.

Efectivul populației: Arboreturile trebuie să fie constituite din unul sau mai multe grupuri de arbori bine repartizați și suficient de numeroși pentru a asigura o inter-polenizare adecvată. Pentru a evita efectele nefavorabile ale consangvinizării, arboreturile selectate cuprind un număr suficient de indivizi și o densitate corespunzătoare a acestora pe o suprafață dată.

4.

Vârsta și dezvoltarea: Arboreturile trebuie să fie constituite din arbori care au atins o asemenea vârstă, înălțime și stadiu de dezvoltare încât criteriile date de selecție pot fi clar observate.

5.

Uniformitatea: Arboreturile trebuie să prezinte un grad normal de variație individuală a caracterelor morfologice. Dacă este cazul, arborii inferiori trebuie îndepărtați.

6.

Adaptarea: Adaptarea la condițiile ecologice preponderente în regiunea de proveniență trebuie să fie evidentă.

7.

Sănătatea și rezistența: Arborii din cadrul arboreturilor trebuie să fie, în general, neafectați de atacurile organismelor dăunătoare și trebuie să prezinte rezistență, în locurile în care cresc, la condițiile nefavorabile locale și de climă, exceptând pagubele produse de poluare.

8.

Volumul producției: Pentru autorizarea arboreturilor selectate, volumul producției de lemn trebuie să fie în mod normal superior celui considerat ca fiind mediu în condiții ecologice și de gestiune similare.

9.

Calitatea lemnului: Calitatea lemnului este luată în considerare și, în anumite cazuri, poate fi un criteriu esențial.

10.

Forma sau obiceiul de creștere: Arborii din cadrul arboreturilor trebuie să prezinte caracteristici morfologice deosebit de bune, mai ales verticalitate și formă circulară a trunchiului, o turnură corespunzătoare a ramurilor, ramuri de dimensiuni mici și tunsul natural bun. În plus, proporția arborilor bifurcați și a celor cu fibră răsucită trebuie să fie scăzută.

ANEXA IV

CERINȚELE MINIME PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MATERIALULUI DE REPRODUCERE CERTIFICAT CA FIIND „CALIFICAT”

1.   Plantaje:

(a)

Tipul, obiectivul, proiectul încrucișării și dispunerea în teren, componentele, izolarea, situația și orice schimbări ale acestora trebuie aprobate și înregistrate la un organism oficial.

(b)

Clonele sau familiile componente sunt selectate pentru caracteristicile lor remarcabile și se acordă o atenție specială cerințelor 4, 6, 7, 8, 9 și 10 din anexa III.

(c)

Clonele sau familiile componente sunt plantate sau trebuie să fi fost plantate în conformitate cu un plan care a fost aprobat de organismul oficial și elaborat în așa fel încât fiecare componentă să poată fi identificată.

(d)

Rărirea realizată în plantaje este descrisă împreună cu criteriile de selecție folosite la astfel de răriri și se înregistrează la organismul oficial.

(e)

Plantajele sunt administrate și semințele sunt recoltate în așa fel încât să fie atinse obiectivele acestora. În cazul unui plantaj destinat producerii unui hibrid artificial, procentul hibrizilor din cadrul materialului de reproducere trebuie să fie determinat printr-un test de verificare.

2.   Părinții familiei (familiilor)

(a)

Părinții sunt selectați pentru caracteristicile lor remarcabile (și se va acorda o atenție specială cerințelor 4, 6, 7, 8, 9 și 10 din anexa III) sau pentru capacitatea lor de combinare.

(b)

Obiectivul, proiectul de încrucișare și sistemul de polenizare, componentele, izolarea și localizarea precum și alte schimbări semnificative ale acestora trebuie aprobate și înregistrate la organismul oficial.

(c)

Identitatea, numărul și proporția părinților într-un amestec trebuie aprobate și înregistrate la organismul oficial.

(d)

În cazul părinților destinați producerii unui hibrid artificial, procentajul hibrizilor din cadrul materialului de reproducere trebuie să fie determinat printr-un test de verificare.

3.   Clonele

(a)

Clonele sunt identificabile în funcție de unele caracteristici distincte care au fost aprobate și înregistrate la organismul oficial.

(b)

Valoarea clonelor individuale se stabilește din experiență sau este demonstrată prin experimente suficient de prelungite.

(c)

Orteții utilizați pentru obținerea clonelor sunt selectați pentru caracteristicile lor remarcabile și se acordă atenție specială cerințelor 4, 6, 7, 8, 9 și 10 din anexa III.

(d)

Aprobarea se limitează de către statul membru la un număr maxim de ani sau la un număr maxim de rameți produși.

4.   Amestecurile clonale

(a)

Amestecul clonal îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 3 literele (a), (b), și (c).

(b)

Identitatea, numărul și proporția clonelor care compun un amestec, precum și metoda de selecție și materialul săditor de bază, trebuie aprobate și înregistrate la organismul oficial. Fiecare amestec trebuie să conțină suficientă diversitate genetică.

(c)

Aprobarea se limitează de către statul membru la un număr maxim de ani sau la un număr maxim de rameți produși.

ANEXA V

CERINȚELE MINIME PENTRU AUTORIZAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MATERIALULUI DE REPRODUCERE CERTIFICAT CA „TESTAT”

1.   CERINȚE VALABILE PENTRU TOATE TIPURILE DE TESTE

(a)

Generalități

Materialul de bază trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din cadrul anexei III sau IV.

Testele elaborate pentru autorizarea materialului de bază urmează să fie pregătite, proiectate, conduse și rezultatele lor să fie interpretate în conformitate cu procedurile recunoscute internațional. Pentru testele comparative, materialul de reproducere supus testării trebuie comparat cu unul sau, de preferință, cu mai multe standarde aprobate și alese în prealabil.

(b)

Caracteristici care urmează să fie examinate

(i)

Testele trebuie concepute pentru a evalua caracteristicile specifice, iar acestea trebuie indicate pentru fiecare test.

(ii)

Se acordă o atenție sporită adaptării, creșterii, factorilor cu importanță biotică și abiotică. În plus, alte caracteristici considerate importante pentru scopul specific, sunt evaluate în raport cu condițiile ecologice ale regiunii în care sunt efectuate testele.

(c)

Documentare

Înregistrările trebuie să descrie locurile în care se face testarea, care includ locația, climatul, solul, utilizarea anterioară, amplasamentul, administrarea și orice dăunare cauzată factorilor biotici/abiotici și să fie disponibile pentru organismul oficial. Vârsta materialului și rezultatele evaluării trebuie înregistrate la organismul oficial.

(d)

Stabilirea testelor

(i)

Fiecare mostră de material de reproducere este crescută, plantată și îngrijită în mod identic, în măsura în care tipul de material o permite.

(ii)

Fiecare experiment trebuie stabilit conform unei planificări statistice valabile care are un număr suficient de arbori, astfel încât caracteristicile individuale ale fiecărui component aflat sub examinare poate fi evaluat.

(e)

Analizarea și validarea rezultatelor

(i)

Datele rezultate în urma experimentelor trebuie analizate folosind metodele statistice internațional recunoscute și rezultatele prezentate pentru fiecare caracter examinat.

(ii)

Metodologia folosită pentru efectuarea testelor și rezultatele detaliate obținute sunt disponibile gratuit.

(iii)

Trebuie, de asemenea, să se furnizeze o declarație cu privire la regiunile propuse de adaptare probabilă din interiorul țării în care au fost efectuate testele și caracteristicile care pot limita folosința lor.

(iv)

În cazul în care, în timpul testelor, s-a demostrat că materialul de reproducere nu posedă cel puțin:

—

caracteristicile materialului de bază sau

—

rezistența la organisme dăunătoare de importanță economică, similară cu cea a materialului de bază,

atunci astfel de material este eliminat.

2.   CERINȚE PENTRU EVALUAREA GENETICĂ A COMPONENTELOR MATERIALULUI DE BAZĂ

(a)

Componentele următorului material de bază poate fi evaluat genetic: plantaje, familie (familii) de părinți, clone și amestecuri clonale;

(b)

Documentarea

Pentru aprobarea materialului de bază se cer următoarele documente suplimentare:

(i)

Identitatea, originea și arborele genealogic al componentelor evaluate;

(ii)

Proiectul de încrucișare folosit pentru a produce materialul de reproducere utilizat în testele de evaluare.

(c)

Procedurile de testare

Trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

(i)

Valoarea genetică a fiecărei componente trebuie estimată în două sau mai multe locurile în care se face testarea, dintre care cel puțin unul trebuie să fie un mediu adaptat pentru folosirea propusă a materialului de reproducere.

(ii)

Superioritatea estimată a materialului de reproducere destinat comercializării este calculată pe baza acestor valori genetice și a proiectului specific de încrucișare.

(iii)

Testele de evaluare și calculele genetice trebuie aprobate de organismul oficial.

(d)

Interpretarea

(i)

Superioritatea estimată a materialului de reproducere este calculată în raport cu o populație de referință pentru o caracteristică sau un set de caracteristici.

(ii)

Se stabilește dacă valoarea genetică estimată a materialului de reproducere este inferioară populației de referință pentru orice caracteristică importantă.

3.   CERINȚE PENTRU TESTAREA COMPARATIVĂ A MATERIALULUI DE REPRODUCERE

(a)

Prelevarea de mostre din materialul de reproducere

(i)

Mostra prevalată de la materialul de reproducere destinată testelor comparative trebuie să fie cu adevărat reprezentativă pentru materialul de reproducere derivat din materialul de bază autorizat.

(ii)

Materialul de reproducere produs pe calea împerecherii pentru testele comparative este:

—

recoltat în anii de înflorire bună și producție bună de fructe/semințe; se autorizează polenizarea artificială;

—

recoltat prin metode care garantează că mostrele obținute sunt reprezentative.

(b)

Martori

(i)

Performanța martorilor folosiți în scopuri comparative în timpul testării ar trebui cunoscută, dacă este posibil, pe o perioadă suficient de îndelungată în regiunea în care se efectuează testele. Martorii reprezintă, în principiu, materialul care s-a dovedit a fi folositor domeniului forestier înaintea începerii testelelor și în condiții ecologice pentru care a fost propusă certificarea materialului. Aceștia trebuie, în măsura în care este posibil, să provină de la arboreturile selectate în conformitate cu criteriile din cadrul anexei III sau de la materialul de bază aprobat pentru producția materialului testat.

(ii)

Pentru testele comparative ale hibrizilor artificiali, ambele specii de părinți trebuie, în cazul în care este posibil, să fie incluse printre martori.

(iii)

Atunci când este posibil, se folosesc mai mulți martori. Când este necesar și justificat, martorii pot fi înlocuite cu materialul testat cel mai potrivit sau cu media componentelor testului.

(iv)

Se folosesc aceleași standarde în toate testele, asupra unei game cât mai vaste de condiții locale.

(c)

Interpretarea

(i)

Trebuie demonstrată o superioritate statistică semnificativă comparativ cu martorii pentru cel puțin o caracteristică importantă.

(ii)

Se consemnează în mod clar dacă există vreo caracteristică de importanță economică sau de mediu înconjurător ale cărei rezultate sunt net inferioare martorilor și ale cărei efecte trebuie compensate cu anumite caracteristici favorabile.

4.   CONDIȚII DE AUTORIZARE

Evaluările preliminare ale primelor teste pot fi fundamentale pentru condițiile de autorizare. Cererile de superioritate bazate pe o evaluare timpurie trebuie reexaminate la un interval de maximum 10 ani.

5.   TESTELE PRELIMINARE

Teste în pepiniere, sere și în laborator pot fi acceptate de organismele oficiale pentru autorizare condiționată finală în cazul în care poate fi demonstrat că există o corelație apropiată între trăsăturile măsurate și caracteristicile care în mod normal sunt evaluate în timpul testelor forestiere. Alte caracteristici ce urmează să fie testate trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (3).

ANEXA VI

CATEGORIILE ÎN CADRUL CĂRORA POATE FI COMERCIALIZAT MATERIALUL DE REPRODUCERE PROVENIT DIN DIFERITE TIPURI DE MATERIAL DE BAZĂ

Tipuri de material de bază

Categorii de material forestier de reproducere

(Culoarea etichetei dacă se folosește o etichetă sau un document colorat)

Sursă identificată

(galben)

Selectat

(verde)

Calificat

(roz)

Testat

(albastru)

Sursă de semințe

X

 

 

 

Arboret

X

X

 

X

Plantaj

 

 

X

X

Părinți de familie (familii)

 

 

X

X

Clonă

 

 

X

X

Amestec clonal

 

 

X

X

ANEXA VII

PARTEA A

Cerințe care trebuie îndeplinite de fructele și loturile de semințe ale speciilor menționate în anexa I

1.

Loturile de fructe și de semințe ale speciilor menționate în anexa I nu pot fi comercializate decât în cazul în care îndeplinesc un nivel de puritate minimă a speciei, de 99 %.

2.

Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1), în cazul unei înrudiri mai apropiate a speciilor din cadrul anexei I, cu excepția hibrizilor artificiali, se indică puritatea speciilor loturilor de fructe sau de semințe, în cazul în care nu ajunge la 99 %.

PARTEA B

Cerințe care trebuie îndeplinite de părțile de plante ale speciilor sau ale hibrizilor artificiali menționați în anexa I

Părțile de plante ale speciilor de plante sau hibrizii artificiali menționați în anexa I trebuie să fie de calitate originală și comercială. Calitatea originală și comercială este determinată prin referire la caracteristicile generale, sănătate și mărime adecvată. În cazul lui Populus spp., se poate indica dacă se întrunesc cerințele suplimentare prevăzute în Partea C.

PARTEA C

Cerințe pentru standardele de calitate externă pentru Populus spp. cultivate prin butași de tulpină sau lăstari

1.   Butași de tulpină

(a)

Butașii de tulpină nu sunt considerați a fi de calitate originală și comercială dacă prezintă oricare dintre următoarele defecte:

(i)

lemnul lor este mai în vârstă de doi ani;

(ii)

au mai puțin de doi muguri sănătoși;

(iii)

au fost afectați de necroze și organisme dăunătoare;

(iv)

arată semne de desicare, supraîncălzire, mucegăire sau putregăire.

(b)

Dimensiunile minime pentru butașii de tulpină

—

lungime minimă: 20 cm;

—

diametru minim la vârf:

Clasa CE 1 8 mm

Clasa CE 2 10 mm.

2.   Lăstarii

(a)

Lăstarii nu sunt considerați de calitate originală și comercială, în cazul în care prezintă oricare dintre următoarele defecte:

—

lemnul lor este mai în vârstă de doi ani;

—

au mai puțin de doi muguri sănătoși;

—

au fost afectați de necroze și organisme dăunătoare;

—

arată semne de deshidratare, supraîncălzire, mucegăire sau putregăire;

—

au alte leziuni decât tăieri retezate;

—

au mai multe tulpini;

—

au tulpinile excesiv de curbate.

(b)

Clase de mărimi pentru lăstari

Clasă

Diametrul minim (mm) la o lungime medie

Înălțime minimă

(m)

Regiuni nonmediteraneene

N1

6

1,5

N2

15

3,00

Regiuni mediteraneene

S1

25

3,00

S2

30

4,00

PARTEA D

Cerințe care trebuie îndeplinite de materialul săditor al speciilor și al hibrizilor artificiali menționați în anexa I

Materialul săditor trebuie să fie de calitate originală și comercială. Această calitate este determinată prin referirile la caracteristicile generale, sănătate, vitalitate și calități fiziologice.

PARTEA E

Cerințe care trebuie îndeplinite de materialul săditor ce urmează a fi comercializat către utilizatorii finali din regiunile cu climă mediteraneană

Materialul săditor nu este comercializat decât în cazul în care 95 % din fiecare lot este de calitate originală și comercială.

1.

Materialul săditor nu este considerat a fi de calitate originală și comercială în cazul în care există unul dintre următoarele defecte:

(a)

leziuni, altele decât tăierile de elagaj sau leziuni cauzate ca urmare a ridicării;

(b)

lipsa de muguri, existând posibilitatea de a forma un lăstar de vârf;

(c)

trunchiuri multiple;

(d)

sistemul radicular deformat;

(e)

semne de desicare, încălzire excesivă, mucegăire, putregăire sau existența altor organisme dăunătoare;

(f)

plantele nu sunt bine echilibrate.

2.

Mărimea plantelor

Specii

Vârsta maximă

(ani)

Înălțime minimă

(cm)

Înălțime maximă

(cm)

Diametrul minim al gulerului de rădăcină

(mm)

Pinus halepensis

1

8

25

2

2

12

40

3

Pinus leucodermis

1

8

25

2

2

10

35

3

Pinus nigra

1

8

15

2

2

10

20

3

Pinus pinaster

1

7

30

2

2

15

45

3

Pinus pinea

1

10

30

3

2

15

40

4

Quercus ilex

1

8

30

2

2

15

50

3

Quercus suber

1

13

60

3

3.

Mărimea containerului, atunci când este cazul.

Specii

Volumul minim al containerului

(cm3)

Pinus pinaster

120

Alte specii

200

ANEXA VIII

Image

Image

Image

ANEXA IX

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

A.

Directiva 66/404/CEE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 3

Articolul 2

Articolele 2, 16 și 16b

Articolul 3

Articolele 5, 5b și 5d

Articolul 4

—

Articolul 5

Articolul 4

Articolul 6

—

Articolul 7

—

Articolul 8

Articolul 5a

Articolul 9

Articolul 6

Articolul 10

Articolul 13a

Articolul 11

—

Articolul 12

Articolul 8

Articolul 13

Articolul 9

Articolul 14

Articolul 10

Articolul 15

Articolul 11

Articolul 16

Articolul 13

Articolul 17

Articolul 15

Articolul 18

Articolul 14

Articolul 19

—

Articolul 20

—

Articolul 21

—

Articolul 22

Articolul 16a

Articolul 23

—

Articolul 24

—

Articolul 25

Articolul 17

Articolul 26

Articolul 5e

Articolul 27

Articolul 18

Articolul 28

—

Articolul 29

—

Articolul 30

Articolul 19

Articolul 31

Articolul 2

Anexa I

—

Anexa II

Anexa I

Anexa III

—

Anexa IV

Anexa II

Anexa V

—

Anexa VI

—

Anexa VII

Anexa III (parte)

Anexa VIII

—

Anexa IX

B.

Directiva 71/161/CEE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 4

Articolul 2

Articolul 3 alineatul (2) și articolele 16 și 17

Articolul 3

—

Articolul 4

—

Articolul 5

Articolele 5, 6 alineatul (1) și articolul 8

Articolul 6

—

Articolul 7

—

Articolul 8

—

Articolul 9

—

Articolul 10

—

Articolul 11

—

Articolul 12

—

Articolul 13

Articolele 10 și 11

Articolul 14

—

Articolul 15

Articolul 12

Articolul 16

Articolul 14

Articolul 17

Articolul 15

Articolul 18

—

Articolul 19

—

Articolul 20

—

Articolul 21

—

Articolul 22

Articolul 9

Articolul 23

—

Articolul 24

—

Articolul 25

Articolul 18

Articolul 26

—

Articolul 27

Articolul 19

Articolul 28

—

Articolul 29

—

Articolul 30

Articolul 20

Articolul 31

Articolul 2

Anexa I

—

Anexa II

—

Anexa III

—

Anexa IV

—

Anexa V

—

Anexa VI

Anexele 2 și 3

Anexa VII

—

Anexa VIII

—

Anexa IX