13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120

L 013/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 16 aprilie 1997, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare privind o inițiativă europeană în domeniul comerțului electronic.

(2)

La 8 octombrie 1997, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare privind asigurarea securității și a încrederii în comunicarea electronică – având în vedere un cadru european pentru semnături digitale și codare.

(3)

La 1 decembrie 1997, Consiliul a invitat Comisia să prezinte, cât de repede cu putință, o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind semnăturile digitale.

(4)

Comunicarea și comerțul electronic necesită „semnături electronice” și servicii aferente care să permită autentificarea datelor; normele divergente în ceea ce privește recunoașterea semnăturilor electronice și acreditarea prestatorilor de servicii de certificare în statele membre pot constitui un obstacol considerabil în calea utilizării comunicațiilor electronice și a comerțului electronic; pe de altă parte, stabilirea unui cadru comunitar clar privind condițiile aplicabile semnăturilor electronice ar contribui la sporirea încrederii în noile tehnologii și la acceptarea generală a acestora; legislațiile statelor membre nu trebuie să împiedice libera circulație a mărfurilor și a serviciilor pe piața internă.

(5)

Trebuie promovată interoperabilitatea produselor de semnătură electronică; în conformitate cu articolul 14 din tratat, piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor este asigurată; trebuie respectate cerințe esențiale speciale privind produsele de semnătură electronică în vederea asigurării liberei circulații pe piața internă și a sporirii încrederii în semnăturile electronice, fără să se aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 3381/94 al Consiliului din 19 decembrie 1994 de stabilire a unui regim comunitar de control al exportului de bunuri cu dublă utilizare (5) sau Deciziei 94/942/PESC a Consiliului din 19 decembrie 1994 privind acțiunea comună adoptată de Consiliu cu privire la controlul exportului de bunuri cu dublă utilizare (6).

(6)

Prezenta directivă nu armonizează furnizarea de servicii în ceea ce privește caracterul confidențial al informațiilor în cazul în care fac obiectul unor dispoziții de drept intern privind ordinea publică sau siguranța publică.

(7)

Piața internă asigură libera circulație a persoanelor, drept pentru care cetățenii și rezidenții Uniunii Europene intră din ce în ce mai des în contact cu autoritățile din alte state membre decât cel în care își au reședința; disponibilitatea comunicațiilor electronice poate reprezenta un mare ajutor în acest sens.

(8)

Rapiditatea progresului tehnologic și caracterul global al Internetului impun o abordare deschisă a tuturor tehnologiilor și serviciilor care permit autentificarea datelor pe cale electronică.

(9)

Semnăturile electronice sunt folosite într-un număr variat de circumstanțe și aplicații, fapt ce conduce la apariția unei noi serii de servicii și produse legate de sau utilizate pentru semnăturile electronice; definirea respectivelor produse și servicii nu trebuie să se limiteze la eliberarea și gestionarea certificatelor, ci să cuprindă totodată alte servicii și produse care utilizează semnături electronice sau care sunt aferente acestora, precum serviciile de înregistrare, serviciile de imprimare a datei și a orei, serviciile de repertorizare, serviciile informatice sau serviciile de consultanță referitoare la semnăturile electronice.

(10)

Piața internă permite prestatorilor de servicii de certificare să își dezvolte activitățile internaționale în vederea sporirii caracterului lor competitiv, oferind astfel consumatorilor și întreprinderilor noi posibilități de a face schimb de informații și de a desfășura schimburi comerciale pe cale electronică, indiferent de frontiere; pentru a stimula furnizarea la nivel comunitar de servicii de certificare pe rețele deschise, prestatorii de servicii de certificare trebuie să aibă libertatea de a-și oferi serviciile fără o autorizație prealabilă; prin autorizație prealabilă se înțelege nu numai orice autorizație pe care prestatorul de servicii de certificare trebuie să o obțină printr-o decizie a autorităților competente înainte să poată presta serviciile de certificare, ci și orice alte măsuri cu același efect.

(11)

Programele voluntare de acreditare care urmăresc atingerea unui nivel mai bun de furnizare a serviciilor pot constitui, pentru prestatorii de servicii de certificare, cadrul propice de perfecționare a serviciilor în vederea atingerii nivelului de încredere, siguranță și calitate impuse de evoluția pieței; astfel de programe trebuie să încurajeze dezvoltarea celor mai bune practici între prestatorii de servicii de certificare; prestatorii de servicii de certificare trebuie să aibă libertatea de a se alătura la și de a beneficia de respectivele programe de acreditare.

(12)

Serviciile de certificare trebuie să poată fi furnizate fie de o entitate publică, fie de o persoană fizică sau juridică, cu condiția să fi fost constituite în conformitate cu legislația internă; întrucât statele membre nu trebuie să interzică prestatorilor de servicii de certificare să funcționeze în afara programelor voluntare de acreditare; trebuie ca respectivele programe de acreditare să nu reducă concurența în domeniul serviciilor de certificare.

(13)

Statele membre pot decide cu privire la modul în care să asigure supravegherea respectării dispozițiilor prezentei directive; prezenta directivă nu împiedică punerea în aplicare a sistemelor de supraveghere bazate pe sectorul privat; prezenta directivă nu obligă prestatorii de servicii de certificare să solicite supravegherea în cadrul oricărui program de acreditare aplicabil.

(14)

Este important să se găsească un echilibru între nevoile consumatorilor și cele ale întreprinderilor.

(15)

Anexa III are ca obiect cerințele referitoare la dispozitivele securizate de creare a semnăturilor în vederea asigurării funcționalității semnăturilor electronice avansate; anexa III nu reglementează întregul mediu de utilizare a respectivelor dispozitive; pentru buna funcționare a pieței interne, Comisia și statele membre trebuie să acționeze rapid pentru a permite desemnarea organismelor responsabile cu evaluarea conformității dispozitivelor securizate de creare a semnăturilor electronice cu anexa III; pentru a răspunde nevoilor pieței interne, evaluarea conformității trebuie să fie promptă și eficientă.

(16)

Prezenta directivă contribuie la utilizarea și recunoașterea legală a semnăturilor electronice în cadrul Comunității; nu este nevoie de un cadru de reglementare pentru semnăturile electronice utilizate exclusiv în cadrul sistemelor, care se bazează pe acorduri voluntare de drept privat între un anumit număr de participanți; libertatea părților de a conveni asupra modalităților și a condițiilor în care acceptă date semnate electronic trebuie respectată în limitele permise de dreptul intern; trebuie recunoscută eficiența juridică a semnăturilor electronice utilizate în cadrul unor astfel de sisteme și acceptarea lor ca probe în justiție.

(17)

Prezenta directivă nu urmărește să armonizeze normele interne privind dreptul contractual, în special încheierea și executarea contractelor, sau alte formalități cu caracter necontractual privind semnăturile; din acest motiv, dispozițiile privind efectele juridice ale semnăturilor electronice nu trebuie să aducă atingere cerințelor referitoare la formă prevăzute în dreptul intern privind încheierea contractelor, nici normelor care determină locul în care se încheie un contract.

(18)

Stocarea și copierea datelor de creare a unei semnături riscă să compromită valabilitatea juridică a semnăturilor electronice.

(19)

Semnăturile electronice sunt utilizate în sectorul public, în cadrul administrațiilor naționale și comunitare și în comunicările dintre respectivele administrații, precum și cu cetățenii și agenții economici, de exemplu, în cadrul sistemelor de contracte de achiziții publice, fiscalitate, asigurări sociale, sănătate și justiție.

(20)

Criteriile armonizate cu privire la efectele juridice ale semnăturilor electronice mențin un cadru legal coerent în întreaga Comunitate; legislațiile interne prevăd cerințe diferite privind valabilitatea juridică a semnăturilor de mână; întrucât certificatele pot fi utilizate pentru a confirma identitatea unei persoane care semnează electronic; semnăturile electronice avansate bazate pe certificate calificate sunt destinate să asigure un nivel mai înalt de siguranță; semnăturile electronice avansate care se bazează pe un certificat calificat și sunt create printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături pot fi considerate echivalente din punt de vedere legal cu semnăturile de mână numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare semnăturilor de mână.

(21)

Pentru a contribui la acceptarea generală a metodelor de autentificare electronică, semnăturile electronice trebuie să poată fi utilizate ca probe în justiție în toate statele membre; recunoașterea legală a semnăturilor electronice trebuie să aibă la bază criterii obiective și să fie independentă de autorizarea prestatorului de servicii de certificare în cauză; dreptul intern reglementează domeniile legale în care pot fi utilizate documente electronice și semnături electronice; prezenta directivă nu aduce atingere competenței unei instanțe naționale de a hotărî cu privire la conformitatea cu cerințele prezentei directive, nici normelor de drept intern privind libera apreciere juridică a probelor.

(22)

Prestatorii de servicii de certificare care prestează servicii de certificare pentru public fac obiectul normelor de drept intern privind răspunderea profesională.

(23)

Dezvoltarea comerțului electronic internațional impune încheierea unor acorduri internaționale care implică țări terțe; în vederea garantării unei interoperabilități la nivel global, poate fi avantajoasă încheierea cu țările terțe a unor acorduri privind norme multilaterale în domeniul recunoașterii reciproce a serviciilor de certificare.

(24)

Pentru a spori încrederea utilizatorilor în comerțul și comunicațiile electronice, prestatorii de servicii de certificare trebuie să respecte legislația privind protecția datelor și dreptul la viața privată.

(25)

Dispozițiile privind utilizarea pseudonimelor în certificate nu trebuie să împiedice statele membre să solicite identificarea persoanelor în conformitate cu legislația comunitară sau internă.

(26)

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(27)

La doi ani de la data punerii sale în aplicare, Comisia procedează la o revizuire a prezentei directive pentru a se asigura, inter alia, că evoluția tehnologiei sau modificările contextului juridic nu au creat obstacole în calea realizării obiectivelor prevăzute de prezenta directivă; Comisia trebuie să analizeze implicațiile domeniilor tehnice conexe și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens.

(28)

În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității prevăzute la articolul 5 din tratat, obiectivul instituirii unui cadru legal armonizat pentru furnizarea de semnături electronice și a serviciilor conexe nu poate fi realizat suficient de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine îndeplinit de Comunitate; prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivul în cauză,

1.

„semnătură electronică” înseamnă date în formă electronică, atașate la sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care sunt utilizate ca metodă de autentificare;

2.

„semnătură electronică avansată” înseamnă o semnătură electronică ce îndeplinește următoarele cerințe:

3.

„semnatar” înseamnă o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii și care acționează fie în nume propriu, fie în numele persoanei fizice, al persoanei juridice sau al entității pe care le reprezintă;

4.

„date de creare a semnăturii” înseamnă date unice, precum codurile sau cheile criptografice private, care sunt utilizate de semnatar pentru a crea o semnătură electronică;

5.

„dispozitiv de creare a semnăturii” înseamnă unități de software sau hardware configurate, utilizate pentru punerea în aplicare a datelor de creare a semnăturii;

6.

„dispozitiv securizat de creare a semnăturii” înseamnă un dispozitiv de creare a semnăturii care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa III;

7.

„date de verificare a semnăturii” înseamnă date, precum codurile sau cheile criptografice publice, care sunt utilizate în scopul verificării unei semnături electronice;

8.

„dispozitive de verificare a semnăturii” înseamnă unități de software sau hardware configurate, utilizate la aplicarea datelor de verificare a semnăturilor;

9.

„certificat” înseamnă o atestare electronică ce raportează datele de verificare a semnăturilor la o persoană și confirmă identitatea respectivei persoane;

10.

„certificat calificat” înseamnă un certificat care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa I și este eliberat de un prestator de servicii de certificare care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa II;

11.

„prestator de servicii de certificare” înseamnă orice entitate sau persoană fizică sau juridică ce eliberează certificate sau prestează alte servicii referitoare la semnăturile electronice;

12.

„produs asociat semnăturii electronice” înseamnă unități de hardware sau software sau componente specifice ale acestora, destinate să fie utilizate de un prestator de servicii de certificare în vederea prestării de servicii de certificare a semnăturilor sau destinate să fie utilizate în scopul creării sau al verificării semnăturilor electronice;

13.

„acreditare voluntară” înseamnă orice autorizație care prevede drepturi și obligații specifice prestării de servicii de certificare, acordată, la cererea prestatorului de servicii de certificare în cauză, de către organismul public sau privat responsabil cu elaborarea respectivelor drepturi și obligații și de supravegherea respectării acestora, în cazul în care prestatorul de servicii de certificare nu are dreptul să exercite drepturile care decurg din autorizație până nu a primit decizia respectivului organism.

(a)

îndeplinesc cerințele legale ale unei semnături în ceea ce privește datele în format electronic în aceeași măsură în care o semnătură de mână îndeplinește cerințele în ceea ce privește datele scrise sau tipărite pe hârtie și

(b)

sunt acceptabile ca probe în justiție.

—

se prezintă în format electronic sau

—

nu se bazează pe un certificat calificat sau

—

nu se bazează pe un certificat calificat eliberat de un prestator acreditat de servicii de acreditare sau

—

nu este creată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături.

(a)

exactitatea tuturor informațiilor cuprinse în certificatul calificat la data eliberării și prezența, în respectivul certificat, a tuturor detaliilor prevăzute pentru un certificat calificat;

(b)

garanția că, în momentul eliberării certificatului, semnatarul identificat în respectivul certificat calificat deținea datele de creare a semnăturii corespunzătoare datelor de verificare a semnăturii furnizate sau identificate în certificat;

(c)

garanția că datele de creare a semnăturii și datele de verificare a semnăturii pot fi utilizate în mod complementar, în cazul în care prestatorul de servicii de certificare generează aceste două tipuri de date,

(a)

prestatorul de servicii de certificare îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă și a fost acreditat în cadrul unui sistem voluntar de acreditare inițiat într-un stat membru sau

(b)

un prestator de servicii de certificare stabilit în Comunitate care îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă garantează certificatul sau

(c)

certificatul sau prestatorul de servicii de certificare este recunoscut în temeiul unui acord bilateral sau multilateral între Comunitate și țări terțe sau organizații internaționale.

(a)

informațiile privind sistemele voluntare de acreditare la nivel național, inclusiv toate cerințele suplimentare în conformitate cu articolul 3 alineatul (7);

(b)

denumirile și adresele organismelor naționale responsabile cu acreditarea și supravegherea, precum și ale organismelor menționate la articolul 3 alineatul (4);

(c)

numele și adresele tuturor prestatorilor de servicii de certificare acreditați.