13/Volumul 23

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

282

L 217/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, pentru buna funcționare a pieței interne, trebuie asigurată cât mai multă transparență cu privire la viitoarele reglementări de drept intern care se aplică serviciilor societății informaționale prin modificarea și completarea Directivei 98/34/CE (4);

(2)

întrucât o varietate largă de servicii, în sensul articolelor 59 și 60 din tratat, vor beneficia de șansele create de societatea informațională de a fi prestate la distanță, electronic și la solicitarea individuală a unui beneficiar al serviciilor;

(3)

întrucât spațiul fără frontiere interne care constituie piața internă permite furnizorilor de astfel de servicii să își dezvolte activitățile transfrontaliere în scopul creșterii competitivității lor, oferind astfel cetățenilor posibilități noi de a transmite și primi informații fără a ține seama de frontiere, iar consumatorilor forme noi de a beneficia de bunuri și servicii;

(4)

întrucât extinderea domeniului de aplicare a Directivei 98/34/CE nu trebuie să împiedice statele membre să aibă în vedere implicațiile de ordin social și cultural inerente societății informaționale; întrucât în special utilizarea normelor de procedură stabilite de prezenta directivă referitoare la serviciile societății informaționale nu trebuie să afecteze măsurile de politică culturală, mai ales în domeniul audiovizual, pe care le-ar putea adopta statele membre în conformitate cu legislația comunitară, având în vedere diversitatea lingvistică, specificul lor național și regional, precum și patrimoniul cultural; întrucât dezvoltarea societății informaționale trebuie să asigure, în orice caz, accesul corespunzător al cetățenilor europeni la patrimoniul cultural european furnizat pe suport digital;

(5)

întrucât Directiva 98/34/CE nu se aplică normelor de drept intern referitoare la drepturile fundamentale, cum ar fi prevederile constituționale cu privire la libertatea de exprimare și, în special, la libertatea presei; întrucât aceasta nu se aplică nici dreptului penal general; întrucât, în plus, nu se aplică acordurilor între instituțiile de credit reglementate de dreptul privat, în special acordurilor referitoare la efectuarea plăților între instituțiile de credit;

(6)

întrucât Consiliul European a subliniat necesitatea de a se crea un cadru legal clar și stabil la nivel comunitar pentru a stimula dezvoltarea societății informaționale; întrucât legislația comunitară și în special normele care reglementează piața internă, inclusiv principiile consacrate de tratat, și legislația secundară, constituie deja cadrul legal fundamental pentru dezvoltarea serviciilor de acest gen;

(7)

întrucât ar trebui să fie posibilă adaptarea reglementărilor de drept intern existente care se aplică serviciilor disponibile în prezent, astfel încât să se țină seama de noile servicii aferente societății informaționale, fie în vederea asigurării unei mai bune protejări a intereselor generale, fie, pe de altă parte, în vederea simplificării acestor normele și reglementări, în cazul în care aplicarea lor este disproporționată în raport cu obiectivul urmărit;

(8)

întrucât, fără coordonare la nivel comunitar, această activitate de reglementare previzibilă la nivel național ar putea genera restricții cu privire la libera circulație a serviciilor și la libertatea de stabilire, conducând la refragmentarea pieței interne, la supra-reglementare și la inconsecvențe de reglementare;

(9)

întrucât, pentru asigurarea protecției reale și eficiente a obiectivelor de interes general ale societății informaționale, este necesară abordarea coordonată la nivel comunitar a aspectelor legate de activități având conotații transnaționale, cum ar fi acelea ale noilor servicii;

(10)

întrucât, în cazul serviciilor din domeniul telecomunicațiilor, există deja o armonizare la nivel comunitar sau, în unele cazuri, acorduri de recunoaștere reciprocă și întrucât legislația comunitară existentă prevede că adaptările trebuie să țină seama de dezvoltările tehnologice și de oferta noilor servicii și, ca urmare, majoritatea reglementărilor de drept intern referitoare la servicii de telecomunicații nu fac obiectul unei notificări în sensul prezentei directive pentru că intră sub incidența excepțiilor stabilite la articolul 10 alineatul (1) sau articolul 1 alineatul (5) din Directiva 98/34/CE; întrucât anumite prevederi de drept intern având subiecte specifice care nu fac obiectul legislației comunitare pot afecta libera circulație a serviciilor societății informaționale și trebuie notificate în acest sens;

(11)

întrucât, pentru celelalte domenii încă puțin cunoscute ale societății informaționale, ar fi prematură coordonarea reglementărilor de drept intern printr-o armonizare extensivă sau exhaustivă la nivel comunitar a dreptului material, dat fiind faptul că nu se știe încă suficient despre forma pe care o vor lua noile servicii sau despre natura acestora, că nu există, până în prezent, la nivel național o activitate specifică de reglementare în acest domeniu și că, în această etapă, nu se pot defini necesitatea și conținutul armonizării în lumina pieței interne;

(12)

întrucât, prin urmare, este necesară menținerea bunei funcționări a pieței interne și prevenirea riscurilor de refragmentare prin stabilirea unei proceduri de informare, consultare și colaborare administrativă cu privire la noile proiecte de reglementare; întrucât o asemenea procedură va contribui, printre altele, la asigurarea unei aplicări eficiente a tratatului, în special a articolelor 52 și 59 și, după caz, la identificarea nevoii de a proteja interesul general la nivel comunitar; întrucât, în plus, îmbunătățirea aplicării tratatului ca atare face posibilă o astfel de procedură de informare care ar avea ca efect reducerea necesității de reglementare la nivel comunitar la strictul necesar și proporțional în lumina pieței interne și protejării obiectivelor de interes general; întrucât, în cele din urmă, o astfel de procedură va permite unităților să exploateze mai eficient avantajele pieței interne;

(13)

întrucât Directiva 98/34/CE urmărește aceleași obiective și întrucât prezenta procedură este eficientă, fiind cea mai cuprinzătoare pentru atingerea acestor obiective; întrucât experiența obținută prin punerea în aplicare a directivei respective și a procedurilor prevăzute de către aceasta pot fi aplicate proiectelor de reglementare referitoare la serviciile societății informaționale; întrucât procedura stabilită este bine cunoscută acum autorităților naționale;

(14)

întrucât, în plus, în conformitate cu articolul 7a din tratat, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care se asigură libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor și întrucât Directiva 98/34/CE stabilește doar o procedură de colaborare administrativă și nu armonizarea unor norme materiale;

(15)

întrucât, de aceea, abordarea cea mai potrivită din punctul de vedere al cadrului legal pentru serviciile societății informaționale este modificarea Directivei 98/34/CE în scopul aplicării sale la proiectele de reglementare referitoare la aceste servicii, în vederea satisfacerii necesității de transparență în cadrul pieței interne;

(16)

întrucât notificarea trebuie făcută în cazul normelor care se pot modifica în viitor; întrucât serviciile furnizate la distanță, electronic și la solicitarea individuală a unui beneficiar al serviciilor (servicii ale societății informaționale) pot necesita și genera cel mai mare număr de norme și reglementări noi, ținând seama de diversitatea acestor servicii și de dezvoltarea lor în viitor; întrucât trebuie prevăzută notificarea proiectelor de norme și reglementări referitoare la astfel de servicii;

(17)

întrucât norme speciale referitoare la inițierea și desfășurarea activității de prestări de servicii care pot fi făcute în maniera descrisă mai sus trebuie comunicate chiar și în cazul în care sunt incluse în reglementări cu scop mai general; întrucât reglementările cu caracter general care nu conțin nici un fel de prevedere cu privire în special la aceste servicii nu trebuie notificate;

(18)

întrucât „normele referitoare la inițierea și desfășurarea activității de prestare a serviciilor” reprezintă norme care stabilesc cerințe referitoare la serviciile societății informaționale, cum ar fi cele referitoare la prestatorii de servicii, la servicii și la beneficiarii serviciilor și la activitățile economice care pot fi desfășurate electronic, la distanță și la solicitarea individuală a beneficiarului de servicii; întrucât, de exemplu, normele de stabilire a prestatorilor de servicii, în special acelea referitoare la normele de autorizare sau acordare de licențe, sunt reglementate în mod corespunzător; întrucât o prevedere care se referă în special la serviciile societății informaționale trebuie considerată ca fiind o normă de acest gen, chiar dacă face parte dintr-o reglementare cu caracter mai general; întrucât, pe de altă parte, măsurile cu referire directă și individuală la anumiți beneficiari (cum ar fi, de exemplu, licențele pentru telecomunicații) nu sunt reglementate;

(19)

întrucât, în conformitate cu articolul 60 din tratat, așa cum este el interpretat în jurisprudența Curții de Justiție, „servicii” înseamnă acele activități prestate în mod normal în scopul remunerării; întrucât această caracteristică lipsește în cazul activităților pe care un stat le desfășoară fără compensații economice în contextul obligațiilor sale, în special în domeniile social, cultural, educațional, și judiciar; întrucât prevederile de drept intern referitoare la astfel de activități nu sunt reglementate de definiția dată de articolul 60 din tratat și, deci, nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directivei;

(20)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere domeniului de aplicare a Directivei 89/552/CEE a din 3 octombrie 1989 cu privire la coordonarea anumitor actele cu putere de lege sau acte administrative în statele membre referitoare la desfășurarea de activități de difuzare a emisiunilor de televiziune (5), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sau de eventuale modificări viitoare;

(21)

întrucât, în orice caz, prezenta directivă nu reglementează proiectele de reglementare de drept intern care au ca scop transpunerea conținutului directivelor comunitare în vigoare sau care vor fi adoptate, deoarece au făcut deja subiectul unei analize specifice; întrucât, prin urmare, aceasta nu reglementează normele și reglementările de drept intern de transpunere a Directivei 89/552/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE sau de orice alte modificări viitoare, și nici normele și reglementările de drept intern care transpun sau au fost adoptate ulterior în contextul Directivei 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizarea generală și acordarea licențelor pentru servicii de telecomunicații (7);

(22)

întrucât trebuie să se prevadă cazurile excepționale în care reglementările de drept intern referitoare la serviciile societății informaționale ar putea fi adoptate de îndată și întrucât este, de asemenea, important să existe această posibilitate numai pentru motive urgente legate de situații serioase și imprevizibile, cum ar fi situațiile despre care nu au existat informații anterioare și a căror origine nu poate fi atribuită nici unei acțiuni a autorităților statului membru vizat, pentru a nu compromite obiectivul consultării prealabile și cooperării pe plan administrativ inerent prezentei directive;

(23)

întrucât este indicat pentru un stat membru să amâne cu douăsprezece luni – sau eventual cu optsprezece luni, în cazul unei poziții comune a Consiliului – adoptarea unui proiect de reglementare cu privire la servicii numai în cazul în care acest proiect se referă la un subiect care face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie pe care Comisia a înaintat-o deja Consiliului; întrucât această obligație de amânare poate fi impusă de către Comisie statului membru respectiv numai în cazul în care proiectul de reglementare de drept intern conține dispoziții care nu corespund din punct de vedere al conținutului cu propunerea înaintată de către Comisie;

(24)

întrucât definirea cadrului de informare și consultare la nivel comunitar, astfel cum este stabilit de prezenta directivă, este o condiție prealabilă a participării consecvente și eficiente a Comunității la activitatea referitoare la aspecte de reglementare a serviciilor societății informaționale în context internațional;

(25)

întrucât este indicat ca, în contextul funcționării Directivei 98/34/CE, comitetul prevăzut la articolul 5 din aceasta să se reunească special pentru a examina problemele referitoare la serviciile societății informaționale;

(26)

întrucât, în același context, trebuie avut în vedere că ori de câte ori o măsură la nivel național trebuie să fie, de asemenea, notificată în stadiul de proiect în conformitate cu un alt act comunitar, statul membru în cauză poate face o singură comunicare în conformitate cu celălalt act comunitar, indicând că acea comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în sensul prezentei directive;

(27)

întrucât Comisia va investiga periodic evoluția pieței noilor servicii ale societății informaționale, în special în contextul convergenței dintre telecomunicații, tehnologia informațiilor și mijloacele de comunicare și, după caz, va acționa pentru adaptarea promptă a normelor pentru încurajarea dezvoltării de noi servicii la nivel european,

1.

titlul se reformulează după cum urmează:

„Directiva Parlamentului European și a Consiliului referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale”;

2.

articolul 1 se modifică după cum urmează:

3.

articolul 6 se modifică după cum urmează:

4.

la articolul 8 alineatul (1), paragraful al șaselea se modifică și va avea următorul conținut:

„Referitor la specificațiile tehnice sau la alte cerințe sau norme cu privire la servicii, prevăzute la articolul 1 alineatul (11) paragraful al doilea liniuța a treia, comentariile sau avizele detaliate ale Comisiei sau ale statelor membre pot avea în vedere numai aspectele care pot obstrucționa comerțul sau, referitor la normele cu privire la servicii, libera circulație a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și nu aspectele fiscale sau financiare ale măsurii.”;

5.

articolul 9 se modifică după cum urmează:

6.

articolul 10 se modifică după cum urmează:

7.

se adaugă anexele V și VI menționate în anexa la prezenta directivă.