03/Volumul 23

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

156

31997L0078

L 024/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 97/78/CE A CONSILIULUI

din 18 decembrie 1997

de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

(1)	întrucât produsele animale sau produsele de origine animală, precum și produsele din plante supuse controalelor care urmăresc prevenirea răspândirii bolilor animale contagioase sau infecțioase sunt enumerate în Anexa II a Tratatului;

(2)

întrucât stabilirea, la nivel comunitar, a principiilor privind organizarea controalelor veterinare asupra produselor provenite din țări terțe contribuie la protejarea stocurilor de produse și la asigurarea stabilității pieței, asigurând în același timp armonizarea măsurilor necesare pentru a garanta protejarea sănătății animale și a sănătății publice;

(3)	întrucât crearea pieței interne a accentuat necesitatea stabilirii unor principii comune de control veterinar, având în vedere eliminarea controalelor la frontierele interne;

(4)

întrucât, după adoptarea Directivei 90/675/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1990 stabilind principiile de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele din țări terțe introduse în Comunitate (4), au survenit evoluții în aplicarea directivei respective și s-a acumulat experiență nouă; întrucât, din motive de transparență, directiva respectivă trebuie modificată și completată;

(5)	întrucât se recomandă stabilirea unor condiții armonizate pentru toate produsele de origine animală importate de Comunitate din țări terțe; întrucât, din acest motiv, trebuie aplicată o singură procedură de control pentru produsele respective și trebuie efectuate modificările necesare;

(6)	întrucât trebuie stabilite principii de control veterinar la posturile de inspecție de frontieră pentru loturile introduse pe teritoriul Comunității fără să fi fost prezentate la astfel de posturi de inspecție;

(7)	întrucât, în anumite cazuri, statele membre pot impune cerințe suplimentare pentru produsele care urmează să fie importate; întrucât statul membru care efectuează controalele trebuie să țină seama de aceste cerințe extranaționale în momentul efectuării controalelor;

(8)	În cazul transbordării pe calea aerului sau pe mare a produselor a căror destinație finală este Comunitatea, trebuie stabilite reglementări clare privind locul de desfășurare al controalelor respective;

(9)

întrucât legislația comunitară stipulează faptul că anumite produse trebuie monitorizate începând de la locul sosirii în interiorul Comunității până la locul de destinație, pentru a asigura protejarea sănătății publice și a sănătății animale; întrucât, din acest motiv, trebuie stabilite reglementări stricte;

(10)	întrucât trebuie stabilite reglementări stricte pentru a garanta faptul că produsele care ajung la granița Comunității și a căror destinație finală nu este Comunitatea părăsesc într-adevăr Comunitatea;

(11)	întrucât produsele care respectă cerințele comunitare pentru import trebuie separate de cele care nu respectă aceste cerințe; întrucât, pentru a ține seama de aceste diferențe, trebuie elaborate sisteme de control separate;

(12)

întrucât includerea produselor de origine animală în alimentația personalului și pasagerilor de pe mijloacele de transport maritim și aerian prezintă o importanță comercială considerabilă în Comunitate; întrucât produsele respective nu respectă adesea cerințele comunitare; întrucât, din acest motiv, trebuie stabilite reglementări stricte pentru protejarea sănătății publice și animale;

(13)	întrucât un produs comunitar refuzat de o țară terță și returnat în Comunitate trebuie considerat ca neconform cerințelor comunitare; întrucât, din acest motiv, trebuie stabilite reglementări stricte în această privință pentru protejarea sănătății publice și animale;

(14)	întrucât trebuie adoptate măsuri suplimentare de prevenire a fraudelor și trebuie prevăzută adoptarea unor măsuri armonizate care să permită depistarea operațiunilor frauduloase și a ilegalităților;

(15)	întrucât Directiva 90/675/CEE a suferit modificări și completări substanțiale în repetate rânduri; întrucât, din cauză că se impun din nou modificări și completări ale ei, directiva respectivă trebuie abrogată și înlocuită, din motive de logică și claritate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Controalele veterinare efectuate asupra produselor provenite din țări terțe și introduse într-unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I sunt efectuate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive, definițiile cuprinse la articolul 2 din Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare în cadrul comerțului intracomunitar în perspectiva desăvârșirii pieței interne (5) și articolul 2 din Directiva 90/425/CEE a Consiliului privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în cadrul comerțului intracomunitar cu anumite animale vii și produse în perspectiva desăvârșirii pieței interne (6) sunt aplicabile după caz.

(2) Pe lângă respectivele definiții:

(a)	„produse” reprezintă produsele de origine animală prevăzute de Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE, inclusiv subprodusele de origine animală care nu sunt menționate în Anexa II a Tratatului, precum și produsele din plante prevăzute la articolul 19;

(b)	„controlul documentelor” reprezintă controlul certificatului(lor) sau documentului(lor) veterinar(e), respectiv al altor documente care însoțesc un lot;

(c)	„controlul identității” reprezintă inspecția vizuală cu scopul de a determina dacă certificatul(ele) veterinar(e) sau documentul(ele) veterinar(e), respectiv alte documente prevăzute de reglementările veterinare corespund(e) sau nu produsului;

(d)	„control fizic” reprezintă un control al produsului în sine, care poate include controlul ambalajului și al temperaturii, precum și prelevare de probe și teste de laborator;

(e)

„persoană responsabilă de încărcătură” reprezintă orice persoană fizică sau juridică căreia, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 instituind Codul Vamal al Comunității Economice Europene (7), îi revine responsabilitatea rezolvării anumitor situații ale lotului menționate în respectivul regulament, precum și reprezentantul menționat la articolul 5 al respectivului regulament, care își asumă responsabilitatea urmăririi controalelor prevăzute de prezenta directivă;

(f)

„încărcătură” reprezintă o cantitate de produse de același tip, pentru care s-a emis același certificat veterinar sau grup de certificate, aceleași documente veterinare, sau unul sau mai multe documente prevăzute de legislația veterinară, transportate cu același mijloc de transport și provenind din aceeași țară terță sau din aceeași parte a unei țări terțe;

(g)	„post de inspecție de frontieră” reprezintă orice post de inspecție, desemnat și aprobat conform articolului 6, pentru efectuarea controalelor veterinare asupra produselor provenind din țări terțe la frontiera unuia dintre teritoriile enumerate în Anexa I;

(h)	„import” reprezintă libera circulație a produselor și intenția de a pune produsele în liberă circulație, în temeiul articolului 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

(i)	„tratament sau utilizare aprobată vamal” reprezintă tratamentul sau destinația aprobate de vamă, prevăzute la articolul 4 punctul 15 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

(j)	„condiții de import” reprezintă cerințele veterinare pentru produsele de import, conform legislației comunitare;

(k)	„autoritate competentă” reprezintă autoritatea centrală a statului membru împuternicită să efectueze controale veterinare sau orice altă autoritate căreia i-au fost delegate astfel de prerogative de către autoritatea centrală.

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ȘI EFECTELE CONTROALELOR

Articolul 3

(1) Statele membre asigură faptul că nici un lot provenit dintr-o țară terță nu este introdus într-unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I fără să fi fost supus controalelor veterinare prevăzute de prezenta directivă.

(2) Statele membre asigură faptul că loturile intră pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I printr-un post de inspecție de frontieră.

(3) Statele membre asigură faptul că persoanele responsabile de lot sunt obligate să transmită informațiile în avans, completând, acolo unde este cazul, certificatul prevăzut la articolul 5 alineatul (1), sau furnizând personalului veterinar de la postul de inspecție de frontieră unde sunt controlate produsele o descriere detaliată în scris sau în format electronic a lotului prevăzut la alineatul (1), inclusiv a produselor prevăzute la articolul 9 și articolul 19 alineatul (1).

Statele membre au dreptul de controla declarațiile cargo aeriene sau maritime pentru a verifica dacă acestea coincid cu declarațiile și documentele mai sus menționate.

(4) Autoritățile vamale cărora le este subordonat geografic postul de inspecție de frontieră permit tratamentul sau utilizarea loturilor aprobate de vamă numai în conformitate cu condițiile precizate în certificatul prevăzut la articolul 5 alineatul (1).

(5) În conformitate cu procedura menționată la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol, mai ales în privința listei de produse care trebuie supuse controlului veterinar.

Articolul 4

(1) Fiecare lot este supus controalelor veterinare la postul de inspecție de frontieră prevăzut la articolul 3 alineatul (2) de către autoritatea competentă, răspunderea revenindu-i medicului veterinar oficial, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b).

(2) Pentru fiecare lot, pe baza informațiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (3), medicul veterinar oficial consultă baza de date prevăzută în Anexa I a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1993 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiectul Shift) (8). Mai mult, pentru fiecare lot destinat importului într-unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I, medicul veterinar oficial consultă, dacă este necesar, baza de date menționată în Anexa II a Deciziei 92/438/CEE.

Medicul veterinar oficial se asigură de efectuarea tuturor operațiilor necesare pentru actualizarea bazei de date prevăzute de Decizia 92/438/CEE.

(3) Fiecare lot este supus controlului documentelor, indiferent de tratamentul sau destinația aprobate de vamă, în scopul de a stabili faptul că:

(a)	informațiile din certificatele sau documentele menționate la articolul 7 alineatul (1) corespund informațiilor transmise în avans, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);

(b)	în cazul importurilor, informațiile conținute în certificatele sau documentele prevăzute la articolul 1 sau în alte documente oferă garanțiile solicitate.

(4) Cu excepția cazurilor particulare prevăzute la articolele 9-15, medicul veterinar oficial efectuează următoarele controale:

(a)

controlul identității fiecărui lot, pentru a verifica dacă produsele corespund informațiilor cuprinse în certificatele sau documentele însoțitoare. Cu excepția loturilor care conțin produse în vrac, prevăzute de Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 stabilind normele de sănătate animală care reglementează comerțul și importurile spre Comunitate de produse care nu se supun cerințelor mai sus menționate și care sunt prevăzute de regulamentele Comunității menționate în Anexa A punctul I a Directivei 89/662/CEE, iar în privința agenților patogeni, care nu se supun cerințelor Directivei 90/425/CEE (9), această procedură presupune:

(i)

în cazul produselor de origine animală transportate în containere, un control al sigiliilor fixate de medicul veterinar oficial (sau de către autoritatea competentă), dacă legislația comunitară solicită acest lucru, pentru a determina dacă sunt intacte și dacă informațiile înscrise pe ele corespund informațiilor conținute în documentul sau certificatul însoțitor;

(ii)

în alte cazuri

—	pentru toate tipurile de produse, verificarea prezenței ștampilelor, însemnelor oficiale și a mărcilor de sănătate care identifică țara și unitatea de origine și a conformității acestora cu certificatul sau cu documentul,

—	în plus, pentru produsele împachetate sau ambalate, verificarea etichetării corespunzătoare prevăzute de legislația veterinară;

(b)

controlul fizic al fiecărui lot:

(i)	pentru a verifica dacă produsele satisfac cerințele legislației comunitare și se află într-o stare corespunzătoare pentru a putea fi utilizate în scopurile menționate în certificatul sau documentul însoțitor. Aceste controale trebuie efectuate în conformitate cu criteriile stabilite în Anexa III;

(ii)

înainte de efectuarea controalelor, conform unor frecvențe care urmează să fie stabilite înainte de 1 iulie 1999, utilizând procedurile menționate în articolul 29:

—	orice teste de laborator efectuate la fața locului,

—	orice prelevare de probe oficială, necesară pentru eventuale analize prealabile.

(5) Pentru aplicarea prezentului articol se adoptă reglementări detaliate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29.

Articolul 5

(1) După finalizarea controalelor veterinare necesare, medicul veterinar oficial eliberează un certificat pentru lotul de produse examinate, certificând rezultatele controalelor în conformitate cu modelul prevăzut în Anexa B a Deciziei 93/13/CEE a Comisiei stabilind procedurile de control veterinar la posturile comunitare de inspecție de frontieră asupra produselor provenite din țări terțe (10), adaptată, acolo unde este cazul, în conformitate cu alineatul (4).

(2) Certificatul prevăzut la alineatul (1) însoțește lotul:

—	atâta timp cât lotul rămâne sub supraveghere vamală, caz în care documentul respectiv face trimiteri la documentul vamal;

—	în cazul importurilor, până la prima unitate, în conformitate cu Directiva 89/662/CEE sau până la primul centru sau organizație de destinație, în conformitate cu Directiva 90/425/CEE.

(3) În cazul în care lotul este divizat, prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică fiecărei părți a lotului.

(4) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol, inclusiv adaptări ale Anexei B a Deciziei 93/13/CEE.

Articolul 6

(1) Posturile de inspecție de frontieră trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

să fie localizate în imediata vecinătate a punctului de intrare pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I, într-o zonă desemnată de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

Totuși, acolo unde constrângerile de ordin geografic impun acest lucru (de exemplu, în cazul unui debarcader de descărcare a mărfurilor sau al unei trecători), poate fi acceptată prezența unui post de inspecție de frontieră la o anumită distanță față de punctul de intrare, în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (2), iar în cazul transportului feroviar, la prima stație desemnată de autoritatea competentă;

(b)

să fie plasate sub supravegherea unui medic veterinar oficial, care răspunde efectiv de controale. Medicul veterinar oficial poate fi asistat de un personal auxiliar instruit în mod special.

Medicul veterinar oficial asigură efectuarea actualizării bazelor de date prevăzută la articolul 1 alineatul (1) a treia liniuță din Decizia 92/438/CEE.

(2) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, lista posturilor de inspecție de frontieră valabilă la data publicării prezentei directive poate fi modificată sau completată ulterior prin:

(a)

adăugarea unor noi posturi de inspecție de frontieră:

—

propuse de către statul membru, după ce autoritatea competentă a verificat conformitatea acestora cu cerințele Anexei II a prezentei directive, precum și cu Decizia 92/525/CEE a Comisiei din 3 noiembrie 1992 stabilind condițiile de aprobare a posturilor de inspecție de frontieră comunitare unde au loc controale veterinare asupra produselor provenite din țări terțe (11),

—	inspectate de către Comisie în colaborare cu autoritatea competentă a statului membru;

(b)

renunțarea la un post de inspecție de frontieră, în cazul în care se dovedește că acesta nu corespunde condițiilor prevăzute în anexa II, fie în cursul unui control efectuat de autoritatea competentă, fie în situația în care, ca urmare a efectuării inspecțiilor menționate la articolul 23, statul membru nu ia în considerare la timp concluziile inspecției respective, mai ales în cazurile în care inspecțiile au evidențiat un risc serios din punctul de vedere al sănătății publice sau animale.

(3) În cazuri grave, mai ales din motive legate de sănătatea publică sau animală, un stat membru trebuie să suspende aprobarea unui post de inspecție de frontieră situat pe teritoriul său. Statul membru respectiv informează Comisia și celelalte state membre asupra suspendării și a motivelor acesteia. Postul de inspecție de frontieră poate fi reintrodus pe listă numai în conformitate cu prevederile alineatului (2) litera (a).

(4) Comisia elaborează și publică o listă a posturilor de inspecție de frontieră aprobate, inclusiv a cazurilor în care aprobarea a fost temporar suspendată.

(5) Până la adoptarea deciziilor menționate la alineatul (2) litera (a), lista elaborată în temeiul Directivei de bază 90/675/CEE rămâne în vigoare, fără a se aduce atingere situațiilor prevăzute la alineatul (3).

(6) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol.

Articolul 7

(1) Fiecare lot destinat importului într-unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I este însoțit de certificatele sau documentele veterinare originale sau de alte documente originale prevăzute de legislația veterinară. Certificatele sau documentele originale sunt reținute la postul de inspecție de frontieră.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor articolului 10, fiecare lot de produse provenite dintr-o țară terță destinat importului într-unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I este supus unui control al identității și unui control fizic, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4).

(3) Autoritățile vamale nu autorizează importul loturilor de produse decât dacă - fără a se aduce atingere regulamentelor vamale și prevederilor speciale adoptate conform articolului 10 alineatele (2) și (3) și articolul 18 – se face dovada că au fost realizate controale veterinare relevante cu rezultate satisfăcătoare, că s-a eliberat certificatul corespunzător în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) și se garantează autorității competente că taxele de inspecție prevăzute de Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 19 ianuarie 1985 privind finanțarea inspecțiilor și controalelor veterinare prevăzute de Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 90/675/CEE și 91/496/CEE (modificate, completate și unificate (12) au fost sau sunt achitate în conformitate cu directiva respectivă.

(4) În cazul in care lotul îndeplinește condițiile de import, medicul veterinar oficial furnizează persoanei interesate o copie legalizată a certificatelor sau documentelor originale și, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), pe baza controalelor veterinare efectuate la postul de inspecție de frontieră, eliberează un certificat în care se declară că lotul îndeplinește aceste condiții.

(5) Comerțul cu produsele prevăzute de Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE și cărora li se permite intrarea pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I a prezentei directive, în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, se desfășoară conform normelor stabilite în directivele menționate, în special în capitolul II.

(6) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol.

Articolul 8

(1) În cazul în care:

—	produsele au ca destinație un stat membru sau o zonă care a obținut cerințe specifice în contextul legislației comunitare;

—	s-au prelevat probe, dar nu se cunosc rezultatele în momentul în care mijlocul de transport părăsește punctul de inspecție de frontieră;

—	este vorba despre importuri autorizate în anumite scopuri, în cazurile prevăzute de legislația comunitară,

e necesar să se transmită autorității competente informații suplimentare despre locul de destinație prin intermediul rețelei ANIMO prevăzute de Directiva 90/425/CEE.

(2) Fiecare dintre loturile de produse menționate la prima și a treia liniuță din alineatul (1), destinat unui alt stat membru, este supus controlului documentar, al identității și controlului fizic prevăzute la articolul 4 alineatele (3) și (4), la postul de inspecție de frontieră situat pe teritoriul acelui stat membru în care se introduc produsele, pentru a verifica în special, dacă produsele respective corespund reglementărilor comunitare aplicabile statului membru sau zonei de destinație. Totuși, vânatul sălbatic cu blană, importat nejupuit, este supus unui control al identității sau unui control fizic, altul decât controlul sanitar veterinar și decât examinarea reziduurilor prevăzute de Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animale vii și produse animale (13), conform Directivei 92/45/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 privind problemele de sănătate publică și animală legate de sacrificarea vânatului sălbatic și de comercializarea cărnii de vânat sălbatic (14) în unitatea de destinație unde carnea trebuie predată sub supraveghere vamală, conform primei liniuțe de la alineatul (4) al prezentului articol, cumulată cu certificatul menționat la articolul 5 alineatul (1).

Rezultatele controalelor trebuie comunicate autorității veterinare responsabile de punctul de inspecție de frontieră pe unde au intrat produsele. În funcție de rezultat, se aplică, dacă este cazul, măsurile prevăzute la articolul 24.

(3) Statele membre asigură faptul că, în cazul produselor prevăzute la prima și a treia liniuță a alineatului (1), introduse într-un alt stat membru decât cel de destinație, se iau toate măsurile pentru a garanta sosirea lotului respectiv în statul membru stabilit în prealabil ca stat de destinație.

(4) Produsele care, conform legislației comunitare, sunt urmărite de la punctul de inspecție de frontieră de sosire până la unitatea de la locul de destinație, sunt expediate în următoarele condiții:

—

loturile respective sunt expediate din punctul de inspecție de frontieră spre unitatea de la locul de destinație, sub supravegherea autorității competente, în vehicule etanșe sau în containere sigilate de autoritățile competente. Produsele menționate la a treia liniuță din alineatul (1) rămân sub supraveghere vamală până când ajung la locul de destinație conform procedurii T5 prevăzută de Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993, inclusiv dispozițiilor de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului stabilind Codul Vamal Comunitar (15), în coroborare cu certificatul prevăzut la articolul 5 alineatul (1), în care se stipulează destinația autorizată și se specifică, dacă este cazul, tipul de prelucrare preconizat;

—	prin intermediul rețelei ANIMO, medicul veterinar oficial de la punctul de inspecție de frontieră informează autoritatea veterinară pe raza căreia se află unitatea de la locul de destinație a lotului cu privire la locul de origine și la locul de destinație al produsului;

—	la unitatea de la locul de destinație, produsele sunt supuse tratamentului prevăzut de legislația comunitară aplicabilă;

—

medicul veterinar oficial de la locul de destinație sau, în cazurile menționate în capitolul 10 din Anexa I a Directivei 92/118/CEE, medicul veterinar oficial responsabil de un depozit intermediar, este informat de către conducerea unității de destinație sau a depozitului intermediar cu privire la sosirea produsului la destinație și, la rândul său, notifică la sosire, în termen de 15 zile, medicului veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră care l-a informat cu privire la lot. Medicul respectiv efectuează controale periodice pentru a se asigura că produsele au ajuns la unitatea de destinație, verificând, în special, registrele de intrare.

(5) Dacă, fără a se aduce atingere prevederilor articolului 20, autoritatea competentă a postului de inspecție de frontieră de intrare este informată că produsele declarate ca fiind destinate unei unități autorizate nu au ajuns la destinație, autoritatea respectivă ia măsurile necesare cu privire la persoana care răspunde de lotul în cauză.

(6) Statele membre predau Comisiei lista unităților autorizate în conformitate cu alineatul (4) pentru produsele respective, conform prevederilor legislației comunitare aplicabile.

În cazul în care o unitate nu respectă cerințele de notificare, statul membru poate să retragă aprobarea respectivei unități și să aplice sancțiunile necesare corespunzătoare naturii riscului creat.

Comisia publică lista unităților autorizate și dispune să fie actualizată și transmisă statelor membre.

(7) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29 și în urma consultării autorităților vamale, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol.

Articolul 9

(1) Loturile destinate importului într-unul dintre teritoriile enumerate în anexa I ce ajung la un post de inspecție de frontieră dar sunt destinate importului via alt post de inspecție de frontieră situat fie pe același teritoriu, fie pe teritoriul altui stat membru, sunt supuse unui control al identității și unui control fizic la postul de inspecție de frontieră de destinație, cu condiția ca transportul să se efectueze pe apă sau pe calea aerului. La postul de inspecție de frontieră de intrare se respectă următoarele proceduri:

(a)

dacă lotul este transbordat de la un aparat de zbor la altul sau de pe o navă pe alta în sectorul vamal al aceluiași port sau aeroport, fie direct, fie după descărcarea pe chei sau pe pistă, pentru un interval de timp mai scurt decât cel minim menționat la litera (b), persoana responsabilă de încărcătură informează autoritatea competentă în această privință. În cazurile excepționale, când este amenințată sănătatea animală sau publică, autoritatea poate efectua un control al documentelor produselor pe baza certificatului sau a documentului sanitar veterinar de origine sau pe baza oricărui alt document original care însoțește lotul în cauză sau a unei copii legalizate a acestora;

(b)

dacă lotul este descărcat printr-o altă modalitate, el trebuie:

(i)

depozitat pentru o perioadă maximă și minimă, în condițiile determinate conform procedurii descrise la alineatul (2), sub supravegherea autorității competente, în sectorul vamal al portului sau aeroportului, până la reexpedierea pe cale maritimă sau aeriană către un alt post de inspecție de frontieră;

(ii)	supus unui control al documentelor produselor pentru documentele menționate la litera (a);

(iii)

supus, în mod excepțional, fără a aduce atingere articolului 20, unui control al identității și unui control fizic, dacă prezintă vreun pericol la adresa sănătății animale sau publice.

(2) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol.

(3) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate extinde aplicarea prevederilor prezentului articol la transportul feroviar.

Articolul 10

(1) La cererea, susținută de informațiile necesare, a unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia poate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, în anumite situații și în special în lumina rezultatelor controalelor anterioare, să reducă frecvența controalelor fizice asupra produselor pentru care condițiile de import sunt armonizate, adică produsele ce îndeplinesc următoarele trei condiții:

(a)	provin din țări terțe sau din regiuni ale acestora care oferă garanții sanitare veterinare satisfăcătoare în ceea ce privește controlul la punctul de origine al produselor destinate importului într-unul dintre teritoriile Comunității enumerate în anexa I;

(b)

în măsura în care legislația comunitară o cere, provin din unități de pe lista alcătuită conform Deciziei 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind elaborarea, pentru o perioadă de timp limitată, de liste provizorii cu unitățile din țările terțe de unde statele membre sunt autorizate să importe anumite produse de origine animală, produse din pește sau moluște bivalve vii (16), dintr-o unitate care a fost supusă unei inspecții comunitare sau naționale;

(c)	s-au eliberat pentru ele certificate de import.

(2) Anterior înaintării unei propuneri de acordare a unor astfel de derogări relative la produsele dintr-o țară terță anume, Comisia înaintează comitetului veterinar permanent un raport cu privire la țara terță respectivă, luând în considerare următoarele elemente:

(a)	garanțiile oferite de țara terță respectivă pentru întregul său teritoriu sau pentru o parte a acestuia în privința respectării cerințelor comunitare, inclusiv a celor de control al reziduurilor;

(b)	starea de sănătate a animalelor din țara terță respectivă;

(c)	informații privind starea generală de sănătate în țara respectivă;

(d)	natura măsurilor aplicate de țara terță pentru controlul și combaterea bolilor;

(e)	structura, competența, independența și calificarea serviciilor sanitare veterinare, precum și a altor servicii de profil;

(f)	respectarea standardelor minime stipulate de dreptul comunitar cu privire la igiena producției;

(g)	tipul de produs sau produse și potențialele sale (lor) riscuri pentru sănătate;

(h)

reglementările privind autorizarea anumitor substanțe și respectarea condițiilor impuse de Directiva 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării în creșterea vitelor a anumitor substanțe cu acțiune hormonală sau tireostatică, precum și a beta-agoniștilor (17), și a condițiilor impuse de Directiva 96/23/CE;

(i)	rezultatele vizitelor de inspecție comunitară sau națională;

(j)	rezultatele controalelor efectuate asupra importurilor;

(k)	o analiză a riscului prezentat datorită naturii produselor destinate importului, prezentării acestora sau mijlocului de transport utilizat.

(3) Fără a se aduce atingere alineatului (1), reducerea frecvenței controalelor se poate, de asemenea, negocia în cadrul unui acord de echivalență veterinară încheiat între Comunitate și o țară terță.

Acest tip de reduceri trebuie adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 29.

(4) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol.

Articolul 11

(1) Un stat membru autorizează, în numele tuturor statelor membre care sunt tranzitate, tranzitul loturilor dintr-o țară terță spre o altă țară terță, doar dacă:

(a)

aceste loturi provin dintr-o țară terță ale cărei produse nu au acces interzis pe teritoriile enumerate în Anexa I și sunt destinate unei alte țări terțe. Autoritatea competentă poate renunța la această cerință pentru transbordarea, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a), a loturilor dintr-un aparat de zbor în altul sau de pe o navă pe alta în interiorul sectorului vamal al aceluiași port sau aeroport, în scopul reexpedierii fără altă escală pe teritoriile enumerate în Anexa I, respectându-se criteriile generale stabilite în conformitate cu alineatul (4);

(b)	tranzitul respectiv a fost autorizat în prealabil de medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră din statul membru unde lotul ajunge inițial pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I;

(c)	persoana responsabilă de încărcătură se angajează în prealabil să reintre în posesia lotului dacă produsele în cauză sunt respinse și să le distrugă în conformitate cu articolul 17.

(2) Autorizarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)	loturile care se prezintă pentru tranzit la inspecția de frontieră sunt însoțite de documentele menționate la articolul 7 alineatul (1), precum și de traduceri legalizate ale acestora, dacă este cazul;

(b)

lotul de produse se prezintă la postul de inspecție de frontieră menționat pentru a putea fi supus controlului documentelor și controlului identității.

Autoritatea veterinară competentă pentru transportul maritim și aerian poate acorda derogări de la controlul documentelor și de la cel al identității dacă lotul:

—	nu este descărcat. În acest caz, fără a se aduce atingere prevederilor articolului 20, controalele documentelor se rezumă la examinarea certificatului de însoțire;

—	este transbordat în conformitate cu descrierea de la articolul 9 alineatul (1) litera (a), dintr-un aparat de zbor în altul sau de pe o navă pe alta în interiorul sectorului vamal al aceluiași port sau aeroport.

În cazuri excepționale, care prezintă un risc la adresa sănătății animale și publice, sau când se suspectează existența unor nereguli, trebuie efectuate controale fizice suplimentare;

(c)

în cazul traversării teritoriilor enumerate în Anexa I pe căile rutiere, feroviare sau fluviale, lotul respectiv:

—

este expediat sub supraveghere vamală, conform procedurii T1 prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, până la punctul de ieșire din Comunitate, însoțit de documentul prevăzut la alineatul (2) litera (a) și de certificatul menționat la articolul 5 alineatul (1), care precizează postul de inspecție de frontieră pe unde lotul iese din Comunitate;

—	este transportat, fără a fi descărcat sau divizat după părăsirea postului de inspecție de frontieră de sosire, în vehicule sau containere sigilate de autorități. Nu este permisă manipularea în timpul transportului;

—

părăsește Comunitatea printr-un post de inspecție de frontieră în decurs de maximum 30 de zile de la data plecării din postul de inspecție de frontieră de intrare, în afara cazurilor de acordare a unei derogări generale în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (4), când trebuie luate în considerare cazuri de depărtare geografică, corespunzător dovedite;

(d)	medicul veterinar oficial care autorizează transportul îl informează pe medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră de ieșire prin intermediul rețelei ANIMO;

(e)

medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră de ieșire declară, în certificatul menționat la articolul 5 alineatul (1), că lotul respectiv a părăsit Comunitatea și trimite o copie a documentului la postul de inspecție de frontieră de intrare prin fax sau pe altă cale.

În cazul în care medicul veterinar de la postul de inspecție de frontieră de intrare nu este anunțat cu privire la ieșirea produselor din spațiul comunitar în intervalul de timp specificat la a treia liniuță de la alineatul (2) litera (c), acesta sesizează autoritatea vamală competentă, care face investigațiile necesare pentru a determina destinația reală a produselor.

(3) Toate cheltuielile efectuate în scopul punerii în aplicare a prezentului articol sunt suportate de persoana responsabilă de încărcătură sau de reprezentantul acesteia, fără vreo plată din partea statului membru, în conformitate cu principiile derivate din articolul 1 al Directivei 85/73/CEE.

(4) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, sunt prevăzute norme detaliate privind aplicarea prezentului articol și, în special, schimbul de informații dintre punctele de inspecție de frontieră de intrare, respectiv ieșire.

Articolul 12

(1) Loturile provenind dint-o țară terță și având ca destinație o zonă liberă, un depozit franco sau un depozit vamal, conform Regulamentului (CEE) nr. 2913/92, pot fi admise la destinație de autoritatea competentă doar dacă persoana responsabilă de încărcătură a declarat în prealabil dacă produsele în cauză au ca destinație finală punerea în liberă circulație pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I sau dacă au o altă destinație finală ce trebuie declarată și dacă produsele îndeplinesc sau nu condițiile de import.

Fără o specificare clară a destinației finale a produselor, acestea sunt considerate a fi destinate punerii în liberă circulație pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I.

(2) Loturile de acest tip sunt supuse, la postul de inspecție de frontieră de intrare, controlului identității, controlului fizic și al documentelor pentru a se vedea dacă produsele întrunesc sau nu condițiile de import menționate.

Totuși, dacă în urma controlului documentelor reiese că produsele nu corespund cerințelor Comunității, nu este necesar un control fizic – decât în cazurile în care se suspectează existența unui risc pentru sănătatea animală și publică.

Aceste loturi sunt însoțite de documentele menționate la articolul 7 alineatul (1). Dacă este cazul, se atașează și traduceri legalizate ale documentelor.

(3) Dacă, în urma efectuării controalelor menționate la alineatul (2), se constată îndeplinirea condițiilor comunitare, medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră eliberează certificatul prevăzut la articolul 5 alineatul (1), alăturat documentelor vamale. Autoritățile veterinară și vamală competente de la postul de inspecție de frontieră autorizează intrarea într-un depozit dintr-o zonă liberă, un depozit franco sau un depozit vamal. Produsele respective sunt declarate corespunzătoare din punct de vedere veterinar pentru punerea ulterioară în liberă circulație.

(4) Dacă, în urma efectuării controalelor menționate la alineatul (2), se constată că produsele în cauză nu îndeplinesc condițiile comunitare, medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră eliberează certificatul prevăzut la articolul 5 alineatul (1), alăturat documentelor vamale. Autoritățile veterinară și vamală competente de la postul de inspecție de frontieră nu pot autoriza intrarea într-un depozit dintr-o zonă liberă, un depozit franco sau un depozit vamal, fără a aduce atingere prevederilor articolului 16, decât în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)	produsele nu provin dintr-o țară terță aflată sub interdicție, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (a) prima teză;

(b)

depozitele din zonele libere și depozitele franco sau cele vamale trebuie să fie autorizate de autoritatea competentă pentru depozitarea produselor. Pentru a obține această autorizație, ele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

—	să dispună de un spațiu închis cu puncte de intrare și ieșire aflate sub controlul permanent al administratorilor depozitului. Dacă depozitul se află pe teritoriul unei zone libere, întreaga zonă trebuie să fie închisă și aflată sub control vamal permanent;

—	să îndeplinească acele condiții de aprobare stipulate în legislația comunitară privind depozitele unde se stochează produsul sau produsele respective sau, dacă nu există legislație comunitară în acest domeniu, pe acelea stipulate în legislația națională;

—	să asigure înregistrarea zilnică a tuturor loturilor care intră sau ies din depozit, cu menționarea naturii și a cantității de produse pentru fiecare lot, precum și a numelui și adresei destinatarului. Aceste registre trebuie păstrate pe o perioadă de minimum trei ani;

—

să dispună de incinte de depozitare și/sau de camere frigorifice pentru depozitarea separată a produselor care nu respectă legislația veterinară.

Autoritatea competentă poate, totuși, pentru depozitele existente, să autorizeze depozitarea separată a acestor produse în aceeași incintă atunci când produsele care nu corespund standardelor comunitare sunt depozitate în incinte care pot fi închise;

—	să dețină incinte rezervate personalului care efectuează controalele veterinare.

În cazul în care controalele menționate la alineatul (2) atestă faptul că persoana responsabilă de încărcătură a făcut declarații false în ce privește prevederile alineatului (1), ea este obligată să distrugă produsele în conformitate cu articolul 17.

(5) Autoritățile competente iau toate măsurile pentru:

—	a asigura menținerea condițiilor necesare pentru aprobarea depozitelor;

—	a împiedica depozitarea produselor care nu corespund cerințelor veterinare comunitare în aceleași încăperi sau incinte cu produsele corespunzătoare;

—

a asigura controlul eficient al intrărilor și ieșirilor din depozit și supravegherea de către autoritatea veterinară în timpul orelor de acces. Ele trebuie să garanteze în primul rând că produsele neconforme cerințelor comunitare nu părăsesc încăperile sau incintele unde sunt depozitate fără acordul autorității competente;

—	a efectua toate controalele necesare pentru evitarea oricărei alterări, substituiri a produselor aflate în depozit sau modificări de ambalaj, de pregătire în vederea comercializării sau de prelucrare.

(6) Din rațiuni de sănătate publică sau animală, un stat membru poate să refuze accesul într-un depozit vamal, depozit franco sau într-o zonă liberă pentru produsele care nu corespund condițiilor prevăzute de legislația comunitară.

(7) Loturile nu pot fi introduse într-o zonă liberă, un depozit franco sau unul vamal, decât dacă sunt protejate de sigilii vamale.

(8) Loturile menționate la alineatul (4) pot părăsi o zonă liberă, un depozit franco sau unul vamal pentru a fi expediate într-o țară terță sau într-un depozit, în conformitate cu articolul 13, sau pentru a fi distruse, cu condiția ca:

—	expedierea către țara terță să se facă conform cerințelor articolului 11 alineatul (1) litera (c) și articolului 11 alineatul (2) literele (a), (c), (d) și (e);

—	transferul către un depozit în conformitate cu articolul 13 să fie obligatoriu însoțit de un formular de control vamal T1, iar în certificatul de însoțire prevăzut de același articol să se specifice denumirea și amplasarea depozitului;

—	transportul la un loc de distrugere să se efectueze în urma denaturării produselor.

Loturile respective sunt apoi expediate, în condiții care să asigure efectuarea transportului fără descărcarea bunurilor, sub supravegherea autorităților competente, în vehicule etanșe sau în containere sigilate de către autoritățile competente.

Aceste loturi nu pot fi transferate între depozitele prevăzute de prezentul articol.

(9) Toate cheltuielile rezultate din punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv costurile de inspecție și control prevăzute de acesta, sunt suportate de către persoana responsabilă de încărcătură sau de către reprezentantul ei, fără indemnizație din partea statului membru, conform principiilor ce derivă din articolul 1 al Directivei 85/73/CEE.

(10) Statele membre înaintează Comisiei o listă cuprinzând:

(a)	zonele libere, depozitele franco și depozitele vamale prevăzute la alineatul (4);

(b)	operatorii prevăzuți la articolul 13.

Comisia ia măsuri pentru publicarea listei de la litera (a) în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și trimite lista operatorilor de la litera (b) celorlalte state membre.

(11) În cazul în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatele (1)-(10) și în măsura în care aceste condiții sunt aplicabile depozitului, autoritatea competentă suspendă sau retrage aprobarea acordată în conformitate cu alineatul (4) litera (b). Ea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

Dacă se constată nereguli, provocate fie deliberat, fie datorită unor neglijențe grave, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația statului membru respectiv persoanei responsabile de transportul lotului, după ce acesta a părăsit depozitul.

(12) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului articol și în special a efectuării procedurilor de control la sosirea și la plecarea lotului în și din aceste zone sau depozite, a transportului loturilor între aceste zone sau depozite, precum și a modului de depozitare a produselor și a manipulărilor permise.

Articolul 13

(1) Operatorii care aprovizionează direct mijloacele de transport maritim internațional cu produsele prevăzute la articolul 12 alineatul (4), destinate alimentației personalului și a pasagerilor, pe lângă îndeplinirea cerințelor de la articolul 12 alineatele (1), (2) și (4) litera (a), de la liniuțele a doua, a treia și a patra ale alineatului (4) litera (b) și de la alineatele (5), (6), (7) și (9) trebuie, de asemenea:

(a)	să fie în prealabil autorizați ca operatori de către autoritatea competentă;

(b)	să se aprovizioneze cu produse care nu pot fi prelucrate decât dacă materia primă corespunde cerințelor comunitare;

(c)	să dețină localuri închise cu puncte de intrare și de ieșire aflate sub controlul permanent al persoanei responsabile. În cazul în care un depozit se află într-o zonă liberă, se aplică prevederile articolului 12 alineatul (4) litera (b), prima liniuță, teza a doua;

(d)	să se angajeze că nu vor destina produsele prevăzute la articolul 12 alineatul (4) consumului pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I;

(e)	să informeze autoritatea competentă în cel mai scurt timp posibil despre sosirea produselor la un depozit conform literei (c).

(2) Operatorii prevăzuți la alineatul (1) trebuie:

(a)

să efectueze livrări direct la bordul mijlocului de transport maritim sau într-un depozit aprobat special în portul de destinație, cu condiția să se ia măsuri pentru a se asigura faptul că produsele respective nu părăsesc sub nici o formă zona portului pentru o altă destinație. Transportul produselor de la depozitul de origine la portul de destinație trebuie să se desfășoare sub supraveghere vamală conform procedurii T1 prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și să fie însoțit de un certificat veterinar redactat în conformitate cu procedura de la alineatul (6);

(b)	să informeze în avans autoritatea competentă a zonei portuare a statului membru din care sunt livrate produsele, precum și autoritățile competente ale portului din statul membru de destinație, cu privire la data expedierii produselor, oferind detalii despre locul de destinație al acestora;

(c)	să aducă dovezi oficiale că produsele au atins destinația finală;

(d)	să păstreze un registru de intrări și ieșiri pentru o perioadă de minimum trei ani. Registrul trebuie să permită efectuarea controlului pe părți din loturile rămase în depozit.

(3) Operatorii trebuie să se asigure că nu furnizează navelor produse care nu sunt conforme cerințelor comunitare, cu excepția celor furnizate pasagerilor și echipajelor din afara zonelor costale din teritoriilor enumerate în Anexa I, conform reglementărilor naționale.

(4) Autoritatea competentă din zona portuară a statului membru din care se furnizează produsele informează autoritatea competentă a zonei portuare a statului membru de destinație cu privire la expediere și la locul de destinație al produselor, prin intermediul rețelei ANIMO, cel târziu în momentul expedierii produselor.

(5) În cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de prezentul articol, autoritatea competentă trebuie să retragă autorizația menționată la alineatul (1) litera (a). Ea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(6) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului articol și în special a procedurilor de control aplicabile la plecarea, transportul și livrarea produselor destinate livrării directe la bordul mijlocului de transport maritim, inclusiv a dovedirii faptului că produsele au ajuns la destinația legală.

Articolul 14

(1) Produsele pentru care tratamentul aprobat vamal sau utilizarea în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 sunt diferite de cele prevăzute la articolele 7 și 12 alineatul (3) din prezenta directivă sunt supuse, cu excepția cazurilor în care sunt distruse sau returnate, unui control al identității și unui control fizic, pentru a se stabili dacă respectă sau nu cerințele de import.

(2) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este cazul, norme detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 15

(1) Un stat membru autorizează reimportarea unui lot de produse de origine comunitară care a fost refuzat de o țară terță, dacă:

(a)

produsele sunt însoțite:

(i)

de certificatul original sau de o copie legalizată de către autoritatea competentă care a eliberat certificatul însoțitor al produselor, însoțit de detalii cu privire la motivele refuzului și de o garanție că s-au respectat condițiile de depozitare și transport al produselor care să afirme că produsele în cauză nu au fost supuse vreunei manipulări;

(ii)	în cazul containerelor sigilate, de un certificat de la transportator care să ateste că produsele nu au fost manipulate sau descărcate;

(b)	produsele în discuție sunt supuse controlului documentelor și controlului identității și, în cazurile prevăzute la articolul 20, controlului fizic;

(c)

lotul este returnat direct, în condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (4), la unitatea de origine din statul membru unde s-a emis certificatul și unde, dacă este vorba despre tranzitarea unui alt stat membru, a fost în prealabil autorizat de medicul veterinar oficial de la punctul de inspecție de frontieră al statului membru unde lotul ajunge inițial, pe unul dintre teritoriile comunitare enumerate în Anexa I, în numele tuturor statelor membre pe care lotul le tranzitează.

(2) Un stat membru nu se poate opune reintroducerii unui lot de produse de origine comunitară refuzat de o țară terță dacă autoritatea competentă care a emis certificatul original este de acord să reprimească lotul și dacă sunt îndeplinite condițiile stipulate la alineatul (2).

(3) În condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), produsele respective sunt expediate în condiții care să garanteze că transportul până la unitatea de origine se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8 alineatul (4), în mijloace de transport etanșe, identificate și sigilate de autoritatea competentă astfel încât sigiliile să se rupă la orice deschidere a containerelor.

(4) Medicul veterinar oficial care autorizează transportul informează autoritatea competentă cu privire la locul de destinație prin rețeaua ANIMO.

(5) Toate cheltuielile efectuate în temeiul prezentului articol, inclusiv costul inspecției și controalelor necesare aplicării prezentului articol, sunt suportate de către persoana responsabilă de încărcătură sau de către reprezentantul acesteia, fără vreo indemnizație din partea statului membru, conform principiilor ce derivă din articolul 1 al Directivei 85/73/CEE.

(6) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă norme detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 16

(1) Acest capitol nu se aplică produselor care:

(a)

fac parte din bagajul personal al călătorilor și sunt destinate consumului personal, în măsura în care cantitatea de produse nu depășește o cantitate ce este stabilită în conformitate cu alineatul (3) și cu condiția ca produsele să provină dintr-un stat membru, o țară terță sau o regiune a unei țări terțe menționate pe lista adoptată conform reglementărilor comunitare și din care importurile nu sunt interzise;

(b)

sunt trimise sub formă de loturi mici persoanelor private, cu condiția ca produsele să nu fie importate printr-un schimb comercial, cantitatea trimisă să nu depășească o cantitate ce este stabilită în conformitate cu alineatul (3) și produsele să provină dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țăriterțe menționată pe lista adoptată conform reglementărilor comunitare și din care importurile nu sunt interzise;

(c)

se află la bordul mijloacelor de transport internațional și sunt destinate consumului echipajului și pasagerilor, cu condiția să nu fie introduse pe unul dintre teritoriile enumerate în Anexa I.

În cazul descărcării acestor produse sau a deșeurilor menajere provenite de la ele, acestea trebuie distruse. Totuși, nu este necesară distrugerea produselor atunci când ele sunt transferate direct de pe un mijloc de transport internațional pe altul, în același port și sub supraveghere vamală;

(d)

au fost supuse, în cazurile în care este vorba de cantități ce nu depășesc cifra ce va fi stabilită în conformitate cu alineatul (3), unui tratament termic într-un container sigilat ermetic, cu o valoare F0 mai mare sau egală cu 3,00 și:

(i)	fac parte din bagajul personal al călătorilor și sunt destinate consumului personal;

(ii)	sunt trimise sub formă de loturi mici persoanelor private, cu condiția ca produsele să nu fie importate printr-un schimb comercial;

(e)	sunt trimise ca probe comerciale sau sunt destinate expozițiilor, cu condiția să nu aibă ca destinație comercializarea și să fi fost în prealabil autorizate în scopul respectiv de către autoritatea competentă;

(f)

sunt destinate anumitor studii sau analize, în măsura în care se poate determina, la o inspecție oficială, că aceste produse nu sunt furnizate pentru consumul uman și că, la închiderea expoziției sau la încheierea respectivelor studii sau analize, aceste produse, cu excepția cantităților utilizate pentru analize, sunt distruse sau reexpediate în anumite condiții prevăzute de autoritatea competentă.

În cazurile menționate la litera (e), dar și în acest caz, statul membru de destinație se asigură că produsele respective nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost importate pe teritoriul său.

(2) Alineatul (1) nu afectează reglementările aplicabile cărnii proaspete și produselor din carne în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de inspecție sanitară și veterinară legate de importul de animale din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, de carne proaspătă și produse pe bază de carne provenite din țări terțe (18).

(3) Comisia stabilește normele de aplicare și în special limitele de greutate pentru diferitele produse care pot intra sub incidența derogărilor prevăzute la alineatul (1), în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29.

Articolul 17

(1) Loturile care au fost introduse pe unul dintre teritoriile comunitare fără a fi prezentate pentru controale veterinare conform prevederilor articolelor 3 și 4 sunt confiscate și autoritatea competentă dispune fie distrugerea lor în conformitate cu alineatul (2) litera (b), fie reexpedierea lor, în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

(2) Dacă controalele menționate de prezenta directivă dovedesc autorității competente că produsele nu satisfac condițiile de import sau dacă aceste controale dezvăluie o neregulă, autoritatea competentă, în urma consultării persoanei responsabile de lot sau a reprezentantului acesteia, decide:

(a)

fie să reexpedieze produsul în afara teritoriilor enumerate în Anexa I de la același post de inspecție de frontieră spre o destinație stabilită în acord cu persoana responsabilă de încărcătură, utilizându-se același mijloc de transport, într-un interval de maximum 60 de zile, atunci când rezultatele inspecției veterinare și cerințele de sănătate nu exclud această posibilitate.

În acest caz, medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră trebuie:

—	să inițieze procedura de informare prevăzută la prima liniuță a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 92/438/CEE;

—	să anuleze, conform unor măsuri ce sunt adoptate de către Comisie conform procedurii prevăzute la alineatul (7), certificatele veterinare sau documentele ce însoțesc produsele respinse, astfel încât să fie imposibilă reintroducerea acestora printr-un alt post de inspecție de frontieră;

(b)

fie, dacă nu este posibilă reexpedierea sau dacă termenul de 60 de zile menționat la litera (a) a expirat sau dacă persoana responsabilă de încărcătură își exprimă acordul imediat, să distrugă produsele în localuri destinate acestei acțiuni, cât mai aproape de postul de inspecție de frontieră, în conformitate cu Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 stabilind reglementările veterinare privind eliminarea și prelucrarea reziduurilor animale, comercializarea lor și protecția împotriva agenților patogeni în furaje de origine animală sau derivate din pește (19).

Până la reexpedierea produselor menționate la prezenta literă sau până la confirmarea motivelor respingerii, autoritățile competente depozitează produsele în cauză, sub supravegherea autorității competente, pe cheltuiala persoanei responsabile de lot.

(3) Prevederile articolelor 23 și 24 se aplică atunci când controalele menționate la alineatele (1) și (2) dovedesc comiterea unei încălcări grave sau repetate a legislației veterinare comunitare.

(4) Alineatul (2) nu se aplică dacă autoritatea competentă a eliberat o autorizație care să permită utilizarea produselor în conformitate cu Directiva 90/667/CEE, cu condiția ca produsele respective să nu prezinte vreun risc pentru sănătatea publică sau animală.

(5) Persoana responsabilă de încărcătură sau reprezentantul acesteia suportă costurile aferente procesului de reexpediere sau distrugere a lotului sau utilizării produsului în alte scopuri.

Mai mult, dacă se constată că o neregulă este rezultatul unei neglijențe grave sau este o încălcare deliberată, statul membru trebuie să aplice sancțiunile prevăzute de legislația națională asupra persoanei responsabile de lot.

(6) Se aplică dispozițiile Deciziei 92/438/CEE.

(7) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este cazul, norme detaliate pentru punerea în aplicare a alineatelor (1)-(3), în special în ceea ce privește uniformizarea criteriilor de evaluare pentru luarea deciziei de refuz, confiscare sau distrugere.

Articolul 18

Comisia, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, pe baza planurilor menționate la al doilea alineat, adoptă reglementările care se aplică importurilor în anumite regiuni ale teritoriilor enumerate în Anexa I, pentru a ține seama de constrângerile specifice impuse de aceste teritorii, în special de distanța dintre ele și partea continentală a teritoriului comunitar.

În acest sens, Republica Franceză și Republica Elenă predau Comisiei un plan care să precizeze, în cazul special al teritoriilor franceze de peste mare și al anumitor insule și grupuri de insule, natura controalelor ce se efectuează la importurile spre aceste regiuni de produse provenind din țări terțe, luând în considerare constrângerile geografice specifice acestor teritorii.

Aceste planuri precizează controalele efectuate pentru a împiedica reexpedierea produselor introduse în aceste teritorii spre alte părți ale teritoriului Comunității, cu excepția cazului în care regiunile respective îndeplinesc cerințele legislației veterinare comunitare.

Articolul 19

(1) În conformitate cu procedura descrisă la articolul 29, Comisia elaborează o listă a produselor din plante care, în special datorită destinației lor ulterioare, pot prezenta riscul răspândirii bolilor infecțioase sau contagioase la animale și care, din acest motiv, sunt supuse controalelor veterinare prevăzute de prezenta directivă, în special celor menționate la articolul 4, astfel încât să se verifice originea și destinația prestabilită a respectivelor produse din plante.

Conform aceleiași proceduri, se stabilesc următoarele:

—	condițiile de sănătate animală care trebuie respectate de țările terțe și garanțiile care trebuie oferite, în special natura oricărei prelucrări eventual impuse de starea lor de sănătate animală;

—	o listă cu țările terțe care, în lumina garanțiilor, pot fi autorizate să exporte spre Comunitate produsele din plante menționate la primul alineat;

—	orice procedee specifice de inspecție, în special cu privire la prelevarea de probe, aplicabile acestor produse, mai ales în cazul importurilor de produse în vrac.

(2) Produsele proaspete din pește, descărcate imediat de pe un vas de pescuit ce arborează steagul unei țări terțe, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1093/94 al Consiliului din 6 mai 1994 stabilind condițiile în care vasele de pescuit din țări terțe pot să-și descarce direct captura și să o comercializeze în porturile Comunității (20), înainte de a putea fi importată în vreunul dintre teritoriile enumerate în Anexa I, se supun controalelor veterinare prevăzute pentru peștele debarcat imediat de vasele de pescuit care arborează steagul unui stat membru.

Totuși, prin derogare de la articolul 3 alineatul (2), un stat membru poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29, să fie autorizat să efectueze controalele prevăzute de prezenta directivă, în cazul tonului refrigerat sau congelat, care nu a fost decapitat sau eviscerat în prealabil, debarcat direct de pe un vas aparținând societăților cu capital mixt înregistrate conform dispozițiilor comunitare aplicabile, cu condiția ca:

—	autoritatea competentă a celui mai apropiat post de inspecție de frontieră să efectueze aceste controale în unitatea industrială de destinație aprobată să prelucreze respectivele produse;

—	unitatea de prelucrare să fie situată la maximum 75 de km de postul de inspecție de frontieră;

—	produsele să fie transferate de la locul de debarcare la unitatea de prelucrare sub control vamal, în conformitate cu procedura stabilită la prima liniuță a articolului 8 alineatul (4).

(3) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se pot acorda derogări de la prevederile articolului 6 alineatul (1) litera (b) și, în ceea ce privește personalul responsabil cu efectuarea controalelor și eliberarea certificatelor, de la prevederile articolul 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (1), pentru posturile de inspecție de frontieră unde se prezintă lotul de pește, conform Directivei 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 stabilind condițiile de sănătate veterinare de producere și comercializare a produselor pescărești (21).

Articolul 20

(1) Fără a se aduce atingere prevederilor prezentului capitol, medicul veterinar oficial sau autoritatea competentă, dacă suspectează încălcarea legislației veterinare sau există îndoieli cu privire la:

(a)	identitatea sau destinația reală a produsului;

(b)	conformitatea produsului cu garanțiile stipulate de legislația referitoare la tipul respectiv de produs;

(c)	îndeplinirea garanțiilor de sănătate animală sau publică prevăzute de legislația comunitară,

efectuează orice controale veterinare pe care medicul veterinar sau autoritatea le consideră necesare pentru a confirma sau infirma suspiciunea.

Produsele controlate trebuie să rămână sub supravegherea autorității competente până la obținerea rezultatelor controalelor.

Dacă suspiciunile sunt confirmate, se intensifică controalele asupra produselor având aceeași origine, în conformitate cu prevederile articolului 17 alineatul (3).

(2) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este cazul, reguli detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 21

(1) Republica Austria dispune de o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de Aderare pentru punerea în aplicare a sistemului de control prevăzut de prezentul capitol. Pe parcursul acestei perioade de tranziție, Austria aplică măsurile ce sunt adoptate înaintea datei de intrare în vigoare a Tratatului de Aderare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29. Aceste măsuri asigură efectuarea tuturor controalelor necesare, cât mai aproape posibil de frontiera exterioară a Comunității.

(2) Republica Finlanda dispune de o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de Aderare pentru punerea în aplicare a sistemului de control prevăzut de prezentul capitol. Pe parcursul acestei perioade de tranziție, Finlanda aplică măsurile ce sunt adoptate înaintea datei de intrare în vigoare a Tratatului de Aderare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29. Aceste măsuri asigură efectuarea tuturor controalelor necesare, cât mai aproape posibil de frontiera exterioară a Comunității.

(3) La cererea unui stat membru, se poate renunța la cerințele din Anexa II a opta liniuță, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, în cazul posturilor de inspecție de frontieră situate la granița statelor candidate, pentru o perioadă de doi ani începând cu data de 1 iulie 1999.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII DE PROTECȚIE

Articolul 22

(1) Dacă, pe teritoriul unei țări terțe, izbucnește sau se răspândește o boală menționată de Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea bolilor animalelor în interiorul Comunității (22), o zoonoză sau o altă boală, fenomen ori circumstanță ce poate constitui o amenințare gravă pentru sănătatea animală sau publică, sau dacă orice altă rațiune gravă de sănătate animală sau publică justifică acest lucru, în special în lumina constatărilor medicilor veterinari experți comunitari ori a controalelor efectuate la un post de inspecție de frontieră, Comisia, acționând din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, adoptă fără întârziere, în funcție de gravitatea situației, una dintre următoarele măsuri:

—	suspendarea oricărui import din țara terță respectivă sau din regiunea țării terțe respective și, dacă este necesar, din țara terță de tranzit;

—	stabilirea unor condiții speciale cu privire la produsele ce provin din țara terță respectivă sau dintr-o regiune a acesteia;

—	elaborarea, pe baza constatărilor reale, a unor norme de control adecvate, cu scopul specific de a depista riscurile pentru sănătatea publică sau animală și, în funcție de rezultatul controalelor respective, creșterea frecvenței controalelor fizice.

(2) Dacă oricare dintre controalele prevăzute de prezenta directivă dovedește că un lot de produse poate constitui un pericol pentru sănătatea animală sau umană, autoritatea veterinară competentă ia de urgență următoarele măsuri:

—	confiscarea și distrugerea lotului respectiv;

—	informarea imediată a celorlalte posturi de inspecție de frontieră și a Comisiei cu privire la constatările sale și la originea produselor, în conformitate cu Decizia 92/438/CEE.

(3) În cazul prevăzut la alineatul (1), Comisia poate lua măsuri provizorii de protecție în legătură cu produsele menționate la articolele 11, 12 și 13.

(4) Reprezentanții Comisiei pot efectua o vizită imediată în țara terță în cauză.

(5) Dacă un stat membru informează în mod oficial Comisia despre necesitatea luării de măsuri de protecție, iar aceasta din urmă nu aplică dispozițiile alineatelor (1)-(3) sau nu informează comitetul veterinar permanent în conformitate cu alineatul (6), acel stat membru poate lua măsuri de protecție temporare în privința produselor în discuție.

În cazul în care un stat membru ia măsuri de protecție temporare cu privire la o țară terță sau o unitate aflată într-o țară terță, în temeiul prezentului alineat, el informează și celelalte state membre și Comisia în această privință, în cadrul comitetului veterinar permanent.

În termen de 10 zile lucrătoare, comitetul veterinar permanent se autosesizează, în conformitate cu articolul 28, în vederea extinderii, modificării sau abrogării prevederilor alineatelor (1) și (3). Procedura prevăzută la articolul 28 poate, de asemenea, să fie utilizată pentru adoptarea deciziilor necesare, inclusiv a celor legate de circulația intracomunitară a produselor și de tranzit.

(6) Deciziile de modificare, abrogare sau extindere a prevederilor alineatelor (1), (2), (3) și (5) sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 28.

(7) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este cazul, norme detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

CAPITOLUL III

INSPECȚII ȘI CONTROALE

Articolul 23

(1) Ori de câte ori aplicarea uniformă a cerințelor prezentei directive o cere, experții veterinari ai Comisiei pot, în colaborare cu autoritățile competente, să:

(a)	verifice dacă statele membre respectă cerințele respective;

(b)	efectueze controale la fața locului pentru a se asigura de efectuarea controalelor în conformitate cu prezenta directivă.

(2) Un stat membru pe teritoriul căruia are loc o inspecție furnizează experților veterinari ai Comisiei tot sprijinul de care aceștia au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

Rezultatele controalelor trebuie discutate cu autoritatea competentă a statului membru respectiv înainte de redactarea și transmiterea raportului final.

(3) În cazul în care Comisia consideră că rezultatele controalelor justifică acest lucru, Comisia prezintă situația în cadrul comitetului veterinar permanent. Comisia poate adopta deciziile necesare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 28.

(4) Comisia monitorizează evoluția evenimentelor; în lumina acestei evoluții și în conformitate cu procedura stabilită la articolul 28, Comisia poate modifica sau abroga deciziile menționate la alineatul (5).

(5) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este necesar, norme detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 24

(1) În cazul în care controalele prevăzute de prezenta directivă oferă temeiuri pentru a crede că legislația veterinară comunitară a fost grav sau repetat încălcată, autoritatea competentă ia următoarele măsuri privind produsele cu utilizare sau origine necorespunzătoare:

—	informează Comisia cu privire la natura produselor utilizate și la lotul respectiv; Comisia informează toate posturile de inspecție de frontieră;

—

statele membre efectuează controale mai severe asupra tuturor loturilor de produse cu aceeași origine. În special următoarele 10 loturi cu aceeași origine trebuie sechestrate și trebuie depusă la postul de inspecție de frontieră o sumă pentru costurile inspecției ce cuprinde un control fizic, prelevarea de probe și testele de laborator prevăzute în Anexa III.

Când aceste controale suplimentare confirmă nerespectarea legislației comunitare, lotul necorespunzător sau o parte a acestuia trebuie eliminate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) literele (a) și (b);

—	Comisia este informată cu privire la rezultatele controalelor mai severe și, pe baza acestor informații, face toate investigațiile necesare pentru identificarea motivelor și originii infracțiunilor constatate.

(2) În cazurile în care controalele dovedesc depășirea nivelului maxim de reziduuri, se recurge la controalele menționate la a doua liniuță a alineatului (1).

(3) În cazul în care, în cazul țărilor terțe care au semnat acorduri de echivalare cu Comunitatea sau al țărilor terțe ale căror loturi sunt mai rar controlate, Comisia, în urma consultării autorităților competente din țara terță în cauză, concluzionează că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile și nu a respectat garanțiile date de planurile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) din Directiva 96/23/CE și nu mai permite țării respective, în conformitate cu procedura stipulată la articolul 29 din prezenta directivă, să beneficieze de controale mai puțin frecvente pentru produsele în cauză până când țara respectivă își remediază neregulile. Aceeași procedură se aplică pentru retragerea suspendării.

Dacă este nevoie, o delegație comunitară cuprinzând experți din statele membre vizitează țara respectivă, pe cheltuiala acesteia, pentru a verifica dacă a luat măsurile necesare și dacă este, deci, îndreptățită să beneficieze din nou de acordurile mai sus menționate.

Articolul 25

(1) Dacă, pe baza controalelor efectuate la punctul de comercializare al produselor, o autoritate competentă dintr-un stat membru consideră că dispozițiile prezentei directive nu sunt îndeplinite la un post de inspecție de frontieră sau într-un depozit vamal, o zonă liberă sau un depozit franco, menționate la articolul 12, dintr-un alt stat membru, ea ia imediat legătura cu autoritatea competentă a celui de-al doilea stat.

Acesta din urmă ia toate măsurile ce se impun și informează autoritatea competentă a primului stat membru cu privire la natura controalelor efectuate, la deciziile luate și la motivele acestor decizii.

În cazul în care autoritatea competentă a primului stat membru consideră că măsurile luate sunt insuficiente, ea analizează, împreună cu autoritatea competentă a statului respectiv, modalitățile și mijloacele de remediere a situației, vizitând, dacă este necesar, statul membru respectiv.

Atunci când controalele menționate la primul paragraf dovedesc încălcarea repetată a prezentei directive, autoritatea competentă a statului membru de destinație informează atât Comisia, cât și autoritățile competente ale celorlalte state membre în această privință.

La cererea autorității competente a statului membru de destinație sau din proprie inițiativă și ținând cont de tipul de infracțiune semnalat, Comisia poate:

—	să trimită, în colaborare cu autoritățile naționale competente ale statului membru respectiv, o echipă de inspecție în acesta din urmă;

—	să solicite autorității competente să intensifice controalele efectuate la postul de inspecție de frontieră, la depozitul vamal, cel franco sau în zona liberă respectivă.

Până la aflarea concluziilor Comisiei, statul membru implicat trebuie, la cererea statului membru de destinație, să intensifice controalele efectuate la postul de inspecție de frontieră, la depozitul vamal, cel franco sau în zona liberă respectivă.

Statul membru de destinație poate, în ceea ce-l privește, să-și intensifice controalele asupra produselor provenind din respectiva sursă.

La cererea unuia dintre cele două state membre implicate - atunci când neregulile sunt confirmate de inspecția menționată la prima liniuță a celui de-al cincilea paragraf - Comisia are obligația ca, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 28, să ia măsurile corespunzătoare. Aceste măsuri trebuie confirmate sau revizuite conform aceleiași proceduri, în cel mai scurt timp posibil.

(2) Dreptul la recurs împotriva deciziilor autorităților competente existent, conform legislației în vigoare, în statele membre, nu este afectat de prezenta directivă.

Deciziile luate de autoritatea competentă și motivele acestor decizii sunt comunicate persoanei responsabile de lot interesate sau reprezentantului acesteia.

Dacă persoana responsabilă de încărcătură interesată sau reprezentantul acesteia solicită acest lucru, deciziile mai sus menționate și motivele acestora îi sunt transmise în scris, însoțite de detalii asupra căilor de recurs care îi sunt disponibile conform legislației în vigoare în statul membru care efectuează controalele, precum și asupra procedurii și termenelor aplicabile.

(3) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă norme detaliate de punere în aplicare a prezentului articol.

Articolul 26

(1) Fiecare stat membru elaborează un program pentru schimbul de funcționari abilitați să efectueze controale asupra produselor provenind din țări terțe.

(2) Comisia, împreună cu statele membre, coordonează programele menționate la alineatul (1), în cadrul comitetului veterinar permanent.

(3) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a programelor rezultate din coordonarea menționată la alineatul (2).

(4) În fiecare an, în cadrul comitetului veterinar permanent, pe baza rapoartelor alcătuite de statele membre, se analizează punerea în aplicare a programelor.

(5) Statele membre au în vedere de experiența dobândită, pentru a îmbunătăți și a dezvolta programele de schimburi.

(6) Pentru promovarea dezvoltării eficiente a programelor de schimburi, se impune acordarea unei contribuții financiare din partea Comunității. Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile din domeniul veterinar (23) prevede reguli detaliate pentru contribuția financiară comunitară și pentru suma estimată ca incasabilă din bugetul Comunității.

(7) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, se adoptă, dacă este necesar, norme detaliate pentru punerea în aplicare a alineatelor (1), (4) și (5).

Articolul 27

Statele membre se asigură că medicii veterinari oficiali repartizați la posturile de inspecție de frontieră participă, obligatoriu, la programele speciale de pregătire prevăzute de prezentul articol.

Comisia, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29, elaborează linii directoare pentru acest tip de programe.

Comisia organizează, cel puțin o dată pe an, seminarii pentru coordonatorii programelor, pentru a se asigura colaborarea dintre ei.

Punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul articol se finanțează conform Titlului III din Decizia 90/424/CEE.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 28

Atunci când se recurge la procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul veterinar permanent instituit prin Decizia 68/361/CEE (24) a Consiliului ia decizii în conformitate cu regulile stabilite la articolul 17 din Directiva 89/662/CEE.

Articolul 29

Atunci când se recurge la procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul veterinar permanent ia decizii în conformitate cu normele stabilite la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE.

Articolul 30

Anexele II și III pot fi completate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29.

Articolul 31

Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor ce rezultă din reglementările vamale.

Articolul 32

Statele membre pot recurge la asistență financiară comunitară prevăzută la articolul 38 din Decizia 90/424/CEE pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 33

Directiva 90/675/CEE se abrogă începând cu data de 30 iunie 1999.

Actele adoptate în temeiul Directivei 90/675/CEE trebuie să rămână în vigoare până când se adoptă, în temeiul prezentei directive, dispozițiile menite să le înlocuiască.

Orice document adoptat în temeiul prezentei directive trebuie, dacă este cazul, să specifice data de la care dispozițiile sale înlocuiesc dispozițiile corespunzătoare din actul adoptat în temeiul Directivei 90/675/CEE.

Referirile la directiva abrogată sunt interpretate ca referiri la prezenta directivă și se corelează conform tabelului din Anexa IV.

Articolul 34

(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 iulie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu data de 1 iulie 1999.

În momentul adoptării respectivelor dispoziții de către statele membre, acestea conțin o referire la prezenta directivă sau conțin o asfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei i se aduc la cunoștință de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 35

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 36

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 1997.

Pentru Consiliu

Președintele

F. BODEN

(1) JO C 285, 23.8.1997, p. 7.

(2) JO C 85, 17.3.1997, p. 76.

(3) JO C 66, 3.3.1997, p. 43.

(4) JO L 373, 31.12.1990, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

(5) JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

(6) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE.

(7) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 17, 21.1.1997, p. 1).

(8) JO L 243, 25.8.1992, p. 27. Decizie modificată de Actul de Aderare din 1994.

(9) JO L 62, 15.3.1993. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/90/CE (JO L 13, 16.1.1997, p. 24).

(10) JO L 9, 15.1.1993, p. 33. Decizie modificată ultima dată de Decizia 96/32/CE (JO L 9, 12.1.1996, p. 9).

(11) JO L 331, 17.11.1992, p. 16.

(12) JO L 32, 5.2.1985, p. 14. Directivă modificată ultima dată de Directiva 97/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

(13) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.

(14) JO L 268, 14.9.1992, p. 35. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/23/CE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

(15) JO L 253, 11.10.1993, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1427/97 (JO L 196, 24.7.1997, p. 31).

(16) JO L 243, 11.10.1995, p. 17. Decizie modificată ultima dată de Decizia 97/34/CE (JO L 13, 16.1.1997, p. 33).

(17) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.

(18) JO L 302, 31.12.1972, p. 28. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/91/CE (JO L 13, 16.1.1997, p. 27).

(19) JO L 363, 27.12.1990, p. 51. Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.

(20) JO L 121, 12.5.1994, p. 3.

(21) JO L 268, 24.9.1991, p. 15. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/23/CE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

(22) JO L 378, 31.12.1982, p. 58. Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.

(23) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie modificată ultima dată de Decizia 94/370/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 31).

(24) JO L 255, 18.10.1968, p. 23.

ANEXA I

Teritoriile prevăzute la articolul 1

1.	Teritoriul Regatului Belgiei

2.	Teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepția Insulelor Feroe și a Groenlandei

3.	Teritoriul Republici Federale Germania

4.	Teritoriul Regatului Spaniei, cu excepția teritoriilor Ceuta și Melilla

5.	Teritoriul Republicii Elene

6.	Teritoriul Republicii Franceze

7.	Teritoriul Irlandei

8.	Teritoriul Republicii Italiene

9.	Teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului

10.	Teritoriul Regatului Țărilor de jos în Europa

11.	Teritoriul Republicii Portugheze

12.	Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

13.	Teritoriul Republicii Austria

14.	Teritoriul Republicii Finlanda

15.	Teritoriul Regatului Suediei

ANEXA II

CONDIȚII DE APROBARE A POSTURILOR DE INSPECȚIE DE FRONTIERĂ

Pentru a obține aprobarea Comunității, posturile de inspecție de frontieră trebuie să dispună de:

—	personalul necesar pentru controlul documentelor (certificate de sănătate publică și sănătate animală sau orice alt document stipulat de legislația comunitară) ce însoțesc produsele;

—

un număr suficient, raportat la cantitatea de produse ce trece prin postul de inspecție de frontieră, de personal veterinar și auxiliar special instruit să efectueze controale asupra conformității produselor cu documentelor însoțitoare, precum și controale fizice sistematice ale fiecărui lot de produse;

—	personal suficient pentru a preleva și a pregăti probe aleatorii din loturile de produse prezentate la un anumit post de inspecție de frontieră;

—	spații suficient de mari care să fie puse la dispoziția personalului responsabil cu controalele veterinare;

—	incinte igienice adecvate și dotări pentru efectuarea analizelor de rutină pentru prelevarea probelor în conformitate cu prezenta directivă;

—	incinte igienice adecvate și dotări pentru prelevarea și pregătirea probelor pentru controalele de rutină prevăzute de reglementările comunitare (norme microbiologice);

—	serviciile unui laborator specializat care poate efectua analize speciale ale probelor prelevate la post;

—	incinte și depozite frigorifice pentru depozitarea porțiunilor din loturi destinate analizelor și a produselor a căror punere în liberă circulație nu a fost autorizată de medicul veterinar șef al postului de inspecție de frontieră;

—	echipament adecvat pentru schimbul rapid de informații, în special cu alte posturi de inspecție de frontieră (prin sistemul computerizat prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE sau proiectul Shift);

—	serviciile unui amplasament calificat să efectueze tratarea prevăzută de Directiva 90/667/CEE.

ANEXA III

Controlul fizic al produselor

Scopul controlului fizic al produselor animale este să asigure că produsele îndeplinesc în continuare scopul menționat în certificatul sau documentul veterinar; garanțiile de origine oferite de țara terță trebuie, deci, verificate, pentru a asigura că transportul ulterior al produselor nu a afectat starea originală certificată, prin următoarele metode:

(a)	examen organoleptic: miros, culoare, consistență, gust;

(b)	teste fizice sau chimice simple: tăiere, topire, gătire;

(c)	teste de laborator pentru detectarea: reziduurilor; agenților patogeni; agenților de contaminare; probelor alterării.

Indiferent de tipul de produs, se efectuează următoarele verificări:

(a)	un control al condițiilor și mijloacelor de transport pentru identificarea în special a oricăror deficiențe sau întreruperi ale sistemului frigorific;

(b)	se compară greutatea reală a lotului cu cea indicată pe certificatul sau documentul veterinar, cântărindu-se întregul lot, dacă este cazul;

(c)	verificarea ambalajelor și a tuturor marcajelor (ștampile, etichete) de pe acestea pentru a stabili dacă sunt în conformitate cu legislația comunitară;

(d)	se verifică temperatura stabilită de legislația comunitară pentru a se asigura respectarea acesteia în timpul transportului;

(e)

înainte de testele organoleptice, fizice, chimice și de laborator se examinează un întreg set de pachete sau de probe, în cazul produselor în vrac.

Testele trebuie efectuate asupra unei întregi game de probe prelevate din întregul lot, care poate fi parțial descărcat, dacă este cazul, pentru a se asigura testarea tuturor părților sale.

Examinarea trebuie să acopere 1 % dintre obiectele sau pachetele dintr-un lot, de la minimum două obiecte/pachete la maximum zece.

Totuși, în funcție de produse și de condiții, autoritățile veterinare pot insista să se efectueze controale mai ample.

În cazul mărfii în vrac, sunt prelevate cel puțin cinci probe din diferite părți ale lotului;

(f)

atunci când se aplică teste aleatorii de laborator, care nu pot oferi rezultate imediate, și nu există nici un pericol imediat pentru sănătatea publică și animală, lotul trebuie avizat.

Totuși, dacă s-au efectuat teste de laborator datorită suspectării existenței unei nereguli sau dacă testele anterioare au dat rezultate pozitive, loturile nu pot primi avizul decât atunci când rezultatul testelor este negativ;

(g)

mijlocul de transport trebuie descărcat în întregime în următoarele cazuri:

—	încărcarea s-a făcut de așa manieră încât nu permite accesul la întregul lot prin descărcare parțială;

—	controlul probelor a evidențiat nereguli;

—	lotul anterior a prezentat nereguli;

—	medicul veterinar oficial suspectează existența unor nereguli.

(h)	odată terminat controlul fizic, autoritatea competentă trebuie să certifice controlul închizând și ștampilând oficial toate pachetele deschise și resigilând toate containerele, numărul sigiliilor fiind trecut în documentul de trecere a frontierei.

ANEXA IV

TABELUL CORESPONDENȚELOR

Directiva 90/675/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2) litera (a)	Articolul 2 alineatul (2) litera (a)
Articolul 2 alineatul (2) litera (b)	Articolul 2 alineatul (2) litera (b)
Articolul 2 alineatul (2) litera (c)	Articolul 2 alineatul (2) litera (c)
Articolul 2 alineatul (2) litera (d)	Articolul 2 alineatul (2) litera (d)
Articolul 2 alineatul (2) litera (e)	Articolul 2 alineatul (2) litera (e)
Articolul 2 alineatul (2) litera (f)	Articolul 2 alineatul (2) litera (f)
Articolul 2 alineatul (2) litera (g)	Articolul 2 alineatul (2) litera (g)
Articolul 2 alineatul (2) litera (h)	Articolul 2 alineatul (2) litera (k)
Articolul 3	-
Articolul 4	-
Articolul 5	Articolul 12
Articolul 6	Articolul 13
Articolul 7	-
Articolul 8 alineatul (1)	-
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (4) litera (b)
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 10
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 6
Articolul 10	-
Articolul 11	-
Articolul 12	Articolul 11
Articolul 13	Articolul 14
Articolul 14	Articolul 16
Articolul 15	-
Articolul 16	Articolul 17
Articolul 17	Articolul 18
Articolul 18	Articolul 19
Articolul 18 litera (a)	Articolul 21
Articolul 19	Articolul 22
Articolul 20	Articolul 23
Articolul 21	Articolul 25
Articolul 22	Articolul 26
Articolul 23	Articolul 28
Articolul 24	Articolul 29
Articolul 25	Articolul 30
Articolul 26	Articolul 31
Articolul 27	-
Articolul 28	-
Articolul 29	-
Articolul 30	-
Articolul 31	Articolul 32
Articolul 32	Articolul 34
Articolul 33	Articolul 36
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
-	Anexa III