31996L0079

DIRECTIVA 96/79/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 16 decembrie 1996

privind protecția pasagerilor din autovehicule în caz de coliziune frontală, precum și de modificare a Directivei 70/156/CEE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), în special articolul 13 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (4),

întrucât este necesară o armonizare totală a specificațiilor tehnice pentru autovehicule cu scopul de a asigura buna funcționare a pieței interne;

întrucât, în scopul reducerii numărului victimelor accidentelor de circulație în Europa, este necesară introducerea de măsuri legislative pentru a ameliora, pe cât posibil, protecția ocupanților autovehiculelor în caz de coliziune frontală; întrucât prezenta directivă stabilește prevederi pentru încercările de coliziune frontală, în special criterii biomecanice, în scopul garantării unui nivel ridicat de protecție în caz de coliziune frontală;

întrucât prezenta directivă are ca scop introducerea de cerințe bazate pe rezultatele cercetărilor întreprinse de Comitetul european pentru vehicule experimentale care permit stabilirea unor criterii de încercare mai bine adaptate la realitatea accidentelor de pe șoselele actuale;

întrucât constructorii de autovehicule au nevoie de termene pentru aplicarea criteriilor de încercare acceptabile;

întrucât, pentru a evita ca unele norme să aibă dubla folosință, este necesar ca vehiculele care îndeplinesc cerințele prezentei directive să fie scutite de obligația de a îndeplini cerințele unei alte directive privind comportamentul volanului și al coloanei de direcție în caz de impact;

întrucât prezenta directivă se adaugă listei de directive speciale care trebuie respectate pentru a asigura conformarea vehiculelor la cerințele procedurii de omologare comunitare stabilite de Directiva 70/156/CEE; întrucât, în consecință, dispozițiile Directivei 70/156/CEE referitoare la sisteme, la componente și la entități tehnice ale vehiculului se aplică prezentei directive;

întrucât procedura de determinare a punctului de referință al locurilor pe scaune în autovehicule este prevăzută la anexa III la Directiva 77/649/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la câmpul de vizibilitate al conducătorului auto din interiorul unui autovehicul (5); întrucât, în consecință, nu este necesar să fie descrisă din nou în prezenta directivă; întrucât prezenta directivă trebuie să facă trimitere la Directiva 74/297/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interiorului autovehiculelor (comportamentul dispozitivului de conducere în caz de șoc) (6); întrucât se face trimitere la Code of Federal Regulations al Statelor Unite ale Americii (7),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În prezenta directivă, termenul „vehicul” are înțelesul prevăzut la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 2

(1)   Statele membre nu pot, din motive legate de protecția pasagerilor din vehicule în caz de coliziune frontală:

dacă acesta corespunde prevederilor prezentei directive.

(2)   Începând cu 1 octombrie 1998, statele membre:

cu excepția cazului în care vehiculul corespunde prevederilor din prezenta directivă.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică tipurilor de vehicule omologate înainte de 1 octombrie 1998 conform Directivei 74/297/CEE și nici extensiilor ulterioare ale acestei omologări.

(4)   Se consideră că vehiculele recepționate în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă îndeplinesc cerințele anexei I punctul 5.1 la Directiva 74/297/CEE.

(5)   Începând cu 1 octombrie 2003, statele membre:

dacă nu se respectă dispozițiile prezentei directive, inclusiv punctele 3.2.1.2 și 3.2.1.3 ale anexei II.

Articolul 3

În anexa IV la Directiva 70/156/CEE, în partea I, tabloul se completează după cum urmează:

Articolul 4

În cadrul adaptării prezentei directive la progresul tehnic, Comisia:

Articolul 5

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 1997. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru ca rezultatele încercărilor de omologare efectuate de autoritățile competente să fie comunicate publicului.

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE a Comisiei (JO L 266, 8.11.1995, p. 1).

(2)  JO C 396, 31.12.1994, p. 34.

(3)  JO C 256, 2.10.1995, p. 21.

(4)  Avizul Parlamentului European din 12 iulie 1995 (JO C 249, 25.9.1995, p. 50), Poziția comună a Consiliului din 28 mai 1996 (JO C 219, 27.7.1996, p. 22), Decizia Parlamentului European din 19 septembrie 1996 (JO C 320, 28.10.1996, p. 149), Decizia Consiliului din 25 octombrie 1996.

(5)  JO L 267, 19.10.1977, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/630/CEE a Comisiei (JO L 341, 6.12.1990, p. 20).

(6)  JO L 165, 20.6.1974, p. 16. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/662/CEE a Comisiei (JO L 366, 31.12.1991, p. 1).

(7)  United States of America Code of Federal Regulations, titlul 49, capitolul V, partea 572.

LISTA ANEXELOR

1. Cerere de omologare CE

2. Omologare CE

3. Modificări ale tipului și ale omologării

4. Conformitatea producției

Apendicele 1: Fișa de informații

Apendicele 2: Fișa de omologare CE

1. Domeniul de aplicare

2. Definiții

3. Prevederi

Apendicele 1: Procedura de încercare

Apendicele 2: Determinarea criteriilor de performanță

Apendicele 3: Dispunerea și instalarea manechinelor și reglarea sistemelor de retenție

Apendicele 4: Procedura de încercare cu cărucior

Apendicele 5: Tehnica de măsurare pe parcursul încercărilor: aparatura de măsurare

Apendicele 6: Definirea barierei deformabile

Apendicele 7: Procedura de atestare a gambei și a piciorului manechinului

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA UNUI TIP DE VEHICUL

1.   CERERE DE OMOLOGARE CE

1.1.   În temeiul articolului 3 alineatul (4) al Directivei 70/156/CEE, orice cerere de omologare CE de tip privind protecția pasagerilor autovehiculelor în caz de coliziune frontală a unui tip de vehicul trebuie depusă de către constructor.

1.2.   Un model de fișă de informații figurează în apendicele 1.

1.3.   Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat trebuie să fie prezentat serviciului tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor pentru omologare.

1.4.   Constructorul are dreptul să prezinte toate datele și toate rezultatele încercărilor susceptibile să stabilească cu suficientă certitudine că prevederile pot fi respectate.

2.   OMOLOGARE CE

2.1.   Atunci când tipul de vehicul corespunde cerințelor pertinente, omologarea CE de tip se acordă conform articolului 4 alineatul (3) și, dacă este aplicabil, conform articolului 4 alineatul (4) al Directivei 70/156/CEE.

2.2.   Un model de fișă de primire CE figurează în apendicele 2.

2.3.   Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare conform anexei VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

2.4.   În caz de dubiu, se ține seama, pentru a verifica dacă vehiculul este conform cu prevederile prezentei directive, de toate datele sau rezultatele încercărilor furnizate de constructor care pot fi luate în considerare pentru a valida încercarea de omologare efectuată de autoritatea însărcinată cu omologarea.

3.   MODIFICAREA TIPULUI ȘI A OMOLOGĂRII

3.1.   În caz de modificare a unui tip de vehicul omologat conform prezentei directive, se aplică articolul 5 din Directiva 70/156/CEE.

3.2.   Orice modificare a vehiculului afectând forma generală a structurii vehiculului și/sau orice mărire a masei mai mare de 8 % care, în opinia serviciului tehnic, ar influența în mod semnificativ rezultatele încercării impun repetarea încercării descrisă în apendicele 1 al anexei II.

3.3.   Dacă modificările se limitează la amenajări interioare, dacă masa nu variază cu mai mult de 8 % și dacă numărul de scaune din față cu care vehiculul a fost inițial echipat este același, trebuie:

3.3.1.   să se efectueze încercarea simplificată descrisă în apendicele 4 al anexei II și/sau

3.3.2.   să se efectueze o încercare parțială care va fi stabilită de serviciul tehnic în funcție de modificările aduse.

4.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

4.1.   În general, măsurile destinate garantării conformității procedurii trebuie să fie luate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 10 al Directivei 70/156/CEE.

ANEXA II

PREVEDERI TEHNICE

1.   DOMENIU DE APLICARE

1.1.   Prezenta directivă se aplică autovehiculelor din categoria M1 a căror masă totală autorizată nu depășește 2,5 tone cu excepția vehiculelor multietape fabricate într-o cantitate care nu depășește limita stabilită pentru seriile mici. Vehiculele mai grele și vehiculele multietape pot fi omologate la cererea constructorului.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

2.1.   „sistem de protecție”: accesoriile și dispozitivele interioare care permit menținerea pasagerilor pe locurile lor și garantează conformitatea cu prevederile enunțate la punctul 3;

2.2.   „tip de sistem de protecție”: o categorie de dispozitive de protecție care nu prezintă diferențe esențiale unele față de altele în ceea ce privește în principal:

2.3.   „lățimea vehiculului”: distanța care separă două planuri paralele cu planul median longitudinal al vehiculului și care cuprinde vehiculul dintr-o parte în cealaltă a acestui plan fără a include retrovizoarele, luminile de poziții laterale, indicatorii de presiune a pneurilor, indicatorii de direcție, luminile de poziții, apărătoarele împotriva noroiului și partea necurbată a flancurilor pneului situată imediat deasupra punctului de contact cu solul;

2.4.   „grad de acoperire”: procentajul din lățimea vehiculului direct în fața barierei;

2.5.   „fața deformabilă a barierei”: partea care poate fi strivită, montată în fața unui bloc rigid;

2.6.   „tip de vehicul”: o categorie de autovehicule care nu prezintă diferențe esențiale unul față de celălalt în ceea ce privește în principal:

2.6.1.   lungimea și lățimea vehiculului în măsura în care au un efect negativ asupra rezultatelor încercării la șoc prevăzute la prezenta directivă;

2.6.2.   structura, dimensiunile, formele și materialele aparținând părții vehiculului situate în fața planului transversal care trece prin punctul „R” al scaunului șoferului, în măsura în care au un efect negativ asupra rezultatelor încercării la șoc prevăzute la prezenta directivă;

2.6.3.   formele și dimensiunile interioare ale habitaclului, precum și sistemul de protecție, în măsura în care au un efect negativ asupra rezultatelor încercării la șoc prevăzute la prezenta directivă;

2.6.4.   amplasarea (față, spate sau central) și orientarea motorului (transversal sau longitudinal);

2.6.5.   masa fără încărcătură, în măsura în care are un efect negativ asupra rezultatelor încercării la șoc prevăzute la prezenta directivă;

2.6.6.   amenajările sau echipamentele furnizate ca opționale de către constructor, în măsura în care au un efect negativ asupra rezultatelor încercării la șoc prevăzute la prezenta directivă;

2.7.   „habitaclu”: spațiul destinat pasagerilor, delimitat de plafon, podea, pereți laterali, uși, geamuri exterioare, peretele din față și planul peretelui compartimentului din spate, sau planul de sprijin al spătarului scaunului din spate;

2.8.   punctul „R”: un punct de referință definit pentru fiecare scaun de către constructor, în funcție de structura vehiculului;

2.9.   punctul „H”: un punct de referință definit pentru fiecare scaun de către serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare;

2.10.   „masa în stare de funcționare fără încărcătură”: masa vehiculului în stare de funcționare, neocupat și neîncărcat, dar având carburant, lichid de răcire, lubrifianți și fiind echipat cu scule și o roată de rezervă (dacă acestea sunt furnizate în serie de constructor);

2.11.   „pernă gonflabilă”: dispozitiv instalat pentru a completa centurile de siguranță și sistemele de reținere în autovehicule, adică sistemele care, în caz de coliziune gravă a vehiculului, desfășoară automat o structură elastică destinată să limiteze, prin compresia gazului pe care-l conțin, gravitatea contactelor uneia sau mai multor părți ale corpului unui pasager al vehiculului cu interiorul habitaclului.

3.   PREVEDERI

3.1.   Specificare generală aplicabilă tuturor încercărilor:

3.1.1.   Punctul „H” al fiecărui scaun este determinat conform procedurii descrise în anexa III la Directiva 77/649/CEE.

3.2.   Specificări

3.2.1.   Criteriile de performanță măsurate, conform apendicelui 5, pe manechinele așezate pe scaunele laterale din față, trebuie să respecte valorile următoare:

3.2.1.1.   criteriul de performanță a capului (HPC) nu este mai mare de 1 000 și accelerația capului care rezultă nu depășește 80 g timp de mai mult de 3 ms. Aceasta din urmă corespunde unui calcul cumulativ care exclude mișcarea de întoarcere a capului;

3.2.1.2.   criteriile de leziune a gâtului (NIC) nu sunt superioare valorilor indicate în figurile 1 și 2 (1);

3.2.1.3.   mișcarea cervicală în jurul axei y nu este mai mare de 57 Nm în extensie (1);

3.2.1.4.   criteriul compresiei toracelui (THCC) nu este mai mare de 50 mm;

3.2.1.5.   criteriul vâscozității (V*C) pentru torace nu este mai mare de 1,0 m/s;

3.2.1.6.   criteriul forței exercitate asupra femurului (FFC) nu este superior criteriului performanței forță-timp, descris la figura 3 din prezenta anexă;

3.2.1.7.   criteriul forței de compresie exercitate asupra tibiei (TCFC) nu este mai mare de 8 kN;

3.2.1.8.   indicele tibiei (TI) măsurat la vârful și la baza fiecărei tibii nu este mai mare de 1,3 în fiecare poziție;

3.2.1.9.   mișcarea articulației genunchiului la alunecare nu este mai mare de 15 mm.

3.2.2.   Deplasarea reziduală a volanului de direcție măsurat la centrul și la partea superioară a coloanei de direcție nu este mai mare de 80 mm pe verticală în sus, nici de 100 mm pe orizontală și spre spate.

3.2.3.   Nici o ușă nu trebuie să se deschidă în timpul încercării.

3.2.4.   Sistemele de închidere a ușilor din față nu trebuie să se blocheze în timpul încercării.

3.2.5.   După șoc, trebuie să existe posibilitatea ca, fără ajutorul sculelor, cu excepția celor necesare susținerii manechinului:

3.2.5.1.   să se deschidă cel puțin o ușă, dacă există una, pentru fiecare rând de scaune, și, dacă este necesar, când nu există ușă, să se deplaseze scaunele sau să se poată rabata spătarele lor pentru a putea evacua toți pasagerii; această măsură nu se aplică totuși decât vehiculelor echipate cu acoperiș rigid;

3.2.5.2.   să se poată elibera manechinele din dispozitivul de reținere care, dacă este blocat, trebuie să poată fi deblocat exercitând o forță maximă de 60 N asupra centrului de comandă a eliberării;

3.2.5.3.   să se poată extrage manechinele din vehicul, fără a se apela la reglajul scaunelor.

3.2.6.   În cazul vehiculelor cu combustibil lichid, nu este permisă decât o scurgere ușoară din întregul circuit al carburantului în timpul impactului sau după impact. Dacă, după impact, scurgerea carburantului lichid dintr-un element oarecare al circuitului carburantului continuă, aceasta nu trebuie să depășească 5 × 10–4 kg/s; dacă apare un amestec al carburantului cu lichidele din alte circuite și dacă diversele lichide nu pot fi ușor separate și identificate, toate lichidele recoltate sunt luate în considerație la evaluarea debitului scurgerii.

Figura 1

Criteriul tracțiunii gâtului

Figura 2

Criteriul efortului forfecării gâtului.

Figura 3

Criteriul forței exercitate asupra femurului

(1)  Până la data menționată la articolul 2 alineatul (2), valorile obținute pentru gât nu vor constitui un criteriu determinant pentru omologare. Rezultatele obținute vor fi înscrise în procesul verbal al testului și înregistrate de autoritatea însărcinată cu omologarea. După această dată, valorile indicate la acest punct constituie criterii determinante pentru omologare, dacă nu sunt adoptate alte valori conform dispozițiilor articolului 4 litera (c), sau până când nu vor fi adoptate.