„În plus, în cazul în care există legături strânse între întreprinderea financiară și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile competente acordă autorizația numai în cazul în care legăturile în cauză nu împiedică exercitarea eficientă a funcțiilor lor de supraveghere.

Autoritățile competente refuză de asemenea acordarea autorizației în cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative dintr-o țară terță care reglementează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea are legături strânse sau anumite dificultăți care survin la punerea lor în aplicare, împiedică exercitarea eficientă a funcțiilor lor de supraveghere.

Autoritățile competente impun organismelor financiare să le furnizeze informațiile care le sunt necesare pentru a asigura respectarea continuă a condițiilor menționate în prezentul alineat.”

„(1a) Statele membre cer ca administrația centrală a întreprinderilor de asigurare să fie situată în același stat membru în care se află sediile lor sociale.”

(2)„(2a) Fiecare stat membru cere:

—	fiecărei instituții de credit care are statut de persoană juridică și care are, în temeiul legislației sale interne, un sediu social, să își aibă administrația centrală în același stat membru ca și sediul social;

—	oricărei alte instituții de credit să aibă sediul social în statul membru care i-a emis autorizația și în care își desfășoară efectiv activitatea.”

„(5a)

Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), statele membre pot autoriza schimburi de informații între autoritățile competente și:

—	autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor implicate în lichidarea și falimentul întreprinderilor financiare și alte proceduri similare; sau

—	autoritățile responsabile pentru supravegherea persoanelor însărcinate cu auditarea legală a conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale întreprinderilor de investiții și ale altor instituții financiare; sau

—	actuarii independenți ai întreprinderilor de asigurare care exercită controlul legal al întreprinderilor respective și organismele responsabile pentru supravegherea acestor actuari.

Statele membre care utilizează opțiunea prevăzută în primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

—	aceste informații sunt destinate desfășurării supravegherii sau a supravegherii legale menționate în primul paragraf;

—	informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (1);

—	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi dezvăluite fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.

Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților, a persoanei și a organismelor care pot primi informații în temeiul prezentului alineat.”

„(5a)

Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), statele membre pot autoriza schimburi de informații între autoritățile competente și:

—	autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor implicate în lichidarea și falimentul întreprinderilor financiare și alte proceduri similare; sau

—	autoritățile responsabile pentru supravegherea persoanelor însărcinate cu controlul legal al conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale întreprinderilor de investiții și ale altor instituții financiare.

Statele membre care utilizează opțiunea prevăzută în primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

—	aceste informații sunt destinate desfășurării supravegherii menționate în primul paragraf;

—	informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (1);

—	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi dezvăluite fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.

Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților care pot primi informații în temeiul prezentului alineat.”

„(5b)

Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), statele membre pot autoriza, în scopul consolidării stabilității, inclusiv a integrității sistemului financiar, schimburi de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele responsabile, în temeiul legii, cu identificarea și investigarea încălcărilor dispozițiilor dreptului societăților comerciale.

Statele membre care utilizează opțiunea prevăzută în primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

—	aceste informații sunt destinate desfășurării sarcinii menționate în primul paragraf;

—	informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (1);

—	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.

În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele menționate în primul paragraf își îndeplinesc sarcina de identificare și investigare cu ajutorul unor persoane numite în acest scop, având în vedere competența specifică a acestora, și care nu sunt angajate în sectorul public, posibilitatea de a schimba informații prevăzută în primul paragraf se poate extinde asupra acestor persoane, în condițiile prevăzute în al doilea paragraf.

Pentru a aplica al doilea paragraf ultima liniuță, autoritățile sau organismele menționate în primul paragraf comunică autorităților competente care le-au furnizat informațiile despre identitatea și responsabilitățile exacte ale persoanelor cărora trebuie să li se furnizeze informațiile în cauză.

Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților sau a organismelor care pot primi informații în temeiul prezentului alineat.

Înainte de 31 decembrie 2000, Comisia întocmește un raport cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentului alineat.”

„(6)

Prezentul articol nu împiedică autoritatea competentă să transmită:

—	băncilor centrale și altor organisme cu funcție similară, în calitate de autorități monetare;

—	după caz, altor autorități publice responsabile pentru supravegherea sistemelor de plată,

informațiile necesare îndeplinirii sarcinii acestora și nici nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente informațiile de care ar putea avea nevoie în sensul alineatului (4). Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut de prezentul articol.”

„(5c)

Statele membre pot autoriza autoritățile competente să transmită:

—	băncilor centrale și altor organisme cu funcție similară, în calitate de autorități monetare;

—	după caz, altor autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată,

informațiile necesare îndeplinirii sarcinii acestora și pot autoriza aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente informațiile de care ar putea avea nevoie în sensul alineatului (4). Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut în prezentul articol.”

„(8) Dispozițiile prezentului articol nu împiedică autoritățile competente să comunice informațiile menționate la alineatele (1)-(4) unei case de compensație sau unui alt organ similar, recunoscut de legislația internă ca furnizor de servicii de compensație sau regularizare pentru una dintre piețele din statele lor membre, în cazul în care acestea consideră că este necesar să comunice informațiile în scopul asigurării unei bune funcționări a organismelor în cauză, în ceea ce privește neregulile sau neregulile potențiale ale participanților de pe piață. Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional menționate la alineatul (1). Cu toate acestea, statele membre se asigură că informațiile primite în conformitate cu alineatul (2) nu pot fi divulgate în condițiile menționate în prezentul alineat fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat.”

„(2) Statele membre prevăd că toate persoanele care exercită sau au exercitat activități pentru autoritățile competente, precum și auditorii și experții instruiți de autoritățile competente se supun obligației de a păstra secretul profesional. Acest secret implică faptul că aceștia nu pot divulga nici o informație confidențială la care au avut acces în timpul îndeplinirii sarcinilor lor, nici unei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumativă sau prescurtată, astfel încât OPCVM și societățile de administrare și depozitarii (denumiți în continuare «întreprinderi care contribuie la activitatea acestora») să nu poată fi identificați individual, fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal.

Cu toate acestea, în cazul în care un OPCVM sau un organism care contribuie la activitatea acestuia a fost declarat în stare de faliment sau în care lichidarea a fost declarată de către o instanță judecătorească, informațiile confidențiale care nu se referă la terți implicați în încercările de salvare pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

(3) Alineatul (2) nu împiedică autoritățile competente din diversele state membre să schimbe informații în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte directive aplicabile OPCVM sau întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora. Informațiile în cauză sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (2).

(4) Statele membre pot încheia acorduri de cooperare pentru schimburi de informații cu autoritățile competente din țări terțe numai în cazul în care informațiile comunicate beneficiază de garanții privind secretul profesional cel puțin echivalente cu garanțiile menționate de prezentul articol.

(7)(5) Autoritățile competente care primesc informații confidențiale în temeiul alineatelor (2) și (3) pot utiliza aceste informații confidențiale pe parcursul îndeplinirii funcțiilor lor:

—

pentru a controla dacă sunt îndeplinite condițiile care reglementează inițierea activității OPCVM sau a întreprinderilor care contribuie la activitatea acestora și pentru a facilita controlul exercitării activității respective, a procedurilor administrative și contabile și a mecanismelor de control intern;

—	pentru a impune sancțiuni;

—	în cadrul apelurilor administrative împotriva deciziilor luate de autoritățile competente; sau

—	pentru acțiuni în justiție inițiate în temeiul articolului 51 alineatul (2).

(7)(6) Alineatele (2) și (5) nu împiedică schimbul de informații:

(a)	în cadrul unui stat membru, în cazul în care există două sau mai multe autorități competente; sau

(b)

în cadrul unui stat membru sau între statele membre, între autoritățile competente și

—	autoritățile cu responsabilitate publică cu privire la supravegherea instituțiilor de credit, a întreprinderilor de investiții, a întreprinderilor de asigurare și a altor instituții financiare și autoritățile responsabile pentru supravegherea piețelor financiare;

—	organismele implicate în lichidarea sau falimentul OPCVM și al organismelor ce contribuie la activitatea acestora, precum și în alte proceduri similare;

—	persoane însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale întreprinderilor de investiții și ale altor instituții financiare,

în desfășurarea funcțiilor lor de supraveghere sau furnizarea, către organismele care administrează programe de compensație, a informațiilor necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Aceste informații sunt supuse condițiilor privind secretul profesional menționat la alineatul (2).

(7)(7) Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(5), statele membre pot autoriza schimburi de informații între autoritățile competente și:

—	autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor implicate în lichidarea și falimentul întreprinderilor financiare, precum și în alte proceduri similare; sau

—	autoritățile responsabile cu supravegherea persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor întreprinderilor de asigurare, ale instituțiilor de credit, ale întreprinderilor de investiții și ale altor instituții financiare.

Statele membre care utilizează opțiunea prevăzută în primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

—	aceste informații sunt destinate desfășurării supravegherii menționate în primul paragraf;

—	informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (2);

—	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.

Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților care pot primi informații în temeiul prezentului alineat.

(8) Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(5), statele membre pot autoriza, în scopul consolidării stabilității, inclusiv a integrității sistemului financiar, schimburi de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele responsabile, în temeiul legii, pentru identificarea și investigarea încălcărilor dispozițiilor dreptului societăților comerciale.

Statele membre care utilizează opțiunea prevăzută în primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

—	informațiile servesc îndeplinirii sarcinii menționate în primul paragraf;

—	informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut la alineatul (2);

—	în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat și, după caz, numai în scopul pentru care autoritățile în cauză și-au dat acordul.

Pentru a aplica al doilea paragraf ultima liniuță, autoritățile sau organismele menționate în primul paragraf comunică autorităților competente care le-au furnizat informațiile identitatea și responsabilitățile exacte ale persoanelor cărora trebuie să li se furnizeze informațiile în cauză.

Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre identitatea autorităților sau a organismelor care pot primi informații în temeiul prezentului alineat.

Înainte de 31 decembrie 2000, Comisia întocmește un raport cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentului alineat.

(9) Prezentul articol nu împiedică o autoritate competentă să transmită băncilor centrale și altor organisme cu funcție similară, în calitate de autorități monetare, informațiile necesare îndeplinirii sarcinilor acestora și nici nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente informațiile de care ar putea avea nevoie în sensul alineatului (5). Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzut în prezentul articol.

(10) Prezentul articol nu împiedică autoritățile competente să comunice informațiile menționate la alineatele (2)-(5) unei case de compensație sau unui alt organ similar, recunoscut de legislația internă ca furnizor de servicii de compensație sau regularizare pentru una dintre piețele din statele lor membre, în cazul în care acestea consideră că este necesar să comunice informațiile în scopul asigurării unei bune funcționări a organismelor în cauză, în ceea ce privește neregulile sau neregulile potențiale ale participanților de pe piață. Informațiile primite în acest context sunt supuse condițiilor privind secretul profesional menționat la alineatul (2). Cu toate acestea, statele membre se asigură că informațiile primite în conformitate cu alineatul (3) nu pot fi divulgate în condițiile menționate în prezentul alineat fără acordul expres al autorităților competente care le-au furnizat.

(11) În plus, fără a aduce atingere dispozițiilor menționate la alineatele (2)-(5), statele membre pot autoriza, în temeiul dispozițiilor stabilite prin lege, furnizarea anumitor informații către alte departamente din cadrul administrațiilor centrale naționale responsabile cu legislația privind supravegherea OPCVM și a instituțiilor care contribuie la activitatea acestora, supravegherea instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a întreprinderilor de investiții și a întreprinderilor de asigurare, precum și către inspectorii instruiți de departamentele în cauză.

Cu toate acestea, aceste informații pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial.

Cu toate acestea, statele membre prevăd ca informațiile primite în conformitate cu alineatele (3) și (6) să nu poată fi divulgate niciodată în cazurile menționate în prezentul alineat, cu excepția cazului în care se obține acordul expres al autorităților competente care le-au divulgat.”

„(1)

Statele membre prevăd cel puțin că:

(a)

orice persoană autorizată în sensul Directivei 84/253/CEE (10), care desfășoară, în cadrul unei întreprinderi financiare, sarcina descrisă la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE (11), la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE sau orice altă sarcină legală, are obligația de a raporta de îndată autorităților competente orice aspect sau decizie referitoare la întreprinderea în cauză, identificate în urma desfășurării sarcinii respective și care este posibil:

—	să constituie o încălcare importantă a actelor cu putere de lege sau actelor administrative de stabilire a condițiilor care reglementează autorizarea sau care reglementează, în mod specific, desfășurarea activității întreprinderilor financiare; sau

—	să afecteze funcționarea continuă a organismului financiar; sau

—	să conducă la refuzarea certificării conturilor sau la emiterea de rezerve;

(b)

persoana în cauză are, de asemenea, sarcina de a raporta orice aspecte și decizii identificate pe parcursul îndeplinirii sarcinii descrise la litera (a), în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse rezultate dintr-o relație de control cu întreprinderea financiară în cadrul căreia desfășoară sarcina menționată anterior.

(2)

Comunicarea, cu bună-credință, către autoritățile competente, de către persoane autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a oricărui aspect sau a oricărei decizii menționate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a vreunei restricții de divulgare a informațiilor impuse prin contract printr-un act cu putere de lege sau act administrativ și nu implică răspunderea persoanei în cauză în nici un fel.