07/Volumul 03 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
14 |
31993R3118
L 279/1 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CEE) NR. 3118/93 AL CONSILIULUI
din 25 octombrie 1993
de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot să opereze servicii de transporturi rutiere naționale de marfă în interiorul unui stat membru
CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),
întrucât, conform articolului 75 alineatul (1) litera (b) din tratat, stabilirea unei politici comune în domeniul transporturilor implică, între altele, definirea condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot să opereze servicii de transport în interiorul unui stat membru;
întrucât această prevedere implică eliminarea tuturor restricțiilor impuse operatorului de servicii pe motiv de naționalitate sau pentru faptul că este stabilit în alt stat membru decât cel în care se operează serviciul respectiv;
întrucât, în vederea aplicării flexibile și fără obstacole a prezentei dispoziții, ar trebui adoptat un regim tranzitoriu de cabotaj, înainte de punerea în aplicare a regimului definitiv;
întrucât pot să desfășoare operațiuni de cabotaj numai transportatorii care dețin autorizațiile comunitare prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 881/92 al Consiliului din 26 martie 1992 privind accesul la piața transportului rutier de marfă în cadrul Comunității, către sau dinspre teritoriul unui stat membru sau care tranzitează teritoriul unuia sau al mai multor state membre (4), sau transportatorii autorizați să efectueze anumite categorii de transporturi internaționale;
întrucât acest regim tranzitoriu ar trebui să atragă după sine introducerea unui contingent progresiv de autorizații comunitare de cabotaj;
întrucât ar trebui stabilite condițiile de eliberare și utilizare a autorizațiilor de cabotaj menționate;
întrucât ar trebui stabilite dispozițiile statului membru gazdă aplicabile operațiunilor de cabotaj;
întrucât ar trebui adoptate dispoziții prin care să se poată interveni pe piața acestui tip de transporturi în cazul unei grave perturbări; întrucât, în acest scop, este necesar să se instituie o procedură decizională și să se culeagă datele statistice necesare;
întrucât este necesar ca statele membre să se asiste reciproc pentru buna aplicare a regimului instituit, în special cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul unor încălcări; întrucât sancțiunile trebuie să fie nediscriminatorii și proporționale cu gravitatea încălcărilor; întrucât este necesar să se prevadă posibilitatea unor căi de atac;
întrucât Comisia ar trebui să prezinte periodic un raport privind aplicarea prezentului regulament;
întrucât, pentru îndeplinirea obligațiilor ce revin Consiliului, este necesar să se stabilească data intrării în vigoare a regimului definitiv care să permită desfășurarea operațiunilor de cabotaj fără restricții cantitative,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
(1) Orice transportator rutier de marfă care operează servicii în baza autorizației comunitare prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 881/92 al Consiliului are dreptul, conform condițiilor stabilite în prezentul regulament, să desfășoare temporar operațiuni de transport național rutier de marfă într-un alt stat membru, denumite în continuare „cabotaj” și, respectiv, „stat membru gazdă”, fără a avea un sediu social sau o altă formă de stabilire în statul membru respectiv.
(2) De asemenea, oricărui transportator care este îndreptățit în statul membru de stabilire, în conformitate cu legislația acelui stat membru, să desfășoare operațiunile de transport rutier de marfă menționate la punctele 1, 2 și 3 din anexa la prima directivă (5), i se va permite, în condițiile stabilite în prezentul regulament, de a efectua, după caz, operațiuni de cabotaj de același tip sau operații de cabotaj cu vehicule din aceeași categorie.
(3) Permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj, în cadrul tipurilor de transporturi menționate la punctul 5 din anexa la prima directivă, trebuie să fie nelimitată.
(4) Orice întreprindere abilitată în statul membru de stabilire să desfășoare, în conformitate cu legislația statului membru respectiv, operațiuni de transport rutier de marfă pe cont propriu, poate să desfășoare, după caz, operațiuni de cabotaj pe cont propriu, conform definiției de la punctul 4 din anexa la prima directivă.
Comisia va adopta norme detaliate de punere în aplicare a acestui alineat.
Articolul 2
(1) În vederea introducerii progresive a regimului definitiv care este definit la articolul 12, operațiunile de cabotaj vor fi efectuate de la 1 ianuarie 1994 până la 30 iunie 1998 în cadrul contingentelor comunitare de cabotaj, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3).
Autorizațiile de cabotaj corespund modelului din anexa I.
Contingentele comunitare de cabotaj constau din 30 000 de autorizații de cabotaj, fiecare valabilă pe o perioadă de două luni; acestea vor crește anual cu 30 % de la 1 ianuarie 1995.
(2) La solicitarea unui stat membru, transmisă înainte de 1 noiembrie a fiecărui an, o autorizație de cabotaj poate fi transformată în două autorizații de scurtă durată, fiecare valabilă o lună.
Autorizațiile de cabotaj de scurtă durată corespund modelului din anexa II.
(3) Contingentele sunt alocate între statele membre, după cum urmează:
|
1994 |
1995 |
1996 |
1997 |
1 ianuarie-30 iunie 1998 |
Belgia |
2 593 |
3 371 |
4 383 |
5 698 |
3 704 |
Danemarca |
2 516 |
3 271 |
4 253 |
5 529 |
3 594 |
Germania |
4 252 |
5 528 |
7 187 |
9 344 |
6 074 |
Grecia |
1 146 |
1 490 |
1 937 |
2 519 |
1 638 |
Spania |
2 688 |
3 495 |
4 544 |
5 908 |
3 841 |
Franța |
3 516 |
4 571 |
5 943 |
7 726 |
5 022 |
Irlanda |
1 169 |
1 520 |
1 976 |
2 569 |
1 670 |
Italia |
3 520 |
4 576 |
5 949 |
7 734 |
5 028 |
Luxemburg |
1 207 |
1 570 |
2 041 |
2 654 |
1 726 |
Țările de Jos |
3 662 |
4 761 |
6 190 |
8 047 |
5 231 |
Portugalia |
1 525 |
1 983 |
2 578 |
3 352 |
2 179 |
Regatul Unit |
2 206 |
2 868 |
3 729 |
4 848 |
3 152 |
Articolul 3
(1) Autorizațiile de cabotaj menționate la articolul 2 permit deținătorului să efectueze operațiuni de cabotaj.
(2) Autorizațiile de cabotaj se distribuie de către Comisie statelor membre de stabilire și se eliberează transportatorilor care le solicită de către autoritatea sau organismul competent al statului membru de stabilire.
Acestea vor purta semnul distinctiv al statului membru de stabilire.
(3) Autorizația de cabotaj se eliberează pe numele transportatorului. Transportatorul nu poate să o transfere unui terț. Fiecare autorizație de cabotaj poate fi utilizată de un singur vehicul o dată.
„Vehicul” înseamnă un autovehicul înmatriculat în statul membru de stabilire sau un ansamblu de vehicule cuplate, în care cel puțin autovehiculul este înmatriculat în statul membru de stabilire și care este utilizat în mod exclusiv pentru transportul de marfă.
Transportatorul nerezident are vehiculul la dispoziția sa fie în proprietate deplină, fie cu alt titlu, cum ar fi, între altele, pe baza unui contract de închiriere cu clauză de cumpărare, închiriere sau leasing.
În cazul închirierii, vehiculul se închiriază de către transportator în statul membru de stabilire pentru a desfășura operațiuni de cabotaj. Cu toate acestea, pentru a finaliza o operațiune de cabotaj întreruptă din cauza unei defecțiuni sau a unui accident, transportatorul nerezident poate să închirieze un vehicul în statul membru gazdă în aceleași condiții ca și transportatorii rezidenți.
Autorizația de cabotaj și contractul de închiriere, dacă este cazul, însoțesc autovehiculul.
(4) Autorizația de cabotaj se prezintă la solicitarea agenților de control.
(5) Data de la care este valabilă o autorizație de cabotaj se înscrie pe autorizație înainte ca aceasta să fie utilizată de către autoritatea sau organismul competent al statului membru de stabilire.
Articolul 4
Operațiunile de transporturi desfășurate în baza unei autorizații de cabotaj se înregistrează într-un registru cu foi de parcurs, iar foile se returnează împreună cu autorizația autorității sau organismului competent al statului membru de stabilire care a emis autorizația, în termen de opt zile de la expirarea valabilității autorizației.
Registrul cu foile de parcurs corespunde modelului din anexa III.
Articolul 5
(1) La sfârșitul fiecărui trimestru și în termen de trei luni, termen care poate fi redus de Comisie la o lună în cazul menționat la articolul 7, autoritatea sau organismul competent al fiecărui stat membru transmite Comisiei datele privind operațiunile de cabotaj efectuate în cursul trimestrului de către transportatorii rezidenți, aceste date fiind exprimate în tone transportate și în tone/kilometri.
Această comunicare se face sub forma unui tabel, al cărui model este prezentat în anexa IV.
(2) Comisia transmite statelor membre, de îndată ce acest lucru este posibil, situațiile rezumative realizate pe baza datelor transmise conform alineatului (1).
Articolul 6
(1) Cu excepția cazurilor în care regulamentele Comisiei conțin dispoziții contrare, efectuarea operațiunilor de transport de cabotaj se desfășoară în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul membru gazdă în următoarele domenii:
(a) |
tarifele și condițiile stabilite în contractul de transport; |
(b) |
masele și dimensiunile vehiculelor rutiere; acolo unde este cazul, aceste mase și dimensiuni pot să le depășească pe cele aplicabile în statul de stabilire al transportatorului, dar ele nu pot depăși în nici un caz standardele tehnice certificate prin dovada conformității menționată la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 86/364/CEE a Consiliului (6); |
(c) |
cerințele referitoare la transportul anumitor categorii de marfă, în special la marfa periculoasă, alimentele perisabile, animale vii; |
(d) |
perioada de conducere și de odihnă; |
(e) |
taxa pe valoarea adăugată (TVA) pe serviciile de transport. În acest domeniu, articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Directiva 77/388/CEE (7) se aplică serviciilor menționate la articolul 1 din prezentul regulament. |
(2) Standardele tehnice de construcție și de echipare pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele utilizate pentru efectuarea operațiunilor de cabotaj sunt cele stabilite pentru vehiculele introduse în circulație în transportul internațional.
(3) Dispozițiile menționate la alineatul (1) se aplică agenților de transport nerezidenți în aceleași condiții pe care statul membru le impune cetățenilor săi, astfel încât să se prevină orice discriminare manifestă ori disimulată pe motive de cetățenie sau loc de stabilire.
(4) În cazul în care se stabilește că, dată fiind experiența acumulată, lista domeniilor reglementate prin actele cu putere de lege și actele administrative ale statului membru gazdă menționate la alineatul (1) trebuie adaptate, Consiliul va modifica această listă, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei.
Articolul 7
(1) În caz de perturbare gravă a pieței naționale de transport în interiorul unei zone geografice date, cauzată de cabotaj sau agravată de acesta, orice stat membru poate sesiza Comisia în vederea adoptării unor măsuri de salvgardare, concomitent cu transmiterea către Comisie a informațiilor necesare și a măsurilor preconizate cu privire la transportatorii rezidenți.
(2) În înțelesul alineatului (1):
— |
„perturbare gravă a pieței naționale de transport în interiorul unei zone geografice date” înseamnă apariția pe această piață a unor probleme specifice acesteia, de natură să determine un excedent major, susceptibil de a persista, al ofertei în raport cu cererea, care implică o amenințare pentru echilibrul financiar și supraviețuirea a numeroase întreprinderi de transport rutier de marfă; |
— |
„zonă geografică” înseamnă o zonă care acoperă integral sau parțial teritoriul unui stat membru sau care se extinde la o parte sau la întreg teritoriul altor state membre. |
(3) Comisia examinează situația, în special pe baza ultimelor date trimestriale menționate la articolul 5 și, după consultarea comitetului consultativ instituit prin articolul 5 din Regulamentului (CEE) nr. 3916/90 (8), decide, în termen de o lună de la primirea cererii statului membru respectiv, dacă sunt necesare sau nu măsuri de salvgardare și, în caz afirmativ, le adoptă.
Aceste măsuri pot să includă excluderea temporară a zonei respective din domeniul de aplicare a prezentului regulament.
Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol rămân în vigoare pe termen de maximum șase luni, ce poate fi reînnoit o singură dată, în cadrul aceluiași termen de valabilitate.
Comisia notifică fără întârziere statele membre și Consiliul cu privire la orice decizie adoptată în temeiul prezentului alineat.
(4) În cazul în care Comisia decide să ia măsuri de salvgardare privind unul sau mai multe state membre, autoritățile competente din statul membru respectiv adoptă măsuri echivalente în ceea ce privește transportatorii rezidenți și informează Comisia în acest sens.
Aceste măsuri vor fi aplicate cel târziu la aceeași dată ca și măsurile de salvgardare decise de către Comisie.
(5) Orice stat membru poate înainta Comunității o decizie a Comisiei, menționată la alineatul (3), în termen de 30 de zile de la notificarea sa.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată în termen de 30 de zile de la trimiterea unui astfel de act de către un stat membru sau, în cazul unor astfel de trimiteri de către mai multe state membre, de la data primei trimiteri, poate să adopte o altă decizie.
Deciziei Consiliului i se aplică termenele de valabilitate stabilite la alineatul (3) al treilea paragraf.
Autoritățile competente din statul membru respectiv adoptă măsuri echivalente din punct de vedere al domeniului de aplicare în legătură cu transportatorii rezidenți și informează Comisia cu privire la aceste măsuri.
În cazul în care Consiliul nu ia nici o decizie în termenul menționat la al doilea paragraf, decizia Comisiei devine definitivă.
(6) În cazul în care Comisia consideră că măsurile menționate la alineatul (3) trebuie prelungite, aceasta va transmite o propunere Consiliului, care ia o decizie cu majoritate calificată.
Articolul 8
(1) Statele membre își acordă sprijin reciproc în aplicarea prezentului regulament.
(2) Fără a aduce atingere procedurilor penale, autoritățile competente din statul membru gazdă sunt împuternicite să aplice sancțiuni unui transportator nerezident care s-a făcut vinovat de încălcări ale prezentului regulament sau ale legislației comunitare sau interne pe teritoriul acestuia, în cursul unei operațiuni de cabotaj. Statele membre aplică astfel de sancțiuni fără discriminări și în conformitate cu alineatul (3).
(3) Sancțiunile menționate la alineatul (2) pot consta, printre altele, într-un avertisment sau, în cazul unor încălcări grave sau repetate, o suspendare temporară a operațiunilor de cabotaj pe teritoriul statului membru gazdă unde s-a comis încălcarea.
În cazul în care se prezintă o autorizație de cabotaj falsă, documentul falsificat se confiscă imediat și se transmite cât mai curând posibil autorității competente din statul membru unde s-a stabilit transportatorul respectiv.
(4) Autoritatea competentă a statului membru gazdă informează autoritatea competentă a statului membru de stabilire cu privire la încălcările înregistrate și la sancțiunile impuse transportatorului și poate, în cazul unor încălcări grave sau repetate, să transmită în același timp o cerere de aplicare a unei sancțiuni.
În cazul unor abateri grave sau repetate, autoritatea competentă a statului membru de stabilire decide dacă este necesară sancționarea corespunzătoare a transportatorului respectiv; autoritatea ia în considerare orice sancțiune impusă în statul membru gazdă și garantează că sancțiunile impuse transportatorului respectiv sunt proporționale, în totalitate, cu abaterea sau abaterile care au stat la baza acelor sancțiuni.
Sancțiunea impusă de autoritatea competentă a statului membru de stabilire, după consultarea autorităților competente ale statului membru gazdă, poate să meargă până la retragerea autorizației în baza căreia agentul respectiv desfășoară operațiuni de transport rutier de marfă.
De asemenea, autoritatea competentă din statul membru de stabilire poate chema transportatorul, în conformitate cu legislația sa internă, în fața unei instanțe naționale competente.
Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru gazdă cu privire la decizia adoptată în conformitate cu alineatele precedente.
Articolul 9
Statele membre garantează că orice solicitant sau deținător al unei autorizații poate ataca o decizie prin care se refuză sau retrage acea autorizație și orice altă sancțiune administrativă luate împotriva acestuia de către autoritatea competentă a statului membru de stabilire sau a statului membru gazdă.
Articolul 10
Statele membre adoptă în timp util și comunică Comisiei actele cu putere de lege și actele administrative privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
Articolul 11
La fiecare doi ani și prima dată până la 30 iunie 1996, Comisia transmite un raport Comunității privind aplicarea prezentului regulament.
Articolul 12
(1) Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1994.
(2) Sistemul de autorizații și contingente comunitare pentru operațiile de cabotaj prevăzute la articolul 2 încetează să se aplice de la 1 iulie 1998.
(3) De la acea dată, orice transportator nerezident care îndeplinește condițiile stabilite la articolul 1 este îndreptățit să presteze, cu titlu temporar și fără restricții cantitative, servicii de transport rutier de marfă în alt stat membru, fără a dispune de un sediu social sau o altă formă de stabilire în statul respectiv.
Comisia înaintează Consiliului, dacă este cazul, luând în considerare experiența dobândită, evoluțiile pieței de transport și progresul realizat în armonizarea sectorului de transporturi, o propunere privind norme detaliate care însoțesc sistemul definitiv în ceea ce privește sistemul corespunzător de respectare a pieței în operațiunile de cabotaj și ajustarea măsurilor de salvgardare prevăzute la articolul 7.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Luxemburg, 25 octombrie 1993.
Pentru Consiliu
Președintele
Ph. MAYSTADT
(1) JO C 317, 7.12.1991, p. 10 și JO C 172, 8.7.1992, p. 22.
(2) JO C 150, 15.6.1992, p. 336.
(3) JO C 169, 6.7.1992, p. 30.
(5) Prima directivă a Consiliului din 23 iulie 1962 privind stabilirea unor norme comune privind transportul internațional (transportul rutier de marfă). (JO 70, 6.8.1962, p. 2005/62), modificată ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 881/92 (JO L 95, 9.4.1992, p. 1).
(6) JO L 221, 7.8.1986, p. 48.
(7) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: bază unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată ultima dată de Directiva 92/111/CEE (JO L 384, 30.12.1992, p. 47).
(8) JO L 375, 31.12.1990, p. 10.
ANEXA I
ANEXA II
ANEXA III
ANEXA IV