02/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31993R2454


L 253/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 2454/93 AL COMISIEI

din 2 iulie 1993

de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului

de instituire a Codului Vamal Comunitar

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1), denumit în continuare „cod”, în special articolul 249,

întrucât codul reunește toată legislația vamală existentă într-un singur instrument juridic; întrucât codul introduce, de asemenea, o serie de modificări la această legislație pentru a o face mai coerentă, pentru a o simplifica și pentru a umple anumite lacune; întrucât aceasta constituie legislația comunitară completă în acest domeniu;

întrucât aceleași motive care au determinat adoptarea codului sunt valabile pentru legislația vamală de aplicare; întrucât este, prin urmare, necesar să se reunească într-un singur regulament toate dispozițiile de aplicare a dreptului vamal care în prezent sunt dispersate într-un număr mare de regulamente și directive comunitare;

întrucât codul de aplicare a Codului Vamal Comunitar instituit prin prezentul document trebuie să reia reglementările vamale de aplicare existente; întrucât, ținând seama de experiența dobândită, este necesar:

să se aducă unele modificări reglementărilor menționate în vederea adaptării lor la dispozițiile cuprinse în cod;

să se extindă sfera de aplicare a anumitor dispoziții limitate în prezent la anumite regimuri vamale pentru a ține seama de domeniul de aplicare general al codului;

să se clarifice anumite reglementări în vederea unei securități juridice sporite în momentul aplicării acestora;

întrucât modificările introduse se referă în special la dispozițiile referitoare la datoria vamală;

întrucât este necesar să se limiteze aplicarea articolului 791 alineatul (2) până la 1 ianuarie 1995 și să se reexamineze chestiunea în lumina experienței dobândite;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA 1

DISPOZIȚII GENERALE DE APLICARE

TITLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Definiții

Articolul 1

În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

1.

cod:

Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar;

2.

carnet ATA:

documentul vamal internațional de admitere temporară stabilit în cadrul Convenției ATA;

3.

comitet:

Comitetul Codului Vamal instituit în conformitate cu articolul 247 din cod;

4.

Consiliul de Cooperare Vamală:

organizația înființată prin Convenția de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950;

5.

date necesare pentru identificarea mărfurilor:

pe de o parte, datele folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial permițând autorităților vamale să determine clasificarea tarifară și, pe de altă parte, cantitatea mărfurilor;

6.

mărfuri cu caracter necomercial:

mărfuri a căror punere sub regimul vamal în cauză se face ocazional și a căror natură și cantitate arată că sunt destinate uzului privat, personal sau familial al destinatarilor sau persoanelor care le transportă sau care au destinația evidentă de cadouri;

7.

măsuri de politică comercială:

măsuri netarifare stabilite, ca parte a politicii comerciale comune, sub forma dispozițiilor comunitare ce reglementează importul și exportul de mărfuri, cum ar fi măsurile de supraveghere sau de salvgardare, restricțiile cantitative sau limitative și interdicțiile la import sau export;

8.

nomenclatura vamală:

una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (6) din cod;

9.

sistemul armonizat:

Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor;

10.

tratat:

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

CAPITOLUL 2

Decizii

Articolul 2

În cazul în care o persoană care depune o cerere pentru o decizie nu este în măsură să prezinte toate documentele și informațiile necesare pentru luarea unei hotărâri, autoritățile vamale au obligația de a furniza documentele și informațiile pe care le au la dispoziție.

Articolul 3

Decizia referitoare la o garanție favorabilă persoanei care a semnat un angajament de plată a sumei datorate la prima cerere scrisă a autorităților vamale se revocă în cazul în care angajamentul respectiv nu este respectat.

Articolul 4

Revocarea nu afectează mărfurile care, la data intrării ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza autorizației care face obiectul revocării.

Cu toate acestea, autoritățile vamale pot cere ca aceste mărfuri să primească, în termenul pe care îl stabilesc, una dintre destinațiile vamale admise.

TITLUL II

INFORMAȚII TARIFARE OBLIGATORII

CAPITOLUL I

Definiții

Articolul 5

În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

1.

informații tarifare obligatorii:

informațiile tarifare ce obligă administrațiile tuturor statelor membre ale Comunității atunci când condițiile definite la articolele 6 și 7 sunt respectate;

2.

solicitant:

orice persoană care a depus la autoritățile vamale o cerere de informații tarifare obligatorii;

3.

titular:

persoana în numele căreia se eliberează informația tarifară obligatorie.

CAPITOLUL 2

Procedura de obținere a informațiilor tarifare obligatorii --Notificarea solicitantului și transmiterea către Comisie

Articolul 6

(1)   Cererile de informații tarifare obligatorii se întocmesc în scris și se adresează fie autorităților vamale competente din statul membru sau din statele membre în care urmează a se folosi informația în cauză, fie către autoritățile vamale competente din statul membru în care este stabilit solicitantul.

(2)   Cererea de informații tarifare obligatorii se referă la un singur tip de mărfuri.

(3)   Cererea trebuie să includă următoarele date:

(a)

numele și adresa titularului;

(b)

numele și adresa solicitantului în cazul în care acesta nu este titularul;

(c)

nomenclatura vamală în care urmează a se clasifica mărfurile. În cazul în care solicitantul dorește să obțină clasificarea mărfurilor într-una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (3) litera (b) și alineatul (6) litera (b) din cod, în cererea de informații tarifare obligatorii se menționează în mod expres nomenclatura respectivă;

(d)

descrierea detaliată a mărfurilor care permite identificarea lor și determinarea clasificării în nomenclatura vamală;

(e)

compoziția mărfurilor, precum și metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de acest lucru;

(f)

furnizarea, eventual ca anexe, a mostrelor, fotografiilor, planurilor, cataloagelor sau oricărei alte documentații care poate ajuta autoritățile vamale să stabilească clasificarea corectă a mărfurilor în nomenclatura vamală;

(g)

clasificarea preconizată;

(h)

acordul de a pune la dispoziție, la cererea autorităților vamale, a traducerii documentației eventual anexate, în limba sau într-una din limbile oficiale ale statului membru interesat;

(i)

orice date ce urmează a se considera confidențiale;

(j)

indicarea de către solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-a solicitat ori s-a eliberat deja o informație tarifară obligatorie pentru mărfuri identice sau similare;

(k)

acceptul ca informațiile furnizate să poată fi înregistrate într-o bancă de date a Comisiei Comunităților Europene; cu toate acestea, cu excepția dispozițiilor prevăzute la articolul 15 din cod, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membre;

(4)   În cazul în care consideră că cererea nu conține toate datele necesare pentru a se pronunța în cunoștință de cauză, autoritățile vamale cer solicitantului să prezinte datele lipsă.

(5)   Lista autorităților vamale desemnate de statele membre să primească cererea de informații tarifare obligatorii sau să o elibereze se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

(1)   Informația tarifară obligatorie se notifică solicitantului în scris cât mai curând posibil. Dacă nu este posibilă notificarea solicitantului în termen de 3 luni de la acceptarea cererii, autoritățile vamale informează solicitantul cu privire la aceasta, menționând motivul întârzierii și data la care estimează că vor putea furniza informația tarifară obligatorie.

(2)   Notificarea se efectuează cu ajutorul unui formular al cărui model este prevăzut în anexa 1. Pe acest formular se precizează datele care urmează a fi considera ca fiind furnizate cu titlu confidențial. Se menționează posibilitatea de a introduce o acțiune, prevăzută la articolul 243 din cod.

Articolul 8

(1)   Un exemplar al informației tarifare obligatorii notificate (exemplarul nr. 2 din anexa 1), precum și datele (exemplarul nr. 4 din aceeași anexă) se transmit neîntârziat Comisiei de către autoritățile vamale ale statului membru interesat. Transmiterea se face cât mai curând posibil, prin mijloace electronice.

(2)   La cererea unui stat membru, Comisia îi transmite neîntârziat datele înscrise în exemplarul respectiv al formularului, precum și celelalte informații aferente. Această transmitere se efectuează cât mai curând posibil, prin mijloace electronice.

CAPITOLUL 3

Dispoziții ce se aplică în cazul informațiilor tarifare obligatorii divergente

Articolul 9

În cazul în care constată că există informații tarifare obligatorii divergente pentru aceleași mărfuri, Comisia adoptă, dacă este necesar, o măsură pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii vamale.

CAPITOLUL 4

Efectul juridic al informațiilor tarifare obligatorii

Articolul 10

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 5 și 64 din cod, informațiile tarifare obligatorii se pot solicita numai de către titular.

(2)   Autoritățile vamale pot cere ca titularul, atunci când îndeplinește formalitățile vamale, să informeze autoritățile vamale că se află în posesia informațiilor tarifare obligatorii cu privire la mărfurile care fac obiectul vămuirii.

(3)   Titularul unei informații tarifare obligatorii nu o poate folosi pentru anumite mărfuri decât în cazul în care face dovada față de autoritățile vamale că mărfurile respective sunt conforme în toate privințele cu cele descrise în informația prezentată.

(4)   Autoritățile vamale pot cere traducerea acestei informații în limba sau într-una din limbile oficiale ale statului membru interesat.

Articolul 11

O informație tarifară obligatorie furnizată de autoritățile vamale ale unui stat membru începând cu 1 ianuarie 1991 devine obligatorie pentru autoritățile competente ale tuturor statelor membre în aceleași condiții.

Articolul 12

(1)   La adoptarea unuia dintre actele sau uneia dintre măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod, autoritățile vamale întreprind demersurile necesare pentru asigurarea condițiilor ca informațiile tarifare obligatorii să fie furnizate de la această dată numai în conformitate cu actul sau măsura respectivă.

(2)   În conformitate cu alineatul (1) de mai sus, data care se ia în considerare este după cum urmează:

pentru regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) din cod privind amendamentele la nomenclatura vamală, data aplicabilității lor;

pentru regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) din cod, care determină sau afectează clasificarea mărfurilor în nomenclatura vamală, data publicării lor în seria L a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene;

pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) din cod, referitoare la modificări ale notelor explicative la Nomenclatura Combinată, data publicării lor în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene;

pentru hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) din cod, data pronunțării hotărârii;

pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) din cod privind adoptarea unui aviz de clasificare sau a unor modificări ale notelor explicative la Nomenclatura Sistemului Armonizat de către Consiliul de Cooperare Vamală, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Comisia comunică autorităților vamale cât mai curând posibil datele de adoptare a măsurilor și actelor prevăzute de prezentul articol.

CAPITOLUL 5

Dispoziții aplicabile în cazul expirării valabilității informațiilor tarifare obligatorii

Articolul 13

În cazul în care, în conformitate cu a doua teză de la articolul 12 alineatul (4) și de la articolul 12 alineatul (5) din cod, informațiile tarifare obligatorii sunt lovite de nulitate sau încetează a mai fi valabile, autoritatea vamală care le-au furnizat anunță cât mai curând posibil Comisia.

Articolul 14

(1)   În cazul în care titularul unei informații tarifare obligatorii care și-au pierdut valabilitatea din motivele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod dorește să folosească posibilitatea de a solicita astfel de informații pe o perioadă în conformitate cu alineatul (6) din articolul menționat, acesta notifică autoritățile vamale, punând la dispoziție documentele justificative necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute în acest sens.

(2)   În cazurile excepționale în care Comisia, în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (7) ultimul paragraf din cod, adoptă o măsură derogatorie de la alineatul (6) al articolului menționat sau în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informațiile tarifare obligatorii, autoritățile vamale notifică în scris titularul.

CAPITOLUL 6

Dispoziții tranzitorii

Articolul 15

Informațiile tarifare obligatorii furnizate pe plan național înainte de 1 ianuarie 1991 rămân valabile.

Cu toate acestea, informațiile tarifare obligatorii furnizate pe plan național a căror valabilitate depășește data de 1 ianuarie 1997 își pierd valabilitatea începând cu această dată.

TITLUL III

TRATAMENT TARIFAR FAVORABIL DATORITĂ NATURII MĂRFURILOR

CAPITOLUL 1

Mărfuri supuse condiției de denaturare

Articolul 16

Clasificarea tarifară în subpozițiile enumerate în coloana 2 din tabelul de mai jos a mărfurilor înscrise în coloana 3 corespunzătoare subpozițiilor menționate se supune condiției ca aceste mărfuri să fie denaturate astfel încât să devină improprii pentru alimentația umană, prin intermediul unuia dintre agenții de denaturare menționați în coloana 4, utilizați în cantitățile indicate în coloana 5 din același tabel.

Nr. ordine

Cod NC

Descriere

Agent de denaturare

Denumire

Cantitate maximă de folosit în g la 100 kg produs de denaturat

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

1

0408

Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, proaspete, uscate, fierte în apă sau în abur, turnate în formă, congelate sau altfel conservate, chiar dacă sunt cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori:

— Gălbenușuri de ou:

Esență de terebentină

500

Esență de lavandă

100

Ulei de rozmarin

150

Ulei de mesteacăn

100

0408 11

— — Uscate:

Făină din pește, de la subpoziția NC 2301 20 00 cu miros caracteristic și care conține în raport cu materia uscată cel puțin:

 

62,5 % protide brute (proteine)

 

6 % lipide brute (materii grase)

5 000

0408 11 90

— — — Altele

 

 

0408 19

— — Altele:

 

 

0408 19 90

— — — Altele:

 

 

0408 91

— — Uscate:

 

 

0408 91 90

— — — Altele

 

 

0408 99

— — Altele:

 

 

0408 99 90

— — — Altele

 

 

2

1106

Făină și griș din legume cu păstaie uscate, de la poziția 07.13, din Sago sau din rădăcini sau tuberculi de la poziția 07.14 si din produsele de la capitolul 8:

Ulei din pește sau din ficat de pește, filtrat, nedezodorizat, nedecolorat, fără aditivi

1 000

1106 20

— Făină și griș din sago, din rădăcini sau tuberculi de la poziția 07.14:

Făină din pește, de la subpoziția NC 2301 20 00 cu miros caracteristic și care conține în raport cu materia uscată cel puțin:

din greutate

 

1106 20 10

— — Denaturat

62,5 % protide brute (proteine)

 

6 % lipide brute (materii grase)

5 000

Denumirea chimică sau descrierea

Denumirea uzuală

Colour Index (2)

Sare de sodiu din 4-sulfobenzenazoresorcinol sau acid 2,4-dihidroxiazobenzen-4′-sulfonic (culoare: galben)

Crisoină S

14 270

Sare disodică de acid 1-(4′-sulfo-1′-fenilazo)-4-aminobenzen-5-sulfonic (culoare: galben)

Galben rezistent

13 015

Sare tetrasodică a acidului 1-(4′-sulfo-1′-naftilazo)-2-naftol-3,6,8-trisulfonic (culoare roșie)

Ponceau 6R

16 290

Tetrabromofluoresceină (culoare: galben fluorescent)

Eosină

45 380

Naftalen

Naftalină

Pudră de săpun

Pudră de săpun

Dicromat de sodiu sau de potasiu (culoare: galben)

Dicromat de sodiu sau de potasiu

Oxid de fier cu un conținut de Fe2O3 de cel puțin 50 % cu o culoare de la roșu închis până la cafeniu sub formă de pulbere fină din care cel puțin 90 % trece printr-o sită cu ochiuri de 0,10 mm.

Oxid de fier

Hipoclorit de sodiu

Hipoclorit de sodiu

 

Denumire

 

3

2501 00

Săruri (inclusiv sarea pentru masă și sarea denaturată) și clorura de sodiu pură, chiar și în soluție apoasă sau care conțin adaosuri de agenți de aglomerare sau agenți de fluidizare; apă de mare

6

— Sare obișnuită (inclusiv sarea pentru masă și sarea denaturată) și clorura de sodiu pură, chiar și în soluție apoasă sau care conțin adaosuri de agenți de aglomerare sau agenți de fluidizare:

6

— — Altele:

 

2501 00 51

— — — Denaturate sau destinate altor utilizări industriale (inclusiv rafinarea), cu excepția conservării sau a pregătirii produselor destinate alimentației umane sau animale

1

0,5

250

1 000

30

250

3 000

4

3502

Albumine (inclusiv concentratele mai multor proteine de lactoser care conțin peste 80 % proteine de lactoser din greutatea calculată pe materie uscată), albuminați și alți derivați de albumină:

Ulei de rozmarin (numai pentru albuminele lichide)

Ulei de camfor brut (pentru albumine lichide și solide)

Ulei alb de camfor (pentru albumine lichide și solide)

Azidă de sodiu (pentru albumine lichide și solide)

Dietanolamină (numai pentru albumina solidă)

150

2 000

2 000

100

6 000

3502 10

— Ovalbumină:

 

3502 10 10

— — improprie sau devenită improprie alimentației umane

 

3502 90

— altele:

 

— — Albumine, altele decât ovalbumina:

 

3502 90 10

— — — improprii sau devenite improprii alimentației umane

 

Articolul 17

Denaturarea se realizează astfel încât să se asigure condițiile ca produsul de denaturat și agentul de denaturare să se amestece în mod omogen și să nu se poată separa din nou în componenți în condiții rentabile din punct de vedere economic.

Articolul 18

Prin derogare de la dispozițiile articolului 16, orice stat membru poate aproba temporar folosirea unui agent de denaturare care nu este prevăzut în coloana 4 din tabelul menționat.

Într-un astfel de caz, notificarea se trimite Comisiei în termen de maximum 30 de zile, furnizându-se indicații amănunțite cu privire la astfel de agenți de denaturare și la cantitățile utilizate. Comisia informează celelalte state membre cât mai repede posibil.

Chestiunea se supune atenției comitetului.

Dacă, în termen de maximum 18 luni de la data primirii de către Comisie a notificării, comitetul nu emite nici un aviz în legătură cu includerea agentului de denaturare în cauză în coloana 4 din tabelului menționat, se întrerupe imediat folosirea acest agent de denaturare în toate statele membre cel târziu la expirarea acestui termen.

Articolul 19

Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere Directivei 70/524/CEE a Consiliului (3).

CAPITOLUL 2

Condiții pentru clasificarea tarifară a anumitor tipuri de semințe

Articolul 20

Clasificarea tarifară la subpozițiile tarifare enumerate în coloana 2 din tabelul de mai jos a mărfurilor înscrise comparativ cu fiecare subpoziție din coloana 3 respectă condițiile prevăzute la articolele 21-24.

Număr de ordine

Cod NC

Descriere

1

0701

Cartofi, proaspeți sau refrigerați

0701 10 00

— Semințe

2

0712

Legume uscate, întregi, feliate, mărunțite sau pudră, dar nepreparate în continuare:

0712 90

— alte legume; amestecuri de legume:

— — porumb (Zea mays var. saccharata)

— — — hibrizi pentru însămânțare

3

1001

Grâu și meslin

1001 90

— altele

1001 90 10

— — secară albă pentru însămânțare

4

1005

Porumb

1005 10

— sămânță

— — hibrid:

1005 10 11

— — — hibrizi dubli și hibrid încrucișat

1005 10 13

— — — hibrizi triplu încrucișați

1005 10 15

— — — hibrizi simpli

1005 10 19

— — — altele

5

1006

Orez

1006 10

— orez nedecorticat (nedecorticat sau în stare brută)

1006 10 10

— — pentru însămânțare

6

1007 00

Sorg boabe

1007 00 10

— hibrizi pentru semănat

7

1201 00 00

Boabe de soia, întregi sau sfărâmate

1201 00 10

— pentru însămânțare

8

1202

Arahide, neprăjite sau nepreparate termic în alt mod, chiar decojite sau sfărâmate

1202 10

— în coajă:

1202 10 10

— — pentru însămânțare

9

1204 00

Sămânță de in, sfărâmată sau nu:

1204 00 10

— pentru însămânțare

10

1205 00

Semințe de colză, sfărâmate sau nu;

1205 00 15

— pentru însămânțare

11

1206 00

Semințe de floarea soarelui, sfărâmate sau nu

1206 00 10

— pentru însămânțare

12

1207

Alte semințe și fructe oleaginoase, sfărâmate sau nu;

1207 10

— fructe și miez de palmier

1207 10 10

— — pentru însămânțare

13

1207 20

— Semințe de bumbac

1207 20 10

— — pentru însămânțare

14

1207 30

— Semințe de ulei de ricin;

1207 30 10

— — pentru însămânțare

15

1207 40

— Semințe de susan

1207 40 10

— — pentru însămânțare

16

1207 50

— Semințe de muștar

1207 50 10

— — pentru însămânțare

17

1207 60

— Semințe de șofran

1207 60 10

— — pentru însămânțare

 

 

— Altele

18

1207 91

— — Semințe de mac

1207 91 10

— — — pentru însămânțare

19

1207 92

— — Semințe de arbore de unt

1207 92 10

— — — pentru însămânțare

20

1207 99

— — Altele

1207 99 10

— — — pentru însămânțare

Articolul 21

Cartofii de sămânță trebuie să respecte condițiile prevăzute în conformitate cu articolul 15 din Directiva nr. 66/403/CEE a Consiliului (4).

Articolul 22

Porumbul dulce, secara albă, hibridul de porumb pentru sămânță, orezul și sorgul destinate însămânțării trebuie să respecte condițiile stabilite în conformitate cu articolul 16 din Directiva 66/402/CEE a Consiliului (5).

Articolul 23

Semințele și fructele oleaginoase destinate însămânțării trebuie să respecte condițiile stabilite în conformitate cu articolul 15 din Directivei 69/208/CEE a Consiliului (6).

Articolul 24

Porumbul, secara albă, hibridul de porumb, hibridul de sorg, semințele și fructele oleaginoase aparținând unor specii care nu intră în domeniul de aplicare a directivelor 66/402/CEE și 66/208/CEE ale Consiliului nu se înscriu în subpozițiile tarifare indicate la articolul 20 decât dacă persoana interesată face dovada față de autoritățile competente ale statelor membre că acestea sunt destinate însămânțării.

CAPITOLUL 3

Condiții pentru clasificarea tarifară a țesăturilor pentru site drept articole neconfecționate

Articolul 25

Clasificarea tarifară a țesăturilor pentru site, neconfecționate, la codul NC 5911 20 00 se marchează după cum se indică mai jos.

Pentru marcare, se reproduce un motiv care constă dintr-un dreptunghi și două diagonale la intervale regulate pe fiecare dintre marginile țesăturii fără a atinge liziera, astfel încât distanța dintre două motive consecutive, măsurate între liniile exterioare ale motivelor, să nu fie mai mare de un metru și ca motivele de la o margine să fie decalate astfel încât să se situeze la jumătatea distanței față de cele de pe cealaltă margine (centrul fiecărui motiv trebuie să fie situat la distanță egală de centrul a două dintre cele mai apropiate motive de pe marginea opusă). Fiecare dintre motive este dispus astfel încât laturile lungi ale dreptunghiului să fie paralele cu urzeala țesăturii (a se vedea schița de mai jos).

Image

Grosimea liniilor care formează motivul este de 5 mm, iar cea a diagonalelor de 7 mm. Dreptunghiul măsurat în exteriorul liniilor trebuie să fie de cel puțin 8 cm lungime și 5 cm lățime.

Motivele se imprimă într-o singură culoare, în contrast cu culoarea țesăturii. Acestea trebuie să fie foarte rezistente.

CAPITOLUL 4

Mărfuri pentru care trebuie prezentat certificatul de autenticitate, calitate sau alt certificat

Articolul 26

(1)   Clasificarea tarifară în subpozițiile enumerate în coloana 2 din tabelul de mai jos a mărfurilor înscrise în coloana 3 din acest tabel corespunzătoare subpozițiilor menționate și importate din țările indicate în coloana 5 din același tabel, este subordonată prezentării de certificate care îndeplinesc cerințele formulate la articolele 27-34.

Certificatele, enumerate în funcție de numărul de ordine în coloana 4, sunt prezentate în anexele 2-8.

Certificatele de autenticitate se aplică pentru struguri, whisky, votcă și tutun, certificatele de denumire de origine pentru vin, iar certificatele de calitate pentru azotatul de sodiu.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), pentru vinul de Porto, Madeira, Xeres și muscatel de Setubal care se încadrează la codurile NC 2204 21 41, 2204 21 51, 2204 29 41 și 2204 29 51, documentul comercial aprobat întocmit și autentificat în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 986/89 al Comisiei (7) se prezintă în locul certificatului de denumire de origine.

(3)   Cu toate acestea, tutunul care beneficiază, la punerea în liberă circulație, de scutire de drepturi vamale în temeiul unei dispoziții comunitare se încadrează în codurile NC 2401 10 10-2401 10 49 și 2401 20 10-2401 20 49 fără prezentarea certificatului de autenticitate. Un astfel de certificat nu se eliberează și nici nu se acceptă pentru tutunul de aceste tipuri când se prezintă mai mult de un tip în același ambalaj.

(4)   În ceea ce privește mărfurile enumerate la numărul de ordine 6 în tabel următor, în sensul prezentului articol, termenii și expresiile care urmează au următorul înțeles:

(a)

tutun flue-cured de tip Virginia: tutunul care a fost uscat în condiții atmosferice artificiale printr-un procedeu de reglare a temperaturii și a ventilației fără a permite ca frunzele de tutun să intre în contact cu fum sau gaze; culoarea tutunului uscat variază de la galben lămâie până la portocaliu închis sau roșu. Frecvent rezultă și alte culori și combinații de culori datorită diferitelor etape de maturare și a tehnicilor de cultivare sau uscare;

(b)

tutun light air-cured de tip Burley (inclusiv hibrizii Burley): tutunul care a fost uscat în condiții atmosferice naturale și nu degajează miros de fum sau gaze dacă se aplică încălzire suplimentară sau ventilație; frunzele au culori de la cafeniu deschis până la roșiatic. Frecvent rezultă și alte culori și combinații de culori datorită diferitelor etape de maturare și a tehnicilor de cultivare sau uscare;

(c)

tutun light air-cured de tip Maryland: tutunul care a fost uscat în condiții atmosferice naturale și care nu degajează miros de fum sau gaze dacă se aplică încălzire sau ventilație suplimentară; frunzele au o culoare de la galben deschis până la vișiniu închis. Frecvent rezultă și alte culori și combinații de culori datorită diferitelor etape de maturare și a tehnicilor de cultivare sau uscare;

(d)

tutun fire-cured: tutunul care a fost uscat în condiții atmosferice artificiale prin folosirea de focuri deschise din care fumul de lemn a fost parțial absorbit de tutun. Frunzele tutunului fire-cured sunt în mod normal mai groase decât cele ale tutunului Burley, fire-cured, sau Maryland pentru frunze recoltate din poziția corespunzătoare de pe tulpină. Variază în mod normal de la brun gălbui până la brun închis. Frecvent rezultă și alte culori și combinații de culori datorită diferitelor etape de maturare și a tehnicilor de cultivare sau uscare.

Nr. de ordine

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Nr. anexei

Organismul emitent

Țara de export

Denumire

Sediu

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

1

0806

Struguri, proaspeți sau uscați:

2

Statele Unite ale Americii

United States Department of Agriculture sau birourile sale regionale autorizate (8)

Washington DC

0806 10

— proaspeți:

 

 

 

 

— — de masă

 

 

 

 

— — — de la 1 noiembrie la 14 iulie

 

 

 

 

0806 10 11

— — — — din soiul „Emperor” (vitis vinifera cv.) de la 1 decembrie la 31 ianuarie

 

 

 

 

2

2106

Preparate alimentare nemenționate sau incluse în altă parte:

3

Austria

Österreichische Hartkäse Export GmbH

Innsbruck

2106 90

— altele:

 

 

2106 90 10

— — preparate numite „fondues”:

 

Elveția

Union suisse du commerce de fromage SA/Schweizerische Käseunion AG/Unione svizzera per il commercio del fromaggio SA

Berna

3

2204

Vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile îmbogățite cu alcool, altele decât cele de la nr. 2009:

 

 

Denumirea vinului

 

De Tokay (Aszú, Szamorodni)

Országos Borminősítő Intézet Budapest II., Frankel Leó utca 1. (Institutul Național pentru Aprobarea Vinurilor)

 

— alte vinuri, must din struguri a cărui fermentație a fost împiedicată sau oprită prin adăugare de alcool

 

 

 

2204 21

— — în recipiente cu un conținut de maximum 2 l

 

 

 

— — — altele:

 

 

 

— — — — cu un titru alcoolic între 15 % și 18 % din volum:

 

 

 

2204 21 41

— — — — — Vin de Tokay (Aszú și Szamorodni)

4

Ungaria

Budapesta

— — — — cu un titru alcoolic între 18 % și 22 % din volum:

 

 

2204 21 51

— — — — — Vin de Tokay (Aszú și Szamorodni)

 

 

2204 29

— — altele:

 

 

— — — altele:

 

 

— — — — cu un titru alcoolic între 15 % și 18 % din volum:

 

 

2204 29 45

— — — — — Vin de Tokay (Aszú și Szamorodni)

 

 

— — — cu un titru alcoolic între 18 % și 22 % din volum:

 

 

2204 29 55

— — — — — Vin de Tokay (Aszú și Szamorodni)

 

 

4

2208

Alcool etilic nedenaturat cu un titru alcoolic volumic de minimum 80 % vol.; rachiuri, lichioruri și alte băuturi spirtoase; preparate alcoolice compuse din tipuri utilizate la fabricarea băuturilor:

 

Statele Unite ale Americii

United States Department of the Treasury, Bureau of Alcohol, Tobacco and Firearms sau birourile sale regionale autorizate (8)

Washington DC

2208 30

— Whisky:

 

 

 

 

— — whisky „bourbon”, prezentat în recipiente cu un conținut:

5

 

 

 

2208 30 11

— — — de maximum 2 l

 

 

 

 

2208 30 19

— — — de minimum 2 l

 

 

 

 

5

2208 90

— altele:

 

 

 

 

— — Votca cu un titru alcoolic volumic de maximum 45,5 % vol, rachiu de prune, de pere sau de cireșe, prezentate în recipiente cu un conținut:

6

Finlanda

ALKO Limited

Salmisaaren-ranta, 700100 Helsinki10 Finlanda

— — — de maximum 2 l:

 

 

 

2208 90 31

— — — — Votca

 

 

 

 

— — alte băuturi spirtoase prezentate în recipiente cu un conținut:

 

 

 

 

— — — de maximum 2 l:

 

 

 

 

— — — — Rachiu:

 

 

 

 

2208 90 35

— — — — — de fructe

 

 

 

 

6

2401

Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun:

7

Statele Unite ale Americii

Tobacco Association of the United States sau birourile sale autorizate (8)

Raleigh, North Carolina

2401 10

— Tutunuri nedesprinse de pe tulpină:

— — Tutunuri flue-cured de tip Virginia și light air-cured de tip Burley, inclusiv hibrizii de Burley; tutunuri light air-cured de tip Maryland și tutunuri fire-cured:

Canada

Directorate General Food Production and Inspection, Agriculture Branch, Canada sau birourile sale autorizate (8)

Ottawa

2401 10 10

— — — Tutunuri flue-cured de tip Virginia

Direction Générale de la production et de l′inspection, Section agriculture sau birourile sale autorizate (8)

2401 10 20

— — — Tutunuri light air-cured de tip Burley, inclusiv hibrizii de Burley

2401 10 30

— — — Tutunuri light air-cured de tip Maryland

Argentina

Cámara del Tabaco del Salta sau birourile sale autorizate (8)

Salta

— — — Tutunuri fire-cured:

Cámara del Tabaco del Jujuy sau birourile sale autorizate (8)

San Salvador de Jujuy

2401 10 41

— — — — de tip Kentucky

 

2401 10 49

— — — — altele

 

Cámara de Comerico Exterior de Misiones sau birourile sale autorizate (8)

Posadas

2401 20

— Tutunuri parțial sau total desprinse de pe tulpină:

Bangladesh

Ministry of Agriculture, Department of Agriculture Extension, Cash Crop Division sau birourile sale autorizate (8)

Dacca

— — Tutunuri flue-cured de tip Virginia și light air-cured de tip Burley, inclusiv hibrizii de Burley; tutunuri light air-cured de tip Maryland și tutunuri fire-cured:

Brazilia

Carteira de Comercio Exterior do Banco do Brasil sau birourile sale autorizate (8)

Rio de Janeiro

2401 20 10

— — — Tutunuri flue-cured de tip Virginia

China

Shanghai Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Shanghai

2401 20 20

— — — Tutunuri light air-cured de tip Burley, inclusiv hibrizii de Burley

2401 20 30

— — — Tutunuri light air-cured de tip Maryland

Shandong Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Qingdao

— — — Tutunuri fire-cured:

2401 20 41

— — — — de tip Kentucky

Hubei Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Hangzhou

2401 20 49

— — — — altele

 

 

Guangdong Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Guangzhou

 

 

Liaoning Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Dalian

 

 

Yunnan Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Kunming

 

 

Shenzhan Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)Shenzhen

Shenzhen

 

 

Hainan Import and Export Commodity Inspection Bureau of the People′s Republic of China sau birourile sale autorizate (8)

Hainan

 

 

Columbia

Superintendencia de Industria y Comercio – División de Control de Normas y Calidades sau birourile sale autorizate (8)

Bogota

 

 

Cuba

Empresa cubana del Tabaco „Cubatabaco” sau birourile sale autorizate (8)

Havana

 

 

Guatemala

Dirección de Comercio Interior y Exterior del Ministerio de Economía sau birourile sale autorizate (8)

Ciudad de Guatemala

 

 

India

Tobacco Board sau birourile sale autorizate (8)

Guntur

 

 

Indonezia

Lembaga Tembakou sau birourile sale autorizate (8)

 

 

 

Lembaga Tembakou

Sumatra Utara

Medan

 

 

Lembaga Tembakou

Java Tengah

Sala

 

 

Lembaga Tembakou

Java Timur I

Surabaya

 

 

Lembaga Tembakou

Java Timur II

Jembery

 

 

Mexic

Secretaria de Comercio sau birourile sale autorizate (8)

Ciudad de Mexico

 

 

Filipine

Philippine Virginia Tobacco Administration sau birourile sale autorizate i (8)

Quezon City

 

 

Coreea de Sud

Office of Korean Monopoly Corporation sau birourile sale autorizate (8)

Sintanjin

 

 

Sri Lanka

Department of Commerce, vagy annak meghatalmazott hivatalai (8)

Colombo

 

 

Elveția

Administration fédérale des Douanes, Section de l'imposition du tabac sau birourile sale autorizate (8)

Berna

 

 

Thailanda

Department of Foreign Trade, Ministry of Commercesau birourile sale autorizate (8)

Bangkok

7

3102

Îngrășăminte minerale sau chimice azotate:

8

Chile

Servicio Nacional de Geologia y Mineria

Santiago

3102 50

— azotat de sodiu:

 

 

 

 

3102 50 10

— — azotat de sodiu natural

 

 

 

 

3105

Îngrășăminte minerale sau chimice conținând două sau trei dintre următoarele elemente fertilizante: azot, fosfor și potasiu; alte îngrășăminte; produse din prezentul capitol prezentate fie în tablete sau forme similare, fie în ambalaje cu o greutate brută de maximum 10 kg:

 

 

 

 

3105 90

— altele:

 

 

 

 

3105 90 10

— — Azotat de sodiu potasic natural, constând dintr-un amestec natural de azotat de sodiu și azotat de potasiu (proporția de potasiu putând atinge 44 %), cu un conținut global de azot de maximum 16,30 % din greutatea produsului anhidru în stare uscată

 

 

 

 

Articolul 27

(1)   Certificatele corespund modelelor din anexele indicate în coloana 4 din tabelul menționat la articolul 26. Ele se tipăresc și se completează în una dintre limbile oficiale ale CEE și, după caz, într-o limbă oficială a țării exportatoare.

(2)   Formatul certificatului este de aproximativ 210 × 297 mm.

Hârtia folosită este:

în cazul mărfurilor înscrise la numărul de ordine 3 în tabelul menționat la articolul 26, hârtie albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind între 55g/m2 și 65g/m2.

Fața certificatului are imprimat un fond ghioșat, de culoare roz, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice;

în cazul mărfurilor înscrise la numerele de ordine 4 și 5 în tabelul menționat la articolul 26, hârtie albă cu o margine galbenă cântărind maximum 40g/m2;

în cazul altor mărfuri din tabel, hârtie albă cântărind minimum 40g/m2.

(3)   În cazul mărfurilor înregistrate la numărul de ordine din tabelul menționat la articolul 26, marginea certificatului poate avea motive decorative pe o bandă exterioară cu lățimea de maximum 13 mm.

(4)   În cazul mărfurilor indicate la numărul de ordine 2 în tabelul menționat la articolul 26, certificatul se întocmește într-un original și două copii. Originalul este de culoare albă, prima copie roz și cea de a doua galbenă.

(5)   În cazul mărfurilor înscrise la numărul de ordine 2 în tabelului menționat la articolul 26, fiecare certificat este individualizat de un număr de ordine atribuit de organismul emitent, urmat de sigla naționalității organismului respectiv.

Copiile prezintă același număr de ordine și aceeași siglă a naționalității ca și originalul.

(6)   Autoritățile vamale ale statului membru în care se declară mărfurile pentru libera circulație pot cere o traducere a certificatului.

Articolul 28

Certificatul se completează fie prin dactilografiere, fie de mână. În acest din urmă caz se completează cu cerneală și se folosesc litere mari de tipar.

Articolul 29

(1)   Certificatul sau, în cazul transporturilor fracționate de mărfuri înscrise la numerele de ordine 1, 6 și 7 în tabelul menționat la articolul 26, o fotocopie a certificatului, menționat la articolul 34, se prezintă autorităților vamale ale statului membru importator împreună cu mărfurile aferente, în termenele de mai jos, începând cu data eliberării certificatului:

2 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 2 din tabel;

3 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 1, 3 și 4 din tabelul menționat;

6 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 5 și 7 din tabelul menționat;

24 de luni, în cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 6 din tabelul menționat.

(2)   În cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 2 din tabelul prevăzut la articolul 26:

originalul și prima copie a certificatului se prezintă autorităților competente;

a doua copie a certificatului se trimite de către organismul emitent direct autorităților vamale ale statului membru importator.

Articolul 30

(1)   Un certificat este valabil numai dacă este confirmat în timp util de către unul dintre organismele emitente prevăzute în coloana 6 din tabelul menționat la articolul 26.

(2)   Un certificat este vizat în mod corespunzător atunci când indică locul și data eliberării și poartă ștampila organismului emitent și semnătura persoanei sau persoanelor împuternicite să îl semneze.

Articolul 31

(1)   Un organism emitent poate apărea în tabelul menționat la articolul 26 numai dacă:

(a)

este recunoscut ca atare de țara exportatoare;

(b)

se angajează să verifice datele înscrise în certificat;

(c)

se angajează să furnizeze Comisiei și statelor membre, la cererea acestora, toate informațiile necesare care să permită efectuarea unei evaluări a datelor înscrise în certificate.

(2)   Tabelul menționat la articolul 26 se revizuiește atunci când condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu mai sunt îndeplinite sau când organismul emitent nu-și îndeplinește una sau mai multe dintre obligațiile sale.

Articolul 32

Facturile prezentate în sprijinul declarațiilor pentru libera circulație prezintă numărul de ordine sau numărul (numerele) certificatului (certificatelor) corespunzător (corespunzătoare).

Articolul 33

Țările enumerate în coloana 5 din tabelul menționat la articolul 26 trimit Comisiei specimenele de ștampile folosite de organismul sau organismele emitente și de birourile autorizate. Comisia comunică această informație autorităților vamale ale statelor membre.

Articolul 34

În cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 1, 6 și 7 din tabelul menționat la articolul 26, în cazul în care un transport de mărfuri se fracționează, certificatul original se fotocopiază pentru fiecare parte a transportului. Fotocopiile și certificatul original se prezintă autorităților vamale unde se află mărfurile.

Pe fiecare fotocopie trebuie să se menționeze numele și adresa destinatarului și este prevăzută cu mențiunea în roșu „Extras valabil pentru … kg” (în cifre și litere) împreună cu locul și data fracționării. Aceste mențiuni se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului vamal și prin semnătura funcționarului vamal abilitat. Datele referitoare la fracționarea transportului de mărfuri se înscriu pe certificatul original ce se păstrează de biroul vamal interesat.

TITLUL IV

ORIGINEA MĂRFURILOR

CAPITOLUL I

Originea nepreferențială

Secțiunea 1

Prelucrări sau transformări care conferă originea

Articolul 35

Prezentul capitol prevede, pe de o parte, pentru textilele și articolele textile cuprinse în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate și, pe de altă parte, pentru alte produse decât textilele și articole textile, prelucrările sau transformările care se consideră a corespunde criteriilor prevăzute la articolul 24 din cod și care conferă produselor menționate originea țării în care s-au efectuat.

Prin „țară” se înțelege, după caz, o țară terță sau Comunitatea.

Subsecțiunea 1

Textile și articole textile cuprinse în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate

Articolul 36

În cazul textilelor și articolelor textile care se încadrează în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate, potrivit dispozițiilor articolului 37, se consideră transformare completă prelucrarea sau transformarea ce conferă originea în temeiul articolului 24 din cod.

Articolul 37

Operațiunile de prelucrare sau transformare în urma cărora produsele obținute se încadrează într-una dintre pozițiile tarifare ale Nomenclaturii Combinate, diferită de cele aferente diferitelor materiale neoriginare, se consideră transformare completă.

Cu toate acestea, pentru produsele enumerate în anexa 10, se consideră complete numai transformările specifice prevăzute în coloana 3 din respectiva anexă în legătură cu fiecare produs obținut, indiferent dacă ele presupun o schimbare a încadrării tarifare.

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 10 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

Articolul 38

În aplicarea articolului precedent, următoarele prelucrări sau transformări sunt întotdeauna considerate insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziția tarifară:

(a)

manipulările destinate să asigure păstrarea în aceeași stare a produselor pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare);

(b)

operațiuni simple constând în înlăturarea prafului, cernere, triere, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de produse), spălarea, debitarea;

(c)

(i)

schimbări de ambalaje și separări sau unificări de transporturi de mărfuri;

(ii)

simpla punere în saci, lăzi, cutii, fixarea pe planșete și alte operațiuni simple de ambalare;

(d)

aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

(e)

simpla asamblare a părților în vederea constituirii unui produs complet;

(f)

o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a)-(e).

Subsecțiunea 2

Alte produse decât textile sau articole textile, care se încadrează la secțiunea XI din Nomenclatura Combinată

Articolul 39

În cazul produselor obținute care sunt enumerate în anexa 11, sunt considerate ca operațiuni de prelucrare sau transformare, care conferă originea, în temeiul articolului 24 din cod, prelucrările sau transformările enumerate în coloana 3 din anexă.

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 11 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

Subsecțiunea 3

Dispoziții comune pentru toate produsele

Articolul 40

În cazul în care listele din anexele 10 și 11 prevăd că originea este dobândită dacă valoarea materialelor fără origine folosite nu depășește un anume procent din prețul franco fabrică al produselor obținute, acest procent se calculează după cum urmează:

termenul „valoare” reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare sau, dacă aceasta nu se cunoaște și nu se poate stabili, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în țara de transformare;

expresia „preț franco fabrică” reprezintă prețul de fabrică al produsului obținut din care s-au dedus toate taxele interne care sunt, sau pot fi, restituite când respectivul produs se exportă;

sintagma „valoarea dobândită ca rezultat al operațiunilor de asamblare” reprezintă creșterea în valoare care rezultă din operațiunile de asamblarea propriu-zise, inclusiv orice operațiune de finisare și de control, și, eventual, din incorporarea oricăror piese originare din țara în care au fost efectuate aceste operațiuni, inclusiv profitul și costurile generale suportate în țara respectivă ca urmare a operațiunilor menționate anterior.

Secțiunea 2

Aplicarea dispozițiilor privind piesele de schimb

Articolul 41

Piesele de schimb esențiale destinate echipamentelor, mașinilor, aparatelor sau vehiculelor puse în liberă circulație sau exportate anterior se consideră ca având aceeași origine ca și echipamentele, mașinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiția respectării condițiilor prevăzute în prezenta secțiune.

Articolul 42

Prezumția de origine menționată la articolul precedent se acceptă numai:

dacă aceasta este necesară pentru importul în țara de destinație;

în cazul în care utilizarea respectivelor piese de schimb esențiale în echipamente, mașini, aparate sau vehicule în faza de producție a acestora nu ar fi împiedicat conferirea originii comunitare sau a originii țării de producție echipamentelor, mașinilor, aparatelor sau vehiculelor.

Articolul 43

În sensul articolului 41, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

„echipament, mașină, aparat sau vehicul”: mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii Combinate;

(b)

„piese de schimb esențiale”: piese care sunt:

componente în absența cărora nu se poate asigura funcționarea corectă a produselor menționate la litera (a) și puse în liberă circulație sau exportate anterior;

caracteristice acestor mărfuri și

destinate pentru întreținerea curentă și înlocuirea unor piese de același tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

Articolul 44

În cazul în care se prezintă o cerere autorităților competente sau instituțiilor abilitate ale statelor membre în vederea obținerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esențiale în sensul articolului 41, certificatul și cererea referitoare la acesta trebuie să includă în caseta 6 (Numărul de ordine - Mărci și numere - Numărul și natura coletelor - Descrierea mărfurilor) o declarație a persoanei interesate din care să rezulte că respectivele mărfuri sunt destinate întreținerii curente a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

În măsura în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise pe certificatul de origine (autoritatea emitentă, numărul și data eliberării certificatului) sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreținere sunt destinate piesele.

Articolul 45

În cazul în care originea pieselor de schimb esențiale menționate la articolul 41 trebuie dovedită în vederea punerii lor în liberă circulație în cadrul Comunității prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să includă datele prevăzute la articolul 44.

Articolul 46

Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezenta secțiune, autoritățile competente ale statelor membre pot solicita dovezi suplimentare, îndeosebi:

prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului pus în liberă circulație sau exportat anterior;

contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care să dovedească faptul că livrarea se efectuează în cadrul serviciului normal de întreținere.

Secțiunea 3

Aplicarea dispozițiilor privind certificatele de origine

Subsecțiunea 1

Dispoziții privind certificatele de origine universale

Articolul 47

Atunci când originea unei mărfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

să fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către țara emitentă;

(b)

să conțină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă, în special:

numărul de colete, natura lor, mărcile și numerele coletelor;

tipul de marfă;

greutatea brută și netă a mărfii; aceste date putând fi totuși înlocuite cu alte date, cum ar fi numărul sau volumul, atunci când marfa este supusă unor modificări considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciată sau când identificarea se realizează în mod normal prin alte caracteristici de acest fel;

numele expeditorului;

(c)

să certifice fără nici un dubiu că marfa respectivă este originară dintr-o anumită țară.

Articolul 48

(1)   Certificatele de origine eliberate de autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre trebuie să respecte condițiile stabilite la articolul 47 literele (a) și (b).

(2)   Certificatele și cererile aferente se întocmesc pe formulare care corespund modelelor din anexa 12.

(3)   Aceste de certificate de origine atestă că mărfurile sunt originare din Comunitate.

Cu toate acestea, atunci când necesitățile de export impun, certificatele pot atesta că mărfurile sunt originare dintr-un anumit stat membru.

În orice situație, simpla certificare a originii comunitare este admisă atunci când condițiile prevăzute la articolul 24 din cod sunt îndeplinite numai ca urmare a unui cumul de operațiuni efectuate în mai multe state membre.

Articolul 49

Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate.

Dacă circumstanțele justifică acest lucru, în special în cazul în care solicitantul desfășoară permanent operațiuni de export, statele membre pot renunța să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operațiune de export, cu condiția respectării dispozițiilor în materie de origine.

În cazurile justificate de cerințele comerciale, se pot elibera una sau mai multe copii suplimentare ale certificatului de origine.

Aceste copii se întocmesc în conformitate cu modelul din anexa 12.

Articolul 50

(1)   Formatul certificatului este 210 × 297 mm, se acceptă o toleranță în lungime de la maximum 5 mm în minus până la 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 64 g/m2 sau între 25 și 30 g/m2 când se folosește hârtie pentru poștă aeriană. Fața originalului are imprimat un fond ghioșat, de culoare sepia, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(2)   Formularul de cerere se tipărește în limba oficială sau în una ori mai multe dintre limbile oficiale ale statului membru exportator; formularul certificatului de origine se tipărește în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității sau, în funcție de uzanțele și cerințele comerciale, în orice altă limbă.

(3)   Statele membre își rezervă dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine sau pot încredința tipărirea lor unor imprimerii aprobate de acestea. În acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să facă trimitere la această aprobare. Fiecare certificat de origine trebuie să aibă inscripționate numele și adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată. Aceasta are,de asemenea, un număr de serie tipărit sau ștampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificată.

Articolul 51

Formularele de cerere și certificatele de origine se completează la mașina de scris sau de mână cu litere de tipar, în mod identic, în una din limbile oficiale ale Comunității sau, în funcție de uzanțele și cerințele comerciale, în orice altă limbă.

Articolul 52

Fiecare certificat de origine menționat la articolul 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat și toate exemplarele certificatului trebuie să aibă același număr.

Autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre pot numerota aceste documente în ordinea eliberării lor.

Articolul 53

Autoritățile competente ale statelor membre decid ce date suplimentare, dacă este cazul, să se înscrie în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.

Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu dispozițiile pe care le adoptă în conformitate cu alineatul precedent. Comisia comunică de îndată aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 54

Autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre care au eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minimum doi ani.

Cu toate acestea, cererile pot fi păstrate și sub formă de copii, cu condiția ca ele să aibă aceeași valoare probantă în conformitate cu legislația statului membru respectiv.

Subsecțiunea 2

Dispoziții specifice referitoare la certificate de origine pentru anumite produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import

Articolul 55

Articolele 56-65 definesc condițiile în care sunt utilizate certificatelor de origine referitoare la produse agricole originare din țări terțe pentru care s-au instituit regimuri speciale de import nepreferențiale, în măsura în care aceste regimuri se referă la dispozițiile următoare.

(a)   Certificate de origine

Articolul 56

(1)   Certificatele de origine aferente produselor agricole originare din țări terțe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferențiale se întocmesc pe formulare în conformitate cu modelul din anexa 13.

(2)   Astfel de certificate se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente ale țărilor terțe interesate denumite în continuare „autorități emitente”, dacă produsele la care se referă certificatele se consideră ca originare din aceste țări în sensul dispozițiilor în vigoare în cadrul Comunității.

(3)   Aceste certificate trebuie, de asemenea, să certifice toate informațiile necesare prevăzute în legislația comunitară privind regimurile speciale de import menționate la articolul 55.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice privind regimurile speciale de import menționate la articolul 55, termenul de valabilitate al certificatelor de origine este de 10 luni de la data eliberării lor de către autoritățile emitente.

Articolul 57

(1)   Certificatele de origine întocmite în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni constau dintr-un singur exemplar identificat prin mențiunea „original” înscrisă lângă titlul documentului.

Dacă sunt necesare exemplare suplimentare, acestea poartă mențiunea „copie” înscrisă lângă titlul documentului.

(2)   Autoritățile competente din cadrul Comunității acceptă ca valabil numai originalul certificatului de origine.

Articolul 58

(1)   Formatul certificatul de origine este 210 × 297 mm; se admite o toleranță de la maximum 5 mm în minus la 8 mm în plus în ceea ce privește lungimea. Hârtia trebuie să fie albă, fără pastă mecanică și să cântărească cel puțin 40 g/m2.. Fața originalului are imprimat un fond ghioșat, de culoare galbenă, care să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(2)   Formularele certificatului se tipăresc și se completează în una din limbile oficiale ale Comunității.

Articolul 59

(1)   Formularele certificatului se completează la mașina de scris cu caractere de tipar sau cu ajutorul unui sistem mecanografic sau printr-un procedeu similar.

(2)   Certificatul nu trebuie să conțină ștersături sau suprascriere. Orice modificare se face prin tăierea mențiunilor eronate și prin adăugarea, după caz, a datelor corecte. Aceste modificări trebuie aprobate de către persoana care le-a făcut și vizate de autoritățile emitente.

Articolul 60

(1)   Certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 56-59 trebuie să conțină în caseta 5 datele suplimentare ce pot fi cerute, după caz, pentru aplicarea regimurilor speciale de import aferente în conformitate cu dispozițiile articolului 56 alineatul (3).

(2)   Spațiile nefolosite din casetele 5, 6 și 7 se barează cu un X astfel încât să nu se poată face adăugiri ulterioare.

Articolul 61

Fiecare certificat de origine trebuie să aibă un număr de serie, tipărit sau netipărit, care să-l individualizeze și trebuie să prezinte ștampila autorității emitente, precum și semnătura persoanei sau persoanelor abilitate.

Certificatul se eliberează atunci când se exportă produsele la care se referă și autoritățile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat eliberat.

Articolul 62

În mod excepțional, certificatele de origine menționate mai sus pot fi eliberate după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, omisiuni sau circumstanțe speciale.

Autoritățile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la articolele 56-61 decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul corespunzător.

Certificatele eliberate retroactiv poartă următoarea mențiune:

expedido a posteriori,

udstedt efterfølgende,

Nachträglich ausgestellt,

Εκδοθέν εκ των υστέρων,

Issued retrospectively,

Délivré a posteriori,

rilasciato a posteriori,

afgegeven a posteriori,

emitido a posteriori,

în rubrica „Observații”.

(b)   Cooperarea administrativă

Articolul 63

(1)   Atunci când regimurile speciale de import pentru anumite produse agricole prevăd folosirea certificatului de origine menționat la articolele 56-62, aplicarea regimurilor respective este condiționată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimul special de import în cauză.

În acest sens, țările terțe interesate transmit Comisiei Comunităților Europene:

numele și adresele autorităților emitente ale certificatelor de origine, precum și specimenele ștampilelor pe care le folosesc;

numele și adresele autorităților guvernamentale către care trebuie trimise cererile de control a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolul 64 de mai jos.

Comisia transmite toate informațiile de mai sus autorităților competente ale statelor membre.

(2)   În cazul în care țările terțe interesate nu transmit Comisiei informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente ale Comunității refuză dreptul de acces la regimurile speciale de import.

Articolul 64

(1)   Controlul a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolele 56-62 se face prin sondaj și ori de câte ori există îndoieli asupra autenticității sau exactității informațiilor pe care le conțin acestea.

În ceea ce privește originea, controlul se desfășoară la inițiativa autorităților vamale.

În scopul aplicării reglementărilor agricole, controlul se poate desfășura, când este cazul, de către alte autorități competente.

(2)   Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile competente din Comunitate returnează certificatul de origine sau o copie a acestuia autorității guvernamentale desemnate de către țara exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de formă sau de fond care justifică ancheta. Dacă se prezintă o factură, originalul sau copia acesteia se anexează la certificatul de origine returnat. Autoritățile furnizează, de asemenea, toate informațiile obținute care sugerează că datele înscrise pe certificate sunt incorecte sau că certificatul nu este autentic.

În cazul în care aplicarea regimurilor speciale de import este suspendată până la obținerea rezultatelor controlului, autoritățile vamale din Comunitate acordă liberul de vamă produselor sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.

Articolul 65

(1)   Rezultatele controalelor a posteriori se comunică autorităților competente din cadrul Comunității în cel mai scurt termen posibil.

Rezultatele menționate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatele de origine returnate în condițiile prevăzute la articolul 64 se aplică mărfurilor efectiv exportate și dacă acestea din urmă pot efectiv să conducă la aplicarea respectivului regim special de import.

(2)   Dacă nu se dă un răspuns la cererile de control a posteriori într-un termen limită de maximum 6 luni, autoritățile competente din cadrul Comunității refuză definitiv acordarea dreptului de a beneficia de regimuri speciale de import.

CAPITOLUL 2

Originea preferențială

Secțiunea 1

Sistemul de preferințe generalizate

Subsecțiunea 1

Definiția conceptului de produse originare

Articolul 66

În sensul dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare generalizate acordate de Comunitate anumitor produse originare din țări în curs de dezvoltare, următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o țară care beneficiază de preferințele menționate (denumită în continuare „țară beneficiară”), cu condiția ca ele să fi fost transporte direct în Comunitate, în sensul dispozițiilor articolului 75:

(a)

produse obținute integral în țara respectivă;

(b)

produse obținute în țara respectivă, la fabricarea cărora s-au folosit alte produse decât cele prevăzute la litera (a), cu condiția ca respectivele produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente, în sensul articolului 68 alineatul (1).

Articolul 67

(1)   Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară, în sensul articolului 66 litera (a):

(a)

produse minerale extrase din solul sau de platforma continentală a țării respective;

(b)

produse vegetale recoltate în țara respectivă;

(c)

animale vii născute și crescute în țara respectivă;

(d)

produse obținute de la animale vii în țara respectivă;

(e)

produse obținute din pescuit și vânat în țara respectivă;

(f)

produse rezultate din pescuitul maritim și alte produse obținute din mare de navele acesteia;

(g)

produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f);

(h)

articole folosite colectate în țara respectivă și care se pot folosi numai pentru recuperarea materiilor prime;

(i)

deșeuri și resturi provenind din operațiuni de fabricație desfășurate în țara respectivă;

(j)

produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiția ca acea țară să aibă dreptul de a exploata acest sol sau subsol;

(k)

produse fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a) și (j).

(2)   Expresia „navele acesteia” de la alineatul (1) litera (f) se aplică numai navelor:

care sunt înregistrate sau înmatriculate în țara beneficiară;

care navighează sub pavilionul țării beneficiare;

care sunt deținute în proporție de 50 % de către resortisanți ai țării beneficiare sau de către o societate cu sediul principal în țara respectivă, în care directorul, administratorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor consiliului sunt resortisanți ai acestei țări și la care, în cazul societăților de persoane sau al societăților cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține țării respective, colectivităților publice sau resortisanților țării respective;

ale căror comandamente sunt în întregime formate din resortisanți ai țării beneficiare și

ale căror echipaje sunt constituite în proporție de cel puțin 75 % din resortisanți ai țării beneficiare.

(3)   Expresia „într-o țară beneficiară” acoperă, de asemenea, apele teritoriale ale țării respective.

(4)   Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează sau se transformă produsele de pescuit se consideră parte a teritoriului țării beneficiare căreia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 68

(1)   În sensul articolului 66 litera (b) materialele neoriginare se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient când produsul obținut se clasifică la o poziție tarifară diferită de cele în care sunt clasificate toate materialele neoriginare folosite la fabricarea produsului cu respectarea dispozițiilor alineatelor (2) și (3) de mai jos.

Anexa 14 conține notele aplicabile produselor realizate din materiale neoriginare.

Prin termenii „capitole” și „poziții tarifare” folosite în prezentele dispoziții se înțeleg capitolele și pozițiile tarifare (coduri de patru cifre) folosite în nomenclatura care constituie sistemul armonizat.

Termenul „clasificat” se referă la clasificarea unui produs sau material la o anumită poziție tarifară.

(2)   Pentru un produs menționat în coloanele 1 și 2 ale listei din anexa 15 se respectă condițiile stipulate în coloana 3 pentru produsul respectiv în locul regulii enunțate la alineatul (1).

(a)

Termenul „valoare” din lista prezentată în anexa 15 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare sau, dacă aceasta nu se cunoaște sau nu se poate stabili, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în țara respectivă. În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare, dispozițiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis.

(b)

Expresia „preț franco fabrică” din lista de la anexa 15 reprezintă prețul plătit pentru produsul obținut de producătorul în întreprinderea în care se desfășoară ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în procesul de fabricație, minus taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut se exportă.

(3)   În sensul articolului 66 litera (b), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziția tarifară:

(a)

manipulări destinate să asigure păstrarea produselor în aceeași stare pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluții apoase, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare);

(b)

operațiuni simple constând din înlăturarea prafului, cernerea, trierea, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de produse), spălarea, vopsirea, debitarea;

(c)

(i)

schimbări de ambalaje și divizări sau unificări de transporturi de mărfuri;

(ii)

simpla plasare în sticle, recipiente, saci, tuburi, cutii, fixarea pe planșete etc. și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

(d)

aplicarea de mărci, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

(e)

simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleași tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul titlu pentru a le permite să fie considerate produse originare;

(f)

simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet;

(g)

cumulul a două sau mai multe operațiuni prevăzute la punctele (a)-(f).

(h)

sacrificarea animalelor.

Articolul 69

Pentru a stabili dacă produsul este originar dintr-o țară beneficiară nu este necesar să se stabilească dacă energia electrică, combustibilii, instalațiile și echipamentele sau mașinile și sculele folosite pentru a-l obține sunt sau nu originare din țări terțe.

Articolul 70

(1)   Prin derogare de la articolul 66, pentru a stabili dacă produsul fabricat într-o țară beneficiară care este membră a unui grup regional este originar din țara respectivă în sensul articolului menționat, produsele originare din oricare dintre țările grupului regional în cauză care sunt folosite la fabricarea produsului respectiv sunt tratate ca și cum ar fi originare din țara în care are loc fabricarea produsului respectiv.

(2)   Țara de origine a produsului finit se determină în conformitate cu articolul 71.

(3)   Cumulul regional se aplică la trei grupuri regionale distincte din care fac parte țările beneficiare ale sistemului de preferințe generalizate (SPG):

(a)

Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);

(b)

Piața Comună a Americii Centrale (PCAC);

(c)

Grupul Andin.

(4)   „Grup regional” reprezintă ASEAN, PCAC sau Grupul Andin, după caz.

Articolul 71

(1)   Produsele cu caracter originar în temeiul articolului 70 au originea țării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca:

valoarea adăugată în această țară în sensul alineatului (3) din prezentul articol să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite originare din una dintre celelalte țări ale grupului regional;

prelucrarea sau transformarea efectuată în această țară să o depășească pe aceea stabilită la articolul 68 alineatul (3) și, în cazul produselor textile, prelucrările menționate în anexa 16.

(2)   În toate celelalte cazuri, produsele au originea țării din grupul regional care deține valoarea în vamă cea mai ridicată a produselor originare care provin din alte țări ale grupului regional.

(3)   „Valoarea adăugată” reprezintă prețul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare dintr-o altă țară a grupului regional.

Articolul 72

(1)   Articolele 70 și 71 se aplică numai în cazul în care:

(a)

dispozițiile care reglementează schimburile comerciale în cadrul cumulului regional, între țările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secțiune;

(b)

fiecare stat al grupului regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei secțiuni și să asigure cooperarea necesară atât cu Comunitatea, cât și cu celelalte țări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A și verificarea certificatelor de origine tip A și controlul acestora, precum și al formularelor APR.

Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul secretariatului grupului regional respectiv. Secretariatele sunt următoarele:

Secretariatul General al ASEAN;

Secretariatul permanent al Pieței Comune a Americii Centrale;

Junta del Acuerdo de Cartagena,

după caz.

(2)   Atunci când pentru fiecare grup regional au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), Comisia informează statele membre cu privire la aceasta.

Articolul 73

Accesoriile, piesele de schimb și utilajele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestora sau care nu sunt facturate separat se consideră parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

Articolul 74

Seturile, în sensul regulii generale 3 a sistemului armonizat, se consideră originare atunci când articolele componente sunt originare. Cu toate acestea, un set compus din articole originare și neoriginare, se consideră ca fiind originar în întregime dacă valoarea articolelor neoriginare nu depășește 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 75

(1)   Următoarele produse se consideră ca fiind transportate direct din țara beneficiară exportatoare către Comunitate:

(a)

produse al căror transport se efectuează fără a tranzita teritoriul oricărei alte țări cu excepția, în cazul aplicării articolului 70, teritoriului altei țări din același grup regional;

(b)

produse al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului altor țări decât al țării beneficiare exportatoare sau, în cazul aplicării articolului 70, a altui teritoriu decât al altor țări din același grup regional, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară în acele țări, cu condiția ca transportul prin acele țări să fie justificat de considerente geografice sau exclusiv datorat cerințelor de transport și ca produsele:

să rămână sub supravegherea autorităților vamale ale țării de tranzit sau antrepozitare și

să nu fie introduse în circuitul comercial sau pentru consum și

să nu fi suferit, după caz, alte operațiuni decât descărcare și reîncărcare sau orice alte operațiuni destinate păstrării lor în aceeași stare;

(c)

produsele al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului Austriei, Finlandei, Norvegiei, Suediei sau Elveției și care se reexportă ulterior în totalitate sau parțial în Comunitate, cu condiția ca mărfurile:

să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale ale țării de tranzit sau antrepozitare

să nu fi fost introduse pentru consum și

să nu fi suferit alte operațiuni decât descărcare și reîncărcare sau orice altă operațiune de destinate păstrării lor în aceeași stare;

(d)

produsele al căror transport se efectuează prin conducte cu tranzitarea teritoriului altei țări decât țara beneficiară exportatoare.

(2)   Dovada că sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) se face față de autoritățile vamale ale Comunității prin prezentarea:

(a)

fie a unui document de transport unic eliberat în țara beneficiară exportatoare sub acoperirea căruia se efectuează traversarea țării de tranzit;

(b)

fie a unui certificat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit care să cuprindă:

o descriere exactă a mărfurilor;

data descărcării și a reîncărcării mărfurilor sau, eventual, a îmbarcării sau debarcării acestora, cu indicarea navele folosite și

certificarea condițiilor în care mărfurile au rămas în țara de tranzit;

(c)

fie, în lipsa acestora, orice alte documente doveditoare.

Articolul 76

Condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune privind dobândirea caracterului originar se respectă fără întrerupere în țara beneficiară.

Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt reintroduse se consideră că ele nu sunt originare dacă nu se poate face dovada față de autoritățile competente:

că mărfurile reintroduse sunt aceleași cu cele exportate și că

ele nu au suferit nici o operațiune în acea țară în afara celor necesare pentru a asigura păstrarea lor în aceeași stare pe durata șederii lor în țara respectivă.

Articolul 77

(1)   Se pot acorda derogări de la prezentele dispoziții în favoarea țărilor beneficiare ale sistemului de preferințe generalizate mai puțin dezvoltate atunci când acest lucru se justifică prin dezvoltarea industriilor existente sau crearea unor industrii noi în țările respective. Aceste țări beneficiare mai puțin dezvoltate sunt enumerate în regulamentele ale Consiliului și în deciziile CECO privind aplicarea preferințelor tarifare generalizate.

În acest scop, țara interesată prezintă Comisiei Comunităților Europene o cerere pe baza unui dosar justificativ întocmit în conformitate cu alineatul (3).

(2)   Examinarea cererilor prezentate ține seama în principal de:

(a)

cazurile în care aplicarea regulilor de origine existente ar afecta considerabil capacitatea unei industrii existente din țara interesată de a continua exporturile către Comunitate cu referire specială la cazurile în care acest lucru ar conduce la încetarea activității;

(b)

cazurile specifice în care se poate demonstra clar că investițiile importante într-o industrie ar putea fi descurajate de regulile de origine și în cazul în care derogarea care favorizează realizarea programului de investiții ar permite ca respectarea acestor reguli să se facă în etape;

(c)

impactul economic și social pe care decizia îl poate avea, mai ales în materie de ocupare a forței de muncă.

(3)   Pentru a facilita examinarea cererilor de derogare, țara solicitantă pune la dispoziție informații cât mai complete în susținerea cererii sale, mai ales cu privire la punctele de mai jos:

descrierea produsului finit;

natura și cantitatea produselor care au fost prelucrate sau transformate în țara respectivă;

procesul de fabricație;

valoarea adăugată;

numărul de angajați din întreprinderea interesată;

volumul anticipat al exporturilor către Comunitate;

motivarea perioadei solicitate;

alte observații.

Aceleași dispoziții se aplică în cazul eventualelor prelungiri.

Subsecțiunea 2

Dovada originii

(a)   Certificat de origine tip A

Articolul 78

(1)   Produsele originare în sensul prezentei secțiuni sunt admise la import în Comunitate, beneficiind de preferințele tarifare menționate la articolul 66 pe baza prezentării unui certificat de origine tip A, al cărui model este prevăzut în anexa 17, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități publice ale țării beneficiare sub rezerva că respectiva țară:

a comunicat Comisiei Comunităților Europene informațiile solicitate în conformitate cu articolul 93 și

acordă asistență Comunității permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor privitoare la adevărata origine a produselor respective.

(2)   Un certificat de origine tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferințelor tarifare prevăzute la articolul 66.

(3)   Certificatul de origine tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentată de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său trebuie să prezinte cererea însoțită de toate documentele justificative pentru a dovedi că produsele pentru export întrunesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A.

(5)   Certificatul se eliberează de către autoritatea publică competente din țara beneficiară dacă produsele de export pot fi considerate ca fiind originare din țara respectivă în sensul dispozițiilor din subsecțiunea 1.

(6)   Pentru a verifica dacă se respectă condiția menționată la alineatul (5), autoritatea publică competentă are dreptul să solicite orice act doveditor sau să efectueze verificările pe care le consideră necesare.

(7)   Autorității publice competente din țara beneficiară exportatoare îi revine sarcina de a asigura completarea corectă a certificatelor și cererilor.

(8)   Completarea casetei 2 a certificatului de origine tip A este opțională. În consecință, în caseta 12 trebuie să se facă mențiunea „Comunitatea Economică Europeană” sau unul din statele membre. În schimb, în cazul aplicării procedurii de tranzit prevăzute la articolul 75 alineatul (1) litera (c) și la articolul 80, în conformitate cu ultimul paragraf al articolului 83 alineatul (3), este necesar să se menționeze unul dintre statele prevăzute la acest ultim articol ca țară importatoare.

(9)   Data eliberării certificatului de origine tip A trebuie să se înscrie în caseta 11. Semnătura din această casetă, rezervată autorității care eliberează certificatul, este olografă.

(10)   Certificatul de origine tip A se eliberează de către autoritățile competente ale țării beneficiare exportatoare atunci când produsele prevăzute se exportă. El se pune la dispoziția exportatorului de îndată ce se efectuează sau se asigură efectuarea exportului.

Articolul 79

Întrucât certificatul de origine tip A constituie act justificativ pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare prevăzute la articolul 66, autoritatea publică competentă a țării exportatoare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a verifica originea produselor și pentru a controla celelalte date înscrise în certificat.

Articolul 80

În sensul prezentei secțiuni, produsele originare pot beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 66 atunci când sunt importate în Comunitate dacă sunt însoțite de un certificat de origine tip A eliberat de autoritățile vamale din Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia sau Elveția, pe baza unui certificat de origine tip A eliberat de autoritățile competente din țara beneficiară exportatoare, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 75 și dacă Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia sau Elveția sprijină Comunitatea permițând autorităților sale vamale să verifice autenticitatea și exactitatea certificatelor eliberate. Procedura de verificare prevăzută la articolul 95 se aplică mutatis mutandis. Termenul prevăzut la primul paragraf al articolului 93 alineatul (3) se prelungește la opt luni.

Articolul 81

(1)   În cazuri excepționale, certificatul de origine tip A se poate elibera după exportul efectiv al produselor la care se referă, dacă nu a fost eliberat la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, a unor omisiuni sau a altor situații deosebite și cu condiția ca mărfurile să nu fi fost exportate înainte de a transmiterea către Comisia Comunității Europene a informațiilor prevăzute la articolul 93.

(2)   Autoritatea publică competentă poate elibera retroactiv un certificat numai după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea cuprinse în dosarul de export aferent și dacă nu s-a eliberat un certificat de origine tip A când produsele respective au fost exportate.

(3)   Certificatele de origine tip A eliberate retroactiv trebuie să conțină în caseta 4 mențiunea „Délivré a posteriori” sau „issued retrospectively”.

Articolul 82

(1)   În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorității publice competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia sa. În caseta 4 a duplicatului tip A se menționează „Duplicata” sau „Duplicate” împreună cu data eliberării și seria certificatului original.

(2)   Pentru aplicarea articolului 85, duplicatul este valabil începând cu data menționată în certificatul original.

Articolul 83

(1)   Înlocuirea unuia sau mai multor certificate de origine tip A cu unul sau mai multe astfel de certificate este posibilă la orice dată cu condiția ca acest lucru să fie făcut de autoritățile vamale comunitare răspunzătoare de controlul produselor.

(2)   Certificatul înlocuitor eliberat în conformitate cu prezentul articol sau cu articolul 80 se consideră certificat de origine definitiv pentru produsele la care se referă. Certificatul înlocuitor se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentată de către reexportator.

(3)   Certificatul înlocuitor trebuie să specifice în caseta din dreapta sus numele țării intermediare în care a fost eliberat.

Caseta 4 trebuie să conțină una dintre mențiunile următoare: „certificat de remplacement” sau „replacement certificate”, precum și data eliberării certificatului de origine inițial și seria acestuia.

Numele reexportatorului se introduce în caseta 1.

Numele destinatarului final poate fi înscris în caseta 2.

Datele referitoare la factura reexportatorului trebuie să figureze în caseta 10.

În casetele 3 și 9 se înscriu toate mențiunile de pe certificatul inițial referitoare la produsele reexportate.

Viza autorității care a eliberat certificatul înlocuitor se înscrie în caseta 11. Răspunderea acestei autorități se reduce la eliberarea certificatului înlocuitor.

Mențiunile din caseta 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul original. Reexportatorul semnează în această casetă. Reexportatorul care semnează cu bună credință în această casetă nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise în certificatul original.

(4)   Biroul vamal căruia i se cere să efectueze această operațiune menționează pe certificatul inițial greutatea, numărul și natura mărfurilor expediate și indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare. Biroul vamal interesat păstrează certificatul original timp de cel puțin doi ani.

(5)   La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului original.

Articolul 84

(1)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (4) de mai jos, certificările de autenticitate prevăzută la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3833/90 al Consiliului (9) se aplică în caseta 7 a certificatului de origine tip A prevăzut la articolul 78.

(2)   Certificările menționate la alineatul (1) constau în descrierea mărfurilor în conformitate cu alineatul (3) de mai jos, însoțite de ștampila autorității publice competente, precum și de semnătura olografă a funcționarului autorizat să certifice autenticitatea descrierii mărfurilor din caseta 7.

(3)   Descrierea mărfurilor prevăzută în caseta 7 a certificatului de origine este formulată, după caz, după cum urmează:

„tabac brut ou non fabriqué du type Virginia flue-cured” sau „unmanufactured flue cured tobacco Virginia type”;

„eau-de-vie d′Agave «Tequila» en récipients contenant deux litres ou moins” sau „agave brandy Tequila, in containers holding two litres or less”;

„eau-de-vie à base de raisins, appelée «Pisco», en récipients contenant deux litres ou moins” oder „spirits produced from grapes, called «Pisco», in containers holding two litres or less”;

„eau-de-vie à base de raisins, appelée «Singani» en récipient contenant deux litres ou moins” sau „spirits produced from grapes, called «Singani», in containers holding two litres or less.”.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2) de mai sus și fără a se aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), ștampila utilizată de autoritățile competente pentru a certifica autenticitatea descrierii produselor prevăzute la alineatul (3) nu se aplică în caseta 7 a certificatului de origine tip A dacă autoritatea abilitată să elibereze certificatul de origine este autoritatea publică abilitată să elibereze certificatul de autenticitate.

Articolul 85

(1)   Certificatul de origine tip A se prezintă în termen de 10 luni de la data eliberării sale de către autoritatea publică a țării beneficiare exportatoare către autoritățile vamale ale statului membru importator în care se prezintă produsele.

(2)   Certificatele de origine tip A prezentate autorităților vamale după expirarea perioadei de valabilitate prevăzute la alineatul (1) se pot accepta în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 66 în cazul în care nerespectarea termenului este justificată de cazuri de forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

(3)   Autoritățile vamale pot, de asemenea, accepta astfel de certificate în cazul în care produsele au fost prezentate înainte de expirarea termenului respectiv.

Articolul 86

(1)   Produsele expediate dintr-o țară beneficiară pentru a fi prezentate în cadrul unei expoziții organizate într-o altă țară și vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 66, cu condiția ca produsele să respecte cerințele prevăzute în prezenta secțiune pentru a fi recunoscute ca originare din țara beneficiară exportatoare și atât timp cât se face dovada către autoritățile vamale:

(a)

că exportatorul a expediat aceste produse de pe teritoriul țării beneficiare exportatoare direct către țara în care se desfășoară expoziția;

(b)

că acest exportator le-a vândut sau cedat unui destinatar din Comunitate;

(c)

că aceste produse au fost transportate în Comunitate în starea în care au fost expediate pentru expoziție;

(d)

că, de la data expedierii pentru participarea la expoziție, respectivele produse au fost folosite exclusiv în scop demonstrativ în cadrul expoziției.

(2)   Certificatul de origine tip A se prezintă autorităților vamale în condiții obișnuite. Pe el trebuie să fie înscrise numele și adresa expoziției. Dacă este cazul, se pot solicita acte doveditoare suplimentare care să ateste natura produselor și condițiile în care au fost expuse.

(3)   Alineatul (1) se aplică oricărei expoziții, oricărui târg sau oricărei manifestări publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau de meserii care nu se organizează în scop privat în magazine și la sedii ale unor firme în vederea vânzării de produse străine și pe durata cărora produsele în cauză rămân sub supravegherea autorităților vamale.

Articolul 87

Certificatul de origine tip A se prezintă autorităților vamale din statul membru importator în sprijinul declarației vamale. Autoritățile vamale pot cere, de asemenea, ca declarația de punere în liberă circulație să fie însoțită de o declarație din partea importatorului care să ateste că produsele respectă condițiile prevăzute la articolul 66 privind aplicarea preferințelor tarifare.

Articolul 88

Fără a se aduce atingere articolului 68 alineatul (3), în cazul în care un articol demontat sau nemontat prevăzut la capitolul 84 sau 85 din sistemului armonizat se importă în transporturi fracționate în condițiile stabilite de autoritățile vamale, la cererea declarantului în vamă, se consideră că este vorba de un singur articol și se poate prezenta un certificat de origine tip A pentru articolul complet la importul primului transport de mărfuri.

(b)   Formularul APR

Articolul 89

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 78, în cazul produselor care fac obiectul trimiterilor poștale (inclusiv colete) se face dovada originii în sensul prezentului regulament prin formularul APR, al cărui model se află în anexa 18, cu condiția ca trimiterile să fie constituite numai din produse originare și ca valoarea lor să nu depășească 3 000 ECU pe transport de mărfuri și cu condiția ca asistența prevăzută la articolul 78 alineatul (1) să se aplice cu privire la acest formular.

(2)   Formularul APR se completează și semnează de către exportator sau, pe răspunderea acestuia, de către reprezentantul său autorizat. Semnătura din caseta 6 a formularului trebuie să fie olografă.

(3)   Pentru fiecare trimitere poștală se completează un formular APR. După completarea și semnarea formularului, în cazul expedierii prin coletărie poștală, exportatorul îl anexează la buletinul de expediție. În cazul trimiterilor prin serviciul de scrisori, exportatorul introduce formularul în scrisoarea respectivă.

(4)   Dacă mărfurile care fac obiectul expedierii au fost deja supuse verificării în țara exportatoare în legătură cu conceptul de „produs originar”, exportatorul menționa această verificare în caseta 7 „Observații” din formularul APR.

(5)   Aceste dispoziții nu exonerează exportatorii de respectarea celorlalte formalități prevăzute de regulamentele vamale sau poștale.

(6)   Dispozițiile articolelor 85 și 87 se aplică formularelor APR mutatis mutandis.

(c)   Alte dispoziții privind dovada originii

Articolul 90

Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice sau care se află în bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 66, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unui formular APR, cu condiția ca aceste importuri să nu aibă caracter comercial și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea prezentului articol și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației.

Valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 215 ECU în cazul trimiterilor mici și 600 ECU în cazul bagajelor personale ale călătorilor.

Articolul 91

(1)   Atunci când se aplică articolul 70, dovada caracterului originar al produselor exportate dintr-o țară aparținând unui grup regional către altă țară din același grup în vederea prelucrării sau transformării ulterioare sau pentru a fi reexportate în altă țară unde nu se efectuează alte prelucrări sau transformări se stabilește printr-un certificat de origine tip A sau printr-un formular APR eliberat sau întocmit în prima țară.

(2)   Autoritățile țării beneficiare care răspunde de eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produsele pentru obținerea cărora se folosesc materiale originare dintr-o altă țară din același grup regional țin seama de certificatul de origine tip A eliberat de autoritățile competente ale celeilalte țări sau de formularul APR întocmit în țara respectivă. Țara de origine determinată în conformitate cu articolul 71 se înscrie în caseta 12 a certificatelor de origine tip A sau în caseta 8 a formularului APR.

(3)   Certificatele de origine tip A eliberate în acest fel trebuie să cuprindă mențiunea „cumul regional CEE” sau „cumul regional” în caseta 4.

Articolul 92

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în certificat și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor descrise.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 93

(1)   Țările beneficiare comunică Comisiei Comunităților Europene numele și adresele autorităților publice abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele de ștampile folosite de aceste autorități, precum și numele și adresa autorităților publice abilitate să desfășoare verificări ale formularelor tip A și ale formularelor APR.

(2)   Țările beneficiare comunică, de asemenea, Comisiei Comunităților Europene numele și adresele autorităților publice care pot elibera certificatele de autenticitate prevăzute la articolul 84, împreună cu specimenele de ștampile folosite.

(3)   Comisia comunică aceste informații autorităților vamale din statele membre.

Articolul 94

Pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare menționate la articolul 66, țările beneficiară respectă sau asigură respectarea reglementărilor privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A, respectarea condițiilor de folosire a formularului APR și a condițiilor de cooperare administrativă.

Articolul 95

(1)   Controlul a posteriori al certificatelor de origine tip A și a formularelor APR se face prin sondaj sau de câte ori autoritățile vamale au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentului sau la exactitatea datelor referitoare la originea reală a produselor în cauză.

(2)   Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile vamale înapoiază certificatul de origine tip A sau formularul APR autorității publice competente din țara exportatoare beneficiară, indicând, după caz, deficiențele de formă sau de fond care justifică o anchetă. În cazul prezentării facturii, aceasta sau copia ei se anexează formularului APR. Autoritățile vamale prezintă, de asemenea, orice informație obținută care sugerează că datele înscrise pe respectivul certificat sau formular sunt inexacte.

Dacă autoritățile în cauză decid să suspende preferințele tarifare menționate la articolul 66 în funcție de rezultatele controlului, ele acordă liberul de vamă cu condiția respectării măsurilor conservatorii considerate necesare.

(3)   Atunci când se prezintă o cerere pentru un control a posteriori în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), acest control are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale comunitare în termen de maximum șase luni. Rezultatele permit să se stabilească dacă certificatul de origine tip A sau formularul APR respectiv se aplică produselor exportate în mod real și dacă aceste produse beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 66.

(4)   În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu articolul 91, răspunsul menționează certificatele de origine tip A sau la formularele APR luate în considerare.

(5)   Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate și în absența răspunsului în termenul de șase luni prevăzut la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a se stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităților competente li se trimite o a doua comunicare. În cazul în care, după cea de-a doua comunicare, rezultatele controalelor nu sunt aduse la cunoștință autorităților interesate în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, respectivele autorități refuză acordarea preferințelor generalizate, în afara cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale.

(6)   În cazul în care procedura de control sau orice altă informație disponibilă demonstrează că se încalcă prevederile prezentei secțiuni, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității Europene, întreprinde anchetele necesare sau cere ca aceste controale să se desfășoare de urgență pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări și în acest scop țara beneficiară interesată poate invita Comunitatea să participe la anchetă.

(7)   În scopul controlului a posteriori al certificatelor de origine tip A, copiile certificatelor, precum și eventualele documentele referitoare la acestea se păstrează cel puțin doi ani de către autoritățile publice competente din țara beneficiară exportatoare.

Articolul 96

Dispozițiile articolului 75 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 80 se aplică numai în măsura în care, în contextul preferințelor tarifare acordate de Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia și Elveția anumitor produse originare din țări în curs de dezvoltare, aceste țări aplică dispoziții similare celor prevăzute mai sus.

Subsecțiunea 4

Dispoziții finale

Articolul 97

Fără a se aduce atingere articolului 87, certificatele de origine tip A, precum și documentele justificative privind transportul direct se pot prezenta în termen de șase luni de la data la care se admite sau se readmite ca o țară sau un teritoriu să beneficieze de sistemele de preferințe generalizate pentru produse menționate în regulamentele Consiliului și în deciziile CECO pe anul respectiv, care se află fie în tranzit, fie depozitate temporar în Comunitate, în regim de antrepozit vamal sau într-o zonă liberă ori într-un antrepozit liber.

Secțiunea 2

Teritoriile ocupate

Subsecțiunea 1

Definirea conceptului de produse originare

Articolul 98

(1)   Pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare acordate de Comunitate anumitor produse originare din teritoriile ocupate, următoarele produse, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în sensul articolului 103, sunt considerate:

(a)

produse originare din teritoriile ocupate:

(i)

produse obținute în întregime în aceste teritorii;

(ii)

produse obținute în aceste teritorii, la fabricarea cărora se folosesc și alte produse decât cele obținute în aceste teritorii, cu condiția că produsele respective să fi suferit prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 100. Totuși, această condiție nu se aplică produselor care, în sensul prezentei subsecțiuni, sunt originare din Comunitate;

(b)

produse originare din Comunitate:

(i)

produse obținute în întregime în Comunitate;

(ii)

produse obținute în Comunitate, la fabricarea cărora se folosesc și alte produse decât cele obținute în întregime în Comunitate, cu condiția ca aceste produse să fi suferit prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 100. Totuși, această condiție nu se aplică produselor care, în sensul prezentei subsecțiuni, sunt originare din teritoriile ocupate.

(2)   Expresia „teritorii ocupate” se referă la malul stâng al fluviului Iordan și la Fâșia Gaza, ambele ocupate de Israel.

Articolul 99

Următoarele produse sunt considerate ca fiind obținute în întregime în teritoriile ocupate:

(a)

produse minerale extrase din solul sau de pe platforma continentală a acestora;

(b)

produse vegetale recoltate în teritoriile respective;

(c)

animale născute și crescute în teritoriile respective;

(d)

produse obținute de la animale crescute în teritoriile respective;

(e)

produse de vânat sau pescuit obținute în teritoriile respective;

(f)

articole uzate colectate în teritoriile respective care servesc numai pentru recuperarea materiilor prime;

(g)

deșeuri și resturi provenind din operațiuni de prelucrare efectuate în teritoriile respective;

(h)

produse extrase din solul și subsolul marin situat în afara apelor teritoriale, cu condiția ca teritoriile în cauză să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

(i)

produse fabricate în exclusivitate în teritoriile în cauză din produsele prevăzute la literele (a)-(h).

Articolul 100

(1)   În sensul articolului 98 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), materialele neoriginare se consideră că au suferit suficiente prelucrări și transformări atunci când produsul obținut este clasificat la o poziție diferită decât cele în care sunt clasificate toate materialele neoriginare folosite pentru fabricarea acestuia, sub rezerva alineatelor (2) și (3) de mai jos.

Se aplică dispozițiile articolului 68 alineatul (1) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf.

(2)   Dacă un produs figurează în coloanele 1 și 2 ale listei din anexa 19, pentru produsul avut în vedere trebuie îndeplinite condițiile stabilite în coloana 3 în locul regulii de la alineatul (1).

(a)

Termenul „valoare” din lista de la anexa 19 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare folosite sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în teritoriul respectiv.

În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare folosite, alineatul precedent se aplică mutatis mutandis.

(b)

Expresia „preț franco fabrică” din lista de la anexa 19 reprezintă prețul plătit producătorului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în producție minus orice taxe interne care sunt sau pot fi restituite când produsul obținut este exportat.

(3)   Pentru aplicarea articolului 98 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), operațiunile sau transformările prevăzute la articolul 68 alineatul (3) literele (a)-(h) se consideră prelucrare sau transformare insuficientă pentru a le conferi caracter de produse originare, indiferent dacă există sau nu o schimbare a poziției tarifare.

Articolul 101

Pentru a stabili dacă un produs este originar din teritoriile ocupate nu este necesar a se verifica dacă energia electrică, combustibilul, instalațiile și echipamentele, mașinile și uneltele folosite pentru obținerea mărfurilor sau orice materiale și produse folosite în cursul fabricației care nu intră și nu erau destinate să intre în compoziția finală a mărfurilor sunt sau nu originare din țări terțe.

Articolul 102

Dispozițiile articolelor 73 și 74 se aplică prezentei secțiuni.

Articolul 103

(1)   Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din teritoriile ocupate către Comunitatea Europeană și din Comunitatea Europeană către teritoriile ocupate:

(a)

produsele transportate fără tranzitarea unui alt teritoriu;

(b)

produsele transportate cu tranzitarea altor teritorii decât teritoriile ocupate sau ale Comunității, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară, cu condiția ca tranzitarea acestor teritorii să fie motivată de considerente geografice sau exclusiv de cerințele de transport și ca produsele:

să nu fi fost introduse în consum în țara respectivă și

să nu fi suferit alte operațiuni cu excepția descărcării, încărcării și a altor operațiuni destinate a le păstra în aceeași stare;

(c)

produse al căror transport s-a efectuat prin conductă cu tranzitarea altor teritorii decât cele ale teritoriilor ocupate.

(2)   Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale din Comunitatea Europeană sau către Camerele de Comerț din teritoriile ocupate prin prezentarea:

(a)

unui document unic de transport întocmit în teritoriile ocupate sau în Comunitatea Europeană sub acoperirea căruia se realizează transportul prin țara de tranzit sau

(b)

unui atestat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit care să conțină:

o descriere exactă a mărfurilor;

data de descărcare și reîncărcare a produselor sau de îmbarcare sau debarcare, identificând navele folosite;

care să certifice condițiile în care mărfurile au staționat în țara de tranzit sau

(c)

în lipsa acestora, orice document justificativ.

Articolul 104

Condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune privind dobândirea statutului de produse originare se respectă permanent în Comunitatea Europeană sau în teritoriile ocupate.

Dacă produsele originare exportate din Comunitatea Europeană sau din teritoriile ocupate spre o altă țară sunt reintroduse în țara respectivă, ele sunt considerate ca produse fără origine, cu excepția cazului în care se face proba către autoritățile competente:

că mărfurile reintroduse sunt aceeași ca și mărfurile exportate și

ele nu au suferit alte operațiuni în afara celor necesare pentru păstrarea lor în aceeași stare pe perioada staționării în țara respectivă.

Subsecțiunea 2

Dovada originii

(a)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1

Articolul 105

Dovada caracterului originar al produselor, în sensul prezentei secțiuni, se face cu un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 al cărui model se găsește în anexa 21.

Articolul 106

(1)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează pe baza cererii scrise prezentate de către exportator sau, pe răspunderea exportatorului, de către reprezentantul autorizat al acestuia. Această cerere se întocmește pe un formular al cărui model este prezentat în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puțin doi ani de către Camerele de Comerț din teritoriile ocupate.

(2)   Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea sa toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

El se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii exactității caracterului originar al produselor eligibile pentru regimul preferențial, precum și să accepte orice control, efectuat de către autoritățile menționate, al evidențelor sale contabile și al împrejurărilor în care au fost obținute produsele.

(3)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se poate elibera numai în cazul în care acesta poate servi ca document justificativ necesar pentru aplicarea preferințelor tarifare prevăzute la articolul 98.

(4)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator dacă mărfurile care se exportă se pot considera produse originare în sensul prezentei secțiuni.

(5)   Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea regimului preferențial prevăzut, Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau autoritățile vamale ale statului membru exportator au sarcina de a lua toate măsurile necesare pentru verificarea originii mărfurilor și a altor date înscrise în certificat.

(6)   Pentru a verifica dacă se respectă condițiile menționate la alineatul (4), Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau autoritățile vamale din statul membru exportator au dreptul de a solicita documente justificative sau de a întreprinde controalele pe care le consideră necesare.

(7)   Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau autoritățile vamale din statul membru exportator au obligația de a se asigura că formularele prevăzute la alineatul (1) sunt completate corect. Acestea verifică în special dacă spațiul destinat descrierii mărfurilor se completează în așa fel încât să se excludă orice posibilitate de a se face adăugiri frauduloase. În acest scop, descrierea mărfurilor se face fără a se lăsa nici un rând liber. În cazul în care spațiul nu se completează integral se trage o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spațiul liber fiind astfel barat.

(8)   Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor trebuie menționată în porțiunea de certificat rezervată pentru autoritățile vamale.

(9)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care face referire se exportă. El se pune la dispoziția exportatorului imediat ce exportul se efectuează sau se asigură efectiv.

Articolul 107

(1)   În cazuri excepționale, certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat și după exportul produselor la care se referă dacă el nu a fost eliberat la data exportului din cauza unor erori neintenționate, unor omisiuni sau situații speciale. În acest caz, certificatul trebuie să aibă o mențiune specială cu privire la condițiile în care a fost eliberat.

(2)   Pentru aplicarea alineatului (1), pe cererea prezentată de către exportator:

se menționează locul și data exportului produselor menționate în certificat;

se atestă că la data efectuării exportului nu s-a eliberat certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 și se expun motivele.

(3)   Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau autoritățile vamale din statul membru exportator pot elibera retroactiv un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 numai după ce verifică dacă informațiile din cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul corespunzător.

Certificatele eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni:

expedido a posteriori,

udstedt efterfølgende,

Nachträglich ausgestellt,

Εκδοθέν εκ των υστέρων,

Issued retrospectively,

Délivré a posteriori,

rilasciato a posteriori,

afgegeven a posteriori,

emitido a posteriori.

(4)   Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în caseta „Observații” din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 108

(1)   În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere Camerelor de Comerț din teritoriile ocupate sau autorităților vamale ale statului membru exportator să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.

(2)   Duplicatul eliberat astfel trebuie să conțină una dintre următoarele mențiuni:

DUPLICADO,

DUPLIKAT,

DUPLIKAT

ΑΝΤΙΓΡΑΦΟ,

DUPLICATE,

DUPLICATA,

DUPLICATO,

DUPLICAAT,

SEGUNDA VIA.

(3)   Mențiunea menționată la alineatul (2) se înscrie în caseta „Observații” de pe certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)   Duplicatul, pe care trebuie reprodusă data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 original, intră în vigoare la această dată.

Articolul 109

Este posibilă înlocuirea unuia sau mai multor certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 cu condiția ca acest lucru să se efectueze la biroul vamal comunitar la care se află mărfurile.

Articolul 110

(1)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităților vamale din statul membru în care se prezintă produsele în termen de 5 luni de la data eliberării de către Camerele de Comerț din teritoriile ocupate.

(2)   Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 care se prezintă autorităților vamale ale statului membru după data limită de prezentare menționată la alineatul (1) se pot accepta în scopul aplicării unui regim preferențial în cazul în care nerespectarea termenului se datorează unor motive de forță majoră sau unor circumstanțe excepționale.

(3)   În afară de aceasta, autoritățile vamale ale statului membru importator pot accepta certificatele în cazul în care produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului.

Articolul 111

(1)   Produsele trimise din teritoriile ocupate pentru a fi expuse într-o țară terță și vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca ele să respecte cerințele prezentei subsecțiuni care le permit să fie recunoscute ca fiind originare din teritoriile ocupate și cu condiția să se facă dovada față de autoritățile vamale că:

(a)

exportatorul a expediat aceste produse din teritoriile ocupate către țara în care se organizează expoziția și le-a expus în acea țară;

(b)

exportatorul a vândut sau cedat produsele unui destinatar din Comunitate;

(c)

produsele au fost transportate în Comunitate în perioada desfășurării expoziției sau imediat după aceea în starea în care au fost expediate pentru a fi expuse;

(d)

de la data la care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost folosite decât în scop demonstrativ în cadrul expoziției.

(2)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităților vamale în condiții normal. Acesta are înscris pe el numele și adresa expoziției. Dacă este necesar, se pot cere documente justificative suplimentare privind caracterul produselor și condițiile în care au fost expuse.

(3)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică în cazul tuturor expozițiilor târgurilor sau manifestărilor publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau de artizanal, care nu se organizează în scop privat în magazine și clădiri comerciale și care au ca obiect vânzarea de produse străine și în timpul cărora produsele rămân sub control vamal.

Articolul 112

Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităților vamale din statul membru importator în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secțiune. Aceste autorități pot cere traducerea certificatului.

Ele pot cere, de asemenea, ca declarația de punere în liberă circulație să fie însoțită de o declarație prin care importatorul atestă că produsele corespund condițiilor cerute pentru aplicarea preferințelor tarifare menționate la articolul 98.

Articolul 113

În cazul în care, la cererea declarantului, un articol demontat sau nemontat care intră sub incidența capitolului 84 sau 85 din sistemul armonizat se importă în câteva transporturi în baza condițiilor stabilite de autoritățile vamale, se consideră că este un singur articol și se poate prezenta un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 pentru articolul complet la importul primului transport parțial.

Articolul 114

În conformitate cu normele în vigoare, certificatele de circulație a mărfurilor EUR. 1 se păstrează de către autoritățile vamale ale statului membru importator.

(b)   Formularul EUR.2

Articolul 115

(1)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 106, în cazul transporturilor care conțin numai produse originare a căror valoare nu depășește 2 820 ECU per transport, dovada originii produselor, în sensul prezentei secțiuni, se face cu formularul EUR.2, al cărui model se găsește în anexa 22.

(2)   Formularul EUR.2 se completează și semnează de către exportator sau, cu aprobarea acestuia, de către reprezentantul său autorizat.

(3)   Pentru fiecare transport se completează un formular EUR.2.

(4)   Aceste dispoziții nu îi exonerează pe exportatori de obligația de a respecta alte formalități prevăzute de reglementările vamale și poștale.

(5)   Exportatorul care întocmește un formular EUR.2 prezintă la cererea Camerei de Comerț din teritoriile ocupate toate documentele justificative privind folosirea acestui formular.

Articolul 116

Constatarea unor mici discrepanțe între mențiunile înscrise pe certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau pe formularul EUR.2 și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului dacă se stabilește că certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau formularul EUR.2 corespunde cu mărfurile descrise.

Articolul 117

(1)   Sunt admise pentru import în Comunitatea Europeană ca produse originare, în sensul prezentei secțiuni, fără a mai fi necesară prezentarea documentelor menționate la articolul 105 sau 115:

(a)

produsele trimise sub formă de colete mici de către persoane fizice altor persoane fizice, cu condiția ca produsele respective să nu depășească valoarea de 200 ECU;

(b)

produse care se găsesc în bagajele personale ale călătorilor, cu condiția ca valoarea acestora să nu depășească 565 ECU.

(2)   Prezentele dispoziții se aplică numai când aceste importuri nu au caracter comercial și se declară ca întrunind condițiile prevăzute pentru aplicarea preferințelor stabilite și în cazul în care nu există îndoieli asupra exactității declarației.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 118

Teritoriile ocupate trimit Comisiei specimenele de ștampile folosite de Camerele de Comerț împreună cu adresele autorităților abilitate să elibereze certificatele de circulație a mărfurilor EUR. 1 și efectuează controlul a posteriori al acestor certificate și al formularelor EUR.2.

Comisia transmite aceste informații autorităților vamale din statele membre.

Articolul 119

(1)   Controlul a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR. 1 sau a formularelor EUR.2 se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statul membru importator sau Camerele de Comerț din teritoriile ocupate au îndoieli întemeiate asupra autenticității documentului sau a exactității informațiilor privind originea reală a produselor în cauză.

(2)   Pentru a asigura aplicarea corectă a subsecțiunii 1, teritoriile ocupate acordă asistență Comunității, permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și a formularelor EUR.2, precum și exactitatea informațiilor cu privire la originea reală a produselor respective.

(3)   În sensul dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile vamale ale statului membru sau ale teritoriului importator returnează certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, formularul EUR.2 sau o copie a acestui certificat sau formular Camerelor de Comerț din teritoriile ocupate sau autorităților vamale ale statului membru exportator indicând, dacă este cazul, motivele de fond și de formă care justifică o anchetă.

Autoritățile solicitante anexează la certificatul de circulație a mărfurilor EUR. 1 sau la formularul EUR.2 orice document comercial relevant sau o copie a acestora și prezintă, în sprijinul cererii de control a posteriori toate documentele și informațiile ce au fost obținute și care sugerează că informațiile înscrise pe certificatul respectiv sunt inexacte.

Dacă decid să suspende aplicarea regimului preferențial în așteptarea rezultatelor controlului, autoritățile din statul membru importator dispun eliberarea mărfurilor cu condiția adoptării unor măsuri conservatoriiconsiderate necesare.

(4)   Rezultatele controlului sunt aduse la cunoștința autorităților vamale din statul membru importator sau Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sunt informate în termen de șase luni. Aceste rezultate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă documentele returnate în conformitate cu alineatul (3) se aplică mărfurilor exportate efectiv și dacă aceste mărfuri îndeplinesc condițiile necesare pentru a se solicita regimul preferențial.

Dispozițiile articolului 95 alineatul (5) se aplică prezentului alineat.

(5)   În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, Camerele de Comerț din teritoriile ocupate sau autoritățile vamale ale statului membru exportator păstrează documentele de export sau copiile certificatelor care le înlocuiesc pe acestea o perioadă de cel puțin doi ani.

Secțiunea 3

Republicile Bosnia-Herțegovina, Croația, Slovenia și teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei

Subsecțiunea 1

Definirea conceptului de produse originare

Articolul 120

În sensul dispozițiilor privind preferințele tarifare acordate de Comunitate anumitor produse originare din Republicile Bosnia-Herțegovina, Croația, Slovenia și pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei denumite în continuare „republică beneficiară”, produsele următoare, cu condiția ca ele să fie transportate direct în sensul articolului 125, se consideră:

1.

produse originare dintr-o republică beneficiară:

(a)

produse obținute în întregime într-o republică beneficiară;

(b)

produsele obținute într-o republică beneficiară la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele obținute în totalitate în această republică, cu condiția ca produsele respective să fi suferit prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuși, această condiție nu se aplică produselor care, în înțelesul prezentei subsecțiuni, sunt produse originare din Comunitate, cu condiția ca în republica beneficiară relevantă să fi suferit prelucrări și transformări ce depășesc prelucrările și transformările insuficiente menționate la articolul 122 alineatul (3);

2.

produse originare din Comunitate:

(a)

produsele obținute în întregime în Comunitate;

(b)

produsele obținute în Comunitate la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele obținute în totalitate în Comunitate, cu condiția ca produsele respective să fi suferit prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuși, această condiție nu se aplică produselor care, în înțelesul prezentei subsecțiuni, au originea într-o republică beneficiară, cu condiția ca ele să fi suferit în Comunitate prelucrări și transformări ce depășesc prelucrările și transformările insuficiente menționate la articolul 122 alineatul (3).

Articolul 121

(1)   Articolele prevăzute la articolul 67 alineatul (1) literele (a)-(k) se consideră ca fiind obținute în totalitate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate.

(2)   Expresia „navele acesteia” de la articolul 67 alineatul (1) litera (f) reprezintă numai navele:

care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru sau în republica beneficiară interesată;

care navighează sub pavilionul unui stat membru sau al republicii beneficiare interesate;

care sunt în proporție de cel puțin 50 % în proprietatea unor resortisanți ai statului membru ale Comunității sau ai republicii beneficiare ori a unei societăți cu sediul principal într-unul dintre aceste state membru sau în republica beneficiară unde administratorul sau administratorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și membri ai acestor consilii sunt în majoritate resortisanți ai statelor membre sau ai republicii beneficiare și unde, în ceea ce privește societățile de persoane sau societățile cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține acestor state membre sau republicii în cauză, colectivităților lor publice sau resortisanților lor;

ale căror comandamente sunt în întregime formate din resortisanți ai statelor membre sau ai republicii beneficiare respective și

ale căror echipaje sunt constituite în proporție de 75 % din resortisanți ai statelor membre sau ai republicii beneficiare respective.

(3)   Expresiile „Comunitate” și „republică beneficiară” se referă și la apele teritoriale ale acestora. Navele maritime, inclusiv navele-uzină, pe care peștele prins este prelucrat sau transformat, se consideră parte a teritoriului statului căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să respecte dispozițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 122

(1)   Pentru aplicarea articolului 120, materialele neoriginare se consideră prelucrate sau transformate atunci când produsul obținut se clasifică la o altă poziție tarifară, diferită de cea la care au fost clasificate toate materialele neoriginare folosite la producerea lui, cu condiția respectării dispozițiilor de la alineatele (2) și (3) de mai jos.

Se aplică dispozițiile articolului 68 alineatul (1) paragrafele al doilea, al treilea și al patrulea.

(2)   Pentru un produs menționat în coloanele 1 și 2 din lista prevăzută în anexa 20 trebuie îndeplinite condițiile stabilite în coloana 3 în locul regulilor de la alineatul (1).

(a)

În cazul în care în lista din anexa 20 se aplică o regulă procentuală pentru stabilirea caracterului originar al unui produs obținut în cadrul Comunității sau într-o republică beneficiară, valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare corespunde prețului franco-fabrică al produsului obținut, mai puțin valoarea în vamă a materialelor din țări terțe importate în Comunitate sau într-o republică beneficiară.

(b)

Termenul „valoare” din lista prevăzută în anexa 20 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare folosite sau, dacă acest lucru nu se cunoaște și nu se poate aprecia, primul preț verificabil plătit pentru materiale pe teritoriul respectiv.

În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare folosite, dispozițiile paragrafului precedent se aplică mutatis mutandis.

(c)

Expresia „preț franco fabrică” din lista de la anexa 20 reprezintă prețul plătit fabricantului în întreprinderea căruia s-au efectuat ultimele prelucrări și transformări, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în procesul de producție, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut se exportă.

(3)   Pentru aplicarea alineatelor (1) și (2), operațiunile prevăzute la articolul 68 alineatul (3) literele (a)-(h) se consideră lucrări și transformări insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă poziția tarifară se schimbă sau nu.

Articolul 123

Pentru a stabili dacă un produs este originar dintr-o republică beneficiară sau din Comunitate, nu este necesar să se verifice dacă energia electrică, combustibilul, instalațiile și echipamentele, mașinile și utilajele folosite pentru obținerea mărfurilor sau orice materiale și produse folosite în cursul fabricației și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului sunt sau nu originare din țări terțe.

Articolul 124

Dispozițiile articolelor 73 și 74 se aplică prezentei secțiuni.

Articolul 125

(1)   Preferințele tarifare menționate la articolul 120 se aplică numai produselor sau materialelor care sunt transportate între teritoriul republicii beneficiare în cauză și cel al Comunității fără tranzitarea altui teritoriu. Cu toate acestea, transportul mărfurilor originare dintr-o republică beneficiară sau din Comunitate care constituie un singur transport pot tranzita alt teritoriu decât cel al unei republici beneficiare sau al Comunității cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară pe acest teritoriu, cu condiția ca mărfurile să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau de antrepozitare și ca ele să nu fi suferit, după caz, alte operațiuni cu excepția descărcării, reîncărcării sau a oricărei alte operațiuni destinate să le păstreze în aceeași stare.

Transportul prin conducte al produselor originare din republica beneficiară sau din Comunitate se poate efectua cu tranzitarea altui teritoriu decât acela al Comunității sau republicii beneficiare.

(2)   Dovada respectării condițiilor prevăzute la alineatul (1) se face față de autoritățile vamale competente prin prezentarea:

(a)

fie a unui document de transport unic eliberat în țara sau teritoriul exportator sub acoperirea căruia se efectuează traversarea țării de tranzit;

(b)

fie a unei atestări eliberate de autoritățile vamale ale țării de tranzit care conține:

descrierea exactă a mărfurilor;

data descărcării și reîncărcării mărfurilor sau a îmbarcării sau debarcării lor, cu identificarea navelor folosite;

certificarea condițiilor în care mărfurile au staționat în țara de tranzit;

(c)

fie, în lipsa acestora, a oricărui document justificativ.

Articolul 126

Condițiile enunțate în prezenta subsecțiune referitoare la dobândirea caracterului originar trebuie îndeplinite permanent în Comunitate sau într-o republică beneficiară.

Dacă produsele originare exportate din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară către o altă țară se reintroduc, ele se consideră ca nefiind originare, cu excepția cazului în care se poate face dovada față de autoritățile vamale:

că mărfurile reintroduse sunt aceleași cu mărfurile exportate și

că nu au suferit alte operațiuni cu excepția celor necesare pentru a asigura păstrarea lor în aceeași stare pe perioada rămânerii în țara respectivă.

Subsecțiunea 2

Dovada originii

(a)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1

Articolul 127

Dovada caracterului originar al produselor, în sensul prezentei secțiuni, se face cu un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 al cărui model figurează în anexa 21.

Articolul 128

(1)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentate de către exportator sau, pe răspunderea exportatorului, de către reprezentant său autorizat. O astfel de cerere se face pe un formular al cărui model se găsește în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile din prezenta subsecțiune.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie păstrate cel puțin doi ani de către autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare.

(2)   Se aplică dispozițiile articolului 106 alineatul (2).

(3)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se poate elibera numai în cazul în care poate servi ca document justificativ pentru aplicarea preferințelor tarifare menționate la articolul 120.

(4)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare dacă mărfurile pot fi considerate produse originare în sensul prezenței secțiuni.

(5)   În cazul în care mărfurile se consideră „produse originare” în sensul articolului 120 alineatul (1) litera (b) ultima teză sau alineatul (2) litera (b) ultima teză, eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 este condiționată de prezentarea dovezii de origine eliberate sau întocmite anterior. Această dovadă de origine trebuie păstrată cel puțin doi ani de către autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare.

(6)   Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea preferințelor tarifare menționate la articolul 120, autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare au obligația de a întreprinde toate măsurile necesare pentru verificarea originii mărfurilor și pentru controlarea celorlalte date înscrise în certificat.

(7)   Pentru a verifica dacă se respectă condițiile prevăzute la alineatele (4) și (5), autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare au dreptul de a solicita toate documentele justificative sau de a efectua toate verificările pe care le consideră necesare.

(8)   Autorităților vamale din statul membru exportator sau din republica beneficiară le revine răspunderea de a se asigura că formularul prevăzut la articolul 127 se completează corect. Acestea verifică în special dacă spațiul destinat descrierii produselor se completează în așa fel încât să se excludă orice posibilitate de a se face adăugiri frauduloase. În acest sens, descrierea produselor se face fără a se lăsa nici un rând liber. În cazul în care spațiul nu se completează integral se trage o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spațiul liber fiind astfel barat.

(9)   Data eliberării certificatului de circulație trebuie să se indice în partea certificatului de circulație a mărfurilor care este rezervată autorităților vamale.

(10)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare când produsele la care acesta face referire se exportă. Certificatul se pune la dispoziția exportatorului de îndată ce exportul s-a realizat sau s-a asigurat efectiv.

(11)   În cazul Republicii Bosnia-Herțegovina și al teritoriului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, mențiunea „autoritățile vamale” din prezentul articol și din următoarele se interpretează ca referindu-se la Camerele de Comerț pe perioada în care Camerele de Comerț ale acestor republici îndeplinesc funcțiile respective.

Articolul 129

Dispozițiile articolelor 107 la 109 se aplică prezentei secțiuni.

Articolul 130

(1)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se prezintă în termen de cinci luni de la data eliberării sale de către autoritățile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare autorităților vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare în care se introduc produsele.

(2)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 care se prezintă autorităților vamale ale statului membru importator sau republicii beneficiare după termenul de prezentare prevăzută la alineatul (1) se poate accepta în scopul aplicării regimului preferențial, în cazul în care omisiunea de a prezenta certificatul până la termen se datorează unui caz de forță majoră sau unor circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare ulterioară, autoritățile vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare exportatoare pot accepta certificatele dacă produsele le-au fost prezentate înainte de termenul prevăzut.

Articolul 131

(1)   Produsele expediate din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse într-o altă țară și vândute după expoziție pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 120, cu condiția ca mărfurile să îndeplinească condițiile prevăzute la subsecțiunea 1 pentru a fi recunoscute ca originare din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară și cu condiția să se facă dovada în fața autorităților vamale:

(a)

că exportatorul a expediat aceste produse din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară către țara în care se organizează expoziția și le-a expus în această țară;

(b)

că exportatorul a vândut mărfurile sau le-a unui destinatar din republica beneficiară sau din Comunitate;

(c)

că produsele au fost expediate în Comunitate sau într-o republică beneficiară în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea către o republică beneficiară în care au fost expediate pentru expoziție;

(d)

că de la data expedierii lor pentru prezentarea în cadrul expoziției, produsele nu au fost folosite decât în scop demonstrativ în cadrul expoziției.

(2)   Se aplică dispozițiile articolului 111 alineatele (2) și (3)

Articolul 132

Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităților vamale din statul membru importator sau din republica beneficiară importatoare, în conformitate cu normele stabilite în legislația statului membru sau republicii beneficiare în cauză. Autoritățile menționate pot cere traducerea certificatului.

Ele pot cere, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele respectă condițiile necesare pentru aplicarea preferințelor tarifare menționate la articolul 120.

Articolul 133

Fără a se aduce atingere articolului 122 alineatul (3), în cazul în care, la cererea declarantului în vamă, un articol demontat sau nemontat care intră sub incidența capitolului 84 sau 85 din sistemului armonizat se importă în câteva transporturi fracționate în condițiile stipulate de autoritățile vamale, acesta se consideră drept un singur articol și se poate prezenta un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 pentru articolul complet la importul primului transport parțial de mărfuri.

Articolul 134

Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autoritățile vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare importatoare în conformitate cu normele în vigoare în Comunitate sau în republica beneficiară.

(b)   Formularul EUR.2

Articolul 135

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 127, pentru transporturile care conțin numai produse originare a căror valoare nu depășește 3 000 ECU per transport de mărfuri, dovada caracterului originar al produselor, în sensul secțiunii 1, se face cu formularul EUR.2, al cărui model se găsește în anexa 22.

(2)   Formularul EUR.2 se completează și se semnează de către exportator sau, sub răspunderea acestuia, de către reprezentantul său autorizat. Dacă mărfurile incluse în transport au făcut deja obiectul unui control în statul membru sau teritoriul exportator, ținând seama de definiția noțiunii de „produs originar”, exportatorul poate face referire la acest control în rubrica „Observații” din formularul EUR.2.

(3)   Pentru fiecare transport se completează un formular EUR.2.

(4)   Aceste dispoziții nu exonerează exportatorii de respectarea altor formalități prevăzute de regulamentele vamale sau poștale.

(5)   Exportatorul care a întocmit formularul EUR.2 prezintă, la cererea autorităților vamale din statul membru sau din republica beneficiară, toate documentele justificative referitoare la folosirea acestui formular.

Articolul 136

În sensul subsecțiunii 1, la importul în Comunitate sau într-o republică beneficiară, următoarele produse originare pot beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 120, fără a fi nevoie să se prezinte documentele menționate la articolul 127 sau la articolul 135:

(a)

produsele trimise sub formă de colete mici de către persoane fizice altor persoane fizice, cu condiția ca valoarea produselor să nu depășească 215 ECU;

(b)

produsele care se găsesc în bagajele personale ale călătorilor, cu condiția ca valoarea acestora să nu depășească 600 ECU.

Dispozițiile articolului 117 alineatul (2) se aplică prezentei secțiuni.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 137

Republicile beneficiare transmit Comisiei specimenele ștampilelor folosite, precum și adresele autorităților vamale competente pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și pentru asigurarea controlului a posteriori al acestor certificate și al formularelor EUR.2. Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre.

Articolul 138

(1)   Controlul a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau al formularelor EUR.2 se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru sau autoritățile vamale ale republicii beneficiare importatoare au îndoieli justificate în ceea ce privește autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor privind origine reală a produselor respective.

(2)   Pentru asigurarea unei aplicări corecte a prezentelor dispoziții, statele membre ale Comunității, pe de o parte, și republicile beneficiare, pe de altă parte, se sprijină reciproc prin intermediul autorităților vamale pentru verificarea autenticității certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și a formularelor EUR.2 și a exactității informațiilor privind originea reală a produselor respective.

(3)   În scopul aplicării dispozițiilor alineatului (1), autoritățile vamale ale statului membru sau ale republicii beneficiare importatoare înapoiază certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, formularul EUR.2 sau o copie a acestora autorităților vamale din statul exportator precizând, după caz, motivele de fond sau de formă care justifică declanșarea unei anchete.

Autoritățile solicitante anexează, dacă aceasta a fost întocmită, factura sau o copie a acesteia la certificatul EUR.1 sau la formularul EUR.2 și furnizează toate informațiile care au putut fi obținute și care lasă să se înțeleagă că datele înscrise pe certificatul sau formularul respectiv sunt inexacte.

Dacă decid să suspende aplicarea preferințelor tarifare menționate la articolul 120, în așteptarea rezultatelor controlului, autoritățile din statul membru importator acordă liberul de vamă mărfurilor, cu condiția adoptării măsurilor conservatorii considerate necesare.

(4)   Rezultatele controlului a posteriori sunt aduse la cunoștința autorităților vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare în termen de maximum șase luni. Rezultatele trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau formularul EUR.2 contestat se aplică produselor efectiv exportate și dacă acestea puteau de fapt să beneficieze de preferințele tarifare menționate la articolul 120.

Dacă, în cazul existenței unor îndoieli întemeiate, nu se prezintă un răspuns până la expirarea termenului de șase luni de la data cererii de control ori dacă răspunsul nu face posibil să se stabilească autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile solicitante refuză beneficiul preferințelor prevăzute, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale.

(5)   În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, autoritățile vamale ale țării exportatoare păstrează copiile certificatelor, precum și documentele de export aferente pe o perioadă de cel puțin doi ani.

Subsecțiunea 4

Ceuta și Melilla

Articolul 139

(1)   Termenul „Comunitate” folosit în prezenta secțiune nu acoperă Ceuta sau Melilla. Expresia „produse originare din Comunitate” nu acoperă produsele originare din aceste zone.

(2)   Subsecțiunile 1-3 ale prezentei secțiuni se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla, sub rezerva condițiilor speciale prevăzute la articolul 140.

Articolul 140

(1)   Alineatele următoare se aplică în locul articolului 120, iar trimiterile la acest articol se aplică mutatis mutandis prezentului articol.

(2)   Cu condiția să fi fost transportate direct în conformitate cu dispozițiile articolului 125, următoarele se consideră drept:

(a)

produse originare din Ceuta și Melilla:

(i)

produse obținute integral în Ceuta și Melilla;

(ii)

produse obținute în Ceuta și Melilla la fabricarea cărora s-au folosit și alte produse în afara celor menționate la punctul (i), cu condiția ca ele să fi fost supuse unor prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuși, această condiție nu se aplică produselor originare care, în sensul subsecțiunii 1, provin din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară, cu condiția ca ele să fi fost supuse în Ceuta și Melilla unor prelucrări și transformări care depășesc prelucrările și transformările insuficiente menționate la articolul 122 alineatul (3);

(b)

produse originare dintr-o republică beneficiară:

(i)

produse obținute integral în această republică beneficiară;

(ii)

produsele obținute în această republică beneficiară la fabricarea cărora s-au folosit alte produse decât cele menționate la punctul (i), cu condiția ca produsele respective să fi fost supuse unor prelucrări și transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuși, această condiție nu se aplică produselor care, în sensul subsecțiunii 1, sunt originare din Ceuta sau Melilla sau din Comunitate, cu condiția ca ele să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări care depășesc prelucrările și transformările insuficiente menționate la articolul 122 alineatul (3).

(3)   Ceuta și Melilla se consideră un singur teritoriu.

(4)   Exportatorul sau reprezentantul său autorizat înscrie numele republicii beneficiare respective și „Ceuta și Melilla” în caseta 2 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

În plus, în cazul produselor originare din Ceuta și Melilla, caracterul originar se precizează în caseta 4 a certificatului EUR.1.

(5)   Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziții în Ceuta și Melilla.

TITLUL V

VALOAREA ÎN VAMĂ

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 141

(1)   Pentru aplicarea dispozițiilor articolelor 28-36 din cod și a celor din prezentul titlu, statele membre respectă dispozițiile stipulate în anexa 23.

Dispozițiile prevăzute în prima coloană a anexei 23 se aplică în conformitate cu nota interpretativă corespunzătoare care apare în coloana a doua.

(2)   Dacă pentru stabilirea valorii în vamă este necesar să se facă referire la principii contabile general acceptate, se aplică dispozițiile anexei 24.

Articolul 142

(1)   În sensul prezentului titlu termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

„acord”: Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale purtate între 1973 și 1979 și prevăzute la articolul 31 alineatul (1) prima liniuță din cod;

(b)

„mărfuri produse”: mărfuri cultivate, fabricate și extrase;

(c)

„mărfuri identice”: mărfuri produse în aceeași țară și care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice, calității și renumelui. Existența unor diferențe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției.

(d)

„mărfuri similare”: mărfuri produse în aceeași țară și care, deși nu seamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor și existența unei mărci de fabrică sau de comerț se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;

(e)

„mărfuri de aceeași natură sau de același tip”: mărfuri care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de o anumită ramură industrială sau sector al unei ramuri industriale și care include mărfuri identice sau similare.

(2)   Expresiile „mărfuri identice” și „mărfuri similare” nu se aplică mărfurilor care conțin sau presupun, după caz, activități de engineering, dezvoltare, artă sau design ori planuri și schițe, pentru care nu s-a făcut nici o modificare în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activități au fost realizate în Comunitate.

Articolul 143

(1)   În sensul articolului 29 alineatul (1) litera (d) și articolului 30 alineatul (2) litera (c) din cod, se consideră că persoanele sunt legate între ele numai în cazul în care:

(a)

una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al întreprinderii celeilalte persoane și reciproc;

(b)

au calitatea juridică de asociați;

(c)

una este angajatul celeilalte;

(d)

oricare dintre aceste persoane posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane;

(e)

una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

(f)

ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o a treia persoană;

(g)

împreună controlează în mod direct sau indirect o a treia persoană sau

(h)

sunt membre ale aceleiași familii. Persoanele se consideră ca aparținând aceleiași familii numai dacă sunt legate prin oricare din următoarele relații:

soț și soție;

ascendenți și descendenți, în linie directă de gradul I;

frați și surori (buni, consangvini și uterini);

ascendenți și descendenți, în linie directă de gradul II;

unchi sau mătușă și nepot sau nepoată;

socri și ginere sau noră;

cumnați și cumnate.

(2)   În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt legate între ele numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).

Articolul 144

(1)   Atunci când se determină valoarea în vamă, în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din cod, a mărfurilor al căror preț nu a fost plătit efectiv la data avută în vedere, pentru determinarea valorii în vamă, prețul de plătit la data avută în vedere pentru achitare se ia, de regulă, ca bază pentru evaluarea în vamă.

(2)   Comisia și statele membre se consultă în cadrul comitetului cu privire la aplicarea dispozițiilor alineatului (1).

Articolul 145

În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulație constituie o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri de același fel, cumpărate în cadrul unei tranzacții unice, prețul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din cod este prețul calculat proporțional în funcție de cantitățile declarate raportate la cantitatea totală cumpărată.

Repartizarea proporțională a prețului plătit efectiv sau de plătit se aplică și în cazul pierderii parțiale sau în caz de deteriorare a mărfurilor de evaluat înainte de punerea în liberă circulație.

Articolul 146

În cazul în care prețul plătit efectiv sau de plătit menționat la articolul 29 alineatul (1) din cod include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în țara de origine sau exportatoare cu privire la mărfurile avute în vedere, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiția să se demonstreze față de autoritățile vamale în cauză că mărfurile respective au fost sau vor fi exonerate de aceasta în beneficiul cumpărătorului.

Articolul 147

(1)   În sensul articolului 29 din cod, faptul că mărfurile care fac obiectul unei tranzacții sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute în vederea exportului către teritoriul vamal al Comunității. Acest indiciu se aplică și în cazul vânzărilor succesive efectuate înainte de evaluare; în aceste caz, fiecare preț rezultat din aceste vânzări se poate lua ca bază pentru evaluare, cu respectarea dispozițiilor articolelor 178-181.

(2)   Cu toate acestea, în cazul utilizării mărfurilor într-o terță țară între data vânzării și data punerii în liberă circulație, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacție.

(3)   Cumpărătorul nu trebuie să îndeplinească altă condiție decât aceea de a fi parte la contractul de vânzare.

Articolul 148

În cazul în care, la aplicarea articolului 29 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabilește că vânzarea sau prețul mărfurilor importate se supune unei condiții sau unei prestații a cărei valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă efectuată de cumpărător către vânzător a unei părți din prețul efectiv plătit sau de plătit, atât timp cât condiția sau prestația în cauză nu se referă:

(a)

nici la o activitate menționată la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din cod;

(b)

nici la un element care se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispozițiilor articolului 32 din cod.

Articolul 149

(1)   Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 29 alineatul (3) litera (b) din cod, „activități de comercializare” reprezintă toate activitățile legate de acțiunile de publicitate și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și toate activitățile legate de garanțiile aferente.

(2)   Astfel de activități desfășurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligație ce revine cumpărătorului pe baza unui acord încheiat cu vânzătorul.

Articolul 150

(1)   În sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) din cod (valoarea de tranzacție a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice vândute în aceleași condiții comerciale și în cantitate sensibil egală cu a mărfurilor de evaluat. În absența unei astfel de vânzări, se face referire la valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute în condiții comerciale diferite și/sau în cantități diferite, ajustate pentru a ține seama de diferențele ce pot rezulta din condițiile comerciale și/sau cantități, cu condiția ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia și exactitatea ajustării, indiferent dacă acestea conduc la o creștere sau o scădere a valorii.

(2)   În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din cod se includ în valoarea de tranzacție, această valoare este ajustată pentru a ține seama de diferențele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate și, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferențele de distanță și moduri de transport diferite.

(3)   În cazul în care, pentru aplicarea prezentului articol, se constată existența a două sau mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacție cea mai mică.

(4)   În sensul dispozițiilor prezentului articol, valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacție a mărfurilor identice, produse de aceeași persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).

(5)   În sensul prezentului articol, „valoarea de tranzacție a mărfurilor identice importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 151

(1)   La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacție a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacție a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleași condiții comerciale și în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găsește o astfel de vânzare, se folosește valoarea tranzacției cu mărfuri similare vândute în alte condiții comerciale și/sau în cantități diferite, ajustată pentru a reflecta diferențele ce pot rezulta din condițiile comerciale și/sau cantități, cu condiția ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia și exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creștere sau o scădere a valorii.

(2)   În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) din cod se includ în valoarea de tranzacție, această valoare se ajustează pentru a ține seama de diferențele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate și, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferențele de distanță și moduri de transport diferite.

(3)   În cazul în care, la aplicarea prezentului articol, se constată existența a două sau mai multe valori de tranzacție ale mărfurilor similare, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacție cea mai mică.

(4)   În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacție a mărfurilor similare, produse de aceeași persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).

(5)   În sensul prezentului articol, „valoarea de tranzacție a mărfurilor similare importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 152

(1)

(a)

În cazul în care mărfurile importate, sau mărfurile identice sau similare importate se vând în cadrul Comunității în aceeași stare, valoarea în vamă a mărfurilor importate menționată la articolul 30 alineatul (2) litera (c) din cod are la bază prețul unitar care corespunde vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate în cea mai mare cantitate totală la data sau în jurul datei importului mărfurilor de evaluat, către persoane care nu sunt legate de vânzător, cu condiția deducerii următoarelor elemente:

(i)

comisioane plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, ori pentru marjele obișnuite practicate pentru asigurarea profitului și cheltuielilor generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) ocazionate de vânzarea în cadrul Comunității a mărfurilor de aceeași categorie sau de același tip importate;

(ii)

cheltuieli obișnuite de transport și asigurare, precum și cheltuieli conexe efectuate în Comunitate;

(iii)

drepturi de import și alte impuneri datorate în Comunitate pentru importul sau vânzarea de mărfuri.

(b)

În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu s-a vândut la data sau în jurul datei la care sunt importate mărfurile de evaluat, valoarea în vamă a mărfurilor importate, stabilită în conformitate cu prezentul articol, are la bază, potrivit dispozițiilor alineatului (1) litera (a), prețul unitar la care se vând în Comunitate mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate în aceeași stare la data cea mai apropiată de după data importului mărfurilor de evaluat, dar în termen de 90 de zile de la data unui astfel de import.

(2)   În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu se vând în Comunitate în aceeași stare, atunci, la cererea importatorului, valoarea în vamă se calculează pe baza prețului unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală, după o transformare sau prelucrare ulterioară, către persoane din Comunitate care nu sunt legate de vânzători, ținându-se seama de valoarea adăugată prin această prelucrare sau transformare și de deducerile prevăzute la alineatul (1) litera (a).

(3)   În sensul prezentului articol, prețul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă prețul cu care se vinde cel mai mare număr de unități de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări.

(4)   În sensul prezentului articol, la stabilirea prețului unitar nu se ia în considerare vânzarea în Comunitate către o persoană care, direct sau indirect, gratuit sau cu costuri reduse, furnizează elemente prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod în vederea folosirii pentru producerea și vânzarea la export a mărfurilor importate.

(5)   În sensul alineatului (1) litera (b), „data cea mai apropiată” reprezintă data la care se efectuează vânzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a se putea stabili prețul unitar.

Articolul 153

(1)   La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (d) din cod (valoarea calculată), autoritățile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu are reședința în Comunitate să prezinte spre examinare documente contabile sau alte documente pentru a se stabili această valoare. Cu toate acestea, informațiile comunicate de către producătorul mărfurilor în scopul stabilirii valorii în vamă, în conformitate cu prezentul articol, se pot verifica într-o țară necomunitară de către autoritățile vamale ale unui stat membru cu acordul producătorului și cu condiția ca aceste autorități să anunțe cu suficient timp înainte autoritățile din țara respectivă, iar acestea din urmă să-și dea consimțământul cu privire la efectuarea anchetei.

(2)   Costul sau valoarea materialelor și a operațiunilor de fabricație prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuță din cod include costul activităților menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din cod.

Acesta include, de asemenea, valoarea, repartizată într-o proporție corespunzătoare, a oricărui produs sau serviciu prevăzut la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod, care se furnizează direct sau indirect de către cumpărător pentru producerea mărfurilor importate. Valoarea activităților prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se produc în Comunitate se include numai în măsura în care aceste activități intră în sarcina producătorului.

(3)   În cazul în care la stabilirea unei valori calculate sunt folosite alte informații decât cele furnizate de producător sau în numele acestuia, autoritățile vamale îl informează pe declarant, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, cu privire la sursa acestor informații, datele folosite și calculele efectuate pe baza acestor date, sub rezerva articolului 15 din cod.

(4)   „Cheltuielile generale”, prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) a doua liniuță din cod, cuprind costurile directe și indirecte de producție și de comercializare a mărfurilor pentru export care nu sunt incluse la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuță din cod.

Articolul 154

În cazul în care containerele menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din cod fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.

Articolul 155

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare și schițele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.

Articolul 156

Articolul 33 litera (c) din cod se aplică mutatis mutandis în cazul în care valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei metode decât cea a valorii de tranzacție.

CAPITOLUL 2

Dispoziții cu privire la redevențe și drepturi de licență

Articolul 157

(1)   În sensul articolului 32, alineatul (1) litera (c) din cod, redevențele și drepturile de licență reprezintă în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:

producerea de mărfuri importate (mai ales brevete, desene, modele și tehnologii de fabricație) sau

vânzarea la export a mărfurilor importate (mai ales mărci de comerț sau de fabrică, modele înregistrate) sau

utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate (mai ales drepturi de autor, procedee de fabricație incorporate inseparabil în mărfurile importate).

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 32 alineatul (5) din cod, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 29 din cod se adaugă o redevență sau un drept de licență la prețul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:

este legată de mărfurile supuse de evaluat și

constituie o condiție a vânzării acestor mărfuri.

Articolul 158

(1)   În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Comunitate, se aplică o ajustare a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevența sau dreptul de licență sunt se referă la aceste mărfuri.

(2)   În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau trebuie ca înainte de revânzare să sufere numai operațiuni minore, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevența sau dreptul de licență să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.

(3)   În cazul în care redevențele sau drepturile de licență se referă parțial la mărfurile importate și parțial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective și cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă menționată în anexa 23, care este aferentă articolului 32 alineatul (2) din cod.

Articolul 159

Redevența sau dreptul de licență care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerț se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai în cazul în care:

redevența sau dreptul de licență se referă la mărfuri care se revând în aceeași stare sau care se supun numai unor operațiuni minore după importare;

mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plătește o redevență sau un drept de licență și

cumpărătorul nu are libertatea de a-și procura aceste mărfuri de la alți furnizori care nu sunt legate de vânzător.

Articolul 160

În cazul în care cumpărătorul achită redevențe sau drepturi de licență către un terț, condițiile menționate la articolul 157 alineatul (2) nu se consideră îndeplinite decât dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.

Articolul 161

În cazul în care modalitatea de calculare a valorii unei redevențe sau a unui drept de licență se raportează la prețul mărfurilor importate, se poate presupune că plata acestei redevențe sau drept de licență se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedește altfel.

Cu toate acestea, în cazul în care valoarea unei redevențe sau a unui drept de licență se calculează independent de prețul mărfurilor importate, plata redevenței sau dreptului de licență se poate referi la mărfurile de evaluat.

Articolul 162

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (c) din cod, nu se ia în considerare țara de reședință a beneficiarului plății redevenței sau dreptului de licență.

CAPITOLUL 3

Dispoziții referitoare la locul de introducere pe teritoriul Comunității

Articolul 163

(1)   În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (e) și al articolului 33 litera (a) din cod, locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității reprezintă:

(a)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare sau portul de transbordare, dacă transbordarea este certificată de autoritățile vamale ale portului respectiv;

(b)

pentru mărfurile transportate pe cale maritimă și apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea, situat fie la vărsarea fluviului sau canalului, fie în amonte, cu condiția să se facă dovada către autoritățile vamale că navlul până la portul de descărcare este mai mare decât cel până la primul port;

(c)

pentru mărfurile transportate pe cale ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat primul birou vamal;

(d)

pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Comunității.

(2)   Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și apoi transportate spre o destinație din altă parte a acelui teritoriu cu tranzitarea teritoriilor austriac, elvețian, ungar, ceh și slovac sau a teritoriului iugoslav la 1 ianuarie 1991, valoarea în vamă se stabilește în funcție de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunității cu condiția ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile austriac, elvețian, ungar, ceh și slovac sau iugoslav în sensul definit mai sus pe o rută obișnuită care traversează aceste teritorii până la locul de destinație.

(3)   Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și apoi transportate pe cale maritimă spre o destinație aflată în altă parte a acestui teritoriu, valoarea în vamă se stabilește în funcție de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunității, dacă mărfurile sunt transportate direct pe o rută obișnuită spre locul de destinație.

(4)   Dispozițiile alineatelor (2) și (3) ale prezentului articol se aplică și în cazul în care mărfurile, din motive strict legate de transportul lor, sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritoriile austriac, elvețian, ungar, ceh și slovac sau iugoslav în sensul prevăzut la alineatul (2).

(5)   Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și transportate direct dintr-un departament francez de peste mări către altă parte a teritoriului vamal al Comunității sau viceversa, locul de introducere care se ia în considerare este locul prevăzut la alineatele (1) și (2), situat în acea parte a teritoriului de vamal al Comunității de unde provin mărfurile, dacă acestea au fost descărcate sau transbordate acolo și acest lucru a fost certificat de către autoritățile vamale.

(6)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (5), se consideră loc de introducere locul prevăzut la alineatul (1) situat în partea teritoriului vamal al Comunității către care sunt expediate mărfurile.

CAPITOLUL 4

Dispoziții referitoare la cheltuielile de transport

Articolul 164

La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) și a articolului 33 litera (a) din cod:

(a)

în cazul în care mărfurile se transportă cu același mod de transport până la un punct situat dincolo de locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității, cheltuielile de transport se repartizează proporțional cu distanța parcursă în afara și în interiorul teritoriului vamal al Comunității, cu condiția de a se face dovada către autoritățile vamale privind cheltuielile angajate pe baza unui tarif obligatoriu și general, pentru transportul mărfurilor către locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității;

(b)

în cazul în care mărfurile sunt facturate la un preț unic franco destinație care corespunde prețului de la locul de introducere, cheltuielile aferente transportului în Comunitate nu se deduc din acest preț. Se permite totuși o astfel de deducere dacă se face dovada față de autoritățile vamale că prețul franco frontieră este mai mic decât prețul unic franco destinație;

(c)

în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport până la locul de introducere, calculate potrivit tarifului uzual practicat pentru aceleași moduri de transport, se includ în valoarea în vamă.

Articolul 165

(1)   Taxele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția taxelor poștale suplimentare percepute în țara importatoare.

(2)   Cu toate acestea, pentru determinarea valorii marfurilor care fac obiectul unor expeditii fara caracter comercial, aceste taxe nu presupun efectuarea niciunei ajustari a valorii declarate.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică mărfurilor transportate prin intermediul serviciilor poștale expres cunoscute sub numele de „EMS-Datapost” („EMS-Jetpost” în Danemarca, „EMS-Kurierpostsendungen” în Germania, „CAI-Post” în Italia).

Articolul 166

Cheltuielile de transport aerian care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se stabilesc prin aplicarea regulilor și procentelor indicate în anexa 25.

CAPITOLUL 5

Evaluarea suporturilor informatice folosite la echipamentele de prelucrare a datelor

Articolul 167

(1)   Fără a se aduce atingere articolelor 29-33 din cod, la stabilirea valorii în vamă a suporturilor informatice importate destinate echipamentelor de prelucrare a datelor și care conțin date sau instrucțiuni, se ține seama numai de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă a suporturilor importate care conțin date și instrucțiuni nu include, prin urmare, costul sau valoarea datelor ori a instrucțiunilor, cu condiția ca acest cost sau această valoare să se distingă de costul sau valoarea suportului în cauză.

(2)   În sensul prezentului articol:

(a)

expresia „suport informatic” nu desemnează circuitele integrate, semiconductorii și dispozitivele sau articolele similare sau articolele care conțin astfel de circuite sau dispozitive;

(b)

expresia „date sau instrucțiuni” nu include înregistrările de sunet, înregistrările cinematografice sau înregistrările video.

CAPITOLUL 6

Dispoziții privind cursul de schimb

Articolul 168

În sensul articolelor 169-172, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

„curs înregistrat”:

ultimul curs de schimb de vânzare înregistrat pentru tranzacții comerciale pe cea mai reprezentativă piață de schimb sau pe cele mai reprezentative piețe de schimb din statul membru în cauză sau

orice altă descriere a cursului de schimb înregistrat ca atare și desemnat de statul membru ca „curs înregistrat”, cu condiția ca el să reflecte în modul cel mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în cadrul tranzacțiilor comerciale;

(b)

„publicat”: adus la cunoștința publicului într-un mod stabilit de statul membru interesat;

(c)

„monedă”: orice unitate monetară folosită ca mijloc de decontare fie între autoritățile monetare, fie pe piața internațională.

Articolul 169

(1)   În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii și publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.

(2)   Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se folosește pe durata lunii calendaristice următoare cu excepția cazului în care este înlocuit de un curs stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 171.

(3)   În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri, în conformitate cu alineatul (1) sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, ultimul curs înregistrat și publicat pentru această monedă, în decursul celor 14 zile precedente, se consideră curs înregistrat pentru ziua de miercuri în cauză.

Articolul 170

În cazul în care cursul de schimb nu poate fi stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 169, cursul de schimb care se folosește pentru aplicarea dispozițiilor articolului 35 din cod se desemnează de către statul membru în cauză și reflectă cât mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în tranzacții comerciale, exprimată în moneda acestui stat membru.

Articolul 171

(1)   În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni și publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5 % sau mai mult față de cursul stabilit în conformitate cu articolul 169 pentru a intra în vigoare în luna următoare, el îl înlocuiește pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective, devenind cursul ce se folosește pentru aplicarea articolului 35 din cod.

(2)   În cazul în care în cursul perioadei de aplicare menționate în dispozițiile precedente cursul de schimb înregistrat într-o zi de miercuri și care este publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5 % sau mai mult față de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, el îl înlocuiește pe acesta din urmă și intră în vigoare în următoarea zi de miercuri, devenind cursul folosit în conformitate cu articolul 35 din cod. Cursul de înlocuire rămâne în vigoare până la sfârșit lunii curente, dacă acest curs nu se înlocuiește ca urmare a aplicării dispozițiilor din prima teză a prezentului alineat.

(3)   În cazul în care într-un stat membru cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, pentru aplicarea alineatelor (1) și (2) în acel acest stat membru, cursul înregistrat este cursul cel mai recent înregistrat și publicat anterior zilei de miercuri respective.

Articolul 172

În cazul în care autoritățile vamale ale unui stat membru autorizează un declarant să furnizeze sau să prezinte ulterior anumite date ale declarației de punere în liberă circulație sub forma unei declarații periodice, la cererea declarantului, această autorizație poate prevedea folosirea unui curs unic la conversia în moneda națională a statului membru respectiv a elementelor care servesc la stabilirea valorii în vamă exprimate într-o monedă anume. În acest caz, cursul folosit, dintre cursurile înregistrate în conformitate cu prezentul capitol, este cursul aplicabil în prima zi a perioadei care face obiectul declarației.

CAPITOLUL 7

Proceduri simplificate pentru anumite mărfuri perisabile

Articolul 173

(1)   În scopul stabilirii valorii în vamă a produselor descrise în conformitate cu clasificarea din anexa 26, Comisia stabilește pentru fiecare casetă a clasificării, o valoare unitară pentru o cantitate netă de 100 kg exprimată în monedele statelor membre.

Valorile unitare se aplică pe perioade de câte 14 zile, fiecare perioadă începând într-o zi de vineri.

(2)   Valorile unitare se stabilesc în baza următoarelor elemente, care se furnizează Comisiei de către statele membre, pentru fiecare casetă de clasificare:

(a)

prețul unitar mediu franco frontieră nevămuit, exprimat în moneda statului membru în cauză pentru cantitatea netă de 100 kg și calculat în baza prețurilor pentru mărfuri nedeteriorate practicate în centrele comerciale prevăzute în anexa 27 în perioada de referință menționată la articolului 174 alineatul (1);

(b)

cantitățile puse în liberă circulație pe perioada unui an calendaristic cu perceperea drepturilor de import.

(3)   Prețul unitar mediu franco frontieră nevămuit se calculează în baza sumelor brute ale vânzărilor efectuate între importatori și angrosiști. Cu toate acestea, în cazul centrelor de comercializare de la Londra, Milano și Rungis sumele brute sunt cele înregistrate pentru nivelul comercial la care se vând în mod obișnuit respectivele mărfuri în aceste centre comerciale.

Din cifrele obținute în acest mod se deduc:

o marjă de comercializare de 15 % pentru centrele comerciale Londra, Milano și Rungis și de 8 % pentru celelalte centre comerciale;

cheltuielile de transport și asigurare pe teritoriul vamal;

o sumă forfetară de 5 ECU, reprezentând toate celelalte cheltuieli care nu sunt incluse în valoarea în vamă.

Această sumă se convertește în moneda fiecărui state membru pe baza celor mai recente cursuri de schimb în vigoare stabilite în conformitate cu articolul 18 din cod;

drepturile de import și alte impuneri care nu se includ în valoarea în vamă.

(4)   Pentru cheltuielile de transport și de asigurare de dedus în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot stabili deduceri forfetare. Aceste sume forfetare și modalitățile de calculare a acestora se aduc de îndată la cunoștința Comisiei.

Articolul 174

(1)   Perioada de referință pentru calcularea prețurilor unitare medii menționate la articolul 173 alineatul (2) litera (a) este perioada de 14 zile care se încheie în joia dinaintea săptămânii în cursul căreia se stabilesc noile valori unitare.

(2)   Prețurile unitare medii se notifică de către statele membre cel târziu la ora 12 în ziua de luni a săptămânii în care se stabilesc valorile unitare în conformitate cu articolul 173. În cazul în care ziua respectivă este zi nelucrătoare, notificarea se efectuează în ultima zi lucrătoare precedentă.

(3)   Cantitățile puse în liberă circulație pe durata unui an calendaristic pentru fiecare casetă din clasificarea tarifară sunt notificate Comisiei de către toate statele membre înaintea datei de 15 iunie din anul următor.

Articolul 175

(1)   Valorile unitare prevăzute la articolul 173 alineatul (1) se stabilesc de către Comisie marțea, o dată la două săptămâni, pe baza mediei ponderate a prețurilor unitare medii menționate la articolul 173 alineatul (2) litera (a) în funcție de cantitățile prevăzute la articolul 173 alineatul (2) litera (b).

(2)   Pentru stabilirea mediei ponderate, se convertește în ECU fiecare preț unitar mediu menționat la articolul 173 alineatul (2) litera (a) în baza ultimelor rate de conversie stabilite de Comisie și publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene în săptămâna anterioară celei în care se stabilesc valorile unitare. Aceleași rate de conversie se folosesc și la conversia valorilor unitare astfel obținute în monedele statelor membre.

(3)   Ultimele valori unitare publicate rămân în vigoare până la publicarea noilor valori unitare. Cu toate acestea, în cazul unor fluctuații mari de preț în unul sau mai multe state membre, de exemplu, ca urmare a întreruperii continuității în importul unui anumit produs, se pot stabili noi valori unitare în baza prețurilor practicate la data stabilirii acestor valori unitare.

Articolul 176

(1)   Transporturile care, la data evaluării pentru determinarea valorii în vamă, conțin cel puțin 5 % produse improprii pentru consumul uman în aceeași stare sau a căror valoare s-a depreciat cu cel puțin 20 % în raport cu media prețurilor pe piață ale produsului în stare corespunzătoare se consideră deteriorate.

(2)   Transporturile deteriorate se pot evalua:

fie după sortare, prin aplicarea de valori unitare la partea care este într-o stare corespunzătoare, partea deteriorată fiind distrusă sub supraveghere vamală;

fie prin aplicarea valorilor unitare stabilite pentru produsele aflate într-o stare corespunzătoare, după deducerea din greutatea transportului de mărfuri a unui procent egal cu procentul apreciat ca fiind deteriorat de către un expert autorizat agreat de autoritățile vamale;

fie prin aplicarea valorilor unitare stabilite pentru produsele aflate într-o stare corespunzătoare minus procentul apreciat ca deteriorat de către un expert autorizat agreat de autoritățile vamale.

Articolul 177

(1)   La declararea valorii în vamă sau la întreprinderea demersurilor pentru declararea valorii în vamă a unuia sau mai multor produse pe care le importă, în baza valorilor unitare stabilite în conformitate cu prezentul capitol, persoana interesată adoptă sistemul de proceduri simplificate valabil pentru anul calendaristic în curs în ceea ce privește produsul sau produsele respective.

(2)   În cazul în care, ulterior, persoana interesată recurge la alte metode decât procedurile simplificate pentru evaluarea vamală a unuia sau mai multor produse importate de ea, autoritățile vamale ale statului membru în cauză au dreptul să o informeze că este exclusă de la beneficiul procedurilor simplificate pentru produsul sau produsele avute în vedere până la sfârșitul anului calendaristic în curs; această măsură de excludere se poate prelungi în anul calendaristic următor. Măsura de excludere, notificată de autoritățile vamale ale statului membru, se comunică neîntârziat Comisiei, care informează de îndată autoritățile vamale ale celorlalte state membre.

CAPITOLUL 8

Declararea elementelor și documentele care trebuie prezentate

Articolul 178

(1)   În cazul în care este necesară stabilirea valorii în vamă în scopul aplicării articolelor 28-36 din cod, o declarație cu elementele referitoare la valoarea în vamă (declarația de valoare) este anexată la declarația vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declarația de valoare se întocmește pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa 28, însoțit, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis corespunzător modelului din anexa 29.

(2)   Se cere în mod special ca declarația de valoare prevăzută la alineatul (1) să fie făcută numai de persoana care are reședința sau locul de muncă pe teritoriul vamal al Comunității și deține toate elementele relevante.

(3)   Autoritățile vamale pot renunța la cerința ca declarația să fie întocmită pe formularul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor în cauză nu se poate determina în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din cod. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alineatul (2) furnizează autorităților vamale sau dispune furnizarea către autorităților vamale a oricăror alte informații suplimentare care pot fi cerute pentru a stabili valoarea în vamă în conformitate cu alt articol din cod; astfel de informații suplimentare se furnizează sub forma și în condițiile prevăzute de autoritățile vamale.

(4)   Depunerea într-un birou vamal a unei declarații cerute în conformitate cu alineatul (1), fără a aduce atingere posibilei aplicări a dispozițiilor penale, este echivalentă cu angajarea responsabilității persoanei menționate la alineatul (2) în legătură cu:

exactitatea și integralitatea elementelor înscrise în declarație;

autenticitatea documentelor prezentate în susținerea acestor elemente și

furnizarea oricăror informații sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.

(5)   Acest articol nu se aplică cu privire la mărfurile a căror valoare în vamă este determinată prin sistemul de proceduri simplificate stabilit în conformitate cu dispozițiile articolelor 173-177.

Articolul 179

(1)   Cu excepția cazului în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, autoritățile vamale renunță total sau parțial să ceară declarația prevăzută la articolul 178 alineatul (1):

(a)

în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unui transport nu depășește 5 000 ECU, cu condiția ca acestea să nu reprezinte transporturi fracționate sau multiple de la același expeditor pentru același destinatar sau

(b)

în cazul în care importurile respective nu au caracter comercial sau

(c)

în cazul în care furnizarea elementelor în cauză nu este necesară pentru aplicarea Tarifului Vamal al Comunităților Europene sau în cazul în care drepturile vamale prevăzute în acest tarif nu vor fi percepute datorită aplicării unei reglementări vamale specifice.

(2)   Valoarea exprimată în ECU prevăzută la alineatul (1) litera (a) se convertește în conformitate cu articolul 18 din cod. Autoritățile vamale pot rotunji în sus sau în jos suma rezultată în urma efectuării conversiei.

Autoritățile vamale pot menține nemodificată contravaloarea în moneda națională a sumei fixate în ECU dacă, la adaptarea anuală prevăzută la articolul 18 din cod, conversia acestei sume, înaintea rotunjirii menționate anterior, conduce la o modificare cu mai puțin de 5 % a contravalorii exprimate în moneda națională sau la o reducere a acesteia.

(3)   În cazul unui trafic continuu de mărfuri de import furnizate de același vânzător către același cumpărător în aceleași condiții comerciale, autoritățile vamale pot renunța să ceară ca elementele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) să fie furnizate în totalitate în susținerea fiecărei declarații vamale, dar trebuie să le solicite date ori câte ori împrejurările se modifică și cel puțin o dată la trei ani.

(4)   Scutirea acordată în conformitate cu prezentul articol poate fi anulată și se poate cere prezentarea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată o condiție necesară pentru acordarea unei astfel de scutiri.

Articolul 180

În cazul în care sunt folosite sisteme informatice sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declarații globale, periodice sau recapitulative, autoritățile vamale pot admite variații de la forma de prezentare a elementelor solicitate pentru stabilirea valorii în vamă.

Articolul 181

(1)   Persoana menționată la articolul 178 alineatul (2) prezintă autorităților vamale un exemplar al facturii în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, acest exemplar se păstrează de către autoritățile vamale.

(2)   În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris și când factura pentru mărfurile importate este întocmită în numele unei persoane stabilite în alt stat membru decât acela în care este declarată valoarea în vamă, declarantul prezintă autorităților vamale un al doilea exemplar al acestei facturi. Un exemplar se păstrează de către autoritățile vamale; celălalt, purtând ștampila biroului în cauză, precum și numărul de înregistrare al declarației la biroul vamal menționat, se înapoiază declarantului pentru a fi trimis persoanei în numele căreia s-a întocmit factura.

(3)   Autoritățile vamale pot prevedea ca dispozițiile alineatului (2) să se aplice și pentru cazul în care persoana pe numele căreia s-a întocmit factura este stabilită în statul membru în care se declară valoarea în vamă.

TITLUL VI

INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL

CAPITOLUL 1

Verificarea mărfurilor și prelevarea de probe de către persoana interesată

Articolul 182

(1)   Permisiunea de a verifica mărfurile în conformitate cu articolul 42 din cod se acordă persoanei care este abilitată să atribuie mărfurilor, la cererea sa verbală o destinație vamală, cu condiția ca autoritățile vamale, ținând seama de circumstanțe, să considere că este necesară depunerea unei cereri scrise.

Prelevarea de probe poate fi autorizată numai în baza cererii scrise prezentate de către persoana interesată.

(2)   Cererea scrisă prevăzută la alineatul (1) se semnează de către persoana interesată și se prezintă autorităților vamale interesate. Ea cuprinde următoarele date:

numele și adresa solicitantului;

locul unde se află mărfurile;

numărul declarației sumare, în cazul în care aceasta a fost deja prezentată, cu excepția cazului în care biroul vamal se obligă să înscrie această indicație, sau referire la regimul vamal precedent, ori informațiile necesare pentru identificarea mijloacelor de transport în care se află mărfurile;

toate celelalte date necesare identificării mărfurilor.

Autoritățile vamale fac precizarea cu privire la acordarea autorizației pe cererea prezentată de persoana interesată. În cazul în care cererea se referă la prelevarea de probe, aceste autorități precizează cantitățile de mărfuri ce se pot preleva.

(3)   Verificarea prealabilă a mărfurilor și prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităților vamale, care precizează procedurile de urmat în fiecare caz în parte.

Dezambalarea, cântărirea, reambalarea și orice alte operațiuni de manipulare a mărfurilor se fac pe riscul și pe cheltuiala persoanei interesate. Tot ea suportă eventualele costuri legate de efectuarea analizelor.

(4)   Probele prelevate se supun formalităților legate de acordarea unei vamale. În cazul în care verificarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că pentru acestea a luat naștere o datorie vamală. În cazul deșeurilor se aplică dispozițiile articolului 182 alineatul (5) din cod.

CAPITOLUL 2

Declarația sumară

Articolul 183

(1)   Declarația sumară se semnează de către persoana care o întocmește.

(2)   Declarația sumară se vizează de către autoritățile vamale și se păstrează de către acestea în scopul verificării dacă mărfurile prevăzute primesc o destinație vamală în termenul prevăzut la articolul 49 din cod.

(3)   Declarația sumară pentru mărfurile care au circulat sub un regim de tranzit anterior prezentării lor în vamă este constituită de exemplarul documentului de tranzit destinat biroului vamal de destinație.

(4)   Autoritățile vamale pot aproba întocmirea declarației sumare prin procedee informatice. În acest caz, regulile prevăzute la alineatul (2) se adaptează în mod corespunzător.

Articolul 184

(1)   Până la data la care mărfurile respective primesc o destinație vamală, persoana prevăzută la articolul 183 alineatul (1) are obligația de a prezenta din nou, în stare intactă și la orice solicitare a autorităților vamale, mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare și care nu au fost descărcate din mijlocul de transport în care se află.

(2)   Fiecare persoană care, după descărcarea mărfurilor, le deține succesiv pentru a le asigura deplasarea sau depozitarea, devine răspunzătoare de executarea obligației de a prezenta din nou mărfurile în stare intactă la solicitarea autorităților vamale.

CAPITOLUL 3

Depozitarea temporară

Articolul 185

(1)   În cazul în care locurile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din cod au primit autorizație permanentă pentru plasarea de mărfuri în depozitare temporară, ele se denumesc „magazii pentru depozitare temporară”.

(2)   Pentru asigurarea aplicării reglementărilor vamale, autoritățile vamale, în cazul în care nu administrează ele însele magaziile pentru depozitare temporară, pot cere ca:

(a)

magaziile pentru depozitare temporară să fie încuiate cu sisteme cu chei duble, una dintre chei fiind păstrată de autoritățile vamale;

(b)

persoana care are în exploatare magaziile pentru depozitare temporară păstrează o evidență operativă care permit urmărirea mișcării mărfurilor.

Articolul 186

Plasarea mărfurilor într-o magazie pentru depozitare temporară se efectuează pe baza declarației sumare. Cu toate acestea, autoritățile vamale pot solicita depunerea unei declarații specifice, întocmită pe un formular care să corespundă modelului stabilit de ele.

Articolul 187

Fără a aduce atingere articolului 56 din cod sau a dispozițiilor aplicabile vânzării în vamă, persoana care a întocmit declarația sumară sau, în cazul în care încă nu a fost depusă o astfel de declarație, persoanele prevăzute la articolul 44 alineatul (2) din cod răspund de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din cod și suportă cheltuielile ocazionate de aceste măsuri.

Articolul 188

În cazul în care autoritățile vamale procedează la vânzarea mărfurilor în conformitate cu articolul 53 din cod, acest lucru se face cu respectarea procedurilor în vigoare în statele membre.

CAPITOLUL 4

Dispoziții speciale aplicabile mărfurilor expediate pe cale maritimă sau pe calea aerului

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 189

În cazul în care mărfuri dintr-o țară terță se introduc pe teritoriul vamal al Comunității pe cale maritimă sau pe calea aerului și se expediază sub acoperirea unui singur document de transport pe aceeași cale și fără transbordare, către un alt port sau aeroport comunitar, ele se prezintă vămii cu respectarea dispozițiilor articolului 40 din cod, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate.

Secțiunea 2

Dispoziții speciale aplicabile bagajelor de mână și bagajelor de cală ale călătorilor

Articolul 190

În sensul prezentei secțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:

(a)

aeroport comunitar: orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al Comunității;

(b)

aeroport comunitar internațional: orice aeroport al Comunității care, după autorizare de către autoritățile competente, este deschis traficului aerian cu țări terțe;

(c)

zbor intracomunitar: deplasarea unei aeronave între două aeroporturi comunitare, fără escală între aceste două aeroporturi și care nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport necomunitar;

(d)

port comunitar: orice port maritim situat pe teritoriul vamal al Comunității;

(e)

traversare maritimă intracomunitară: deplasarea între două porturi comunitare, fără escală între aceste două porturi, a unei nave care efectuează curse regulate între două sau mai multe porturi comunitare determinate;

(f)

ambarcațiune de agrement: orice ambarcațiune destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

(g)

aeronavă turistică sau de afaceri: aeronava particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

(h)

bagaje: toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoană în cursul călătoriei sale.

Articolul 191

În sensul prezentei secțiuni, în cazul călătoriei pe calea aerului, bagaj ele sunt considerate ca fiind:

„de cală”, dacă au fost verificate în aeroportul de plecare și la care persoana nu are acces pe durata zborului și nici, în cazurile relevante, pe durata escalelor prevăzute la articolul 192 alineatele (1) și (2) și articolul 194 alineatele (1) și (2) din prezentul capitol;

„de mână”, dacă persoana le ia cu ea în cabina aeronavei.

Articolul 192

Controalele și formalitățile aplicabile:

1.

bagajelor de mână și de cală ale persoanelor care călătoresc cu o aeronavă care sosește de pe un aeroport necomunitar și care, după o escală pe un aeroport comunitar, își continuă zborul spre un alt aeroport comunitar, se efectuează pe acest din urmă aeroport cu condiția ca acesta să fie un aeroport comunitar internațional; în acest caz, bagajele se supun reglementărilor care se aplică bagajelor aparținând persoanelor care vin dintr-o țară terță, în cazul în care persoana care transportă aceste bagaje nu poate face dovada față de autoritățile competente privind proveniența comunitară a bunurilor pe care le transportă;

2.

bagajelor de mână și de cală ale persoanelor care călătoresc la bordul unei aeronave care face escală pe un aeroport comunitar înainte de a-și continua zborul spre un aeroport necomunitar, se efectuează pe aeroportul de plecare cu condiția ca acesta să fie un aeroport comunitar internațional; în acest caz, bagajele de mână pot fi supuse controlului pe aeroportul comunitar unde aeronava face escală, pentru a se stabili dacă mărfurile pe care le conțin respectă condițiile necesare liberei lor circulații în interiorul Comunității;

3.

bagajelor persoanelor care folosesc un serviciu maritim asigurat de aceeași navă și care cuprind etape succesive plecând din, făcând escală sau sosind într-un port necomunitar, se desfășoară în portul în care bagajele respective se încarcă sau descarcă, după cum este cazul.

Articolul 193

Controalele și formalitățile aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul:

1.

ambarcațiunilor de agrement se efectuează în oricare port comunitar, indiferent de proveniența sau destinația acestor ambarcațiuni;

2.

aeronavelor turistice sau de afaceri, se efectuează:

pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport comunitar internațional, pentru zborurilor care sosesc de pe un aeroport necomunitar, în cazul în care aeronava, după escală, își continuă zborul către un alt aeroport comunitar;

pe ultimul aeroport comunitar internațional, în ceea ce privește zborurile care sosesc de pe un aeroport comunitar de unde, după escală, aeronava își continuă zborul către un aeroport necomunitar.

Articolul 194

(1)   În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport comunitar la bordul unui aeronave care sosește de pe un aeroport necomunitar și se transferă, pe respectivul aeroport comunitar, la bordul unei alte aeronave care efectuează un zbor intracomunitar:

toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de sosire a zborului intracomunitar cu condiția ca acesta din urmă să fie un aeroport comunitar internațional;

toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe primul aeroport comunitar internațional; se poate efectua un control suplimentar pe aeroportul de sosire a unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepționale, atunci când se dovedește necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală;

controlul bagajelor de cală se poate efectua pe primul aeroport comunitar numai în cazuri excepționale, atunci când se dovedește necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.

(2)   În cazul în care bagajele încărcate, pe un aeroport comunitar, la bordul unei aeronave care efectuează un zbor intracomunitar pentru a fi apoi transferate, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave a cărei destinație este un aeroport necomunitar:

toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de plecare a zborului cu condiția ca acesta să fie un aeroport comunitar internațional;

toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe ultimul aeroport comunitar internațional; se poate efectua un control prealabil al acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepționale, atunci când se dovedește necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală;

controlul bagajelor de cală se poate efectua pe ultimul aeroport comunitar numai în cazuri excepționale, atunci când se dovedește necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.

(3)   Toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave de linie sau charter de pe un aeroport necomunitar și care sunt transferate, pe acest aeroport comunitar, la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar se efectuează pe aeroportul de sosire a aeronavei de linie sau charter.

(4)   Toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor încărcate pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar pentru transferarea, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave de linie sau charter având ca destinație un aeroport necomunitar se efectuează pe aeroportul de plecare a aeronavei de linie sau charter.

(5)   Statele membre pot efectua controale pe aeroportul comunitar internațional pe care are loc transferul bagajelor de cală care:

sosesc de pe un aeroport necomunitar și se transferă, pe un aeroport comunitar internațional, la bordul unei aeronave care se îndreaptă spre un alt aeroport internațional aflat pe același teritoriu național;

s-au încărcat pe o aeronavă pe un aeroport internațional pentru a fi transferate, pe un alt aeroport internațional aflat pe teritoriul aceleiași țări, la bordul unei aeronave având ca destinație un aeroport necomunitar.

Articolul 195

Statele membre iau toate măsurile necesare astfel încât:

la sosirea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat înainte de controlul bagajelor de mână care nu sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului (10);

la plecarea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat după controlul bagajelor de mână care nu sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului;

la sosirea persoanelor, să se adopte toate dispozițiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri înainte de controlul bagajelor de cală care nu sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului;

la plecarea persoanelor, să se adopte toate dispozițiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri după controlul bagajelor de cală care nu sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului.

Articolul 196

Bagajele de cală înregistrate pe un aeroport comunitar se identifică printr-o etichetă aplicată pe aeroportul respectiv. În anexa 30 se prezintă modelul de etichetă, precum și caracteristicile tehnice ale acesteia.

Articolul 197

Statele membre înaintează Comisiei lista aeroporturilor care corespund definiției de „aeroport comunitar internațional”, prevăzută la articolul 190 litera (b). Comisia publică această listă în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

TITLUL VII

DECLARAȚII VAMALE – PROCEDURA NORMALĂ

CAPITOLUL 1

Declarații vamale în scris

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 198

(1)   În cazul în care o declarație vamală se referă la două sau mai multe articole, se consideră că datele referitoare la fiecare articol reprezintă o declarație separată.

(2)   Părțile componente ale echipamentelor industriale care se clasifică la un singur cod din Nomenclatura Combinată se consideră ca reprezentând un singur articol de marfă.

Articolul 199

Fără a se aduce atingere eventualei aplicări a dispozițiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declarații semnate de către declarant sau reprezentantul acestuia îl obligă pe acesta ca, în conformitate cu dispozițiile în vigoare, să răspundă de:

corectitudinea informațiilor înscrise în declarație;

autenticitatea documentelor anexate

și de

respectarea tuturor obligațiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere.

Articolul 200

Documentele prezentate în sprijinul declarației se păstrează de către autoritățile vamale cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare sau dacă pot fi utilizate de către persoana interesată pentru alte operațiuni. În acest din urmă caz, autoritățile vamale adoptă toate dispozițiile necesare pentru a se asigura că documentele respective nu se pot folosi ulterior decât pentru cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care ele rămân valabile.

Articolul 201

(1)   Declarația se depune la biroul vamal la care au fost prezentate mărfurile. Ea poate fi depusă imediat după această prezentare.

(2)   Autoritățile vamale pot autoriza depunerea declarației înainte ca declarantul să poată prezenta mărfurile. În acest caz, autoritățile vamale pot fixa un termen pentru prezentarea mărfurilor, care se stabilește în funcție de circumstanțe. Dacă mărfurile nu se prezintă în acest termen, se consideră că declarația nu s-a depus.

(3)   În cazul în care declarația se depune înainte ca mărfurile la care se referă să fi ajuns la biroul vamal sau în alt loc desemnat de autoritățile vamale, ea poate fi acceptată numai după prezentarea la vamă a mărfurilor respective.

Articolul 202

(1)   Declarația se depune la biroul vamal competent în zilele și în orele de program.

Cu toate acestea, la solicitarea declarantului și cu suportarea de către acesta a cheltuielilor aferente, autoritățile vamale pot autoriza depunerea declarației în afara zilelor și orelor de program.

(2)   Declarația prezentată funcționarilor unui birou vamal situat în alt loc anume desemnat în acest scop prin acordul încheiat între autoritățile vamale și persoana interesată se consideră ca fiind prezentată la biroul vamal respectiv.

Articolul 203

Data acceptării declarației se înscrie pe declarație.

Articolul 204

Autoritățile vamale pot permite sau pot solicita efectuarea rectificărilor prevăzute la articolul 65 din cod prin depunerea unei noi declarații care să înlocuiască declarația originală. În acest caz, data primirii declarației originale se consideră ca dată relevantă pentru stabilirea drepturilor datorate și pentru aplicarea celorlalte dispoziții ce reglementează regimul vamal în cauză.

Secțiunea 2

Formularele care trebuie utilizate

Articolul 205

(1)   Modelul oficial de declarație vamală a mărfurilor întocmită în scris în cadrul procedurii normale, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal sau al reexportării acestora în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod este Documentul Administrativ Unic.

(2)   În cazul în care dispozițiile privind regimul vamal respectiv permit acest lucru, pot fi folosite în acest scop și alte formulare.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu exclud:

acordarea scutirii de obligația prezentării declarației scrise prevăzute la articolele 225-236 pentru punerea în liberă circulație, exportul sau importul temporar;

posibilitatea ca statele membre să elimine obligația prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul în care se aplică dispozițiile speciale stabilite la articolele 237 și 238 pentru trimiterile poștale (simple și colete poștale);

utilizarea de formulare speciale pentru facilitarea declarării în anumite cazuri, dacă autoritățile vamale permit acest lucru;

posibilitatea ca statele membre să elimine obligația prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul existenței unor acorduri sau înțelegeri prezente sau viitoare încheiate între administrațiile a două sau mai multe state membre, în scopul simplificării formalităților pentru toate sau o parte dintre schimburile comerciale efectuate între acele state membre;

posibilitatea ca persoanele interesate să folosească listele de încărcătură în scopul îndeplinirii formalităților de tranzit comunitar în cazul transporturilor constituite din mai multe tipuri de mărfuri;

tipărirea cu ajutorul sistemelor publice sau private de prelucrare a datelor, în condițiile stabilite de către statele membre, dacă este cazul chiar și pe hârtie obișnuită, de documente și declarații de import, tranzit sau export, precum și de documente care să ateste caracterul comunitar al mărfurilor care nu circulă în regim de tranzit comunitar intern;

posibilitatea ca statele membre, în cazul în care utilizează un sistem informatic de prelucrare a declarațiilor, să prevadă ca declarația, în sensul alineatului (1), să fie constituită de documentul administrativ unic tipărit cu ajutorul acestui sistem.

(4)   În cazul în care formalitățile se îndeplinesc prin folosirea sistemelor informatice publice sau private care tipăresc și declarațiile, autoritățile vamale pot prevedea ca:

semnătura olografă să fie înlocuită cu o altă tehnică de identificare bazată pe folosirea de coduri și care să aibă din punct de vedere juridic aceeași valoare ca și semnătura olografă. Această facilitate se acordă numai dacă se respectă condițiile tehnice și administrative prevăzute de autoritățile competente;

declarațiile tipărite în acest mod să fie autentificate în mod automat de către aceste sisteme, înlocuind aplicarea manuală sau mecanică a ștampilei biroului vamal și a semnăturii funcționarului competent.

(5)   În cazul în care legislația comunitară se referă la o declarație de export, reexport sau import, sau la o declarație în urma căreia se plasează mărfurile sub un alt regim vamal, statele membre nu pot cere alte documente administrative cu excepția celor care:

sunt create în mod expres prin acte comunitare sau prevăzute de aceste acte;

decurg din convenții internaționale compatibile cu tratatul;

sunt obligatorii pentru operatorii care, la cererea lor, doresc să beneficieze de un avantaj sau de o anumită facilitate;

sunt necesare, în conformitate cu dispozițiile tratatului, pentru punerea în aplicare a unor reglementări specifice a căror aplicare nu se poate realiza numai prin utilizarea documentului menționat la alineatul (1).

Articolul 206

Dacă este necesar, formularul Documentului Administrativ Unic se folosește și în perioada de tranziție prevăzută de actul de aderare a Spaniei și Portugaliei, în legătură cu schimburile comerciale dintre Comunitate, astfel cum era constituită la 31 decembrie 1985, și Spania sau Portugalia, precum și între aceste două state membre pentru mărfuri pentru care nu beneficiază încă de eliminarea totală a drepturilor vamale și a taxelor cu efect echivalent sau care se supun altor măsuri stabilite prin actul de aderare.

În conformitate cu primul paragraf, exemplarul 2 sau, după caz, exemplarul 7 al formularelor utilizate în schimburile comerciale cu Spania și Portugalia sau între aceste state membre se distruge.

Documentul Administrativ Unic se folosește și în schimburile comerciale efectuate cu mărfuri comunitare între părți ale teritoriului vamal al Comunității pentru care se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE a Consiliului (11) și părți ale acestui teritoriu cărora nu li se aplică aceste dispoziții sau în schimburile comerciale efectuate între părți ale acestui teritoriu în care nu se aplică aceste dispoziții.

Articolul 207

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 205 alineatul (3), administrațiile vamale ale statelor membre pot renunța, în general, în scopul îndeplinirii formalităților pentru export sau import, la prezentarea anumitor exemplare ale Documentului Administrativ Unic destinate autoritățile din statul membru respectiv, cu condiția ca informațiile în cauză să fie disponibile pe alte suporturi.

Articolul 208

(1)   Documentul Administrativ Unic se prezintă sub forma unor subseturi conținând numărul de exemplare necesare pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile.

(2)   În cazul în care regimul de tranzit comunitar sau regimul de tranzit comun este precedat sau urmat de un alt regim vamal, se poate prezenta un subset care să conțină numărul necesar de exemplare pentru îndeplinirea formalităților legate de regimul de tranzit și de regimul vamal precedent sau ulterior.

(3)   Subseturile prevăzute la alineatele (2) și (3) se iau:

fie din setul complet alcătuit din 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 31;

fie, mai ales în cazul tipăririi cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declarațiilor, două seturi succesive de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 32.

(4)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 205 alineatul (3), articolelor 222-224 sau articolelor 254-289, formularele de declarație se pot completa, după caz, cu unul sau mai multe formulare suplimentare, prezentate în subseturi conținând exemplarele de declarație prevăzute pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile, la care se pot anexa, după caz, exemplarele prevăzute pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare.

Aceste subseturi se iau:

fie din setul complet de 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 33;

fie din două seturi de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 34.

Formularele suplimentare constituie parte integrantă a Documentului Administrativ Unic la care se referă.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), autoritățile vamale pot stabili să nu se folosească formulare suplimentare în cazul în care se utilizează un sistem informatic de prelucrare a declarațiilor pentru tipărirea lor.

Articolul 209

(1)   În cazul aplicării dispozițiilor articolului 208 alineatul (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul pentru care face cerere în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceștia.

(2)   În sensul alineatului (1), în cazul în care folosește un Document Administrativ Unic eliberat pe durata regimului vamal anterior, declarantului i se cere ca înainte de a prezenta declarația să verifice, pentru cazurile care îl privesc, exactitatea datelor existente și aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauză și pentru regimul solicitat și să efectueze completărilor necesare.

În cazurile prevăzute la primul alineat, declarantul informează imediat biroul vamal la care se depune declarația în legătură cu orice diferență constatată între mărfurile respective și datele existente. În acest caz, declarantul întocmește declarația pe exemplare noi ale formularului de document unic.

Articolul 210

În cazul în care se folosește Documentul Administrativ Unic pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritățile vamale verifică concordanța datelor înscrise în declarațiile referitoare la diferitele regimuri în cauză.

Articolul 211

Declarația trebuie întocmită într-una dintre limbile oficiale ale Comunității, care este acceptată de autoritățile vamale ale statului membru în care se îndeplinesc formalitățile.

Dacă este necesar, autoritățile vamale ale statului membru de destinație pot cere declarantului sau reprezentantului său din acest stat membru traducerea declarației în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestuia din urmă. Traducerea înlocuiește datele corespunzătoare din declarația în cauză.

Prin derogare de la alineatul precedent, declarația se întocmește în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinație în toate cazurile în care declarația din acest din urmă stat membru se întocmește pe alte exemplare decât cele prezentate inițial biroului vamal al statul membru de plecare.

Articolul 212

(1)   Documentul Administrativ Unic trebuie completat în conformitate cu nota explicativă de la anexa 37 și, după caz, ținând seama de instrucțiunile suplimentare prevăzute în alte reglementări comunitare.

(2)   Autoritățile vamale asigură accesul neîngrădit al utilizatorilor la exemplare ale notei explicative prevăzute la alineatul (1).

(3)   Administrațiile vamale ale fiecărui stat membru pot completa această notă explicativă, dacă este necesar.

Articolul 213

Codurile care se folosesc la completarea formularelor prevăzute la articolul 205 alineatul (1) se găsesc în anexa 38.

Articolul 214

În cazurile în care reglementările impun existența unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la articolul 205 alineatul (1), declarantul poate folosi în acest sens exemplare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.

Aceste exemplare suplimentare sau fotocopii se semnează de către declarant, se prezintă autorităților vamale și se vizează de către acestea din urmă în aceleași condiții ca și documentul administrativ unic. Ele sunt acceptate de către autoritățile vamale ca și cum ar fi documente oficiale, dacă autoritățile vamale stabilesc că acestea îndeplinesc condițiile de calitate și lizibilitate.

Articolul 215

(1)   Formularul menționat la articolul 205 alineatul (1) se tipărește pe hârtie finisată pentru scriere, autocopiantă și care cântărește cel puțin 40 g/m2. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informațiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informațiilor de pe cealaltă parte și rezistența ei trebuie să fie astfel încât să nu se rupă sau să se șifoneze cu ușurință în cursul folosirii normale.

Hârtia este de culoare albă pentru toate exemplarele. Cu toate acestea, în cazul exemplarelor folosite pentru tranzit comunitar (1, 4, 5 și 7), casetele 1 (prima și cea de-a treia subdiviziune), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune din partea stângă), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55 și 56 au fond verde.

Formularele se tipăresc în verde.

(2)   Dimensiunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de țol pe orizontală și o șesime de țol pe verticală. Subdiviziunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de țol pe orizontală.

(3)   Marcajul colorat al diferitelor exemplare de formular se realizează în modul următor:

(a)

la formularele în conformitate cu modelele din anexele 31 și 33:

exemplarele 1, 2, 3, și 5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă colorată în roșu, verde, galben și respectiv albastru;

exemplarele 4, 6, 7 și 8 prezintă pe marginea din dreapta o bandă întreruptă colorată în albastru, roșu, verde și respectiv galben;

(b)

la formularele în conformitate cu modelele din anexele 32 și 34, exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 și 4/5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă și la dreapta acesteia o bandă întreruptă colorată în roșu, verde, galben și respectiv albastru.

Lățimea acestor benzi este de aproximativ 3 mm. Banda întreruptă cuprinde o serie de pătrate cu latura de 3 mm fiecare, cu spații de 3 mm între ele.

(4)   În anexa 35 sunt prezentate exemplarele pe care datele cuprinse în formularele indicate în anexele 31 și 33 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

În anexa 36 sunt prezentate exemplarele pe care datele conținute în formularele indicate în anexele 32 și 34 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

(5)   Formatul formularelor este de 210 × 297 mm, cu o toleranță maximă în lungime de 5 mm în minus și de 8 mm în plus.

(6)   Administrațiile vamale ale statelor membre pot solicita ca formularele să specifice numele și adresa imprimeriei sau să prezinte un semn care să permită identificarea acesteia. De asemenea, ele pot condiționa tipărirea formularelor de obținerea în prealabil a unei aprobări tehnice.

Secțiunea 3

Datele de identificare solicitate în funcție de regimul vamal prevăzut

Articolul 216

(1)   Lista cu numărul maxim de casete pentru declarația de plasare sub un anumit regim vamal în cazul utilizării Documentului Administrativ Unic se găsește în anexa 37.

(2)   În anexa 37 se prezintă și lista cu numărul minim de casete de utilizat pentru declarația de plasare sub un anumit regim vamal.

Articolul 217

Datele de identificare necesare în cazul utilizării unuia dintre formularele prevăzute la articolul 205 alineatul (2) sunt prevăzute în formularul în cauză și sunt completate, după caz, de dispoziții privind regimul vamal în cauză.

Secțiunea 4

Documente ce însoțesc declarația vamală

Articolul 218

(1)   Declarația vamală pentru punerea în liberă circulație este însoțită de următoarele documente:

(a)

factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor, în conformitate cu articolul 181;

(b)

în cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu articolul 178, declarația cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate, întocmită în condițiile stabilite la articolul menționat anterior;

(c)

documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferențial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;

(d)

toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor declarate.

(2)   La prezentarea declarației, autoritățile vamale pot cere documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior.

În cazul în care în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje, ele pot cere să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conținutul fiecărui ambalaj.

(3)   Cu toate acestea, în cazul unor mărfuri admisibile care beneficiază de elementele de taxare prevăzute la articolului 81 din cod, nu este necesar să se solicite documentele prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c).

În plus, în cazul în care mărfurile pot fi scutite de drepturi de import, nu este necesar să se solicite documentele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale consideră că acest lucru este necesar în scopul aplicării dispozițiilor care reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor respective.

Articolul 219

(1)   Declarația de tranzit este însoțită de documentul de transport. Autoritățile vamale de la biroul de plecare pot scuti declarantul de obligația de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalităților. Cu toate acestea, documentul de transport se prezintă la cererea biroului vamal sau a oricărei alte autorități competente, în timpul transportului.

(2)   Fără a se aduce atingere nici unei măsuri de simplificare aplicabile, documentul vamal de export/expediție sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității sau orice document cu putere juridică echivalentă se prezintă biroului de plecare împreună cu declarația de tranzit aferentă.

(3)   Autoritățile vamale pot solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului aferent regimului vamal anterior.

Articolul 220

(1)   Documentele care însoțesc declarația de plasare sub un regim vamal cu impact economic, cu excepția regimului de perfecționare pasivă, sunt următoarele:

(a)

documentele prevăzute la articolul 218, cu excepția cazurilor de plasare sub regimul de antrepozit vamal într-un alt antrepozit decât cel de tip D;

(b)

autorizația pentru regimul vamal în cauză sau o copie a cererii de autorizare, în cazul în care se aplică al doilea alineat de la articolul 556 alineatul (1), cu excepția cazurilor de plasare sub regimul de antrepozit vamal sau de aplicare a dispozițiilor articolului 568 alineatul (3), ale articolului 656 alineatul (3) sau ale articolului 695 alineatul (3).

(2)   Documentele care însoțesc declarația de înscriere sub regimul de perfecționare pasivă sunt următoarele:

(a)

documentele prevăzute la articolul 221;

(b)

autorizația pentru regim sau o copie a cererii de autorizare, în cazul în care se aplică dispozițiile articolului 751 alineatul (1) primul alineat, cu excepția cazurilor în care se aplică dispozițiile articolului 760 alineatul (2).

(3)   Articolul 218 alineatul (2) se aplică declarațiilor de plasare sub orice regim vamal cu impact economic.

(4)   Autoritățile vamale pot permite ca documentele prevăzute la alineatele (1) litera (b) și (2) litera (b) să fie ținute la dispoziția lor în loc să însoțească declarația.

Articolul 221

(1)   Declarația de export sau reexport este însoțită de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export și a dispozițiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză.

(2)   Pentru declarațiile de export sau reexport se aplică articolul 218 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

Declarații vamale întocmite prin procedee informatice

Articolul 222

(1)   Autoritățile vamale pot autoriza declarantul să înlocuiască în totalitate sau în parte datele de identificare din declarația scrisă menționată în anexa 37 prin trimiterea către biroul vamal desemnat în acest scop, în vederea prelucrării pe calculator, a datelor codificate sau sub orice altă formă prevăzută de către aceste autorități, care să corespundă datelor de identificare cerute pentru declarațiile scrise.

(2)   Autoritățile vamale stabilesc condițiile în care se transmit datele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 223

Autoritățile vamale pot autoriza utilizarea în special a următoarelor procedee informatice:

posibilitatea de a solicita ca datele necesare la efectuarea formalităților respective să fie introduse în sistemele lor informatice de prelucrare a declarațiilor, fără a se mai cere o declarație scrisă;

posibilitatea de a prevedea ca declarația, în sensul articolului 205 alineatul (1), să se întocmească prin introducerea datelor în calculator dacă nu se prezintă un document tipărit care să aibă valoarea unei declarații.

Articolul 224

(1)   În cazul în care formalitățile sunt îndeplinite prin folosirea sistemelor informatice publice sau private, autoritățile vamale autorizează persoanele care solicită acest lucru să înlocuiască semnătura olografă cu o altă tehnică echivalentă de identificare, care se poate baza pe folosirea codurilor și care are aceleași consecințe juridice ca și semnătura olografă.

(2)   Autoritățile vamale pot autoriza persoanele interesate să întocmească și să transmită prin mijloace informatice, în totalitate sau în parte, documentele prevăzute la articolele 218-221.

(3)   Facilitățile prevăzute la alineatele (1) și (2) se acordă numai dacă se respectă condițiile tehnice și administrative stabilite de către autoritățile vamale.

CAPITOLUL 3

Declarații vamale verbale sau prin orice altă acțiune

Secțiunea 1

Declarația verbală

Articolul 225

Pot face obiectul unei declarații vamale verbale pentru punerea în liberă circulație:

(a)

mărfurile fără caracter comercial:

aflate în bagajele personale ale călătorilor sau

expediate către persoane fizice sau

în alte cazuri de importanță neglijabilă, dacă acest lucru este autorizat de autoritățile vamale;

(b)

mărfurile cu caracter comercial, dacă:

valoarea globală pe transport de mărfuri și pe declarant nu depășește pragul statistic prevăzut de dispozițiile comunitare în vigoare și

lotul nu face parte dintr-o serie regulată de transporturi similare și

mărfurile nu sunt transportate de un transportator independent ca parte a unui transport mai mare;

(c)

mărfurile menționate la articolul 229, în cazul în care se încadrează în categoria mărfurilor reintroduse;

(d)

mărfurile menționate la articolul 230 literele (b) și (c).

Articolul 226

Pot fi făcute declarații vamale verbale pentru:

(a)

mărfuri fără caracter comercial:

aflate în bagajele personale ale călătorilor sau

expediate de persoane fizice;

(b)

mărfurile menționate la articolul 225 alineatul (b);

(c)

mărfurile menționate la articolul 231 literele (b) și (c);

(d)

alte mărfuri în cazuri de importanță economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autoritățile vamale.

Articolul 227

(1)   Autoritățile vamale pot prevedea ca articolele 225 și 226 să nu se aplice în cazul în care persoana care face vămuirea mărfurilor acționează pe seama altei persoane în calitate de agent vamal.

(2)   În cazul în care au îndoieli referitor la exactitatea sau integralitatea datelor declarate, autoritățile vamale pot solicita o declarație scrisă.

Articolul 228

În cazul în care mărfurile declarate verbal la vamă în conformitate cu dispozițiile articolelor 225 și 226 se supun drepturilor de import sau export, autoritățile vamale eliberează persoanei interesate o chitanță după achitarea drepturilor datorate.

Articolul 229

(1)   Pot fi făcute declarații vamale verbale de admitere temporară, conform condițiilor stabilite la articolul 696, pentru următoarele mărfuri:

(a)

animalele și materialele enumerate la articolul 685;

ambalajele enumerate la articolul 679;

echipamentele destinate producției și transmisiei de programe de radio și televiziune și vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus și echipamentele acestora, importate de către organizații publice sau private cu sediul în afara teritoriului vamal al Comunității și aprobate de autoritățile vamale care eliberează autorizațiile pentru regimul de admitere temporară a unor astfel de echipamente și vehicule;

instrumente și aparate necesare medicilor pentru acordarea de asistență pacienților în așteptarea unui transplant de organe în conformitate cu articolul 671 alineatul (2) litera (c);

(b)

mărfurile menționate la articolul 232;

(c)

alte mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritățile vamale.

(2)   Mărfurile menționate la alineatul (1) pot constitui obiectul unei declarații verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.

Secțiunea 2

Declarații vamale făcute prin orice altă acțiune

Articolul 230

În cazul în care nu fac obiectul unei declarații vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulație, prin acțiunea menționată la articolul 233, următoarele:

(a)

mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire fie în conformitate cu dispozițiile capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului (12), fie ca mărfuri reintroduse;

(b)

mărfuri care beneficiază de scutire conform capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;

(c)

mijloace de transport care beneficiază de scutire în calitate de mărfuri reintroduse;

(d)

mărfurile importate în cadrul unui trafic de importanță neglijabilă și care sunt scutite de obligația de a fi prezentate unui birou vamal în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod, dacă nu sunt supuse plății drepturilor de import.

Articolul 231

În cazul în care nu fac obiectul unei declarații vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea exportului prin acțiunea prevăzută la articolul 233 litera (b), următoarele:

(a)

mărfurile fără caracter comercial, care nu se supun plății drepturilor de export și se află în bagajele personale ale călătorilor;

(b)

mijloacele de transport înregistrate pe teritoriul vamal al Comunității și destinate reimportului;

(c)

mărfurile menționate în capitolul II din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;

(d)

alte mărfuri în cazuri de importanță economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autoritățile vamale.

Articolul 232

(1)   În cazul în care nu au făcut obiectul unei declarații verbale sau scrise, se consideră ca fiind declarate pentru admitere temporară prin acțiunea prevăzută la articolul 233, în conformitate cu articolele 698 și 735, următoarele:

(a)

efectele personale și mărfurile importate în scop sportiv enumerate la articolul 684;

(b)

mijloacele de transport enumerate la articolele 718 și 725.

(2)   În cazul în care nu fac obiectul unei declarații scrise sau verbale, mărfurile menționate la alineatul (1) se consideră ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acțiunea menționată la articolul 233.

Articolul 233

În sensul articolelor 230-232, acțiunea considerată a fi o declarație vamală poate avea următoarele forme:

(a)

în cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau acceptat în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (a) din cod:

trecerea prin culoarul verde sau „nimic de declarat” la birourile vamale în care funcționează sistemul cu două culoare de control;

trecerea printr-un birou vamal care nu folosește sistemul cu două culoare fără a face o declarație vamală voluntară;

aplicarea pe parbrizul autoturismelor a unui disc de declarație vamală sau a unui autocolant cu inscripția „nimic de declarat”, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de dispozițiile naționale;

(b)

în cazul scutirii de obligația prezentării în vamă a mărfurilor în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod, în cazul exportului în conformitate cu articolul 231 și în cazul reexportului în conformitate cu articolul 232 alineatul (2):

simpla acțiune de trecere a frontierei teritoriului vamal al Comunității.

Articolul 234

(1)   În cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile au fost prezentate în vamă în sensul articolului 63 din cod, că s-a acceptat declarația și că s-a acordat liberul de vamă la data la care se desfășoară acțiunea menționată la articolul 233.

(2)   În cazul în care un control dovedește că s-a desfășurat acțiunea menționată la articolul 233, dar mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Comunității nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile respective au fost introduse sau exportate ilegal.

Secțiunea 3

Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2

Articolul 235

Dispozițiile articolelor 225-232 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se impun sau se solicită restituiri sau alte sume ori rambursarea drepturilor sau care fac obiectul unor interdicții sau restricții ori oricărei alte formalități speciale.

Articolul 236

În scopul aplicării dispozițiilor secțiunilor 1 și 2, „călător” reprezintă:

A.

la import:

1.

orice persoană care intră temporar pe teritoriul vamal al Comunității, unde nu are reședința obișnuită, precum și

2.

orice persoană care se întoarce pe teritoriul vamal al Comunității, unde are reședința obișnuită, după ce a fost temporar într-o țară terță;

B.

la export:

1.

orice persoană care părăsește temporar teritoriul vamal al Comunității unde nu are reședința obișnuită, precum și

2.

orice persoană care părăsește, după o ședere temporară, teritoriul vamal al Comunității, unde nu are reședința obișnuită.

Secțiunea 4

Trafic poștal

Articolul 237

(1)   În cadrul traficului poștal se consideră ca declarate în vamă:

A.

pentru punerea în liberă circulație:

(a)

la data introducerii lor pe teritoriul vamal al Comunității, următoarele mărfuri:

cărți poștale și scrisori conținând numai mesaje personale;

scrisori în alfabet Braille;

materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import și

toate celelalte trimiteri poștale sub formă de scrisori sau colete poștale scutite de obligația prezentării în vamă în conformitate cu dispozițiile articolului 38 alineatul (4) din cod;

(b)

la data prezentării lor în vamă:

trimiteri poștale sub formă de scrisori sau colete poștale, altele decât cele prevăzute la litera (a), cu condiția să fie însoțite de o declarație C1 și/sau C2/CP3;

B.

la export:

(a)

la data acceptării lor de către autoritățile poștale, în cazul trimiterilor poștale sub formă de scrisori sau colete poștale pentru care nu se plătesc drepturi de export;

(b)

la data prezentării în vamă, în cazul trimiterilor poștale sub formă de scrisori sau colete poștale care se supun drepturilor de export, cu condiția să fie însoțite de o declarație C1 și/sau C2/CP3.

(2)   Este considerat declarant și, după caz, debitor în cazurile menționate la alineatul (1) litera A destinatarul și în cazurile prevăzute la alineatul (1) B expeditorul. Autoritățile vamale pot prevedea ca administrația poștală să se considere declarant și, atunci când este cazul, debitor.

(3)   În scopul aplicării alineatului (1), mărfurile care nu se supun drepturilor se consideră ca prezentate la vamă în sensul articolului 63 din cod, declarația vamală se consideră ca acceptată și eliberarea acordată;

(a)

în cazul importului, la data la care mărfurile se livrează destinatarului;

(b)

în cazul exportului, la data acceptării mărfurilor de către autoritățile poștale.

(4)   În cazul în care o trimitere expediată prin scrisoare sau colet poștal care nu este exceptată de la obligația prezentării la vamă în conformitate cu dispozițiile articolului 38 alineatul (4) din cod se prezintă fără o declarație C1 și/sau C2/CP3 sau în cazul în care o astfel de declarație este incompletă autoritățile vamale stabilesc forma în care trebuie întocmită sau completată declarația vamală.

Articolul 238

Articolul 237 nu se aplică:

trimiterilor sau coletelor conținând mărfuri destinate comercializării cu o valoare globală ce depășește pragul statistic stabilit prin dispozițiile comunitare în vigoare; autoritățile vamale pot stabili praguri mai ridicate;

trimiterilor sau coletelor conținând mărfuri destinate comercializării ce fac parte dintr-o serie regulată de operațiuni similare;

în cazul în care se face o declarație vamală în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic;

trimiterilor sau coletelor conținând mărfurile menționate la articolul 235.

TITLUL VIII

VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ȘI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA

Articolul 239

(1)   Verificarea mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop și la orele prevăzute în acest sens.

(2)   Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, autoritățile vamale pot aproba verificarea mărfurilor în alte locuri și la alte ore decât cele prevăzute la alineatul (1).

Cheltuielile aferente intră în sarcina declarantului.

Articolul 240

(1)   În cazul în care hotărăsc să verifice mărfurile, autoritățile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia cu privire la aceasta.

(2)   În cazul în care decid să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, autoritățile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia în legătură cu articolele pe care doresc să le verifice, fără ca aceștia să se poată opune deciziei.

Articolul 241

(1)   Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la verificarea mărfurilor acordă autorităților vamale asistența necesară pentru a le înlesni activitatea. În cazul în care autoritățile vamale consideră că asistența acordată este nesatisfăcătoare, ele pot solicita declarantului să desemneze altă persoană care poate oferi asistența necesară.

(2)   În cazul în care declarantul refuză să asiste la verificarea mărfurilor sau să desemneze o persoană care poate oferă asistența pe care autoritățile vamale o consideră necesară, acestea stabilesc un termen în acest sens, cu excepția cazului în care estimează că pot renunța la o astfel de verificare.

Dacă până la expirarea termenului declarantul nu dă curs cererilor formulate de către autoritățile vamale, acestea din urmă, în conformitate cu articolul 75 litera (a) din cod, procedează din oficiu la verificarea mărfurilor, pe riscul și pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este necesar, la serviciile unui expert sau ale unei alte persoane desemnate potrivit dispozițiilor în vigoare.

(3)   Constatările făcute de autoritățile vamale în cursul verificării desfășurate în condițiile menționate la alineatul precedent au aceeași valabilitate ca și în cazul în care verificarea ar fi fost efectuată în prezența declarantului.

(4)   În locul aplicării măsurilor prevăzute la alineatele (2) și (3), autoritățile vamale pot considera declarația ca fiind fără efect în cazul în care nu există nici o îndoială că refuzul declarantului de a asista la verificarea mărfurilor sau de a desemna o persoană care poate oferi asistența necesară nu împiedică și nici nu este menit să împiedice respectivele autorități să constate încălcarea dispozițiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv și nici nu reprezintă o sustragere de la aplicarea dispozițiilor articolului 66 alineatul (1) sau ale articolului 80 alineatul (2) din cod.

Articolul 242

(1)   În cazul în care autoritățile vamale decid să preleveze probe, ele îl informează în legătură cu acest lucru pe declarant sau pe reprezentantul acestuia.

(2)   Prelevările se efectuează de către autoritățile vamale. Acestea pot totuși solicita ca acest lucru să se efectueze, sub supravegherea lor, de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.

Prelevările se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute de dispozițiile în vigoare.

(3)   Cantitățile prelevate nu trebuie să depășească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunțită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză.

Articolul 243

(1)   Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe are obligația de a acorda autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru înlesnirea acestei operațiunii.

(2)   În cazul în care declarantul refuză să asiste la prelevarea de eșantioane sau să desemneze o persoană în acest scop, ori în cazul în care nu acordă autorităților vamale sprijinul necesar pentru înlesnirea operațiunii, se aplică dispozițiile articolului 241 alineatele (1), (2) și (3).

Articolul 244

În cazul în care autoritățile vamale prelevează probe pentru analiză sau pentru o examinare mai amănunțită, ele acordă liberul de vamă mărfurilor respective fără a aștepta rezultatul analizei sau examinării, cu excepția cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel și cu condiția ca, în cazul nașterii sau posibilității de a se naște o datorie vamală, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil înregistrat în contabilitate și achitat sau garantat.

Articolul 245

(1)   Cantitățile prelevate de serviciile vamale cu titlu de probă nu se scad din cantitatea declarată.

(2)   În cazul declarației de export sau de perfecționare pasivă, dacă împrejurările permit acest lucru, declarantul are dreptul de a înlocui cantitățile sau mărfurile prelevate cu titlu de probă cu mărfuri identice, pentru completarea transportului de marfă.

Articolul 246

(1)   Cu excepția cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau examinare amănunțită, acestea se restituie declarantului la cererea și pe cheltuiala sa, imediat ce se constată că ele nu mai trebuie păstrate de autoritățile vamale, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare împotriva deciziei luate de autoritățile vamale pe baza rezultatelor analizei sau a examinării amănunțite.

(2)   În cazul în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autoritățile vamale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, autoritățile vamale pot cere declarantului să ridice probele rămase.

Articolul 247

(1)   În cazul în care verifică declarațiile și documentele însoțitoare sau examinează mărfurile, autoritățile vamale menționează, cel puțin pe exemplarul declarației care se păstrează de către respectivele autorități sau pe un document anexat acesteia, elementele care au făcut obiectul unei astfel de verificări sau examinări. În cazul unei verificări parțiale a mărfurilor, se precizează și datele de identificare a transportului de mărfuri examinat.

Dacă este cazul, autoritățile vamale precizează în declarație că declarantul sau reprezentantul acestuia nu a fost prezent.

(2)   În cazul în care rezultatul verificării declarației și al documentelor însoțitoare sau al examinării mărfurilor nu este conform cu declarația, autoritățile vamale precizează, cel puțin pe exemplarul declarației pe care îl păstrează respectivele autorități sau pe documentul anexat declarației, datele care trebuie avute în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză și, dacă este cazul, calculează restituirile și alte sume datorate la export, precum și datele în vederea aplicării celorlalte dispoziții care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(3)   Constatările autorităților vamale precizează, după caz, mijloacele de identificare adoptate. Acestea sunt datate și conțin informațiile necesare pentru identificarea funcționarului care le eliberează.

(4)   În cazul în care autoritățile vamale nu verifică nici declarația, nici mărfurile, nu este nevoie să precizeze acest lucru pe declarație sau pe documentul anexă prevăzut la alineatul (1).

Articolul 248

(1)   Acordarea liberului de vamă este urmată de înregistrarea în conturi a drepturilor de import stabilite în funcție de datele declarației. În cazul în care consideră că verificările întreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezultă din datele înscrise în declarație, autoritățile vamale cer în plus constituirea unei garanții care să acopere diferența dintre cuantumul calculat pe baza datelor din declarație și cel care se plătește în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în loc să constituie această garanție, declarantul poate cere înregistrarea în conturi a cuantumului la care se ridică în final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri.

(2)   În cazul în care, în baza verificărilor efectuate, autoritățile vamale stabilesc alt cuantum al drepturilor vamale decât cel rezultat din datele declarației, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri determină înregistrarea neîntârziată în conturi a sumelor astfel calculate.

(3)   În cazul în care autoritățile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea unor interdicții sau restricții și acest lucru nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor efectuate de autoritățile respective, mărfurilor în cauză nu li se acordă liber de vamă.

Articolul 249

(1)   Autoritățile vamale stabilesc forma sub care se acordă liberul de vamă, ținând seama de locul unde se află mărfurile și de măsurile luate pentru supravegherea acestora.

(2)   În cazul în care declarația se prezintă în scris, acordarea liberului de vamă și data la care a avut loc se menționează pe declarație sau, după caz, pe un document anexat acesteia, din care un exemplar se înapoiază declarantului.

Articolul 250

(1)   În cazul în care nu pot da liberul de vamă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua sau a treia liniuță din cod, autoritățile vamale acordă declarantului un termen pentru regularizarea situației mărfurilor.

(2)   În cazul în care, în condițiile prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua liniuță din cod, declarantul nu prezintă documentele necesare la până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), declarația în cauză este considerată fără efect și autoritățile vamale o invalidează. În acest caz se aplică dispozițiile articolului 66 alineatul (3) din cod.

(3)   În situațiile menționate la articolul 75 litera (a) a treia liniuță din cod și fără a aduce atingere eventualei aplicări a dispozițiilor articolului 66 alineatul (1) primul alineat sau ale articolului 182 din cod, în cazul în care declarantul nu plătește și nici nu constituie garanția pentru drepturile vamale datorate în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile vamale pot declanșa formalitățile preliminare în vederea vânzării mărfurilor. Cu excepția cazurilor când între timp situația s-a regularizat, eventual prin vânzare silită, se procedează la vânzarea mărfurilor, în cazul în care legea statului membru de care aparțin autoritățile vamale în cauză prevede acest lucru. Autoritățile vamale îl informează pe declarant în legătură cu aceasta.

Pe riscul și cheltuiala declarantului, autoritățile vamale pot transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea lor.

Articolul 251

Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din cod, declarația vamală poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, în următoarele situații:

1.

în cazul în care se stabilește că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligația de a plăti drepturi de import în loc să fie plasate sub alt regim vamal, autoritățile vamale invalidează declarația dacă se prezintă o cerere în acest sens în termen de trei luni de la data acceptării declarației, cu condiția ca:

mărfurile să nu fi fost utilizate în alte condiții decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit să fie plasate;

la data declarării, mărfurile să fi fost destinate a fi plasate sub alt regim vamal, ale cărui cerințe erau îndeplinite integral și ca

mărfurile să fie declarate neîntârziat pentru regimul vamal căruia îi erau destinate în realitate.

Declarația de plasare a mărfurilor sub acest din urmă regim vamal intră în vigoare la data acceptării declarației invalidate.

Autoritățile vamală pot permite ca perioada de trei luni să fie depășită în cazuri excepționale, temeinic justificate;

2.

în cazul în care mărfurile au fost declarate pentru export sau pentru regimul de perfecționare pasivă, declarația se invalidează cu condiția ca:

(a)

în cazul mărfurilor care sunt supuse drepturilor de export, unei cereri de rambursare a drepturilor de import, de restituire sau plății altor sume la export sau altor măsuri speciale la export:

declarantul prezintă biroului vamal de export dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al Comunității;

declarantul înapoiază respectivului birou toate exemplarele declarației vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declarației;

declarantul furnizează, după caz, biroului vamal de export dovada că restituirile și celelalte sume acordate pe baza declarației de export pentru mărfurile respective au fost rambursate sau că serviciile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc și

declarantul, după caz și în conformitate cu dispozițiile în vigoare, respectă toate celelalte obligații prevăzute de biroul vamal de export pentru regularizarea situației mărfurilor.

Invalidarea declarației presupune, după caz, anularea rectificărilor aduse certificatului sau certificatelor de export ori de fixare în avans prezentat(e) în sprijinul declarației.

În cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul Comunității într-un termen determinat, nerespectarea acestui termen atrage invalidarea declarației aferente;

(b)

în cazul altor mărfuri, autoritățile biroului vamal de export sunt informate în conformitate cu articolul 796 că mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al Comunității.

3.

În măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declarații, dispozițiile alineatului (2) se aplică mutatis mutandis.

4.

În cazul în care mărfurile comunitare sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispozițiile articolului 98 alineatul (1) litera (b) din cod, se poate solicita și efectua invalidarea declarației de plasare sub respectivul regim cu condiția de a se lua măsurile prevăzute de legislația relevantă în cazul nerespectării destinației prevăzute.

În cazul în care până la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor în regimul de antrepozit vamal nu se prezintă nici o cerere pentru primirea unei destinații prevăzute de reglementările specifice în cauză, autoritățile vamale iau măsurile prevăzute de aceste reglementări.

Articolul 252

În cazul în care autoritățile vamale procedează la vânzarea mărfurilor în conformitate cu dispozițiile articolului 75 din cod, acest lucru se face cu respectarea dispozițiilor articolului 188.

TITLUL IX

PROCEDURI SIMPLIFICATE

CAPITOLUL I

Definiții

Articolul 253

(1)   Procedura declarației incomplete permite autorităților vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declarație care nu conține toate datele necesare sau care nu este însoțită de toate documentele necesare pentru regimul vamal în cauză.

(2)   Procedura declarației simplificate permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declarații simplificate cu prezentarea ulterioară a unei declarații suplimentare care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.

(3)   Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză să se efectueze la sediul persoanei interesate sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritățile vamale.

CAPITOLUL 2

Declarații de punere în liberă circulație

Secțiunea 1

Declarații incomplete

Articolul 254

Declarațiile în vederea eliberării pentru liberă circulație, pe care autoritățile vamale le pot accepta la cererea declarantului, fără ca ele să conțină anumite date prevăzute în anexa 37, trebuie să includă cel puțin datele precizate în casetele 1 (prima și a doua subdiviziune), 14, 21, 31, 37, 40 și 54 din Documentul Administrativ Unic și:

descrierea mărfurilor în termeni suficient de exacți pentru a permite autorităților vamale să stabilească imediat și fără dubii poziția sau subpoziția tarifară din Nomenclatura Combinată în care se clasifică;

în cazul în care mărfurile cărora li se aplică drepturi ad valorem, valoarea acestora în vamă sau, în cazul în care rezultă că declarantul nu poate declara această valoare, o precizare provizorie a valorii care se consideră acceptabilă de către autoritățile vamale, ținându-se seama în special de informațiile de care dispune declarantul;

orice alte detalii considerate necesare de către autoritățile vamale în scopul identificării mărfurilor, aplicării dispozițiilor care reglementează punerea lor în liberă circulație, precum și stabilirii cuantumului garanției de constituirea căreia este condiționată acordarea liberului de vamă.

Articolul 255

(1)   Declarațiile de punere în liberă circulație pe care autoritățile vamale le pot accepta la cererea declarantului fără a fi însoțite de unele dintre documentele care trebuie prezentate în sprijinul declarației trebuie să fie însoțite cel puțin de acele documente a căror prezentare este necesară pentru punerea în liberă circulație.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), o declarație care nu este însoțită de unul dintre documentele de prezentarea cărora este condiționată punerea în liberă circulație poate fi acceptată după ce autoritățile vamale stabilesc că:

(a)

documentul în cauză există și este valabil;

(b)

acesta nu a putut fi anexat la declarație din motive independente de voința declarantului și că

(c)

orice întârziere în acceptarea declarației împiedică punerea în liberă circulație a mărfurilor sau conduce la plata unor drepturi vamale mai mari.

Datele referitoare la documentele lipsă se indică în declarație în toate situațiile.

Articolul 256

(1)   Perioada acordată de autoritățile vamale declarantului pentru comunicarea datelor sau pentru prezentarea documentelor lipsă la data acceptării declarației nu poate depăși o lună de la data acceptării declarației.

În cazul unui document de prezentarea căruia este condiționată aplicarea unui drept de import redus sau zero și în măsura în care autoritățile vamale au motive întemeiate să considere că mărfurile la care se referă declarația incompletă pot beneficia efectiv de acest drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentării documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depăși trei luni.

În cazul în care detaliile lipsă care trebuie comunicate sau documentele care trebuie prezentate se referă la valoarea în vamă, autoritățile vamale pot stabili un termen mai lung sau pot prelungi termenul deja fixat, în situația când acest lucru se dovedește absolut necesar. Perioada totală acordată trebuie să respecte termenele de prescripție în vigoare.

(2)   În cazul în care un drept de import redus sau zero se poate aplica numai mărfurilor puse în liberă circulație în cadrul anumitor contingente și plafoane tarifare, impunerea care urmează a se efectua în limitele aprobate nu se poate aplica decât în momentul prezentării efective a documentului în baza căruia se acordă acest drept redus sau zero. Documentul trebuie prezentat:

înainte de data la care intervine o măsură comunitară prin care să se revină la drepturile de import obișnuite, în cazul plafoanelor tarifare;

înainte ca limitele prevăzute să fie atinse, în cazul cotelor tarifare.

(3)   Sub rezerva alineatelor (1) și (2), documentul de prezentarea căruia este condiționată acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după data de expirare a perioadei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiția ca declarația referitoare la mărfurile în cauză să fi fost acceptată înaintea acestei date.

Articolul 257

(1)   Acceptarea de către autoritățile vamale a unei declarații incomplete nu poate împiedica sau întârzia acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care fac obiectul declarației dacă nu există alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 248, liberul de vamă se acordă în condițiilor stabilite la alineatele (2)-(5) de mai jos.

(2)   În cazul în care transmiterea ulterioară a unei date de pe declarație sau a unui document care lipsea la data acceptării declarației nu poate influența cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor care fac obiectul declarației respective, autoritățile vamale înscriu în conturi suma acestor drepturi, calculată în maniera obișnuită.

(3)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 254, o declarație conține o indicație provizorie a valorii, autoritățile vamale:

înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculate pe baza acestei indicații;

solicită, după caz, constituirea unei garanții suficiente pentru a acoperi diferența dintre această sumă și suma care urmează a fi încasată în final.

(4)   În cazul în care, în alte situații decât cele prevăzute la alineatul (3), prezentarea ulterioară a unei date de pe declarație sau a unui document care lipsea la data acceptării declarației poate influența cuantumul drepturilor aplicabile mărfurilor la care se referă declarația:

(a)

dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritățile vamale:

înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculată potrivit acestei taxe reduse;

cer constituirea unei garanții care să acopere diferența dintre acea sumă și suma care ar rezulta din aplicarea drepturilor calculate conform taxei normale;

(b)

dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă poate avea drept rezultat admiterea mărfurilor cu exonerare totală de drepturi, autoritățile vamale cer constituirea unei garanții care să acopere suma care ar trebui percepută dacă drepturile ar fi calculate conform taxei normale.

(5)   Fără a aduce atingere modificărilor care ar putea interveni ulterior, îndeosebi ca urmare a stabilirii definitive a valorii în vamă, declarantul are posibilitatea ca, în loc să constituie o garanție, să solicite înscrierea imediată în conturi:

în cazul aplicării alineatului (3) a doua liniuță sau alineatul (4) litera (a) a doua liniuță, a sumei drepturilor la care sunt supuse definitiv mărfurile;

în cazul aplicării alineatului (4) litera (b), a sumei drepturilor calculată conform taxei normale.

Articolul 258

Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la articolul 256, declarantul nu prezintă datele necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu prezintă data sau documentul lipsă, autoritățile vamale înscriu în conturi imediat ca drepturi care se aplică mărfurilor avute în vedere cuantumul garanției constituite în conformitate cu dispozițiile articolului 257 alineatul (3) a doua liniuță, alineatul (4) litera (a) a doua liniuță sau alineatul (4) litera (b).

Articolul 259

O declarație incompletă acceptată în condițiile prevăzute la articolele 254-257 poate fi completată de către declarant sau, de comun acord cu autoritățile vamale, poate fi înlocuită cu o altă declarație care respectă condițiile prevăzute la articolul 62 din cod.

În ambele situații, data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate și pentru aplicarea altor dispoziții care reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor este data de acceptare a declarației incomplete.

Secțiunea 2

Procedura declarației simplificate

Articolul 260

(1)   La solicitarea scrisă conținând toate informațiile necesare, declarantul este autorizat, conform condițiilor și modului prevăzut la articolele 261 și 262, să facă declarația pentru punerea în liberă circulație într-o formă simplificată atunci când mărfurile sunt prezentate în vamă.

(2)   Declarația simplificată poate avea forma:

unei declarații incomplete întocmite pe un Document Administrativ Unic sau

unui alt document administrativ sau comercial însoțit de o cerere de punere în liberă circulație.

Aceasta conține cel puțin datele necesare pentru identificarea mărfurilor.

(3)   Atunci când condițiile permit, autoritățile vamale pot aproba ca cererea de punere în liberă circulație menționată la alineatul (2) a doua liniuță să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operațiunilor de punere în liberă circulație de efectuat pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul comercial sau administrativ care trebuie prezentat în conformitate cu alineatul (1) se face referire la autorizația acordată ca răspuns la această cerere globală.

(4)   Declarația simplificată trebuie să fie însoțită de toate documentele de a căror prezentare este condiționată, după caz, punerea în liberă circulație. Se aplică articolului 255 alineatul (2).

(5)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 278.

Articolul 261

(1)   Autorizația menționată la articolul 260 se acordă declarantului cu condiția să fie posibilă garantarea unei verificări eficiente a respectării dispozițiilor referitoare la interdicții sau restricții la import sau a altor dispoziții care reglementează punerea în liberă circulație.

(2)   O astfel de autorizație este în principiu refuzată în cazul în care persoana care a depus cererea:

a săvârșit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

declară mărfurile pentru punere în liberă circulație numai în mod ocazional.

Autorizația poate fi refuzată în cazul în care persoana respectivă acționează pe seama altei persoane care declară mărfuri pentru punere în liberă circulație numai ocazional.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autorizația poate fi revocată în cazul în care se constată una dintre situațiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 262

(1)   Prin autorizația prevăzută la articolul 260:

se desemnează biroul sau birourile competente pentru a accepta declarații simplificate;

se precizează forma și conținutul declarațiilor simplificate;

se stabilesc mărfurile cărora i se aplică și datele care trebuie menționate pe declarația simplificată în scopul identificării mărfurilor;

se precizează garanția care trebuie asigurată de către persoana interesată pentru a acoperi o datoria vamală care s-ar putea naște.

De asemenea, prin aceasta se specifică forma și conținutul declarațiilor suplimentare și stabilește termenele în limitele cărora aceste declarații trebuie prezentate autorității vamale desemnate în acest sens.

(2)   Autoritățile vamale pot renunța la prezentarea declarației suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situează sub pragul statistic prevăzut de dispozițiile comunitare în vigoare și dacă declarația simplificată conține deja toate informațiile necesare pentru punerea în liberă circulație.

Secțiunea 3

Procedura de vămuire la domiciliu

Articolul 263

În conformitate cu condițiile și în modul stabilit la articolele 264-266, autorizația de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care dorește ca mărfurile să fie puse în liberă circulație la sediul său sau în celelalte locuri menționate la articolul 253 și care prezintă autorităților vamale o cerere scrisă în acest sens, conținând toate datele necesare acordării autorizației:

cu privire la mărfurile supuse regimul de tranzit comunitar sau de tranzit comun și pentru care persoana menționată mai sus beneficiază de o simplificare a formalităților care urmează să fie îndeplinite la biroul de destinație în conformitate cu dispozițiile articolelor 406-409,

cu privire la mărfurile plasate anterior sub un regim vamal cu impact economic, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 278;

cu privire la mărfurile transportate, după prezentarea în camă în conformitate cu dispozițiile articolului 40 din cod, la sediile sau în locurile menționate în conformitate cu altă procedură de tranzit decât aceea prevăzută la prima liniuță;

cu referire la mărfurile introduse pe teritoriul vamal comunitar cu scutire de la cerința ca acestea să fie prezentate la birul vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 41 litera (b) din cod.

Articolul 264

(1)   Autorizația prevăzută la articolul 263 se acordă cu condiția ca:

evidențele solicitantului să permită autorităților vamale să efectueze verificări eficiente și în special controale ulterioare;

să fie posibilă garantarea unui control eficient privind respectarea interdicțiilor sau restricțiilor la import sau a altor dispoziții care reglementează acordarea liberului de vamă.

(2)   Autorizația se refuză în principiu în cazul în care solicitantul:

a săvârșit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

declară mărfuri pentru punere în liberă circulație numai în mod ocazional.

Articolul 265

(1)   Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autoritățile vamale pot renunța la revocarea autorizației în cazurile în care:

titularul își îndeplinește obligațiile în termenul stabilit de autoritățile vamale sau

neîndeplinirea unei obligații nu are consecințe reale asupra funcționării corecte a regimului.

(2)   În principiu, autorizația se revocă în cazul în care se constată situația prevăzută la articolul 264 alineatul (2) prima liniuță.

(3)   Autorizația poate fi revocată în cazul în care se constată situația prevăzută la 264 alineatul (2) a doua liniuță.

Articolul 266

(1)   Pentru a permite autorităților vamale să se asigure de regularitatea operațiunilor, la sosirea mărfurilor în locurile desemnate în acest scop, titularul autorizației menționat la articolul 263:

(a)

notifică autorităților vamale sosirea mărfurilor în forma și în modul stabilite de acestea cu scopul de a obține liberul de vamă pentru mărfuri;

(b)

înregistrează mărfurile respective în evidențele sale. Această înregistrare poate fi înlocuită de orice altă formalitate prevăzută de autoritățile vamale și care prezintă garanții similare. Înregistrarea indică data la care este făcută, precum și datele necesare identificării mărfurilor;

(c)

pune la dispoziția autorităților vamale toate documentele de prezentarea cărora este condiționată, după caz, aplicarea dispozițiilor care reglementează punerea în liberă circulație.

(2)   Cu condiția ca verificarea regularității operațiunilor să nu fie afectată, autoritățile vamale pot:

(a)

permite ca notificarea prevăzută la alineatul (1) litera (a) să se efectueze când sosirea mărfurilor este iminentă;

(b)

în anumite situații speciale justificate de natura mărfurilor în cauză și de ritmul accelerat al operațiunilor, scuti pe titularul autorizației de obligația de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor cu condiția ca acesta să furnizeze biroului respectiv toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a-și putea exercita, după caz, dreptul de a verifica mărfurile.

În acest caz, înregistrarea mărfurilor în evidențele persoanei interesate este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.

Articolul 267

Autorizația prevăzută la articolul 263 stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și cuprinde în special:

mărfurile pentru care se aplică;

forma obligațiilor menționate la articolul 266, precum și referirea la garanția care trebuie să fie constituită de către persoana interesată;

data acordării liberului de vamă pentru mărfuri;

termenul în care declarația suplimentară trebuie prezentată la biroul vamal competent, desemnat în acest sens;

condițiile în care mărfurile sunt acoperite, după caz, de declarațiile globale, periodice sau recapitulative.

CAPITOLUL 3

Declarațiile pentru regimul vamal cu impact economic

Secțiunea 1

Plasarea sub un regim vamal cu impact economic

Subsecțiunea 1

Plasarea sub regimul de antrepozit vamal

A.   Declarații incomplete

Articolul 268

(1)   Declarațiile de plasare sub regimul de antrepozit vamal pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, fără ca ele să conțină unele dintre datele menționate în anexa 37, trebuie să cuprindă cel puțin datele necesare pentru identificarea mărfurilor la care se referă declarația, inclusiv cantitatea acestora.

(2)   Articolele 255, 256 și 259 se aplică mutatis mutandis.

(3)   Prezentul articol nu se aplică declarațiilor de plasare sub regimul de produse agricole comunitare menționat la articolele 529 și 534.

B.   Procedura declarației simplificate

Articolul 269

(1)   La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condițiile și în modul prevăzut la articolul 270, să facă declarația de plasare sub regim la prezentarea unei declarații simplificate atunci când mărfurile sunt prezentate în vamă.

Declarația simplificată poate fi sub forma:

unei declarații incomplete de tipul celei prevăzute la articolul 268 sau

unui document administrativ sau comercial, însoțit de o cerere de plasare sub regim.

Declarația trebuie să conțină datele menționate la articolul 268 alineatul (1).

(2)   În cazul în care această procedură se aplică într-un antrepozit de tip D, declarația simplificată trebuie să cuprindă și natura mărfurilor respective, cu detalii suficiente care să permită clasificarea lor imediată și fără dubii, precum și valoarea în vamă a mărfurilor.

(3)   Procedura menționată la alineatul (1) nu se aplică în antrepozite de tip B și F sau la plasarea sub regim în orice tip de antrepozit a produselor agricole comunitare menționate la articolele 529-534.

Articolul 270

(1)   Cererea menționată la articolul 269 alineatul (1) se face în scris și trebuie să conțină toate datele necesare pentru acordarea autorizației.

În cazul în care condițiile permit, cererea menționată la articolul 269 alineatul (1) poate fi înlocuită printr-o cerere globală pentru operațiunile care trebuie efectuate într-o perioadă de timp.

În acest caz, cererea se face în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 497-502 și se prezintă împreună cu cererea de autorizație pentru administrarea antrepozitului vamal sau ca o modificare a autorizației inițiale, către autoritatea vamală care a eliberat autorizația pentru regimul vamal.

(2)   Autorizația menționată la articolul 269 alineatul (1) se acordă persoanei interesate atât timp cât regularitatea operațiunilor nu este afectată.

(3)   Autorizația este refuzată în principiu în cazul în care:

nu se oferă toate garanțiile necesare pentru buna desfășurarea a operațiunilor;

persoana interesată nu efectuează frecvent operațiuni de plasare regim;

persoana interesată a săvârșit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autorizația poate fi revocată în situația în care se constată situațiile menționate la alineatul (3).

Articolul 271

Autorizația menționată la articolul 269 alineatul (1) stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii, în special:

biroul sau birourile de plasare sub regim;

forma și conținutul declarațiilor simplificate.

Nu este necesară prezentarea unei declarații suplimentare.

C.   Procedura vămuirii la domiciliu

Articolul 272

(1)   Autorizația pentru folosirea procedurii de vămuire la domiciliu se acordă în funcție de condițiile și în modul prevăzut la alineatul (2) și la articolele 273 și 274.

(2)   Articolul 269 alineatul (2) și articolul 270 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 273

(1)   Pentru a permite autorităților vamale să se asigure de regularitatea operațiunilor, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest sens, titularul autorizației:

(a)

notifică biroului de control sosirea mărfurilor în termenii și în modul prevăzut de către acesta;

(b)

face înregistrări în evidența operativă a mărfurilor;

(c)

ține la dispoziția biroului de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.

Înregistrarea menționată la litera (b) trebuie să conțină cel puțin câteva dintre datele folosite în practica comercială pentru identificarea mărfurilor, inclusiv cantitatea.

(2)   Se aplică articolul 266 alineatul (2).

Articolul 274

Autorizația menționată la articolul 272 alineatul (1) stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și cuprinde în special:

mărfurile pentru care se aplică;

forma obligațiilor menționate la articolul 273;

data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

Nu este necesară o declarație suplimentară.

Subsecțiunea 2

Plasarea sub regimul de perfecționare activă, de transformare sub control vamal sau de admitere temporară

A.   Declarații incomplete

Articolul 275

(1)   Declarațiile pentru plasarea sub un alt regim vamal cu impact economic decât perfecționarea pasivă și antrepozitul vamal, pe care biroul vamal de plasare sub regim le poate accepta, la cererea declarantului, fără ca acestea să conțină unele dintre datele prevăzute în anexa 37 sau fără a fi însoțite de anumite documente menționate la articolul 220 trebuie să cuprindă cel puțin datele prevăzute în casetele 14, 21, 31, 37, 40 și 54 ale documentului administrativ unic și în caseta 44, referirea la autorizație sau:

referirea la cerere, caz în care se aplică articolul 556 alineatul (1) al doilea paragraf sau

informațiile prevăzute la articolele 568 alineatul (3), 656 alineatul (3) sau 695 alineatul (3), care se pot înscrie în această casetă atunci când sunt aplicabile procedurile simplificate pentru eliberarea autorizației.

(2)   Articolele 255, 256 și 259 se aplică mutatis mutandis.

(3)   Articolele 257 și 258 se aplică, de asemenea, mutatis mutandis în cazul plasării sub regimul de perfecționare activă, sistemul cu rambursare.

B.   Procedurile declarației simplificată și de vămuire la domiciliu

Articolul 276

Articolele 260-267 și 270 se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru regimurile vamal cu impact economic menționate în prezenta subsecțiune.

Subsecțiunea 3

Mărfuri declarate pentru regimul de perfecționare pasivă

Articolul 277

Dispozițiile articolelor 279 și 289 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecționare pasivă.

Secțiunea 2

Încheierea unui regim vamal cu impact economic

Articolul 278

(1)   În cazurile de încheiere a unui regim vamal cu impact economic, altul decât perfecționarea pasivă și regimul de antrepozit vamal, se pot aplica procedurile simplificate pentru punerea în liberă circulație, export și r-export. În cazul reexportului, dispozițiile articolelor 279 și 289 se aplică mutatis mutandis.

(2)   Procedurile simplificate menționate la articolele 254-267 se pot aplica în cazul punerii în liberă circulație a mărfurilor sub regimul de perfecționare pasivă.

(3)   În cazurile de încheiere a regimului de antrepozit vamal, pot fi aplicate procedurile simplificate prevăzute pentru punerea în liberă circulație, export și reexport.

Cu toate acestea:

(a)

pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;

(b)

pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declarațiile incomplete și procedura de declarație simplificată;

(c)

eliberarea unei autorizații pentru un antrepozit de tip D presupune aplicarea automată a procedurii de vămuire la domiciliu pentru punerea în liberă circulație.

Cu toate acestea, această procedură nu se poate aplica în cazurile în care persoana dorește să beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără un control fizic al mărfurilor. În acest caz, pot fi folosite celelalte proceduri care presupun prezentarea în vamă a mărfurilor;

(d)

nu se aplică nici o procedură simplificată produselor agricole comunitare plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispozițiile articolelor 529-534.

CAPITOLUL 4

Declarații de export

Articolul 279

Formalitățile de îndeplinit la biroul vamal de export în conformitate cu articolul 792 pot fi simplificate în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

Dispozițiile articolelor 793 și 796 se aplică prezentului capitol.

Secțiunea 1

Declarații incomplete

Articolul 280

(1)   Declarațiile de export pe care biroul vamal le poate accepta la cererea declarantului, fără ca ele să conțină anumite date menționate în anexa 37, trebuie să cuprindă cel puțin datele prevăzute în casetele 1 prima subdiviziune, 2, 14, 17, 31, 33, 38, 44 și 54 din Documentul Administrativ Unic și:

în cazul în care mărfurile sunt supuse drepturilor de export sau altor măsuri prevăzute în cadrul politicii agricole comune, toate informațiile necesare pentru aplicarea corectă a unor asemenea drepturi și măsuri;

orice informații considerate necesare în scopul identificării mărfurilor, aplicării dispozițiilor care reglementează exportul, precum și stabilirii cuantumului garanției de constituirea căreia este condiționat exportul mărfurilor.

(2)   Autoritățile vamale pot scuti declarantul de completarea casetelor 17 și 33, cu condiția ca acesta să declare că exportul mărfurilor în cauză nu intră sub incidența interdicțiilor sau restricțiilor, ca autoritățile vamale să nu aibă motive să pună acest lucru la îndoială și ca descrierea mărfurilor să permită stabilirea imediată și fără ambiguități a clasificării tarifare.

(3)   Exemplarul 3 trebuie să includă una dintre mențiunile următoare în caseta 44:

Exportación simplificada,

Forenklet udførsel,

Vereinfachte Ausfuhr,

Απλουστευμένη εξαγωγή,

Simplified exportation,

Exportation simplifée,

Esportazione semplificata,

Vereenvoudigde uitvoer,

Exportação simplificada.

(4)   Articolele 255-259 se aplică mutatis mutandis declarațiilor de export.

Articolul 281

În cazul aplicării articolului 789, declarația suplimentară sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit exportatorul. În cazul în care subcontractantul are domiciliul într-un alt stat membru decât exportatorul, această posibilitate se aplică numai dacă există acorduri între administrațiile statelor membre în cauză.

Pe declarația incompletă se menționează biroul la care a fost depusă declarația suplimentară sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declarația incompletă trimite exemplarele 1 și 2 la biroul vamal la care se depune declarația suplimentară sau de înlocuire.

Secțiunea 2

Procedura declarației simplificate

Articolul 282

(1)   La cererea scrisă care cuprinde toate informațiile necesare pentru acordarea autorizației, declarantul are dreptul, în condițiile și în modul stabilit la articolele 261 și 262 aplicate mutatis mutandis, să întocmească declarația de export într-o formă simplificată când mărfurile se prezintă în vamă.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 288, declarația simplificată este constituită de documentul administrativ unic care conține cel puțin datele necesare identificării mărfurilor. Alineatele (3) și (4) ale articolului 280 se aplică mutatis mutandis.

Secțiunea 3

Procedura de vămuire la domiciliu

Articolul 283

Autorizația de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă în urma unei cereri scrise, în condițiile și în modul prevăzut la articolul 284, oricărei persoane, denumită în continuare „exportator agreat”, care dorește să efectueze formalitățile de export la sediul său sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autoritățile vamale.

Articolul 284

Articolele 264 și 265 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 285

(1)   Pentru a permite autorităților vamale să se asigure de regularitatea operațiunilor, înainte de expedierea mărfurilor din locurile menționate la articolul 283, exportatorul agreat:

(a)

notifică autorităților vamale expedierea mărfurilor în forma și în modul prevăzute de acestea din urmă pentru a obține liberul de vamă;

(b)

înscrie respectivele mărfuri în evidențele sale. Această înscriere poate fi înlocuită de orice altă formalitate prevăzută de autoritățile vamale și care oferă garanții similare. Înscrierea cuprinde data la care s-a efectuat și datele necesare pentru identificarea mărfurilor;

(c)

pune la dispoziția autorităților vamale toate documentele de prezentarea cărora este condiționată, după caz, aplicarea dispozițiilor care reglementează exportul.

(2)   În anumite situații speciale, justificate de natura mărfurilor în cauză și de ritmul accelerat al operațiunilor de export, autoritățile vamale îl pot scuti pe exportatorul agreat de obligația de a notifica biroului vamal competent fiecare transport de mărfuri, cu condiția ca el să pună la dispoziția acestui serviciu toate informațiile pe care le consideră necesare pentru ca acesta din urmă să-și poată exercita, după caz, dreptul de control al mărfurilor.

În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidențele exportatorului agreat este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.

Articolul 286

(1)   Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal comunitar, exemplarul 3 al documentului administrativ unic este folosit ca dovadă a ieșirii.

În autorizație se menționează că exemplarul 3 al Documentului Administrativ Unic trebuie să fie autentificat în prealabil.

(2)   Autentificarea prealabilă se poate efectua într-unul dintre următoarele moduri:

(a)

prin aplicarea în prealabil, în caseta A, a ștampilei biroului vamal competent și a semnăturii unui funcționar al acestui birou;

(b)

prin aplicarea, de către exportatorul agreat, a unei ștampile speciale conform modelului menționat în anexa 62.

Această ștampilă poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care tipărirea este încredințată unei imprimerii aprobate în acest scop.

(3)   Înainte de expedierea mărfurilor, exportatorul agreat are obligația:

de a efectua formalitățile menționate la articolul 285;

de a indica pe exemplarul 3 al Documentului Administrativ Unic numărul de identificare în evidențele sale, precum și data la care s-a făcut acest lucru.

(4)   Caseta 44 a exemplarului 3, completată în conformitate cu dispozițiile alineatului (2), trebuie să cuprindă:

numărul autorizației și numele biroului vamal emitent;

una dintre mențiunile prevăzute la articolul 280 alineatul (3).

Articolul 287

(1)   În autorizația menționată la articolul 283 stabilesc modalitățile practice de funcționare a procedurii și în special:

mărfurile pentru care se aplică;

forma obligațiilor menționate la articolul 285;

data acordării liberului de vamă;

conținutul exemplarului 3, precum și mijloacele prin care urmează a fi validat;

procedura pentru prezentarea declarației suplimentare și termenul în care aceasta trebuie depusă.

(2)   Autorizația include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ștampilei speciale sau a formularelor pe care este aplicată ștampila biroului vamal de export sau ștampila specială.

Secțiunea 4

Dispoziții comune secțiunilor 2 și 3

Articolul 288

(1)   În locul Documentului Administrativ Unic, statele membre pot prevedea folosirea unui document comercial sau administrativ sau a altui suport în cazul în care întreaga operațiune de export se desfășoară pe teritoriul aceluiași stat membru sau în cazul în care această posibilitate este prevăzută în acordurile încheiate între administrațiile statelor membre în cauză.

(2)   Documentul sau suportul prevăzut la alineatul (1) cuprinde cel puțin datele necesare pentru identificarea mărfurilor, precum și una dintre mențiunile prevăzute la articolul 280 alineatul (3) și este însoțit de o cerere pentru export.

În cazul în care situația permite, autoritățile vamale pot accepta ca această cerere să fie înlocuită de o cerere globală care să acopere operațiunile de export care urmează să se efectueze pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul sau suportul respectiv se face referire la autorizația eliberată în urma depunerii acestei cereri globale.

(3)   Documentul comercial sau administrativ constituie dovada ieșirii de pe teritoriul vamal al Comunității, la fel ca și exemplarul 3 al documentului unic. În cazul folosirii altor suporturi, modalitățile de vizare la ieșire trebuie precizate, după caz, în acordurile încheiate între administrațiile statelor membre în cauză.

Articolul 289

În cazul în care întreaga operațiune de export se efectuează pe teritoriul unui singur stat membru, acesta poate prevedea și alte simplificări, în plus față de procedurile prevăzute în secțiunile 2 și 3, cu respectarea politicilor comunitare.

PARTEA II

DESTINAȚIA VAMALĂ

TITLUL I

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 290

(1)   În cazul în care mărfurile comunitare sunt exportate pe baza unui carnet ATA în conformitate cu articolul 797, punerea în liberă circulație a mărfurilor respective se poate face pe baza carnetului ATA.

(2)   În acest caz, biroul sau birourile la care mărfurile sunt puse în liberă circulație efectuează următoarele formalități:

(a)

verifică informațiile înscrise în casetele A-G din voletul de reimport;

(b)

completează cotorul și caseta H din voletul de reimport;

(c)

reține voletul de reimport.

(3)   În cazul în care formalitățile de încheiere a unei operațiuni de export temporar de mărfuri comunitare sunt îndeplinite la alt birou vamal decât biroul pe la care mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunității, transportul acestor mărfuri între acest birou și biroul unde se îndeplinesc formalitățile se efectuează fără nici o formalitate.

CAPITOLUL 2

Admiterea unor mărfuri care beneficiază de tratament tarifar favorabil datorită destinației lor finale

Secțiunea 1

Alte mărfuri decât caii destinați sacrificării

Articolul 291

(1)   Admiterea de mărfuri, în cazul punerii în liberă circulație beneficiind de un tratament tarifar favorabil datorită destinației lor finale, este condiționată de acordarea unei autorizații scrise persoanei care importă sau care dispune importul mărfurilor pentru a le pune în liberă circulație.

(2)   Această autorizație se eliberează la cererea scrisă a persoanei interesate de către autoritățile vamale ale statului membru în care mărfurile se declară pentru liberă circulație.

(3)   În cazul mărfurilor menționate în anexa 39, cererea trebuie să cuprindă în special următoarele informații:

(a)

o descriere sumară a unităților utilizate pentru tratamentul prevăzut;

(b)

natura tratamentului avut în vedere;

(c)

tipul și cantitatea de mărfuri care urmează a se folosi;

(d)

în cazul în care se aplică notele suplimentare 4 litera (n) și 5 de la capitolul 27 al Nomenclaturii Combinate, tipul și cantitatea mărfurilor obținute, precum și descrierea tarifară a acestora.

(4)   Persoana interesată trebuie să permită autorităților vamale urmărirea mărfurilor în locul sau locurile din întreprindere în care se desfășoară procesul tehnic de prelucrare, pe întreaga durată a acestuia.

Articolul 292

(1)   Autoritățile vamale pot limita perioada de valabilitate a autorizației menționate la articolul 291.

(2)   În cazul revocării autorizației, titularul plătește imediat suma drepturilor de import stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 208 din cod, pentru acele mărfuri a căror destinație finală nu a fost precizată.

Articolul 293

Titularul autorizației este obligat:

(a)

să dea mărfurilor destinația finală precizată;

(b)

să țină evidențe care să permită autorităților vamale să desfășoare controalele pe care acestea le consideră necesare pentru a se asigura că mărfurile în cauză capătă destinația finală precizată și să păstreze aceste evidențe.

Articolul 294

(1)   Tuturor mărfurilor li se dă destinația finală precizată în termen de un an de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație de către autoritățile vamale.

(2)   În cazul mărfurilor enumerate în anexa 40 partea II, termenul menționat la alineatul (1) este de cinci ani.

(3)   Termenele prevăzute la alineatele (1) și (2) se pot prelungi de către autoritățile vamale dacă mărfurilor nu li s-a dat destinația finală precizată din motive neprevăzute sau în caz de forță majoră sau datorită unor cerințe inerente procesului tehnic de prelucrare sau de transformare a mărfurilor.

(4)   În cazul mărfurilor enumerate în anexa 39, se aplică dispozițiile alineatelor (1) și (2), cu excepția dispozițiilor contrare menționate în notele suplimentare 4 litera (n) și 5 de la capitolul 27 din Nomenclatura Combinată.

Articolul 295

(1)   Se consideră că mărfurilor li se dă destinația finală respectivă:

1.

în cazul mărfurilor care pot fi folosite o singură dată, când tuturor mărfurilor li s-a dat destinația finală specificată în conformitate cu termenele stabilite;

2.

în cazul mărfurilor care pot fi folosite în mod repetat doi ani după ce li se dă destinația finală specificată; prima dată la care s-a stabilit o asemenea destinație se înscrie în contabilitate, astfel cum se prevede la articolul 293 litera (b); cu toate acestea:

(a)

materialele enumerate în anexa 40 partea 1 și utilizate de companiile de transport aerian pentru operațiuni de întreținere și reparații ale propriilor aeronave, fie în cadrul acordurilor comerciale referitoare la astfel de materiale, fie pentru uz propriu: la data la care li s-a desemnat primit destinația finală;

(b)

piesele auto pentru montaj: la data la care vehiculele sunt transferate altor persoane;

(c)

mărfurile enumerate în anexa 40, partea 1, destinate unor anumite tipuri de aeronave în scopul construcției, întreținerii, transformării sau echipării: la data când aeronava este transferată altei persoane decât titularul autorizației sau este pusă din nou la dispoziția proprietarului, în special după întreținere, reparație sau transformare;

(d)

mărfurile menționate în anexa 40 partea II, destinate unor tipuri de nave sau platformelor de foraj și de exploatare în scopul construcției, reparației, întreținerii, transformării, dotării: la data transferării navei sau platformei de foraj către altă persoană sau la data reintrării navei sau platformei de foraj în posesia proprietarului, în special după întreținere, reparație sau transformare;

(e)

mărfurile menționate în anexa 40, partea 2, furnizate direct la bord în scopul echipării: la data furnizării lor;

(f)

aeronavele civile: la data la care sunt înscrise în registrul public prevăzut în acest sens.

(2)   Deșeurile și resturile care rezultă din procesul de prelucrare sau de transformare a mărfurilor, precum și pierderile datorate cauzelor naturale se consideră mărfuri care au primit destinație finală.

Articolul 296

(1)   În cazuri de necesitate temeinic motivate de către titularul autorizației, autoritățile vamale pot permite ca mărfurile menționate în prezenta secțiune să fie depozitate în combinație cu mărfuri de natură, calitate și având caracteristici tehnice și fizice identice cu acestea.

În cazul în care mărfurile sunt depozitate în acest fel, dispozițiile prezentei secțiuni se aplică unei cantități de mărfuri echivalente cu aceea a mărfurilor puse în liberă circulație în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritățile vamale pot permite ca mărfurile enumerate în anexa 39, puse în liberă circulație în conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni, să fie depozitate în combinație cu alte mărfuri enumerate în aceeași anexă sau cu uleiurile brute din petrol care se încadrează la subpoziția 2709 00 00 din Nomenclatura Combinată.

(3)   Depozitarea combinată a mărfurilor menționate la alineatul (2), care nu sunt de natură, calitate și care nu au caracteristici tehnice și fizice identice poate fi autorizată atunci când întreaga combinație de mărfuri depozitate împreună urmează să fie supusă unuia din tratamentele menționate în notele suplimentare 4 și 5 din capitolul 27 al Nomenclaturii Combinate.

Articolul 297

(1)   În cazul transferării mărfurilor în interiorul Comunității, cesionarul trebuie să dețină o autorizație eliberată în conformitate cu articolul 291.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 294, toate mărfurile trebuie să primească destinația finală declarată în termen de un an de la data transferului; totuși, această perioadă se poate prelungi în condițiile prevăzute la articolul 294 alineatul (3).

Articolul 298

(1)   În cazul în care mărfurile menționate la articolul 297 se expediază dintr-un stat membru în altul se folosește exemplarul de control T5 prevăzut la articolele 471-495, cu condiția respectării procedurii stabilite la alineatele (2)-(8).

(2)   Cedentul expeditor întocmește exemplarul de control T5 în șase exemplare (un original și cinci copii). Copiile se numerotează în mod adecvat.

Exemplarul de control T5 trebuie să cuprindă:

în caseta A „Birou de plecare”, biroul vamal competent din statul membru de plecare;

în caseta 2, numele sau denumirea și adresa completă a cedentului expeditor;

în caseta 8, numele sau denumirea și adresa completă a cesionarului destinatar;

în caseta „Notă importantă” (sub caseta 14 („Declarant/Reprezentant”) se introduce o a treia liniuță, între cele două existente, cu următorul text:„în cazul mărfurilor expediate în regimul” destinației finale „cesionarului destinatar menționat mai sus”

în casetele 31, respectiv 33, descrierea mărfurilor în starea în care se află la data expediției, inclusiv numărul de articole și codul aferent din Nomenclatura Combinată;

în caseta 38, greutatea netă a mărfurilor;

în caseta 103, greutatea netă a mărfurilor în litere;

în caseta 104, după ce se bifează caseta „Altele (precizați)”, una din următoarele mențiuni scrise cu majuscule:

DESTINO ESPECIAL: MERCANCÍAS QUE DEBEN PONERSE A DISPOSICIÓN DEL CESIONARIO [REGLAMENTO (CEE) No 2454/93, ARTÍCULO 298],

SÆRLIGT ANVENDELSESFORMÅL: SKAL STILLES TIL RÅDIGHED FOR ERHVERVEREN (FORORDNING (EØF) Nr. 2454/93, ARTIKEL 298),

BESONDERE VERWENDUNG: WAREN SIND DEM ÜBERNEHMER ZUR VERFÜGUNG ZU STELLEN (ARTIKEL 298 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93),

ΕΙΔΙΚΟΣ ΠΡΟΟΡΙΣΜΟΣ: ΕΜΠΟΡΕΥΜΑΤΑ ΠΟΥ ΠΡΕΠΕΙ ΝΑ ΤΕΘΟΥΝ ΣΤΗ ΔΙΑΘΕΣΗ ΤΟΥ ΕΚΔΟΧΕΑ [ΚΑΝΟΝΙΣΜΟΣ (ΕΟΚ) αριθ. 2454/93, ΑΡΘΡΟ 298],

END-USE: GOODS TO BE PLACED AT THE DISPOSAL OF THE TRANSFEREE (REGULATION (EEC) No 2454/93, ARTICLE 298),

DESTINATION PARTICULIÈRE: MARCHANDISES À METTRE À LA DISPOSITION DU CESSIONNAIRE [RÈGLEMENT (CEE) No 2454/93, ARTICLE 298],

DESTINAZIONE PARTICOLARE: MERCI DA METTERE A DISPOSIZIONE DEL CESSIONARIO [REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93, ARTICOLO 298],

BIJZONDERE BESTEMMING: GOEDEREN TER BESCHIKKING TE STELLEN VAN DE CESSIONARIS (VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93, ARTIKEL 298),

DESTINO ESPECIAL: MERCADORIAS A PÔR À DISPOSIÇÃO DO CESSIONÁRIO [REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93, ARTIGO 298.o];

în caseta 106,

(a)

în cazul în care mărfurile au suferit o prelucrare sau transformare după punerea în liberă circulație, descrierea acestor mărfuri în starea în care se găseau la data punerii în liberă circulație, precum și codul aferent din Nomenclatura Combinată;

(b)

numărul de înregistrare și data declarației de punere în liberă circulație, precum și numele și adresa biroului vamal în cauză;

în caseta E de pe verso „Rezervat statului membru de plecare”:

biroul vamal competent al statului membru de destinație;

data expedierii mărfurilor.

(3)   Cedentul expeditor păstrează primul exemplar în evidențele prevăzute la articolul 293 litera (b) și, înainte de expedierea mărfurilor, transmite exemplarele doi și trei biroului vamal competent în condițiile stabilite de acesta. În plus, el trimite exemplarele patru și cinci și originalul împreună cu mărfurile către cesionarul destinatar. Biroul vamal menționat anterior păstrează al doilea exemplar și trimite al treilea exemplar biroului vamal competent al statului membru de destinație.

(4)   La primirea mărfurilor, destinatarul le înscrie în evidențele prevăzute la articolul 293 litera (b), cărora le anexează originalul; cel de-al patrulea exemplar se trimite de îndată către biroul vamal competent al statului membru de destinație în condițiile stabilite de acesta cu precizarea datei de sosire. Acesta notifică imediat biroul vamal menționat în legătură cu orice depășire, lipsă, substituire sau altă neregulă constatată. În plus, el trimite al cincilea exemplar cedentului expeditor.

(5)   De la data menționată la alineatul (4), obligațiile care decurg din prezentul capitol se transferă de la cedentul expeditorul către cesionarul destinatar. Până la data respectivă, aceste obligații revin cedentului expeditor.

(6)   Mărfurile expediate în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul articol nu se prezintă nici la biroul de plecare, nici la biroul de destinație.

(7)   Dispozițiile prezentului articol se aplică în egală măsură mărfurilor care circulă între două puncte situate în Comunitate, cu tranzitarea teritoriilor statelor care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și care, într-una dintre aceste țări, fac obiectul unei reexpedieri.

(8)   Autoritățile vamale ale statului membru de plecare și ale statului membru de destinație desfășoară controale intermitente la cedentul expeditor și la cesionarul destinatar. Aceștia au obligația de a le acorda asistență în această privință și furnizează informațiile solicitate.

Articolul 299

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 298, exemplarul de control T5 nu este necesar în cazul transportului de materiale pentru întreținerea sau reparația aeronavelor, fie în cadrul acordurilor comerciale privind astfel de materiale, fie pentru nevoile proprii, de către companiile de transport aerian care asigură transportul internațional.

În acest caz, transportul mărfurilor se efectuează pe baza unei scrisori de trăsură pentru transport aerian sau a unui document echivalent în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 298 alineatul (6).

(2)   Scrisoarea de trăsură pentru transportul aerian sau documentul echivalent trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date:

(a)

numele companiei de transport aerian expeditoare;

(b)

numele aeroportului de plecare;

(c)

numele companiei de transport aerian destinatare;

(d)

numele aeroportului de destinație;

(e)

descrierea materialelor;

(f)

numărul de articole.

Datele de identificare prevăzute la alineatul precedent pot fi menționate și sub formă de cod sau prin trimitere la un document anexat.

(3)   Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să poarte pe față una dintre inscripțiile următoare, cu litere mari de tipar:

DESTINO ESPECIAL,

SÆRLIGT ANVENDELSESFORMÅL,

BESONDERE VERWENDUNG,

ΕΙΔΙΚΟΣ ΠΡΟΟΡΙΣΜΟΣ,

END-USE,

DESTINATION PARTICULIÈRE,

DESTINAZIONE PARTICOLARE,

BIJZONDERE BESTEMMING,

DESTINO ESPECIAL.

(4)   În fiecare stat membru, fiecare companie de transport aerian expeditoare și destinatară a materialelor menționate la primul paragraf pune la dispoziția autorităților vamale competente, în scop de control, documentele prevăzute la articolul 293 litera (b).

(5)   Compania de transport aerian expeditoare păstrează un exemplar al scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau un document echivalent ca parte a evidențelor sale și, în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian expeditoare, pune la dispoziția biroului vamal competent un alt exemplar al acestui document.

Compania de transport aerian destinatară păstrează un exemplar al scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau un document echivalent ca parte a evidențelor sale și, în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru de destinație, prezintă un alt exemplar al acestuia biroului vamal competent.

(6)   Materialele intacte, precum și exemplarele scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent se predau companiei de transport aerian destinatare în locurile convenite de autoritățile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian respectivă. În plus, materialele sunt înscrise în evidențele menționate la articolul 293 litera (b).

Remiterea materialelor, a exemplarelor scrisorii de trăsură pentru transportul aerian sau ale documentului echivalent, precum și înscrierea menționată în paragraful precedent se efectuează în termen de cinci zile de la data plecării aeronavei care transportă materialele respective.

(7)   Obligațiile ce decurg din prezentul articol se transferă de la compania de transport aerian expeditoare către compania de transport aerian destinatară la data la care materialele intacte și exemplarele scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau documentele echivalente se prezintă acesteia din urmă.

Articolul 300

Toate transferurile de pe teritoriul unui stat membru se notifică autorităților vamale. Forma, termenul și celelalte condiții în care trebuie efectuată notificarea se stabilesc de către autoritățile respective. Notificarea trebuie să indice exact data transferului mărfurilor.

Începând cu această dată, cesionarul își asumă obligațiile ce decurg din prezenta secțiune cu privire la transferul mărfurilor.

Articolul 301

(1)   La solicitarea titularului unei autorizații eliberate în conformitate cu articolul 291, autoritățile vamale aprobă, în condiții pe care le stabilesc, locurile, denumite în continuare „baze operaționale terestre”, în care mărfurile enumerate în anexa 40 partea II secțiunea B pot fi depozitate sau supuse operațiunilor de orice natură.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 298, nu se aplică alte formalități în afara înscrierii corespunzătoare în evidențe în conformitate cu articolul 293 litera (b) pentru circulația mărfurilor menționate la alineatul (1) între:

(a)

baza operațională terestră și platforme, indiferent dacă acestea se află în interiorul sau în afara apelor teritoriale și viceversa;

(b)

dacă este cazul, baza operațională terestră până la locul de îmbarcare a mărfurilor către platforme, precum și de la locul de descărcare a platformelor și baza operațională terestră;

(c)

locul de încărcare și platforme, indiferent dacă ele se află în apele teritoriale sau în afara acestora, în cazul în care mărfurile sunt încărcate pe platforme fără a trece pe la baza operațională terestră și viceversa;

(d)

platforme, indiferent dacă ele se află în apele teritoriale sau în afara acestora.

Articolul 302

(1)   Autoritățile vamale nu aprobă folosirea mărfurilor pentru altă destinație decât cea prevăzută pentru tratamentul tarifar favorabil menționat la articolul 291, cu excepția cazului în care titularul autorizației poate demonstra că din motive care privesc situația sa sau a mărfurilor în sine a fost imposibil ca acestora să li se dea destinația finală prevăzută.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul produselor enumerate în anexa 40 părțile 1 și 2, autoritățile vamale pot aproba folosirea mărfurilor pentru o altă destinație decât cea prevăzută pentru tratamentul tarifar favorabil în cazul în care consideră că acest lucru se justifică din rațiuni economice.

(3)   Beneficierea de dispozițiile prevăzute la alineatele precedente este condiționată de plata de către titularul autorizației a sumei drepturilor de import stabilite în conformitate cu articolul 208 din cod.

Articolul 303

(1)   Autoritățile vamale nu aprobă exportul de mărfuri de pe teritoriul vamal al Comunității sau distrugerea mărfurilor sub control vamal decât dacă titularul autorizației poate face dovada față de autoritățile vamale că din motive care privesc situația sa sau a mărfurilor în sine a fost imposibil ca acestora să li se dea destinația finală specificată.

În cazul în care exportul de mărfuri de pe teritoriul vamal al Comunității se aprobă, mărfurile sunt considerate mărfuri necomunitare de la data acceptării declarației de export.

În cazul produselor agricole, caseta 44 din documentul administrativ unic trebuie să poarte una dintre următoarele inscripții scrisă cu majuscule:

DESTINO ESPECIAL: MERCANCÍAS PREVISTAS PARA LA EXPORTACIÓN [REGLAMENTO (CEE) No 2454/93, ARTÍCULO 303]: APLICACIÓN DE LOS MONTANTES COMPENSATORIOS MONETARIOS Y RESTITUCIONES AGRARIAS EXCLUIDA,

SÆRLIGT ANVENDELSESFORMÅL: VARER BESTEMT TIL UDFØRSEL I (FORORDNING (EØF) Nr. 2454/93, ARTIKEL 303): ANVENDELSE AF MONETÆRE UDLIGNINGSBELØB OG LANDBRUGSRESTITUTIONER ER UDELUKKET,

BESONDERE VERWENDUNG: ZUR AUSFUHR VORGESEHENE WAREN (ARTIKEL 303 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93): ANWENDUNG DER WÄHRUNGSAUSGLEICHSBETRÄGE UND LANDWIRTSCHAFTLICHEN AUSFUHRERSTATTUNGEN AUSGESCHLOSSEN,

ΕΙΔΙΚΟΣ ΠΡΟΟΡΙΣΜΟΣ: ΕΜΠΟΡΕΥΜΑΤΑ ΠΟΥ ΠΡΟΟΡΙΖΟΝΤΑΙ ΓΙΑ ΕΞΑΓΩΓΗ [ΚΑΝΟΝΙΣΜΟΣ (ΕΟΚ) αριθ. 2454/93, ΑΡΘΡΟ 303]: ΑΠΟΚΛΕΙΕΤΑΙ Η ΕΦΑΡΜΟΓΗ ΤΩΝ ΝΟΜΙΣΜΑΤΙΚΩΝ ΕΞΙΣΩΤΙΚΩΝ ΠΟΣΩΝ ΚΑΙ ΤΩΝ ΓΕΩΡΓΙΚΩΝ ΕΠΙΣΤΡΟΦΩΝ,

END-USE: GOODS DESTINED FOR EXPORTATION (REGULATION (EEC) No 2454/93, ARTICLE 303). MONETARY COMPENSATORY AMOUNTS AND AGRICULTURAL REFUNDS NOT APPLICABLE,

DESTINATION PARTICULIÈRE: MARCHANDISES PRÉVUES POUR L'EXPORTATION [RÈGLEMENT (CEE) No 2454/93, ARTICLE 303]: APPLICATION DES MONTANTS COMPENSATOIRES MONÉTAIRES ET RESTITUTIONS AGRICOLES EXCLUE,

DESTINAZIONE PARTICOLARE: MERCI PREVISTE PER L'ESPORTAZIONE [REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93, ARTICOLO 303]: APPLICAZIONE DEI MONTANTI COMPENSATORI MONETARI E RESTITUZIONI AGRICOLE ESCLUSA,

BIJZONDERE BESTEMMING: VOOR UITVOER BESTEMDE GOEDEREN (VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93, ARTIKEL 303): TOEKENNING VAN MONETAIRE COMPENSERENDE BEDRAGEN EN LANDBOUWRESTITUTIES UITGESLOTEN,

DESTINO ESPECIAL: MERCADORIAS PREVISTAS PARA A EXPORTAÇÃO [REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93, ARTIGO 303.o]: APLICAÇÃO DOS MONTANTES COMPENSATÓRIOS MONETARIOS E RESTITUIÇÕES AGRÍCOLAS EXCLUÍDA.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul mărfurilor enumerate în anexa 40 părțile 1 și 2, autoritățile vamale aprobă exportul mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității în cazul în care acest lucru este justificat de motive economice.

(3)   Dispozițiile alineatului (1) nu se aplică mărfurilor depozitate în combinație menționate la articolul 296 alineatul (3) decât dacă întreaga combinație se exportă sau se distruge.

Articolul 304

(1)   Orice marfă cu o utilizare finală pentru care dreptul de import aplicabil în cadrul destinației finale pentru că nu este mai mic decât cel aplicabil făcându-se abstracție de la destinația menționată se clasifică în subpoziția din Nomenclatura Combinată referitoare la destinația finală, fără a se aplica dispozițiile prezentei secțiuni.

(2)   Prezenta secțiune nu se aplică mărfurilor menționate în anexa 41.

Secțiunea 2

Cai destinați sacrificării

Articolul 305

(1)   Punerea în liberă circulație a cailor destinați sacrificării de la subpoziția 0101 19 10 din Nomenclatura Combinată se face în următoarele condiții:

(a)

constituirea unei garanții care să acopere datoria vamală care s-ar putea naște în conformitate cu articolul 208 din cod și

(b)

identificarea fiecărui cal la data punerii în liberă circulație și la cererea biroului vamal, printr-o marcă lizibilă care rezultă din îndepărtarea părului de pe umărul stâng,cu foarfeca sau alte mijloace, incluzând semnul X pentru a arăta că animalul este destinat sacrificării și un număr care să permită identificarea calului de la data punerii în liberă circulație până la data sacrificării.

(2)   Datele de marcare se precizează în declarația de punere în liberă circulație a cailor respectivi. O copie a declarației însoțește caii și se prezintă autorității menționate la articolul 308 alineatul (1).

(3)   Obligațiile declarantului sunt cele menționate la articolul 293.

Articolul 306

(1)   După acordarea liberului de vamă, caii sunt conduși direct, cu ajutorul unor mijloace de transport sigilate de către autoritatea competentă și fără a aduce atingere dispozițiilor naționale privind ruperea și înlocuirea sigiliilor în cazuri de necesitate, la un abator recunoscut de către autoritățile vamale, pentru a fi sacrificați.

(2)   După sosirea la abator, vehiculul se desigilează, iar caii se descarcă în prezența autorității competente.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplică în cazul în care biroul vamal care acordă liberul de vamă se află în abator, în cazul în care caii sunt preluați imediat de către autoritatea menționată la articolul 308 alineatul (1).

În plus, în cazul în care biroul vamal care a acordat liberul de vamă se găsește în imediata apropiere a abatorului, autoritățile vamale pot înlocui sigilarea cu măsuri de supraveghere proprii pentru a asigura transferul animalelor direct în abator și preluarea lor de către autoritatea menționată la articolul 308 alineatul (1).

Articolul 307

În cazul în care un cal nu poate fi identificat la sosirea la abator sau în caz de nerespectare a dispozițiilor articolului 306, autoritatea competentă informează neîntârziat biroul vamal competent, care ia măsurile necesare.

Articolul 308

(1)   Dovada că animalele au fost sacrificate se face fie sub forma unui certificat eliberat de către autoritatea abilitată în acest sens, fie sub forma unei atestări adăugate de către respectiva autoritate pe exemplarul declarației menționate la articolul 305 alineatul (2), prin care se stabilește că animalele sacrificate sunt cele menționate în declarația de punere în liberă circulație.

(2)   În termen de 30 de zile de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație, dovada sacrificării trebuie să ajungă la biroul vamal la care s-a prezentat respectiva declarație, fie direct prin intermediul autorității menționate la alineatul (1), fie prin intermediul declarantului, în conformitate cu decizia fiecărui stat membru.

TITLUL II

TRANZIT

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 309

În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

mijloc de transport, în special:

orice vehicul rutier, remorcă sau semiremorcă;

orice vagon de cale ferată;

orice navă sau ambarcațiune;

orice aeronavă;

orice container în sensul articolului 670 litera (g);

(b)

birou de plecare:

biroul vamal la care începe operațiunea de tranzit comunitar;

(c)

birou de tranzit:

biroul vamal de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității, atunci când transportul părăsește acest teritoriu în cursul operațiunii de tranzit comunitar printr-o frontieră dintre un stat membru și o țară terță;

biroul vamal de la punctul de intrare pe teritoriul vamal al Comunității, atunci când mărfurile au tranzitat teritoriul unei țări terțe în cursul operațiunii de tranzit comunitar;

(d)

birou de destinație:

biroul vamal unde mărfurile plasate sub regimul de tranzit comunitar trebuie prezentate pentru încheierea operațiunii de tranzit comunitar;

(e)

birou de garanție:

biroul vamal unde se constituie o garanție globală sau forfetară.

CAPITOLUL 2

Domeniu de aplicare

Articolul 310

(1)   Mărfurile comunitare:

care au făcut obiectul formalităților vamale de export în vederea acordării de restituiri la exportul către terțe țări în cadrul politicii agricole comune

sau

în cazul cărora rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiționată de reexportul acestora de pe teritoriul vamal al Comunității sau de plasarea în antrepozit vamal, sub orice alt regim vamal decât punerea în liberă circulație sau plasarea într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber

sau

care sunt puse în liberă circulație în cadrul regimului de perfecționare activă, sistemul cu rambursare, în vederea exportului lor ulterior sub formă de produse compensatoare și pentru care se poate depune o cerere de rambursare în conformitate cu dispozițiile articolului 128 din cod, pe care persoana interesată are intenția de a o prezenta

sau

care se supun regimului de prelevări și altor impuneri la export și care au făcut obiectul formalităților vamale la exportul lor către terțe țări în cadrul politicii agricole comune

sau

care provin din stocuri de intervenție, sunt supuse măsurilor de control în ceea ce privește utilizarea și/sau destinația și care au făcut obiectul formalităților vamale la exportul către terțe țări în cadrul politicii agricole comune,

circulă sub regimul de tranzit comunitar în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) litera (b) din cod.

(2)   Mărfurile menționate la alineatul (1) care nu au părăsit teritoriul vamal al Comunității sunt tratate ca mărfuri comunitare, cu condiția ca anularea declarației de export și a formalităților vamale referitoare la măsurile comunitare care au necesitat ieșirea mărfurilor de pe teritoriu vamal menționat, precum și, după caz, efectele acestor formalități să fie atestate.

Articolul 311

Fără a aduce atingere articolului 310 alineatul (1) mărfurile comunitare care se expediază:

(a)

de la un punct de pe teritoriul vamal al Comunității către un alt punct prin teritoriul uneia sau mai multor țări AELS;

(b)

în cadrul metodelor de cooperare administrativă destinate a asigura, pe perioada de tranziție, schimburile comerciale între Comunitate, în componența de la 31 decembrie 1985, pe de o parte, și Spania și Portugalia pe de altă parte, precum și schimburile comerciale dintre aceste două state membre, libera circulație a mărfurilor nebeneficiind încă de eliminarea totală a drepturilor vamale sau a altor măsuri stabilite în Actul de aderare;

(c)

dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CE a Consiliului către o altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile menționate anterior nu se aplică sau

dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile Directivei 77/388/CE a Consiliului nu se aplică până în altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile menționate anterior se aplică sau

dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile Directivei 77/388/CE a Consiliului nu se aplică până în altă parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile menționate anterior nu se aplică se transportă sub regimul de tranzit comunitar intern.

Articolul 312

Transportul mărfurilor cărora li se aplică regimul de tranzit comunitar se poate efectua între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității cu tranzitarea teritoriului altei țări terțe care nu este membră AELS în regim de tranzit comunitar, cu condiția ca tranzitarea țării terțe respective să se efectueze sub acoperirea unui document de transport unic întocmit într-un stat membru; în acest caz, regimul se suspendă pe teritoriul țării terțe.

CAPITOLUL 3

Caracterul comunitar al mărfurilor

Articolul 313

(1)   Sub rezerva excepțiilor menționate la alineatul (2), toate mărfurile transportate între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității se consideră mărfuri comunitare dacă nu se stabilește că ele nu au caracter comunitar.

(2)   Următoarele mărfuri nu sunt considerate mărfuri comunitare decât dacă se stabilește în conformitate cu articolele 314 și 323 că ele au caracter comunitar:

(a)

mărfurile care circulă sub acoperirea unuia dintre documentele menționate la articolul 163 alineatul (2) litera (b) din cod;

(b)

mărfurile transportate între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității cu tranzitarea teritoriului unei țări terțe;

(c)

mărfurile transportate:

pe calea aerului de la un aeroport situat într-o țară terță până la un port situat pe teritoriul vamal al Comunității;

pe mare de la un port situat într-o țară terță până la un port situat pe teritoriul vamal al Comunității;

pe mare dintr-o zonă liberă dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Comunității unde ele sunt încărcate sau transbordate spre un alt port situat pe același teritoriu, numai dacă nu se stabilește, printr-o viză aplicată de către autoritățile vamale pe documentele navei, că nava sosește dintr-o parte a portului care nu face parte din zona liberă;

(d)

mărfurile cuprinse în transporturi expediate de la un oficiu poștal situat pe teritoriul vamal al Comunității, în cazul în care coletelor sau documentelor însoțitoare li se aplică o etichetă conform modelului din anexa 42. Autoritățile vamale ale statului membru de expediție au obligația de a aplica o astfel de etichetă sau de a dispune aplicarea acesteia pe coletele sau documentele însoțitoare dacă mărfurile de expediat nu sunt comunitare;

(e)

mărfurile transportate pe cale maritimă de la un port situat pe teritoriul vamal al Comunității până la un alt port de pe acel teritoriu, dacă transportul a fost efectuat:

la bordul unei nave care sosește dintr-o țară terță și care transportă mărfuri încărcate într-o țară terță, care a făcut escală într-unul sau mai multe porturi comunitare sau

la bordul unei nave care circulă către o țară terță și care transportă mărfuri încărcate într-un port comunitar pentru descărcare într-o țară terță, care a făcut escală într-unul sau mai multe porturi comunitare sau

la bordul unei nave care a efectuat, între portul comunitar de plecare și portul comunitar de destinație, una sau mai multe escale în țări terțe sau

la bordul unei nave care sosește direct dintr-o zonă liberă sau

la bordul unei nave care a oprit într-un port în care există o zonă liberă, numai dacă nu se stabilește, prin intermediul unei vize aplicate de autoritățile vamale pe documentele navei, că aceasta a sosit dintr-o parte a portului situată în afara zonei libere.

(3)

(a)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 170 din cod, căpitanul navei sau reprezentantul acestuia este obligat să informeze autoritățile vamale din portul în care se descarcă mărfurile în legătură cu sosirea navei și să precizeze din ce port a pornit nava cu încărcătura sa inițială, precum și porturile în care a făcut escală nava înainte de a ajunge în portul comunitar de destinație. La cerere, căpitanul navei prezintă documentele în sprijinul declarațiilor făcute, de exemplu jurnalul de bord.

Dacă informațiile cerute nu se prezintă la cererea autorităților vamale din portul de destinație, toate mărfurile transportate la bordul navei se consideră mărfuri necomunitare, cu excepția cazului când se stabilește caracterul lor comunitar în conformitate cu dispozițiile articolelor 314-323.

(b)

Pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin în conformitate cu dispozițiile literei (a), căpitanul navei sau reprezentantul acestuia poate prezenta autorităților vamale din porturile comunitare în care sunt descărcate mărfurile un exemplar al unei note de informații autentificate de autoritățile vamale ale portului de plecare de pe teritoriul vamal al Comunității, precizând portul de destinație finală prevăzut, precum și toate porturile în care este posibil ca nava să facă escală.

Cu toate acestea, prezentarea unei note de informații este obligatorie dacă nava transportă mărfuri prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din cod.

(c)

Autoritățile vamale ale portului de destinație pot renunța la aplicarea dispozițiilor literelor (a) și (b) în cazul navelor:

în legătură cu care, datorită naturii și ariei geografice a legăturilor maritime asigurate, există certitudinea că efectuează transporturi doar între porturi comunitare fără escală în terțe țări sau

sunt folosite de companii de transport maritim autorizate să utilizeze procedura simplificată descrisă la articolul 448 alineatul (11).

Articolul 314

(1)   În cazurile menționate la articolul 313 alineatul (2) literele (a)-(c) și (e), caracterul comunitar al mărfurilor se stabilește prin intermediul unuia dintre documentele prevăzute la articolele 315-318 sau în conformitate cu normele prevăzute la articolele 319-323.

(2)   Documentele sau normele menționate la primul alineat nu se folosesc cu privire la mărfurile:

(a)

care sunt destinate exportului

sau

(b)

care sunt menționate la articolul 310 alineatul (1) prima liniuță

sau

(c)

care sunt în ambalaje care nu au caracter comunitar

sau

(d)

care nu sunt transportate direct dintr-un stat membru în altul.

Următoarele sunt considerate ca fiind transportate direct dintr-un stat membru în altul:

mărfurile al căror transport se efectuează fără tranzitarea teritoriului unei țări terțe;

mărfurile al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului uneia sau mai multor țări terțe, cu condiția ca tranzitarea acestor țări să se efectueze sub acoperirea unui document de transport unic întocmit într-un stat membru.

Articolul 315

(1)   Dovada caracterului comunitar se furnizează, în conformitate cu condițiile de mai jos, prin prezentarea unui document T2L.

(2)   Documentul T2L se întocmește pe un formular conform cu exemplarul 4 sau exemplarul 4/5 al modelului din anexele 31 și 32.

Formularul respectiv se suplimentează, după caz, cu unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau exemplarul 4/5 al modelului din anexele 33 și 34.

În cazul în care statele membre nu aprobă utilizarea formularelor suplimentare atunci când se recurge la un sistem informatic de prelucrare a declarațiilor pentru imprimarea acestora, formularul trebuie suplimentat cu unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 al modelului din anexele 31 și 32.

(3)   Persoana interesată înscrie sigla „T2L” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a formularului și sigla „T2L bis” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formularul sau formularele suplimentare folosite.

(4)   În cazul în care urmează să fie întocmit un document T2L referitor la un transport cuprinzând două sau mai multe tipuri de mărfuri, datele legate de respectivele mărfuri se pot înscrie pe una sau mai multe liste de încărcătură în sensul articolelor 341 alineatul (2)-344 alineatul (2) în loc să fie înscrise în casetele 31 „Colete și descrierea mărfurilor”, 32 „Articol nr.”, 35 „Greutatea brută (kg)” și, după caz, 33 „Codul mărfurilor”, 38 „Greutatea netă (kg)” și 44 „Mențiuni speciale/documente prezentate, certificate și autorizații” de pe formularul folosit pentru întocmirea documentului T2L.

În cazul în care se folosesc liste de încărcătură, casetele respective de pe formularul la întocmirea documentului T2L se barează.

(5)   Partea superioară a casetei menționată la articolul 342 litera (b) se folosește pentru sigla „T2L”; partea inferioară a casetei se păstrează pentru aplicarea vizei de către autoritățile vamale prevăzute la articolul 316 alineatul (2).

Coloana „Țara de expediție/export” de pe lista de încărcătură nu se completează.

(6)   Lista de încărcătură se prezintă în același număr de exemplare ca și documentul T2L la care se referă.

(7)   În cazul în care două sau mai multe liste de încărcătură sunt anexate aceluiași document T2L, aceste liste trebuie să poarte un număr de ordine dat de persoana interesată; numărul de liste de încărcătură anexate se înscrie în caseta 4 „Liste de încărcătură” de pe formularul folosit pentru documentul T2L.

Articolul 316

(1)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 394, documentul T2L se întocmește într-un singur exemplar.

(2)   Documentul T2L și, după caz, documentul sau documentele T2L bis se vizează de către autoritățile vamale ale statului membru de plecare, la cererea persoanei interesate. Această viză cuprinde următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta C (biroul de plecare) a acestor documente:

(a)

în cazul documentului T2L, numele și ștampila biroului de plecare, semnătura funcționarului competent, data aplicării și un număr de înregistrare sau numărul declarației de expediție când aceasta din urmă este necesară;

(b)

în cazul documentului T2L bis, numărul care apare pe documentul T2L. Numărul se inserează fie prin intermediul unei ștampile care cuprinde numele biroului de plecare, fie scris de mână. În acest din urmă caz, el este însoțit de ștampila oficială a respectivului birou.

Aceste documente se înapoiază persoanei interesate imediat după ce s-au încheiat formalitățile legate de expedierea mărfurilor către statul membru de destinație.

Articolul 317

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 315 și 316, dovada caracterului comunitar al mărfurilor se face în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la mărfuri.

(2)   Factura sau documentul de transport menționat la alineatul (1) cuprinde cel puțin numele și adresa completă a expeditorului sau a declarantului, în cazul în care expeditorul și declarantul nu sunt una și aceeași persoană, numărul și natura, mărcile și numerele coletelor, descrierea mărfurilor, precum și greutatea brută în kilograme și, după caz, numerele containerelor.

Declarantul trebuie să aplice vizibil pe documentul respectiv sigla „T2L”, însoțită de semnătura sa olografă.

(3)   Factura sau documentul de transport, completate corect și semnate de către declarant se vizează, la cererea sa, de către autoritățile vamale ale statului membru de plecare. Această viză trebuie să cuprindă numele și ștampila biroului de plecare, semnătura funcționarului competent, data vizei și fie un număr de înregistrare, fie numărul declarației de expediție sau de export, dacă o astfel de declarație este necesară.

(4)   Dacă valoarea totală a mărfurilor comunitare cuprinse în factură sau pe documentul de transport, completat și semnat în conformitate cu alineatul (2) sau cu articolului 224 alineatul (1), nu depășește 10 000 de ECU, declarantul este scutit de prezentarea documentului sau facturii respective pentru a fi vizat(ă) de către autoritățile vamale ale statului membru de plecare.

În cazul menționat la alineatul precedent, factura sau documentul de transport trebuie să cuprindă, în plus față de informațiile prevăzute la alineatul (2), elementele de identificare ale biroului de plecare.

(5)   Prezentul articol se aplică doar în cazul în care factura sau documentul de transport se referă exclusiv la mărfuri comunitare.

Articolul 318

În cazul în care documentul folosit pentru a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor este eliberat retroactiv, el trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni înscrise cu roșu:

Expedido a posteriori,

Udstedt efterfølgende,

Nachträglich ausgestellt,

Εκδοθέν εκ των υστέρων,

Issued retroactively,

Délivré a posteriori,

Rilasciato a posteriori,

Achteraf afgegeven,

Emitido a posteriori.

Articolul 319

(1)   În cazul în care mărfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui carnet ATA, în scopul de a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor și sub rezerva dispozițiilor articolului 314 alineatul (2), declarantul poate înscrie sigla „T2L” în spațiul rezervat pentru descrierea mărfurilor, împreună cu semnătura sa, pe toate voletele relevante ale carnetului folosit, înainte de a prezenta carnetul la biroul de plecare pentru vizare. Sigla „T2L”, pe toate voletele pe care a fost aplicată, se autentifică cu ștampila biroului de plecare, însoțită de semnătura funcționarului competent.

(2)   În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA se referă atât la mărfuri comunitare, cât și la mărfuri necomunitare, cele două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat, iar sigla „T2L” se va aplica cu referire clară doar la mărfurile comunitare.

Articolul 320

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al autovehiculelor rutiere înmatriculate într-un stat membru, aceste vehicule sunt considerate ca având caracter comunitar:

(a)

în cazul în care sunt însoțite de plăcuțe sau de documente de înmatriculare și datele de identificare indicate de respectivele plăcuțe și documente dovedesc fără nici un dubiu caracterul lor comunitar;

(b)

în alte cazuri, în conformitate cu dispozițiile articolelor 315-323.

Articolul 321

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al unui vagon de mărfuri aparținând unei companii feroviare a unui stat membru, acest vagon se consideră că are caracter comunitar:

(a)

în cazul în care numărul de cod și marca de proprietate (sigla) înscrise pe el stabilesc în mod indubitabil caracterul comunitar;

(b)

în alte cazuri, la prezentarea unuia dintre documentele menționate la articolele 315-318.

Articol 322

(1)   Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al ambalajelor utilizate pentru transportul mărfurilor în cadrul schimburilor intracomunitare care pot fi identificate ca aparținând unei persoane stabilite într-un stat membru și care sunt înapoiate goale, după folosire, la plecarea dintr-un alt stat membru, ambalajele respective se consideră ca având caracter comunitar:

(a)

în cazul în care sunt declarate ca mărfuri comunitare și nu există îndoieli cu privire la veridicitatea declarației;

(b)

în alte cazuri, în conformitate cu dispozițiile articolelor 315-323.

(2)   Facilitatea prevăzută la alineatul (1) se acordă pentru recipiente, ambalaje, paleți și alte materiale similare cu excepția containerelor în sensul articolului 670.

Articolul 323

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al mărfurilor din bagajele călătorilor și al mărfurilor însoțite de pasageri, în cazul în care acestea nu sunt destinate comercializării, ele se consideră ca având caracter comunitar:

(a)

în cazul în care se declară ca mărfuri comunitare și nu există îndoieli cu privire la veridicitatea declarației;

(b)

în alte cazuri, în conformitate cu dispozițiile articolelor 315-322.

Articolul 324

Administrațiile vamale ale statelor membre își acordă asistență reciproc pentru verificarea autenticității și exactității documentelor și pentru regularitatea normelor care, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, se folosesc pentru a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor.

Articolul 325

Documentul T2M se constituie ca parte a metodelor de cooperare administrativă menționată în primul paragraf de la articolul 10 alineatul (2) din tratat. El servește drept dovadă că produsele pescuite de navele statelor membre și introduse pe teritoriul vamal al Comunității fie în stare neprelucrată, fie după ce au fost supuse la bordul vaselor aparținând statelor membre unui proces care nu le scoate de sub incidența capitolului 3 sau a codurilor 1504 sau 2301 din Nomenclatura Combinată, respectă condițiile stabilite la articolul 9 alineatul (2) din tratat.

Articolul 326

Produsele pescuite și produsele obținute la bord menționate la articolul 325 sunt acoperite de documentul T2M întocmit în conformitate cu articolele 329-333, în cazul în care:

(a)

nava care a efectuat captura și, după caz, a prelucrat-o la bord o transportă direct către un alt stat membru decât cel de care aparține nava respectivă;

(b)

o navă aparținând unui stat membru, pe care produsele pescuite au fost transbordate de pe o navă menționată la litera (a), le prelucrează la bord și transportă produsele rezultate direct pe teritoriul vamal al Comunității;

(c)

o altă navă decât cea menționată la literele (a) sau (b) aparținând unui stat membru, pe care au fost transbordate produsele pescuite sau produsele rezultate, le transportă direct pe teritoriul vamal al Comunității;

(d)

una dintre navele menționate la literele (a), (b) sau (c) transportă produsele pescuite sau produsele rezultate direct către țara sau teritoriul din afara Comunității, de unde acestea sunt transportate pe teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 327

(1)   Formularul pe care se întocmește documentul T2M trebuie să fie conform modelului prezentat în anexa 43.

(2)   Originalul se tipărește pe hârtie fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 55 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele fețe un fond de culoare verde ghioșat, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(3)   Formatul formularelor T2M este de 210 × 297 mm, cu o toleranță maximă de –5 și +8 mm în lungime.

(4)   Formularul se tipărește într-una din limbile oficiale ale Comunității, indicată de autoritățile competente ale statului membru căruia îi aparține nava.

(5)   Formularele T2M se prezintă în carnete de câte 10 formulare, cu un original detașabil și cu o copie la indigo a fiecărui formular, care nu se detașează obținută prin copiere. Pagina 2 a copertei carnetului conține notele menționate în anexa 44.

(6)   Fiecare formular T2M are un număr de serie destinat să-l individualizeze. Acest număr este identic atât pentru original, cât și pentru copie.

(7)   Statele membre își pot rezerva dreptul de a tipări formularele T2M și de a le constitui în carnete sau pot încredința operațiunea unor imprimerii aprobate. În acest din urmă caz, se face mențiunea aprobării pe pagina 1 a copertei fiecărui carnet, precum și pe originalul fiecărui formular. Pagina 1 și originalul fiecărui formular trebuie să aibă numele și adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să fie poată fi identificată.

(8)   Formularul T2M se completează într-una dintre limbile oficiale ale Comunității, fie prin dactilografiere, fie lizibil de mână; în acest din urmă caz, cu cerneală și cu caractere de tipar. Nu se admit ștersături sau rectificări. Corecturile se fac prin anularea cuvintelor greșite și prin adăugarea datelor necesare. Orice corectură trebuie să fie făcute de către persoana care a semnat declarația care conține corecturi.

Articolul 328

La cererea armatorului sau a reprezentantului său, autoritățile vamale ale portului de înmatriculare sau ale portului de domiciliu al navei de pescuit eliberează un carnet cu formulare T2M. Acesta se eliberează doar când armatorulsau reprezentantul său completează, în limba formularului, casetele 1 și 2 de pe toate exemplarele originale și de pe copiile formularelor conținute de carnet. Atunci când se eliberează carnetul, autoritățile menționate completează caseta 3 a tuturor exemplarelor originale și a copiilor formularelor din carnet.

Articolul 329

Căpitanul navei care a efectuat captura completează casetele 4, 5 și 8 ale exemplarului original și al copiei unuia dintre formularele din carnet:

(a)

ori de câte ori produsele pescuite sunt descărcate într-un alt stat membru decât cel căruia îi aparține nava;

(b)

ori de câte ori produsele pescuite sunt transbordate pe o altă navă aparținând unui stat membru;

(c)

ori de câte ori capturile sunt descărcate într-o țară sau într-un teritoriu din afara teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 330

În cazul în care produsele pescuite au fost supuse prelucrării la bordul navei care a făcut captura în urma căruia produsele rezultate au fost clasificate la codurile 1504 sau 2301 din Nomenclatura Combinată, căpitanul navei respective completează casetele 4 și 8 ale originalului și copiei documentului T2M relevant și evidențiază prelucrarea prin înscrierea acesteia în jurnalul de bord al navei.

Articolul 331

În cazul transbordării produselor pescuite menționate la articolul 329 litera (b) sau a produselor rezultate menționate la articolul 330, se completează caseta 9 a exemplarului original și copia documentului T2M, iar declarația de transbordare se semnează de către cei doi căpitani. Originalul documentului T2M se înmânează căpitanului navei la bordul căreia se transbordează produsele pescuite sau produsele rezultate, operațiunea de transbordare fiind înregistrată în jurnalul de bord al celor două nave.

Articolul 332

În cazul în care prelucrarea menționată la articolul 330 se desfășoară la bordul altei nave aparținând unui stat membru, pe care s-au transbordat produsele pescuite, căpitanul acestei nave completează documentul T2M care i-a fost înmânat în momentul transbordării și înregistrează prelucrarea în jurnalul de bord al navei sale.

Articolul 333

În cazul unei a doua transbordări a produselor pescuite menționate la articolul 329 litera (b) sau a produselor rezultate menționate la articolul 330 ori în cazul transbordării produselor rezultate menționate la articolul 323, se completează și caseta 11 a documentului original T2M și se semnează declarația de transbordare de către cei doi căpitani.

Documentul original T2M se înmânează căpitanului navei pe care sunt transbordate produsele de pescuit sau produsele rezultate, operațiunea de transbordare fiind consemnată în jurnalul de bord al celor două nave.

Articolul 334

(1)   Originalul documentului T2M întocmit în conformitate cu articolul 329 și, după caz, cu articolele 330-333 se prezintă biroului vamal unde produsele rezultate menționate la articolul 325 fac obiectul unei declarații de plasare sub un regim vamal. Autoritățile au dreptul să ceară o traducere a documentului. Pentru a verifica mențiunile de pe documentul T2M, autoritățile mai pot cere prezentarea tuturor documentelor relevante și îndeosebi a documentele de la bordul navelor menționate la articolul 326 literele (a), (b) și (c).

(2)   În cazul în care produsele pescuite sau produsele rezultate menționate la articolul 325, la care se referă documentul T2M, se descarcă într-o țară sau un teritoriu din afara Comunității, respectivul document este valabil doar dacă este însoțit de un atestat al autorităților vamale ale țării sau teritoriului respectiv.

Acest atestat:

(a)

cuprinde o declarație potrivit căreia produsele pescuite sau produsele rezultatele la care se referă documentul s-au aflat sub supraveghere vamală pe întreaga perioadă a staționării lor în țara sau pe teritoriul respectiv și nu au suferit alte manipulări decât cele strict necesare pentru conservarea lor;

(b)

precizează datele de sosire și de plecare ale produselor pescuite sau ale produselor rezultate și mijlocul de transport folosit pentru reexpedierea lor către Comunitate.

În absența acestui atestat, autoritățile vamale ale statului membru în care sunt aduse produsele pescuite sau produsele rezultate pot accepta orice alt document recunoscut de către ele ca echivalent.

Articolul 335

(1)   În cazul în care produsele pescuite sau produsele rezultate menționate la articolul 325 sunt transportate într-o țară sau pe un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Comunității înainte de a fi expediate în transporturi fracționate către teritoriul vamal al Comunității, originalul documentului T2M, întocmit în conformitate cu articolul 329 și, după caz, cu articolele 330-333, se reține în țara sau teritoriul respectiv de către căpitan sau reprezentantul său. O copie a documentului se trimite neîntârziat către biroul vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit.

(2)   Pentru fiecare transport parțial, căpitanul sau reprezentantul său întocmește câte un extras după documentul T2M, folosind în acest scop un formular luat din carnetul de formulare T2M eliberat în conformitate cu dispozițiile articolului 328.

Fiecare extras trebuie să cuprindă o referire la documentul original și, în caseta 4, o mențiune privind caracterul produselor care fac obiectul transportului parțial.

Pe fiecare extras trebuie să fie clar inscripționată una dintre următoarele mențiuni:

Extracto,

Udskrift,

Auszug,

Απόσπασμα,

Extract,

Extrait,

Estratto,

Uittreksel,

Extracto.

(3)   Pentru fiecare transport parțial, originalul extrasului după documentul T2M însoțit de atestatul menționat la articolul 334 alineatul (2) este prezentat biroului vamal al statului membru în care produsele care constituie transportul parțial fac obiectul unei declarații de plasare sub un regim vamal.

(4)   Biroul vamal menționat la alineatul (3) trimite de îndată biroului vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit o copie autentificată a extrasului după documentul T2M. Copia trebuie să conțină, de asemenea, o referire la declarația referitoare la regimul vamal atribuit.

(5)   Documentul original T2M se păstrează până când tuturor produselor la care se referă li se atribuie o destinație.

Căpitanul navei sau reprezentantul său înscrie în caseta „Observații” a documentului original T2M, pentru fiecare destinație, numărul și natura coletelor, greutatea brută (în kilograme), precum și destinația atribuită mărfurilor. Dacă această destinație constă într-un transport parțial în Comunitate, în conformitate cu alineatul (2), se indică, de asemenea, numărul și data extrasului corespunzător. După ce toate produsele care fac obiectul documentului T2M inițial primesc o destinație, documentul se trimite imediat biroului vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit.

(6)   Pentru a asigura perceperea drepturilor și altor impuneri care ar putea deveni exigibile, autoritățile vamale ale biroului menționat la alineatul (3) nu permit vămuirea produselor pescuite, ca beneficiind de statutul comunitar, decât dacă se constituie o garanție. Această garanție se eliberează cu consimțământul biroului vamal al portului de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit. Acest consimțământ se acordă cel târziu la o lună după primirea documentului T2M original menționat la alineatul (5).

Articolul 336

Ambalajelor prezentate concomitent cu produsele pescuite sau produsele rezultate menționate la articolul 325 la care se referă documentul T2M li se acordă regim intracomunitar doar dacă autorităților vamale li se prezintă un document care să ateste caracterul lor comunitar.

Articolul 337

De fiecare dată când nava de pescuit revine în portul de înmatriculare sau de domiciliu, dacă după plecare se folosește carnetul cu formulare T2M, proprietarului sau reprezentantului său i se cere să prezinte carnetul la biroul vamal emitent pentru verificarea exemplarelor.

Căpitanul prezintă, de asemenea, carnetul ori de câte ori i se cere acest lucru de către autoritățile vamale.

Carnetul se înapoiază titularului după fiecare verificare până la folosirea tuturor formularelor pe care le conține.

Articolul 338

Atunci când, înainte de utilizarea tuturor formularelor T2M, o navă căreia i se eliberează un carnet cu formulare T2M în conformitate cu articolul 327 nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru ca produsele pescuite să poată fi admise în celelalte state membre beneficiind de regimul intracomunitar carnetul se înapoiază de îndată biroului vamal emitent.

Articolul 339

Pentru aplicarea corectă a dispozițiilor articolelor 325-340, administrațiile statelor membre își oferă sprijin reciproc pentru a verifica autenticitatea documentelor T2M și exactitatea datelor pe care acestea le conțin.

Articolul 340

(1)   În sensul articolelor 325 și 326, navele înscrise definitiv în registrele autorităților competente la nivel local (registros de base) din Ceuta sau Melilla nu sunt considerate nave ale statelor membre.

(2)   Autoritățile vamale din portul de înmatriculare sau de domiciliu al unei nave de pescuit înregistrată definitiv în registrele autorităților competente la nivel local (registros de base) din Ceuta și Melilla nu au dreptul să emită carnete cu formulare T2M unei astfel de nave.

(3)   Dispozițiile articolului 334 alineatul (2) se aplică atunci când produsele pescuite și produselor rezultate menționate la articolul 326, la care se referă documentul T2M, sunt descărcate într-un port din Ceuta sau Melilla și sunt transbordare pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Comunității. În plus, se rezervă cheuri speciale pentru descărcarea, depozitarea și transbordarea acestor produse, care sunt separate de cele rezervate produselor care au altă destinație.

CAPITOLUL 4

Tranzitul comunitar extern

Secțiunea 1

Procedură

Articolul 341

(1)   În conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni, orice marfă, pentru a circula sub regimul de tranzit comunitar extern, trebuie să facă obiectul unei declarații T1. Prin declarație T1 se înțelege o declarație pe un formular corespunzător modelelor din anexele 31-34 și folosit conform instrucțiunilor din anexele 37 și 38.

(2)   Listele de încărcătură întocmite pe baza modelului din anexa 45 pot fi folosite în conformitate cu articolele 343-345 și 383 ca parte descriptivă a declarațiilor de tranzit comunitar. Această utilizare nu afectează în nici un fel obligațiile referitoare la formalitățile aferente, după caz, regimului de expediere/export sau oricărui regim din statul membru de destinație, precum și cele cu privire la formularele folosite pentru astfel de formalități.

Prin listă de încărcătură se înțelege orice document comercial în conformitate cu articolele 342-345 și 383, precum și cu articolele 386-388.

Articolul 342

Lista de încărcătură cuprinde:

(a)

titlul „Listă de încărcătură”;

(b)

o casetă cu dimensiunile 70 × 55 mm, împărțită într-o parte superioară cu dimensiunile 70 × 15 mm pentru înscrierea siglei „T” urmată de una dintre mențiunile prevăzute la articolul 346 alineatul (1) și o parte inferioară cu dimensiunile 70 × 40 pentru mențiunile prevăzute la articolul 345 alineatul (3);

(c)

coloane, în următoarea ordine și denumite după cum urmează:

nr. de ordine;

mărci, numere, numărul și natura ambalajului; descrierea mărfurilor;

țara de expediție/export;

greutatea brută în kilograme;

rezervat administrației.

Lățimea coloanelor poate fi adaptată după necesități. Cu toate acestea, lățimea coloanei cu titlul „rezervat administrației” trebuie să fie de cel puțin 30 mm. Pot fi folosite și alte spații decât cele menționate la literele (a), (b) și (c) de mai sus.

Articolul 343

(1)   Formularele pot fi folosite doar pe față ca liste de încărcătură.

(2)   Fiecare element indicat pe lista de încărcătură este precedat de un număr de ordine.

(3)   Fiecare element este urmat, dacă este cazul, de o mențiune specială prevăzută de legislația comunitară, îndeosebi cu referire la politica agricolă comunitară, documentele prezentate, certificate și autorizații.

(4)   După ultima înscriere se trage o linie și spațiile neutilizate se barează, astfel încât să fie imposibilă orice adăugire ulterioară.

Articolul 344

(1)   Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot aproba folosirea ca liste de încărcătură în sensul articolului 341 alineatul (2), a listelor care nu sunt conforme cu toate condițiile prevăzute la articolul 341 alineatul (2) al doilea paragraf și la articolul 342.

Folosirea unor astfel de liste este permisă doar în cazul în care:

(a)

acestea sunt întocmite de către firme ale căror evidențe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor;

(b)

acestea sunt concepute și completate în așa fel încât pot fi folosite fără dificultate de către autoritățile vamale;

(c)

acestea conțin, pentru fiecare articol, numărul, natura, și mărcile și numerele coletelor, descrierea mărfurilor, țara de expediție/exportatoare și greutatea brută în kilograme.

(2)   Listele descriptive întocmite pentru îndeplinirea formalităților de expediție/export pot fi folosite și ca liste de încărcătură, astfel cum se menționează la alineatul (1), chiar și în cazul în care astfel de liste sunt întocmite de către întreprinderi ale căror documente nu au la bază un sistem de prelucrare electronică sau automată a datelor;

(3)   Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot permite întreprinderilor ale căror documente se întocmesc printr-un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor și cărora li s-a aprobat deja să folosească liste de tip special, în conformitate cu alineatele (1) și (2), să folosească astfel de liste și pentru operațiunile de tranzit comunitar care presupun doar un singur tip de mărfuri în măsura în care această facilitate este impusă de programele informatice ale întreprinderilor în cauză.

Articolul 345

(1)   În cazul în care principalul obligat folosește liste de încărcătură pentru un transport care cuprinde două sau mai multe tipuri de mărfuri, casetele 15 „Țara de expediție/exportatoare”, 33 „Greutatea brută (kg)”, 38 „Greutatea netă (kg)” și, după caz, 44 „Mențiuni speciale, documente prezentate, certificate și autorizații” din formularul folosit în scop de tranzit comunitar se barează și caseta 31 „Colete și descrierea mărfurilor” de pe acest formular nu se folosește pentru completarea mărcilor, numerelor, numărului și naturii coletelor și descrierii mărfurilor. Acest formular nu poate fi completat cu formulare suplimentare.

(2)   Lista de încărcătură se întocmește în același număr de exemplare ca și formularul folosit în scop de tranzit comunitar la care se referă.

(3)   Atunci când se înregistrează declarația, lista de încărcătură trebuie să aibă același număr de înregistrare ca și formularul folosit în scop de tranzit comunitar la care se referă. Acest număr trebuie aplicat fie prin intermediul unei ștampile care să cuprindă numele biroului de plecare, fie de mână. În acest din urmă caz, el trebuie să fie însoțit de ștampila oficială a biroului de plecare.

Semnătura unui funcționar de la biroul de plecare este opțională.

(4)   În cazul în care două sau mai multe liste de încărcătură însoțesc un singur formular folosit în scopul tranzitului comunitar, acestea trebuie să poarte un număr de ordine atribuit de către principalul obligat; numărul listelor de încărcătură care însoțesc formularul se indică în caseta 4 „Liste de încărcătură” de pe formularul respectiv.

(5)   O declarație întocmită pe un formular de Document Administrativ Unic care poartă sigla „T1” sau „T2” în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 și însoțită de una sau mai multe liste de încărcătură se echivalează, după caz, cu declarația de tranzit comunitar extern sau cu declarația de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 341 alineatul (1) sau articolul 381.

Articolul 346

(1)   În cazul în care mărfurile trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar extern, principalul obligat aplică sigla „T1” în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 din formularul utilizat. În cazul în care se folosesc formulare suplimentare, principalul obligat aplică sigla „T1 bis” în subdiviziunea din dreapta a casetei din formularul suplimentar folosit.

În cazul în care statele membre nu autorizează utilizarea de formulare suplimentare când se folosește un sistem informatic de prelucrare a declarațiilor pentru întocmirea acestora, formularul declarației de tranzit comunitar se suplimentează cu unul sau mai multe formulare care se conformează modelelor din anexele 31 și 32. În acest caz, sigla „T1 bis” se aplică în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 din formularele menționate.

(2)   Declarația T1 se semnează de către principalul obligat și cel puțin trei exemplare ale acesteia se prezintă la biroul de plecare.

(3)   În cazul în care regimul de tranzit comunitar din statul membru de plecare urmează altui regim vamal, pe declarația T1 se menționează regimul respectiv sau documentele vamale corespunzătoare.

Articolul 347

(1)   Poate fi folosit același mijloc de transport pentru încărcarea mărfurilor la unul sau mai multe birouri de plecare și pentru descărcarea la mai multe birouri de destinație.

(2)   Fiecare declarație T1 cuprinde doar mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate pe un singur mijloc de transport pentru transportarea de la unul și același birou de plecare la unul și același birou de destinație.

În sensul alineatului (1), următoarele se consideră ca alcătuind un singur mijloc de transport, cu condiția ca mărfurile transportate să fie expediate împreună:

(a)

un vehicul rutier însoțit de remorca sau remorcile sale ori de semiremorca sau semiremorcile sale;

(b)

un grup de vagoane de călători sau de marfă;

(c)

nave care formează un singur convoi;

(d)

containere încărcate pe un mijloc de transport în sensul prezentului articol.

Articolul 348

(1)   Biroul de plecare acceptă și înregistrează declarația T1, stabilește termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație și ia măsurile de identificare pe care le consideră necesare.

(2)   Biroul de plecare înscrie datele necesare pe declarația T1, reține exemplarul care îi este destinat și le înapoiază pe celelalte principalului obligat sau reprezentantului său.

Articolul 349

(1)   De regulă, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.

(2)   Se sigilează:

(a)

spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor dispoziții sau este recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

(b)

fiecare colet, în celelalte cazuri.

(3)   Pot fi recunoscute ca adecvate pentru sigilare spațiului mijloacele de transport:

(a)

care pot fi sigilate în mod simplu și eficient;

(b)

care sunt construite astfel încât mărfurile să nu poată fi extrase sau introduse prin efracție fără a lăsa urme vizibile sau fără violarea sigiliilor;

(c)

care nu cuprind spații secrete în care să poată fi ascunse mărfurile

și

(d)

ale căror spații rezervate pentru încărcătură sunt ușor accesibile pentru controlul vamal.

(4)   Biroul de plecare poate renunța la sigilare dacă, ținând seama de alte măsuri posibile de identificare, descrierea mărfurilor în documentul T1 sau în documentele suplimentare le fac ușor de identificat.

Articolul 350

(1)   Mărfurile se transportă sub acoperirea exemplarelor din documentul T1 înapoiat principalului obligat sau reprezentantului său de către biroul de plecare.

(2)   Exemplarele documentului T1 se prezintă la cererea autorităților vamale.

Articolul 351

Fiecare stat membru pune la dispoziția Comisiei lista birourilor competente să desfășoare operațiuni de tranzit comunitar, precizând și orele de funcționare.

Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 352

(1)   Mărfurile expediate și exemplarele documentului T1 se prezintă la fiecare birou de tranzit.

(2)   Transportatorul înmânează fiecărui birou de tranzit câte un aviz de tranzit întocmit pe un formular care este conform cu modelul prezentat în anexa 46.

(3)   Birourile de tranzit nu inspectează mărfurile decât dacă se bănuiește vreo neregulă care poate da naștere unui abuz.

(4)   În cazul în care mărfurile trec pe la un alt birou de tranzit decât cel specificat pe documentul T1, birou de tranzit pe la care trec mărfurile trimite neîntârziat un aviz de tranzit către biroul menționat pe documentul respectiv.

Articolul 353

În cazul în care mărfurile se încarcă sau descarcă în prezența unor autorități vamale intermediare, exemplarele documentului T1 remis de către biroul sau birourile de plecare se prezintă acestor autorități.

Articolul 354

(1)   Mărfurile descrise în documentul T1 pot fi transbordate pe un alt mijloc de transport sub supravegherea autorităților vamale ale statului membru pe teritoriul căruia urmează a se efectua transbordarea, fără a fi necesară întocmirea unei noi declarații. În acest caz, autoritățile competente înscriu toate amănuntele relevante pe documentul T1.

(2)   Autoritățile vamale pot autoriza, în condițiile stabilite de ele, desfășurarea unei astfel de transbordări fără supraveghere. În acest caz, transportatorul înscrie amănuntele relevante pe documentul T1 și informează autoritățile vamale ale statului membru despre transbordare, în scopul de a obține viza acestuia.

Articolul 355

(1)   Dacă sigiliile sunt rupte în timpul operațiunii de transport din motive neimputabile transportatorului, acesta solicită neîntârziat întocmirea unui proces-verbal de constatare de către autoritățile vamale ale statului membru în care se află mijlocul de transport. Dacă este posibil, autoritatea vamală în cauză aplică noi sigilii.

(2)   În eventualitatea producerii unui accident care impune transbordarea pe un alt mijloc de transport, se aplică dispozițiile articolului 354.

(3)   În eventualitatea apariției unei stări de pericol care impune descărcarea imediată, totală sau parțială, transportatorul poate întreprinde această acțiune din proprie inițiativă. El înscrie această acțiune pe documentul T1. Într-un astfel de caz se aplică alineatul (1).

(4)   În cazul în care, ca urmare a unor accidente sau a altor incidente petrecute în timpul operațiunii de transport, transportatorul nu are posibilitatea de a respecta termenul menționat la articolul 348, el informează cât de curând posibil autoritatea vamală menționată la alineatul (1) cu privire la aceasta. Autoritatea respectivă adnotează documentul T1 în mod corespunzător.

Articolul 356

(1)   Mărfurile și documentul T1 se prezintă la biroul de destinație.

(2)   Biroul de destinație adnotează exemplarele documentului T1 în funcție de controlul efectuat, trimite neîntârziat un exemplar biroului de plecare și reține celălalt exemplar.

(3)   Operațiunea de tranzit comunitar se poate încheia și la un alt birou decât cel specificat în documentul T1. Biroul respectiv devine în acest caz birou de destinație.

(4)   Termenul prevăzut de către biroul de plecare în care mărfurile trebuie să fie prezentate biroului de destinație este obligatoriu pentru autoritățile vamale ale țărilor al căror teritoriu a fost tranzitat în timpul unei operațiuni de tranzit comunitar și nu se rectifică de către aceste autorități.

(5)   În cazul în care mărfurile se prezintă la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de către biroul de plecare, iar nerespectarea termenului se datorează circumstanțelor temeinic justificate și acceptate de biroul de destinație, neimputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut.

Articolul 357

(1)   Persoana care prezintă biroului de destinație un document de tranzit comunitar împreună cu mărfurile expediate la care se referă documentul poate obține, la cererea sa, o recipisă.

(2)   Formularul pentru recipisa care atestă că documentul de tranzit comunitar și că transportul relevant au fost prezentate biroului de destinație trebuie să fie în conformitate cu modelul din anexa 47. Cu toate acestea, recipisa referitoare la documentul de tranzit comunitar poate fi întocmită pe modelul de pe versoul exemplarului de retur al documentului menționat.

(3)   Recipisa se completează în prealabil de către persoana interesată. Aceasta poate cuprinde și alte amănunte referitoare la transportul de mărfuri, cu excepția spațiului rezervat biroului de destinație, dar valabilitatea vizei biroului de destinație este limitată la mențiunile înscrise în acest spațiu.

Articolul 358

Fiecare stat membru are posibilitatea de a desemna unul sau mai multe organisme centrale la care se returnează documentele de către birourile abilitate din statul membru de destinație. După desemnarea unor astfel de organisme în acest scop, statele membre informează Comisia în acest sens și precizează tipul de documente care se returnează. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Secțiunea 2

Garanții

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 359

(1)   Garanția menționată la articolul 94 alineatul (1) din cod este valabilă în întreaga Comunitate.

(2)   Garanția poate fi globală pentru o serie de operațiuni de tranzit comunitar sau izolată, pentru o singură operațiune de tranzit comunitar.

(3)   Sub rezerva articolului 373 alineatul (2), garanția se constituie din cauțiunea solidară depusă de orice persoană terță fizică sau juridică cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 195 din cod.

(4)   Actul de constituire a cauțiunii menționat la alineatul (3) trebuie să fie conform cu modelul prevăzut în:

anexa 48, în cazul unei garanții globale;

anexa 49, în cazul unei garanții individuale;

anexa 50, în cazul unei garanții forfetare.

(5)   În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative naționale sau uzanțele o impun, fiecare stat membru poate dispune ca actul de constituire a cauțiunii să fie într-o formă diferită, atât timp cât are aceleași efecte juridice ca și actul indicat ca model.

Subsecțiunea 2

Garanții globale

Articolul 360

În cazul în care operațiunile de tranzit comunitar privind mărfuri importate în teritoriul vamal al Comunității din țări terțe care au făcut sau trebuie să facă obiectul unor informări specifice, în special prin aplicarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1468/81 al Consiliului (13), prezintă riscuri de fraudă excepționale, administrațiile vamale ale statelor membre, în acord cu Comisia, iau măsuri specifice în scopul de a interzice temporar folosirea garanției globale.

Decizia de a se interzice folosirea garanției globale de către administrația vamală a unui stat membru se aplică față de administrațiile vamale ale altor state membre.

Administrațiile vamale ale satelor membre se informează reciproc și informează Comisia cu privire la deciziile adoptate în conformitate cu prezentul articol.

După șase luni, Comisia stabilește dacă măsurile luate trebuie să fie aplicate în continuare.

Articolul 361

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 360, cuantumul garanției globale se stabilește după cum urmează:

1.

Cuantumul garanției se fixează la cel puțin 30 % din drepturile și celelalte impuneri exigibile în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (4) de mai jos:

2.

Garanția globală se fixează la un nivel egal cu cuantumul total al drepturilor și altor impuneri exigibile, în conformitate cu dispozițiile alineatului (4) de mai jos, atunci când acesta trebuie să acopere operațiunile de tranzit comunitar extern privind mărfurile:

importate în teritoriul vamal al Comunității;

cuprinse în anexa 53 și

care au făcut obiectul unei informări specifice din partea Comisiei privind operațiunile de tranzit care prezintă risc înalt de fraude, în special în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1468/81 al Consiliului.

Cu toate acestea, autoritățile vamale pot stabili cuantumul garanției la 50 % din valoarea drepturilor și altor impuneri exigibile:

pentru persoane:

care sunt stabilite în statul membru în care se constituie garanția;

care folosesc cu regularitate sistemul de tranzit comunitar;

a căror situație financiară le permite să-și respecte angajamentele și

care nu au săvârșit nici o încălcare gravă a legislației vamale și fiscale.

În cazul aplicării prezentului alineat, biroul de garanție înscrie în caseta 7 a certificatului de garanție menționat la articolul 362 alineatul (3), una dintre următoarele mențiuni:

aplicación del punto 2 del artículo 361 del Reglamento (CEE) no 2454/93,

anvendelse af artikel 361, nr. 2, i forordning (EØF) nr. 2454/93,

Anwendung von Artikel 361 Nummer 2 der Verordnung (EWG) Nr. 2454/93,

Εφαρμογή του άρθρου 361 σημείο 2 δεύτερο εδάφιο του κανονισμού (ΕΟΚ) αριθ. 2454/93,

application of Article 361 (2) of Regulation (EEC) No 2454/93,

application de l'article 361 point 2 du règlement (CEE) no 2454/93,

applicazione dell'articolo 361, punto 2 del regolamento (CEE) n. 2454/93,

toepassing van artikel 361, punt 2, van Verordening (EEG) nr. 2454/93,

aplicação do ponto 2 do artigo 361.o do Regulamento (CEE) n.o 2454/93.

3.

În cazul în care declarația de tranzit comunitar cuprinde alte mărfuri în afara celor care intră sub incidența domeniului de aplicare menționat la alineatul (2) din prezentul articol, dispozițiile referitoare la cuantumul garanției se aplică ca și cum cele două categorii de mărfuri ar face obiectul a două declarații distincte.

Cu toate acestea, nu se ține seama de prezența mărfurilor din una din cele două categorii în cazul în care cantitatea sau valoarea acestora este relativ nesemnificativă.

4.

În sensul prezentului articol, biroul de garanție face o evaluare pe o perioadă de o săptămână:

a transporturilor expediate;

a drepturilor și altor impuneri exigibile, ținând seama de nivelul cel mai mare de impunere aplicabil într-una dintre țările interesate.

Această evaluare se face pe baza documentației comerciale și contabile a persoanei interesate cu privire la mărfurile transportate în cursul anului precedent, după care suma obținută este împărțită la 52.

În cazul noilor operatori, biroul de garanție, în colaborare cu persoana interesată, evaluează cantitatea, valoarea și impunerile aplicabile mărfurilor transportate într-o perioadă dată, pe baza datelor existente. Biroul de garanție stabilește prin extrapolare valoarea și nivelul de impunere previzibile ale mărfurilor transportate în decurs de o săptămână.

Biroul de garanție examinează anual cuantumul garanției globale, în special pe baza informațiilor primite de la birourile de plecare și, dacă este cazul, îl ajustează.

Articolul 362

(1)   Garanția globală se constituie la un birou de garanție.

(2)   Biroul de garanție stabilește cuantumul cauțiunii, acceptă angajamentul garantului și eliberează autorizația care permite principalului obligat să desfășoare, în limitele cauțiunii, orice operațiune de tranzit comunitar, indiferent de biroul de plecare.

(3)   În condițiile prevăzute la articolele 363-366, fiecărei persoane care a obținut un acord prealabil i se eliberează, în unul sau mai multe exemplare, un certificat de cauțiune întocmit pe un formular conform modelului din anexa 51.

(4)   Pe fiecare document T1 se face referire la certificatul de cauțiune.

(5)   Biroul de garanție poate revoca acordul prealabil atunci când condițiile în care a fost eliberat certificatul nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 363

(1)   La eliberarea certificatului de cauțiune sau la orice dată pe durata valabilității acestuia, principalul obligat, pe propria răspundere, desemnează pe versoul certificatului persoanele abilitate să semneze declarațiile de tranzit comunitar în numele său. Fiecare descriere trebuie să cuprindă numele și prenumele persoanei abilitate împreună cu specimenul de semnătură al acesteia. Fiecare numire a unei persoane abilitate se întărește prin semnătură principalului obligat. Principalul obligat are dreptul să bareze casetele pe care nu dorește să le utilizeze.

(2)   Principalul obligat poate șterge în orice moment numele unei persoane abilitate, înscris pe versoul certificatului.

Articolul 364

Orice persoană înscrisă pe versoul certificatului de cauțiune prezentat la un birou de plecare este considerată ca fiind reprezentantul abilitat al principalului obligat.

Articolul 365

Valabilitatea certificatului de cauțiune nu poate depăși doi ani. Totuși, această durată se poate prelungi de către biroul de garanție o singură dată, cu o perioadă care să nu depășească doi ani.

Articolul 366

În cazul rezilierii contractului de cauțiune, principalul obligat răspunde de restituirea neîntârziată către biroul de garanție a tuturor certificatelor de cuțiune valabile care i-au fost eliberate.

Statele membre comunică Comisiei elementele de identificare a certificatelor valabile care nu au fost restituite. Comisia informează celelalte state în legătură cu acest aspect.

Subsecțiunea 3

Garanții forfetare

Articolul 367

(1)   Fiecare stat membru poate permite garantului să garanteze pentru fiecare declarație, cu un singur act și pentru o sumă forfetară de 7 000 ECU, plata drepturilor și a altor impuneri exigibile în cursul unei operațiuni de tranzit comunitar efectuate sub răspunderea sa, indiferent cine este principalul obligat. Această dispoziție se aplică fără a aduce atingere articolului 368.

(2)   Garanția forfetară se constituie la un birou de garanție.

Articolul 368

(1)   Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (2) și (3), biroul de plecare nu poate cere constituirea unei garanții care să depășească suma forfetară de 7 000 ECU pentru fiecare declarație de tranzit comunitar, indiferent de cuantumul drepturilor și celorlalte impuneri aferente mărfurilor ce fac obiectul unei anumite declarații.

(2)   În cazul în care, din cauza circumstanțelor care îi sunt specifice, o operațiune de transport presupune riscuri sporite și din acest motiv garanția de 7 000 ECU este total insuficientă, biroul de plecare poate solicita o garanție mai mare sub forma unui multiplu de 7 000 ECU pentru garantarea drepturilor aferente cantității totale de mărfuri de expediat.

(3)   Transportul mărfurilor cuprinse în lista din anexa 52 conduce la o creștere a cuantumului garanției forfetare în cazul în care cantitatea de mărfuri transportate depășește cantitatea corespunzătoare sumei forfetare de 7 000 ECU.

În acest caz, suma forfetară crește cu multiplul de 7 000 ECU necesar pentru a garanta cantitatea de mărfuri de expediat.

(4)   În cazurile prevăzute la alineatele (2) și (3), principalul obligat pune la dispoziția biroului de plecare numărul de certificate de garanție forfetară corespunzătoare multiplului de 7 000 ECU cerut.

Articolul 369

(1)   În cazul în care declarația de tranzit comunitar include alte mărfuri în afara celor specificate în lista de la anexa 52, dispozițiile privind garanția forfetară se aplică ca și cum cele două categorii de mărfuri ar face obiectul a două declarații separate.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatul (1), nu se ține seama de prezența mărfurilor din fiecare categorie în cazul în care cantitatea sau valoarea lor este relativ nesemnificativă.

Articolul 370

(1)   Acceptarea de către biroul de garanție a angajamentului garantului îi conferă acestuia din urmă dreptul de a elibera, în condițiile prevăzute în actul de cauțiune, titlul sau titlurile de garanție forfetară solicitate persoanelor care intenționează să efectueze, în calitate de principal obligat, o operațiune de tranzit comunitar de la un birou de plecare la alegerea lor.

(2)   Formularul pe care este întocmit titlul de garanție forfetară trebuie să corespundă cu modelul din anexa 54. Cu toate acestea, mențiunile de pe versoul modelului pot fi înscrise pe fața acestuia, înaintea indicării organismului emitent, celelalte mențiuni rămânând neschimbate.

(3)   Garantul răspunde pentru fiecare titlu de garanție forfetară în limita sumei de 7 000 ECU.

(4)   Fără a aduce atingere articolelor 368 și 371, principalul obligat poate efectua o operațiune de tranzit comunitar în baza fiecărui titlu de garanție forfetară. Titlul se prezintă la biroul de plecare, unde se reține.

Articolul 371

Garantul poate elibera titluri de garanție forfetară:

care nu sunt valabile pentru o operațiune de tranzit comunitar privind mărfurile prevăzute în anexa 52 și

care pot fi folosite în multipli de cel mult până la șapte titluri pentru fiecare mijloc de transport în sensul articolului 347 alineatul (2) pentru alte mărfuri decât cele menționate la prima liniuță.

În acest sens, garantul înscrie pe titlurile de garanție forfetară, în diagonală, cu majuscule, una din următoarele mențiuni:

VALIDEZ LIMITADA; APLICACIÓN DEL ARTÍCULO 371 DEL REGLAMENTO (CEE) No 2454/93,

BEGRÆNSET GYLDIGHED — ARTIKEL 371, I FORORDNING (EØF) Nr. 2454/93,

BESCHRÄNKTE GELTUNG — ARTIKEL 371 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93,

ΠΕΡΙΟΡΙΣΜΕΝΗ ΙΣΧΥΣ: ΕΦΑΡΜΟΓΗ ΤΟΥ ΑΡΘΡΟΥ 371 ΤΟΥ ΚΑΝΟΝΙΣΜΟΥ (ΕΟΚ) αριθ. 2454/93,

LIMITED VALIDITY — APPLICATION OF ARTICLE 371 OF REGULATION (EEC) No 2454/93,

VALIDITÉ LIMITÉE — APPLICATION DE L'ARTICLE 371 DU RÈGLEMENT (CEE) No 2454/93,

VALIDITÀ LIMITATA — APPLICAZIONE DELL'ARTICOLO 371 DEL REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93,

BEPERKTE GELDIGHEID — TOEPASSING VAN ARTIKEL 371 VAN VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93,

VALIDADE LIMITADA; APLICAÇÃO DO ARTIGO 371.o DO REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93.

Articolul 372

Rezilierea unui contract de cauțiune se notifică de îndată către celelalte state membre de către statul membru căruia îi aparține biroul de garanție relevant.

Subsecțiunea 4

Garanții izolate

Articolul 373

(1)   Garanția individuală constituită pentru o singură operațiune de tranzit comunitar se depune la biroul de plecare. Biroul de plecare stabilește cuantumul garanției.

(2)   Garanția menționată la alineatul (1) poate fi un depozit în numerar constituit la biroul de plecare. În acest caz, ea se înapoiază când documentul T1 este descărcat la biroul de plecare.

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune subsecțiunilor 1-4

Articolul 374

În afara cazurilor prevăzute în conformitate cu dispozițiile articolului 199 alineatul (1) din cod, garantul este scutit de obligații și la expirarea unei perioade de 12 luni de la data înregistrării declarației T1 în cazul în care nu a fost notificat de către autoritățile vamale ale statului membru de plecare în legătură cu nedescărcarea documentului T1.

În cazul în care, în termenul prevăzut la primul paragraf, garantul a fost avizat de către autoritățile vamale în legătură cu nedescărcarea documentului T1, acestuia trebuie, de asemenea, să i se notifice că are obligația să plătească sumele de care este răspunzător în legătură cu operațiunea de tranzit comunitarrespectivă. Această notificare trebuie să-i parvină garantului în termen de trei ani de la data înregistrării declarației T1. În absența unei astfel de notificări înainte de expirarea acestui termen, garantul este scutit de obligații.

Subsecțiunea 6

Dispensa de garanție

Articolul 375

(1)   În scopul acordării dispensei de garanție pentru operațiunile de tranzit comunitar, angajamentul făcut de persoana interesată în conformitate cu articolul 95 alineatul (2) litera (e) din cod se întocmește conform modelului indicat în anexa 55.

(2)   În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative naționale sau uzanțele o cer, fiecare stat membru poate dispune ca angajamentul persoanei interesate să fie întocmit sub o formă diferită, cu condiția ca el să aibă efecte identice cu ale angajamentului prevăzut în model.

Articolul 376

(1)   În conformitate cu articolul 95 alineatul (3) din cod, dispensa de garanție nu se aplică mărfurilor:

(a)

a căror valoare totală depășește 100 000 ECU pe transport

sau

(b)

care sunt incluse în anexa 56 ca prezentând riscuri sporite.

(2)   Dispensa de garanție nu se aplică în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 369, folosirea garanției globale este interzisă.

Articolul 377

(1)   În cazul în care se aplică dispensa de garanție, pe declarația de tranzit T1corespunzătoare se face referire la certificatul prevăzut la articolul 95 alineatul (4) din cod.

(2)   Formularul pe care se întocmește certificatul de dispensă de garanție trebuie să fie conform modelului din anexa 57.

(3)   La eliberarea certificatului de dispensă de garanție sau la orice altă dată pe durata valabilității acestuia, principalul obligat desemnează pe propria sa răspundere pe versoul certificatului persoana sau persoanele împuternicite să semneze declarațiile de tranzit comunitar în numele său. Datele de identificate includ numele și prenumele fiecărei persoane împuternicite, urmate de semnătura persoanei respective. Orice înscriere pe certificat a unei persoane împuternicite este întărită prin semnătura principalului obligat. Principalul obligat are dreptul de a bara casetele pe care nu dorește să le utilizeze.

Principalul obligat poate șterge oricând numele unei persoane împuternicite de pe versoul certificatului.

(4)   Orice persoană menționată pe versoul unui certificat de dispensă de garanție prezentat unui birou de plecare este considerată reprezentant autorizat al principalului obligat.

(5)   Termenul de valabilitate al unui certificat de dispensă de garanție nu poate depăși doi ani. Totuși, acest termen poate fi prelungit de către autoritățile care acordă dispensa pe o nouă perioadă care să nu depășească doi ani.

(6)   În cazul în care certificatul de dispensă de garanție este revocat, principalul obligat are obligația de a restitui de îndată către autoritățile emitente toate certificatele de dispensă de garanție eliberate către el care mai sunt valabile.

Statele membre informează Comisia în legătură cu elementele de identificare a certificatelor de dispensă valabile care nu au fost restituite.

Comisia informează celelalte state membre în legătură cu acestea.

Secțiunea 3

Nereguli și dovada regularității operațiunii

Articolul 378

(1)   Fără a aduce atingere articolului 215 din cod, în cazul în care transportul nu se prezintă la biroul de destinație și locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula nu poate fi stabilit, se consideră că respectiva infracțiune sau neregulă s-a săvârșit:

în statul membru căruia îi aparține biroul de plecare

sau

în statul membru căruia îi aparține biroul de tranzit de la punctul de intrare în Comunitate, căruia i s-a trimis un aviz de tranzit,

cu condiția ca în perioada prevăzută la articolul 379 alineatul (2) să se facă, față de autoritățile vamale, dovada conformității operațiunii de tranzit sau a locului în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula.

(2)   În cazul în care nu se prezintă o astfel de dovadă și se consideră astfel că respectiva infracțiune sau neregulă s-a săvârșit în statul membru de plecare sau în statul membru de intrare în conformitate cu dispozițiile de la primul paragraf a doua liniuță, drepturile și celelalte impuneri aferente mărfurilor respective se percep de către acest stat membru în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale.

(3)   Dacă înainte de expirarea perioadei de trei ani de la data înregistrării declarației T1 se stabilește statul membru în care s-a săvârșit de fapt respectiva infracțiune sau neregulă, acel stat membru, în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale, recuperează drepturile și alte impuneri (cu excepția celor percepute în conformitate cu al doilea paragraf, drept resurse proprii ale Comunității) pentru mărfurile respective. În acest caz, după ce se face proba recuperării, drepturile și alte impuneri percepute inițial (cu excepția celor percepute ca resurse proprii ale Comunității) sunt rambursate.

(4)   Garanția în baza căreia se desfășoară operațiunea de tranzit nu se eliberează decât la încheierea perioadei de trei ani menționate mai sus sau decât după ce se efectuează plata drepturilor și a altor impuneri aplicabile în statele membre în care s-a săvârșit respectiva infracțiune sau neregulă.

Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a depista orice infracțiune sau neregulă și să le sancționeze în mod eficient.

Articolul 379

(1)   În cazul în care un transport de mărfuri nu a fost prezentat la biroul de destinație și nu se poate stabili locul în care s-a comis infracțiunea sau neregula, biroul de plecare îi notifică acest lucru principalului obligat cât mai curând posibil și în orice caz înainte de sfârșitul celei de-a unsprezecea luni de la data înregistrării declarației de tranzit comunitar.

(2)   Notificarea menționată la alineatul (1) precizează în special termenul în care trebuie să se furnizeze biroului de plecare, în fața autorităților vamale, proba regularității operațiunii de tranzit sau a locului în care s-a săvârșit în realitate infracțiunea sau neregula. Acest termen este de trei luni de la data notificării menționate la alineatul (1). Dacă dovada respectivă nu se face până la încheierea acestui termen, statul membru competent întreprinde măsuri pentru a recupera drepturile și alte impuneri datorate. În cazul în care acest stat membru nu este cel în care se află biroul de plecare, acesta din urmă informează imediat respectivul stat membru.

Articolul 380

Dovada regularității unei operațiuni de tranzit în sensul articolului 378 alineatul (1) se face față de autoritățile vamale în special:

(a)

prin întocmirea unui document certificat de către autoritățile vamale, prin care se stabilește că mărfurile respective au fost prezentate la biroul de destinație sau, în cazul în care se aplică dispozițiile articolului 406, către destinatarul agreat. Acest document trebuie să cuprindă suficiente informații care să permită identificarea respectivelor mărfuri

sau

(b)

prin prezentarea unui document vamal de introducere în consum eliberat de o țară terță sau printr-o copie sau o fotocopie; această copie sau fotocopie trebuie certificată pentru conformitate de către organismul care a vizat documentul original, fie de către autoritățile țării terțe relevante, fie de către autoritățile unuia dintre statele membre. Documentul trebuie să cuprindă suficiente informații care să permită identificarea mărfurilor în cauză.

CAPITOLUL 5

Tranzit comunitar intern

Articolul 381

(1)   Toate mărfurile care urmează să circule sub regim de tranzit comunitar intern trebuie să facă obiectul unei declarații T2. Declarația T2 reprezintă o declarație pe un formular corespunzător modelului din anexele 31-34, folosit conform instrucțiunilor din anexa 37.

(2)   Capitolul 4 se aplică mutatis mutandis regimului de tranzit comunitar intern.

CAPITOLUL 6

Dispoziții comune capitolelor 4 și 5

Articolul 382

(1)   În cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri care trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar intern, se pot anexa formulare suplimentare care poartă sigla „T1 bis”, respectiv „T2 bis” anexate unui singur formular de declarație de tranzit comunitar.

În acest caz, sigla „T” se înscrie în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formularul respectiv; spațiul gol de după sigla „T” se barează; în plus, casetele 32 „Articol nr.”, 33 „Codul mărfurilor”, 35 „Greutatea brută (kg)”, 38 „Greutatea netă (kg)” și 44 „Informații suplimentare, documente prezentate, certificate și autorizații” se anulează. O referire la numerele de ordine ale documentelor suplimentare care poartă sigla „T bis” și ale documentelor suplimentare purtând sigla „T2 bis” se înscriu în caseta 31 „Colete și descrierea mărfurilor” de pe formularul de declarație de tranzit comunitar utilizat.

(2)   În cazul în care una dintre siglele „T”, „T1 bis” sau „T2”, „T2 bis” a fost omisă din subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a formularului folosit sau în cazul în care, în situația transporturilor care cuprind atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar intern, nu se respectă dispozițiile alineatului (1) și ale articolului 383, mărfurile transportate în baza acestor documente se consideră a circula sub regim de tranzit comunitar extern.

Cu toate acestea, pentru aplicarea drepturilor de export sau a măsurilor prevăzute cu privire la exporturi în cadrul politicii comerciale comune, se consideră că astfel de mărfuri circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

Articolul 383

În cazul transporturilor incluzând atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât și sub regim de tranzit comunitar intern, se întocmesc liste de încărcătură separate care se pot anexa unui singur formular de declarație de tranzit comunitar.

În acest caz, sigla „T” se înscrie în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a respectivului formular; spațiul gol de după sigla „T” se barează; în plus, casetele 15 „Țara de expediție/exportatoare”, 32 „Articol nr.”, 33, „Codul mărfii”, 35 „Greutatea brută (kg)”, 38 „Greutatea netă (kg)” și, după caz, 44 „Informații suplimentare, documente prezentate, certificate și autorizații” se anulează. Se face o referire la numerele de ordine ale listelor de încărcătură cu privire la fiecare tip de marfă în caseta 31 „Colete și descrierea mărfurilor” a formularului utilizat.

Articolul 384

Dacă este cazul, autoritățile vamale ale statelor membre își comunică una alteia toate constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale și informațiile referitoare la operațiunile de transport efectuate sub regim de tranzit comunitar, precum și la infracțiunile și neregulile cu privire la acest regim.

Articolul 385

Declarațiile de tranzit și documentele se întocmesc într-una dintre limbile oficiale ale Comunității acceptată de autoritățile vamale ale statului membru de plecare. Această dispoziție nu se aplică în cazul titlurilor de garanție forfetară.

Dacă este necesar, autoritățile vamale ale altui stat membru în care trebuie prezentate declarațiile și documentele pot solicita o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat membru.

Limba folosită pentru întocmirea certificatului de garanție se stabilește de către autoritățile vamale ale statului membru căruia îi aparține biroul de garanție.

Limba care se folosește pentru întocmirea certificatului de dispensă de garanție se stabilește de către autoritățile vamale ale statului membru în care se acordă dispensa de garanție.

Articolul 386

(1)   Hârtia folosită pentru formularele de liste de încărcătură, avize de tranzit și recipise este finisată pentru scris și cântărește cel puțin 40 g/m2și trebuie să fie suficient de rezistentă astfel încât să nu se rupă sau șifoneze cu ușurință în cursul folosirii normale.

(2)   Hârtia folosită pentru titlurile de garanție forfetară este fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 55 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele fețe un fond de culoare roșie ghioșat, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(3)   Hârtia folosită pentru formularele certificatelor de cauțiune și certificatelor de dispensă de garanție este fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 100 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele fețe un fond ghioșat, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice. Această imprimare este:

verde pentru certificatele de cauțiune;

albastru deschis pentru certificatele de dispensă de garanție.

(4)   Hârtia menționată la alineatele (1), (2) și (3) este albă, cu excepția celei pentru listele de încărcătură specificate la articolul 341 alineatul (2), pentru care alegerea culorii se lasă la latitudinea persoanelor interesate.

Articolul 387

Formatul formularelor este de:

(a)

210 × 297 mm pentru lista de încărcătură, fiind admisă o toleranță maximă în lungime între –5 și +8 mm;

(b)

210 × 148 mm pentru avizul de tranzit, certificatele de garanție și certificatele de dispensă de garanție;

(c)

148 × 105 mm pentru recipisă și pentru titlurile de garanție forfetară.

Articolul 388

(1)   Certificatele de garanție forfetară trebuie să includă numele și adresa imprimeriei sau o siglă care să permită identificarea acesteia. Fiecare certificat de garanție forfetară are un număr de serie pentru a-l individualiza.

(2)   Statelor membre le revine răspunderea de a tipări sau de a dispune tipărirea certificatelor de cauțiune și a certificatelor de dispensă de garanție. Fiecare certificat are un număr de ordine în scopul identificării.

(3)   Formularele de certificat de cauțiune, de certificat de dispensă de garanție, precum și titlurile de garanție forfetară se completează folosind o mașină de scris sau alt procedeu mecanografic sau similar.

(4)   Listele de încărcătură, avizele de tranzit și recipisele se pot completa folosind o mașină de scris sau alt procedeu mecanografic sau similar ori citeț de mână; în acest ultim caz ele se completează cu cerneală și litere mari de tipar.

(5)   Formularele nu trebuie să conțină ștersături sau rectificări. Corecturile se fac prin anularea cuvintelor scrise greșit și adăugarea, după caz, a datelor necesare. Corecturile se inițiază de către persoana care le face și sunt vizate în mod expres de către autoritățile vamale.

CAPITOLUL 7

Măsuri de simplificare

Secțiunea 1

Procedura simplificată de eliberare a documentului folosit pentru stabilirea caracterului comunitar al mărfurilor

Articolul 389

Fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor articolului 317 alineatul (4), autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare „expeditor agreat”, care satisface condițiile stabilite la articolul 390 și care înțelege să justifice caracterul comunitar al mărfurilor prin intermediul unui document T2L în conformitate cu dispozițiile articolului 315 alineatul (1) ori prin intermediul unuia dintre documentele prevăzute la articolul 317, denumite în continuare „documente comerciale” și a folosi documentele respective fără a trebui să le prezinte pentru vizare autorităților vamale ale statului membru de plecare.

Articolul 390

(1)   Autorizația prevăzută la articolul 389 se acordă doar persoanelor:

(a)

care expediază mărfuri în mod frecvent;

(b)

ale căror evidențe permit autorităților vamale să le verifice operațiunile;

(c)

care nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale.

(2)   Autoritățile vamale pot anula autorizația în cazul în care un expeditor agreat nu mai îndeplinește condițiile stabilite la primul alineat sau nu respectă cerințele prevăzute în prezenta secțiune sau în autorizație.

Articolul 391

(1)   Autorizația eliberată de autoritățile vamale trebuie să precizeze în special:

(a)

biroul abilitat să autentifice în prealabil formularele folosite pentru întocmirea documentelor necesare în sensul articolului 392 alineatul (1) litera (a);

(b)

condițiile în care expeditorul agreat trebuie să justifice utilizarea formularelor.

(2)   Autoritățile competente precizează termenul și modul în care expeditorul agreat trebuie să informeze biroul competent astfel ca acesta din urmă să efectueze un eventual control înainte de plecarea mărfurilor.

Articolul 392

(1)   Autorizația stipulează că rubrica C „Biroul de plecare” de pe fața formularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L și, după caz, a documentului sau documentelor T2L bis sau a feței documentelor comerciale trebuie:

(a)

să fie ștampilate în prealabil cu ștampila biroului menționat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) și să fie semnat de un funcționar al biroului respectiv

sau

(b)

să fie ștampilate de expeditorul agreat cu o ștampilă metalică specială aprobată de autoritățile vamale în conformitate cu modelul din anexa 62; desenul ștampilei putând fi preimprimat pe formulare în cazul în care imprimarea se încredințează unei imprimerii aprobate în acest scop.

(2)   Cel târziu la data expedierii mărfurilor, expeditorul agreat completează și semnează formularul. De asemenea, el înscrie în caseta rezervată controlului de către biroul de plecare de pe documentul T2L sau într-un spațiu ușor de identificat de pe un document comercial utilizat numele biroului vamal competent, data completării documentului și una dintre următoarele expresii:

Procedimiento simplificado,

Forenklet fremgangsmåde,

Vereinfachtes Verfahren,

Απλουστευμένη διδικασία,

Simplified procedure,

Procédure simplifée,

Procedura semplificata,

Vereenvoudigde regeling,

Procedimento simplificado.

(3)   Formularul completat, purtând expresia prevăzută la alineatul (2) și semnat de expeditorul agreat, este echivalentul unui document care certifică caracterul comunitar al mărfurilor.

Articolul 393

(1)   Autoritățile vamale pot autoriza expeditorul agreat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale folosite care prezintă ștampila specială menționată în anexa 62 și care sunt întocmite printr-un sistem de prelucrare informatică sau automată a datelor. Această autorizație se acordă cu condiția ca expeditorul agreat să fi dat autorității respective un angajament scris prin care își asumă răspunderea pentru consecințele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L sau a documentelor comerciale eliberate pe care este aplicată ștampila specială.

(2)   Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) conțin, în locul semnăturii expeditorului agreat, una dintre următoarele expresii:

Dispensa de firma,

Fritaget for underskrift,

Freistellung von der Unterschriftsleistung,

Δεν απαιτείται υπογραφή,

Signature waived,

Dispense de signature,

Dispensa dalla firma,

Van ondertekening vrijgesteld,

Dispensada a assinatura.

Articolul 394

Expeditorul agreat face o copie după fiecare document T2L sau după fiecare document comercial eliberat în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni. Autoritățile vamale stabilesc modalitățile prin care copia documentului se prezintă în scop de control și se păstrează cel puțin doi ani.

Articolul 395

(1)   Expeditorul agreat are obligația:

(a)

de a respecta dispozițiile prevăzute în prezenta secțiune și în autorizație;

(b)

de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranță a ștampilei speciale sau a formularelor imprimate cu ștampila biroului menționat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) sau a ștampilei speciale.

(2)   În cazul în care o persoană folosește în mod abuziv formularele utilizate pentru întocmirea documentelor T2L sau a documentelor comerciale ștampilate în prealabil cu ștampila biroului menționat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) sau cu ștampila specială, expeditorul agreat are obligația, fără a aduce atingere oricărei proceduri penale, de a plăti drepturile și alte impuneri neachitate în orice stat membru drept consecință a unei astfel de utilizări abuzive, cu excepția cazului în care poate face dovada în fața autorităților vamale care l-au agreat că a luat măsurile care îi revin în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) litera (b).

Articolul 396

Autoritățile vamale ale statului membru de expediție pot exclude de la facilitățile prevăzute în prezenta secțiune anumite categorii și mișcări de mărfuri.

Secțiunea 2

Simplificarea formalităților de tranzit ce trebuie îndeplinite la birourile de plecare și de destinație

Articolul 397

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalitățile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni.

Cu toate acestea, prezenta secțiune nu se aplică mărfurilor cărora li se aplică articolele 463-470.

Subsecțiunea 1

Formalități la biroul de plecare

Articolul 398

Autoritățile vamale a fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 399 și care intenționează să desfășoare operațiuni de tranzit comunitar (denumit în continuare „expeditor agreat”) să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile, nici declarația de tranzit comunitar cu privire la aceste mărfuri.

Articolul 399

(1)   Autorizația menționată la articolul 398 se acordă numai persoanelor:

(a)

care efectuează frecvent transporturi de mărfuri;

(b)

ale căror evidențe permit autorităților vamale să le verifice operațiunile;

(c)

care, în cazul în care se cere o garanție sub regimul de tranzit comunitar, constituie o garanție globală și

(d)

care nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale.

(2)   Autoritățile vamale pot revoca autorizația în cazul în care expeditorul agreat nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (1) sau nu respectă obligațiile stipulate în prezenta subsecțiune sau în autorizație.

Articolul 400

Autorizația eliberată de către autoritățile vamale trebuie să precizeze în mod special:

(a)

biroul sau birourile competente în calitate de birouri de plecare pentru transporturile de efectuat;

(b)

termenul și modul în care expeditorul agreat informează biroul de plecare în legătură cu transporturile care urmează a se efectua, pentru ca biroul să poată realiza controalele necesare înainte de plecarea mărfurilor;

(c)

termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație;

(d)

măsurile de identificare ce urmează a se lua. În acest scop, autoritățile vamale pot stipula ca mijloacele de transport sau coletele să fie prevăzute cu sigilii speciale, acceptate de autoritățile vamale și aplicate de către expeditorul agreat.

Articolul 401

(1)   În autorizație se menționează că rubrica rezervată pentru biroul de plecare de pe fața formularului de declarație de tranzit comunitar trebuie:

(a)

ștampilată în prealabil cu ștampila biroului de plecare și semnată de un funcționar al acestui birou

sau

(b)

ștampilată de către expeditorul agreat cu ștampila specială de metal, aprobată de autoritățile vamale și în conformitate cu modelul din anexa 62. Desenul ștampilei poate fi preimprimat pe formulare în cazul în care tipărirea se încredințează unei imprimerii aprobate în acest scop.

Expeditorul agreat completează această casetă indicând data expediției mărfurilor și atribuie un număr declarației în conformitate cu normele stabilite în acest sens în autorizație.

(2)   Autoritățile vamale pot stipula utilizarea unui formular care să aibă o siglă distinctivă drept mijloc de identificare.

Articolul 402

(1)   Cel târziu la data expedierii mărfurilor, expeditorul agreat înscrie pe fața exemplarelor 1 și 4 ale declarației de tranzit comunitar în caseta „Control efectuat de biroul de plecare” termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație, măsurile de identificare aplicate, precum și una dintre următoarele mențiuni:

Procedimiento simplificado,

Forenklet fremgangsmåde,

Vereinfachtes Verfahren,

Απλουστευμένη διαδικασία,

Simplified procedure,

Procédure simplifiée,

Procedura semplificata,

Vereenvoudigde regeling,

Procedimento simplificado.

(2)   După expediere, exemplarul 1 se trimite neîntârziat la biroul de plecare. Autoritățile vamale au dreptul să stipuleze în autorizație că exemplarul 1 trebuie trimis către biroul de plecare imediat după întocmirea declarației de tranzit comunitar. Celelalte exemplare însoțesc mărfurile în conformitate cu dispozițiile articolelor 341-380.

(3)   În cazul în care autoritățile vamale ale statului membru de plecare efectuează un control la plecarea unui transport, ele consemnează acest lucru în caseta „Control efectuat de biroul de plecare” pe fața exemplarelor 1 și 4 ale declarației de tranzit comunitar.

Articolul 403

Declarația de tranzit comunitar, completată corect și purtând indicațiile prevăzute la articolul 402 alineatul (1) este echivalentul unui document de tranzit comunitar extern sau intern, după caz, iar expeditorul agreat care semnează declarația este principalul obligat.

Articolul 404

(1)   Autoritățile vamale pot autoriza expeditorul agreat să nu semneze declarațiile de tranzit comunitar care au ștampila specială prevăzută în anexa 62 și întocmite prin folosirea unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație se eliberează cu condiția ca expeditorul agreat să fi prezentat în prealabil acestor autorități un angajament scris din care să rezulte că este principalul obligat pentru toate operațiunile de tranzit comunitar desfășurate pe baza documentelor ce poartă ștampila specială.

(2)   Documentele de tranzit comunitar întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) conțin, în caseta rezervată pentru semnătura principalului obligat, una dintre următoarele mențiuni:

Dispensa de firma,

Fritaget for underskrift,

Freistellung von der Unterschriftsleistung,

Δεν απαιτείται υπογραφή,

Signature waived,

Dispense de signature,

Dispensa dalla firma,

Van ondertekening vrijgesteld,

Dispensada a assinatura.

Articolul 405

(1)   Expeditorul agreat trebuie:

(a)

să respecte dispozițiile prezentei subsecțiune și din autorizație și

(b)

să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranță a ștampilei speciale sau a formularelor imprimate cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială.

(2)   În cazul în care o persoană folosește în mod abuziv formularele ștampilate anterior cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială, fără a aduce atingere procedurilor penale, expeditorul agreat are obligația de a plăti drepturile și a alte impuneri plătibile într-un anume stat membru drept consecință a folosirii abuzive, cu excepția cazului în care poate face dovada în fața autorităților vamale de care a fost autorizat că a luat măsurile care îi revin în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) litera (b).

Subsecțiunea 2

Formalități la biroul de destinație

Articolul 406

(1)   Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot admite ca mărfurile transportate sub regim de tranzit comunitar să nu fie prezentate la biroul de destinație în cazul în care mărfurile sunt destinate unei persoane (denumită în continuare „destinatar agreat”) care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 407, autorizată anterior de către autoritățile vamale ale statului membru căruia îi aparține biroul de destinație.

(2)   În cazul menționat la alineatul (1), principalul obligat își va fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 96 alineatul (1) litera (a) din cod atunci când exemplarele documentelor de tranzit comunitar care au însoțit transportul, precum și mărfurile intacte, se livrează în termenul prevăzut către destinatarul agreat la adresa sa sau în locul specificat în autorizație, cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare.

(3)   La cererea transportatorului, destinatarul agreat eliberează o recipisă pentru fiecare transport livrat în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), declarând că documentul și mărfurile i-au fost livrate.

Articolul 407

(1)   Autorizația prevăzută la articolul 406 se acordă numai persoanelor:

(a)

care primesc frecvent transporturi de mărfuri în regim de tranzit comunitar;

(b)

ale căror evidențe permit autorităților vamale să le verifice operațiunile;

(c)

care nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale.

(2)   Autoritățile vamale pot revoca autorizația în cazul în care destinatarul agreat nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la primul alineat sau nu respectă condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau în autorizație.

Articolul 408

(1)   Autorizația care urmează a fi eliberată de autoritățile vamale trebuie să precizeze în special:

(a)

biroul sau birourile competente a acționa ca birouri de destinație pentru transporturile pe care le primește destinatarul agreat;

(b)

termenul și modul în care destinatarul agreat urmează a informa biroul de destinație în legătură cu sosirea mărfurilor, pentru ca respectivul birou să poată efectua un eventual control la sosirea mărfurilor.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 410, autoritățile vamale precizează în autorizație dacă destinatarul agreat poate dispune de mărfuri de îndată ce le-a primit fără vreo intervenție din partea biroului de destinație.

Articolul 409

(1)   Pentru transporturile care sosesc la sediile sale sau în locurile specificate în autorizație, destinatarul agreat:

(a)

informează de îndată biroul de destinație, în conformitate cu procedura specificată în autorizație, cu privire la orice cantități suplimentare, lipsuri, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;

(b)

trimite neîntârziat către biroul de destinație exemplarele documentului de tranzit comunitar care au însoțit transportul, specificând data sosirii și starea sigiliilor aplicate.

(2)   Biroul de destinație înscrie datele pe exemplarele documentului de tranzit comunitar.

Subsecțiunea 3

Alte dispoziții

Articolul 410

Autoritățile vamale ale statului membru de plecare sau de destinație pot exclude anumite categorii de mărfuri de la facilitățile prevăzute la articolele 398 și 406.

Articolul 411

(1)   În cazul în care scutirea de prezentarea declarației de tranzit comunitar la biroul de plecare se aplică mărfurilor care urmează a se expedia sub acoperirea unei scrisori de trăsură CIM sau a unui buletin de expediere TR, în conformitate cu articolele 413-442, autoritățile vamale stabilesc măsurile necesare pentru a garanta că exemplarele 1,2 și 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 2, 2A și 3B ale buletinului de expediere TR sunt prevăzute cu sigla „T1” sau „T2”, după caz.

(2)   În cazul în care mărfurile transportate în temeiul articolelor 413-442 sunt destinate unui destinatar agreat, autoritățile vamale pot stabili ca, prin derogare de la dispozițiile articolului 406 alineatul (1) litera (b), exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere TR să fie livrate direct de către compania de cale ferată sau de către transportator biroului de destinație.

Secțiunea 3

Simplificarea formalităților pentru mărfurile transportate pe calea ferată

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale privind transportul pe calea ferată

Articolul 412

Articolul 352 nu se aplică transportului de mărfuri pe calea ferată.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 352 alineatul (2), mai trebuie prezentat un buletin de tranzit, evidențele păstrate de societățile de cale ferată țin locul unor astfel de buletine.

Articolul 413

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalitățile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu articolul 414-425, 441 și 442 pentru transportul de mărfuri de către societăți de cale ferată sub acoperirea unei „scrisori de trăsură CIM și coletărie rapidă” denumită în continuare „scrisoare de trăsură CIM”.

Articolul 414

Scrisoarea de trăsură CIM este echivalentă cu:

(a)

o declarație sau document T1 pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar extern;

(b)

o declarație sau document T2 pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

Articolul 415

Societatea de cale ferată a fiecărui stat membru pune toate evidențele deținute într-unul sau mai multe centre contabile la dispoziția autorităților vamale ale țării lor în scopul verificării.

Articolul 416

(1)   Societatea de cale ferată care acceptă mărfurile pentru transport însoțite de o scrisoare de trăsură CIM servind ca declarație sau document T1 sau T2 este principalul obligat pentru o asemenea operațiune.

(2)   Societatea de cale ferată a statului membru prin teritoriul căruia mărfurile intră pe teritoriul comunitar este principalul obligat pentru operațiuni cu privire la mărfurile acceptate pentru transport de către căile ferate ale unei țări terțe.

Articolul 417

Societățile de cale ferată asigură condiții pentru ca mărfurile transportate sub regim de tranzit comunitar să fie identificate prin etichete pe care este imprimată o pictogramă al cărui model figurează în anexa 58.

Etichetele se aplică pe scrisoarea de trăsură CIM, precum și pe vagon în cazul unei încărcături complete sau, în alte cazuri, pe colet sau colete.

Articolul 418

În cazul în care contractul de transport se rectifică astfel încât:

o operațiune de transport care urma a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunității se încheie în interiorul acestuia;

o operațiune de transport care urma a se încheia în interiorul teritoriului vamal al Comunității se încheie în afara acestuia,

societățile de cale ferată nu procedează la executarea contractului modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.

În toate celelalte cazuri societățile de cale ferată execută contractul modificat; ele informează neîntârziat biroul de plecare în legătură cu modificarea făcută.

Articolul 419

(1)   Scrisoarea de trăsură CIM se prezintă la biroul de plecare în cazul unei operațiuni de transport la care se aplică regimul de tranzit comunitar și care începe și urmează a se încheia în interiorul teritoriului vamal al Comunității.

(2)   Biroul de plecare înscrie citeț în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 1, 2 și 3 ale scrisorii de trăsură CIM:

sigla „T1”, în cazul în care mărfurile circulă sub regimul de tranzit comunitar extern;

sigla „T2”, „T2 ES” sau „T2 PT”, după caz, în cazul în care mărfurile circulă sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 311 litera (b) sau cu articolul 165 din cod.

Sigla „T2”, „T2 ES” sau „T2 PT” se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului de plecare.

(3)   Toate exemplarele scrisorii de trăsură CIM se înapoiază persoanei interesate.

(4)   Mărfurile menționate la articolul 311 litera (a) se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern pe tot parcursul transportului de la stația comunitară de plecare până la stația de destinație de pe teritoriul vamal al Comunității, în conformitate cu măsurile stabilite de fiecare stat membru, fără prezentarea la biroul de plecare a scrisorii de trăsură CIM referitoare la mărfuri și fără aplicarea etichetelor prevăzute la articolul 417. Totuși, această scutire nu se aplică scrisorilor de trăsură CIM întocmite pentru mărfurile care intră sub incidența dispozițiilor articolelor 463-470.

(5)   Pentru mărfurile menționate la alineatul (2) biroul vamal pentru stația de destinație servește drept birou de destinație. Dacă totuși mărfurile sunt puse în liberă circulație sau plasate sub alt regim vamal la o stație intermediară, biroul care răspunde de stația respectivă servește ca birou de destinație.

La biroul de destinație nu sunt necesare formalități referitoare la mărfurile menționate la articolul 311 litera (a).

(6)   În scopul verificării menționate la articolul 415, în țara de destinație, societățile de cale ferată pun toate scrisorile de trăsură CIM pentru operațiunile de transport menționate la alineatul (4) la dispoziția autorităților vamale, în conformitate cu dispozițiile definite de comun acord cu aceste autorități.

(7)   Atunci când mărfurile comunitare se transportă pe calea ferată de la un punct dintr-un stat membru până la un punct din alt stat membru cu tranzitarea unei alte terțe țări decât o țară AELS, se aplică regimul de tranzit comunitar intern. În acest caz, dispozițiile alineatelor (4), (5) al doilea paragraf și ale alineatului (6) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 420

De regulă și ținându-se seama de măsurile de identificare aplicate de societățile de cale ferată, biroul de plecare nu sigilează mijloacele de transport sau coletele.

Articolul 421

(1)   În cazurile menționate la articolul 419 alineatul (5) primul paragraf, societatea de cale ferată a statului membru căruia îi aparține biroul de destinație prezintă acestuia din urmă exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de trăsură CIM.

(2)   Biroul de destinație restituie imediat exemplarul 2 societății de cale ferată după ce o ștampilează și reține exemplarul 3.

Articolul 422

(1)   Articolele 419 și 420 se aplică operațiunii de transport care începe pe teritoriul vamal al Comunității și se încheie în afara sa.

(2)   Biroul vamal pentru stația de frontieră prin care mărfurile în tranzit părăsesc teritoriul vamal al Comunității servește drept birou de destinație.

(3)   Nu este nevoie de îndeplinirea nici unei formalități la biroul de destinație.

Articolul 423

(1)   În cazul în care operațiunea de transport începe în afara teritoriului vamal al Comunității și urmează a se încheia în interiorul său, biroul vamal pentru stația de frontieră prin care mărfurile pătrund pe teritoriul vamal al Comunității servește drept birou de plecare.

Nu este necesară îndeplinirea nici unei formalități la biroul de destinație.

(2)   Biroul vamal pentru stația de destinație servește drept birou de destinație. Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile sunt puse în liberă circulație sau sunt plasate sub alt regim vamal la stația intermediară, biroul vamal pentru stația respectivă servește drept birou de destinație.

Formalitățile prevăzute la articolul 421 se îndeplinesc la biroul de destinație.

Articolul 424

(1)   În cazul în care operațiunea de transport începe și urmează a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunității, birourile vamale care servesc drept birou de plecare și birou de destinație sunt cele menționate la articolele 423 alineatul (1), respectiv 422 alineatul (2).

(2)   Nu este necesară îndeplinirea de formalități la biroul de destinație.

Articolul 425

Mărfurile care se transportă în conformitate cu dispozițiile articolului 423 alineatul (1) sau 424 alineatul (1) se consideră ca circulând în regim de tranzit comunitar extern, cu excepția cazului în care caracterul comunitar al mărfurilor este stabilit în conformitate cu dispozițiile articolelor 313-340.

Subsecțiunea 2

Dispoziții privind mărfurile transportate în containere mari

Articolul 426

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalitățile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu dispozițiile articolelor 427-442 pentru transporturile de mărfuri pe care societățile de cale ferată le efectuează în containere mari prin intermediul întreprinderilor de transport sub acoperirea buletinelor de expediere, numite în sensul prezentului titlu, „buletin de expediere TR”. Astfel de operațiuni pot include trimiterea transporturilor de mărfuri prin intermediul altor moduri de transport decât calea ferată, către stația de cale ferată de plecare situată în țara de expediție și de la stația de cale ferată de destinație din țara de destinație, precum și orice transport maritim pe itinerarul între aceste două stații.

Articolul 427

În sensul articolelor 426-442, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

1.

„întreprindere de transport”: o întreprindere constituită de către societățile de cale ferată sub formă de societate la care acestea sunt asociate, o astfel de întreprindere fiind constituită în scopul transportării de mărfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR;

2.

„container mare”: un container în sensul articolului 670 litera (g):

proiectat astfel încât să poată fi sigilat în cazul în care dispozițiile articolului 435 prevăd acest lucru și

având dimensiunile de așa natură încât suprafața delimitată de cele patru unghiuri externe să nu fie mai mică de 7 m2;

3.

„buletin de expediere TR”: documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizează transportarea unuia sau mai multor containere de la un expeditor către un destinatar prin transport internațional. Buletinul de expediere TR este prevăzut în colțul din dreapta sus cu un număr de serie cu ajutorul căruia poate fi identificat. Acest număr de serie este alcătuit din opt cifre precedate de literele TR.

Buletinul de expediere TR este alcătuit din următoarele exemplare, prezentate în ordinea numerotării lor:

— 1:

exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

— 2:

exemplar pentru reprezentantul național al întreprinderii de transport la stația de destinație;

— 3A:

exemplar pentru vamă;

— 3B:

exemplar pentru destinatar;

— 4:

exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

— 5:

exemplar pentru reprezentantul național al întreprinderii de transport la stația de plecare;

— 6:

exemplar pentru expeditor.

Cu excepția exemplarului 3A, fiecare exemplar al buletinului de expediere TR prezintă o bandă verde lată de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.

4.

„lista de containere mari” denumită în continuare „listă”: documentul anexat unui buletin de expediere TR din care face parte integrantă, care servește pentru a descrie expediția unui număr de containere mari de la o singură stație de plecare către o singură stație de destinație, stații la care se îndeplinesc formalități vamale.

Lista se întocmește în același număr de exemplare ca și buletinul de expediere TR la care se referă.

Numărul de liste se precizează caseta rezervată indicării numărului de liste din colțul din dreapta sus al buletinului de expediere TR.

De asemenea, numărul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în colțul din dreapta sus al fiecărei liste.

Articolul 428

Buletinul de expediere TR folosit de către întreprinderea de transport este echivalent cu:

(a)

declarația sau documentul T1, după caz, pentru mărfuri care circulă sub regimul de tranzit comunitar extern;

(b)

declarația sau documentul T2, după caz, pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

Articolul 429

(1)   În fiecare stat membru, întreprinderea de transport pune la dispoziția autorităților vamale în scop de verificare, prin intermediul reprezentantului sau reprezentanților săi naționali, evidențele deținute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului sau reprezentanților săi naționali.

(2)   La solicitarea autorităților vamale, întreprinderea de transport ori reprezentantul sau reprezentanții săi naționali le comunică acestora de îndată orice document, evidență contabilă sau informație referitoare la transporturi desfășurate sau în curs de desfășurare pe care autoritățile consideră că trebuie să le analizeze.

(3)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 428, buletinele de expediere se tratează ca echivalente ale declarațiilor sau documentelor T1 sau T2, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau reprezentanții săi naționali:

(a)

informează biroul vamal de destinație în legătură cu orice buletin de transfer a cărui exemplar 1 i-a fost trimis fără viză vamală;

(b)

informează biroul vamal de plecare în legătură cu orice buletin de expediere TR a cărui exemplar 1 nu i-a fost restituit și în legătură cu care nu poate stabili dacă transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinație sau dacă a fost exportat de pe teritoriul vamal al Comunității către o țară terță în conformitate cu dispozițiile articolului 437.

Articolul 430

(1)   În cazul transporturilor prevăzute la articolul 426 și acceptate de către întreprinderea de transport dintr-un stat membru, societatea de cale ferată a statului membru respectiv devine principal obligat.

(2)   În cazul transporturilor menționate la articolul 426 și acceptate de întreprinderea de transport dintr-o țară terță, societatea de cale ferată a statului membru prin care mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunității devine principal obligat.

Articolul 431

Dacă trebuie îndeplinite formalități vamale în timpul transportului prin alte mijloace decât cel pe calea ferată către stația de plecare sau de la stația de destinație, atunci fiecare buletin de expediere TR acoperă un singur container mare.

Articolul 432

Întreprinderea de transport asigură condițiile necesare ca transporturile efectuate sub regimul de tranzit comunitar să fie identificate prin etichete prevăzute cu pictograme al căror model figurează în anexa 58. Eticheta se aplică pe buletinul de expediere TR și pe containerul mare sau containerele respective.

Articolul 433

În caz de modificare a contractului de transport în vederea încheierii:

în interiorul teritoriului vamal al Comunității a unui transport care urma să se încheie în afara acestuia;

în afara teritoriului vamal al Comunității a unui transport care urma să se încheie în interiorul acestuia,

întreprinderea de transport nu execută contractul modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.

În toate celelalte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat; ea informează de îndată biroul de plecare în legătură cu orice modificare intervenită.

Articolul 434

(1)   În cazul în care un transport căruia i se aplică regimul de tranzit comunitar începe și se încheie în interiorul teritoriului vamal al Comunității, buletinul de expediere TR se prezintă la biroul de plecare.

(2)   Biroul de plecare aplică în mod vizibil în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR:

sigla „T1” în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar extern;

siglele „T2”, „T2 ES” sau „T2 PT”, după caz, în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 311 litera (b) și cu articolul 165 din cod.

Siglele „T2”, „T2 ES” sau „T2 PT” se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului de plecare.

(3)   În cazul în care buletinul de expediere TR se referă atât la containerele conținând mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât și la containere conținând mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu dispozițiile articolului 311 litera (b) și cu dispozițiile articolului 165 din cod, biroul de plecare consemnează în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR referiri separate la container(e), în funcție de tipul de mărfuri pe care îl conțin și înscrie siglele „T2”, „T2 ES”, respectiv „T2 PT”, alături de referirea la containerul sau containerele corespunzătoare.

(4)   În cazurile menționate la alineatul (3), când se folosesc liste de containere mari, se întocmesc liste separate pentru fiecare categorie de container și referirea la acestea se face prin menționarea numărului (numerelor) de ordine ale listei (listelor) în caseta rezervată vămii, pe exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR. Sigla „T1”, „T2”, „T2 ES” sau „T2 PT” se înscrie alături de numărul (numerele) de ordine ale listei (listelor) în funcție de categoria de containere la care se referă.

(5)   Toate exemplarele buletinului de expediere TR se înapoiază persoanei interesate.

(6)   Mărfurile menționate la articolul 311 litera (a) se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern pe toată durata transportului în conformitate cu dispozițiile stabilite de fiecare stat membru, fără prezentarea la biroul de plecare a buletinului de expediere TR cu privire la aceste mărfuri și fără aplicarea etichetelor menționate la articolul 432. Cu toate acestea, această scutire nu se aplică buletinului de expediere TR întocmit pentru mărfuri cărora li se aplică dispozițiile articolelor 463-470.

(7)   În ceea ce privește mărfurile menționate la alineatul (2) buletinul de expediere TR trebuie întocmit la biroul de destinație la care mărfurile fac obiectul unei declarații de punere în liberă circulație sau de plasare sub un alt regim vamal.

La biroul de destinație nu este necesară nici o formalitate cu privire la mărfurile menționate la articolul 311 litera (a).

(8)   În scopul controlului prevăzut la articolul 429, întreprinderea de transport din țara de destinație pune toate buletinele de expediere TR pentru operațiunile de tranzit menționate la alineatul (6) la dispoziția autorităților vamale în conformitate cu măsurile ce urmează a fi definite de comun acord cu autoritățile respective.

(9)   În cazul în care mărfurile comunitare se transportă pe calea ferată de la un punct dintr-un stat membru către un punct din alt stat membru cu tranzitarea unei țări terțe care nu este membră AELS se aplică regimul de tranzit comunitar intern. În acest caz, dispozițiile alineatelor (6) și (7) al doilea paragraf și (8) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 435

Identificarea mărfurilor se asigură în conformitate cu articolul 349. Cu toate acestea, biroul de plecare nu sigilează, de regulă, containerele mari în cazul în care măsurile de identificare se aplică de către societățile de cale ferată. Dacă se aplică sigilii, acest lucru se menționează în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 3A și 3B ale buletinului de expediere TR.

Articolul 436

(1)   În cazurile menționate la articolul 437 alineatul (7) primul paragraf, întreprinderea de transport prezintă exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere TR la biroul de destinație.

(2)   Biroul de destinație restituie neîntârziat exemplarele 1 și 2 întreprinderii de transport după ce le vizează și reține exemplarul 3A.

Articolul 437

(1)   În cazul în care un transport începe în interiorul teritoriului vamal al Comunității și urmează a se încheia în afara acestuia, se aplică dispozițiile articolelor 431 alineatele (1)-(5) și 435.

(2)   Biroul vamal de care ține stația de frontieră prin care transportul părăsește teritoriul vamal al Comunității servește drept birou de destinație.

(3)   La biroul de destinație nu este necesară îndeplinirea vreunei formalități.

Articolul 438

(1)   În cazul în care un transport începe în afara teritoriului vamal al Comunității și urmează a se încheia în interiorul acestuia, biroul vamal căruia de care ține stația de frontieră prin care intră mărfurile în Comunitate servește drept birou de plecare.

(2)   Biroul vamal la care se prezintă mărfurile servește drept birou de destinație.

Formalitățile prevăzute la articolul 436 se îndeplinesc la biroul de destinație.

Articolul 439

(1)   În cazul în care un transport începe și urmează a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunității, birourile vamale care servesc drept birou de plecare și birou de destinație sunt cele menționate la articolele 438 alineatul (1), respectiv 437 alineatul (2).

(2)   La birourile de plecare și de destinație nu este necesară îndeplinirea niciunei formalități.

Articolul 440

Mărfurile care fac obiectul unui transport menționat la articolul 438 alineatul (1) sau 439 alineatul (1) se consideră ca circulând sub regim de tranzit comunitar extern, cu excepția cazului în care caracterul comunitar al mărfurilor se stabilește în conformitate cu dispozițiile articolelor 313-340.

Subsecțiunea 3

Alte dispoziții

Articolul 441

(1)   Dispozițiile articolelor 341 alineatul (2) și 342-344 se aplică oricărei liste de încărcătură care însoțește scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. Numărul acestor liste se menționează în caseta rezervată datelor de identificare a documentelor de însoțire de pe scrisoarea de trăsură CIM sau de pe buletinul de expediere TR, după caz.

De asemenea, lista de încărcătură include numărul vagonului la care se referă scrisoarea de trăsură CIM sau, după caz, numărul containerului în care se află mărfurile.

(2)   În cazul transporturilor care încep pe teritoriul vamal al Comunității și cuprind atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern se întocmesc liste de încărcătură separate; în cazul transporturilor în containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR, astfel de liste separate se întocmesc pentru fiecare container mare care conține ambele categorii de mărfuri.

Numerele de ordine ale listelor de încărcătură referitoare la fiecare dintre cele două categorii de mărfuri se înscriu în caseta rezervată pentru descrierea mărfurilor de pe scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR, după caz.

(3)   În cazurile menționate la alineatele (1) și (2) și în scopul aplicării procedurilor prevăzute la articolele 413-442, listele de încărcătură care însoțesc scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR formează parte integrantă din acestea și produc aceleași efecte juridice.

Originalul acestor liste de încărcătură se ștampilează de către stația expeditoare.

Subsecțiunea 4

Domeniul de aplicare al procedurilor normale și al procedurilor simplificate

Articolul 442

(1)   În cazurile în care se aplică regimul de tranzit comunitar, dispozițiile articolelor 412-441 nu exclud posibilitatea utilizării procedurilor prevăzute la articolele 341-380, iar dispozițiile articolelor 415 și 417 sau 429 și 432 rămân în continuare aplicabile.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) se face o referire clară la documentul sau documentele de tranzit comunitar utilizat(e) în caseta rezervată pentru datele de identificare ale documentelor însoțitoare la data la care se întocmește scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. referirea cuprinde tipul de document, biroul emitent și numărul de înregistrare al fiecărui document utilizat.

De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1 și 2 ale buletinului de expediere TR se autentifică de către societatea de cale ferată care are în subordine ultima stație participantă la operațiunea de tranzit comunitar. Această societate vizează documentul după ce se asigură că transportul mărfurilor se efectuează sub acoperirea documentului sau documentelor de tranzit comunitar specificat(e).

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit comunitar se efectuează sub acoperirea unui buletin de expediere TR în conformitate cu articolele 426-44, scrisoarea de trăsură CIM folosită în cadrul acestei operațiuni se exclude din domeniul de aplicare al alineatelor (1) și (2) și al articolelor 413-425. Scrisoarea de trăsură CIM conține o referire clară la buletinul de expediere TR în caseta rezervată datelor de identificare ale documentelor însoțitoare. Această referire cuprinde mențiunea „Buletin de expediere TR” urmată de numărul de serie.

CAPITOLUL 8

Dispoziții speciale aplicabile anumitor moduri de transport

Secțiunea 1

Transportul pe calea aerului

Articolul 443

Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu cu privire la mărfurile transportate pe calea aerului numai dacă acestea se încarcă sau sunt transbordate pe un aeroport de pe teritoriul Comunității.

Articolul 444

(1)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 443, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe calea aerului de pe un aeroport de pe teritoriul Comunității, manifestul referitor la aceste mărfuri, al cărui conținut corespunde cu modelul prevăzut în apendicele 3 de la anexa 9 a Convenției privind Aviația Civilă Internațională, are valoarea unei declarații de tranzit comunitar.

(2)   În cazul în care transportul cuprinde atât mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar extern, cât și mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar intern, aceste mărfuri se trec pe manifeste separate.

(3)   Manifestul sau manifestele menționate la alineatele (1) și (2) trebuie să aibă o viză datată și semnată de către compania de transport aerian identificându-le drept declarație de tranzit comunitar și specificând statutul vamal al mărfurilor la care se raportează. Astfel completat(e) și semnat(e), manifestul sau manifestele au valoare de declarație T1 sau declarație T2, după caz.

Manifestul sau manifestele menționate la alineatele (1) și (2) trebuie să conțină următoarele:

numele companiei de transport aerian care transportă mărfurile;

numărul zborului;

data zborului;

numele aeroportului de încărcare (aeroportul de plecare) și de descărcare (aeroportul de destinație);

și pentru fiecare transport de mărfuri de pe manifest:

numărul scrisorii de trăsură pentru transport aerian,

numărul de colete;

descrierea sumară a mărfurilor sau, după caz, mențiunea „consolidat”, dacă este necesar (echivalent cu „grupaj”).

greutatea brută.

(4)   Compania de transport aerian care transportă mărfuri însoțite de manifestele menționate la alineatele (1)-(3) este principalul obligat pentru acest transport.

(5)   Cu excepția cazului în care compania de transport aerian are calitatea de expeditor agreat în sensul articolului 398, manifestele menționate la alineatele (1)-(3) se prezintă în cel puțin două exemplare autorităților vamale de pe aeroportul de plecare, care păstrează un exemplar.

Aceste autorități pot dispune, în scop de control, prezentarea tuturor scrisorilor de trăsură de transport aerian referitoare la transporturile cuprinse în manifeste.

(6)   Compania de transport aerian care transportă mărfurile informează autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație cu privire la numele aeroportului sau aeroporturilor de plecare.

Autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație pot renunța la această informație cu privire la compania de transport aerian pentru care, în special datorită naturii rutelor și a ariei geografice pe care le deservește, nu există motive de îndoială în legătură cu aeroportul sau aeroporturile de plecare.

(7)   Un exemplar al manifestelor prevăzute la alineatele (1)-(5) se prezintă autorităților vamale de pe aeroportul de destinație. Respectivele autorități rețin un exemplar din manifeste.

(8)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (7), în scop de control, autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație pot dispune prezentarea manifestelor referitoare la toate mărfurile descărcate pe aeroport.

Aceste autorități pot, de asemenea, solicita, în scop de control, prezentarea scrisorilor de trăsură de transport aerian referitoare la transporturile menționate pe manifest.

(9)   Autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație transmit lunar către autoritățile vamale ale fiecărui aeroport de plecare o listă întocmită de companiile de transport aerian cuprinzând manifestele menționate la alineatele (1)-(3) care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Această listă se autentifică de către autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație.

Descrierea fiecărui manifest în respectiva listă cuprinde următoarele informații:

numărul de referință al manifestului;

numele (care poate fi prescurtat) al companiei de transport aerian care a transportat mărfurile;

numărul zborului;

data zborului.

În condițiile pe care le stabilesc prin aranjamente bilaterale sau multilaterale, autoritățile vamale pot autoriza companiile de transport aerian să transmită, în conformitate cu dispozițiile primului paragraf, informații către autoritățile vamale ale fiecărui aeroport de plecare. Autoritățile vamale care acordă astfel de autorizații informează autoritățile vamale ale celorlalte state membre cu privire la aceasta.

În cazul în care se constată nereguli în legătură cu informațiile conținute de manifestele care apar pe lista respectivă, biroul de destinație informează biroul de plecare, referindu-se îndeosebi la scrisorile de trăsură pentru transport aerian aferente mărfurilor care au dat naștere acestor constatări.

(10)   La cererea companiilor de transport aerian interesate, autoritățile vamale ale statelor membre pot permite, prin aranjamente bilaterale sau multilaterale, utilizarea de proceduri simplificate de tranzit comunitar prin folosirea tehnicilor de schimb de date care funcționează între companiile aeriene în cauză, în locul utilizării manifestului prevăzut la alineatul (1).

(11)

(a)

În ceea ce privește companiile de transport aerian internaționale care au sediul sau un birou regional pe teritoriul vamal al Comunității și

care folosesc sisteme de schimb de date pentru transmiterea informațiilor între aeroporturile de plecare și de destinație de pe teritoriul respectiv și

care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (b),

regimul de tranzit comunitar descris la alineatele (1)-(9) se simplifică la cerere.

La primirea cererii, autoritățile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian notifică autoritățile vamale ale celorlalte state membre pe teritoriul cărora sunt situate aeroporturile de plecare și de destinație conectate prin sistemele de schimb de date.

Dacă nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale aprobă procedura simplificată prevăzută la litera (c) sub rezerva dispozițiilor articolului 97 alineatul (2) litera (a) din cod.

Această autorizație este valabilă în toate statele membre în cauză și se aplică numai operațiunilor de tranzit efectuate între aeroporturile menționate în autorizația menționată.

(b)

Procedura simplificată prevăzută la litera (c) se acordă numai companiilor aeriene:

care operează un număr considerabil de zboruri intracomunitare;

care expediază și primesc mărfuri în mod frecvent;

ale căror evidențe scrise sau computerizate permit autorităților vamale verificarea operațiunilor la plecare și la destinație;

care nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

care pun toate evidențele la dispoziția autorităților vamale;

care acceptă să fie pe deplin răspunzători în fața autorităților vamale asumându-și obligațiile și colaborând pentru soluționarea tuturor infracțiunilor și neregulilor.

(c)

Procedura simplificată se aplică după cum urmează:

compania de transport aerian păstrează dovada caracterului tuturor transporturilor în evidențele sale comerciale;

manifestul de la aeroportul de plecare care se transmite prin sistemele de schimb de date devine manifestul de la aeroportul de destinație;

compania de transport aerian precizează caracterul corespunzător T1, T2, TE (echivalent cu T2 ES), TP (echivalent cu T2 PT) și C (echivalent cu T2L) cu privire la fiecare articol de pe manifest;

regimul de tranzit comunitar se consideră încheiat când manifestul obținut prin schimb de date este pus la dispoziția autorităților vamale ale aeroportului de destinație și când mărfurile se prezintă acestora din urmă;

un exemplar tipărit al manifestului obținut prin schimb de date se prezintă la cererea autorităților vamale la aeroporturile de plecare și de destinație;

autoritățile vamale de pe aeroportul de plecare efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza unei analize a nivelului de expunere la riscuri;

autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza unei analize a nivelului de expunere la riscuri și, dacă este necesar, transmit detalii ale manifestelor primite prin schimb de date către autoritățile vamale de pe aeroportul de plecare în scopul verificării;

compania aeriană răspunde de identificarea și notificarea autorităților vamale în legătură cu orice infracțiune sau neregulă constatată pe aeroportul de destinație;

autoritățile vamale de pe aeroportul de destinație notifică în timp util autorităților vamale de pe aeroportul de plecare orice infracțiune sau neregulă;

aceste infracțiuni sau nereguli se pot soluționa în baza procedurilor ce se stabilesc de comun acord între compania de transport aerian și autoritățile vamale de destinație și de plecare.

Articolul 445

În cazul în care, în conformitate cu articolul 443, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe calea aerului de la un aeroport comunitar, dispozițiile articolului 444 nu exclud folosirea de către persoane interesate a procedurii regimului de tranzit comunitar prevăzută la articolul 341-380. În acest caz, procedurile prevăzute la articolul 444 nu se aplică.

Secțiunea 2

Transportul pe cale maritimă

Articolul 446

Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu numai cu privire la mărfurile transportate pe cale maritimă dacă ele sunt încărcate sau transbordate într-un port din Comunitate.

Articolul 447

Regimul de tranzit comunitar nu se aplică în cazul în care mărfurile menționate la articolul 91 alineatul (1) din cod se încarcă pe o navă într-un port situat pe teritoriul vamal al Comunității:

pentru export către o țară terță fără descărcare sau transbordare într-un alt port situat pe teritoriul vamal al Comunității sau

pentru transport către o zonă liberă situată într-un port; în acest caz, folosirea notei de informații menționate la articolul 313 alineatul (3) litera (b) devine obligatorie.

Articolul 448

(1)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 446, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale maritimă dintr-un port al Comunității, autoritățile vamale ale statelor membre, la cererea companiilor de transport maritim interesate și în condițiile menționate la alineatele (2)-(10), pot simplifica procedurile de tranzit comunitar, permițând ca manifestul referitor la aceste mărfuri să fie utilizat atât ca declarație, cât și ca document de tranzit comunitar.

(2)   La primirea unei asemenea cereri, autoritățile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport maritim notifică autoritățile vamale ale statelor membre pe teritoriile cărora se situează porturile de plecare și destinație prevăzute.

Dacă nu se primesc obiecții în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale autorizează compania de transport maritim respectivă. Autorizația este valabilă în toate statele membre respective ca aranjament bilateral sau multilateral menționat la articolul 92 alineatul (2) litera (a) din cod.

În cazul în care nu se acordă o astfel de autorizație, se aplică procedura regimului de tranzit comunitar prevăzută la articolele 341-380.

Dispozițiile prezentului articol nu împiedică folosirea de către orice persoană interesată, inclusiv de către companiile de transport maritim cărora li s-a acordat o autorizație, a procedurilor regimului de tranzit comunitar stabilite la articolele 341-380, după caz.

(3)   Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai companiilor de transport maritim:

ale căror evidențe permit autorităților vamale să le verifice operațiunile;

care nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

care folosesc manifeste:

al căror model cuprinde cel puțin numele și adresa completă a companiei de transport maritim relevante, identitatea navei, locul de încărcare, locul de descărcare, referirea la conosament și, pentru fiecare transport, numărul, natura, mărcile și numerele de colete, descrierea mărfurilor, greutatea brută în kilograme și, după caz, numerele containerelor;

care pot fi controlate și folosite cu ușurință de către autoritățile vamale;

care pot fi prezentate, corect completate și semnate, către autoritățile vamale înainte de plecarea navei la care se referă.

(4)   Autorizația prevăzută la alineatul (1) stipulează că, în cazul în care transportul privește atât mărfuri care trebuie să circule sub regimul comunitară extern, cât și mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar intern, după caz, aceste mărfuri se înscriu pe manifeste separate.

(5)   Manifestul sau manifestele menționate la alineatele (1) și (3) poartă o mențiune datată și semnată de compania de transport maritim pentru a le identifica drept declarație de tranzit comunitar și specificând statutul vamal al mărfurilor la care se referă. Astfel completate și semnate, manifestul sau manifestele au valoarea unei declarații T1 sau al unei declarații T2, după caz.

(6)   Compania de transport maritim care transportă mărfuri însoțite de manifestele menționate la alineatele (1)-(4) devine principalul obligat pentru acest transport.

(7)   Cu excepția cazului în care compania de transport maritim are calitatea de expeditor agreat în sensul articolului 398, manifestele menționate la alineatele (1)-(4) se prezintă pentru vizare în cel puțin două exemplare la autoritățile vamale ale portului de plecare, care păstrează un exemplar.

(8)   Manifestele prevăzute la alineatele (1)-(4) se prezintă pentru vizare autorităților vamale din portul de destinație. Aceste autorități rețin un exemplar al manifestului pentru o eventuală plasare a mărfurilor sub supraveghere vamală.

(9)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (8), autoritățile vamale din portul de destinație pot dispune, în scop de control, prezentarea manifestelor și conosamentelor referitoare la mărfurile descărcate în port.

(10)   Autoritățile vamale din portul de destinație transmit lunar către autoritățile vamale din fiecare port de plecare o listă întocmită de către companiile de transport maritim sau de reprezentanții acestora cuprinzând manifestele menționate la alineatele (1)-(4), care au fost prezentate în luna precedentă. Această listă se autentifică de către autoritățile vamale din portul de destinație.

Descrierea fiecărui manifest din această listă cuprinde următoarele informații:

numărul de referință al manifestului;

numele (eventual abreviat) al companiei de transport maritim care a transportat mărfurile;

data transportului maritim.

În cazul constatării unor nereguli în ceea ce privește informațiile de pe manifestele care apar pe lista menționată, biroul de destinație informează biroul de plecare, cu referire specială la conosamentele aferente mărfurilor respective care au dat naștere acestor constatări.

(11)

(a)

În cazul companiilor de transport maritim internaționale care au sediul sau un birou regional pe teritoriul vamal al Comunității și îndeplinesc condițiile de la litera (b), regimul de tranzit comunitar prevăzut la alineatele (1)-(10) se poate simplifica și mai mult, la cerere.

La primirea unei cereri, autoritățile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport maritim notifică cererea autoritățile vamale ale celorlalte state membre pe ale căror teritorii se află porturile de plecare prevăzute.

Dacă nu se primesc obiecții în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale aprobă procedura simplificată descrisă la litera (c) sub rezerva dispozițiilor articolului 97 alineatul (2) litera (a) din cod.

Autorizația este valabilă în toate statele membre interesate și se aplică numai operațiunilor de tranzit efectuate între porturile specificate în aceasta.

(b)

Procedura simplificată prevăzută la litera (c) se acordă numai companiilor de transport maritim:

care sunt autorizate să folosească manifeste în conformitate cu dispozițiile prezentului articol;

care operează un număr considerabil de curse intracomunitare regulate pe rute recunoscute;

care expediază și primesc mărfuri în mod frecvent;

care acceptă să fie pe deplin răspunzători în fața autorităților vamale asumându-și obligațiile și colaborând pentru soluționarea tuturor infracțiunilor și neregulilor.

(c)

Procedura simplificată se aplică după cum urmează:

compania de transport maritim păstrează dovada caracterului tuturor transporturilor în evidențele sale comerciale și în copiile manifestelor;

compania de transport maritim poate folosi un singur manifest pentru toate mărfurile transportate; în acest caz precizează caracterul corespunzător T1, T2, TE (echivalent cu T2 ES), TP (echivalent cu T2 PT) și C (echivalent cu T2L) cu privire la fiecare articol de pe manifest;

regimul de tranzit comunitar se consideră încheiat la prezentarea manifestelor și a mărfurilor la autoritățile vamale din portul de destinație;

autoritățile vamale din portul de plecare efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza analizei nivelului de expunere la riscuri;

autoritățile vamale din portul de destinație efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza analizei nivelului de expunere la riscuri și, dacă este necesar, transmit detalii ale manifestelor către autoritățile vamale din portul de plecare în scopul verificării;

compania de transport maritim răspunde de identificarea și notificarea oricărei infracțiuni sau nereguli constatate în portul de destinație autorităților vamale;

autoritățile vamale din portul de destinație notifică în timp util orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare.

Articolul 449

Prin derogare de la dispozițiile articolului 446, mărfurile încărcate sau transbordate într-o zonă liberă dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Comunității se consideră a fi încărcate sau transbordate într-un port situat într-o țară terță cu excepția cazului în care se stabilește, printr-o viză aplicată de către autoritățile vamale pe documentele navei, că respectiva navă sosește dintr-o altă parte a portului care nu face parte din zona liberă.

Secțiunea 3

Transportul prin conducte

Articolul 450

(1)   În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalitățile aferente acestui regim se adaptează în conformitate cu dispozițiile alineatelor (2)-(6) pentru mărfurile care se transportă prin conducte.

(2)   Mărfurile transportate prin conducte se consideră plasate sub regim de tranzit comunitar:

la sosirea pe teritoriul vamal al Comunității pentru mărfurile care pătrund pe acest teritoriu prin conducte;

la introducerea în sistemul de conducte pentru mărfurile aflate deja pe teritoriul vamal al Comunității.

După caz, caracterul comunitar al mărfurilor se stabilește în conformitate cu dispozițiile articolelor 313-340.

(3)   Pentru mărfurile menționate la alineatul (2), operatorul conductei stabilit în statul membru prin teritoriul căruia mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunității sau operatorul conductei din statul membru în care începe transportul se constituie ca principal obligat.

(4)   În sensul dispozițiilor articolului 96 alineatul (2) din cod, operatorul conductei stabilit într-un stat membru prin teritoriul căruia mărfurile circulă prin conducte se consideră transportator.

(5)   Operațiunea de tranzit comunitar se consideră încheiată când mărfurile transportate prin conducte ajung în instalațiile destinatarilor sau în rețeaua de distribuție a destinatarului și se înscriu în evidențele contabile ale acestuia.

(6)   Întreprinderile care se ocupă de transportul mărfurilor păstrează evidențe și le pun la dispoziția autorităților vamale în scopul efectuării oricărui control pe care aceste autorități l-ar considera necesar în legătură cu operațiunile de tranzit comunitar menționate la alineatele (2)-(4).

CAPITOLUL 9

Transportul efectuat potrivit procedurii carnetului TIR sau ATA

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 451

(1)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) literele (b) și (c) și cu articolul 163 alineatul (2) litera (b) din cod, mărfurile sunt transportate de la un punct la altul pe teritoriului vamal al Comunității:

sub regimul de transport internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR);

sub acoperirea carnetelor ATA (Convenția ATA),

în scopul aplicării dispozițiilor care reglementează utilizarea carnetelor TIR sau ATA pentru un asemenea transport, teritoriul vamal al Comunității se consideră ca formând un singur teritoriu.

(2)   În scopul utilizării carnetelor ATA ca documente de tranzit, prin „tranzit” se înțelege transportul de mărfuri de la un birou vamal situat pe teritoriul vamal al Comunității până la alt birou vamal situat pe același teritoriu.

Articolul 452

În cazul în care transportul mărfurilor de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunității se efectuează parțial cu tranzitarea teritoriului unei țări terțe, controalele și formalitățile legate de regimul TIR sau ATA se desfășoară la punctele prin care mărfurile părăsesc provizoriu teritoriul vamal al Comunității și intră din nou pe acest teritoriu.

Articolul 453

(1)   Mărfurile transportate sub acoperirea carnetelor TIR sau ATA pe teritoriul vamal al Comunității se consideră a fi necomunitare, cu excepția cazului în care se stabilește caracterul lor comunitar.

(2)   Caracterul comunitar al mărfurilor menționate la alineatul (1) se stabilește în conformitate cu dispozițiile articolelor 314-324.

Articolul 454

(1)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale convențiilor TIR și ATA referitoare la obligațiile asociațiilor de garantare atunci când se utilizează un carnet TIR sau un carnet ATA.

(2)   În cazul în care, în cursul sau cu ocazia unui transport efectuat sub acoperirea unui carnet TIR sau a unei operațiuni de tranzit efectuată sub acoperirea unui carnet ATA, se constată că s-a săvârșit o infracțiune sau o neregulă într-un stat membru, recuperarea drepturilor și a altor impuneri eventual exigibile se realizează de către acest stat membru în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale, fără a aduce atingere exercitării procedurilor penale.

(3)   În cazul în care nu se poate stabili teritoriul pe care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula, se consideră că respectiva infracțiune sau neregulă s-a săvârșit în statul membru în care a fost descoperită cu excepția cazului în care, în termenul stipulat la articolul 455 alineatul (1), se face dovada față de autoritățile vamale asupra regularității operațiunii sau a locului în care s-a săvârșit de fapt infracțiunea sau neregula.

În cazul în care nu se face o astfel de dovadă și se consideră că respectiva infracțiune sau neregulă s-a săvârșit în statul membru în care a fost depistată, drepturile și celelalte impuneri aferente mărfurilor în cauză se încasează de către acest stat membru în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale.

Dacă ulterior se determină statul membru în care s-a săvârșit de fapt respectiva infracțiune sau neregulă, drepturile și celelalte impuneri–cu excepția celor încasate, în conformitate cu al doilea paragraf, ca resurse comunitare proprii – la care sunt supuse mărfurile în acest stat membru se restituie de către statul membru care le-a obținut inițial. În acest caz, orice sumă excedentară se restituie persoanei care a plătit inițial impunerile.

În cazul în care cuantumul drepturilor și al celorlalte impuneri percepute inițial și apoi restituite statului membru care le recuperase este mai mic decât cel al drepturilor și celorlalte impuneri exigibile în statul membru în care s-a săvârșit de fapt infracțiunea sau neregula, acel stat membru încasează diferența în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale.

Administrațiile vamale ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a împiedica săvârșirea oricărei infracțiuni sau nereguli și pentru a le sancționa eficient.

Articolul 455

(1)   În cazul în care se constată săvârșirea vreunei infracțiuni sau nereguli în cursul sau cu ocazia unui transport desfășurat sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui tranzit desfășurat sub acoperirea unui carnet ATA, autoritățile vamale notifică acest lucru titularului de carnet TIR sau de carnet ATA și asociației garante în termenul prevăzut la articolul 11 alineatul (1) al Convenției TIR sau la articolul 6 alineatul (4) al Convenției ATA, după caz.

(2)   Dovada regularității operațiunii desfășurate sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui carnet ATA în sensul articolului 454 alineatul (3) primul paragraf se face în termenul prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din Convenția TIR sau la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Convenția ATA, după caz.

(3)   Această dovadă se poate face față de autoritățile vamale în special:

(a)

prin prezentarea unui document certificat de către autoritățile vamale prin care se stabilește că mărfurile în cauză au fost prezentate la biroul de destinație. Acest document trebuie să cuprindă informații care să permită identificarea mărfurilor respective sau

(b)

prin prezentarea unui document vamal de introducere în consum eliberat într-o țară terță ori o copie sau fotocopie a acestuia; această copie sau fotocopie trebuie certificată pentru conformitate fie de către organismul care a vizat documentul original, fie de către autoritățile țării terțe în cauză, fie de către autoritățile unuia dintre statele membre. Acest document trebuie să cuprindă informații care să permită identificarea mărfurilor respective sau

(c)

în ceea ce privește Convenția ATA, prin dovezile menționate la articolul 8 al acestei convenții.

Secțiunea 2

Dispoziții privind procedura carnetului TIR

Articolul 456

În sensul articolului 1 litera (h) din Convenția TIR, prin „birou vamal de trecere” se înțelege orice birou vamal prin care un vehicul rutier, o combinație de vehicule sau un container, astfel cum sunt definite în Convenția TIR, este importat pe teritoriul vamal al Comunității sau exportat de pe teritoriul vamal al Comunității în cursul unei operațiuni TIR.

Articolul 457

În sensul articolului 8 alineatul (4) din Convenția TIR, în cazul în care un transport intră pe teritoriul vamal al Comunității sau pornește de la un birou vamal de plecare situat pe teritoriul vamal al Comunității, asociația garantă devine răspunzătoare sau răspunde față de autoritățile vamale ale fiecărui stat membru al căror teritoriu este tranzitat de transportul TIR, până la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității sau până la biroul vamal de destinație situat pe acest teritoriu.

Secțiunea 3

Dispoziții privind procedura carnetului ATA

Articolul 458

(1)   Autoritățile vamale desemnează, în fiecare stat membru, un birou centralizator destinat să asigure coordonarea acțiunilor referitoare la infracțiuni sau nereguli legate de carnetele ATA.

Aceste autorități comunică Comisiei numele acestor birouri împreună cu adresele lor complete. Lista birourilor se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

(2)   În scopul de a stabili statul membru care răspunde de perceperea drepturilor și a altor impuneri datorate, statul membru în care, în sensul articolului 454 alineatul (3) al doilea paragraf, s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni sau nereguli în cursul unei operațiuni de tranzit efectuate sub acoperirea unui carnet ATA este statul membru în care se găsesc mărfurile sau, dacă ele nu au fost găsite, statul membru al cărui birou centralizator deține cel mai recent volet din carnet.

Articolul 459

(1)   În cazul în care autoritățile vamale ale unui stat membru constată nașterea unei datorii vamale, se adresează, cât mai curând posibil, o reclamație asociației garante de care este legat statul membru. În cazul în care nașterea datoriei se datorează faptului că mărfurile acoperite de carnetul ATA nu au fost reexportate sau nu au primit descărcarea obișnuită în termenele stabilite de către Convenția ATA, această reclamație se adresează cel mai devreme după trei luni de la data expirării carnetului.

(2)   Biroul centralizator care face reclamația trimite, de asemenea, cât mai curând posibil, către biroul centralizator în jurisdicția căruia se află biroul de admitere temporară o notă de informații întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 59.

Această notă de informații este însoțită de un exemplar al voletului nedescărcat, cu excepția cazului în care biroul centralizator nu este în posesia unui astfel de volet. Această notă de informații se poate folosi ori de câte ori se consideră necesar.

Articolul 460

(1)   Cuantumul drepturilor și taxelor care rezultă din reclamația menționată la articolul 459 se calculează cu ajutorul modelului de formular de taxare prezentat în anexa 60, completat în conformitate cu instrucțiunile anexate acestuia.

Formularul de taxare se poate trimite la o dată ulterioară reclamației, dar nu mai târziu de trei luni de la prezentarea reclamației și în orice caz nu mai târziu de șase luni de la data la care autoritățile vamale introduc acțiunea de recuperare a datoriei.

(2)   În conformitate cu și în condițiile prevăzute la articolul 461, trimiterea acestui formular către o asociație garantă prin administrația vamală de care este legată respectiva asociație nu scutește celelalte asociații garante comunitare de obligația de a plăti eventuale drepturi și alte impuneri dacă se constată că infracțiunea sau neregula s-a săvârșit într-un alt stat membru decât cel în care a fost inițiată procedura.

(3)   Formularul de taxare se completează în două sau trei exemplare, după caz. Primul exemplar este destinat asociației garante legate de autoritățile vamale ale statului membru în care se depune reclamația. Al doilea exemplar se reține de către biroul centralizator emitent. Dacă este cazul, biroul centralizator emitent trimite cel de-al treilea exemplar către biroul centralizator în jurisdicția căruia este situat biroul de admitere temporară.

Articolul 461

(1)   În cazul în care se stabilește că infracțiunea sau neregula s-a săvârșit într-un alt stat membru decât cel în care s-a inițiat procedura, biroul centralizator al primului stat membru închide dosarul în ceea ce îl privește.

(2)   În scopul de a încheia cazul, acesta din urmă trimite către biroul centralizator al celui de-al doilea stat membru elementele dosarului pe care îl are în posesie și, după caz, restituie către asociația garantă de care este legat sumele pe care respectiva asociație le-a depus sau plătit provizoriu.

Cu toate acestea, dosarul se închide numai dacă biroul centralizator al primului stat membru primește un act de descărcare de la biroul centralizator al celui de-al doilea stat membru prin care se indică faptul că al doilea stat membru a inițiat o procedură de recuperare, în conformitate cu principiile Convenției ATA. Acest act de descărcare se întocmește potrivit modelului din anexa 61.

(3)   Biroul de coordonare al statului membru în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula preia procedurile de recuperare și percepe, dacă este cazul, de la asociația garantă de care este legat cuantumul drepturilor și al altor impuneri datorate la cursul de schimb în vigoare în statul membru în care este situat acest birou.

(4)   Transferul procedurii trebuie să aibă loc în termen de un an începând de la data expirării carnetului cu condiția ca plata să nu fi devenit definitivă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) sau (3) din Convenția ATA. În cazul în care se depășește acest termen, se aplică articolul 454 alineatul (3) al treilea și al patrulea paragraf.

CAPITOLUL 10

Transportul efectuat în baza procedurii formularului 302

Articolul 462

(1)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 91 alineatul (2) litera (e) și ale articolului 163 alineatul (2) litera (e) din cod, mărfurile se transportă de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunității sub acoperirea formularului 302 stabilit prin Convenția dintre părțile la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forțelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, teritoriul vamal al Comunității se consideră, în ceea ce privește modul de utilizare a formularului menționat pentru un asemenea transport, ca formând un singur teritoriu.

(2)   În cazul în care un transport menționat la alineatul (1) se efectuează parțial cu tranzitarea teritoriului unei țări terțe, controalele și formalitățile legate de formularul 302 se desfășoară la punctul prin care mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Comunității și prin care ele reintră pe acest teritoriu.

(3)   În cazul în care se constată că, în cursul sau cu ocazia unui transport desfășurat în baza formularului 302, s-a săvârșit o infracțiune sau o neregulă într-un anume stat membru, recuperarea drepturilor și altor impuneri eventual datorate se face de către acest stat membru în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale, fără a aduce atingere exercitării procedurilor penale.

(4)   Articolul 454 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL 11

Folosirea documentelor de tranzit comunitar pentru aplicarea de măsuri la exportul anumitor mărfuri

Articolul 463

(1)   Prezentul capitol stabilește condițiile aplicabile mărfurilor care circulă pe teritoriul vamal al Comunității sub un regim de tranzit comunitar sau sub alt regim de tranzit vamal și al căror export din Comunitate se interzice sau este supus restricțiilor, taxelor sau altor impuneri.

(2)   Aceste condiții se aplică totuși numai atât timp cât prevede măsura de instituire a interdicției, restricției, taxei sau altei impuneri și fără a aduce atingere altor dispoziții speciale pe care le poate presupune acea măsură.

Articolul 464

În cazul în care mărfurile menționate la articolul 463 alineatul (1) sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar, principalul obligat înscrie în caseta denumită „Descrierea mărfurilor” de pe documentul de tranzit comunitar una din următoarele mențiuni:

Salida de la Communidad sometida a restricciones,

Udpassage fra Fællesskabet undergivet restriktioner,

Ausgang aus der Gemeinschaft — Beschränkungen unterworfen,

Έξοδος από την Κοινότητα υποκείμενη σε περιορισμούς,

Export from the Community subject to restrictions,

Sortie de la Communauté soumise à des restrictions,

Uscita dalla Comunità assoggettata a restrizioni,

Verlaten van de Gemeenschap aan beperkingen onderworpen,

Saída da Comunidade sujeita a restrições,

Salida de la Comunidad sujeta a pago de derechos,

Udpassage fra Fællesskabet betinget af afgiftsbetaling,

Ausgang aus der Gemeinschaft — Abgabenerhebungen unterworfen,

Έξοδος από την Κοινότητα υποκείμενη σε επιθάρυνση,

Export from the Community subject to duty,

Sortie de la Communauté soumise à imposition,

Uscita dalla Comunità assoggettata a tassazione,

Verlaten van de Gemeenschap aan belastingheffing onderworpen,

Saída da Comunidade sujeita a pagamento de imposições.

Articolul 465

(1)   În cazul în care mărfurile menționate la articolul 463 alineatul (1) sunt plasate sub alt regim de tranzit decât regimul de tranzit comunitar, biroul vamal la care se îndeplinesc formalitățile de expediție solicită completarea exemplarului de control T5, prevăzut la articolul 472. Persoana interesată înscrie în caseta 104 a exemplarului de control T5, după caz, una dintre mențiunile stabilite la articolul 464.

(2)   Biroul vamal menționat la alineatul (1) înscrie în documentul vamal sub acoperirea căruia se transportă mărfurile, după caz, una dintre mențiunile stabilite la articolul 464.

Articolul 466

Dispozițiile articolelor 464 și 465 nu se aplică în cazul în care, la declararea mărfurilor pentru export în afara teritoriului vamal al Comunității, se face dovada față de biroul vamal la care se îndeplinesc formalitățile de export că s-a luat o măsură administrativă de eliberare de sub restricții, că orice drepturi de export, taxe sau impuneri datorate au fost plătite sau că, în condițiile rezultate, mărfurile pot părăsi teritoriul vamal al Comunității fără alte formalități.

Articolul 467

(1)   În cazul în care măsura menționată la articolul 463 alineatul (2) prevede constituirea unei garanții, această garanție se furnizează în cazurile în care, potrivit informațiilor cuprinse în documentul vamal, mărfurile menționate la articolul 463 alineatul (1) care circulă între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității, urmează a părăsi acest teritoriu în cursul transportului în alt mod decât pe calea aerului.

(2)   Garanția se constituie fie la biroul la care se îndeplinesc formalitățile solicitate la expedierea mărfurilor, fie la alt organism desemnat în acest scop de către statul membru căruia îi aparține acest birou, în conformitate cu dispozițiile stabilite de către autoritățile vamale ale acestui stat membru. În cazul măsurilor care instituie o taxă sau o altă impunere, nu este nevoie ca garanția să fie furnizată în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar, în cazul în care s-a furnizat o garanție în altă formă decât în numerar ori se acordă dispensă de garanție pe motivul identității principalului obligat.

Articolul 468

(1)   Dispozițiile articolului 465 se aplică și mărfurilor menționate la articolul 463 alineatul (1) care circulă între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunității cu tranzitarea teritoriului unei țări AELS și sunt reexpediate dintr-o astfel de țară.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 482, originalul exemplarului de control T5 însoțește mărfurile până la biroul vamal competent al statului membru de destinație.

Biroul de plecare precizează termenul în care mărfurile trebuie reintroduse pe teritoriul vamal al Comunității.

(2)   Dacă măsura menționată la articolul 463 alineatul (2) prevede constituirea unei garanții, atunci prin derogare de la dispozițiile articolului 467 această garanție se furnizează pentru toate cazurile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 469

În cazul în care mărfurile nu se repun în liberă circulație imediat după sosirea lor la biroul de destinație, respectivul birou întreprinde demersurile necesare pentru aplicarea măsurilor care îi privesc care sunt menționate la articolul 463 alineatul (2).

Articolul 470

În cazul în care mărfurile menționate la articolul 463 alineatul (1) care circulă în condițiile prevăzute la articolul 467, chiar și pe calea aerului, nu se reintroduc pe teritoriul vamal al Comunității în termenul prevăzut, se consideră că ele au fost exportate fraudulos către o țară terță dintr-un stat membru din care sunt expediate dacă nu se stabilește că s-au pierdut datorită unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit.

CAPITOLUL 12

Dispoziții referitoare la documente (Exemplarul de control T5) folosit pentru aplicarea măsurilor comunitare care presupun controale privind folosirea și/sau destinația mărfurilor

Articolul 471

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

„autorități competente”:

autoritățile vamale sau orice altă autoritate răspunzătoare de aplicarea dispozițiilor prezentului capitol;

(b)

„birou”:

biroul vamal sau organismul care răspunde la nivel local de aplicarea dispozițiilor prezentului capitol.

Articolul 472

(1)   În cazul în care la aplicarea unei măsuri comunitare adoptate în materie de import sau de export al mărfurilor sau de circulație a mărfurilor în interiorul teritoriului vamal al Comunității este condiționată de prezentarea dovezii că aceste mărfuri au primit utilizarea și/sau destinația prevăzute sau prescrise prin această măsură, dovada menționată este furnizată prin prezentarea „exemplarului de control T5”. Prin „exemplar de control T5” se înțelege un exemplar întocmit pe un formular T5, eventual completat cu unul sau mai multe formulare T5 bis în conformitate cu articolul 478 sau de una sau mai multe liste de încărcătură, în conformitate cu condițiile menționate la articolul 479 sau 480.

Nu se exclude folosirea simultană, dar în scopuri diferite, a mai multor exemplare de control T5, în măsura î