31990L0415

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1990

de modificare a anexei II la Directiva 86/280/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările anumitor substanțe periculoase incluse în lista I din anexa la Directiva 76/464/CEE

(90/415/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 130s,

având în vedere Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității (1), în special articolele 6 și 12,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (4),

întrucât, pentru a proteja mediul acvatic al Comunității împotriva poluării cu anumite substanțe periculoase, articolul 3 din Directiva 76/464/CEE prevede un sistem de autorizare prealabilă care să stabilească standardele de emisie pentru evacuarea substanțelor cuprinse în lista I din anexa la directiva menționată; întrucât articolul 6 din directiva menționată prevede stabilirea valorilor limită pentru astfel de standarde de emisie, precum și obiectivele de calitate pentru mediul acvatic afectat de evacuările acestor substanțe;

întrucât statele membre au obligația de a aplica valorile limită, cu excepția cazurilor în care recurg la obiectivele de calitate;

întrucât Directiva 86/280/CEE (5), astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/347/CEE (6), trebuie adaptată și completată, la propunerea Comisiei, având în vedere evoluția cunoștințelor științifice legate în principal de toxicitatea, persistența și acumularea substanțelor prevăzute în organisme vii și în sedimente sau dacă se produce o îmbunătățire a celor mai bune mijloace tehnice disponibile; întrucât este necesar, în acest scop, să se prevadă completarea directivei menționate cu dispoziții privind alte substanțe periculoase, precum și modificarea conținutului anexei II;

întrucât articolul 5 din Directiva 86/280/CEE prevede că, în cazul unor surse majore de poluare cu aceste substanțe, altele decât sursele care intră sub incidența valorilor limită comunitare sau a standardelor de emisie naționale, trebuie elaborate programe speciale pentru eliminarea poluării;

întrucât este necesar ca evacuările reduse care fac obiectul dispozițiilor articolului 5 din Directiva 86/280/CEE trebuie să poată beneficia de derogări de la cerințele articolului 3 din Directiva 76/464/CEE;

întrucât, pe baza criteriilor prevăzute de Directiva 76/464/CEE, 1-2-dicloretanul, tricloretilenul, percloretilenul și triclorbenzenul trebuie să intre sub incidența Directivei 86/280/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 86/280/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data notificării acesteia (7). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO L 129, 18.5.1976, p. 23.

(2)  JO C 253, 29.9.1988, p. 4.

(3)  JO C 96, 17.4.1989, p. 188.

(4)  JO C 23, 30.1.1989, p. 4.

(5)  JO L 181, 4.7.1986, p. 16.

(6)  JO L 158, 25.6.1988, p. 35.

(7)  Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 31 iulie 1990.

ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXEI II LA DIRECTIVA 86/280/CEE

1.   Sub titlu se adaugă următoarele:

2.   Se adaugă următoarele puncte:

Rubrica A (59): Valori limită pentru standardele de emisie (2)

Rubrica B (59): Obiective de calitate

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 76/464/CEE, cu o concentrație orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienței dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (59): Metoda de măsurare de referință

1.   Metoda de măsurare de referință pentru determinarea prezenței de 1,2-dicloretan în efluenți și în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat sau gaz-cromatografia după izolarea printr-un proces de „eliminare și capturare” și capturarea cu ajutorul unei curse capilare răcite criogenic. Limita determinării este de 10 μg/litru pentru efluenți și 1 μg/litru pentru mediul acvatic.

2.   Acuratețea și precizia metodei trebuie să fie de plus sau minus 50 % pentru o concentrație de două ori mai mare decât valoarea limitei de detecție.

3.   Statele membre pot determina concentrațiile de EDC în funcție de cantitatea de AOX, de EOX sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate echivalente și până la adoptarea unei directive generale privind solvenții.

Statele membre respective stabilesc periodic raportul între concentrațiile de EDC și parametrul utilizat.

Rubrica A (121): Valori limită pentru standardele de emisie (13)

Rubrica B (121): Obiective de calitate

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 76/464/CEE, cu o concentrație orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienței dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (121): Metoda de măsurare de referință

1.   Metoda de măsurare de referință utilizată pentru detectarea prezenței tricloretilenului (TRI) în efluenți și în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

Limita de detecție pentru TRI este de 10 μg/litru pentru efluenți și 1 μg/litru pentru mediul acvatic.

2.   Acuratețea și precizia metodei trebuie să fie de ± 50 % pentru o concentrație de două ori mai mare decât valoarea limitei de detecție.

3.   Statele membre pot determina concentrațiile de TRI în funcție de cantitatea de AOX, de EOX sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate echivalente și până la adoptarea unei directive generale privind solvenții.

Statele membre respective stabilesc periodic raportul între concentrațiile de TRI și parametrul utilizat.

X.   Dispoziții speciale pentru percloretilen (PER) (nr. 111) (18)

CAS – 127-18-4

Rubrica A (111): Valori limită pentru standardele de emisie (19)

Rubrica B (111): Obiective de calitate

Comisia va compara rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 76/464/CEE, cu o concentrație orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia va reexamina obiectivele de calitate pe baza experienței dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (111): Metoda de măsurare de referință

1.   Metoda de măsurare de referință pentru detectarea prezenței de percloretilen (PER) în efluenți și în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

Limita de detecție pentru PER este de 10 μg/litru, pentru efluenți, și 0,1 μg/litru, pentru mediul acvatic.

2.   Acuratețea și precizia metodei trebuie să fie de ± 50 % pentru o concentrație de două ori mai mare decât valoarea limitei de detecție.

3.   Statele membre pot determina concentrațiile de PER în funcție de cantitatea de AOX, de EOX sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate echivalente și până la adoptarea unei directive generale privind solvenții.

Statele membre respective stabilesc periodic raportul între concentrațiile de PER și parametrul utilizat.

Rubrica A (117, 118): Valori limită pentru standardele de emisie

Standstill: Poluarea rezultată din evacuările de TCB, care afectează concentrațiile de TCB din sedimente și/sau moluște și/sau crustacee și/sau pești nu trebuie să crească, direct sau indirect, în mod semnificativ în timp.

Rubrica B (117, 118): Obiective de calitate

Standstill: Concentrația de TCB din sedimente și/sau moluște și/sau crustacee și/sau pești nu trebuie să crească în mod semnificativ în timp.

Comisia va compara rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 76/464/CEE, cu o concentrație orientativă de 0,1 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienței dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (117, 118): Metoda de măsurare de referință

1.   Metoda de măsurare de referință pentru detectarea prezenței de triclorbenzen (TCB) în efluenți și în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragere cu ajutorul unui solvent adecvat. Limita de detecție pentru fiecare izomer în parte este de 1 μg/litru pentru efluenți și 10 ng/litru pentru mediul acvatic.

2.   Metoda de măsurare de referință pentru detectarea prezenței TCB în sedimente și organisme vii este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după prepararea adecvată a probei. Limita de detecție pentru fiecare izomer în parte este de 1 μg/kg de materie uscată.

3.   Statele membre pot determina concentrațiile de TCB în funcție de cantitatea de AOX sau de EOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate echivalente și până la adoptarea unei directive generale privind solvenții.

Statele membre respective stabilesc periodic raportul între concentrațiile de TCB și parametrul utilizat.

4.   Acuratețea și precizia metodei trebuie să fie de ± 50 % pentru o concentrație de două ori mai mare decât valoarea limitei de detecție."

(1)  Articolul 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales EDC utilizat ca solvent în afara unității de producție sau prelucrare, dacă evacuările anuale sunt mai mici de 30 kg/an. Aceste evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispozițiilor articolului 3 din Directiva 76/464/CEE. Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din Directiva 86/280/CEE, statele membre își pun în aplicare programele speciale până la 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în același termen.”

(2)  Dat fiind gradul ridicat de volatilitate al EDC și pentru a asigura respectarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă procesul utilizat implică agitarea în aer liber a efluenților care conțin EDC, statele membre trebuie să impună respectarea valorilor limită în amonte de respectivele instalații; statele membre trebuie să se asigure că toate apele care ar putea fi poluate sunt tratate corespunzător.

(3)  Capacitatea de producție de EDC purificat include acea fracțiune de EDC care nu este cracată în unitatea de producere a clorurii de vinil (VC), asociată unității de producere a EDC și care se reciclează în secția de purificare a EDC a instalației.

Capacitatea de producție sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul administrativ sau, în absența acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizației. Capacitatea autorizată de către organismul administrativ nu trebuie să difere prea mult de producția efectivă.

(4)  Dacă evacuările anuale nu depășesc 30 kg/an, se poate introduce o procedură de control simplificată.

(5)  Aceste valori limită se referă:

(6)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la rubrica A punctul 4 din anexa I, aceste limite de concentrație se referă la următoarele volume de referință:

(7)  Valorile limită țin seama de toate sursele interne difuze și/sau de EDC utilizat ca solvent în respectiva instalație industrială de producție; aceasta va asigura o scădere cu mai mult de 99 % a evacuărilor de EDC.

Cu toate acestea, combinația dintre cea mai bună tehnologie disponibilă și absența oricărei surse interne difuze permite realizarea unor reduceri de peste 99,9 %.

Pe baza experienței dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri, Comisia prezintă în timp util Consiliului propuneri pentru valori limită mai stricte care urmează a fi aplicate începând cu 1998.

(8)  Dacă un stat membru consideră că, datorită integrării producerii de EDC în procesul de fabricare a altor hidrocarburi clorurate, un anumit proces de producere de EDC nu poate respecta aceste valori limită până la termenul de 1 ianuarie 1993, atunci acest stat membru trebuie să informeze Comisia cu privire la aceasta înainte de 1 ianuarie 1991. Până la 31 decembrie 1993, se trimite Comisiei un program de reducere a evacuărilor de EDC menit să asigure respectarea acestor valori limită până la data de 1 ianuarie 1997. Între timp, până la data de 1 ianuarie 1993, se asigură respectarea următoarei valori limită:

(9)  Este vorba aici în special despre producerea următoarelor substanțe: etilen diamină, etilen poliamină, 1.1.1.-tricloretan, tricloretilen și percloretilen.

(10)  Aceste valori limită sunt aplicabile numai instalațiilor ale căror evacuări anuale depășesc 30 kg/an.

(11)  În prezent, nu este posibil să se adopte valori limită pentru acest sector. Consiliul va adopta aceste valori limită într-o etapă ulterioară, la propunerea Comisiei. Între timp, statele membre vor aplica standardele de emisie naționale în conformitate cu anexa I rubrica A punctul 3.

(12)  Articolul 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales TRI folosit ca solvent de curățare uscată, de eliminare a grăsimilor sau a mirosurilor și de degresare a metalelor, dacă evacuările anuale sunt mai mici de 30 kg/an. Aceste evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispozițiilor articolului 3 din Directiva 76/464/CEE. Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din Directiva 86/280/CEE, statele membre își pun în aplicare programele speciale până la 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în același termen."

(13)  Având în vedere volatilitatea tricloretilenului și pentru a se asigura respectarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă se recurge la un proces care implică agitarea în aer liber a efluenților care conțin tricloretilen, statele membre solicită respectarea valorilor limită în amonte de instalațiile respective; statele membre trebuie să se asigure că apele care ar putea fi poluate sunt tratate corespunzător.

(14)  Dacă evacuările anuale nu depășesc 30 kg/an, se poate introduce o procedură de control simplificată.

(15)  Pentru sectorul de la litera (a), valorile limită pentru evacuările de TRI se referă la capacitatea totală de producție de TRI + PER.

Pentru instalațiile existente care utilizează dehidroclorurarea tetracloretanului, capacitatea de producție este echivalentul capacității de producție de TRI-PER, raportul de producție TRI-PER fiind de unu la trei.

Capacitatea de producție sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul administrativ sau, în absența acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizației. Capacitatea autorizată de către organismul administrativ nu trebuie să difere prea mult de producția efectivă.

(16)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la rubrica A punctul 4 din anexa I, aceste limite de concentrație pentru TRI se referă la următoarele valori de referință:

(17)  Aceste valori limită sunt aplicabile numai instalațiilor industriale ale căror evacuări anuale depășesc 30 kg/an.

(18)  Articolul 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales PER folosit ca solvent de curățare uscată, de eliminare a grăsimilor sau a mirosurilor și de degresare a metalelor, dacă evacuările anuale se ridică la mai puțin de 30 kg/an. Aceste evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispozițiilor articolului 3 din Directiva 76/464/CEE. Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din Directiva 86/280/CEE, statele membre își pun în aplicare programele speciale până la 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în același termen.

(19)  Având în vedere volatilitatea percloretilenului și pentru a se asigura respectarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă se recurge la un proces care implică agitarea în aer liber a efluenților care conțin percloretilen, statele membre solicită respectarea valorilor limită în amonte de instalațiile respective; statele membre trebuie să se asigure că apele care ar putea fi poluate sunt tratate corespunzător.

(20)  Dacă evacuările anuale nu depășesc 30 kg/an, se poate introduce o procedură de control simplificată.

(21)  Pentru sectoarele de la literele (a) și (b), valorile limită pentru evacuările de PER se referă fie la capacitatea totală de producție de TRI + PER, fie la capacitatea totală de producție de TETRA + PER.

Capacitatea de producție sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul administrativ sau, în absența acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizației. Capacitatea autorizată de către organismul administrativ nu trebuie să difere prea mult de producția efectivă.

(22)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la rubrica A punctul 4 din anexa I, limitele de concentrație pentru PER se referă la următoarele volume de referință:

(23)  Aceste valori limită sunt aplicabile numai instalațiilor industriale ale căror evacuări anuale depășesc 30 kg/an.

(24)  În prezent, nu este posibil să se adopte valori limită pentru acest sector. Consiliul va adopta aceste valori limită într-o etapă ulterioară, la propunerea Comisiei. Între timp, statele membre vor aplica standardele de emisie naționale în conformitate cu anexa I rubrica A punctul 3.

(25)  Articolul 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales TCB folosit ca solvent sau ca suport pentru coloranți în industria textilă sau drept componentă a uleiurilor utilizate în transformatoare până în momentul adoptării unor dispoziții comunitare speciale în domeniu. Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (3), statele membre își pun în aplicare programele speciale până la 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în același termen.

(26)  TCB poate apărea în următorii trei izomeri:

TCB tehnic (nr. 117 în lista CEE) este o combinație a acestor trei izomeri, cu o preponderență a 1,2,4-TCB, putând conține și cantități mici de di- și tetraclorobenzen.

În orice situație, prezentele dispoziții se aplică TCB-ului total (suma celor trei izomeri)."

(27)  Valorile limită pentru evacuările de TCB (suma celor trei izomeri) se referă:

(28)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la rubrica A punctul 4 din anexa I, limitele de concentrație se referă la următoarele volume de referință:

(29)  Pentru instalațiile existente care evacuează mai puțin de 50 kg/an până la 1 ianuarie 1995, valorile limită care trebuie respectate în termenul menționat sunt egale cu jumătate din valorile limită care trebuie respectate începând cu 1 ianuarie 1993.