06/Volumul 01

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31974L0557

L 307/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 4 iunie 1974

privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile independente și activitățile intermediarilor din comerțul și distribuția produselor toxice

(74/557/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 54 alineatele (2) și (3) și articolul 63 alineatele (2) și (3),

având în vedere Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire (1), în special titlurile IV A și C,

având în vedere Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de a presta servicii (2), în special titlul V C,

având în vedere Directiva 64/223/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile legate de comerțul cu ridicata (3),

având în vedere Directiva 64/224/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile de intermediari din comerț, industrie și artizanat (4),

având în vedere Directiva 68/363/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile independente legate de comerțul cu amănuntul (5),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (6),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (7),

întrucât Programele generale prevăd eliminarea oricărui tratament discriminatoriu pe motiv de naționalitate cu privire la stabilirea și prestarea de servicii:

—	în sectorul comerțului cu ridicata și al activităților de intermediari din comerț, industrie și artizanat, înainte de expirarea celui de-al doilea an al celei de-a doua etape;

—	în sectorul comerțului cu amănuntul, după expirarea celui de-al doilea an al celei de-a doua etape a perioadei de tranziție și înaintea expirării celei de-a doua etape;

întrucât Directivele 64/223/CEE, 64/224/CEE și 68/363/CEE nu se aplică domeniului produselor toxice care, din cauza problemelor speciale ridicate de protecția sănătății publice, este reglementat de acte cu putere de lege și acte administrative din statele membre;

întrucât Directivele 64/223/CEE și 68/363/CEE nu se aplică nici activităților din comerțul cu ridicata și cu amănuntul, în domeniul agenților patogeni; întrucât, cu toate acestea, în afara agenților patogeni clasificați ca medicamente de uz uman sau veterinar în sensul Directivei 65/65/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind produsele medicamentoase brevetate (8), modificată de Directiva 66/454/CEE (9), numai agenții patogeni denumiți „pesticide biologice de uz agricol” fac obiectul activităților menționate anterior; întrucât, în consecință, în domeniul agenților patogeni, eliminarea restricțiilor privind libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire poate fi limitată la comerț și la distribuția pesticidelor respective;

întrucât este util și oportun să se adopte măsuri de reglementare pe plan comunitar a domeniilor menționate în cele două motive anterioare, ținând seama de acțiunea periculoasă pe care produsele toxice o pot exercita asupra sănătății omului, speciilor animale și vegetale, direct sau indirect, prin intermediul mediului înconjurător;

întrucât activitățile de intermediari din comerț, industrie și artizanat fac obiectul Directivelor 64/224/CEE și 68/363/CEE; întrucât activitățile intermediarilor din domeniul produselor toxice și agenților patogeni sunt excluse din domeniul de aplicare al acestor directive; întrucât prezenta directivă are ca scop și liberalizarea acestor activități ale intermediarilor; întrucât, prin urmare, este necesar ca, în sensul prezentei directive, prin termenii „comerț și distribuție” să se înțeleagă și activitățile intermediarilor din același domeniu;

întrucât, în conformitate cu Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire, restricțiile privind posibilitatea de a se afilia la organizații profesionale trebuie eliminate în măsura în care activitățile profesionale ale părții interesate presupun exercitarea acestei posibilități;

întrucât regimul aplicabil lucrătorilor salariați care însoțesc prestatorul de servicii sau care acționează în contul acestuia este reglementat prin dispozițiile adoptate în conformitate cu articolele 48 și 49 din tratat;

întrucât au fost sau vor fi adoptate directive distincte, aplicabile tuturor activităților independente, privind deplasarea și șederea beneficiarilor, precum și, în măsura în care este necesar, directive privind coordonarea garanțiilor pe care statele membre le solicită societăților pentru a proteja interesele asociaților și terților;

întrucât în anumite state membre comerțul, distribuția și utilizarea profesională a produselor toxice sunt reglementate de dispoziții privind inițierea profesiunii, iar alte state membre vor pune în aplicare, după caz, astfel de reglementări; întrucât, din acest motiv, anumite măsuri tranzitorii speciale destinate să faciliteze resortisanților din alte state membre inițierea și exercitarea profesiunilor comerțului cu produse toxice fac obiectul unei directive distincte,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre elimină, în favoarea persoanelor fizice și a societăților menționate la titlul I din Programele generale pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, denumite în continuare beneficiari, restricțiile prevăzute de titlul III din respectivele programe, în ceea ce privește inițierea și exercitarea activităților menționate la articolul 2.

Articolul 2

(1) Prezenta directivă se aplică activităților independente din comerțul și distribuția de produse toxice (substanțe și preparate) și de pesticide biologice de uz agricol care au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivei 64/223/CEE, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă, din domeniul de aplicare al Directivei 64/224/CEE în temeiul articolului 4 alineatul (1) a cincea liniuță din această directivă și din domeniul de aplicare al Directivei 68/363/CEE în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă.

(2) Produsele prevăzute la alineatul (1), datorită acțiunii periculoase pe care o pot exercita asupra sănătății omului, speciilor animale și vegetale, sunt supuse unor dispoziții speciale, în conformitate cu legislațiile statelor membre, produsele menționate fiind enumerate în lista din anexă. Orice modificare a acestei liste de către un stat membru se comunică Comisiei, care o aduce la cunoștința celorlalte state membre.

(3) Prezenta directivă nu se aplică activităților din comerțul și distribuția de medicamente, astfel cum sunt definite în Directiva 65/65/CEE, și nici activităților comerciale exercitate de vânzători ambulanți și colportori.

Articolul 3

(1) Restricțiile privind activitățile enumerate la articolul 2 se elimină, indiferent de denumirea persoanelor care exercită vreuna dintre aceste activități.

(2) Denumirile uzuale folosite în prezent în statele membre pentru a defini persoanele care exercită activitățile de intermediari în comerț sunt cele care figurează la articolul 3 din Directiva 64/224/CEE.

Articolul 4

(1) Statele membre elimină, în special, restricțiile care:

a)	împiedică beneficiarii să se stabilească sau să presteze servicii în statele membre gazdă, în aceleași condiții și cu aceleași drepturi ca și resortisanții din statele respective;

b)	rezultă dintr-o practică administrativă care are ca efect aplicarea pentru beneficiari a unui tratament discriminatoriu în raport cu cel aplicat resortisanților din statele respective.

(2) Printre restricțiile care urmează a fi eliminate figurează în special cele care fac obiectul dispozițiilor care interzic sau limitează stabilirea beneficiarilor sau prestarea de servicii de către aceștia prin următoarele mijloace:

(a)

în Belgia:

prin obligația de a deține o carte professionnelle (articolul 1 din Legea din 19 februarie 1965);

(b)

în Franța:

—	prin obligația de a deține o carte d'identité d'étranger commerçant (Décret-loi din 12 noiembrie 1938, Décret din 2 februarie 1939, Legea din 8 octombrie 1940, Legea din 10 aprilie 1954, Décret nr. 59-852 din 9 iulie 1959);

—	prin excluderea dreptului de reînnoire a contractelor comerciale de închiriere, articolul 38 din Décret din 30 septembrie 1953;

(c)

în Luxemburg:

prin durata limitată a autorizațiilor acordate străinilor (articolul 12 din Legea din 2 iunie 1962).

Articolul 5

(1) Statele membre se asigură că beneficiarii au dreptul de a se afilia la organizațiile profesionale sau de comerț în aceleași condiții și cu aceleași drepturi și obligații ca și resortisanții din statele respective.

(2) Dreptul de afiliere atrage, în caz de stabilire, eligibilitatea sau dreptul de a fi numit în posturi de conducere ale organizației profesionale. Cu toate acestea, aceste posturi de conducere pot fi rezervate resortisanților din statele respective, în cazul în care organizația în cauză participă, în temeiul unui act cu putere de lege sau acte administrative, la exercitarea autorității publice.

(3) În Marele Ducat al Luxemburgului, calitatea de membru al Camerei de comerț și al Camerei de meserii nu conferă beneficiarilor prezentei directive dreptul de a participa la alegerea organelor de conducere.

Articolul 6

Statele membre nu acordă resortisanților proprii care se deplasează într-un alt stat membru în vederea exercitării uneia din activitățile menționate în articolul 2 nici un ajutor de natură să denatureze condițiile de stabilire.

Articolul 7

(1) În cazul în care un stat membru gazdă impune propriilor resortisanți, pentru inițierea uneia dintre activitățile menționate în articolul 2, o dovadă a bunei reputații și a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior sau numai dovada uneia dintre acestea, acest stat acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, prezentarea unui extras din cazierul judiciar sau, dacă acest lucru nu este posibil, un document echivalent, emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență, care atestă îndeplinirea acestor condiții.

(2) În cazul în care un stat membru gazdă impune propriilor resortisanți, pentru inițierea uneia dintre activitățile prevăzute la articolul 2, anumite condiții privind buna reputație, a căror dovadă nu poate fi făcută prin documentul prevăzut la alineatul (1), acest stat acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, o atestare emisă de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență, care certifică îndeplinirea acestor condiții. O astfel de atestare se va referi la faptele precise care au fost luate în considerare în țara gazdă.

(3) În cazul în care documentul prevăzut la alineatul (1) sau atestarea prevăzută la alineatul (2) nu sunt emise de țara de origine sau de proveniență în ceea ce privește buna reputație sau inexistența unui faliment anterior, acestea pot fi înlocuite de o declarație sub jurământ – sau, în statele în care nu există declarație sub jurământ, printr-o declarație solemnă – dată de persoana în cauză în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, acolo unde este cazul, în fața unui notar din țara de origine sau de proveniență, care va emite un certificat prin care să se ateste autenticitatea declarației sub jurământ sau a declarației solemne. Declarația privind inexistența unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în fața unui organism profesional competent al aceleiași țări.

(4) Documentele emise în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu pot fi prezentate la mai mult de trei luni de la data emiterii lor.

(5) Statele membre desemnează, în termenul prevăzut la articolul 8, autoritățile și organismele competente pentru emiterea documentelor menționate la alineatele (1) și (2) și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

(6) În cazul în care în statul membru gazdă trebuie dovedită capacitatea financiară, acest stat consideră atestările emise de băncile statului membru de origine sau de proveniență ca fiind echivalente atestărilor emise pe propriul său teritoriu.

Articolul 8

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de șase luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 4 iunie 1974.

Pentru Consiliu

Președintele

J. ERTL

(1) JO 2, 15.1.1962, p. 36/62.

(2) JO 2, 15.1.1962, p. 32/62.

(3) JO 56, 4.4.1964, p. 863/64.

(4) JO 56, 4.4.1964, p. 869/64.

(5) JO L 260, 22.10.1968, p. 1.

(6) JO C 63, 28.5.1969, p. 21.

(7) JO C 10, 27.1.1970, p. 23.

(8) JO 22, 9.2.1965, p. 369/65.

(9) JO 144, 5.8.1966, p. 2658/66.

ANEXĂ

Următoarele categorii de produse prevăzute la articolul 2 alineatul (2) fac, la data de 4 iunie 1974, obiectul unui regim special în statele membre:

—

Belgia:

Substanțe și preparate toxice

1.	înscrise în arrêté du Régent din 6 februarie 1946 (cu modificări), de reglementare a conservării și aprovizionării cu substanțe veninoase și toxice (în conformitate cu Legea din 24 februarie 1921);

2.	clasificate în categoriile 1 și 2 din arrêté royal din 31 mai 1958, de reglementare a conservării, comercializării și utilizării pesticidelor și produselor fitofarmaceutice.

—

Danemarca:

(a)

Substanțe veninoase sau toxice și produse nocive enumerate la anexa la Legea nr. 119 din 3 mai 1961 și prevăzute de Decretul (bekendtgørelse) nr. 305 din 9 octombrie 1961 (în conformitate cu această lege), de stabilire a normelor privind producerea, recepția, conservarea și livrarea acestor substanțe și produse;

(b)	substanțe veninoase sau toxice și produse nocive prevăzute de Decretul (bekendtgørelse) nr. 304 din 9 octombrie 1961, de stabilire a normelor privind utilizarea acestor substanțe și produse.

Produse (fitofarmaceutice, erbicide, pesticide și regulatori de creștere vegetativă) enumerate de Legea nr. 118 din 3 mai 1961 și prevăzute de Decretele (bekendtgørelser) emise în conformitate cu această lege, care prevăd că aceste produse nu pot fi comercializate și nici utilizate în industrie decât cu condiția să fi fost aprobate și clasificate de Comisia produselor toxice (giftnævnet) și care stabilesc de asemenea normele de aplicare privind recepționarea, conservarea, ambalarea, etichetarea etc. a acestor produse.

Produse (fitofarmaceutice, erbicide, pesticide și regulatori de creștere vegetativă) menționate de Decretul (bekendtgørelse) din 25 septembrie 1961, care prevede că autorizația de a folosi produsele marcate cu un X depinde în general de condiția ca utilizatorul acestor produse să fi urmat un curs de toxicologie organizat de Comisia produselor toxice (giftnævnet).

—

Germania:

Substanțele și preparatele toxice clasificate în categoriile 1, 2 și 3 de către legile și regulamentele landurilor privind comerțul și circulația produselor toxice și produselor fitosanitare toxice, precum și în Codul comercial (Gewerbeordnung), alineatul (34) al cincilea paragraf, în versiunea din 15 februarie 1963.

—

Franța:

1.	Substanțele veninoase înscrise în tabelele A (produse toxice) și C (produse periculoase) din secțiunea I a Décret 56-1197 din 26 noiembrie 1956 (Code de la Santé publique, cartea V, partea 2, titlul III, capitolul I, secțiunile I și II, articolul R 5149-5168).

2.	Code du travail Produsele nocive de uz industrial menționate în Codul muncii, cartea II, titlul II, articolele 67, 20, 78, 79 și 80 și în regulamentele și decretele adoptate pentru aplicarea acestor dispoziții.

3.	Produsele nocive prevăzute de nomenclatorul instituțiilor periculoase, insalubre și incomode stabilit în conformitate cu articolele 5 și 7 din Legea din 19 decembrie 1917.

4.	Produsele antiparazitare de uz agricol (Legea din 2 noiembrie 1943, modificată de Legea din 30 iulie 1963; arrêté din 6 septembrie 1954 privind produsele antiparazitare brevetate de uz agricol, completat de arrêté din 6 februarie 1962).

—	Irlanda: Otrăvurile a căror enumerare figurează în prezent în regulamentele adoptate în conformitate cu Legea din 1961 (Poisons Act) și a căror vânzare este interzisă, cu excepția anumitor persoane autorizate.

—

Italia:

Gaze toxice (articolul 58 din culegerea „Testo unico” a legilor privind siguranța publică, aprobată prin Decretul regal nr. 773 din 18 iunie 1931; Decretul regal nr. 147 din 9 ianuarie 1927; tabelele gazelor toxice recunoscute, anexate Decretului ministerial din 6 februarie 1935 și modificările ulterioare ale acestuia).

2.	Substanțe veninoase de uz industrial (articolul 147 din culegerea „Testo unico” a legilor sanitare aprobată prin Decretul regal nr. 1265 din 27 iulie 1934).

Produse medico-chirurgicale (bactericide, germicide și produse dezinfectante) (Decretul regal nr. 3112 din 6 decembrie 1928 și Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1070 din 23 iunie 1927, aprobat prin Decretul regal nr. 3112 din 6 decembrie 1928) și produse sanitare (produse fitofarmaceutice și produse destinate conservării alimentelor) (articolul 6 din Legea nr. 283 din 30 aprilie 1962, modificat de articolul 4 din Legea nr. 441 din 26 februarie 1963 și Regulamentul de reglementare a producției, comercializării și vânzării produselor fitofarmaceutice și produselor destinate conservării alimentelor, aprobat prin Decretul Președintelui Republicii nr. 1095 din 3 august 1968).

4.	Ceruză (Legea nr. 706 din 19 iulie 1961).

5.	Benzol (Legea nr. 245 din 5 martie 1963).

6.	Produse cosmetice și tincturi care conțin produse pe bază de otravă (articolul 7 din Decretul regal nr. 1938 din 30 octombrie 1924).

—

Luxemburg:

1.	Comerțul și distribuția anumitor produse (legea din 25 septembrie 1953, Memorialul nr. 62 din 10 octombrie 1953).

Comerțul și utilizarea produselor fitofarmaceutice (pesticide de uz agricol, regulatori de creștere vegetativă, conservanți, erbicide, microorganisme și viruși ca agenți antiparazitari) (Legea din 20 februarie 1968, Memorialul nr. 9 din 12 martie 1968, Regulamentul Marelui Ducat din 29 mai 1970, Memorialul nr. 33 din 15 iunie 1970).

—	Țările de Jos: Substanțe și preparate toxice (Legea numită „Bestrijdingsmiddelenwet” din 1962).

—

Regatul Unit:

Otrăvurile care sunt în prezent enumerate în „Poisons List Order” și care sunt reglementate de „Pharmacy and Poisons Act” din 1933 și „Poisons Rules” sau otrăvurile enumerate în „Poisons Schedule” și reglementate de „Pharmacy and Poisons Acts” 1925-1967 (Irlanda de Nord) și „Poisons Regulations” (Irlanda de Nord).

2.	Substanțele prevăzute de Legea din 1967 și de regulamentele privind produsele chimice pentru agricultură și horticultură („Farm and Garden Chemicals Act 1967 and Regulations”).

3.	Substanțele prevăzute de Legea din 1952 și de regulamentele privind agricultura (substanțe veninoase) [„Agriculture (Poisonous Substances) Act 1952 and Regulations”].