11.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/85


Rectificare la Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 249 din 3 octombrie 1969 )

(Ediția specială în limba română, capitolul 9, volumul 1, p. 9)

Directiva se înlocuiește cu următorul text:

„DIRECTIVA CONSILIULUI

din 17 iulie 1969

privind impozitarea indirectă a majorării de capital

(69/335/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 99 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât obiectivul tratatului îl reprezintă constituirea unei uniuni economice ale cărei caracteristici să fie similare cu cele ale unei piețe interne și întrucât una dintre condițiile esențiale de realizare a pieței interne o reprezintă promovarea liberei circulații a capitalurilor;

întrucât impozitarea indirectă a majorării de capital în vigoare în statele membre, respectiv impozitarea aporturilor la capitalul societăților și firmelor și taxa de timbru aplicată titlurilor de valoare, dau naștere la discriminare, dublă impozitare și neconcordanțe care împiedică libera circulație a capitalurilor și care, în consecință, ar trebui să fie eliminate printr-un proces de armonizare;

întrucât armonizarea unei astfel de impozitări a majorării de capital ar trebui să se realizeze astfel încât să fie redus la minim impactul bugetar asupra statelor membre;

întrucât perceperea de către statul membru a unei taxe de timbru aplicate titlurilor de valoare din alte state membre, introduse sau emise pe teritoriul său, este contrară conceptului de piață comună ale cărei caracteristici sunt cele ale unei piețe interne; întrucât, în plus, s-a dovedit că menținerea taxei de timbru pentru emiterea de titluri de valoare pentru împrumuturi interne, precum și pentru introducerea sau emiterea pe piața unui stat membru a titlurilor de valoare străine este atât nedorită din punct de vedere economic, cât și contrară evoluției actuale a legislațiilor fiscale ale statelor membre în acest domeniu;

întrucât, în aceste împrejurări, se recomandă eliminarea taxei de timbru aplicate titlurilor de valoare, indiferent de proveniența acestora și indiferent dacă reprezintă capitalul propriu al unei societăți sau un capital provenit din împrumuturi;

întrucât este inerent, conform conceptului de piață comună având caracteristicile unei piețe interne, ca impozitarea majorării de capital în interiorul pieței comune de către o societate să fie prelevată o singură dată, iar nivelul său să fie același în toate statele membre pentru a nu afecta circulația capitalurilor;

întrucât, prin urmare, acest impozit ar trebui să fie armonizat atât din punctul de vedere al structurilor, cât și al cotelor sale;

întrucât menținerea altor taxe indirecte având caracteristici similare impozitului pe capital sau taxei de timbru aplicate titlurilor de valoare poate deturna scopul măsurilor prevăzute de prezenta directivă și, prin urmare, este necesar să se desființeze aceste taxe,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre aplică aporturilor la capitalul societăților de capital un impozit armonizat în conformitate cu dispozițiile articolelor 2-9, numit în continuare «impozit pe capital».

Articolul 2

(1)   Operațiunile la care se aplică impozitul pe capital se taxează numai în statele membre pe al căror teritoriu este situat sediul de administrare al unei societăți de capital în momentul derulării acestor operațiuni.

(2)   Dacă sediul de administrare al unei societăți de capital este situat într-o țară terță, iar sediul său social este situat într-un stat membru, operațiunile la care se aplică impozitul pe capital sunt taxate în statul membru în care este situat sediul social.

(3)   Dacă sediul social și sediul de administrare ale unei societăți de capital sunt situate într-o țară terță, influxul de capital fix sau circulant către o sucursală situată într-un stat membru poate fi taxat în statul membru pe al cărui teritoriu este situată sucursala.

Articolul 3

(1)   În sensul prezentei directive, expresia «societate de capital» desemnează:

(a)

societăți aflate sub incidența legislației (3) belgiene, germane, franceze, italiene, din Luxemburg și din Țările de Jos cunoscute drept:

société anonyme/naamloze vennootschap, Aktiengesellschaft, société anonyme, società per azioni, société anonyme, naamloze vennootschap;

société en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen, Kommanditgesellschaft auf Aktien, société en commandite par actions, società in accomandita per azioni, société en commandite par actions, commanditaire vennootschap op aandelen;

société de personnes à responsabilité limitée/personenvennootschap met beperkte aansprakelijkheid, Gesellschaft mit beschränkter Haftung, société à responsabilité limitée, società a responsabilità limitata, société à responsabilité limitée;

(b)

orice societate, asociație sau persoană juridică care deține părți sociale de capital sau de active care pot fi tranzacționate la o bursă de valori;

(c)

orice societate, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ ai cărei asociați au dreptul să transfere părțile lor sociale unor părți terțe fără autorizație prealabilă și care sunt responsabili pentru datoriile societății, asociației sau persoanei juridice numai în limita numărului de părți sociale deținute.

(2)   În sensul prezentei directive, orice altă societate, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ este considerată societate de capital. Cu toate acestea, un stat membru are dreptul să nu o considere ca atare în ceea ce privește aplicarea impozitului pe capital.

Articolul 4

(1)   Impozitul pe capital se aplică următoarelor operațiuni:

(a)

înființarea unei societăți de capital;

(b)

transformarea în societate de capital a unei societăți, asociații sau persoane juridice care nu este societate de capital;

(c)

o majorare de capital al unei societăți de capital prin aporturi de active de orice fel;

(d)

o majorare a activelor unei societăți de capital prin aportul de active de orice fel, realizată nu prin intermediul părților sociale de capital sau active, ci prin intermediul drepturilor similare drepturilor asociaților, cum ar fi drepturile de vot, o cotă de profit sau o cotă din surplusul de după lichidare;

(e)

transferul dintr-o țară terță într-un stat membru a sediului de administrare al unei societăți, asociații sau persoane juridice, al cărei sediu social este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în acel stat membru, în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital;

(f)

transferul dintr-o țară terță într-un stat membru a sediului social al unei societăți, asociații sau persoane juridice al cărei sediu propriu-zis de administrare este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în acel stat membru, în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital;

(g)

transferul dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare al unei societăți, asociații sau persoane juridice care este luată în evidență în statul membru unde a avut loc transferul, în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru;

(h)

transferul dintr-un stat membru într-un alt stat membru al sediului social al unei societăți, asociații sau persoane juridice al cărei sediu de administrare este situat într-o țară terță și care este luată în evidență în statul membru în care a avut loc transferul în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru.

(2)   La următoarele operațiuni se poate aplica impozitul pe capital:

(a)

o majorare de capital a unei societăți de capital prin capitalizarea profiturilor sau prin rezerve permanente sau temporare;

(b)

o majorare a activelor unei societăți de capital prin prestarea de servicii de către un membru, care nu determină o majorare a capitalului societății, dar determină modificarea drepturilor în cadrul societății sau care poate crește valoarea părților sociale societății;

(c)

un împrumut contractat de o societate de capital, dacă creditorul are dreptul la un procent din profiturile societății;

(d)

un împrumut contractat de o societate de capital de la un membru sau soția sau copilul unui membru sau un împrumut contractat de la o parte terță, dacă este garantat de un membru, cu condiția ca astfel de împrumuturi să aibă aceeași funcție ca și majorarea de capital.

(3)   Înființarea, în sensul alineatului (1) litera (a), nu include nici o modificare a actului constitutiv sau statutului unei societăți de capital, în special:

(a)

transformarea unei societăți de capital într-un alt tip de societate de capital;

(b)

transferul dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare sau a sediului social al unei societăți, asociații sau persoane juridice care este luată în evidență în ambele state membre, în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital;

(c)

o modificare a obiectului de activitate al societății de capital;

(d)

prelungirea duratei de existență a societății de capital.

Articolul 5

(1)   Impozitul se aplică:

(a)

în cazul înființării unei societăți de capital sau al majorării de capital sau de părți sociale, conform articolului 4 alineatul (1) literele (a), (c) și (d): la valoarea reală a activelor de orice fel ce reprezintă aportul asociaților sau care urmează să fie aportul asociaților, după deducerea obligațiilor de plată asumate și a cheltuielilor realizate de societate în urma fiecărui aport. Statele membre pot amâna perceperea impozitului pe capital până la realizarea efectivă a aportului;

(b)

în cazul transformării în societate de capital sau al transferului sediului de administrare sau al sediului social ale unei societăți de capital, conform articolului 4 alineatul (1) literele (b), (e), (f), (g) și (h); la valoarea reală a activelor de orice fel aparținând societății în momentul transformării sau al transferului, după deducerea obligațiilor de plată și cheltuielilor pentru care societatea este responsabilă în momentul respectiv;

(c)

în cazul majorării de capital prin capitalizarea rezervelor din profituri sau a provizioanelor, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a), la valoarea nominală a unei astfel de majorări;

(d)

în cazul majorării de active, conform articolului 4 alineatul (2) litera (b); la valoarea reală a serviciilor prestate, după deducerea obligațiilor de plată asumate și a cheltuielilor societății ca urmare a prestării unor astfel de servicii;

(e)

în cazul împrumuturilor, conform articolului 4 alineatul (2) literele (c) și (d); la valoarea nominală a împrumutului contractat.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), valoarea pentru care se aplică impozitul pe capital nu este mai mică decât valoarea reală a părților sociale din societatea comercială alocate sau aparținând fiecărui membru sau decât valoarea nominală a părților sociale, dacă aceasta din urmă depășește valoarea reală.

(3)   Valoarea pentru care se aplică impozitul pe capital în cazul unei majorări de capital nu include:

valoarea activelor aparținând societății de capital care sunt alocate majorării de capital și pentru care s-a plătit deja impozitul pe capital;

valoarea împrumuturilor contractate de societatea de capital care sunt convertite în părți sociale ale societății și pentru care s-a plătit deja impozitul pe capital.

Articolul 6

(1)   Fiecare stat membru poate exclude din baza de impunere, determinată în conformitate cu articolul 5, suma reprezentând aportul unui membru cu răspundere nelimitată privind obligațiile unei societăți de capital, precum și cota deținută de acel membru în activele societății.

(2)   Dacă un stat membru își exercită dreptul prevăzut în alineatul (1), impozitul pe capital se aplică în următoarele cazuri:

transferul sediului de administrare al unei societăți de capital în alt stat membru care nu își exercită acel drept;

transferul sediului social al unei societăți de capital al cărui sediu de administrare este situat într-o țară terță într-un alt stat membru care nu își exercită acel drept;

orice operațiune în urma căreia răspunderea unui membru este limitată la cota sa de capital deținută în societate, în special dacă limitarea răspunderii este determinată de transformarea unei societăți de capital într-un alt tip de societate de capital.

Impozitul pe capital se aplică, în toate aceste cazuri, la cota deținută în activele societății de asociații cu răspundere nelimitată privind obligațiile societății.

Articolul 7

(1)   Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor care urmează să fie adoptate de Consiliu în conformitate cu alineatul (2):

(a)

cota impozitului pe capital nu poate fi mai mare de 2 % sau mai mică de 1 %;

(b)

cota se reduce cu 50 % sau mai mult, dacă una sau mai multe societăți de capital își transferă toate activele și pasivele sau una sau mai multe părți ale afacerii lor către una sau mai multe societăți de capital care sunt în curs de înființare sau care există deja.

Reducerea se aplică numai în următoarele condiții:

aporturile de capital să primească părți sociale drept contravaloare exclusivă, statele membre având dreptul să extindă aplicarea reducerii în cazurile în care contravaloarea majorării capitalului sunt părțile sociale, în paralel cu plata în numerar a maximum 10 % din valoarea nominală a părților sociale;

societățile care iau parte la operațiune să aibă sediul de administrare sau sediul social pe teritoriul unui stat membru;

(c)

cota impozitului pe capital poate fi redusă la 0,5 % până la 1 ianuarie 1973 și la 1 % după această dată în cazul constituirii sau majorării capitalului unui holding sau societăți de capital al cărei unic obiect de activitate îl constituie deținerea de părți sociale în alte societăți și administrarea și rentabilizarea acestor părți sociale, cu condiția ca aceste societăți să nu se angajeze în activități industriale sau comerciale proprii și să nu exploateze o locație comercială deschisă publicului.

(2)   Pentru a permite Consiliului să determine cotele comune ale impozitului pe capital înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, Comisia prezintă Consiliului o propunere în acest sens până la 1 ianuarie 1971.

(3)   În cazul majorării capitalului social conform articolului 4 alineatul (1) litera (c) ca urmare a reducerii capitalului social determinată de pierderile înregistrate, cota poate fi redusă pentru acea parte a majorării care corespunde reducerii de capital, dacă această majorare intervine într-un interval de patru ani de la reducerea de capital.

(4)   Dacă un stat membru își exercită dreptul menționat la articolul 4 alineatul (2), impozitul pe capital poate fi diminuat.

Articolul 8

Un stat membru poate scuti parțial sau total de impozit pe capital operațiunile menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) cu privire la:

societăți de capital care furnizează servicii publice, cum ar fi întreprinderile de transport public, autoritățile portuare sau întreprinderile furnizoare de apă, gaz sau curent electric în cazurile în care statul sau autoritățile regionale sau locale dețin cel puțin jumătate din capitalul societății;

societăți de capital care, în conformitate cu statutul lor și în fapt, urmăresc exclusiv și direct obiective culturale, caritabile, sociale sau educaționale.

Articolul 9

Anumite tipuri de operațiuni sau de societăți de capital pot fi supuse scutirilor, reducerilor sau creșterilor de cotă pentru a se realiza o taxare corectă sau din considerente sociale sau pentru a permite unui stat membru să facă față unor situații speciale. Statul membru care propune aplicarea unei astfel de măsuri prezintă situația Comisiei în timp util, având în vedere aplicarea articolului 102 din tratat.

Articolul 10

În afară de impozitul pe capital, statele membre nu aplică societăților, companiilor, asociațiilor și persoanelor juridice cu scop lucrativ nici un fel de taxe:

(a)

în cazul operațiunilor menționate la articolul 4;

(b)

în cazul aporturilor, împrumuturilor sau prestărilor de servicii, care reprezintă o parte a operațiunilor menționate la articolul 4;

(c)

în cazul înregistrărilor sau a altor formalități necesare înainte de începerea activității, taxe care ar putea fi aplicate, ca rezultat al formelor juridice, societăților, asociațiilor sau persoanelor juridice cu scop lucrativ.

Articolul 11

Statele membre nu aplică nici o formă de impozitare pentru:

(a)

crearea, emiterea, admiterea în vederea cotării la bursa de valori, punerea în circulație sau tranzacționarea părților sociale sau a altor titluri de valoare de același tip sau a certificatelor reprezentând astfel de titluri de valoare, indiferent de emitent;

(b)

împrumuturile, inclusiv obligațiunile guvernamentale contractate prin emiterea de obligațiuni sau de alte titluri de valoare negociabile, indiferent de emitent sau alte formalități aferente sau crearea, emiterea sau admiterea la bursa de valori, punerea în circulație sau tranzacționarea acestor obligațiuni sau a altor titluri de valoare negociabile.

Articolul 12

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 10 și 11, statele membre pot impune:

(a)

taxe pe cesionarea de titluri de valoare, impozitate sau nu la o cotă unitară;

(b)

taxe de cesiune, inclusiv taxe de cadastru, în cazul în care se cesionează către o societate, asociație sau persoană juridică cu scop lucrativ, afacerea sau proprietățile imobile situate pe teritoriul lor;

(c)

taxe de cesiune în legătură cu activele de orice fel cesionate unei societăți, asociații sau persoane juridice cu scop lucrativ, atât timp cât beneficiul rezultat din transferul de proprietate este altul decât părțile sociale deținute în cadrul societății;

(d)

taxe pentru instituirea, înregistrarea sau ridicarea ipotecilor sau a altor taxe pe teren sau pe alte proprietăți;

(e)

taxe plătite sub formă de onorarii sau speze;

(f)

taxa pe valoarea adăugată.

(2)   Taxele și impozitele menționate la alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) sunt aceleași, indiferent dacă sediul de administrare sau sediul social al societății, asociației sau persoanei juridice cu scop lucrativ este sau nu situat pe teritoriul statului membru care aplică impozitele și taxele; aceste impozite și taxe nu pot depăși valoarea celor aplicabile operațiunilor similare în statul membru care le solicită.

Articolul 13

Statele membre asigură intrarea în vigoare a prezentelor dispoziții până la 1 ianuarie 1972 prin intermediul actelor cu putere de lege și al actelor administrative care sunt necesare pentru a duce la îndeplinire dispozițiile prezentei directive și informează imediat Comisia cu privire la acestea.

Articolul 14

Statele membre asigură faptul că textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă sunt înaintate Comisiei.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iulie 1969.

Pentru Consiliu

Președintele

H.J. WITTEVEEN”


(1)  JO 119, 3.7.1965, p. 2057/65.

(2)  JO 134, 23.7.1965, p. 2227/65.

(3)  Lucrarea de adaptare tehnică are drept rezultat următoarea formă prezentată Consiliului de către Comisie:

La articolul 3 alineatul (1) litera (a):

se înlocuiește virgula prin cuvântul «și»;

se introduc, după cuvântul «Țările de Jos»: «Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda, Danemarca și Norvegia»;

la prima liniuță, se introduc după cuvintele: «naamloze vennootschap»: «companies incorporated with limited liability, societăți cu răspundere limitată care sunt înființate și înregistrate conform Statutului societăților comerciale sau Statutului societăților comerciale pe acțiuni sau care sunt încorporate în pe baza unei carte sau a unei decizii particulare a Parlamentului, Aktieselskab, Aksjeselskap»;

la a doua liniuță se inserează după cuvintele «commanditaire vennootschap op aandelen»: «Kommandit-aktieselskab, Kommandittaksjeselskap».