13/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

23


31967L0548


L 196/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iunie 1967

privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase

(67/548/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât orice reglementare privind introducerea pe piață a substanțelor și a preparatelor periculoase trebuie să aibă ca obiectiv protecția populației și, în special, a lucrătorilor care le folosesc;

întrucât neconcordanțele dintre dispozițiile naționale ale celor șase state membre privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și a preparatelor periculoase au drept consecință împiedicarea schimburilor acestor substanțe și preparate în cadrul Comunității și au astfel un efect direct asupra stabilirii și funcționării pieței comune;

întrucât se impune eliminarea acestor obstacole și, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesară o apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea;

întrucât, luând în considerare lucrările de pregătire care mai trebuie efectuate, este necesar să se rezerve pentru directive ulterioare apropierea dispozițiilor privind preparatele periculoase și să se limiteze, în consecință, prezenta directivă la apropierea dispozițiilor referitoare la substanțele periculoase;

întrucât, dată fiind întinderea acestui domeniu și numeroasele măsuri detaliate necesare pentru apropierea ansamblului de dispoziții referitoare la substanțele periculoase, apare ca util să fie avută în vedere, în primul rând, apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și să fie lăsată în seama directivelor ulterioare apropierea dispozițiilor referitoare la utilizarea substanțelor și a preparatelor periculoase respective, în cazul în care se recunoaște că neconcordanțele dintre aceste dispoziții au un efect direct asupra stabilirii sau funcționării pieței comune;

întrucât apropierea dispozițiilor naționale prevăzute în prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispozițiilor articolelor 31 și 32 din tratat,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă prevede apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la:

clasificarea;

ambalarea;

etichetarea

substanțelor periculoase, atunci când acestea sunt introduse pe piață în statele membre ale Comunității.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la:

(a)

medicamente, stupefiante și substanțe radioactive;

(b)

transportul substanțelor periculoase pe calea ferată, șosea, cale fluvială, maritimă sau aeriană;

(c)

muniție și obiecte care conțin substanțe explozive, cum ar fi substanțe inflamabile și carburanți.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică substanțelor periculoase care sunt exportate în țările terțe.

(4)   Articolele 5-7 din prezenta directivă nu se aplică recipientelor care conțin gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentei directive, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(a)

substanțe:

elementele chimice și compușii acestora în stare naturală sau așa cum sunt obținuți printr-un proces de producție;

(b)

preparate:

amestecurile sau soluțiile formate din două sau mai multe substanțe.

(2)   Sunt considerate „periculoase”, în sensul prezentei directive, substanțele și preparatele:

(a)

explozive:

substanțele și preparatele care pot exploda sub efectul flăcării sau care sunt mai sensibile la șocuri sau fricțiuni decât dinitrobenzenul;

(b)

oxidante:

substanțele și preparatele care generează o reacție puternic exotermică când intră în contact cu alte substanțe, în special cu substanțe inflamabile;

(c)

foarte inflamabile:

substanțele și preparatele care, alternativ:

se pot încălzi și, în final, se pot aprinde în aer în prezența unei temperaturi normale, fără aport de energie;

sunt solide, se pot aprinde cu ușurință după un scurt contact cu o sursă de aprindere și continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de aprindere;

sunt în stare lichidă și au punctul de aprindere sub 21 °C;

sunt gazoase și se inflamează în aer la presiune normală;

în contact cu apa sau cu aerul umed, emană gaze foarte inflamabile, în cantități periculoase;

(d)

inflamabile:

substanțele și preparatele lichide al căror punct de aprindere se situează între 21 °C și 55 °C;

(e)

toxice:

substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot produce afecțiuni grave, acute sau cronice și chiar moartea;

(f)

nocive:

substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată prezintă riscuri de gravitate limitată;

(g)

corozive:

substanțele și preparatele care, în contact cu țesuturile vii, le pot distruge;

(h)

iritante:

substanțele și preparatele necorosive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau cu mucoasa, pot provoca inflamații.

Articolul 3

Clasificarea substanțelor periculoase în conformitate cu gradul cel mai ridicat de periculozitate și cu natura specifică a riscurilor este alcătuită pe baza categoriilor stabilite la articolul 2.

Articolul 4

Anexa 1 la prezenta directivă conține lista substanțelor periculoase clasificate în conformitate cu dispozițiile articolului 3.

Articolul 5

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca substanțele periculoase să poată fi introduse pe piață numai în cazul în care ambalajele lor, în ceea ce privește soliditatea și etanșeitatea acestora, îndeplinesc următoarele condiții, fiind stabilit faptul că orice ambalaj care este conform acestor condiții este considerat adecvat:

1.

ambalajele trebuie să fie proiectate și închise, astfel încât să împiedice orice pierderi ale conținutului, cu excepția dispozitivelor reglementare de securitate;

2.

materialele din care sunt realizate ambalajele și sistemele de închidere nu pot fi atacate de conținut, nici susceptibile de a forma cu acesta combinații nocive sau periculoase;

3.

ambalajele și sistemele de închidere trebuie să fie rezistente și solide pe toate părțile pentru a se evita slăbirea acestora și pentru a îndeplini criteriile de siguranță în condițiile unei manipulări normale.

Articolul 6

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca substanțele periculoase să fie introduse pe piață numai în cazul în care ambalajele lor, din punctul de vedere al etichetării, îndeplinesc cerințele de mai jos.

(2)   Orice ambalaj trebuie să poarte o etichetare care să menționeze:

denumirea substanței;

originea substanței;

simbolurile și indicațiile privind pericolele pe care le prezintă utilizarea substanței;

o listă a riscurilor specifice care derivă din aceste pericole;

(a)

denumirea substanței trebuie menționată sub una dintre denumirile prevăzute în lista din anexa I la prezenta directivă;

(b)

indicarea originii trebuie să cuprindă numele și adresa producătorului, a distribuitorului sau a importatorului;

(c)

simbolurile și indicațiile pericolelor care se utilizează sunt:

exploziv:

o bombă care explodează (E);

oxidant:

o flacără deasupra unui cerc (O);

foarte inflamabil:

o flacără (F)

toxic:

un cap de mort deasupra unor oase încrucișate (T)

nociv:

crucea Sfântului Andrei (Xn)

corosiv:

semnul unui acid activ(C)

iritant:

crucea Sfântului Andrei (Xi)

Simbolurile trebuie să corespundă cu acelea din anexa II la prezenta directivă; acestea se tipăresc cu negru pe un fond galben-portocaliu;

(d)

natura riscurilor specifice provocate de utilizarea substanțelor trebuie să fie indicată prin una sau mai multe fraze-tip care, conform indicațiilor din lista anexei I, sunt reluate în anexa III la prezenta directivă.

(3)   În cazul în care ambalajul este însoțit de indicații privind utilizarea substanțelor, redactarea acestora trebuie să se inspire, în conformitate cu indicațiile cuprinse în lista din anexa I, din anexa IV la prezenta directivă.

Articolul 7

(1)   În cazul în care mențiunile impuse de articolul 6 se găsesc pe o etichetă, aceasta trebuie plasată pe una sau mai multe fețe ale ambalajului, astfel încât să poată fi citită orizontal când ambalajul stă în poziție normală. Dimensiunile etichetei trebuie să fie cel puțin egale cu formatul normal A8 (52 × 74 mm) și nu trebuie să depășească formatul normal A5 (148 × 210 mm). Fiecare simbol trebuie să ocupe cel puțin o zecime din suprafața etichetei. Eticheta trebuie să fie lipită în întregime pe ambalajul care conține direct substanța.

(2)   Eticheta nu este obligatorie atunci când ambalajul conține în mod vizibil mențiunile conform modalităților prevăzute la alineatul (1).

(3)   Mențiunile prevăzute pe ambalaj sau pe etichetă trebuie să fie tipărite cu caractere lizibile și imposibil de șters pentru ca simbolurile și indicațiile asupra pericolelor și riscurilor specifice să fie suficient de vizibile.

(4)   Statele membre pot condiționa introducerea pe piață a substanțelor periculoase pe teritoriul lor de redactarea etichetei în limba sau limbile oficiale.

(5)   Cerințele alineatelor (1)-(4) privind etichetarea sunt considerate ca fiind îndeplinite atunci când un recipient expediat poartă o etichetă în conformitate cu cerințele de expediere, iar pe această etichetă figurează simbolul pericolului menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (c). Această dispoziție nu se aplică recipientelor închise în alte recipiente.

Articolul 8

Statele membre pot permite:

(a)

ca etichetarea impusă la articolul 6 să se efectueze într-un alt mod corespunzător pe ambalajele ale căror dimensiuni reduse nu permit o etichetare în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2);

(b)

ca, prin derogare de la articolele 6 și 7, ambalajele substanțelor periculoase care nu sunt explozive sau toxice să nu poată fi etichetate sau să fie etichetate într-un alt mod, dacă acestea conțin cantități atât de mici de substanță încât să nu existe nici un motiv de teamă cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru lucrători sau terțe persoane.

Articolul 9

Statele membre informează Comisia cu privire la toate actele cu putere de lege și actele administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 10

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive, astfel încât acestea să fie puse în aplicare până la 1 ianuarie 1970.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iunie 1967.

Pentru Consiliu,

Președintele,

R. VAN ELSLANDE


(1)  JO 209, 11.12.1965, p. 3133/65.

(2)  JO 11, 20.1.1966, p. 143/66.


ANEXA I

A se vedea Directiva 2001/59/CE a Comisiei (JO L 225, 21.8.2001, p. 1), Actul de aderare 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 96) și Directiva 93/72/CEE (JO L 258, 16.10.1993, p. 29).


ANEXA II

A se vedea Actul de aderare 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 96).


ANEXA III

A se vedea Actul de aderare 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 96).


ANEXA IV

A se vedea Actul de aderare 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 96).