ACORD DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ȘI CONSOLIDAT

între Uniunea Europeană

și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

și statele membre ale acestora, pe de o parte,

și Republica Armenia, pe de altă parte

PREAMBUL

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

părți contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, denumite în continuare „statele membre”,

UNIUNEA EUROPEANĂ și

COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, denumită în continuare „Euratom”,

pe de o parte, și

REPUBLICA ARMENIA,

pe de altă parte,

în continuare denumite împreună „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile strânse dintre părți și valorile pe care le împărtășesc, precum și dorința lor de a consolida legăturile stabilite în trecut prin Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 22 aprilie 1996 și care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999 (APC) și de a promova o cooperare strânsă și intensă întemeiată pe un parteneriat bazat pe egalitate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al Parteneriatului estic, precum și în cadrul prezentului acord;

RECUNOSCÂND contribuția Planului de acțiune comun UE – Armenia din cadrul PEV, inclusiv dispozițiile introductive ale acestuia, și importanța pe care o au prioritățile parteneriatului în consolidarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia și în sprijinirea procesului de reformă și de apropiere legislativă în Republica Armenia, astfel cum se menționează în continuare, contribuind în acest mod la consolidarea cooperării politice și economice;

HOTĂRÂTE să consolideze în continuare respectarea libertăților fundamentale, a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, a principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernanțe;

RECUNOSCÂND faptul că reformele interne menite să consolideze democrația și economia de piață, pe de o parte, și soluționarea durabilă a conflictelor, pe de altă parte, sunt legate între ele. Prin urmare, procesele de reformă democratică durabilă din Republica Armenia vor contribui la consolidarea încrederii și a stabilității în întreaga regiune;

HOTĂRÂTE să promoveze în continuare dezvoltarea politică, socioeconomică și instituțională a Republicii Armenia, de exemplu prin dezvoltarea societății civile, consolidarea instituțiilor, reforma administrației publice și a funcției publice, lupta împotriva corupției, precum și prin consolidarea cooperării comerciale și economice, inclusiv buna guvernanță în domeniul fiscal, reducerea sărăciei și o cooperare extinsă într-o gamă largă de domenii de interes comun, printre care se numără și domeniul justiției, libertății și securității;

HOTĂRÂTE să pună integral în aplicare scopurile, principiile și dispozițiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, Declarației universale a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite din 1948, Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950 („Convenția europeană a drepturilor omului”) și Actului final de la Helsinki din 1975 al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa („Actul final de la Helsinki al OSCE”);

REAMINTIND voința lor de a promova pacea și securitatea în lume și de a participa la un multilateralism concret și la soluționarea pașnică a conflictelor în formatele convenite, în special prin cooperarea în acest sens în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);

ASUMÂNDU-ȘI obligațiile internaționale în ceea ce privește lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (ADM) și a vectorilor acestora și cooperarea în materie de dezarmare și neproliferare, precum și securitatea și siguranța nucleară;

RECUNOSCÂND importanța participării active a Republicii Armenia la formatele de cooperare regională, inclusiv la cele care beneficiază de sprijin din partea Uniunii Europene; recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări;

DORIND să dezvolte în continuare un dialog politic periodic privind chestiuni bilaterale și internaționale de interes reciproc, inclusiv aspectele regionale, ținând seama de politica externă și de securitate comună, inclusiv de politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, precum și de politicile relevante ale Republicii Armenia; recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări;

RECUNOSCÂND importanța angajamentului Republicii Armenia față de soluționarea pașnică și durabilă a conflictului din Nagorno-Karabah, precum și necesitatea de a găsi o soluție cât mai curând posibil, în cadrul negocierilor purtate de copreședinții Grupului de la Minsk din cadrul OSCE; recunoscând, de asemenea, faptul că pentru găsirea unei soluții trebuie să se respecte scopurile și principiile consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite și în Actul final de la Helsinki al OSCE, în special cele referitoare la nerecurgerea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței, integritatea teritorială a statelor, precum și egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, și reflectate în toate declarațiile emise de copreședinții Grupului de la Minsk din cadrul OSCE începând cu cel de al 16-lea Consiliu ministerial al OSCE, care a avut loc în 2008; luând act, de asemenea, de angajamentul declarat al Uniunii Europene de a sprijini acest proces de soluționare a conflictului;

HOTĂRÂTE să prevină și să combată corupția, să lupte împotriva criminalității organizate și să intensifice cooperarea privind combaterea terorismului;

HOTĂRÂTE să își intensifice dialogul și cooperarea în domeniile migrației, azilului și gestionării frontierelor, în cadrul unei abordări globale, acordând o atenție deosebită migrației legale și cooperării care vizează combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane și punerea în aplicare eficientă a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 (denumit în continuare „Acordul de readmisie”);

RECONFIRMÂND faptul că îmbunătățirea mobilității cetățenilor părților într-un cadru sigur și bine gestionat rămâne un obiectiv fundamental și ținând seama de posibilitatea deschiderii, în timp util, a unui dialog pe tema vizelor cu Republica Armenia, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru o mobilitate bine gestionată și sigură, inclusiv punerea în aplicare eficace a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 (denumit în continuare „Acordul de facilitare a eliberării vizelor”) și a Acordului de readmisie;

HOTĂRÂTE să respecte principiile economiei de piață și disponibilitatea Uniunii Europene de a contribui la reformele economice din Republica Armenia;

RECUNOSCÂND dorința părților de a aprofunda cooperarea economică, inclusiv în domenii conexe comerțului, în conformitate cu drepturile și obligațiile care decurg din calitatea părților de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și prin aplicarea transparentă și nediscriminatorie a drepturilor și obligațiilor respective;

CONVINSE că prezentul acord va crea un nou climat favorabil relațiilor economice dintre părți și, mai presus de toate, dezvoltării comerțului și a investițiilor și va stimula concurența, factori esențiali pentru restructurarea și modernizarea economiei;

HOTĂRÂTE să respecte principiile dezvoltării durabile;

HOTĂRÂTE să garanteze protecția mediului, inclusiv cooperarea transfrontalieră și punerea în aplicare a acordurilor internaționale multilaterale;

HOTĂRÂTE să îmbunătățească securitatea și siguranța aprovizionării cu energie, să faciliteze dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, să sporească integrarea piețelor și apropierea progresivă de elementele-cheie ale acquis-ului UE menționate în continuare, inclusiv, între altele, prin promovarea eficienței energetice și a utilizării surselor regenerabile de energie, ținând seama de angajamentele asumate de Republica Armenia cu privire la respectarea principiilor egalității de tratament între țările furnizoare de energie, țările de tranzit al energiei și țările consumatoare de energie;

HOTĂRÂTE să respecte niveluri înalte de securitate și siguranță nucleară, astfel cum se menționează în continuare;

RECUNOSCÂND necesitatea unei cooperări sporite în domeniul energiei și angajamentul părților de a respecta pe deplin dispozițiile Tratatului privind Carta energiei;

DORIND să îmbunătățească nivelul sănătății și siguranței publice și protecția sănătății umane, respectând principiile legate de dezvoltarea durabilă, de necesitățile în materie de mediu și de schimbările climatice;

HOTĂRÂTE să intensifice contactele interpersonale, inclusiv prin cooperare și schimburi în domeniul științei și tehnologiei, al educației și culturii, al tineretului și sportului;

HOTĂRÂTE să promoveze cooperarea transfrontalieră și interregională;

RECUNOSCÂND angajamentul Republicii Armenia de a-și apropia progresiv legislația în sectoarele relevante de cea a Uniunii Europene, de a o pune în aplicare în mod eficace în cadrul eforturilor sale mai largi de reformă și de a-și dezvolta capacitatea administrativă și instituțională în măsura necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord și recunoscând sprijinul constant al Uniunii Europene, în conformitate cu toate instrumentele disponibile în materie de cooperare, inclusiv asistența tehnică, financiară și economică în legătură cu acest angajament, reflectând ritmul reformelor și nevoile economice ale Republicii Armenia;

SUBLINIIND faptul că, în cazul în care părțile decid, în cadrul prezentului acord, să încheie acorduri specifice în materie de libertate, securitate și justiție, care ar fi încheiate de către Uniunea Europeană în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dispozițiile acestor acorduri viitoare nu vor fi obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană, în același timp cu Regatul Unit și/sau Irlanda în ceea ce privește relațiile lor bilaterale anterioare, notifică Republica Armenia cu privire la faptul că aceste acorduri sunt obligatorii pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, în calitate de membri ai Uniunii Europene, în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În mod similar, orice măsură internă ulterioară a Uniunii Europene, adoptată de aceasta în temeiul părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a pune în aplicare prezentul acord nu va fi obligatorie pentru Regatul Unit și/sau Irlanda, cu excepția cazului în care acestea și-au notificat intenția de a participa la astfel de măsuri sau de a le accepta, în conformitate cu Protocolul nr. 21; luând act, de asemenea, de faptul că astfel de acorduri viitoare sau măsuri interne ulterioare ale Uniunii Europene vor intra sub incidența Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentului acord sunt:

Articolul 2

Principii generale

(1)   Respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacrate în special în Carta Organizației Națiunilor Unite, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, precum și în alte instrumente relevante privind drepturile omului, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului a ONU și Convenția europeană a drepturilor omului, stă la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord.

(2)   Părțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, dezvoltării durabile, cooperării regionale și multilateralismului concret.

(3)   Părțile își reafirmă respectul față de principiile bunei guvernanțe și față de obligațiile lor internaționale, îndeosebi în cadrul ONU, al Consiliului Europei și al OSCE.

(4)   Părțile se angajează să combată corupția și diferitele forme de criminalitate transnațională organizată și terorism, să promoveze dezvoltarea durabilă, multilateralismul concret și lupta împotriva proliferării ADM și a vectorilor acestora, inclusiv prin intermediul Inițiativei UE privind centrele de excelență pentru diminuarea riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare. Acest angajament constituie un factor-cheie în dezvoltarea relațiilor și în cooperarea dintre părți și contribuie la menținerea păcii și a stabilității în regiune.

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC ȘI REFORMA; COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

Articolul 3

Obiectivele dialogului politic

(1)   Dialogul politic în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv chestiunile de politică externă și de securitate, precum și reformele interne, este dezvoltat și consolidat în continuare între părți. Un astfel de dialog va spori eficacitatea cooperării politice privind chestiuni de politică externă și de securitate, recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări.

(2)   Obiectivele dialogului politic sunt:

Articolul 4

Reforma internă

Părțile cooperează în următoarele domenii:

Articolul 5

Politica externă și de securitate

(1)   Părțile își intensifică dialogul și cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv al politicii de securitate și apărare comune, recunoscând importanța pe care Republica Armenia o acordă participării sale la organizațiile internaționale și la formatele de cooperare internațională, precum și obligațiilor existente care îi revin în temeiul acestei participări, și abordează în special aspecte legate de prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, reducerea riscurilor, securitatea cibernetică, reforma sectorului securității, stabilitatea regională, dezarmarea, neproliferarea, controlul armamentului și controlul exporturilor de armament. Cooperarea se bazează pe valori comune și pe interese reciproce și urmărește să își sporească eficacitatea, cu ajutorul forurilor bilaterale, internaționale și regionale, în special OSCE.

(2)   Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile și normele de drept internațional, inclusiv cele consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite și în Actul final de la Helsinki al OSCE, și față de promovarea acestor principii în relațiile lor bilaterale și multilaterale.

Articolul 6

Infracțiuni grave care preocupă comunitatea internațională și Curtea Penală Internațională

(1)   Părțile reafirmă că cele mai grave infracțiuni care preocupă întreaga comunitate internațională nu trebuie să rămână nepedepsite și că urmărirea cu eficacitate în justiție a acestora trebuie asigurată prin adoptarea de măsuri la nivel național și internațional, inclusiv la nivelul Curții Penale Internaționale.

(2)   Părțile consideră că înființarea și funcționarea eficace a Curții Penale Internaționale constituie o evoluție importantă pentru pacea și justiția internaționale. Părțile urmăresc să consolideze cooperarea pentru promovarea păcii și a justiției internaționale prin ratificarea și punerea în aplicare a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și a instrumentelor sale conexe, ținând seama de cadrele lor juridice și constituționale.

(3)   Părțile convin să coopereze îndeaproape pentru a preveni genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război prin utilizarea cadrelor bilaterale și multilaterale corespunzătoare.

Articolul 7

Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor

Părțile îmbunătățesc cooperarea practică în ceea ce privește prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, în special în perspectiva unei posibile participări a Republicii Armenia la operațiunile civile și militare de gestionare a crizelor conduse de UE, precum și la exercițiile și activitățile de formare relevante, de la caz la caz.

Articolul 8

Stabilitatea regională și soluționarea pașnică a conflictelor

(1)   Părțile își intensifică eforturile comune de îmbunătățire a condițiilor necesare pentru continuarea cooperării regionale promovând deschiderea frontierelor și circulația transfrontalieră, relațiile de bună vecinătate și dezvoltarea democratică, contribuind astfel la stabilitate și securitate, și depun eforturi pentru soluționarea pașnică a conflictelor.

(2)   Eforturile menționate la alineatul (1) urmăresc principiile comune de menținere a păcii și securității internaționale, astfel cum sunt consacrate în Carta Organizației Națiunilor Unite, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în alte acte multilaterale relevante la care părțile au aderat. Părțile subliniază importanța formatelor convenite existente pentru soluționarea pașnică a conflictelor.

(3)   Părțile subliniază faptul că atât controlul armelor, cât și măsurile de consolidare a încrederii și a securității au în continuare o importanță majoră pentru securitatea, previzibilitatea și stabilitatea în Europa.

Articolul 9

Armele de distrugere în masă, neproliferarea și dezarmarea

(1)   Părțile consideră că proliferarea ADM și a vectorilor acestora, atât în rândul actorilor statali, cât și în rândul actorilor nestatali, cum ar fi grupurile teroriste și alte grupuri infracționale, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și stabilității internaționale. Prin urmare, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin respectarea în totalitate și prin punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor existente care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și al altor obligații internaționale relevante. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

(2)   Părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor acestora prin:

(3)   Părțile convin să instituie un dialog politic periodic care să însoțească și să consolideze elementele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 10

Armele de calibru mic și armamentul ușor și controlul exporturilor de arme convenționale

(1)   Părțile recunosc că fabricarea ilicită și traficul de arme de calibru mic și armament ușor (SALW), inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea în exces a acestora, gestionarea lor necorespunzătoare, securizarea inadecvată a stocurilor de astfel de arme și răspândirea necontrolată a acestora reprezintă în continuare o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale.

(2)   Părțile convin să respecte și să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale în vigoare la care sunt părți și al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și angajamentele care le revin în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu SALW sub toate aspectele sale.

(3)   Părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia eforturilor pe care le depun pentru a combate comerțul ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, și distrugerea stocurilor excesive, la nivel mondial, regional, subregional și, după caz, național.

(4)   Mai mult, părțile convin să își continue cooperarea în domeniul controlului armelor convenționale, ținând seama de Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar și de legislația națională relevantă a Republicii Armenia.

(5)   Părțile convin să instituie un dialog politic periodic care să însoțească și să consolideze elementele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 11

Combaterea terorismului

(1)   Părțile reafirmă importanța luptei împotriva terorismului și a prevenirii acestuia și convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în toate formele și manifestările sale.

(2)   Părțile convin asupra faptului că este esențial ca lupta împotriva terorismului să se realizeze cu respectarea deplină a statului de drept și în deplină conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional al drepturilor omului, cu dreptul internațional al refugiaților și cu dreptul internațional umanitar, cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, precum și cu toate instrumentele internaționale relevante în materie de combatere a terorismului.

(3)   Părțile subliniază importanța ratificării universale și a punerii în aplicare integrale a tuturor convențiilor și protocoalelor ONU legate de combaterea terorismului. Părțile convin să promoveze în continuare dialogul cu privire la proiectul de Convenție generală privind terorismul internațional și să coopereze în materie de punere în aplicare a Strategiei globale a Organizației Națiunilor Unite de combatere a terorismului, precum și a tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și a tuturor convențiilor relevante ale Consiliului Europei. Părțile convin, de asemenea, să coopereze pentru a promova consensul internațional în materie de prevenire și luptă împotriva terorismului.

TITLUL III

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE

Articolul 12

Statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(1)   În cadrul cooperării lor în materie de libertate, securitate și justiție, părțile acordă o importanță deosebită consolidării statului de drept, inclusiv independenței sistemului judiciar, accesului la justiție și dreptului la un proces echitabil, astfel cum se prevede în Convenția europeană a drepturilor omului, și garanțiilor procedurale în materie penală și drepturilor victimelor.

(2)   Părțile cooperează pe deplin pentru buna funcționare a instituțiilor responsabile cu asigurarea respectării legii, cu combaterea corupției și cu administrarea justiției.

(3)   Respectarea drepturilor omului, a principiului nediscriminării și a libertăților fundamentale ghidează toate activitățile de cooperare în materie de libertate, securitate și justiție.

Articolul 13

Protecția datelor cu caracter personal

Părțile convin să coopereze în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu instrumentele juridice internaționale și cu standardele Uniunii Europene, ale Consiliului Europei și ale altor organisme internaționale.

Articolul 14

Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al gestionării frontierelor

(1)   Părțile reafirmă importanța gestionării comune a fluxurilor de migrație între teritoriile lor și instituie un dialog amplu cu privire la toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația legală, protecția internațională și lupta împotriva migrației ilegale, a traficului de migranți și a traficului de persoane.

(2)   Cooperarea se va baza pe o evaluare a nevoilor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și va fi pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a părților. Aceasta se va axa, în special, pe:

(3)   De asemenea, cooperarea poate facilita migrația circulară în beneficiul dezvoltării.

Articolul 15

Circulația persoanelor și readmisia

(1)   Părțile asigură punerea în aplicare integrală a următoarelor acorduri la care sunt parte:

(2)   Părțile continuă să promoveze mobilitatea cetățenilor prin intermediul Acordului de facilitare a eliberării vizelor și iau în calcul lansarea, în timp util, a unui dialog privind liberalizarea vizelor, sub rezerva întrunirii condițiilor necesare pentru asigurarea unei mobilități bine gestionate și desfășurate în condiții de siguranță. Părțile cooperează pentru combaterea migrației neregulamentare, inclusiv prin punerea în aplicare a Acordului de readmisie, precum și prin promovarea politicii de gestionare a frontierelor, precum și a cadrelor juridice și operaționale.

Articolul 16

Combaterea criminalității organizate și a corupției

(1)   Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea și combaterea activităților infracționale și ilegale, inclusiv a activităților transnaționale, organizate sau nu, cum ar fi:

(2)   Părțile consolidează cooperarea bilaterală, regională și internațională dintre organismele de asigurare a respectării legii, care include o posibilă dezvoltare a cooperării dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile competente din Republica Armenia. Părțile se angajează să pună în aplicare în mod eficace standardele internaționale relevante, în special cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) din 2000 și în cele trei protocoale la aceasta. Părțile cooperează în prevenirea și combaterea corupției, în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției din 2003, cu recomandările Grupului de state ale Consiliului Europei împotriva corupției (GRECO) și ale OCDE referitoare la combaterea corupției, pentru a asigura transparența în ceea ce privește declarațiile de avere, protecția denunțătorilor și publicarea de informații privind beneficiarii finali ai entităților juridice.

Articolul 17

Drogurile ilicite

(1)   În limitele competențelor și prerogativelor fiecăreia, părțile cooperează pentru a asigura adoptarea unei abordări echilibrate și integrate cu privire la prevenirea și combaterea drogurilor ilicite, precum și a substanțelor psihoactive noi. Politicile și acțiunile în acest domeniu au drept obiectiv să consolideze structurile de prevenire și combatere a drogurilor ilicite, să reducă oferta, traficul și cererea de droguri ilicite și să abordeze consecințele abuzului de droguri asupra sănătății și a societății, în scopul reducerii efectelor sale nocive, precum și să prevină într-un mod mai eficace deturnarea precursorilor chimici utilizați la fabricarea ilicită a drogurilor narcotice și a substanțelor psihotrope sau psihoactive.

(2)   Părțile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (1). Acțiunile se bazează pe principii stabilite de comun acord, în conformitate cu convențiile internaționale relevante, și vizează punerea în aplicare a recomandărilor consacrate în documentul final al sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU privind problema drogurilor la nivel mondial, desfășurată în aprilie 2016.

Articolul 18

Spălarea banilor și finanțarea terorismului

(1)   Părțile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare și nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor rezultate din activități infracționale, în general, și din infracțiuni legate de droguri, în special, precum și în scopul finanțării terorismului. Această cooperare cuprinde și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.

(2)   Cooperarea în acest domeniu permite realizarea unor schimburi de informații relevante în cadrul legislației fiecăreia dintre părți și al instrumentelor internaționale relevante, precum și adoptarea de standarde adecvate pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, echivalente cu cele adoptate de organismele internaționale competente care își desfășoară activitatea în acest domeniu, cum ar fi Grupul de Acțiune Financiară Internațională în domeniul spălării banilor.

Articolul 19

Cooperarea în domeniul combaterii terorismului

(1)   În conformitate cu principiile care stau la baza combaterii terorismului, astfel cum sunt prevăzute la articolul 11, părțile reafirmă importanța unei abordări judiciare și de asigurare a respectării legii în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și convin să coopereze în domeniul prevenirii și al eradicării terorismului, în special prin:

(2)   Cooperarea se bazează pe evaluările disponibile relevante și se desfășoară prin consultarea reciprocă dintre părți.

Articolul 20

Cooperarea juridică

(1)   Părțile convin să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă și comercială în ceea ce privește negocierea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor multilaterale referitoare la cooperarea judiciară în materie civilă, în special a convențiilor Conferinței de la Haga de drept internațional privat în domeniul cooperării judiciare și al litigiilor internaționale, precum și în domeniul protecției copilului.

(2)   În ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, părțile depun eforturi în vederea intensificării cooperării privind asistența juridică reciprocă, pe baza unor acorduri multilaterale relevante. O astfel de cooperare include, după caz, aderarea la instrumentele internaționale relevante ale ONU și ale Consiliului Europei și punerea în aplicare a acestora, precum și o cooperare mai strânsă între Eurojust și autoritățile competente din Armenia.

Articolul 21

Protecția consulară

Republica Armenia acceptă ca autoritățile diplomatice și consulare ale oricărui stat membru reprezentat să acorde protecție oricărui resortisant al unui stat membru care nu are, în Republica Armenia, o reprezentanță permanentă care să fie efectiv în măsură să ofere protecție consulară într-un anumit caz, în aceleași condiții ca cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv.

TITLUL IV

COOPERAREA ECONOMICĂ

CAPITOLUL 1

Dialogul economic

Articolul 22

(1)   Uniunea Europeană și Republica Armenia facilitează procesul de reformă economică prin îmbunătățirea înțelegerii comune a mecanismelor fundamentale ale economiei fiecăreia dintre ele, precum și elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice.

(2)   Republica Armenia ia măsuri suplimentare pentru a dezvolta o economie de piață funcțională și pentru a-și apropia progresiv reglementările și politicile economice și financiare de cele ale Uniunii Europene, astfel cum a fost convenit în prezentul acord. Uniunea Europeană va sprijini Republica Armenia să instituie politici macroeconomice solide, care să vizeze inclusiv independența băncii centrale, stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și sustenabilitatea regimului de schimb valutar și a balanței de plăți.

Articolul 23

În acest scop, părțile convin să poarte un dialog economic periodic care urmărește:

Articolul 24

Mecanisme de control intern și de audit în sectorul public

Părțile cooperează în domeniul controlului intern din sectorul public și al auditului extern, urmărind următoarele obiective:

CAPITOLUL 2

Fiscalitate

Articolul 25

Părțile cooperează pentru a consolida buna guvernanță în domeniul fiscal, în vederea îmbunătățirii în continuare a relațiilor economice, a comerțului, a investițiilor și a cooperării loiale.

Articolul 26

Cu trimitere la articolul 25, părțile recunosc și se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal, și anume principiile transparenței, schimbului de informații și concurenței loiale în domeniul fiscal, la care au aderat statele membre la nivelul Uniunii Europene. În acest sens, fără a aduce atingere competențelor Uniunii Europene și ale statelor membre, părțile îmbunătățesc cooperarea internațională în domeniul fiscal, facilitează colectarea veniturilor fiscale și elaborează măsuri în vederea punerii în aplicare eficace a principiilor bunei guvernanțe.

Articolul 27

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în vederea îmbunătățirii și dezvoltării regimului fiscal și a administrației fiscale din Republica Armenia, inclusiv consolidarea capacității de colectare și control, asigurarea colectării eficace a impozitelor și consolidarea combaterii fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. Părțile nu fac nicio discriminare între produsele importate și produsele naționale similare, în conformitate cu articolele I și III din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994). Părțile depun eforturi pentru a consolida cooperarea și schimbul de experiență în combaterea fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, în special a fraudei de tip „carusel”, precum și în ceea ce privește chestiunile referitoare la stabilirea prețurilor de transfer și reglementările anti-offshore.

Articolul 28

Părțile își dezvoltă cooperarea menită să ducă la politici comune în ceea ce privește contracararea și combaterea fraudei și a contrabandei cu produse supuse accizelor. Cooperarea include schimbul de informații. În acest scop, părțile urmăresc să își consolideze cooperarea în context regional și în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului din 2003.

Articolul 29

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 3

Statistici

Articolul 30

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în chestiuni de statistică, contribuind prin aceasta la obiectivul pe termen lung de furnizare promptă a datelor statistice, comparabile la nivel internațional și fiabile. Se estimează că un sistem statistic național durabil, eficient și independent din punct de vedere profesional produce informații relevante pentru cetățenii, întreprinderile și factorii de decizie din Uniunea Europeană și din Republica Armenia, permițându-le astfel să ia decizii în cunoștință de cauză. Sistemul statistic național respectă principiile fundamentale ale statisticilor oficiale adoptate de ONU și ține cont de acquis-ul UE în domeniul statistic, inclusiv de Codul de bune practici al statisticilor europene, pentru a alinia producția statistică națională la normele și standardele europene.

Articolul 31

Cooperarea în domeniul statistic urmărește:

Articolul 32

Părțile cooperează în cadrul Sistemului Statistic European, în care Eurostat este Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene. Această cooperare asigură independența profesională a Oficiului pentru Statistică și aplicarea principiilor prevăzute în Codul de bune practici al statisticilor europene și vizează cu precădere următoarele domenii:

Articolul 33

Părțile fac, între altele, schimb de informații și de cunoștințe de specialitate și își dezvoltă cooperarea, ținând seama de experiența acumulată în ceea ce privește reforma sistemului statistic lansată în cadrul diverselor programe de asistență. Eforturile sunt direcționate către alinierea în continuare la acquis-ul UE în domeniul statistic, pe baza strategiei naționale pentru dezvoltarea sistemului statistic al Republicii Armenia și ținând seama de dezvoltarea Sistemului Statistic European. În procesul de producere a datelor statistice se pune accentul pe o utilizare sporită a registrelor administrative și pe o simplificare a anchetelor statistice, ținându-se totodată seama de nevoia de a reduce sarcina de răspuns. Datele produse sunt relevante pentru elaborarea și monitorizarea politicilor în domeniile-cheie ale vieții sociale și economice.

Articolul 34

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat. În măsura în care este posibil, activitățile întreprinse în cadrul Sistemului Statistic European, inclusiv cele referitoare la formare, sunt deschise participării Republicii Armenia.

Articolul 35

Apropierea progresivă a legislației Republicii Armenia de acquis-ul UE în domeniul statistic se efectuează în conformitate cu Culegerea de cerințe statistice realizată de Eurostat, actualizată în fiecare an, pe care părțile o consideră anexată la prezentul acord.

TITLUL V

ALTE POLITICI DE COOPERARE

CAPITOLUL 1

Transporturi

Articolul 36

Părțile:

Articolul 37

Cooperarea în domeniul transporturilor cuprinde următoarele domenii:

Articolul 38

(1)   Cooperarea vizează, de asemenea, îmbunătățirea circulației pasagerilor și a mărfurilor, sporirea fluidității fluxurilor de transport dintre Republica Armenia, Uniunea Europeană și țările terțe din regiune, promovarea deschiderii frontierelor și a circulației transfrontaliere, prin eliminarea obstacolelor administrative, tehnice și de alt tip, prin îmbunătățirea funcționării rețelelor de transport existente și prin dezvoltarea infrastructurii, în special pe axele principale care leagă părțile.

(2)   Cooperarea include acțiuni menite să faciliteze trecerea frontierei, ținând seama de particularitățile țărilor fără ieșire la mare, astfel cum sunt menționate în instrumentele internaționale relevante.

(3)   Cooperarea include schimbul de informații și activități comune:

Articolul 39

(1)   Pentru a asigura o dezvoltare coordonată și o liberalizare progresivă a transportului aerian dintre părți, adaptate la nevoile comerciale ale fiecăreia, condițiile de acces reciproc pe piața transporturilor aeriene ar trebui să fie reglementate în conformitate cu Acordul privind spațiul aerian comun dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia.

(2)   Înainte de încheierea Acordului privind spațiul aerian comun, părțile nu iau nicio măsură și nu inițiază nicio acțiune care să fie mai restrictivă sau mai discriminatorie decât cele existente înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

Articolul 40

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 41

(1)   Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene menționate în anexa I în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

(2)   Apropierea poate avea loc și prin intermediul unor acorduri sectoriale.

CAPITOLUL 2

Cooperarea în domeniul energiei, inclusiv securitatea nucleară

Articolul 42

(1)   Părțile cooperează în domeniul energiei pe baza principiilor de parteneriat, interes reciproc, transparență și previzibilitate. Cooperarea are drept scop apropierea normativă în domeniile sectorului energetic menționate în continuare, având în vedere necesitatea asigurării accesului la energie sigură, ecologică și la prețuri accesibile.

(2)   Această cooperare cuprinde, între altele, următoarele domenii:

Articolul 43

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 44

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de instrumentele menționate în anexa II în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 3

Mediu

Articolul 45

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în chestiuni legate de mediu, contribuind astfel la obiectivul pe termen lung privind dezvoltarea durabilă și înverzirea economiei. Se estimează că o mai bună protecție a mediului va aduce beneficii cetățenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia, inclusiv ca urmare a îmbunătățirii sănătății publice, a conservării resurselor naturale, a creșterii eficienței economice și de mediu, precum și a utilizării de tehnologii moderne, mai curate, care contribuie la dezvoltarea unor modele de producție mai durabile. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, de interdependența existentă între părți în domeniul protecției mediului și de acordurile multilaterale în acest domeniu.

Articolul 46

(1)   Cooperarea vizează conservarea, protejarea, îmbunătățirea și reabilitarea calității mediului, protecția sănătății umane, utilizarea durabilă a resurselor naturale și promovarea măsurilor la nivel internațional pentru a aborda problemele de mediu regionale sau mondiale, inclusiv în următoarele domenii:

(2)   Cooperarea vizează, de asemenea, integrarea aspectelor legate de mediu și în alte domenii de politică, în afara politicii de mediu.

Articolul 47

Părțile se angajează, între altele:

Articolul 48

Cooperarea cuprinde, între altele, următoarele obiective:

Articolul 49

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 50

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa III în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 4

Acțiuni în domeniul climei

Articolul 51

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în vederea combaterii schimbărilor climatice. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, precum și de interdependența existentă între angajamentele bilaterale și multilaterale în acest domeniu.

Articolul 52

Cooperarea promovează adoptarea de măsuri la nivel național, regional și internațional, inclusiv în următoarele domenii:

Articolul 53

(1)   Părțile se angajează, între altele:

(2)   Părțile acordă o atenție deosebită aspectelor transfrontaliere și cooperării regionale.

Articolul 54

Cooperarea cuprinde, între altele, următoarele obiective:

Articolul 55

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

Articolul 56

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa IV în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 5

Politica industrială și privind întreprinderile

Articolul 57

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea privind politica industrială și privind întreprinderile, îmbunătățind astfel mediul de afaceri pentru toți operatorii economici, dar acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Cooperarea sporită ar trebui să amelioreze cadrul administrativ și de reglementare atât pentru întreprinderile din Uniunea Europeană, cât și pentru cele din Republica Armenia care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană și în Republica Armenia și ar trebui să fie întemeiată pe politicile industriale și pe politicile privind IMM-urile ale Uniunii Europene, ținând seama de principiile și de practicile recunoscute la nivel internațional în acest domeniu.

Articolul 58

Părțile cooperează pentru:

Articolul 59

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat. La acest dialog vor lua parte și reprezentanți ai întreprinderilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

CAPITOLUL 6

Dreptul societăților comerciale, contabilitate și audit și guvernanță corporativă

Articolul 60

(1)   Părțile recunosc importanța unui set eficace de norme și practici în domeniul dreptului societăților comerciale și al guvernanței corporative, precum și în domeniul contabilității și al auditului, în cadrul unei economii de piață funcționale, care are un mediu de afaceri previzibil și transparent, și subliniază importanța promovării convergenței reglementărilor în aceste domenii.

(2)   Părțile cooperează în următoarele domenii:

CAPITOLUL 7

Cooperarea în domeniul serviciilor bancare, al serviciilor de asigurări și al altor servicii financiare

Articolul 61

Părțile convin cu privire la importanța unei legislații și a unor practici eficace, precum și a cooperării în domeniul serviciilor financiare, urmărind următoarele obiective:

CAPITOLUL 8

Cooperarea în domeniul societății informaționale

Articolul 62

Părțile promovează cooperarea în domeniul dezvoltării societății informaționale în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor, prin asigurarea disponibilității pe scară largă a tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și prin furnizarea de servicii de calitate mai bună la prețuri accesibile. Această cooperare ar trebui să vizeze facilitarea accesului la piețele de comunicații electronice și să încurajeze concurența și investițiile în acest sector.

Articolul 63

Cooperarea cuprinde, între altele:

Articolul 64

Părțile promovează cooperarea dintre autoritățile de reglementare din Uniunea Europeană și autoritatea națională de reglementare din Republica Armenia în domeniul comunicațiilor electronice.

Articolul 65

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa V în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 9

Turismul

Articolul 66

Părțile cooperează în domeniul turismului, urmărind consolidarea dezvoltării unei industrii a turismului competitive și durabile, ca factor generator de creștere economică, de emancipare, de ocupare a forței de muncă și de schimburi externe.

Articolul 67

Cooperarea la nivel bilateral, regional și european se bazează pe următoarele principii:

Articolul 68

Cooperarea se concentrează asupra următoarelor teme:

Articolul 69

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 10

Agricultură și dezvoltare rurală

Articolul 70

Părțile cooperează pentru promovarea dezvoltării agricole și rurale, în special prin asigurarea unei convergențe progresive a politicilor și a legislației.

Articolul 71

Cooperarea dintre părți în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale cuprinde, între altele, următoarele obiective:

CAPITOLUL 11

Pescuitul și guvernanța maritimă

Articolul 72

Părțile cooperează în privința unor aspecte de interes reciproc în materie de pescuit și guvernanță maritimă, dezvoltând astfel o cooperare bilaterală, multilaterală și internațională mai strânsă în sectorul pescuitului.

Articolul 73

Părțile întreprind acțiuni comune, fac schimb de informații și își acordă sprijin reciproc pentru a promova:

Articolul 74

Părțile susțin inițiative, cum ar fi schimbul reciproc de experiență și acordarea de sprijin, pentru a asigura punerea în aplicare a unei politici durabile în domeniul pescuitului care să acopere:

Articolul 75

Ținând seama de cooperarea lor în domeniul pescuitului, al transporturilor, al mediului și al altor politici legate de mare, părțile cooperează, de asemenea, și se sprijină reciproc, dacă este cazul, în ceea ce privește aspectele maritime, în special prin susținerea activă a unei abordări integrate a afacerilor maritime și a bunei guvernanțe în cadrul forurilor regionale și internaționale relevante.

CAPITOLUL 12

Minerit

Articolul 76

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea în domeniul industriei miniere și al producției de materii prime, având drept obiectiv promovarea înțelegerii reciproce, îmbunătățirea mediului de afaceri, schimbul de informații și cooperarea privind alte aspecte decât cele legate de energie, în special de extracția minereurilor metalifere și a mineralelor industriale.

Articolul 77

Părțile cooperează pentru:

CAPITOLUL 13

Cooperarea în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării

Articolul 78

Părțile promovează cooperarea în toate domeniile activităților de cercetare științifică civilă, de dezvoltare tehnologică și de inovare, pe baza beneficiului reciproc și cu condiția ca drepturile de proprietate intelectuală să fie protejate în mod adecvat și eficace.

Articolul 79

Cooperarea menționată la articolul 78 cuprinde:

Articolul 80

În desfășurarea acestor activități de cooperare, ar trebui căutate sinergii cu activitățile finanțate de Centrul Internațional pentru Știință și Tehnologie (ISTC) și cu alte activități desfășurate în cadrul cooperării financiare dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia prevăzute în titlul VII capitolul 1.

CAPITOLUL 14

Protecția consumatorilor

Articolul 81

Părțile cooperează pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și pentru realizarea compatibilității între sistemele lor de protecție a consumatorilor.

Articolul 82

În sensul prezentului capitol, cooperarea poate include, după caz:

Articolul 83

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele normative ale Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa VI în conformitate cu dispozițiile din anexa respectivă.

CAPITOLUL 15

Ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse

Articolul 84

Părțile își consolidează dialogul și cooperarea cu privire la promovarea Agendei privind munca decentă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), politica privind ocuparea forței de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, dialogul social, protecția socială, incluziunea socială, egalitatea de șanse între femei și bărbați și combaterea discriminării, contribuind astfel la promovarea unui număr sporit de locuri de muncă și de o calitate mai bună, la reducerea sărăciei, la consolidarea coeziunii sociale, la dezvoltarea durabilă și la îmbunătățirea calității vieții.

Articolul 85

Cooperarea, bazată pe schimbul de informații și de bune practici, poate acoperi o serie de aspecte care urmează să fie identificate din rândul următoarelor domenii:

Articolul 86

Părțile încurajează implicarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a organizațiilor societății civile și îndeosebi a partenerilor sociali, în elaborarea politicilor și a reformelor din Republica Armenia, precum și în cooperarea dintre părți în temeiul prezentului acord.

Articolul 87

Părțile vizează consolidarea cooperării privind ocuparea forței de muncă și politica socială în cadrul tuturor forurilor și organizațiilor regionale, multilaterale și internaționale relevante.

Articolul 88

Părțile promovează responsabilitatea socială a întreprinderilor și răspunderea acestora și încurajează practicile comerciale responsabile, cum ar fi cele promovate de Liniile directoare ale OECD privind prețurile de transfer pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, de inițiativa „Global Compact” a ONU și de Declarația tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială și de ISO 26000.

Articolul 89

Aspectele abordate în prezentul capitol fac obiectul unui dialog regulat.

Articolul 90

Republica Armenia realizează apropierea legislației sale de actele Uniunii Europene și de instrumentele internaționale menționate în anexa VII în conformitate cu dispozițiile din anexa menționată.

CAPITOLUL 16

Cooperarea în domeniul sănătății

Articolul 91

Părțile convin să își dezvolte cooperarea în domeniul sănătății publice în vederea îmbunătățirii nivelului acesteia, în conformitate cu valorile și principiile comune în materie de sănătate, și ca o condiție prealabilă pentru dezvoltare durabilă și creștere economică.

Articolul 92

Cooperarea vizează prevenirea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile, inclusiv prin schimbul de informații privind sănătatea, promovarea unei abordări care să integreze sănătatea în cadrul tuturor politicilor, cooperarea cu organizațiile internaționale, în special cu Organizația Mondială a Sănătății, și promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale din domeniul sănătății, cum ar fi Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului din 2003 și Regulamentul sanitar internațional.

CAPITOLUL 17

Educație, formare și tineret

Articolul 93

Părțile colaborează în domeniul educației și formării pentru a spori cooperarea și dialogul în materie de politici în vederea apropierii sistemelor de educație și formare din Republica Armenia de politicile și practicile Uniunii Europene. Părțile cooperează pentru a promova învățarea pe tot parcursul vieții și pentru a încuraja cooperarea și transparența la toate nivelurile educației și formării, cu un accent deosebit pe învățământul profesional și pe cel superior.

Articolul 94

Cooperarea în domeniul educației și al formării se concentrează, între altele, pe următoarele aspecte:

Articolul 95

Părțile convin să colaboreze în domeniul tineretului pentru:

CAPITOLUL 18

Cooperarea în domeniul cultural

Articolul 96

Părțile promovează cooperarea culturală, în conformitate cu principiile consacrate în Convenția din 2005 a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale. Părțile urmăresc desfășurarea unui dialog regulat în materie de politici în domenii de interes reciproc, inclusiv dezvoltarea industriilor culturale în Uniunea Europeană și în Republica Armenia. Cooperarea dintre părți va promova dialogul intercultural, inclusiv prin participarea sectorului culturii și a societății civile din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

Articolul 97

Cooperarea se axează, între altele, pe:

CAPITOLUL 19

Cooperarea în domeniul audiovizual și al mass-media

Articolul 98

Părțile promovează cooperarea în domeniul audiovizual. Cooperarea consolidează industriile audiovizuale din Uniunea Europeană și Republica Armenia, în special prin formarea profesioniștilor și prin schimbul de informații.

Articolul 99

(1)   Părțile poartă un dialog regulat privind politicile din domeniul audiovizual și al mass-media și cooperează pentru a consolida independența și profesionalismul mass-media, precum și legăturile cu mass-media din Uniunea Europeană, în conformitate cu standardele europene, inclusiv cu cele ale Consiliului Europei și ale Convenției UNESCO din 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale.

(2)   Cooperarea ar putea include, între altele, formarea jurnaliștilor și a altor profesioniști din domeniul mass-media, precum și acordarea de sprijin mass-mediei.

Articolul 100

Cooperarea se axează, între altele, pe:

CAPITOLUL 20

Cooperarea în domeniul sportului și al activităților fizice

Articolul 101

Părțile promovează cooperarea în domeniul sportului și al activităților fizice, în special prin intermediul schimbului de informații și de bune practici pentru promovarea unui stil de viață sănătos, a bunei guvernanțe, precum și a valorilor sociale și educaționale ale sportului și pentru combaterea amenințărilor la adresa sportului, cum ar fi dopajul, aranjarea meciurilor, rasismul și violența în Uniunea Europeană și în Republica Armenia.

CAPITOLUL 21

Cooperarea în cadrul societății civile

Articolul 102

Părțile stabilesc un dialog cu privire la cooperarea în cadrul societății civile, care vizează următoarele obiective:

Articolul 103

(1)   Părțile promovează dialogul și cooperarea dintre părțile interesate din cadrul societății civile ale ambelor părți ca parte integrantă a relațiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia.

(2)   Obiectivele unui astfel de dialog și ale unei astfel de cooperări sunt următoarele:

Articolul 104

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 22

Dezvoltarea regională și cooperarea la nivel transfrontalier și regional

Articolul 105

(1)   Părțile promovează înțelegerea reciprocă și cooperarea bilaterală în domeniul politicii de dezvoltare regională, inclusiv metode de formulare și de punere în aplicare a politicilor regionale, guvernanța și parteneriatul pe mai multe niveluri, cu un accent deosebit pe dezvoltarea zonelor defavorizate și pe cooperarea teritorială, având ca obiectiv stabilirea de canale de comunicare și îmbunătățirea schimburilor de informații și de experiență între autoritățile naționale, regionale și locale, actorii socioeconomici și societatea civilă.

(2)   În special, părțile cooperează în vederea alinierii practicii Republicii Armenia la următoarele principii:

Articolul 106

(1)   Părțile sprijină și sporesc implicarea autorităților locale și regionale în cooperarea privind politica regională, inclusiv în cooperarea transfrontalieră și în structurile de gestionare conexe, consolidează cooperarea prin instituirea unui cadru legislativ propice, susțin și elaborează măsuri de consolidare a capacităților și promovează întărirea rețelelor economice și de afaceri transfrontaliere și regionale.

(2)   Părțile vor coopera în vederea consolidării capacităților instituționale și operaționale ale instituțiilor din Republica Armenia în domeniul dezvoltării regionale și al amenajării teritoriului, între altele, prin:

Articolul 107

(1)   Părțile consolidează și încurajează dezvoltarea cooperării transfrontaliere și în alte domenii care intră sub incidența prezentului acord, cum ar fi, între altele, transporturile, energia, mediul, rețelele de comunicații, cultura, educația, turismul și sănătatea.

(2)   Părțile sporesc cooperarea dintre regiunile lor, sub formă de programe transnaționale și interregionale, încurajând participarea regiunilor Republicii Armenia la structurile și organizațiile regionale europene și promovând dezvoltarea economică și instituțională a acestora prin implementarea unor proiecte de interes comun.

(3)   Activitățile menționate la alineatul (2) vor avea loc în contextul:

Articolul 108

Aspectele abordate în prezentul capitol vor face obiectul unui dialog regulat.

CAPITOLUL 23

Protecția civilă

Articolul 109

Părțile își dezvoltă și își consolidează cooperarea cu privire la dezastrele naturale și la cele provocate de om. Cooperarea se desfășoară ținând seama de interesele părților, pe baza egalității și a beneficiului reciproc, precum și de interdependența existentă între părți și de activitățile multilaterale în acest domeniu.

Articolul 110

Cooperarea vizează îmbunătățirea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om, a pregătirii pentru acestea și a reacției față de acestea.

Articolul 111

Părțile fac, între altele, schimb de informații și de cunoștințe de specialitate și pun în aplicare activități comune pe bază bilaterală și/sau în cadrul unor programe multilaterale. Cooperarea poate avea loc, între altele, prin punerea în aplicare a acordurilor specifice și/sau a mecanismelor administrative încheiate între părți în domeniul protecției civile. Părțile pot decide de comun acord cu privire la orientări specifice și/sau planuri de lucru pentru activitățile avute în vedere sau planificate în temeiul prezentului acord.

Articolul 112

Cooperarea poate viza următoarele obiective:

TITLUL VI

COMERȚ ȘI ASPECTE LEGATE DE COMERȚ

CAPITOLUL 1

Comerțul cu mărfuri

Articolul 113

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă clauza națiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul I din GATT 1994, care figurează în anexa 1A la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994 („Acordul OMC”), inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul tratamentului preferențial acordat de oricare dintre părți mărfurilor dintr-o altă țară în conformitate cu GATT 1994.

Articolul 114

Tratamentul național

Fiecare parte acordă tratamentul național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 115

Taxe și impuneri la import

Fiecare parte aplică taxe și impuneri la import în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.

Articolul 116

Taxe, impozite sau alte impuneri la export

Niciuna dintre părți nu adoptă și nici nu menține taxe, impozite sau alte impuneri pentru, sau în legătură cu, exportul de mărfuri destinate teritoriului celeilalte părți care sunt în plus față de cele impuse asupra mărfurilor similare destinate pieței interne.

Articolul 117

Restricții la import și la export

(1)   Niciuna dintre părți nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții, altele decât taxele, impozitele sau alte impuneri, aplicate prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export sau al altor măsuri, la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 și cu notele sale interpretative. În acest scop, articolul XI din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Părțile fac schimb de informații și de bune practici cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, în vederea promovării convergenței controlului exporturilor din Uniunea Europeană și din Republica Armenia.

Articolul 118

Mărfuri reprelucrate

(1)   Părțile acordă mărfurilor reprelucrate același tratament ca cel acordat mărfurilor noi. O parte poate solicita etichetarea specifică a mărfurilor reprelucrate pentru a evita înșelarea consumatorilor.

(2)   Pentru o mai mare siguranță, în cazul mărfurilor reprelucrate se aplică interdicțiile și restricțiile prevăzute la articolul 117 alineatul (1).

(3)   În conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord și al Acordului OMC, o parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate:

(4)   Dacă una dintre părți adoptă sau menține interdicții sau restricții asupra mărfurilor utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.

(5)   În sensul prezentului articol, o marfă reprelucrată înseamnă o marfă:

Articolul 119

Admiterea temporară a mărfurilor

Fiecare parte o scutește pe cealaltă de plata taxelor și a impunerilor la import aplicate mărfurilor admise temporar, în cazurile și în conformitate cu procedurile prevăzute în acordurile internaționale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligația să le respecte. Această scutire se aplică în temeiul legislației și al reglementărilor fiecărei părți.

Articolul 120

Tranzit

Părțile convin asupra faptului că principiul libertății de tranzit este o condiție esențială pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului acord. În acest sens, fiecare parte acordă libertate de tranzit pe teritoriul său mărfurilor expediate de pe teritoriul celeilalte părți sau având ca destinație teritoriul celeilalte părți în conformitate cu articolul V din GATT 1994, inclusiv cu notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 121

Apărarea comercială

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere și nu afectează drepturile și obligațiile care îi revin fiecărei părți în temeiul:

(2)   Drepturile și obligațiile existente menționate la alineatul (1) și măsurile care rezultă din acestea nu se supun dispozițiilor privind soluționarea litigiilor prevăzute în prezentul acord.

Articolul 122

Excepții

(1)   Părțile afirmă că drepturile și obligațiile lor existente care decurg din articolul XX din GATT 1994 și din notele sale interpretative se aplică în cazul comerțului cu mărfuri care face obiectul prezentului acord. În acest scop, articolul XX din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative, este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)   Părțile înțeleg că, înainte de a lua oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, partea care dorește să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile. Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru a depăși dificultățile. Dacă nu se ajunge la niciun acord în termen de 30 de zile de la furnizarea acestor informații, partea poate aplica măsuri în privința mărfii în cauză în temeiul prezentului articol. Atunci când împrejurări excepționale și critice care necesită o acțiune imediată fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenționează să ia măsurile în cauză poate să aplice imediat măsurile asigurătorii necesare pentru a gestiona situația și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

CAPITOLUL 2

Vamă

Articolul 123

Cooperarea vamală

(1)   Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a facilita comerțul, a asigura un mediu comercial transparent, a întări securitatea lanțului de aprovizionare, a promova siguranța consumatorilor, a preveni fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a combate contrabanda și frauda.

(2)   În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1) și în limita resurselor disponibile, părțile cooperează, între altele, pentru:

Articolul 124

Asistența administrativă reciprocă

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, în special la articolul 123, părțile își furnizează reciproc asistență administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu dispozițiile Protocolului II privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală la prezentul acord.

Articolul 125

Determinarea valorii în vamă

(1)   Părțile aplică dispozițiile Acordului privind aplicarea articolului VII din GATT 1994, inclusiv eventualele modificări ulterioare, pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului dintre părți. Aceste dispoziții sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta mutatis mutandis.

(2)   Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.

Articolul 126

Subcomitetul privind vămile

(1)   Se instituie Subcomitetul privind vămile.

(2)   Subcomitetul privind vămile se reunește periodic și monitorizează punerea în aplicare a prezentului capitol, inclusiv a aspectelor care țin de cooperarea vamală, de facilitarea comerțului, de cooperarea și administrarea vamală transfrontalieră, de asistența tehnică în sectorul vamal, de regulile de origine, de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, precum și de asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(3)   Între altele, Subcomitetul privind vămile:

CAPITOLUL 3

Bariere tehnice în calea comerțului

Articolul 127

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este facilitarea comerțului cu mărfuri între părți, prin furnizarea unui cadru pentru prevenirea, identificarea și eliminarea barierelor inutile din calea comerțului care intră în domeniul de aplicare al Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC („Acordul BTC”).

Articolul 128

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării de către fiecare parte a standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care afectează sau pot afecta comerțul cu mărfuri dintre părți.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică măsurilor sanitare și fitosanitare definite în anexa A la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC („Acordul SPS”), și nici specificațiilor în materie de achiziții elaborate de autoritățile publice pentru propriile lor nevoi de producție sau de consum.

(3)   În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile prevăzute în anexa 1 la Acordul BTC.

Articolul 129

Acordul BTC

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile reciproce existente care le revin în temeiul Acordului BTC, care este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

Articolul 130

Cooperarea în domeniul barierelor tehnice în calea comerțului

(1)   Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește standardele, reglementările tehnice, metrologia, supravegherea pieței, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității, pentru îmbunătățirea înțelegerii reciproce a sistemelor lor și pentru facilitarea accesului la piețele lor. În acest scop, părțile urmăresc să identifice și să dezvolte mecanisme și inițiative de cooperare în materie de reglementare care să fie adecvate pentru anumite aspecte și sectoare și care pot include, dar nu se limitează la:

(2)   În vederea promovării schimburilor comerciale reciproce, părțile:

(3)   Părțile se angajează să stabilească și să mențină o procedură prin care să se poată realiza o apropiere progresivă a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității existente în Republica Armenia de cele ale Uniunii Europene.

(4)   Pentru domeniile în care alinierea a fost realizată, părțile pot lua în considerare negocierea de acorduri privind procedurile de evaluare a conformității și acceptarea produselor industriale.

Articolul 131

Marcare și etichetare

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 129 din prezentul acord, în ceea ce privește reglementările tehnice legate de cerințele de etichetare sau de marcare, părțile reafirmă principiile enunțate la articolul 2.2 din Acordul BTC, conform cărora aceste cerințe nu sunt elaborate, adoptate sau aplicate cu scopul de a crea obstacole inutile în calea comerțului internațional și nici nu au un astfel de efect. Astfel, aceste cerințe de etichetare sau de marcare nu restrâng comerțul mai mult decât este necesar în vederea atingerii unui obiectiv legitim, ținând seama de riscurile pe care le-ar antrena neîndeplinirea acestui obiectiv. Părțile promovează utilizarea de cerințe de marcare armonizate la nivel internațional. Atunci când este cazul, părțile se străduiesc să accepte etichete detașabile sau nepermanente.

(2)   În special, în ceea ce privește cerințele obligatorii de etichetare sau de marcare, părțile:

Articolul 132

Transparența

(1)   Fără a aduce atingere capitolului 12, fiecare parte se asigură că procedurile sale de elaborare a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității permit consultarea publică a părților interesate într-o etapă suficient de timpurie, în care pot fi încă introduse și luate în considerare observațiile rezultate în urma consultării publice, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din cauza unei situații de urgență sau a unei amenințări legate de siguranță, sănătate, protecția mediului sau securitatea națională.

(2)   În conformitate cu articolul 2.9 din Acordul BTC, fiecare parte prevede o perioadă de timp pentru prezentarea de observații într-o etapă suficient de timpurie după notificarea propunerilor de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității. Atunci când un proces de consultare cu privire la propunerile de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității este deschis publicului, fiecare parte îi permite celeilalte părți sau persoanelor fizice ori juridice ale celeilalte părți să participe la consultările publice în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază propriile persoane fizice sau juridice.

(3)   Fiecare parte se asigură că reglementările sale tehnice și procedurile sale de evaluare a conformității adoptate sunt puse la dispoziția publicului.

CAPITOLUL 4

Chestiuni sanitare și fitosanitare

Articolul 133

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principiile aplicabile măsurilor sanitare și fitosanitare („măsuri SPS”) în cadrul schimburilor comerciale dintre părți, precum și cele aplicabile cooperării în domeniul bunăstării animalelor. Părțile aplică aceste principii în așa fel încât să faciliteze comerțul, păstrând în același timp nivelul de protecție al fiecărei părți în ceea ce privește viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor.

Articolul 134

Obligații multilaterale

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului SPS.

Articolul 135

Principii

(1)   Părțile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate și aplicate pe baza principiilor proporționalității, transparenței, nediscriminării și justificării științifice, ținând seama de standardele internaționale, cum ar fi cele prevăzute de Convenția internațională pentru protecția plantelor din 1951 („CIPP”), de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor („OIE”) și de Comisia Codex Alimentarius („Codex”).

(2)   Fiecare parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său și teritoriul celeilalte părți în măsura în care prevalează condiții identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricție disimulată asupra comerțului.

(3)   Fiecare parte asigură punerea în aplicare a măsurilor, a procedurilor și a controalelor SPS.

(4)   Fiecare parte răspunde la o cerere de informații primită din partea unei autorități competente a celeilalte părți în termen de cel mult două luni de la primirea cererii și într-un mod care nu este mai puțin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.

Articolul 136

Cerințe de import

(1)   Cerințele de import ale părții importatoare se aplică întregului teritoriu al părții exportatoare, sub rezerva articolului 137.

(2)   Cerințele de import prevăzute în certificate se bazează pe principiile Codex, OIE și CIPP, cu excepția cazului în care aceste cerințe se bazează pe o evaluare științifică a riscurilor efectuată în conformitate cu dispozițiile Acordului SPS.

(3)   Cerințele prevăzute în licențele de import nu conțin condiții sanitare și veterinare mai stricte decât cele prevăzute în certificatele menționate la alineatul (2).

Articolul 137

Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor

(1)   Părțile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli și de zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările și recomandările relevante ale Codex, OIE și CIPP.

(2)   Atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor sanitare sau fitosanitare din aceste zone.

Articolul 138

Inspecții și audituri

Partea importatoare poate să efectueze pe cheltuială proprie inspecții și audituri pe teritoriul părții exportatoare pentru a evalua sistemele de inspecție și de certificare ale acesteia din urmă. Aceste inspecții și audituri se efectuează în conformitate cu standardele, orientările și recomandările internaționale relevante.

Articolul 139

Schimbul de informații și cooperarea

(1)   Părțile discută și fac schimb de informații cu privire la măsurile SPS existente și la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum și cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a acestora. Atunci când au loc astfel de discuții și schimburi de informații, se ține seama de Acordul SPS și de standardele, orientările și recomandările relevante ale Codex, OIE și CIPP, după caz.

(2)   Părțile cooperează în materie de sănătate a animalelor, bunăstare a animalelor și sănătate a plantelor prin schimbul de informații, de cunoștințe de specialitate și de experiență în vederea consolidării capacităților în aceste domenii.

(3)   La cererea oricăreia dintre părți, părțile stabilesc în timp util un dialog pe teme SPS pentru a examina chestiuni legate de SPS și oricare alte aspecte urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de parteneriat poate adopta norme de procedură pentru desfășurarea unor astfel de dialoguri.

(4)   Părțile desemnează și actualizează cu regularitate punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.

Articolul 140

Transparența

Fiecare parte:

CAPITOLUL 5

Comerțul cu servicii, stabilirea și comerțul electronic

Secțiunea A

Dispoziții generale

Articolul 141

Obiectiv, domeniu de aplicare și incidență

(1)   Părțile, afirmându-și angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord mecanismele necesare pentru liberalizarea progresivă reciprocă în materie de stabilire și de comerț cu servicii, precum și pentru cooperarea privind comerțul electronic.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând părților vreo obligație privind achizițiile publice care intră sub incidența capitolului 8.

(3)   Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor acordate de către o parte care intră sub incidența capitolului 10.

(4)   În conformitate cu prezentul capitol, fiecare parte își rezervă dreptul de a adopta și de a menține măsuri menite să asigure îndeplinirea obiectivelor legitime de politică.

(5)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, reședința sau angajarea pe bază de contract pe durată nedeterminată.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea intrării sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru asigurarea trecerii ordonate a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să afecteze beneficiile care decurg pentru oricare dintre părți din dispozițiile unui angajament specific asumat în temeiul prezentului capitol și al anexelor la prezentul acord.

Articolul 142

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Secțiunea B

Stabilirea

Articolul 143

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică măsurilor adoptate sau menținute de părți care afectează stabilirea în legătură cu toate activitățile economice, cu următoarele excepții:

Articolul 144

Tratamentul național și clauza națiunii celei mai favorizate

(1)   Ținând seama de rezervele menționate în anexa VIII-E, Republica Armenia acordă, la intrarea în vigoare a prezentului acord:

(2)   Ținând seama de rezervele menționate în anexa VIII-A, Uniunea Europeană acordă, la intrarea în vigoare a prezentului acord:

(3)   Ținând seama de rezervele menționate în anexele VIII-A și VIII-E, părțile nu adoptă măsuri noi care introduc o discriminare în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor juridice ale celeilalte părți sau în ceea ce privește activitatea respectivelor persoane juridice, odată ce acestea au fost stabilite, în comparație cu propriile lor persoane juridice.

Articolul 145

Reexaminare

În vederea liberalizării progresive a condițiilor de stabilire, Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, reexaminează cu regularitate cadrul juridic (7) și mediul în materie de stabilire.

Articolul 146

Alte acorduri

Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca limitând drepturile investitorilor părților de a beneficia de un tratament mai favorabil prevăzut într-un acord internațional existent sau viitor referitor la investiții la care sunt părți un stat membru și Republica Armenia.

Articolul 147

Tratamentul aplicat sucursalelor și reprezentanțelor

(1)   Dispozițiile articolului 144 din prezentul acord nu împiedică niciuna dintre părți să aplice măsuri specifice privind stabilirea și activitatea pe teritoriul său a sucursalelor și a reprezentanțelor persoanelor juridice care aparțin celeilalte părți și care nu au fost constituite pe teritoriul primei părți, dacă măsurile respective sunt justificate de diferențele juridice sau tehnice existente între aceste sucursale și reprezentanțe în comparație cu sucursalele și reprezentanțele constituite pe teritoriul primei părți sau, în ceea ce privește serviciile financiare, sunt justificate de motive prudențiale.

(2)   Diferența de tratament nu depășește ceea ce este strict necesar ca urmare a acestor diferențe juridice sau tehnice sau, în ceea ce privește serviciile financiare, din motive prudențiale.

Secțiunea C

Prestarea transfrontalieră de servicii

Articolul 148

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează prestarea transfrontalieră de servicii pentru toate sectoarele serviciilor, cu excepția:

Articolul 149

Accesul pe piață

(1)   În ceea ce privește accesul pe piață prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut în angajamentele specifice menționate în anexele VIII-B și VIII-F.

(2)   În sectoarele în care sunt asumate angajamente de acces pe piață, nicio parte nu adoptă și nu menține, la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexele VIII-B și VIII-F, următoarele măsuri:

Articolul 150

Tratamentul național

(1)   În sectoarele în care angajamentele privind accesul pe piață sunt înscrise în anexele VIII-B și VIII-F la prezentul acord și sub rezerva condițiilor și a calificărilor definite în acestea, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți, în ceea ce privește toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

(2)   O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care este fie identic în mod formal, fie diferit în mod formal de cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

(3)   Un tratament identic în mod formal sau diferit în mod formal este considerat a fi mai puțin favorabil atunci când acesta aduce o modificare a condițiilor de concurență în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai părții în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similari ai celeilalte părți.

(4)   Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează în sensul că obligă părțile să compenseze dezavantajele concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al prestatorilor de servicii relevanți.

Articolul 151

Liste de angajamente

(1)   Sectoarele liberalizate de fiecare parte în temeiul prezentului capitol și limitările privind accesul pe piață și tratamentul național aplicabile serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți în aceste sectoare, stabilite prin intermediul rezervelor, sunt enumerate în listele de angajamente cuprinse în anexele VIII-B și VIII-F.

(2)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților, astfel cum există în temeiul Convenției privind televiziunea transfrontalieră a Consiliului Europei din 1989 și al Convenției europene asupra coproducțiilor cinematografice din 1992 sau cum pot decurge din acestea, listele de angajamente cuprinse în anexele VIII-B și VIII-F la prezentul acord nu includ angajamente privind serviciile audiovizuale.

Articolul 152

Reexaminare

În vederea liberalizării progresive a prestării transfrontaliere de servicii între părți, Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, reexaminează cu regularitate lista de angajamente menționată la articolele 149-151. Această reexaminare ia în considerare, între altele, procesul de apropiere progresivă, menționat la articolele 169, 180 și 192 din prezentul acord, și impactul său asupra eliminării obstacolelor care mai există în calea prestării transfrontaliere de servicii între părți.

Secțiunea D

Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri

Articolul 153

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriul lor a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenți de studii superioare, a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi, a prestatorilor de servicii pe bază de contract și a profesioniștilor independenți, fără a aduce atingere articolului 141 alineatul (5).

(2)   În sensul prezentei secțiuni:

Articolul 154

Personalul-cheie și stagiarii absolvenți de studii superioare

(1)   Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunea B și este supus rezervelor enumerate în anexa VIII-C, fiecare parte permite antreprenorilor celeilalte părți să angajeze, în cadrul entităților lor, persoane fizice provenind din partea în cauză, cu condiția ca acești angajați să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenți de studii superioare, astfel cum sunt definiți la articolul 153. Intrarea și șederea temporară a personalului-cheie și a stagiarilor absolvenți de studii superioare sunt limitate la o perioadă de maximum trei ani pentru persoanele transferate în cadrul aceleiași companii, la 90 de zile în orice perioadă de 12 luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul înființării unei entități și la un an pentru stagiarii absolvenți de studii superioare.

(2)   Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunea B, măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menține, fie la nivelul unei subdiviziuni regionale, fie la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa VIII-C, sunt definite ca limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un antreprenor le poate angaja ca personal-cheie și ca stagiari absolvenți de studii superioare într-un sector specific, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice, și constituie limitări discriminatorii.

Articolul 155

Vânzătorii de servicii sau bunuri pentru întreprinderi

Pentru fiecare sector care face obiectul unui angajament în conformitate cu secțiunile B sau C și este supus rezervelor enumerate în anexa VIII-C, fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi pentru o durată maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni.

Articolul 156

Prestatorii de servicii pe bază de contract

(1)   Părțile își afirmă sprijinul față de obligațiile care le revin ca urmare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS) al OMC în ceea ce privește intrarea și șederea temporară a prestatorilor de servicii pe bază de contract.

(2)   În conformitate cu anexele VIII-D și VIII-G, fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către prestatorii de servicii pe bază de contract ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

Articolul 157

Profesioniștii independenți

În conformitate cu anexele VIII-D și VIII-G, fiecare parte permite prestarea de servicii pe teritoriul său de către profesioniștii independenți ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

Secțiunea E

Cadrul de reglementare

Subsecțiunea I

Reglementarea internă

Articolul 158

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta secțiune se aplică măsurilor adoptate de părți cu privire la cerințele și procedurile în materie de acordare a licențelor și la cerințele și procedurile în materie de calificare ce afectează:

(2)   În cazul prestării transfrontaliere de servicii, prezenta secțiune se aplică numai sectoarelor în legătură cu care partea respectivă și-a asumat angajamente specifice și în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică. În ceea ce privește stabilirea, prezenta secțiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-A și VIII-E. În cazul șederii temporare a persoanelor fizice, prezenta secțiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-C, VIII-D și VIII-G.

(3)   Prezenta secțiune nu se aplică măsurilor care constituie limitări care fac obiectul programării.

(4)   În sensul prezentei secțiuni:

Articolul 159

Condițiile în materie de acordare a licențelor și de calificare

(1)   Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerințele și procedurile de acordare a licențelor, precum și cerințele și procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autoritățile competente să își exercite competența de evaluare în mod arbitrar.

(2)   Criteriile menționate la alineatul (1) sunt:

(3)   O autorizație sau o licență se acordă de îndată ce se stabilește, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condițiile pentru obținerea unei autorizații sau a unei licențe.

(4)   Fiecare parte menține sau instituie tribunale sau proceduri judiciare, de arbitraj sau administrative care prevăd, la cererea unui antreprenor sau prestator de servicii afectat, o revizuire promptă și, în cazul în care se justifică, reparații corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei entități, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenței temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente față de agenția însărcinată să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile prevăd efectiv o revizuire obiectivă și imparțială.

(5)   În cazul în care numărul licențelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza rarității resurselor naturale disponibile sau din cauza capacității tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecție a potențialilor candidați care oferă garanții depline în ceea ce privește imparțialitatea, transparența și, mai ales, publicitatea adecvată a deschiderii, desfășurării și încheierii procedurii.

(6)   Sub rezerva cerințelor specificate la prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecție, fiecare parte poate să țină seama de obiective legitime de politică publică, inclusiv de considerații legate de sănătate, siguranță, protecția mediului și conservarea patrimoniului cultural.

Articolul 160

Procedurile de acordare a licențelor și de calificare

(1)   Procedurile și formalitățile de acordare a licențelor și de calificare sunt clare, se fac publice în prealabil și urmăresc să le ofere solicitanților garanția că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv și imparțial.

(2)   Procedurile și formalitățile de acordare a licențelor și de calificare sunt cât mai simple cu putință și nu complică sau întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Orice eventuale taxe de licență (18) care pot fi suportate de solicitanți ca urmare a cererii lor sunt rezonabile și proporționale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.

(3)   Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate și deciziile adoptate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenței sau de autorizare sunt imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ia decizii în mod independent și nu răspunde în fața niciunui prestator al serviciilor pentru care se solicită licența sau autorizarea.

(4)   În cazul în care se aplică termene specifice în ceea ce privește cererile, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru depunerea cererii. Autoritatea competentă inițiază soluționarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile se acceptă în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.

(5)   Fiecare parte se asigură că soluționarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluționare a unei cereri.

(6)   Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil de la primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, îi oferă posibilitatea de a corecta deficiențele și, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informațiile suplimentare necesare pentru completarea cererii.

(7)   În cazul în care este posibil, în locul documentelor originale se acceptă copii legalizate.

(8)   În cazul în care respinge o cerere, autoritatea competentă informează solicitantul în scris și fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la solicitarea acestuia, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea și cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.

(9)   Fiecare parte garantează că o licență sau o autorizație, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii și condițiile specificate în aceasta.

Subsecțiunea II

Dispoziții de aplicare generală

Articolul 161

Recunoașterea reciprocă

(1)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să dețină calificările necesare și experiența profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

(2)   Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriul său să adreseze Comitetului de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, recomandări privind recunoașterea reciprocă a calificărilor și a experienței profesionale, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către antreprenori și prestatorii de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea antreprenorilor și a prestatorilor de servicii și, în special, a serviciilor profesionale.

(3)   După primirea unei recomandări menționate la alineatul (2), Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, examinează recomandarea în cauză într-un termen rezonabil pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord și, pe baza informațiilor din recomandare, evaluează, în special:

(4)   Atunci când sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (3), Comitetul de parteneriat, reunit în formațiunea „Comerț”, stabilește etapele necesare pentru negocierea unui acord de recunoaștere reciprocă, recomandând ulterior ca autoritățile competente ale părților să deschidă negocieri.

(5)   Un astfel de acord trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile relevante ale Acordului OMC și, în special, cu articolul VII din Acordul General privind Comerțul cu Servicii, care figurează în anexa 1B la Acordul OMC (GATS).

Articolul 162

Transparența și divulgarea informațiilor confidențiale

(1)   Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informații specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înființează unul sau mai multe puncte de informare în scopul furnizării, la cerere, de informații specifice cu privire la toate aceste aspecte antreprenorilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți. Părțile își notifică reciproc punctele lor de informare în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca punctele de informare să fie depozitare ale legilor și reglementărilor.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legii sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private.

Subsecțiunea III

Servicii informatice

Articolul 163

Definirea serviciilor informatice

(1)   În cadrul liberalizării comerțului cu servicii informatice în conformitate cu secțiunile B, C și D, părțile se conformează dispozițiilor de la alineatele (2)-(4).

(2)   Diviziunea 84 din Clasificarea Centrală a Produselor (CPC (19)), codul Organizației Națiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice și serviciilor conexe, acoperă funcțiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice și a celor conexe: programele informatice, definite ca ansambluri de instrucțiuni necesare pentru a permite computerelor să funcționeze și să comunice (inclusiv realizarea și implementarea lor), prelucrarea și stocarea datelor, precum și serviciile conexe, cum sunt serviciile de consultanță și formare destinate personalului clienților. Datorită evoluțiilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de oferte grupate sau pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte din aceste funcții de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor și cele legate de tehnologia grid computing constau, fiecare, într-o combinație de funcții de bază ale serviciilor informatice.

(3)   Serviciile informatice și serviciile conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei rețele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:

(4)   Serviciile informatice și serviciile conexe permit prestarea altor servicii, cum ar fi cele bancare, atât prin mijloace electronice, cât și prin alte mijloace. În aceste cazuri, este important să se facă distincția între serviciul de intermediere, cum ar fi găzduirea paginilor web sau găzduirea aplicațiilor, și conținutul sau serviciul de bază furnizat pe cale electronică, precum serviciile bancare. În astfel de cazuri, conținutul sau serviciul de bază nu intră sub incidența CPC 84.

Subsecțiunea IV

Servicii poștale  (20)

Articolul 164

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poștale.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni și al secțiunilor B, C și D:

Articolul 165

Prevenirea practicilor care denaturează piața

Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii poștale supuși unei obligații de serviciu universal sau unui monopol poștal nu recurg la practici care să denatureze piața, cum ar fi:

Articolul 166

Serviciu universal

(1)   Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații în materie de serviciu universal pe care dorește să le mențină. Aceste obligații nu vor fi considerate ca fiind anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu și neutru din punctul de vedere al concurenței și să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de partea în cauză.

(2)   Tarifele pentru serviciul universal sunt accesibile pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor.

Articolul 167

Licențe

(1)   Fiecare parte ar trebui să depună eforturi pentru a înlocui, printr-o simplă înregistrare, orice licențe pentru serviciile care nu intră în domeniul de aplicare al serviciului universal.

(2)   În cazul în care este necesară o licență:

Articolul 168

Independența organismului de reglementare

Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poștale și de curierat și nu este răspunzător în fața acestor prestatori. Deciziile organismului de reglementare și procedurile utilizate de acesta sunt imparțiale față de toți participanții la piață.

Articolul 169

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind serviciile poștale de cea a Uniunii Europene.

Subsecțiunea V

Rețele și servicii de comunicații electronice

Articolul 170

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, liberalizate în conformitate cu secțiunile B, C și D.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni:

Articolul 171

Autoritatea de reglementare

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice sunt distincte din punct de vedere juridic și independente din punct de vedere funcțional de orice furnizor de rețele de comunicații electronice, de servicii de comunicații electronice sau de echipamente de comunicații electronice.

(2)   Partea care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de rețele sau servicii de comunicații electronice asigură separarea structurală efectivă a funcției de reglementare de activitățile conexe proprietății sau controlului. Autoritatea de reglementare acționează în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea oricărui alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini, care i-au fost atribuite în temeiul dreptului intern.

(3)   Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare dispun de competențe suficiente pentru a reglementa sectorul și de resurse financiare și umane suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Numai organismele de soluționare a căilor de atac menționate la alineatul (7) au competența de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de autoritățile de reglementare.

Sarcinile încredințate autorității de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă și clară, în special în cazul în care sarcinile respective sunt încredințate mai multor organisme. Fiecare parte se asigură că autoritățile sale de reglementare dispun de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice.

(4)   Deciziile organismelor de reglementare și procedurile utilizate de acestea sunt imparțiale față de toți participanții la piață.

(5)   Competențele autorităților de reglementare sunt exercitate în mod transparent și în timp util.

(6)   Autoritățile de reglementare au competența de a se asigura că furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice le transmit cu promptitudine, la cerere, toate informațiile, inclusiv financiare, care le sunt necesare pentru a-și putea îndeplini sarcinile în conformitate cu prezenta subsecțiune. Informațiile solicitate sunt proporționale cu sarcinile pe care le au de îndeplinit autoritățile de reglementare și sunt tratate în conformitate cu cerințele de confidențialitate.

(7)   Orice utilizator sau furnizor afectat de decizia unei autorități de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective prin sesizarea unui organism competent să o soluționeze, care este independent de părțile implicate. Acest organism, care poate fi o instanță judecătorească, dispune de cunoștințele de specialitate adecvate pentru a-și putea exercita atribuțiile în mod eficace. Fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător, iar calea de atac este eficientă. În ceea ce privește organismele fără caracter judiciar competente să soluționeze căile de atac, fiecare parte se asigură că deciziile acestor organisme sunt întotdeauna motivate în scris și sunt supuse, de asemenea, revizuirii de către o autoritate judiciară imparțială și independentă. Deciziile luate de organismele competente să soluționeze căile de atac sunt executate în mod eficace. Până la soluționarea căii de atac, decizia autorității de reglementare este menținută, cu excepția cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.

(8)   Fiecare parte se asigură că demiterea conducătorului unei autorități de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colegial care îndeplinește această funcție în cadrul unui organism de reglementare sau a înlocuitorilor acestora poate avea loc numai în cazul în care titularii nu mai îndeplinesc condițiile obligatorii pentru a-și exercita atribuțiile, care sunt precizate în prealabil în dreptul intern. Orice decizie de demitere se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorității de reglementare sau, după caz, membrii demiși ai organului colegial care îndeplinește această funcție primește (primesc) o expunere a motivelor demiterii și are (au) dreptul de a solicita publicarea acesteia, dacă publicarea nu se efectuează în mod automat. În cazul prezentării unei solicitări în acest sens, expunerea motivelor demiterii este publicată.

Articolul 172

Autorizația de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice

(1)   Fiecare parte autorizează furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice, ori de câte ori este posibil, printr-o simplă notificare. În urma notificării, furnizorul de servicii în cauză nu este obligat să obțină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorității de reglementare înainte de a-și exercita drepturile ce decurg din autorizație. Drepturile și obligațiile care decurg din această autorizație trebuie să fie făcute publice sub o formă ușor accesibilă. Obligațiile ar trebui să fie proporționale cu serviciul în cauză.

(2)   În cazul în care este necesar, o parte poate prevede obligația de a solicita o licență pentru dreptul de utilizare a frecvențelor radio și a numerelor, pentru:

(3)   Atunci când o parte prevede obligația de a solicita o licență, aceasta:

(4)   Costurile administrative sunt impuse furnizorilor într-un mod obiectiv, transparent, proporțional și care vizează reducerea la minimum a costurilor. Costurile administrative impuse de către o parte furnizorilor care prestează un serviciu sau furnizează o rețea în temeiul unei autorizații menționate la alineatul (1) sau al unei licențe menționate la alineatului (2) se limitează la costurile administrative reale pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul și asigurarea respectării autorizațiilor și licențelor aplicabile. Aceste costuri administrative pot include costurile cu cooperarea, armonizarea și standardizarea internațională, cercetarea de piață, monitorizarea conformității și alte controale de piață, precum și cheltuielile aferente activității de reglementare ce implică elaborarea și asigurarea respectării legislației și a deciziilor administrative, cum ar fi deciziile privind accesul și interconectarea.

Costurile administrative menționate la primul paragraf nu includ plățile pentru licitații, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuțiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.

Articolul 173

Resurse limitate

(1)   Alocarea și acordarea drepturilor de utilizare a resurselor limitate, inclusiv a spectrului de frecvențe radio, a numerelor și a drepturilor de trecere, se efectuează într-un mod deschis, obiectiv, prompt, transparent, nediscriminatoriu și proporțional. Procedurile instituite de fiecare parte se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

(2)   Informațiile privind situația actuală a benzilor de frecvență atribuite se pun la dispoziția publicului, dar nu este obligatoriu să se furnizeze identificarea detaliată a spectrului de frecvențe radio alocat utilizărilor specifice cu caracter guvernamental.

(3)   Fiecare parte își rezervă dreptul de a stabili și a aplica măsuri de gestionare a spectrului și a frecvențelor radio care pot avea drept efect limitarea numărului de furnizori de servicii de comunicații electronice, cu condiția să ia măsurile respective într-un mod compatibil cu prezentul acord. Acest drept include posibilitatea de a aloca benzi de frecvență ținând seama de necesitățile actuale și viitoare și de disponibilitatea spectrului. Nu se consideră că măsurile luate de o parte pentru alocarea și atribuirea spectrului și gestionarea frecvențelor constituie măsuri care sunt incompatibile în sine cu articolele 144, 149 și 150.

Articolul 174

Acces și interconectare

(1)   Accesul și interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între furnizorii în cauză.

(2)   Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de comunicații electronice au dreptul și, în cazul în care primesc o cerere în acest sens din partea unui alt furnizor, obligația de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice aflate la dispoziția publicului. Nicio parte nu menține măsuri juridice sau administrative care să oblige furnizorii care acordă acces sau interconectare să ofere diferiților furnizori termeni și condiții diferite pentru servicii echivalente sau să impună obligații care nu au legătură cu serviciile furnizate.

(3)   Fiecare parte se asigură că furnizorii care obțin informații de la un alt furnizor în cursul procesului de negociere a accesului sau a acordurilor de interconectare pot utiliza respectivele informații numai în scopul pentru care acestea au fost comunicate și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau stocate.

(4)   Fiecare parte se asigură că un furnizor major de pe teritoriul său acordă acces la instalațiile sale esențiale, inclusiv, între altele, elementele de rețea, infrastructura asociată și serviciile auxiliare, furnizorilor de servicii de comunicații electronice în baza unor termeni și condiții rezonabile și nediscriminatorii (22).

(5)   Pentru serviciile publice de telecomunicații, interconectarea cu un furnizor major este asigurată în orice punct în care aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic în cadrul rețelei. Această interconectare se asigură:

(6)   Fiecare parte se asigură că procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor major sunt făcute publice și că furnizorii majori fac publice fie acordurile lor de interconectare, fie, atunci când este cazul, ofertele lor de interconectare de referință.

Articolul 175

Garanții concurențiale aplicate furnizorilor majori

Fiecare parte adoptă sau menține măsuri adecvate pentru a preveni adoptarea sau continuarea unor practici anticoncurențiale de către furnizorii care, individual sau împreună, constituie un furnizor major. Practicile anticoncurențiale respective constau, în special, în:

Articolul 176

Serviciu universal

(1)   Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină.

(2)   Aceste obligații de serviciu universal nu sunt considerate ca fiind anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie gestionate într-un mod proporțional, transparent, obiectiv și nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligații este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenței și nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.

(3)   Toți furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice ar trebui să fie eligibili pentru furnizarea unui serviciu universal. Desemnarea furnizorilor serviciului universal se face printr-un mecanism eficient, transparent și nediscriminatoriu. În cazul în care este necesar, fiecare parte evaluează dacă prestarea serviciului universal reprezintă o povară inechitabilă pentru furnizorul desemnat în acest scop. În cazul în care acest lucru se justifică în urma calculului respectiv și ținând seama de avantajul pe piață câștigat de un furnizor care prestează un serviciu universal, autoritățile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism pentru a acorda compensații furnizorului în cauză sau pentru a repartiza costul net al obligațiilor de serviciu universal.

Articolul 177

Portabilitatea numerelor

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de comunicații electronice prevăd portabilitatea numerelor în baza unor termeni și condiții rezonabile.

Articolul 178

Confidențialitatea informațiilor

Fiecare parte asigură confidențialitatea comunicațiilor electronice efectuate prin intermediul unei rețele publice de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice aflate la dispoziția publicului, precum și confidențialitatea datelor conexe privind traficul, fără a impune nicio restricție comerțului cu servicii.

Articolul 179

Soluționarea litigiilor în materie de comunicații electronice

(1)   Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice în legătură cu drepturile și obligațiile care decurg din prezenta subsecțiune, autoritatea de reglementare în cauză emite, la cererea uneia dintre părțile în cauză, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul în cel mai scurt timp posibil și în orice caz în termen de patru luni, cu excepția unor circumstanțe excepționale.

(2)   Atunci când litigiul vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autoritățile de reglementare în cauză își coordonează eforturile pentru soluționarea litigiului.

(3)   Decizia autorității de reglementare se face publică, ținând seama de cerințele privind secretele de afaceri. Părțile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia și au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective, în conformitate cu articolul 171 alineatul (7).

(4)   Procedura menționată la prezentul articol nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în instanță.

Articolul 180

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind rețelele de comunicații electronice de cea a Uniunii Europene.

Subsecțiunea VI

Servicii financiare

Articolul 181

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor care afectează prestarea de servicii financiare, în cazul în care serviciile financiare sunt liberalizate în conformitate cu secțiunile B, C și D.

(2)   În sensul prezentului capitol, „serviciu financiar” înseamnă orice serviciu cu caracter financiar furnizat de un prestator de servicii financiare al unei părți. Serviciile financiare includ serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor, precum și serviciile bancare și alte servicii financiare.

(3)   Serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), cuprind:

(4)   Serviciile bancare și alte servicii financiare (excluzând serviciile de asigurări și serviciile conexe asigurărilor), astfel cum sunt menționate la alineatul (2), cuprind:

(5)   În sensul prezentei subsecțiuni:

Articolul 182

Excepția prudențială

(1)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să mențină, din motive prudențiale, măsuri precum:

(2)   Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a-și îndeplini obiectivul.

(3)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părți obligația de a divulga informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți individuali sau orice informații confidențiale sau proprietare deținute de entități publice.

Articolul 183

Reglementare eficace și transparentă

(1)   Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care partea în cauză intenționează să o adopte, pentru a oferi acestor persoane posibilitatea de a prezenta observații referitoare la respectiva măsură. Această măsură propusă se aplică:

(2)   Fiecare parte pune la dispoziția persoanelor interesate cerințele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.

La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea sa. Dacă partea în cauză dorește informații suplimentare de la solicitant, notifică solicitantului acest lucru fără întârzieri nejustificate.

(3)   Fiecare parte depune toate eforturile pentru a asigura introducerea și aplicarea pe teritoriul său a standardelor convenite la nivel internațional privind reglementarea și supravegherea sectorului serviciilor financiare și combaterea fraudei și a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internațional sunt, între altele:

(4)   Părțile iau act de cele „Zece principii-cheie pentru schimbul de informații”, promulgate de miniștrii de finanțe ai țărilor G7, și iau toate măsurile necesare pentru a le aplica în cadrul relațiilor lor bilaterale.

Articolul 184

Servicii financiare noi

Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părți să furnizeze orice serviciu financiar nou de tip similar serviciilor a căror furnizare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanțe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat și poate solicita o autorizație pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care se cere o astfel de autorizație, se adoptă o decizie în acest sens într-un termen rezonabil, iar autorizația respectivă poate fi refuzată numai din motive prudențiale coerente cu articolul 182.

Articolul 185

Prelucrarea datelor

(1)   Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părți să transfere informații sub formă electronică sau sub altă formă, către și dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea în cauză este necesară în vederea desfășurării normale a activității respectivului prestator de servicii financiare.

(2)   Nicio dispoziție de la alineatul (1) nu restrânge dreptul unei părți de a proteja datele cu caracter personal și viața privată, atât timp cât acest drept nu este utilizat pentru a eluda respectarea dispozițiilor prezentului acord.

(3)   Fiecare parte adoptă sau menține garanții adecvate pentru protecția vieții private, a drepturilor fundamentale și a libertăților persoanelor, în special în ceea ce privește transferul datelor cu caracter personal.

Articolul 186

Excepții specifice

(1)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile publice ale acesteia, să desfășoare activități sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activități sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem legal de asigurări sociale, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul reglementărilor naționale ale părții respective, de către prestatorii de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile publice ale acesteia, să desfășoare activități sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în contul părții sau al entităților publice ale acesteia, beneficiind de garanția resurselor financiare ale părții sau ale entităților publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.

Articolul 187

Organisme de autoreglementare

În cazul în care o parte impune prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părți obligația de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la orice organism de autoreglementare, bursă sau piață de valori mobiliare sau futures, agenție de compensare sau orice altă organizație sau asociație, pentru a furniza servicii financiare în condiții de egalitate cu prestatorii de servicii financiare ai părții respective sau în cazul în care partea oferă în mod direct sau indirect acestor entități privilegii sau avantaje la furnizarea de servicii financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligațiile prevăzute la articolele 144 și 150.

Articolul 188

Sisteme de compensare și de plată

În conformitate cu termenii și condițiile privind tratamentul național specificate la articolele 144 și 150, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părți stabiliți pe teritoriul său acces la sistemele de plată și de compensare exploatate de entități publice, precum și la facilitățile oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu este destinat să acorde acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale unei părți.

Articolul 189

Stabilitatea financiară și reglementarea serviciilor financiare în Republica Armenia

Părțile recunosc importanța reglementării adecvate a serviciilor financiare în scopul de a asigura stabilitatea financiară, echitatea și eficiența piețelor și protecția investitorilor, a deponenților, a titularilor de polițe și a persoanelor față de care prestatorii de servicii financiare au obligații fiduciare. În vederea acestei reglementări a serviciilor financiare, standardele internaționale în materie de bune practici, în special modul în care sunt puse în aplicare în Uniunea Europeană, asigură cadrul de referință general. În acest context, Republica Armenia asigură apropierea reglementărilor sale în materie de servicii financiare, dacă este cazul, de legislația Uniunii Europene.

Subsecțiunea VII

Servicii de transport

Articolul 190

Domeniu de aplicare și obiective

Prezenta subsecțiune stabilește principiile referitoare la liberalizarea serviciilor de transport internațional în conformitate cu secțiunile B, C și D.

Articolul 191

Definiții

(1)   În sensul prezentei subsecțiuni și al secțiunilor B, C și D:

(2)   În ceea ce privește transportul maritim internațional, părțile asigură aplicarea eficace a principiului accesului nerestricționat la încărcături pe bază comercială, a libertății de a presta servicii maritime internaționale, precum și a tratamentului național în cadrul prestării unor astfel de servicii.

(3)   Ținând seama de nivelurile existente de liberalizare între părți în ceea ce privește transportul maritim internațional, fiecare parte:

(4)   La aplicarea principiilor menționate la alineatul (3), fiecare parte:

(5)   Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să aibă un sediu pe teritoriul său, în condiții de stabilire și de funcționare nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice țară terță, oricare dintre acestea sunt mai avantajoase.

(6)   Fiecare parte pune la dispoziția prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în baza unor termeni și condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistență la remorcare și tracțiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil și cu apă, colectarea gunoiului și eliminarea apei de balast, servicii de oficiu de căpitănie, asistență la navigație, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, locuri de acostare și servicii de acostare, precum și servicii operaționale la țărm esențiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicații, aprovizionare cu apă și energie electrică.

(7)   Fiecare parte permite circulația echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra cost, între porturile Republicii Armenia sau între porturile unui stat membru.

(8)   Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să presteze servicii de legătură între porturile sale naționale.

Articolul 192

Apropierea progresivă

Părțile recunosc importanța apropierii progresive a legislației Republicii Armenia privind transporturile de cea a Uniunii Europene.

Secțiunea F

Comerțul electronic

Subsecțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 193

Obiective și principii

(1)   Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunitățile de afaceri în numeroase sectoare, părțile își propun să promoveze dezvoltarea comerțului electronic între ele, în special cooperând în probleme generate de comerțul electronic în ceea ce privește dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.

(2)   Părțile convin că dezvoltarea comerțului electronic este pe deplin compatibilă cu cele mai exigente standarde internaționale în materie de protecție a datelor, pentru a păstra încrederea utilizatorilor comerțului electronic.

(3)   Părțile convin că tranzacțiile electronice constituie o prestare de servicii, în sensul secțiunii C, care nu poate fi supusă taxelor vamale.

Articolul 194

Aspecte de reglementare în materie de comerț electronic

(1)   Părțile mențin un dialog cu privire la problemele legate de reglementare generate de comerțul electronic. În cadrul acestui dialog se abordează, între altele, următoarele aspecte:

(2)   Acest dialog poate avea loc sub formă de schimb de informații în legătură cu legislația fiecărei părți privind aspectele menționate la alineatul (1), precum și în legătură cu punerea în aplicare a legislației în cauză.

Subsecțiunea II

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari

Articolul 195

Utilizarea serviciilor intermediarilor

Părțile recunosc că este posibil ca serviciile intermediarilor să fie folosite de terți pentru activități care contravin dreptului lor intern. Pentru a ține seama de această posibilitate, fiecare parte adoptă sau menține, în ceea ce privește prestatorii de servicii intermediari, măsurile în materie de răspundere menționate în prezenta subsecțiune.

Articolul 196

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „simpla transmitere”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicații, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informațiile transmise, cu condiția ca prestatorul:

2   Activitățile de transmitere și de furnizare a accesului menționate la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară și tranzitorie a informațiilor transmise, în măsura în care stocarea respectivă servește exclusiv pentru efectuarea transmiterii în rețeaua de comunicații și cu condiția ca durata stocării informațiilor să nu depășească timpul necesar în mod rezonabil pentru efectuarea transmiterii.

3   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să impună prestatorului de servicii să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 197

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „memorarea în cache”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în transmiterea printr-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, fiecare parte se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, realizată exclusiv pentru a eficientiza transmiterea mai departe a informațiilor către alți destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiția ca prestatorul:

(2)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 198

Răspunderea prestatorilor de servicii intermediari: „găzduirea”

(1)   În cazul în care se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părțile se asigură că prestatorul serviciului nu este răspunzător pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca prestatorul:

(2)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemul juridic al fiecărei părți, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nici posibilității ca o parte să instituie proceduri care să reglementeze eliminarea informațiilor sau blocarea accesului la acestea.

Articolul 199

Absența unei obligații generale în materie de supraveghere

(1)   Părțile nu impun prestatorilor o obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 196, 197 și 198 și nici o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilegale.

(2)   Fiecare parte poate stabili, pentru prestatorii de servicii ale societății informaționale, obligația de a informa prompt autoritățile publice competente cu privire la presupusele activități ilegale comise sau cu privire la informațiile furnizate de destinatarii serviciului oferit de prestatorii în cauză sau obligația de a comunica autorităților competente, la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.

Secțiunea G

Excepții

Articolul 200

Excepții generale

(1)   Fără a aduce atingere excepțiilor generale prevăzute în prezentul acord, prezentul capitol face obiectul excepțiilor specificate la alineatele (2) și (3).

(2)   Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țări în care prevalează condiții similare, sau o restricție disimulată asupra stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către părți a măsurilor:

(3)   Prezentul capitol și anexa VIII la prezentul acord nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părților sau activităților de pe teritoriul fiecărei părți care sunt legate, chiar și numai ocazional, de exercitarea autorității oficiale.

Articolul 201

Măsuri fiscale

Clauza națiunii celei mai favorizate, acordată în conformitate cu prezentul capitol, nu se aplică tratamentului fiscal pe care părțile îl acordă sau îl vor acorda în viitor în temeiul acordurilor dintre părți destinate să evite dubla impunere.

Articolul 202

Excepții privind securitatea

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează astfel încât:

Secțiunea H

Investiții

Articolul 203

Reexaminare

Pentru a facilita investițiile bilaterale, părțile reexaminează împreună mediul investițional și cadrul juridic în materie de investiții în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, ulterior, la intervale periodice. Pe baza acestei reexaminări, părțile analizează posibilitatea de a începe negocieri în vederea completării prezentului acord cu dispoziții privind investițiile, inclusiv privind protecția acestora.

CAPITOLUL 6

Plățile curente și circulația capitalurilor

Articolul 204

Plăți curente

Părțile nu impun nicio restricție și permit, într-o monedă liber convertibilă și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional, orice plăți și transferuri din contul curent al balanței de plăți între Uniunea Europeană și Republica Armenia.

Articolul 205

Circulația capitalurilor

(1)   În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți, de la data intrării în vigoare a prezentului acord părțile asigură libera circulație a capitalurilor referitoare la investițiile directe (24) realizate în conformitate cu legislația țării-gazdă și cu dispozițiile capitolului 5, precum și lichidarea și repatrierea respectivului capital investit și a oricărui profit generat de acesta.

(2)   În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți care nu intră sub incidența alineatului (1), de la data intrării în vigoare a prezentului acord și fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, fiecare parte asigură libera circulație a capitalurilor în ceea ce privește:

(3)   Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, părțile nu introduc noi restricții cu privire la circulația capitalurilor și plățile curente între rezidenții Uniunii Europene și Republicii Armenia și nu înăspresc restricțiile prevăzute de regimurile existente.

Articolul 206

Excepții

Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țări în care prevalează condiții similare sau o restricție disimulată asupra circulației capitalurilor, nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau asigurarea respectării de către oricare dintre părți a măsurilor:

Articolul 207

Măsuri de salvgardare

În cazul în care, în circumstanțe excepționale în care se înregistrează dificultăți grave ale funcționării cursului de schimb sau a politicii monetare, în cazul Republicii Armenia, sau ale funcționării uniunii economice și monetare, în cazul Uniunii Europene, sau în cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți grave privind balanța de plăți sau cu dificultăți financiare externe, partea în cauză poate lua măsurile de salvgardare care sunt strict necesare cu privire la circulația capitalurilor, plățile și transferurile dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia pentru o perioadă care nu depășește un an. Partea care adoptă sau menține măsuri de salvgardare informează prompt cealaltă parte cu privire la adoptarea oricărei măsuri de salvgardare și prezintă, imediat ce este posibil, un calendar pentru eliminarea măsurii respective.

Articolul 208

Facilitare

Părțile se consultă în vederea facilitării circulației capitalurilor între ele pentru a promova obiectivele prezentului acord.

CAPITOLUL 7

Proprietatea intelectuală

Secțiunea A

Obiective și principii

Articolul 209

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

Articolul 210

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)   Părțile asigură punerea în aplicare adecvată și eficace a tratatelor internaționale privind proprietatea intelectuală la care au aderat, inclusiv a Acordului OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclus în anexa 1C la Acordul OMC (denumit în continuare „Acordul TRIPS”). Prezentul capitol completează și aduce precizări suplimentare cu privire la drepturile și obligațiile existente între părți în temeiul Acordului TRIPS și al altor tratate internaționale în domeniul proprietății intelectuale.

(2)   În sensul prezentului acord, termenul „proprietate intelectuală” se referă cel puțin la toate categoriile de proprietate intelectuală menționate în secțiunea B a prezentului capitol.

(3)   Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10a din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, revizuită și modificată prin Actul de la Stockholm din 1967 [denumită în continuare „Convenția de la Paris (1967)”].

Articolul 211

Epuizare

Fiecare parte prevede un regim național sau regional de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală.

Secțiunea B

Standarde privind drepturile de proprietate intelectuală

Subsecțiunea I

Drepturile de autor și drepturile conexe

Articolul 212

Protecția acordată

(1)   Părțile respectă drepturile și obligațiile prevăzute în:

(2)   Părțile depun toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Beijing privind interpretările și execuțiile audiovizuale.

Articolul 213

Autori

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 214

Artiști interpreți sau executanți

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 215

Producătorii de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 216

Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune de a autoriza sau de a interzice:

Articolul 217

Radiodifuzarea și comunicarea către public

Fiecare parte prevede un drept pentru a se asigura că utilizatorul plătește o remunerație echitabilă unică artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme dacă o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a acestei fonograme este utilizată pentru radiodifuzarea prin mijloace fără fir sau pentru orice comunicare către public. Fiecare parte se asigură că această remunerație este repartizată între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme. În absența unui acord între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condițiile repartizării între aceștia a remunerației respective.

Articolul 218

Durata protecției

(1)   Drepturile patrimoniale ale autorilor operelor literare sau artistice, în sensul articolului 2 din Convenția de la Berna, se aplică pe întreaga durată a vieții autorului și timp de cel puțin 70 de ani după decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului.

(2)   În cazul în care dreptul de autor aparține în comun colaboratorilor la o operă, durata menționată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supraviețuitor dintre colaboratori.

(3)   În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecției este de cel puțin 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identității sale sau în cazul în care autorul își dezvăluie identitatea în perioada menționată în prima teză, durata de protecție aplicabilă este cea indicată la alineatul (1).

(4)   În cazul în care o parte prevede drepturi speciale privind operele colective sau desemnarea unei persoane juridice ca titular al drepturilor, durata protecției se calculează în conformitate cu alineatul (3), cu excepția cazului în care persoanele fizice care au creat opera sunt identificate ca atare în versiunile operei aduse la cunoștința publicului. Prezentul alineat nu aduce atingere drepturilor care revin autorilor identificați ale căror contribuții identificabile sunt incluse în aceste opere și cărora li se aplică alineatul (1) sau (2).

(5)   Dacă o operă este publicată în volume, părți, fascicole, numere sau episoade și dacă durata de protecție se aplică din momentul în care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului, durata de protecție se aplică separat pentru fiecare element în parte.

(6)   În cazul operelor a căror durată de protecție nu se calculează începând de la decesul autorului sau al autorilor și care nu au fost puse în mod legal la dispoziția publicului timp de 70 de ani de la crearea lor, protecția încetează.

(7)   Durata de protecție a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează cel mai devreme la 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: regizorul sau realizatorul principal, autorul scenariului, autorul dialogului și compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.

(8)   Fiecare parte se asigură că orice persoană care, după încetarea protecției drepturilor de autor, publică legal sau comunică legal către public pentru prima oară o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecție echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani începând cu data la care opera a fost publicată legal sau comunicată legal către public pentru prima oară.

(9)   Drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți din domeniul audiovizual expiră după cel puțin 50 de ani de la data interpretării sau a execuției. Cu toate acestea, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuției face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puțin 50 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(10)   Drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme expiră la 70 de ani de la data primei publicări sau a primei comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date. O parte poate adopta măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecție ulteriori perioadei de 50 de ani este împărțit în mod echitabil între artiștii interpreți sau executanți și producători.

(11)   Drepturile patrimoniale ale producătorilor primei fixări a unui film expiră după cel puțin 50 de ani de la data fixării. Cu toate acestea, în cazul în care filmul face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, drepturile încetează după cel puțin 50 de ani de la data primei astfel de publicări sau a primei astfel de comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

(12)   Drepturile patrimoniale ale organismelor de radiodifuziune încetează după cel puțin 50 de ani de la prima radiodifuzare a unui program, indiferent dacă radiodifuzarea a fost efectuată prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(13)   Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.

Articolul 219

Protecția măsurilor tehnologice

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună-știință sau având motive rezonabile să știe că urmărește acest obiectiv.

(2)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicității în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva prestării de servicii care:

(3)   În sensul prezentului capitol, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislației naționale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecție, precum criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

Articolul 220

Protecția informațiilor privind gestionarea drepturilor

(1)   Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autorizație următoarele acte:

dacă persoana respectivă știe sau are motive rezonabile să știe că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau disimulează încălcarea oricărui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislația națională.

(2)   În sensul prezentului capitol, sintagma „informații privind gestionarea drepturilor” înseamnă orice informație furnizată de titularii drepturilor care identifică opera sau alt obiect protejat menționat în prezentul capitol, autorul sau orice alt titular al drepturilor, ori informații despre termenii și condițiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum și orice numere sau coduri care reprezintă aceste informații.

(3)   Alineatul (1) se aplică atunci când oricare dintre aceste informații este asociată copiei unei opere sau a altui obiect protejat menționat în prezentul capitol ori apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau a obiectului protejat respectiv.

Articolul 221

Excepții și limitări

(1)   În conformitate cu convențiile și cu tratatele internaționale la care a aderat, fiecare parte poate prevedea limitări sau excepții privind drepturile stabilite la articolele 213-218 numai în anumite cazuri speciale care nu contravin exploatării normale a obiectului protejat și nici nu cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.

(2)   Fiecare parte prevede că actele provizorii de reproducere menționate la articolele 213-217 care sunt tranzitorii sau fortuite și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnologic și al căror unic scop este să permită: (a) transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar sau (b) utilizarea legală a unei opere sau a altui obiect protejat și care nu au semnificație economică de sine stătătoare sunt exceptate de la dreptul de reproducere prevăzut la articolele 213-217.

Articolul 222

Dreptul de suită în beneficiul autorilor operelor de artă

(1)   Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil, la care nu se poate renunța nici chiar anticipat, de a încasa o redevență pe baza prețului de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

(2)   Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.

(3)   Fiecare parte poate prevedea că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare atunci când vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și atunci când prețul de revânzare nu depășește o anumită sumă minimă.

(4)   Redevența se plătește de către vânzător. Fiecare parte poate prevedea că una dintre persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, este singura responsabilă de această plată sau poate împărți responsabilitatea plății cu vânzătorul.

(5)   Procedura de colectare și cuantumul redevenței sunt stabilite de legislația națională.

Articolul 223

Cooperarea privind gestiunea colectivă a drepturilor

(1)   Părțile promovează cooperarea dintre societățile lor de gestiune colectivă în scopul de a favoriza disponibilitatea operelor și a altor obiecte protejate pe teritoriul părților și transferul redevențelor pentru utilizarea acestor opere sau a altor obiecte protejate.

(2)   Părțile promovează transparența societăților de gestiune colectivă, în special în ceea ce privește perceperea redevențelor, deducerile aplicate redevențelor percepute, utilizarea redevențelor percepute, politica de distribuție și repertoriul societăților în cauză.

(3)   Părțile se angajează să se asigure că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul uneia dintre părți reprezintă, în temeiul unui acord de reprezentare, o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părți, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea nu îi discriminează pe titularii de drepturi ai societății de gestiune colectivă pe care o reprezintă.

(4)   Societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea plătește cu exactitate, cu regularitate și cu diligență sumele datorate societății de gestiune colectivă reprezentate și, de asemenea, oferă societății de gestiune colectivă reprezentate informații cu privire la cuantumul redevențelor colectate în numele său și la orice deduceri aplicate acestor redevențe.

Subsecțiunea II

Mărci

Articolul 224

Acorduri internaționale

Fiecare parte:

Articolul 225

Drepturile conferite de o marcă

Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operațiunilor comerciale:

Articolul 226

Procedura de înregistrare

(1)   Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie finală negativă adoptată de administrația competentă în materie de mărci se comunică în scris solicitantului și se motivează în mod corespunzător.

(2)   Fiecare parte prevede posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare de mărci și oferă solicitantului înregistrării posibilitatea de a răspunde la această opoziție.

(3)   Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziția publicului care conține cererile de înregistrare de mărci și înregistrările de mărci. Baza de date a cererilor de înregistrare de mărci este accesibilă cel puțin pe durata perioadei de opoziție.

Articolul 227

Mărcile notorii

Pentru a pune în aplicare protecția mărcilor notorii, menționată la articolul 6a din Convenția de la Paris (1967) și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispozițiile privind protecția mărcilor notorii adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății industriale și de Adunarea generală a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) în cadrul celei de a treizeci și patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc între 20 și 29 septembrie 1999.

Articolul 228

Excepții de la drepturile conferite de o marcă

Fiecare parte:

La stabilirea acestor excepții, fiecare parte ține seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale terților.

Articolul 229

Cauze de decădere

(1)   Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări autentice pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.

Nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea perioadei minime de trei ani și depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv.

Începerea sau reluarea utilizării făcută în termen de trei luni înainte de depunerea cererii de decădere, acest termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cel puțin trei ani de neutilizare, nu este însă luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere ar putea fi depusă.

(2)   Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:

Subsecțiunea III

Indicații geografice

Articolul 230

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta subsecțiune se aplică protecției indicațiilor geografice care își au originea pe teritoriile părților.

(2)   Indicațiile geografice ale unei părți care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidența prezentei subsecțiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislației menționate la articolul 231.

Articolul 231

Indicații geografice recunoscute

(1)   După examinarea legislației Republicii Armenia care figurează în anexa IX partea A, Uniunea Europeană concluzionează că legislația respectivă este conformă cu elementele prevăzute în partea B a anexei menționate.

(2)   După examinarea legislației Uniunii Europene care figurează în anexa IX partea A, Republica Armenia concluzionează că legislația respectivă este conformă cu elementele prevăzute în partea B a anexei menționate.

(3)   Republica Armenia, după încheierea unei proceduri de opoziție și după examinarea indicațiilor geografice ale Uniunii Europene, enumerate în anexa X, care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul actelor legislative enumerate în anexa IX partea A, le protejează în conformitate cu nivelul de protecție stabilit în prezentul acord.

(4)   Uniunea Europeană, după încheierea unei proceduri de opoziție și după examinarea indicațiilor geografice ale Republicii Armenia, enumerate în anexa X, care au fost înregistrate de Republica Armenia în temeiul actelor legislative enumerate în anexa IX partea A, le protejează în conformitate cu nivelul de protecție stabilit în prezentul acord.

Articolul 232

Adăugarea unor noi indicații geografice

(1)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 240 alineatul (3), părțile pot adăuga noi indicații geografice la lista indicațiilor geografice protejate care figurează în anexa X. Aceste noi indicații geografice pot fi adăugate pe listă după încheierea procedurii de opoziție și după examinarea noilor indicații geografice într-un mod considerat satisfăcător de fiecare parte, în conformitate cu articolul 231 alineatele (3) și (4).

(2)   Părțile nu au obligația de a adăuga o nouă indicație geografică pe lista menționată la alineatul (1) în cazul în care:

Articolul 233

Domeniul de aplicare al protecției indicațiilor geografice

(1)   Fiecare parte protejează indicațiile geografice enumerate în anexa X împotriva:

(2)   Indicațiile geografice protejate nu devin generice pe teritoriile părților.

(3)   În cazul indicațiilor geografice total sau parțial omonime, protecția se acordă fiecărei astfel de indicații geografice, dacă aceasta a fost utilizată cu bună-credință și ținând seama în mod corespunzător de utilizarea locală și tradițională, precum și de riscul real de confuzie.

Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părțile decid de comun acord cu privire la condițiile practice de utilizare care vor permite diferențierea indicațiilor geografice omonime, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul din care este originar produsul în cauză.

(4)   În cazul în care una dintre părți, în contextul negocierilor cu o țară terță, propune protejarea unei indicații geografice a țării terțe care este omonimă cu o indicație geografică a celeilalte părți protejată în temeiul prezentei subsecțiuni, partea din urmă este informată și are posibilitatea de a prezenta observații înainte ca indicația geografică a părții terțe să devină protejată.

(5)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu obligă o parte să protejeze o indicație geografică a celeilalte părți care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată în țara de origine.

Fiecare parte notifică celeilalte părți faptul că o indicație geografică a încetat să mai fie protejată în țara sa de origine. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 240 alineatul (3).

(6)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operațiunilor comerciale, propriul nume sau numele predecesorului său în activitățile comerciale, cu excepția cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare consumatorii.

Articolul 234

Dreptul de utilizare a indicațiilor geografice

(1)   O indicație geografică protejată în temeiul prezentei subsecțiuni poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă caietul de sarcini corespunzător.

(2)   Odată ce o indicație geografică este protejată în temeiul prezentei subsecțiuni, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor și al niciunei alte taxe.

Articolul 235

Relația cu mărcile

(1)   Părțile refuză să înregistreze sau declară nule mărcile care corespund oricăreia dintre situațiile menționate la articolul 233 alineatul (1) în legătură cu indicațiile geografice protejate pentru produse similare, cu condiția ca depunerea cererilor de înregistrare a mărcilor respective să aibă loc după data depunerii cererilor de protecție a indicației geografice pe teritoriul în cauză.

(2)   În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 231, data cererii de protecție este data intrării în vigoare a prezentului acord.

(3)   În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 232, data cererii de protecție este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protejare a unei indicații geografice.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 232 alineatul (2) litera (b), fiecare parte protejează indicațiile geografice enumerate în anexa X în cazul în care există o marcă prealabilă. O marcă prealabilă înseamnă o marcă a cărei utilizare corespunde uneia dintre situațiile menționate la articolul 233 alineatul (1) și care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația unei părți, cu bună-credință, pe teritoriul uneia dintre părți, anterior datei la care cererea de protecție a indicației geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord. Această marcă poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate indicației geografice, cu condiția ca niciuna dintre părți să nu prevadă, în legislația sa privind mărcile, motive de declarare nulă a mărcii respective sau cauze de decădere din drepturi a titularului său.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), mărcile prealabile ale Republicii Armenia care constau în indicația geografică „Cognac” sau „Champagne” a Uniunii Europene sau conțin această indicație geografică, inclusiv sub formă de transcriere sau traducere, înregistrată pentru produse similare și care nu respectă caietul de sarcini corespunzător, sunt declarate nule, duc la decăderea din drepturi a titularilor lor sau sunt modificate pentru a elimina această denumire ca element al mărcii integrale, în termen de cel târziu 14 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și de doi ani în cazul indicației geografice „Champagne”.

Articolul 236

Asigurarea respectării protecției

Fiecare parte asigură respectarea protecției indicațiilor geografice în conformitate cu articolele 233235 prin acțiuni administrative adecvate întreprinse de autoritățile publice. De asemenea, fiecare parte asigură respectarea acestei protecții la cererea unei părți interesate.

Articolul 237

Dispoziții tranzitorii

(1)   Produsele care au fost fabricate și etichetate în conformitate cu dreptul intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, dar care nu respectă cerințele acestuia, pot fi vândute în continuare după intrarea în vigoare a prezentului acord până la epuizarea stocurilor.

(2)   Pentru o perioadă de tranziție de 24 ani care începe să curgă la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și pentru o perioadă de tranziție de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Champagne”, protecția acordată în temeiul prezentului acord acestor indicații geografice ale Uniunii Europene nu împiedică utilizarea denumirilor respective pentru produse originare din Republica Armenia și exportate către țări terțe, în cazul în care legile și reglementările țării terțe în cauză permit acest lucru, pentru a desemna și a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Armenia, cu condiția ca:

(3)   Pentru o perioadă de tranziție de 13 ani care începe să curgă la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Cognac” și pentru o perioadă de tranziție de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord în cazul indicației geografice „Champagne”, protecția acordată în temeiul prezentului acord acestor indicații geografice ale Uniunii Europene nu împiedică utilizarea denumirilor respective în Republica Armenia, cu condiția ca:

(4)   Pentru a facilita încetarea armonioasă și eficace a utilizării indicației geografice „Cognac” a Uniunii Europene pentru produse originare din Republica Armenia, precum și pentru a ajuta industria Republicii Armenia să-și mențină poziția concurențială pe piețele de export, Uniunea Europeană acordă Republicii Armenia asistență tehnică și financiară. Această asistență, care urmează să fie acordată în conformitate cu legislația UE, cuprinde îndeosebi acțiuni de elaborare a unei noi denumiri, precum și măsuri de promovare, publicitate și marketing consacrate noii denumiri și desfășurate pe piața internă și pe piețele de export tradiționale.

(5)   Cuantumurile, tipurile, mecanismele și termenele specifice aferente asistenței UE menționate la alineatul (4) sunt definite în cadrul unui pachet de asistență financiară și tehnică ce urmează să fie definitiv convenit de părți în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Părțile elaborează în comun mandatul acestui pachet de asistență, pe baza unei evaluări aprofundate a nevoilor cărora urmează să le răspundă asistența respectivă. Această evaluare este efectuată de o firmă de consultanță internațională selectată în comun de către părți.

(6)   În cazul în care Uniunea Europeană nu acordă asistența financiară și tehnică menționată la alineatul (4), Republica Armenia poate recurge la mecanismul de soluționare a litigiilor prevăzut în capitolul 13 și, dacă obține câștig de cauză, poate suspenda obligațiile care decurg din alineatele (2) și (3).

(7)   Asistența financiară și tehnică a Uniunii Europene este acordată cel târziu în termen de opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 238

Norme generale

(1)   Importul, exportul și comercializarea produselor menționate la articolele 231 și 232 se desfășoară în conformitate cu legile și reglementările care se aplică pe teritoriul părții pe a cărei piață se introduc produsele respective.

(2)   Subcomitetul pentru indicații geografice instituit în temeiul articolului 240 abordează orice chestiune legată de caietul de sarcini al unui produs beneficiar al unei indicații geografice înregistrate care a fost aprobat de autoritățile părții de pe teritoriul căreia provine produsul, inclusiv orice modificări aduse caietului de sarcini în cauză.

(3)   Indicațiile geografice protejate în temeiul prezentei subsecțiuni pot fi anulate numai de către partea din care este originar produsul.

Articolul 239

Cooperare și transparență

(1)   Părțile păstrează legătura fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru indicații geografice instituit în temeiul articolului 240, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare și funcționarea prezentei subsecțiuni. În special, o parte poate solicita celeilalte părți informații privind caietul de sarcini al unui produs și modificările aduse acestuia, precum și privind punctele de contact ale autorităților naționale de control.

(2)   Fiecare parte poate face publice caietele de sarcini ale indicațiilor geografice protejate în temeiul prezentei subsecțiuni sau o fișă-rezumat a acestora, precum și informații privind punctele de contact ale autorităților naționale de control, care corespund indicațiilor geografice ale celeilalte părți protejate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 240

Subcomitetul pentru indicații geografice

(1)   Părțile instituie un subcomitet pentru indicații geografice, format din reprezentanți ai Uniunii și ai Republicii Armenia și însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei subsecțiuni și să intensifice cooperarea și dialogul dintre părți privind indicațiile geografice.

(2)   Subcomitetul pentru indicații geografice decide prin consens. Acesta își stabilește propriul regulament de procedură. Subcomitetul pentru indicații geografice se întrunește la cererea oricăreia dintre părți, prin rotație, în Uniunea Europeană și în Republica Armenia, la o dată, într-un loc și într-un mod, care poate include videoconferința, stabilite de comun acord de către părți, dar nu mai târziu de 90 de zile de la prezentarea cererii.

(3)   Subcomitetul pentru indicații geografice asigură, de asemenea, funcționarea adecvată a prezentei subsecțiuni și poate examina orice aspect legat de punerea în aplicare și funcționarea acesteia. Subcomitetul este responsabil în special cu:

Subsecțiunea IV

Desene și modele

Articolul 241

Acorduri internaționale

Părțile aderă la Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, adoptat în 1999.

Articolul 242

Protecția desenelor sau modelelor înregistrate

(1)   Părțile asigură protecția desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi și originale. Această protecție se obține prin înregistrare și conferă titularilor un drept exclusiv în conformitate cu prezenta subsecțiune.

În sensul prezentei subsecțiuni, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2)   Un desen sau model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și original:

(3)   Sintagma „utilizare normală” de la alineatul (2) litera (a) înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreținere, de service sau de reparații.

(4)   Titularul unui desen sau model înregistrat are cel puțin dreptul să împiedice terții care nu au obținut acordul său să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să stocheze sau să utilizeze un produs care poartă ori încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului ori nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.

(5)   Durata protecției disponibile este de 25 de ani.

Articolul 243

Protecția conferită desenelor sau modelelor neînregistrate

(1)   Uniunea Europeană și Republica Armenia prevăd mijloace juridice pentru a împiedica utilizarea aspectului neînregistrat al unui produs numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea aspectului neînregistrat al produsului respectiv. Această utilizare include cel puțin oferirea spre vânzare, introducerea pe piață, importul sau exportul produsului.

(2)   Durata protecției disponibile pentru aspectul neînregistrat al unui produs este de cel puțin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost pus la dispoziția publicului într-una dintre părți.

Articolul 244

Excepții și excluderi

(1)   Fiecare parte poate institui excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate și să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

(2)   Protecția desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de considerații de ordin tehnic sau funcțional. În special, dreptul asupra unui desen sau model nu se exercită asupra unor caracteristici de aspect ale unui produs care trebuie reproduse neapărat în forma și dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul ori căruia îi este aplicat să fie conectat mecanic cu un alt produs sau amplasat mecanic într-un alt produs, în jurul unui alt produs sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să își poată îndeplini funcția.

Articolul 245

Relația cu drepturile de autor

Un desen sau un model este eligibil, de asemenea, pentru a beneficia de protecția acordată în temeiul legislației privind drepturile de autor ale unei părți începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabilește, în conformitate cu legile și reglementările interne, măsura și condițiile în care se poate acorda protecția în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar în acest scop.

Subsecțiunea V

Brevete

Articolul 246

Acorduri internaționale

Părțile aderă la Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor și depun toate eforturile rezonabile pentru a se conforma dispozițiilor Tratatului privind dreptul brevetelor.

Articolul 247

Brevetele și sănătatea publică

(1)   Părțile recunosc importanța Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001 de Conferința ministerială a OMC. În interpretarea și punerea în aplicare a drepturilor și a obligațiilor care decurg din prezenta subsecțiune, părțile asigură coerența cu această declarație.

(2)   Părțile respectă Decizia Consiliului General al OMC din 30 august 2003 privind punerea în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică și contribuie la punerea în aplicare a acestei decizii.

Articolul 248

Certificatul suplimentar de protecție

(1)   Părțile recunosc că medicamentele și produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piețele lor. Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de a introduce produsul pe piețele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislația relevantă, poate să reducă perioada protecției efective conferite de brevet.

(2)   Fiecare parte prevede o perioadă suplimentară de protecție pentru un medicament sau un produs de protecție a plantelor care este protejat de un brevet și a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, perioada respectivă fiind egală cu perioada menționată la a doua teză din alineatul (1), din care se scad cinci ani.

(3)   În pofida alineatului (2), perioada suplimentară de protecție nu poate depăși cinci ani.

În Uniune este posibilă o prelungire suplimentară cu șase luni în cazul unor medicamente care au făcut obiectul unor studii pediatrice și cu condiția ca rezultatele studiilor respective să se reflecte în informațiile referitoare la produs.

Subsecțiunea VI

Informații nedivulgabile

Articolul 249

Domeniul de aplicare al protecției secretelor comerciale

(1)   Părțile își afirmă sprijinul față de angajamentele asumate în temeiul articolului 39 alineatele (1) și (2) din Acordul TRIPS. Fiecare parte prevede proceduri judiciare și căi de atac adecvate în materie civilă pentru orice deținător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial și de a obține reparații pentru o astfel de acțiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni:

(3)   În sensul prezentei subsecțiuni, cel puțin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:

(4)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu se interpretează în sensul că impune unei părți obligația de a considera oricare din următoarele forme de comportament ca fiind contrară practicilor comerciale loiale:

(5)   Nicio dispoziție din prezenta subsecțiune nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertății de exprimare și de informare, inclusiv a libertății mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicția fiecăreia dintre părți.

Articolul 250

Procedurile și căile de atac judiciare în materie civilă pentru secretele comerciale

(1)   Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menționate la articolul 249 sau care are acces la documente care fac parte din aceste proceduri juridice nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autoritățile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părți interesate, le-au calificat drept confidențiale și de care au luat cunoștință în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2)   În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menționate la articolul 249, fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare sunt abilitate cel puțin:

(3)   Părțile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare și reparațiile menționate la articolul 249 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârșite, în conformitate cu dreptul lor intern relevant, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activități ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin lege.

Articolul 251

Protecția datelor prezentate pentru obținerea unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament

(1)   Fiecare parte protejează informațiile confidențiale din punct de vedere comercial prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament („autorizație de introducere pe piață”) împotriva divulgării către terți, cu excepția cazurilor în care interese sanitare imperioase impun adoptarea unor dispoziții contrare. De asemenea, orice informație comercială confidențială beneficiază de protecție împotriva practicilor comerciale neloiale.

(2)   Fiecare parte se asigură că, pe o perioadă de opt ani de la data primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părții în cauză, organismul public însărcinat cu acordarea autorizațiilor de introducere pe piață nu ia în considerare informațiile comerciale confidențiale sau rezultatele studiilor preclinice ori ale trialurilor clinice furnizate în prima cerere de autorizare a introducerii pe piață și prezentate ulterior de către o persoană sau o entitate, indiferent dacă este publică sau privată, în sprijinul unei alte cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament, fără consimțământul explicit al persoanei sau al entității care a prezentat datele respective, cu excepția cazurilor în care acordurile internaționale recunoscute de ambele părți prevăd dispoziții contrare.

(3)   Pe o perioadă de zece ani cu începere de la data acordării primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părții în cauză, autorizațiile de introducere pe piață acordate pentru orice cereri ulterioare pe baza rezultatelor studiilor preclinice și ale trialurilor clinice furnizate în prima autorizație de introducere pe piață nu permit introducerea pe piață a unui medicament, cu excepția cazului în care solicitantul ulterior prezintă propriile rezultate ale unor studii preclinice sau trialuri clinice (sau rezultatele studiilor preclinice și ale trialurilor clinice utilizate cu acordul părții care comunicase informațiile respective) care îndeplinesc aceleași cerințe ca și primul solicitant.

Nu se autorizează introducerea pe piață a produselor care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la prezentul alineat.

(4)   În plus, perioada de zece ani menționată la alineatul (3) se prelungește la maximum 11 ani în cazul în care, în cursul primilor opt ani de la obținerea autorizației, titularul autorizației obține o autorizație pentru una sau mai multe noi indicații terapeutice în legătură cu care se consideră că aduc un beneficiu clinic semnificativ în comparație cu terapiile existente.

Articolul 252

Protecția datelor referitoare la produsele de protecție a plantelor

(1)   Fiecare parte recunoaște un drept temporar al proprietarului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu este utilizat în beneficiul niciunei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, cu excepția cazului în care primul proprietar și-a exprimat consimțământul explicit în acest sens. În prezenta subsecțiune, acest drept temporar este denumit în continuare „protecția datelor”.

(2)   Raportul de testare sau de studiu menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele condiții:

(3)   Perioada de protecție a datelor este de cel puțin zece ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea competentă pe teritoriul părții în cauză. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, perioada poate fi prelungită până la 13 ani.

(4)   Perioadele menționate la alineatul (3) se prelungesc cu trei luni pentru fiecare prelungire a autorizației privind utilizări minore în cazul în care cererile de astfel de autorizații sunt depuse de titularul autorizației după cel puțin cinci ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea competentă. În nicio circumstanță, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși 13 ani. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în nicio circumstanță 15 ani.

Termenul „utilizare minoră” înseamnă utilizarea, pe teritoriul unei părți, a unui produs de protecție a plantelor pe plante sau produse vegetale care nu sunt cultivate la scară mare în partea respectivă sau sunt cultivate la scară mare pentru a răspunde unei necesități excepționale în materie de protecție a plantelor.

(5)   Un test sau un studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizații. În aceste cazuri, perioada de protecție a datelor este de 30 de luni.

(6)   Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul și titularii de autorizații anterioare stabiliți pe teritoriile lor să facă schimb de informații proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.

Subsecțiunea VII

Soiuri de plante

Articolul 253

Soiuri de plante

(1)   Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (UPOV), inclusiv excepțiile de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 din convenția menționată, și cooperează pentru a promova și a asigura respectarea acestor drepturi.

(2)   Pentru Republica Armenia, prezentul articol se aplică în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Secțiunea C

Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală

Subsecțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 254

Obligații generale

(1)   Părțile își reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului TRIPS, în special al părții III a acestuia. Fiecare parte prevede măsurile, procedurile și reparațiile complementare menționate în prezenta secțiune, care sunt necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Măsurile, procedurile și reparațiile respective sunt corecte și echitabile și nu presupun o complexitate inutilă sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate.

(2)   Măsurile, procedurile și reparațiile menționate la alineatul (1) sunt eficace, proporționale și disuasive și se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerțului legitim și să se prevadă garanții împotriva utilizării lor abuzive.

(3)   În sensul subsecțiunii II a prezentei secțiuni, noțiunea de „drepturi de proprietate intelectuală” include cel puțin următoarele:

Secretele comerciale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei secțiuni. Asigurarea respectării secretelor comerciale este abordată la articolul 250.

Articolul 255

Persoane eligibile

Fiecare parte recunoaște ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor și a reparațiilor menționate în prezenta secțiune și în partea III din Acordul TRIPS următoarele categorii:

Subsecțiunea II

Asigurarea respectării normelor prin măsuri de drept civil

Articolul 256

Măsuri pentru conservarea elementelor de probă

(1)   Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începerea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmației sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, autoritățile judiciare competente pot dispune adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficace pentru a conserva elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

(2)   Măsurile provizorii menționate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eșantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări și, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor și a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum și a documentelor referitoare la acestea. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părți, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în situația în care există un risc demonstrabil ca elementele de probă să fie distruse. Cealaltă parte are dreptul de a fi audiată într-un termen rezonabil.

Articolul 257

Dreptul la informare

(1)   Fiecare parte se asigură că, în cadrul unei acțiuni civile referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca răspuns la o cerere justificată și proporțională a reclamantului, autoritățile judiciare competente pot dispune ca informațiile privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală să fie furnizate de autorul încălcării sau de orice altă persoană care este parte la litigiu sau martor la acesta.

În sensul prezentului alineat, expresia „orice altă persoană” înseamnă o persoană:

Informațiile menționate la prezentul alineat cuprind, după caz:

(2)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale prin care:

Articolul 258

Măsuri provizorii și asigurătorii

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare pot, la cererea reclamantului, să dispună împotriva presupusului autor al încălcării măsuri provizorii pentru a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală. De asemenea, autoritățile judiciare pot să interzică, cu titlu provizoriu și sub rezerva plății, dacă este cazul, a unor daune cominatorii, atunci când legislația națională prevede acest lucru, ca presupusele încălcări ale acestui drept să continue sau pot să condiționeze continuarea lor de constituirea unor garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se pot dispune măsuri provizorii, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2)   De asemenea, se pot dispune măsuri provizorii în vederea confiscării sau a predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

(3)   În cazul unei presupuse încălcări săvârșite la scară comercială, fiecare parte se asigură că, dacă reclamantul dovedește că există circumstanțe care pot să pună în pericol recuperarea prejudiciului, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor active ale acestuia. În acest scop, autoritățile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale sau accesul corespunzător la informațiile relevante.

Articolul 259

Măsuri corective

(1)   Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârșite, autoritățile judiciare competente pot dispune, fără nicio despăgubire, cel puțin scoaterea definitivă din circuitele comerciale sau distrugerea mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autoritățile judiciare competente pot, de asemenea, dispune distrugerea materialelor și a echipamentelor utilizate în mod predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2)   Autoritățile judiciare ale părților au competența de a dispune ca măsurile menționate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepția cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

Articolul 260

Ordine în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot pronunța împotriva autorului încălcării și a intermediarului ale cărui servicii sunt utilizate de o parte terță pentru încălcarea unui drept de proprietate un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.

Articolul 261

Măsuri alternative

O parte poate să prevadă că, în cazurile adecvate și la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolul 259 sau la articolul 260, autoritățile judiciare competente pot dispune plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții prejudiciate în loc să aplice măsurile prevăzute la articolele menționate. Despăgubirea bănească respectivă se plătește dacă persoana susceptibilă să facă obiectul măsurilor menționate nu a acționat cu intenție sau din neglijență și dacă aplicarea măsurilor prevăzute la articolele 259 și 260 ar cauza acestei persoane un prejudiciu disproporționat, iar despăgubirea bănească acordată părții prejudiciate pare a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Articolul 262

Daune-interese

(1)   Fiecare parte se asigură că, la cererea părții prejudiciate, autoritățile judiciare dispun ca autorul încălcării care a săvârșit încălcarea în cunoștință de cauză sau având motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză să plătească daune-interese în beneficiul titularului dreptului, corespunzătoare daunei reale suferite de acesta ca urmare a încălcării. La stabilirea daunelor-interese, autoritățile judiciare:

(2)   În cazul în care autorul încălcării a săvârșit încălcarea nefiind în cunoștință de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză, o parte poate să prevadă că autoritățile judiciare pot dispune în favoarea părții prejudiciate recuperarea câștigurilor sau plata de dauneinterese, care pot fi prestabilite.

Articolul 263

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că cheltuielile de judecată rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză sunt suportate, ca regulă generală, de partea care cade în pretenții, cu excepția cazului în care principiul echității nu permite acest lucru.

Articolul 264

Publicarea hotărârilor judecătorești

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acțiunilor în justiție inițiate ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului și pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru diseminarea informațiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afișarea hotărârii și publicarea sa integrală sau parțială.

Articolul 265

Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului

Părțile recunosc că, pentru aplicarea măsurilor, a procedurilor și a reparațiilor prevăzute în prezenta secțiune, este suficient ca numele autorului unei opere literare sau artistice să figureze pe operă în modul obișnuit pentru ca acesta să fie considerat autor, până la proba contrară, și pentru a i se permite, prin urmare, să inițieze acțiuni în constatarea nerespectării drepturilor sale.

Subsecțiunea III

Asigurarea respectării legii la frontiere

Articolul 266

Asigurarea respectării legii la frontiere

(1)   Atunci când pune în aplicare măsuri la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, fiecare parte asigură coerența cu obligațiile care îi revin în temeiul GATT 1994 și al Acordului TRIPS.

(2)   În vederea asigurării unei protecții eficace a drepturilor de proprietate intelectuală pe teritoriile vamale ale părților, autoritățile vamale competente ale părților adoptă o gamă largă de abordări pentru a identifica transporturile care conțin mărfuri suspectate că ar încălca drepturile de proprietate intelectuală menționate la alineatele (3) și (4). Aceste abordări includ tehnici de analiză a riscurilor bazate, între altele, pe informațiile furnizate de titularii de drepturi, pe informațiile colectate și pe cele rezultate în urma inspectării încărcăturilor.

(3)   La cererea titularilor de drepturi, autoritățile vamale ale fiecărei părți iau măsuri pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că ar încălca drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturi de autor și drepturi conexe, indicații geografice, brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate și drepturi asupra soiurilor de plante.

(4)   În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile inițiază discuții în ceea ce privește drepturile autorităților lor vamale competente de a reține sau de a suspenda, din proprie inițiativă, acordarea liberului de vamă mărfurilor aflate sub control vamal care sunt suspectate că ar încălca drepturi legate de mărcile înregistrate, drepturi de autor și drepturi conexe, indicații geografice, brevete, modele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate și drepturi asupra soiurilor de plante.

(5)   În pofida alineatului (3), o parte nu are obligația, dar poate decide, să aplice astfel de măsuri în cazul importurilor de mărfuri introduse pe piață într-o altă țară de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia.

(6)   Părțile convin să coopereze în domeniul comerțului internațional cu mărfuri suspectate că ar încălca drepturi de proprietate intelectuală. În acest scop, fiecare parte stabilește un punct de contact în cadrul administrației sale vamale și informează cealaltă parte cu privire la acest punct de contact. Cooperarea include schimburi de informații cu privire la mecanismele pentru primirea de informații din partea titularilor de drepturi, schimburi de bune practici și de experiență în ceea ce privește strategiile de gestionare a riscurilor, precum și schimburi de informații care să ajute la identificarea transporturilor care sunt suspectate că ar conține bunuri care aduc atingere unui drept. Informațiile se furnizează într-un mod care să respecte pe deplin dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal aplicabile pe teritoriul fiecărei părți.

(7)   Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, Protocolul II privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal se aplică în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală la frontiere.

(8)   Fără a aduce atingere competenței generale a Comitetului de parteneriat, Subcomitetul privind vămile menționat la articolul 126 este responsabil cu asigurarea funcționării și a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentei secțiuni, cu definirea priorităților și cu stabilirea procedurilor adecvate de cooperare între autoritățile competente ale celor două părți.

Subsecțiunea IV

Alte dispoziții privind asigurarea respectării legii

Articolul 267

Coduri de conduită

(1)   Fiecare parte încurajează:

Articolul 268

Cooperarea

(1)   Părțile cooperează în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor și a obligațiilor prevăzute în prezentul capitol.

(2)   Domeniile de cooperare între părți includ următoarele activități, dar nu se limitează la acestea:

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) și în completarea acestora, părțile mențin dialoguri eficace, după necesități, cu privire la chestiunile legate de proprietatea intelectuală (denumite în continuare „dialoguri privind PI”) în vederea abordării unor subiecte relevante pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală vizate de prezentul capitol, precum și cu privire la orice alte subiecte relevante.

CAPITOLUL 8

Achizițiile publice

Articolul 269

Legătura cu Acordul OMC privind achizițiile publice

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce care le revin în temeiul Acordului revizuit privind achizițiile publice din 2012 (26) (denumit în continuare „Acordul OMC privind achizițiile publice”). Aceste drepturi și obligații stabilite prin Acordul OMC privind achizițiile publice, inclusiv specificațiile fiecărei părți prevăzute în anexele fiecărei părți la apendicele I, devin parte integrantă din prezentul acord și sunt supuse soluționării bilaterale a litigiilor, astfel cum se prevede la capitolul 13.

Articolul 270

Domeniu de aplicare suplimentar

(1)   În cazul achizițiilor publice la care face referire anexa XI la prezentul acord, părțile aplică, mutatis mutandis, prevederile articolelor I-IV, VI-XV, XVI alineatele (1)-(3), XVII și XVIII din Acordul OMC privind achizițiile publice.

(2)   Comitetul de parteneriat poate decide să modifice anexa XI la prezentul acord. În ceea ce privește procedura de modificare sau de rectificare, de către una dintre părți, a anexei respective, părțile aplică, mutatis mutandis, dispozițiile articolului XIX din Acordul OMC privind achizițiile publice, sub rezerva notificărilor făcute direct către cealaltă parte, iar trimiterea la soluționarea litigiilor este înțeleasă ca trimitere la capitolul 13.

Articolul 271

Discipline suplimentare

Părțile aplică atât în cazul achizițiilor publice vizate în anexele fiecărei părți la apendicele I la Acordul OMC privind achizițiile publice, cât și în cazul celor vizate în anexa XI la prezentul acord, următoarele discipline suplimentare:

(1)   Fiecare parte se asigură că anunțurile de intenție de achiziții publice sunt direct accesibile prin mijloace electronice, gratuit, prin intermediul unui singur punct de acces pe internet. În plus, anunțurile pot fi, de asemenea, publicate pe un suport de hârtie adecvat. Oricare dintre mijloacele menționate este difuzat pe scară largă, iar anunțurile rămân ușor accesibile publicului, cel puțin până la expirarea termenului indicat în anunț.

(2)   Fiecare parte se asigură că măsurile luate în legătură cu procedurile de exercitare a unei căi de atac prevăzute la articolul XVIII din Acordul OMC privind achizițiile publice prevăd competențele necesare pentru: