6.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 258/4


TRADUCERE

ACORD BILATERAL

între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare

Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (Statele Unite sau SUA), părți la prezentul acord,

împărtășind obiectivul de protejare a deținătorilor de polițe de asigurare și de reasigurare și a altor consumatori și respectând sistemul aplicat de fiecare parte pentru supravegherea și reglementarea activității de asigurare și de reasigurare,

afirmând că, pentru Statele Unite, măsurile prudențiale aplicabile în Uniunea Europeană, împreună cu cerințele și angajamentele prevăzute în prezentul acord, asigură, în ceea ce privește cedările în reasigurare și supravegherea grupurilor, un nivel de protecție a deținătorilor de polițe și a altor consumatori care concordă cu cerințele cuprinse în Legea privind Oficiul Federal pentru Asigurări (Federal Insurance Office Act) din 2010,

recunoscând necesitatea crescândă de cooperare între autoritățile de supraveghere din UE și SUA, care presupune și schimbul de informații confidențiale, dată fiind globalizarea tot mai accentuată a piețelor de asigurare și de reasigurare,

ținând seama de faptul că stabilirea unor modalități practice de cooperare transfrontalieră este esențială pentru supravegherea asigurătorilor și a reasigurătorilor atât în perioadele de stabilitate, cât și în perioadele de criză,

ținând seama de informațiile comunicate reciproc cu privire la cadrul de reglementare al fiecărei părți și după o analiză atentă a cadrelor respective,

observând că sporirea securității juridice la aplicarea cadrelor de reglementare a activităților de asigurare și de reasigurare prezintă beneficii pentru asigurătorii și reasigurătorii care își desfășoară activitatea pe teritoriul fiecărei părți,

recunoscând că acordurile de reasigurare au efecte de minimizare a riscului în context transfrontalier, dacă sunt îndeplinite condițiile prudențiale aplicabile, și ținând seama de protecția deținătorilor de polițe și a altor consumatori,

recunoscând faptul că supravegherea la nivel de grup a asigurătorilor și a reasigurătorilor permite autorităților de supraveghere să își formeze o părere corectă despre situația financiară a grupurilor respective,

recunoscând că este necesar ca pentru asigurătorii și reasigurătorii aparținând unui grup care își desfășoară activitatea pe teritoriul ambelor părți să existe o cerință de capital al grupului sau o evaluare a capitalului grupului și că cerința de capital al grupului sau evaluarea capitalului grupului la nivelul întreprinderii-mamă internaționale se poate baza pe metoda părții de origine,

afirmând că pentru supravegherea la nivel de grup este important să existe prevederi referitoare la cerința de capital al grupului sau la evaluarea capitalului grupului și că, în cazurile justificate, este important ca autoritatea de supraveghere să poată aplica, pe baza respectivei cerințe sau evaluări, măsuri corective, măsuri preventive sau alte măsuri care se impun și

încurajând schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere în scopul de a supraveghea asigurătorii și reasigurătorii în interesul deținătorilor de polițe și al altor consumatori,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Obiective

În prezentul acord sunt abordate următoarele:

(a)

eliminarea, în condițiile prevăzute, a cerințelor de prezență locală pe care una dintre părți sau autoritățile supraveghere ale respectivei părți le impun reasigurătorului cesionar cu sediul central pe teritoriul celeilalte părți și de a căror îndeplinire depinde posibilitatea de a încheia acorduri de reasigurare cu asigurători cedenți cu sediul central pe teritoriul respectivei părți sau posibilitatea asigurătorului cedent de a recunoaște creditul pentru reasigurare sau creditul pentru efectele de minimizare a riscului produse de respectivele acorduri de reasigurare;

(b)

eliminarea, în condițiile prevăzute, a cerințelor de garanție reală pe care una dintre părți sau autoritățile de supraveghere ale respectivei părți le impun reasigurătorului cesionar cu sediul central pe teritoriul celeilalte părți și de a căror îndeplinire depinde posibilitatea de a încheia acorduri de reasigurare cu asigurători cedenți cu sediul central pe teritoriul respectivei părți sau posibilitatea asigurătorului cedent de a recunoaște creditul pentru reasigurare sau creditul pentru efectele de minimizare a riscului produse de respectivele acorduri de reasigurare;

(c)

rolul îndeplinit de autoritățile de supraveghere gazdă și de origine în ceea ce privește supravegherea prudențială la nivel de grup a grupurilor de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere-mamă internațională se află în partea de origine, inclusiv, în condițiile prevăzute, i) eliminarea, la nivelul întreprinderiimamă internaționale, a cerințelor prudențiale ale părții de origine în materie de solvabilitate și capital, de guvernanță și de raportare în asigurări și ii) stabilirea faptului că supravegherea prudențială la nivel de grup și la scară internațională a activității de asigurare va fi efectuată de autoritatea de supraveghere de origine, și nu de autoritatea de supraveghere gazdă, fără a se aduce atingere supravegherii la nivel de grup pe care partea-gazdă a grupului de asigurare sau de reasigurare o efectuează la nivelul întreprinderii-mamă pe teritoriul său; și

(d)

sprijinul reciproc al părților în vederea schimbului de informații dintre autoritățile de supraveghere ale fiecărei părți și practicile recomandate pentru acest schimb.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord se aplică următoarele definiții:

(a)

„asigurător cedent” înseamnă asigurătorul sau reasigurătorul care este partenerul unui reasigurător cesionar în cadrul unui acord de reasigurare;

(b)

„garanție reală” înseamnă activele, precum lichiditățile sau acreditivele, pe care reasigurătorul le oferă asigurătorului cedent sau reasigurătorului cedent drept garanție pentru obligațiile pe care reasigurătorul cesionar le are față de asigurătorul cedent în temeiul unui acord de reasigurare;

(c)

„credit pentru reasigurare sau credit pentru efectele de minimizare a riscului produse de acordurile de reasigurare” înseamnă dreptul pe care îl are asigurătorul cedent în temeiul cadrului de reglementare prudențial de a recunoaște ca active și, respectiv, reduceri de obligații sumele exigibile de la reasigurătorii cesionari în legătură cu daunele plătite și neplătite aferente riscurilor cedate;

(d)

„grup” înseamnă două sau mai multe întreprinderi dintre care cel puțin una este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și în cadrul cărora una deține controlul asupra unei sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a altei întreprinderi nereglementate;

(e)

„supraveghere la nivel de grup” înseamnă supravegherea reglementară și prudențială a grupurilor de asigurare sau de reasigurare de către o autoritate de supraveghere, în scopuri precum protecția deținătorilor de polițe și a altor consumatori și promovarea stabilității financiare și a angajamentului mondial;

(f)

„parte de origine” înseamnă partea pe al cărei teritoriu își are sediul central întreprinderea-mamă internațională a întreprinderii sau a grupului de asigurare sau de reasigurare;

(g)

„autoritate de supraveghere de origine” înseamnă autoritatea de supraveghere de pe teritoriul părții de origine;

(h)

„parte-gazdă” înseamnă partea pe al cărei teritoriu desfășoară activități grupul sau întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, dar nu este teritoriul pe care își are sediul central întreprinderea-mamă internațională a grupului sau a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(i)

„autoritate de supraveghere gazdă” înseamnă autoritatea de supraveghere de pe teritoriul părții-gazdă;

(j)

„asigurător” înseamnă întreprinderea care deține o autorizație sau o licență de a demara sau a desfășura activități de asigurare directă sau primară;

(k)

„întreprindere-mamă” înseamnă întreprinderea reglementată sau nereglementată care deține sau controlează direct sau indirect o altă întreprindere;

(l)

„date cu caracter personal” înseamnă toate informațiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă;

(m)

„reasigurător” înseamnă întreprinderea care deține o autorizație sau o licență de a demara sau a desfășura activități de reasigurare;

(n)

„activități de reasigurare” înseamnă activitatea care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător sau de un alt reasigurător;

(o)

„acord de reasigurare” înseamnă contractul prin care un reasigurător cesionar preia riscurile cedate de un asigurător sau de un reasigurător;

(p)

„autoritate de supraveghere” înseamnă orice autoritate de supraveghere a activității de asigurare și de reasigurare din Uniunea Europeană sau din Statele Unite;

(q)

„întreprindere” înseamnă orice entitate care desfășoară o activitate economică;

(r)

„stat american” înseamnă orice stat, comunitate, teritoriu sau posesie a Statelor Unite, Districtul Columbia, Comunitatea Puerto Rico, Comunitatea Insulelor Mariane de Nord, Samoa Americană, Guam sau Insulele Virgine Americane;

(s)

„la scară internațională” înseamnă toate operațiunile sau activitățile unui grup, indiferent de locul în care au loc acestea; și

(t)

„întreprindere-mamă internațională” înseamnă întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup.

Articolul 3

Reasigurare

(1)   Sub rezerva condițiilor menționate la alineatul (4), o parte nu poate condiționa posibilitatea ca un reasigurător cesionar cu sediul central pe teritoriul celeilalte părți (denumit în continuare, în sensul articolului 3, „reasigurător cesionar din partea de origine”) să încheie un acord de reasigurare cu un asigurător cedent cu sediul central pe teritoriul său (denumit în continuare, în sensul articolului 3, „asigurător cedent din partea-gazdă”) de următoarele și se asigură că nici autoritățile sale de supraveghere sau alte autorități competente nu condiționează posibilitatea menționată de următoarele:

(a)

menținerea sau adoptarea vreunei cerințe de furnizare de garanții reale în legătură cu cedările de la un asigurător cedent din partea-gazdă către un reasigurător cesionar din partea de origine și a oricărei cerințe aferente respectivei garanții reale eliminate sau

(b)

menținerea sau adoptarea vreunei noi cerințe al cărei impact normativ asupra reasigurătorului cesionar din partea de origine este în ansamblu același cu cel al cerințelor de garanție reală eliminate prin prezentul acord sau a oricărei cerințe de raportare aferente respectivei garanții reale eliminate,

care, în cazul de la litera (a) sau (b), are ca rezultat un tratament mai puțin favorabil pentru reasigurătorii cesionari din partea de origine decât pentru reasigurătorii cesionari cu sediul central pe teritoriul aceleiași autorități de supraveghere precum asigurătorul cedent din partea-gazdă. Prezentul alineat nu împiedică partea pe teritoriul căreia își are sediul central asigurătorul cedent (denumită în continuare, în sensul articolului 3, „partea-gazdă”) și autoritățile de supraveghere ale acesteia să condiționeze de îndeplinirea anumitor cerințe posibilitatea ca reasigurătorii cesionari din partea de origine să încheie acorduri de reasigurare cu asigurători cedenți din partea-gazdă dacă aceleași cerințe se aplică și în cazul acordurilor de reasigurare încheiate între un reasigurător cesionar și un asigurător cedent care își au sediul central pe teritoriul aceleiași autorități de supraveghere.

(2)   Sub rezerva condițiilor menționate la alineatul (4), partea-gazdă nu poate condiționa posibilitatea ca un asigurător cedent din partea-gazdă să își asume creditul pentru reasigurare sau pentru efectele de minimizare a riscului produse de acordurile de reasigurare încheiate cu un reasigurător cesionar din partea de origine de următoarele și se asigură că nici autoritățile lor de supraveghere sau alte autorități competente nu condiționează posibilitatea menționată de următoarele:

(a)

menținerea sau adoptarea vreunei cerințe de furnizare de garanții reale în legătură cu cedările de la un asigurător cedent din partea-gazdă către un reasigurător cesionar din partea de origine și a oricărei cerințe aferente respectivei garanții reale eliminate sau

(b)

menținerea sau adoptarea vreunei noi cerințe al cărei impact normativ asupra reasigurătorului cesionar din partea de origine este în ansamblu același cu cel al cerințelor de garanție reală eliminate prin prezentul acord sau a oricărei cerințe de raportare aferente respectivei garanții reale eliminate,

care, în cazul de la litera (a) sau (b), are ca rezultat un tratament mai puțin favorabil pentru reasigurătorii cesionari din partea de origine decât pentru reasigurătorii cesionari cu sediul central pe teritoriul aceleiași autorități de supraveghere precum asigurătorul cedent din partea-gazdă. Prezentul alineat nu împiedică partea-gazdă și autoritățile de supraveghere ale acesteia să condiționeze de îndeplinirea anumitor cerințe posibilitatea ca asigurătorii cedenți din partea-gazdă să își asume creditul pentru reasigurare sau pentru efectele de minimizare a riscului produse de acordurile de reasigurare încheiate cu reasigurători cesionari din partea de origine, dacă aceleași cerințe se aplică și în cazul contractelor de reasigurare încheiate între un asigurător cedent și un reasigurător cesionar care își au sediul central pe teritoriul aceleiași autorități de supraveghere.

(3)   Sub rezerva condițiilor menționate la alineatul (4), partea-gazdă nu poate condiționa posibilitatea de a încheia acorduri de reasigurare cu asigurători cedenți din parteagazdă sau posibilitatea asigurătorilor cedenți din partea-gazdă de a recunoaște creditul pentru reasigurare sau creditul pentru efectele de minimizare a riscului produse de respectivele acorduri de reasigurare și se asigură că nici autoritățile sale de supraveghere sau, eventual, alte autorități competente nu condiționează posibilitățile menționate de următoarele:

(a)

menținerea sau adoptarea vreunei cerințe de prezență locală pe care trebuie să o îndeplinească reasigurătorii cesionari din partea de origine sau

(b)

menținerea sau adoptarea vreunei noi cerințe al cărei impact normativ asupra reasigurătorului cesionar din partea de origine este în ansamblu același cu cel al cerinței de prezență locală,

care, în cazul de la litera (a) sau (b), are ca rezultat un tratament mai puțin favorabil pentru reasigurătorii cesionari din partea de origine decât pentru reasigurătorii cesionari care își au sediul central pe teritoriul autorității de supraveghere a asigurătorului cedent din partea-gazdă sau care își au sediul central pe teritoriul părții-gazdă și care dețin o licență sau o autorizație de a desfășura activități pe teritoriul autorității de supraveghere a asigurătorului cedent din partea-gazdă. În cazul unui stat american, „dețin o autorizație de a desfășura activități” înseamnă, în sensul prezentei dispoziții, că respectivii reasigurători sunt admiși în statul respectiv.

(4)   Alineatele (1)-(3) se aplică în următoarele condiții:

(a)

reasigurătorul cesionar dispune în permanență de:

(i)

fonduri proprii sau capitaluri și excedent în valoare de cel puțin 226 de milioane EUR, când asigurătorul cedent își are sediul central în UE, sau de 250 de milioane USD, când asigurătorul cedent își are sediul central în Statele Unite, calculate după metoda aplicabilă în jurisdicția sa de origine sau

(ii)

dacă reasigurătorul cesionar este o asociație de subscriitori cu personalitate juridică și de subscriitori individuali fără personalitate juridică:

(A)

un minim de echivalente de capital și excedent (din care s-au scăzut obligațiile) sau de fonduri proprii, calculat după metoda aplicabilă în jurisdicția de origine, de cel puțin 226 de milioane EUR, când asigurătorul cedent își are sediul central în UE, sau de 250 de milioane USD, când asigurătorul cedent își are sediul central în Statele Unite și

(B)

un fond central cu un sold de cel puțin 226 de milioane EUR, când asigurătorul cedent își are sediul central în UE, sau de 250 de milioane USD, când asigurătorul cedent își are sediul central în Statele Unite;

(b)

reasigurătorul cesionar dispune în permanență de:

(i)

o rată de solvabilitate de 100 % din cerința de capital de solvabilitate prevăzută în Solvabilitate II sau un capital pentru acoperirea riscului operațional de 300 % din nivelul controlului autorizat, în funcție de ceea este aplicabil pe teritoriul pe care își are sediul central reasigurătorul cesionar sau

(ii)

dacă reasigurătorul cesionar este o asociație de subscriitori cu personalitate juridică și de subscriitori individuali fără personalitate juridică, o rată de solvabilitate de 100 % din cerința de capital de solvabilitate prevăzută în Solvabilitate II sau un capital pentru acoperirea riscului operațional de 300 % din nivelul controlului autorizat, în funcție de ceea este aplicabil pe teritoriul pe care își are sediul central reasigurătorul cesionar;

(c)

reasigurătorul cesionar se angajează să anunțe imediat în scris autoritatea de supraveghere de pe teritoriul asigurătorului cedent și să ofere explicații în cazul în care:

(i)

coboară sub minimul de capital și excedent sau de fonduri proprii, după caz, specificat la litera (a), sau sub rata capitalului de solvabilitate sau de capital, după caz, specificată la litera (b) sau

(ii)

împotriva sa se ia vreo măsură reglementară pe motivul unei încălcări grave a dreptului aplicabil;

(d)

reasigurătorul cesionar îi transmite autorității de supraveghere gazdă confirmarea scrisă a faptului că acceptă competența instanțelor de pe teritoriul pe care își are sediul central asigurătorul cedent, în conformitate cu cerințele aplicabile pe respectivul teritoriu pentru exprimarea acestui consimțământ. Prezentul acord nu poate limita sau modifica în vreun fel, prin niciuna dintre dispozițiile sale, capacitatea părților la un acord de reasigurare de a conveni asupra altor mecanisme de soluționare a litigiilor;

(e)

când este necesar pentru comunicarea actelor de procedură, reasigurătorul cesionar îi transmite autorității de supraveghere gazdă confirmarea scrisă a faptului că acceptă ca respectiva autoritate de supraveghere să acționeze în calitate de agent pentru comunicarea actelor de procedură. Autoritatea de supraveghere gazdă are dreptul să solicite ca acest consimțământ să îi fie transmis și să fie inclus în fiecare acord de reasigurare care este de competența sa;

(f)

reasigurătorul cesionar consimte în scris să plătească toate hotărârile judecătorești definitive, indiferent de locul unde se solicită executarea, care au fost obținute de un asigurător cedent și care au fost declarate executorii pe teritoriul pe care s-a obținut hotărârea;

(g)

reasigurătorul cesionar se angajează în fiecare acord de reasigurare supus prezentului acord să ofere garanții reale pentru 100 % din obligațiile reasigurătorului cesionar rezultate din reasigurarea cedată în temeiul respectivului acord, dacă reasigurătorul cesionar se opune executării unei hotărâri judecătorești definitive care este executorie în temeiul dreptului de pe teritoriul pe care a fost obținută sau dacă se opune executării unei hotărâri arbitrale cu titlu executoriu, indiferent dacă aceasta a fost obținută de către asigurătorul cedent sau de către reprezentantul acestuia într-o procedură de rezoluție, dacă este cazul;

(h)

reasigurătorul cesionar ori predecesorul sau succesorul său legal, dacă este cazul, îi transmite autorității de supraveghere gazdă, la cererea acesteia, următoarele documente:

(i)

pentru ultimii doi ani care precedă încheierea acordului de reasigurare și, ulterior, anual, situațiile sale financiare anuale auditate, în conformitate cu dreptul aplicabil pe teritoriul pe care își are sediul central, inclusiv raportul de audit extern;

(ii)

pentru ultimii doi ani care precedă încheierea acordului de reasigurare, raportul privind solvabilitatea și situația financiară sau raportul de expertiză actuarială, dacă acestea sunt depuse la autoritatea de supraveghere a reasigurătorului cesionar;

(iii)

înainte de încheierea acordului de reasigurare și, ulterior, cel mult semestrial, o listă actualizată a tuturor daunelor reasigurate contestate și restante care nu au fost achitate de cel puțin 90 de zile, cu privire la reasigurarea preluată de la asigurători cedenți din jurisdicția asigurătorului cedent și

(iv)

înainte de încheierea acordului de reasigurare și, ulterior, cel mult semestrial, informații cu privire la reasigurarea preluată de reasigurătorul cesionar, defalcate pe societăți cedente, informații cu privire la reasigurarea cedată, defalcate pe reasigurători cesionari, și informații cu privire la sumele recuperabile din reasigurare pentru daunele plătite și neplătite, defalcate pe reasigurători cesionari, pentru a permite evaluarea criteriilor prevăzute la alineatul (4) litera (i);

(i)

reasigurătorul cesionar asigură permanent plata promptă a daunelor conform acordurilor de reasigurare. Se consideră că plățile nu sunt efectuate cu promptitudine dacă este îndeplinit oricare dintre criteriile următoare:

(i)

peste 15 % din sumele recuperabile din contracte de reasigurare sunt restante și contestate, conform informațiilor prezentate autorității de supraveghere;

(ii)

peste 15 % din asigurătorii sau reasigurătorii cedenți ai reasigurătorului au sume recuperabile din contracte de reasigurare pentru daune plătite cu o restanță de cel puțin 90 de zile care nu sunt contestate și care depășesc, pentru fiecare asigurător cedent, 90 400 EUR, când reasigurătorul cesionar își are sediul central în UE, sau 100 000 USD, când reasigurătorul cesionar își are sediul central în Statele Unite sau

(iii)

valoarea totală a sumelor recuperabile din contracte de reasigurare pentru daune plătite care nu sunt contestate, dar au o restanță de cel puțin 90 de zile, depășește 45 200 000 EUR, când reasigurătorul cesionar își are sediul central în UE, sau 50 000 000 USD, când reasigurătorul cesionar își are sediul central în Statele Unite;

(j)

reasigurătorul cesionar confirmă că la momentul respectiv nu participă la niciun acord de redresare de tip solvent scheme of arrangement în care sunt implicați asigurători cedenți din partea-gazdă și se angajează să notifice asigurătorul cedent și autoritatea sa de supraveghere și să ofere asigurătorului cedent garanție reală de 100 %, în concordanță cu clauzele acordului de redresare, în cazul în care reasigurătorul cesionar ar încheia respectivul acord;

(k)

dacă este supus unei proceduri juridice de rezoluție, administrare judiciară sau lichidare, după caz, asigurătorul cedent sau reprezentantul său poate solicita și, dacă instanța pe rolul căreia se află procedura juridică de rezoluție, administrare judiciară sau lichidare o consideră indicat, poate obține un ordin prin care să i se ceară reasigurătorului cesionar să furnizeze garanții reale pentru toate obligațiile cedate restante și

(l)

autoritatea de supraveghere de origine a reasigurătorului cesionar îi confirmă anual autorității de supraveghere din partea-gazdă că reasigurătorul cesionar respectă cerințele de la litera (b).

(5)   Prezentul acord nu îl împiedică pe reasigurătorul cesionar, prin niciuna dintre dispozițiile sale, să transmită voluntar informații autorităților de supraveghere.

(6)   Când are calitatea de parte-gazdă, fiecare parte se asigură că, atunci când autoritatea sa de supraveghere constată că un reasigurător cesionar din partea de origine nu mai îndeplinește una dintre condițiile enumerate la alineatul (4), aceasta poate impune doar una dintre cerințele menționate la alineatele (1)-(3), dacă respectiva autoritate de supraveghere gazdă respectă procedura stabilită la literele (a)-(c):

(a)

înainte de impunerea vreuneia dintre respectivele cerințe, autoritatea de supraveghere gazdă ia legătura cu reasigurătorul cesionar, îi acordă acestuia, mai puțin în cazurile excepționale în care pentru protecția deținătorilor de polițe și a altor consumatori este necesară o perioadă mai scurtă, un termen de 30 de zile de la comunicarea inițială în care acesta să prezinte un plan de remediere a situației și un termen de 90 zile de la comunicarea inițială în care acesta să remedieze situația și informează autoritatea de supraveghere de origine;

(b)

autoritatea de supraveghere gazdă poate impune oricare dintre cerințele stabilite la alineatele (1)-(3) numai în cazul în care consideră, după expirarea perioadei de 90 de zile sau a unei perioade mai scurte în cazurile excepționale, după cum se prevede la litera (a), că reasigurătorul cesionar nu a luat măsuri sau că măsurile luate de acesta sunt insuficiente și

(c)

impunerea oricăreia dintre cerințele stabilite la alineatele (1)-(3) se explică în scris și se comunică reasigurătorului cesionar în cauză.

(7)   Sub rezerva dreptului aplicabil și a clauzelor prezentului acord, prezentul articol nu poate limita sau modifica în vreun fel, prin niciuna dintre dispozițiile sale, capacitatea părților la un acord de reasigurare de a conveni asupra includerii unor cerințe de garanție reală sau a altor clauze în respectivul acord de reasigurare.

(8)   Prezentul acord se aplică numai în cazul acordurilor de reasigurare încheiate, modificate sau reînnoite la sau după data de începere a aplicării unei măsuri prin care se reduce garanția reală în temeiul prezentului articol și numai în ceea ce privește pierderile suferite și rezervele raportate începând cu și după data care survine ultima dintre următoarele: i) data măsurii sau ii) data la care începe să producă efecte un nou acord de reasigurare, modificarea unui acord de reasigurare sau reînnoirea unui acord de reasigurare. Prezentul acord nu poate limita sau modifica în vreun fel, prin niciuna dintre dispozițiile sale, capacitatea părților la orice acord de reasigurare de a renegocia respectivul acord de reasigurare.

(9)   Pentru mai multă claritate, în eventualitatea în care încetează, prezentul acord nu poate împiedica, prin niciuna dintre dispozițiile sale, autoritățile de supraveghere sau alte autorități competente să le impună reasigurătorilor cesionari din partea-gazdă cerința de prezență locală sau să prevadă furnizarea garanției reale și îndeplinirea unor cerințe aferente sau respectarea altor dispoziții din dreptul aplicabil, cu privire la toate obligațiile izvorâte din acordurile de reasigurare descrise în prezentul acord.

Articolul 4

Supravegherea la nivel de grup

În sensul articolelor 9 și 10, părțile stabilesc următoarele practici de supraveghere la nivel de grup:

(a)

fără a se aduce atingere literelor (c)-(h) și participării la colegiile de autorități de supraveghere, grupurile de asigurare sau de reasigurare din partea de origine sunt supuse numai supravegherii prudențiale la nivel de grup și la scară internațională a activității de asigurare, care cuprinde, după caz, guvernanța, solvabilitatea și capitalul și raportarea grupului la scară internațională și care este exercitată de autoritățile de supraveghere de origine, și nu sunt supuse supravegherii la nivel de grup a întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare, care este exercitată de o autoritate de supraveghere gazdă;

(b)

prin derogare de la litera (a), autoritățile de supraveghere gazdă au dreptul de a exercita supravegherea cu privire la grupurile de asigurare sau de reasigurare din partea de origine, după cum se prevede la literele (c)-(h). Autoritățile de supraveghere gazdă au dreptul de a exercita supravegherea la nivel de grup, când este necesar, cu privire la grupurile de asigurare sau de reasigurare din partea de origine la nivelul întreprinderii-mamă de pe teritoriul lor. Autoritățile de supraveghere gazdă nu exercită în alt mod supravegherea la nivel de grup la scară internațională cu privire la un grup de asigurare sau de reasigurare din partea de origine, fără a aduce atingere supravegherii la nivel de grup a grupului de asigurare sau de reasigurare care este exercitată la nivelul întreprinderii-mamă pe teritoriul părții-gazdă;

(c)

atunci când unui grup de asigurare sau de reasigurare din partea de origine i se aplică, în conformitate cu dreptul aplicabil, un sistem internațional de management al riscului, după cum reiese din prezentarea unei autoevaluări a riscurilor și a solvabilității (ORSA) la nivelul grupului internațional, autoritatea de supraveghere de origine care solicită ORSA transmite un rezumat al ORSA la nivelul grupului internațional:

(i)

autorităților de supraveghere gazdă, dacă acestea fac parte din colegiul autorităților de supraveghere ale grupului de asigurare sau de reasigurare, fără întârziere, și

(ii)

autorităților de supraveghere ale filialelor sau sucursalelor importante pe care grupul respectiv le are pe teritoriul părții-gazdă, la cererea autorităților de supraveghere respective.

Dacă grupul de asigurare sau de reasigurare nu trebuie, conform dreptului aplicabil, să prezinte ORSA la nivelul grupului internațional, autoritatea de supraveghere a statului american sau a statului UE în chestiune transmite un document echivalent întocmit în concordanță cu dreptul aplicabil al autorității de supraveghere de origine, după cum se menționează la punctele (i) și (ii) de mai sus.

(d)

Rezumatul ORSA la nivelul grupului internațional sau documentul echivalent prevăzut la litera (c) cuprinde următoarele elemente:

(i)

o descriere a cadrului de management al riscului aplicat de grupul de asigurare sau de reasigurare;

(ii)

o evaluare a expunerii la risc a grupului de asigurare sau de reasigurare și

(iii)

o evaluare la nivel de grup a capitalului de risc și o evaluare prospectivă a solvabilității.

(e)

Prin derogare de la litera (a), dacă în rezumatul ORSA la nivelul grupului internațional sau, eventual, în documentul echivalent prevăzut la litera (c) este scoasă în evidență o amenințare gravă pentru protecția deținătorilor de polițe sau pentru stabilitatea financiară de pe teritoriul autorității de supraveghere gazdă, respectiva autoritate de supraveghere gazdă are dreptul să aplice măsuri corective, măsuri preventive sau alte măsuri care se impun în ceea ce privește asigurătorii și reasigurătorii din partea-gazdă.

Înainte de a impune măsurile respective, autoritatea de supraveghere gazdă consultă autoritatea de supraveghere de origine relevantă a grupului de asigurare sau de reasigurare. Părțile încurajează autoritățile de supraveghere să continue să trateze chestiunile de supraveghere prudențială la nivel de grup a activității de asigurare în cadrul colegiilor de autorități de supraveghere.

(f)

Cerințele de raportare în domeniul supravegherii prudențiale la nivel de grup a activității de asigurare care sunt prevăzute în dreptul aplicabil pe teritoriul părții-gazdă nu se aplică la nivelul întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare decât atunci când ele se referă în mod direct la riscul unor efecte grave asupra capacității întreprinderilor din cadrul grupului de asigurare sau de reasigurare de a plăti daune pe teritoriul părțiigazdă.

(g)

În vederea supravegherii prudențiale la nivel de grup a activității de asigurare, autoritatea de supraveghere gazdă își păstrează capacitatea de a cere și de a obține informații de la asigurătorii sau reasigurătorii care desfășoară activități pe teritoriul său și a căror întreprindere-mamă internațională își are sediul central pe teritoriul părții de origine, dacă autoritatea de supraveghere gazdă consideră că informațiile respective sunt necesare pentru protejarea deținătorilor de polițe împotriva unui prejudiciu grav, pentru prevenirea unei amenințări grave la adresa stabilității financiare sau pentru prevenirea unor efecte grave asupra capacității asigurătorului sau a reasigurătorului de a plăti daune pe teritoriul autorității de supraveghere gazdă. Autoritatea de supraveghere gazdă își întemeiază aceste cereri de informații pe criteriile de supraveghere prudențială și evită, de câte ori este posibil, cererile împovărătoare și repetate. Autoritatea de supraveghere care formulează o cerere de informații aduce acest lucru la cunoștința colegiului autorităților de supraveghere.

Prin derogare de la litera (a), dacă asigurătorul sau reasigurătorul nu dă curs cererii de informații, se poate ajunge la aplicarea de măsuri preventive, măsuri corective sau alte măsuri care se impun pe teritoriul autorității de supraveghere gazdă.

(h)

În ceea ce privește grupurile de asigurare sau de reasigurare din partea de origine cu activități în partea-gazdă care sunt supuse unei evaluări a capitalului grupului în partea de origine și care îndeplinesc următoarele condiții:

(i)

evaluarea capitalului grupului include un calcul al capitalului grupului la scară internațională, în care se reflectă riscul la nivelul întregului grup, inclusiv la nivelul întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare, care ar putea afecta operațiunile și activitățile de asigurare sau de reasigurare și activitățile care au loc pe teritoriul celeilalte părți și

(ii)

autoritatea de supraveghere de pe teritoriul părții în care se aplică evaluarea capitalului grupului stabilită la punctul (i) de mai sus are competența de a aplica măsuri preventive, corective sau alte măsuri care se impun pe baza evaluării, inclusiv, atunci când este cazul, măsuri privind capitalul;

autoritatea de supraveghere gazdă nu impune întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare o evaluare a capitalului grupului sau o cerință de capital al grupului în conformitate cu dreptul aplicabil pe teritoriul său.

În cazul în care un asigurător sau reasigurător din partea de origine este supus unei cerințe de capital al grupului pe teritoriul părții de origine, autoritatea de supraveghere gazdă nu impune întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare o cerință de capital al grupului sau o evaluare a capitalului grupului.

(i)

În pofida dispozițiilor sale, prezentul acord nu limitează și nu restrânge și nu este destinat să limiteze sau să restrângă capacitatea autorităților de supraveghere din UE de a-și exercita competența de supraveghere sau de reglementare asupra entităților sau a grupurilor care dețin sau controlează instituții de credit din UE, care desfășoară operațiuni bancare în UE sau în privința cărora s-a stabilit că dificultățile lor financiare semnificative ori natura, sfera, dimensiunea, scara, concentrarea, gradul de interconectare sau combinația activităților lor ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare a UE, inclusiv prin aplicarea următoarelor instrumente legislative: Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (CRD IV), Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (CRR), Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de

modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit.

În pofida dispozițiilor sale, prezentul acord nu limitează și nu restrânge și nu este destinat să limiteze sau să restrângă capacitatea autorității de supraveghere competente din Statele Unite de a-și exercita competența de supraveghere sau de reglementare asupra entităților sau a grupurilor care dețin sau controlează instituții depozitare din Statele Unite, care desfășoară operațiuni bancare în Statele Unite sau în privința cărora s-a stabilit că dificultățile lor financiare semnificative ori natura, sfera, dimensiunea, scara, concentrarea, gradul de interconectare sau combinația activităților lor ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare a SUA, inclusiv prin exercitarea autorității în temeiul Legii privind holdingurile bancare (Bank Holding Company Act – 12 U.S.C § 1841 și următoarele), al Legii privind împrumuturile ipotecare (Home Owners' Loan Act – 12 U.S.C § 1461 și următoarele), al Legii privind activitățile bancare internaționale (International Banking Act – 12 U.S.C. § 3101 și următoarele), al Legii Dodd-Frank privind reforma Wall Street și protecția consumatorilor (Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act – 12 U.S.C., § 5301 și următoarele) sau al altor legi sau reglementări.

Articolul 5

Schimbul de informații

(1)   Părțile încurajează autoritățile de supraveghere din jurisdicțiile lor respective să coopereze făcând schimb de informații în conformitate cu practicile stabilite în anexă. Părțile înțeleg că utilizarea acestor practici va consolida cooperarea și schimbul de informații, garantând, în același timp, un standard ridicat de protecție a confidențialității.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu vizează cerințele care se pot aplica schimbului de date cu caracter personal de către autoritățile de supraveghere.

Articolul 6

Anexa

Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta.

Articolul 7

Comitetul mixt

(1)   Părțile instituie un comitet mixt, compus din reprezentanți ai Statelor Unite și reprezentanți ai Uniunii Europene, care oferă părților un forum de consultare și de schimb de informații privind administrarea acordului și corecta punere în aplicare a acestuia.

(2)   Părțile se consultă în cadrul comitetului mixt cu privire la prezentul acord:

(a)

de comun acord, dacă una dintre părți propune o consultare;

(b)

cel puțin o dată în termen de 180 de zile după data care survine prima dintre data intrării în vigoare a prezentului acord și data aplicării provizorii a acestuia, și, ulterior, o dată pe an, cu excepția cazului în care părțile decid altfel;

(c)

dacă una dintre părți formulează o cerere scrisă de consultare obligatorie și

(d)

dacă una dintre părți transmite o notificare scrisă privind intenția de a denunța acordul.

(3)   Comitetul mixt poate trata:

(a)

chestiuni legate de transpunerea acordului;

(b)

efectele acordului, în jurisdicțiile părților, asupra consumatorilor de servicii de asigurare și de reasigurare și asupra operațiunilor comerciale ale asigurătorilor și reasigurătorilor;

(c)

orice modificare a prezentului acord propusă de către una dintre părți;

(d)

orice chestiune care necesită o consultare obligatorie;

(e)

notificarea intenției de a denunța prezentul acord și

(f)

alte chestiuni stabilite de către părți.

(4)   Comitetul mixt își poate adopta un regulament de procedură.

(5)   Președinția comitetului mixt este asigurată anual, pe rând de către fiecare parte, cu excepția cazului în care se decide altfel. Comitetul mixt poate fi convocat de președintele său la data și în modul stabilite de către părți.

(6)   Comitetul mixt poate convoca grupuri de lucru pentru a-și facilita activitatea.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezentul acord intră în vigoare la șapte zile după data la care părțile își comunică notificări scrise în care atestă că și-au îndeplinit cerințele și procedurile interne relevante sau la altă dată stabilită de către părți de comun acord.

Articolul 9

Transpunerea acordului

(1)   De la data care survine prima dintre data intrării în vigoare a prezentului acord și data aplicării provizorii a acestuia, părțile încurajează autoritățile relevante să nu ia nicio măsură care nu concordă cu condițiile sau obligațiile prevăzute în acord, inclusiv în ceea ce privește eliminarea cerințelor referitoare la garanțiile reale și la prezența locală în temeiul articolului 3. Acest demers poate include, după caz, schimburi de scrisori între autoritățile relevante cu privire la chestiuni ce țin de prezentul acord.

(2)   De la data care survine prima dintre data intrării în vigoare a prezentului acord și data aplicării provizorii a acestuia, părțile iau toate măsurile necesare, după caz, pentru a transpune și a aplica prezentul acord cât mai curând posibil în conformitate cu articolul 10.

(3)   De la data care survine prima dintre data intrării în vigoare a prezentului acord și data aplicării provizorii a acestuia, Statele Unite încurajează fiecare stat american să adopte cu promptitudine următoarele măsuri:

(a)

reducerea, în fiecare an de la data intrării în vigoare sau a aplicării provizorii a prezentului acord, a valorii garanției reale prevăzute de fiecare stat pentru autorizarea creditului deplin pentru reasigurare cu 20 % din garanția reală prevăzută de statul american respectiv la 1 ianuarie înainte de semnarea prezentului acord și

(b)

punerea în aplicare a legilor și reglementărilor relevante ale statului american referitoare la creditul pentru reasigurare care concordă cu articolul 3, drept metoda de adoptare a măsurilor în conformitate cu alineatele (1) și (2) ale respectivului articol.

(4)   Cu condiția ca prezentul acord să fi intrat în vigoare, Statele Unite încep, la 42 de luni după data semnării prezentului acord, cel târziu în prima zi a lunii, să evalueze posibilitatea de a emite, în temeiul legilor și reglementărilor lor, o decizie de prevalență în privința oricărei măsuri în materie de asigurări a unui stat american pe care Statele Unite o consideră neconcordantă cu prezentul acord și generatoare de un tratament mai puțin favorabil pentru asigurătorii sau reasigurătorii din UE decât pentru asigurătorii sau reasigurătorii din SUA care își au sediul central sau care dețin o licență ori un alt tip de autorizație în respectivul stat american. Cu condiția ca prezentul acord să fi intrat în vigoare, Statele Unite finalizează, la 60 de luni după data semnării prezentului acord, cel târziu în prima zi a lunii, deciziile necesare de prevalență, emise în temeiul legilor și reglementărilor lor, în privința oricărei măsuri în materie de asigurări a unui stat american care face obiectul acestei evaluări. În sensul prezentului alineat, la emiterea eventualelor decizii de prevalență, Statele Unite acordă prioritate statelor cu volumul cel mai mare de reasigurări cedate brute.

Articolul 10

Aplicarea acordului

(1)   Dacă nu se prevede altfel, prezentul acord se aplică de la data care survine ultima dintre data intrării în vigoare și data împlinirii a 60 de luni de la data semnării sale.

(2)   Prin derogare de la articolul 8 și de la prezentul articol alineatul (1):

(a)

Uniunea Europeană aplică provizoriu articolul 4 din prezentul acord până la data intrării sale în vigoare, iar ulterior îl aplică asigurând faptul că autoritățile de supraveghere și alte autorități competente urmează practicile prevăzute în acesta începând din a șaptea zi a lunii următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc faptul că au fost îndeplinite cerințele și procedurile lor interne necesare pentru aplicarea provizorie a prezentului acord.

Statele Unite aplică provizoriu articolul 4 din prezentul acord până la data intrării sale în vigoare, iar ulterior îl aplică depunând toate eforturile necesare și încurajând autoritățile de supraveghere și alte autorități competente să urmeze practicile prevăzute în acesta începând din a șaptea zi a lunii următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc faptul că au fost îndeplinite cerințele și procedurile lor interne necesare pentru aplicarea provizorie a prezentului acord.

(b)

La data care survine ultima dintre data intrării în vigoare a prezentului acord și data împlinirii a 60 de luni de la data semnării sale:

(i)

obligațiile părților prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2) și la articolul 9 se aplică numai dacă, iar ulterior atât timp cât autoritățile de supraveghere ale celeilalte părți exercită supravegherea prevăzută la articolul 4 și îndeplinesc obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3);

(ii)

practicile părților prevăzute la articolul 4 și obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) se aplică numai dacă, iar ulterior atât timp cât autoritățile de supraveghere ale celeilalte părți îndeplinesc obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2) și

(iii)

obligațiile părților prevăzute la articolul 3 alineatul (3) se aplică numai dacă, iar ulterior atât timp cât autoritățile de supraveghere ale celeilalte părți exercită supravegherea prevăzută la articolul 4 și îndeplinesc obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2);

(c)

în cazul în care, în temeiul articolului 4 litera (i), autoritățile de supraveghere competente din SUA aplică măsuri, în afara teritoriului Statelor Unite, unui grup de asigurare sau de reasigurare din UE, în privința căruia Consiliul de supraveghere a stabilității financiare a stabilit că dificultățile sau activitățile sale ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare a Statelor Unite, prin aplicarea Legii Dodd-Frank privind reforma Wall Street și protecția consumatorilor (Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act – 12 U.S.C., § 5301 și următoarele), oricare dintre părți poate denunța prezentul acord printr-o procedură accelerată de consultare obligatorie și denunțare. În cazul în care, în temeiul articolului 4 litera (i), o autoritatea de supraveghere din UE aplică măsuri, în afara teritoriului Uniunii Europene, unui grup de asigurare sau de reasigurare din SUA în legătură cu o amenințare la adresa stabilității financiare a UE, oricare dintre părți poate denunța prezentul acord printr-o procedură accelerată de consultare obligatorie și denunțare;

(d)

până la data prevăzută la litera (b) și fără a aduce atingere mecanismelor prevăzute la litera respectivă, dispozițiile referitoare la reasigurare prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2) se aplică în cazul unui reasigurător din UE aflat într-un stat american la data care survine prima dintre următoarele:

(i)

data adoptării de către statul american respectiv a unei măsuri concordante cu articolul 3 alineatele (1) și (2) și

(ii)

data la care începe să producă efecte o eventuală decizie adoptată de către Statele Unite, în temeiul legilor și reglementărilor lor, potrivit căreia prezentul acord prevalează asupra unei măsuri în materie de asigurări adoptate de statul american respectiv deoarece aceasta este neconcordantă cu prezentul acord și generatoare de un tratament mai puțin favorabil pentru asigurătorii sau reasigurătorii din UE decât pentru asigurătorii sau reasigurătorii din SUA care își au sediul central sau care dețin o licență sau un alt tip de autorizație în respectivul stat american;

(e)

începând cu data aplicării provizorii prevăzute la litera (a) și timp de 60 de luni de la respectiva dată, autoritățile de supraveghere din Uniunea Europeană aplică articolul 4 litera (h) și nu impun, în cazul unui grup de asigurare sau de reasigurare din SUA care desfășoară activități în Uniunea Europeană, cerințe de capital al grupului la nivelul întreprinderii-mamă internaționale a grupului de asigurare sau de reasigurare;

(f)

începând cu data semnării prezentului acord, în cursul perioadei de 60 luni menționate la litera (b), dacă o parte nu îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 3 referitoare la cerințele privind prezența locală, autoritățile de supraveghere ale celeilalte părți pot, după consultarea obligatorie, să impună o evaluare a capitalului grupului sau o cerință de capital al grupului la nivelul întreprinderii-mamă internaționale în cazul unui grup de asigurare sau de reasigurare care își are sediul central pe teritoriul celeilalte părți;

(g)

articolul 3 alineatul (3) se transpune și se aplică pe teritoriul UE cel târziu la 24 de luni după data semnării prezentului acord, cu condiția ca acordul să fi fost aplicat cu titlu provizoriu sau să fi intrat în vigoare;

(h)

sub rezerva literelor (b) și (d), articolul 3 alineatele (1) și (2) se transpun și se aplică integral pe întreg teritoriul ambelor părți cel târziu la 60 de luni după data semnării acordului de către ambele părți, cu condiția ca acordul să fi intrat în vigoare și

(i)

începând cu data care survine prima dintre data intrării în vigoare sau data aplicării provizorii a prezentului acord, ambele părți aplică articolele 7, 11 și 12.

(3)   În cazul în care o parte nu se conformează alineatului (2) până la datele menționate în acesta, cealaltă parte poate solicita consultarea obligatorie prin intermediul comitetului mixt.

Articolul 11

Denunțarea și consultarea obligatorie

(1)   În urma consultării obligatorii, oricare dintre părți poate denunța prezentul acord în orice moment, printr-o notificare scrisă transmisă celeilalte părți, sub rezerva procedurilor prevăzute la prezentul articol. Cu excepția cazului în care părțile au convenit altceva în scris, denunțarea produce efecte la 180 de zile, sau, în cazul denunțării descrise la articolul 10 alineatul (2) litera (c), la 90 zile după data efectuării unei astfel de notificări. Părțile pot denunța prezentul acord în special în cazul în care oricare dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord sau a luat măsuri neconcordante cu obiectivele prezentului acord.

(2)   Înainte de notificarea deciziei de denunțare a prezentului acord, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile articolului 10, o parte notifică acest lucru președintelui comitetului mixt.

(3)   Părțile iau măsurile necesare pentru a comunica părților interesate efectul produs de denunțare asupra asigurătorilor și reasigurătorilor din jurisdicția fiecăreia.

(4)   Consultarea obligatorie prin intermediul comitetului mixt este necesară dacă oricare dintre părți solicită acest lucru președintelui comitetului mixt și începe cel târziu la 30 de zile, sau, dacă respectiva consultare este solicitată conform procedurii prevăzute la articolul 10 alineatul (2) litera (c), la 7 zile după formularea unei astfel de solicitări, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. Partea care solicită consultarea obligatorie notifică în scris temeiurile acesteia. Consultarea obligatorie se poate desfășura într-un loc stabilit de către părți, iar dacă părțile nu reușesc să cadă de acord asupra locului, partea care solicită consultarea obligatorie propune trei locuri neutre din afara teritoriului părților, din care cealaltă parte trebuie să aleagă unul.

(5)   Consultarea obligatorie va fi necesară înainte de denunțarea prezentului acord, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile articolului 10.

(6)   Dacă o parte refuză să participe la o consultare obligatorie după cum se prevede la prezentul articol, partea care dorește denunțarea poate proceda la denunțarea acordului în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).

Articolul 12

Modificarea acordului

(1)   Părțile pot conveni în scris să modifice prezentul acord.

(2)   Partea care dorește să modifice prezentul acord transmite celeilalte părți o solicitare scrisă de începere a negocierilor în vederea modificării acordului.

(3)   Comitetului mixt i se notifică solicitarea scrisă de începere a negocierilor în vederea modificării acordului.

Done at Washington on the twenty second day of September in the year two thousand and seventeen.

 


ANEXĂ

Model de memorandum de înțelegere referitor la dispozițiile privind schimbul de informații între autoritățile de supraveghere

Articolul 1

Obiectiv

(1)   Autoritatea de supraveghere din (statul american) și autoritatea națională de supraveghere (din statul membru al UE), autoritățile care semnează prezentul memorandum de înțelegere, recunosc necesitatea de a coopera pentru schimbul de informații.

(2)   Autoritățile recunosc că modalitățile practice privind cooperarea transfrontalieră și schimbul de informații sunt esențiale atât pentru situațiile de criză, cât și pentru supravegherea de zi cu zi.

(3)   Scopul prezentului memorandum de înțelegere este să faciliteze cooperarea în ceea ce privește schimbul de informații dintre autorități, în măsura permisă de dreptul aplicabil și în concordanță cu scopurile de supraveghere și de reglementare.

(4)   Autoritățile recunosc că nicio dispoziție a prezentului memorandum de înțelegere nu vizează cerințele care se pot aplica schimbului de date cu caracter personal de către autoritățile de supraveghere.

(5)   Pe teritoriul autorităților există un drept aplicabil schimbului de informații confidențiale și protecției acestora, cu scopul de a proteja caracterul confidențial al datelor care fac obiectul schimbului între autorități în temeiul prezentului memorandum de înțelegere. Printre altele, dreptul aplicabil urmărește să asigure că:

(a)

schimbul de informații confidențiale se efectuează doar în scopuri direct legate de îndeplinirea funcțiilor de supraveghere ale autorităților și

(b)

toate persoanele care obțin acces la aceste informații confidențiale în cadrul îndeplinirii atribuțiilor lor vor păstra confidențialitatea acestor informații, cu excepția anumitor circumstanțe bine definite, astfel cum sunt stabilite la articolul 7.

Articolul 2

Definiții

În scopul prezentului memorandum de înțelegere, se aplică următoarele definiții:

(a)

„drept aplicabil” înseamnă orice lege, reglementare, normă administrativă sau altă practică juridică aplicabilă în jurisdicția unei autorități care are relevanță pentru supravegherea activității de asigurare și de reasigurare, schimbul de informații privind supravegherea, protecția confidențialității și tratarea și divulgarea informațiilor;

(b)

„informații confidențiale” înseamnă toate informațiile furnizate care sunt considerate confidențiale în jurisdicția autorității solicitate;

(c)

„asigurător” înseamnă întreprinderea care deține o autorizație sau o licență de a demara sau a desfășura activități de asigurare directă sau primară;

(d)

„persoană” înseamnă o persoană fizică, o entitate juridică, o societate în nume colectiv sau o asociație fără personalitate juridică;

(e)

„date cu caracter personal” înseamnă toate informațiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă;

(f)

„informații furnizate” înseamnă toate informațiile furnizate de o autoritate solicitată unei autorități solicitante ca răspuns la o cerere de informații;

(g)

„entitate reglementată” înseamnă un asigurător sau un reasigurător autorizat sau supravegheat de o autoritate de supraveghere din Uniunea Europeană sau din Statele Unite;

(h)

„reasigurător” înseamnă întreprinderea care deține o autorizație sau o licență de a demara sau a desfășura activități de reasigurare;

(i)

„autoritate solicitată” înseamnă autoritatea care primește o cerere de informații;

(j)

„autoritate solicitantă” înseamnă autoritatea care adresează o cerere de informații;

(k)

„autoritate de supraveghere” înseamnă orice supraveghetor al activității de asigurare și de reasigurare din Uniunea Europeană sau din Statele Unite și

(l)

„întreprindere” înseamnă orice entitate care desfășoară o activitate economică.

Articolul 3

Cooperare

(1)   Sub rezerva dreptului aplicabil, autoritatea solicitată ar trebui să trateze cu seriozitate cererile venite din partea autorității solicitante și ar trebui să dea curs acestora în timp util. Autoritatea solicitată ar trebui să furnizeze autorității solicitante un răspuns cât mai complet posibil la o cerere de informații concordantă cu funcțiile sale de reglementare.

(2)   Sub rezerva dreptului aplicabil, existența și conținutul tuturor cererilor de informații ar trebui să fie tratate cu confidențialitate atât de către autoritatea solicitată, cât și de către autoritatea solicitantă, cu excepția cazului în care cele două autorități decid altfel de comun acord.

Articolul 4

Utilizarea informațiilor furnizate

(1)   Autoritatea solicitantă ar trebui să adreseze cereri de informații numai dacă are un scop legitim de reglementare sau de supraveghere pentru cerere, direct relevant pentru supravegherea legală a unei entități pe care o reglementează. În general, încercarea unei autorități solicitante de a obține informații privind persoane fizice nu este considerată un scop legitim de reglementare sau de supraveghere, cu excepția cazului în care cererea este direct relevantă pentru îndeplinirea funcțiilor de supraveghere.

(2)   Autoritatea solicitantă ar trebui să utilizeze informațiile furnizate numai în scopuri legale care au legătură cu funcțiile sale de reglementare, de supraveghere, de asigurare a stabilității financiare sau de supraveghere prudențială.

(3)   Sub rezerva dreptului aplicabil, toate informațiile furnizate care fac obiectul schimbului aparțin și rămân în proprietatea autorității solicitate.

Articolul 5

Cererile de informații

(1)   Cererile de informații adresate de autoritatea solicitantă ar trebui să fie formulate în scris sau în conformitate cu alineatul (2), atunci când este urgent, și să includă următoarele elemente:

(a)

autoritățile implicate, domeniul de supraveghere vizat și scopul în care se solicită informațiile;

(b)

numele persoanei vizate sau denumirea entității reglementate vizate;

(c)

detaliile cererii, care pot include o descriere a faptelor care stau la baza cererii, aspectele specifice examinate și semnalarea eventualei naturi sensibile a cererii;

(d)

informațiile solicitate;

(e)

data pentru care se solicită informațiile și eventualele termene legale relevante și

(f)

în cazul în care este relevant, dacă, în ce mod și cui i se pot transmite mai departe informațiile în conformitate cu articolul 7.

(2)   În cazurile urgente, cererile pot fi formulate oral și ar trebui să fie urmate fără întârziere de o confirmare scrisă.

(3)   Autoritatea solicitată ar trebui să trateze cererea după cum urmează:

(a)

autoritatea solicitată ar trebui să confirme primirea cererii;

(b)

autoritatea solicitată ar trebui să analizeze fiecare cerere de la caz la caz, pentru a stabili maximul de informații care poate fi furnizat în conformitate cu prezentul memorandum de înțelegere și cu procedurile aplicabile în jurisdicția autorității solicitate. Când decide dacă și în ce măsură să satisfacă o cerere, autoritatea solicitată poate să țină cont de următoarele elemente:

(i)

dacă cererea este conformă cu memorandumul de înțelegere;

(ii)

dacă satisfacerea cererii ar fi atât de împovărătoare încât ar perturba buna îndeplinire a funcțiilor autorității solicitate;

(iii)

dacă furnizarea informațiilor solicitate ar fi în alt mod contrară intereselor esențiale ale jurisdicției autorității solicitate;

(iv)

alte aspecte prevăzute în dreptul aplicabil în jurisdicția autorității solicitate (în special cele referitoare la confidențialitate și secretul profesional, la protecția datelor și a vieții private, precum și la echitatea procedurală) și

(v)

dacă satisfacerea cererii ar putea prejudicia în alt mod îndeplinirea de către autoritatea solicitată a funcțiilor sale.

(c)

în cazul în care o autoritate solicitată refuză sau nu este în măsură să furnizeze, integral sau parțial, informațiile solicitate, aceasta ar trebui, în măsura în care este realizabil și indicat, sub rezerva dreptului aplicabil, să explice motivele pentru care nu furnizează informațiile și să analizeze alte posibilități de îndeplinire a obiectivului de supraveghere al autorității solicitante. O cerere de informații poate fi refuzată de către autoritatea solicitată în special în cazul în care cererea i-ar impune acesteia să acționeze într-un mod care ar încălca dreptul său aplicabil.

Articolul 6

Tratarea informațiilor confidențiale

(1)   Ca regulă generală, toate informațiile primite în temeiul prezentului memorandum de înțelegere ar trebui tratate ca informații confidențiale, cu excepția cazului în care se indică altfel.

(2)   Autoritatea solicitantă ar trebui să ia toate măsurile legale și fezabile în mod rezonabil pentru a păstra confidențialitatea informațiilor confidențiale.

(3)   Sub rezerva articolului 7 și a dreptului aplicabil, autoritatea solicitantă ar trebui să restricționeze accesul la informațiile confidențiale primite de la o autoritate solicitată la persoanele care lucrează pentru autoritatea solicitantă sau care acționează pe seama acesteia care:

(a)

sunt supuse obligațiilor, pe care autoritatea solicitantă le are în jurisdicția sa, de a preveni divulgarea neautorizată de informații confidențiale;

(b)

se află sub supravegherea și controlul autorității solicitante;

(c)

au nevoie de aceste informații din motive care concordă și se află în legătură directă cu un scop legal de reglementare sau de supraveghere și

(d)

sunt supuse cerințelor de confidențialitate și după ce nu mai sunt în serviciul autorității solicitante.

Articolul 7

Transmiterea mai departe a informațiilor furnizate

(1)   Cu excepția celor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), autoritatea solicitantă nu ar trebui să transmită terților informațiile furnizate pe care le-a primit de la partea solicitată, cu excepția cazului în care:

(a)

autoritatea solicitantă a obținut în prealabil acordul scris al autorității solicitate pentru transmiterea mai departe a informațiilor respective, cu excepția situației în care cererea este urgentă, situație în care ea poate fi formulată oral și urmată fără întârziere de confirmarea scrisă și

(b)

partea terță se angajează să aplice restricții care să mențină un nivel de confidențialitate în ansamblu similar cu cel pe care trebuie să îl respecte autoritatea solicitantă, astfel cum se prevede în prezentul memorandum de înțelegere.

(2)   Dacă trebuie să dea curs unei cereri legale sau este supusă unei obligații juridice de a divulga informațiile furnizate, autoritatea solicitantă ar trebui, sub rezerva dreptului aplicabil, să anunțe autoritatea solicitată cât mai devreme posibil cu privire la cererea respectivă și la procedurile aferente pentru a-i permite acesteia să intervină și să își invoce dreptul la păstrarea confidențialității. Dacă autoritatea solicitată nu aprobă divulgarea informațiilor furnizate, autoritatea solicitantă ar trebui să ia toate măsurile rezonabile, după caz, pentru a împiedica divulgarea, inclusiv prin utilizarea de mijloace juridice de împiedicare a divulgării și de invocare și protejare a confidențialității oricăror informații confidențiale care pot face obiectul divulgării.


TRADUCERE

 

 

Bruxelles, 18 septembrie 2017

Excelența sa Ambasadorul Lighthizer

Reprezentant comercial al Statelor Unite

Biroul Reprezentantului Comercial al Statelor Unite

600 17th Street NW

Washington, DC 20508

SUA

Stimate domnule ambasador Lighthizer,

Am plăcerea de a trece la semnarea Acordului bilateral dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsurile prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare („acordul”), astfel cum figurează în anexa la prezenta scrisoare. Reprezentanții Statelor Unite și ai Uniunii Europene au convenit asupra textului final al acordului, în limba engleză, la 12 ianuarie 2017.

Părțile au finalizat toate procedurile interne necesare pentru semnarea acordului. Părțile iau act de regimul lingvistic al Uniunii Europene. Comisia Europeană a luat act de declarația din decizia Consiliului adoptată la 15 septembrie 2017, care stabilește cu privire la acord:

Prezentul acord se semnează în limba engleză. În temeiul dreptului UE, prezentul acord este întocmit de către Uniune și în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Aceste versiuni lingvistice adiționale ar trebui să fie autentificate printr-un schimb de note diplomatice între Uniunea Europeană și Statele Unite. Toate versiunile autentificate au aceeași valoare.

Statele Unite își confirmă angajamentul de a colabora cu Uniunea Europeană, având în vedere decizia Consiliului, pentru a răspunde cererilor de autentificare a versiunilor lingvistice adiționale ale acordului.

Am plăcerea de a confirma că semnarea acordului în limba engleză este baza pe care părțile fac schimb de scrisori pentru a începe aplicarea cu titlu provizoriu. Procedurile pentru intrarea în vigoare a acordului, precum și procedurile pentru aplicarea cu titlu provizoriu după semnare, sunt independente de autentificarea altor versiuni lingvistice.

Uniunea Europeană va publica prezentul schimb de scrisori împreună cu textul acordului.

Am trimis aceeași scrisoare domnului secretar Mnuchin.

Cu deosebită considerație,

Valdis DOMBROVSKIS

Vicepreședinte al Comisiei Europene

 

Bruxelles, 18 septembrie 2017

Excelența sa Steven Mnuchin

Secretar al Trezoreriei SUA

1500 Pennsylvania Avenue, NW

Washington, DC 20220

Stimate domnule secretar Mnuchin,

Am plăcerea de a trece la semnarea Acordului bilateral dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsurile prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare („acordul”), astfel cum figurează în anexa la prezenta scrisoare. Reprezentanții Statelor Unite și ai Uniunii Europene au convenit asupra textului final al acordului, în limba engleză, la 12 ianuarie 2017.

Părțile au finalizat toate procedurile interne necesare pentru semnarea acordului. Părțile iau act de regimul lingvistic al Uniunii Europene. Comisia Europeană a luat act de declarația din decizia Consiliului adoptată la 15 septembrie 2017, care stabilește cu privire la acord:

Prezentul acord se semnează în limba engleză. În temeiul dreptului UE, prezentul acord este întocmit de către Uniune și în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Aceste versiuni lingvistice adiționale ar trebui să fie autentificate printr-un schimb de note diplomatice între Uniunea Europeană și Statele Unite. Toate versiunile autentificate au aceeași valoare.

Statele Unite își confirmă angajamentul de a colabora cu Uniunea Europeană, având în vedere decizia Consiliului, pentru a răspunde cererilor de autentificare a versiunilor lingvistice adiționale ale acordului.

Am plăcerea de a confirma că semnarea acordului în limba engleză este baza pe care părțile fac schimb de scrisori pentru a începe aplicarea cu titlu provizoriu. Procedurile pentru intrarea în vigoare a acordului, precum și procedurile pentru aplicarea cu titlu provizoriu după semnare, sunt independente de autentificarea altor versiuni lingvistice.

Uniunea Europeană va publica prezentul schimb de scrisori împreună cu textul acordului.

Am trimis aceeași scrisoare domnului ambasador Lighthizer.

Cu deosebită considerație,

Valdis DOMBROVSKIS

Vicepreședinte al Comisiei Europene

 

22 septembrie 2017

Valdis Dombrovskis

Vicepreședinte

Comisia Europeană

Bruxelles, Belgia

Stimate domnule vicepreședinte Dombrovskis,

Avem plăcerea de a trece la semnarea Acordului bilateral dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind măsurile prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare („acordul”), astfel cum figurează în anexa la prezenta scrisoare. Reprezentanții Statelor Unite și ai Uniunii Europene au convenit asupra textului final al acordului, în limba engleză, la 12 ianuarie 2017.

Părțile au finalizat toate procedurile interne necesare pentru semnarea acordului. Părțile iau act de regimul lingvistic al Uniunii Europene. Comisia Europeană a luat act de declarația din decizia Consiliului adoptată la 15 septembrie 2017, care stabilește cu privire la acord:

Prezentul acord se semnează în limba engleză. În temeiul dreptului UE, prezentul acord este întocmit de către Uniune și în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Aceste versiuni lingvistice adiționale ar trebui să fie autentificate printr-un schimb de note diplomatice între Uniunea Europeană și Statele Unite. Toate versiunile autentificate au aceeași valoare.

Statele Unite își confirmă angajamentul de a colabora cu Uniunea Europeană, având în vedere decizia Consiliului, pentru a răspunde cererilor de autentificare a versiunilor lingvistice adiționale ale acordului.

Avem plăcerea de a confirma că semnarea acordului în limba engleză este baza pe care părțile fac schimb de scrisori pentru a începe aplicarea cu titlu provizoriu. Procedurile pentru intrarea în vigoare a acordului, precum și procedurile pentru aplicarea cu titlu provizoriu după semnare, sunt independente de autentificarea altor versiuni lingvistice.

Uniunea Europeană va publica prezentul schimb de scrisori împreună cu textul acordului.

Cu deosebită stimă,

Secretarul Steven T. MNUCHIN

Departamentul de trezorerie al SUA

Ambasadorul Robert E. LIGHTHIZER

Reprezentant comercial al Statelor Unite