„Articolul 1

Libertatea de recepționare și retransmitere a programelor

(1)   Elveția garantează libertatea de recepționare și retransmitere, pe teritoriul său, a programelor de televiziune aflate sub jurisdicția unui stat membru al Uniunii, astfel cum este stabilită în temeiul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (5) (denumită în continuare «Directiva serviciilor mass-media audiovizuale»), în conformitate cu următoarele proceduri:

Elveția își păstrează dreptul de a:

(a)

suspenda retransmiterea programelor de televiziune de la o organizație de difuzare a programelor de televiziune aflată sub jurisdicția unui stat membru al Uniunii care a încălcat, în mod clar și grav, normele privind protecția minorilor și demnitatea umană stabilite la articolul 27 alineatele (1) sau (2) și/sau la articolul 6 din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale;

(b)	cere organizațiilor de difuzare a programelor de televiziune aflate sub jurisdicția sa să se conformeze unor norme mai detaliate sau mai stricte, în domeniile coordonate de Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, cu condiția ca aceste norme să fie proporționale și nediscriminatorii.

(2)   În cazul în care Elveția:

(a)	și-a exercitat libertatea de adoptare a unor norme mai detaliate sau mai stricte de interes public general, conform alineatului (1) litera (b); și

(b)	estimează că o organizație de difuzare a programelor de televiziune aflată sub jurisdicția unui stat membru al Uniunii difuzează programe de televiziune direcționate integral sau în principal către teritoriul elvețian,

poate contacta statul membru de jurisdicție în vederea adoptării unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți în privința oricărei probleme ridicate. La primirea unei cereri motivate din partea Elveției, statul membru de jurisdicție solicită organizației de difuzare a programelor de televiziune să se conformeze normelor respective de interes public general. În termen de două luni, statul membru de jurisdicție informează Elveția asupra rezultatelor obținute ca urmare a solicitării respective. Elveția sau statul membru pot solicita Comisiei să invite părțile implicate la o reuniune ad-hoc cu Comisia în marja Comitetului de contact, pentru examinarea cazului.

(3)   În cazul în care Elveția estimează:

(a)	că rezultatele obținute prin aplicarea alineatului (2) nu sunt satisfăcătoare; și

(b)	că organizația respectivă de difuzare a programelor de televiziune s-a stabilit în statul membru de jurisdicție pentru a eluda normele mai stricte, în domeniile coordonate de Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, care i s-ar aplica în cazul în care ar fi stabilită pe teritoriul Elveției,

Elveția poate adopta măsurile corespunzătoare față de organizația de difuzare a programelor de televiziune în cauză.

Măsurile respective trebuie să fie necesare din punct de vedere obiectiv, să se aplice fără discriminare și să fie proporționale cu obiectivele pe care le urmăresc.

(4)   Elveția poate adopta măsuri în temeiul alineatului (1) litera (a) sau al alineatului (3) din prezentul articol numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	a notificat Comitetului mixt și statului membru în care este stabilită organizația de difuzare a programelor de televiziune intenția de a lua măsurile respective, precum și motivarea propriei evaluări; și

(b)	Comitetul mixt a decis că măsurile sunt proporționale și nediscriminatorii și, în special, că evaluările efectuate de Elveția în temeiul alineatelor (2) și (3) sunt corect fundamentate.