AMENDAMENTELE LA PROTOCOLUL PRIVIND PROTECȚIA MĂRII MEDITERANE ÎMPOTRIVA POLUĂRII DE ORIGINE TERESTRĂ

B. Alineatele din preambul

Primul alineat din preambulul protocolului se modifică după cum urmează:

„Fiind părți la Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995,”

Al treilea alineat din preambulul protocolului se modifică după cum urmează:

„Constatând creșterea presiunilor exercitate asupra mediului ca urmare a activităților umane din zona Mării Mediterane, în special în domeniile industrializării și urbanizării, ca și creșterea sezonieră a populației în zonele de coastă datorată turismului,”

Al patrulea alineat din preambulul protocolului se modifică după cum urmează:

„Recunoscând pericolul pe care poluarea din surse și activități terestre îl reprezintă pentru mediul marin, resursele vii și sănătatea umană, ca și problemele grave rezultate pentru multe ape de coastă și estuare fluviale ale Mării Mediterane, în special din cauza evacuării deșeurilor domestice sau industriale netratate, tratate insuficient sau eliminate inadecvat, care conțin substanțe toxice, persistente și pasibile de bioacumulare,”

Se adaugă următorul alineat ca al cincilea alineat din preambul:

„Aplicând principiul precauției și principiul «poluatorul plătește», efectuând o evaluare a impactului asupra mediului și folosind cele mai bune metode disponibile și cea mai bună practică de mediu, inclusiv tehnologii curate, astfel cum se prevede la articolul 4 din Convenție,”

Al șaselea alineat din preambulul protocolului se modifică după cum urmează:

„Hotărâte să adopte, în strânsă cooperare, măsurile necesare pentru protecția Mării Mediterane împotriva poluării din sursele și activitățile terestre,”

Se adaugă următorul alineat ca al șaptelea alineat al preambulului:

„Luând în considerare Programul global de acțiune pentru protecția mediului marin împotriva poluării cauzate de activitățile terestre, adoptat la Washington, D.C., la 3 noiembrie 1995,”

C. Articolul 1

Se inserează un titlu și textul se modifică după cum urmează:

„Dispoziții generale

Părțile contractante la prezentul protocol (denumite în continuare «părțile») iau toate măsurile adecvate pentru a preveni, a reduce, a combate și a elimina pe cât este posibil poluarea zonei Mării Mediterane provocată de deversările din râuri, stabilimente de coastă ori agestre sau care provine din oricare alte surse și activități de pe teritoriile lor terestre, acordând prioritate reducerii treptate a deversărilor de substanțe toxice, persistente și pasibile de bioacumulare”.

D. Articolul 2

Se inserează un titlu și alineatul (1) literele (a) și (d) se modifică după cum urmează:

„Definiții

(a)	«Convenția» înseamnă Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, adoptată la Barcelona, la 16 februarie 1976 și modificată la 10 iunie 1995;

(d)	«bazinul hidrologic» înseamnă întreaga suprafață a bazinelor hidrologice ale apelor curgătoare de pe teritoriile părților contractante care se varsă în zona Mării Mediterane delimitată la articolul 1 din Convenție”.

E. Articolul 3

Se inserează un titlu și se adaugă următoarea literă nouă:

„Zona protocolului”

(a bis)[renumerotată (b)]

„(b)	Bazinul hidrologic al zonei Mării Mediterane”

Litera (b) devine litera (c). Litera (c) devine litera (d) și se modifică după cum urmează:

„(d)	Apele sălcii, apele sărate de coastă, inclusiv bălțile și lagunele de coastă, și apele freatice care comunică cu Marea Mediterană”.

F. Articolul 4

Se inserează un titlu și alineatul (1) litera (a) și (b) se modifică după cum urmează:

„Aplicarea protocolului

1. Prezentul protocol se aplică:

(a)

în cazul evacuărilor provenind din surse și activități terestre punctuale sau difuze de pe teritoriile părților contractante, care pot afecta direct sau indirect zona Mării Mediterane. Aceste evacuări le cuprind și pe acelea care ajung în zona mediteraneană delimitată la articolul 3 literele (a), (c) și (d) din prezentul protocol prin deversări pe coastă, râuri, agestre, canale artificiale sau alte cursuri de apă, inclusiv ape freatice, sau prin evacuarea și depozitarea sub fundul mării cu acces de pe țărm;

(b)	în cazul admisiilor de substanțe poluante transportate prin atmosferă în zona Mării Mediterane din surse sau activități terestre pe teritoriile părților contractante, în condițiile stabilite în anexa III la prezentul protocol.”

Se adaugă următorul alineat nou:

(3) Părțile invită state care nu sunt părți la prezentul protocol și au pe teritoriile lor părți din bazinul hidrografic al zonei mediteraneene să coopereze la aplicarea prezentului protocol”.

G. Articolul 5

Se inserează un titlu și textele alineatelor (1), (2) și (4) se modifică după cum urmează:

„Obligații generale

(1) Părțile se obligă să elimine poluarea provocată de surse și activități terestre, în special să reducă progresiv admisiile de substanțe toxice, persistente și pasibile de bioacumulare, menționate în anexa I.

(2) În acest scop, părțile elaborează și aplică, în mod individual sau în cooperare, după caz, programe și planuri de acțiune naționale și regionale, conținând măsuri și calendare de aplicare.”

Alineatul (3) se elimină.

(4) (renumerotat 3)

(3) Prioritățile și calendarele de aplicare a planurilor de acțiune, programelor și măsurilor se adoptă de către părți luând în considerare elementele stabilite în anexa I și se revizuiesc periodic”.

Se adaugă următoarele alineate:

(4) Atunci când se adoptă planuri de acțiune, programe și măsuri, părțile iau în considerare, individual sau solidar, cele mai bune metode disponibile și cea mai bună practică de mediu, inclusiv, unde este cazul, tehnologii curate, având în vedere criteriile stabilite în anexa IV.

(5) Părțile iau măsuri preventive pentru a reduce la minimum riscul poluării cauzate de accidente”.

H. Articolul 6

Se inserează titlul următor și textul se înlocuiește după cum urmează:

„Sistemul de autorizare sau de reglementare

(1) Evacuările în zona protocolului din surse punctuale și evacuările în apă sau în aer care ajung în zona mediteraneană și o pot afecta, așa cum este delimitată la articolul 3 literele (a), (c) și (d) din prezentul protocol, fac obiectul strict al autorizării sau reglementării de către autoritățile competente ale părților, luând în considerare prevederile acestui protocol și pe cele din anexa II la acesta, precum și deciziile sau recomandările pertinente ale întâlnirilor părților contractante.

(2) În acest scop, părțile asigură sisteme de inspecție prin autoritățile lor competente, pentru a evalua respectarea autorizațiilor și reglementărilor.

(3) La cerere, părțile pot fi asistate de către Organizație în vederea stabilirii de noi structuri competente sau a consolidării celor existente privitoare la controlul respectării autorizațiilor și reglementărilor. Asistența cuprinde și formarea specială a personalului.

(4) Părțile stabilesc sancțiuni corespunzătoare în caz de nerespectare a autorizațiilor și reglementărilor și asigură aplicarea lor.”

I. Articolul 7

Se inserează titlul următor. Alineatul (1) litera (e) și alineatul (3) se modifică după cum urmează:

„Orientări, norme și criterii comune

(1) …

(e)	Cerințele specifice privind cantitățile de substanțe deversate (specificate în anexa I), concentrația lor în efluenți și metode de evacuare a acestora.

(3) Planurile de acțiune, programele și măsurile menționate la articolele. 5 și 15 din prezentul protocol se adoptă luând în considerare, pentru aplicarea lor progresivă, capacitatea de adaptare și de reconversie a instalațiilor existente, capacitatea economică a părților și nevoia lor de dezvoltare.”

J. Articolul 8

Se inserează titlul următor și textul se modifică după cum urmează:

„Monitorizarea

În cadrul dispozițiilor și programelor de monitorizare prevăzute la articolul 12 din convenție și, în cazul în care este necesar, în cooperare cu organizații internaționale competente, părțile desfășoară cât mai curând posibil activități de monitorizare și permit accesul publicului la rezultate în vederea:

(a)	evaluării în mod sistematic, pe cât este posibil, a nivelurilor de poluare de-a lungul coastelor proprii, în special, în cazul acelor sectoare de activitate și substanțe specificate în anexa I și în vederea furnizării periodice de informații în legătură cu acestea;

(b)	evaluării eficienței planurilor de acțiune, a programelor și a măsurilor aplicate în condițiile prevăzute în prezentul protocol, pentru a elimina, în măsura maximă posibilă, poluarea din mediul marin.”

K. Articolul 9

Se inserează un titlu și textul se modifică după cum urmează:

„Cooperarea științifică și tehnică

În conformitate cu articolul 13 din convenție, părțile cooperează în domeniile științific și tehnologic legate de poluarea din surse și activități terestre și, în special, în cercetări privind admisiile, căile de propagare și efectele substanțelor poluante, precum și privind elaborarea de noi metode de tratament, reducere sau eliminare a acestora și proiectarea în acest scop a unor procese de producție curate. În acest sens, părțile depun eforturi în mod special pentru:”

Se adaugă următoarea literă:

„(c)	promovarea accesului și transferului de tehnologii de mediu sigure, inclusiv al tehnologiilor curate.”

L. Articolul 10

Se inserează titlul următor și textul se modifică după cum urmează:

„Asistența tehnică

(1) Părțile, acționând direct sau cu ajutorul organizațiilor competente regionale sau internaționale, bilateral sau multilateral, cooperează în vederea stabilirii și, pe cât posibil, a aplicării programelor de asistență pentru țările în curs de dezvoltare, în special în domeniul științific, educațional și tehnologic, urmărind să prevină, să reducă sau, dacă este posibil, să reducă progresiv admisia de substanțe poluante din surse și activități terestre și efectul lor dăunător asupra mediului marin.

(2) Asistența tehnică trebuie să includă în special instruirea personalului științific și tehnic, precum și achiziția, folosirea și producerea de către țările respective a unor echipamente adecvate și a unor tehnologii de producție curate, în condiții avantajoase care urmează să fie convenite de părțile interesate.”

M. Articolul 11

Se inserează un titlu după cum urmează:

„Poluarea transfrontalieră”

N. Articolul 12

Se inserează titlul următor și alineatul (1) se modifică după cum urmează:

„Soluționarea diferendelor

(1) În temeiul articolului 28 alineatul (1) din convenție, atunci când poluarea de origine telurică de pe teritoriul unei părți poate prejudicia în mod direct interesele uneia sau ale mai multor părți, părțile în cauză, la cererea uneia sau mai multora dintre ele, participă la consultări în vederea găsirii unei soluții satisfăcătoare.”

O. Articolul 13

Se inserează titlul următor. Alineatul (1) alineatul (2) prima teză și alineatul (2) litera (d) se modifică după cum urmează:

„Rapoartele

(1) Părțile prezintă rapoarte la reuniunile părților contractante la fiecare doi ani, cu excepția cazului în care la reuniunea părților contractante s-a decis altfel, prin intermediul Organizației, referitor la măsurile luate, rezultatele obținute și, dacă este cazul, la dificultățile întâmpinate în aplicarea acestui protocol. Procedurile de prezentare a unor astfel de rapoarte se stabilesc la reuniunile părților.

(2) Astfel de rapoarte includ, printre altele:

(d)	planuri de acțiune, programe și măsuri puse în aplicare în conformitate cu articolele 5, 7 și 15 din acest protocol.”

P. Articolul 14

Se inserează titlul următor. Alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (c) și (f) se modifică după cum urmează:

„Reuniunile

(1) Reuniunile ordinare ale părților au loc în același timp cu reuniunile ordinare ale părților contractante ale convenției, desfășurate în conformitate cu articolul 18 din convenție. Părțile pot organiza reuniuni extraordinare în conformitate cu articolul 18 din convenție.

(2) …

(a)	să vegheze la aplicarea prezentului protocol și să examineze eficiența planurilor de acțiune, a programelor și măsurilor adoptate;

(c)	să elaboreze și să adopte planuri de acțiune, programe și măsuri în conformitate cu articolele 5, 7 și 15 din prezentul protocol;

(f)	să examineze rapoartele prezentate de părți în conformitate cu articolul 13 din prezentul protocol.”

Q. Articolul 15

Se inserează un titlu și alineatul (1) se modifică după cum urmează:

„Adoptarea planurilor de acțiune, a programelor și măsurilor

(1) Părțile reunite adoptă cu o majoritate de două treimi planurile și programele de acțiune regionale pe termen scurt și pe termen mediu, care includ măsurile și calendarele de aplicare prevăzute la articolul 5 din prezentul protocol.”

Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

(2) Planurile de acțiune și programele regionale evocate la alineatul (1) sunt formulate de către Organizație și examinate și aprobate de către corpul tehnic competent al părților contractante în termen de un an de la intrarea în vigoare a amendamentelor la prezentul protocol. Astfel de planuri de acțiune și programe regionale se înscriu pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a părților, pentru adoptare. Aceeași procedură se aplică pentru orice planuri de acțiune și programe suplimentare.”

Se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

(3) Secretariatul notifică tuturor părților măsurile și calendarele de aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Astfel de măsuri și calendare devin obligatorii în a o sută optzecea zi de la data notificării pentru părțile care nu au notificat Secretariatul cu privire la o obiecție în primele o sută șaptezeci și nouă de zile de la data notificării.

(4) Părțile care au notificat o obiecție în conformitate cu alineatul precedent informează reuniunea părților în privința dispozițiilor pe care intenționează să le adopte, înțelegându-se de la sine că ele pot în orice moment să-și dea consimțământul la aceste măsuri sau calendare.”

R. Articolul 16

Se inserează titlul următor și alineatul (2) se modifică după cum urmează:

„Dispoziții finale

(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, regulamentul de ordine interioară și normele financiare adoptate în conformitate cu articolul 24 din convenție se aplică prezentului protocol.”

Ultimul alineat se modifică după cum urmează:

„Adoptat la Atena la 17 mai 1980 și modificat la Syracuza la 7 martie 1996, într-un singur exemplar în limbile arabă, engleză, franceză și spaniolă, toate cele patru texte fiind autentice în egală măsură.”

ANEXA I

Anexa I se înlocuiește cu o nouă anexă I după cum urmează:

„ANEXA I

ELEMENTE CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE LA ELABORAREA PLANURILOR DE ACȚIUNE, A PROGRAMELOR ȘI MĂSURILOR PENTRU ELIMINAREA POLUĂRII DIN SURSE ȘI ACTIVITĂȚI TERESTRE

Această anexă prezintă elementele care urmează să fie luate în considerare la elaborarea planurilor de acțiune, a programelor și măsurilor pentru eliminarea poluării din surse și activități terestre, prevăzute la articolele 5, 7 și 15 din prezentul protocol.

Astfel de planuri de acțiune, programe și măsuri urmăresc să acopere sectoarele de activitate enumerate în secțiunea A și, de asemenea, să acopere grupele de substanțe enumerate în secțiunea C și selectate pe baza caracteristicilor enumerate în secțiunea B din prezenta anexă.

Prioritățile de acțiune ar trebui stabilite de către părți în funcție de importanța impactului lor asupra sănătății publice, mediului și condițiilor socioeconomice și culturale. Astfel de programe ar trebui să acopere surse punctuale, surse difuze și depuneri din atmosferă.

În pregătirea planurilor de acțiune, a programelor și a măsurilor, părțile, în conformitate cu Programul global de acțiune pentru protecția mediului marin contra poluării cauzate de activitățile terestre, adoptat la Washington, D.C., în 1995, acordă prioritate substanțelor toxice, persistente și pasibile de bioacumulare, în special poluanților organici persistenți (POP), ca și tratării și gestionării apelor uzate.

A. SECTOARE DE ACTIVITATE

Următoarele sectoare de activitate (care nu sunt enumerate în ordinea priorității) vor fi primele luate în considerare la stabilirea priorităților în pregătirea planurilor de acțiune, programelor și măsurilor de eliminare a poluării din sursele și activitățile terestre:

1.	producția de energie;

2.	producția de îngrășăminte;

3.	producerea și formarea biocizilor;

4.	industria farmaceutică;

5.	rafinarea petrolului;

6.	industria hârtiei și celulozei;

7.	producția de ciment;

8.	industria de tăbăcărie;

9.	industria metalurgică;

10.

minerit;

11.	construcția de nave și industria de reparații navale;

12.	operații portuare;

13.	industria textilă;

14.	industria electronică;

15.	industria de reciclare;

16.	alte sectoare ale industriei chimice organice;

17.	alte sectoare ale industriei chimice anorganice;

18.

turism;

19.	agricultură;

20.	creșterea animalelor;

21.	prelucrarea alimentelor;

22.	acvacultura;

23.	tratarea și evacuarea deșeurilor periculoase;

24.	tratarea și evacuarea apelor uzate menajere;

25.	gestionarea deșeurilor urbane solide;

26.	eliminarea nămolului de epurare;

27.	industria de gestionare a deșeurilor;

28.	incinerarea deșeurilor și gestionarea reziduurilor acestora;

29.	lucrări care provoacă alterarea fizică a stării naturale a coastei;

30.	transport.

B. CARACTERISTICI ALE SUBSTANȚELOR ÎN MEDIU

Pentru pregătirea planurilor de acțiune, a programelor și măsurilor, părțile trebuie să ia în considerare caracteristicile enumerate mai jos:

1.	persistența;

2.	toxicitatea sau alte proprietăți nocive (de exemplu carcinogenitatea, mutagenicitatea, teratogenitatea);

3.	bioacumularea;

4.	radioactivitatea;

5.	raportul dintre concentrațiile observate și cele fără efect observat (NOEC);

6.	riscul eutrofierii ca fenomen antropogen;

7.	efectele și riscurile asupra sănătății;

8.	importanța efectelor transfrontaliere;

9.	riscul schimbărilor nedorite în ecosistemul marin și ireversibilitatea sau durabilitatea efectelor;

10.	interferența cu exploatarea durabilă a resurselor vii sau cu alte utilizări legitime ale mării;

11.	efecte asupra gustului și/sau mirosului produselor marine destinate consumului uman;

12.	efecte asupra mirosului, culorii, transparenței sau altor caracteristici ale apei de mare;

13.	profilul distribuției (cantitățile implicate, modurile de folosire și probabilitatea de a ajunge în mediul marin).

C. CATEGORII DE SUBSTANȚE

Următoarele categorii de substanțe și surse de poluare vor servi ca linii directoare în pregătirea planurilor de acțiune, a programelor și măsurilor:

1.	compuși organici halogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși. Se va acorda prioritate pentru aldrin, clordan, DDT, dieldrin, dioxine și furani, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, mirex, PCB și toxafen;

2.	compuși organofosforici și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul marin;

3.	compuși organici ai staniului și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul marin;

4.	hidrocarburi aromatice policiclice;

5.	metale grele și compușii lor;

6.	uleiuri lubrifiante uzate;

7.	substanțe radioactive, inclusiv deșeurile acestora, atunci când evacuarea nu respectă principiile de protecție radioactivă definite de organizațiile internaționale competente, luând în considerare protecția mediului marin;

8.	biocizi și derivații lor;

9.	microorganisme patogene;

10.	țițeiuri și hidrocarburi de origine petrolieră;

11.	cianuri și fluoruri;

12.	detergenți nebiodegradabili și alți agenți tensioactivi nebiodegradabili;

13.	compuși ai azotului și ai fosforului și alte substanțe care pot cauza eutrofiere;

14.	gunoaie (orice material solid persistent fabricat sau prelucrat care este aruncat, evacuat sau abandonat în mediul marin și de coastă);

15.	evacuări termale;

16.	compuși acizi sau alcalini care pot afecta calitatea apei;

17.	substanțe netoxice care au efect dăunător asupra conținutului de oxigen din mediul marin;

18.	substanțe netoxice care pot interfera cu orice folosire legitimă a mării;

19.	substanțe netoxice care pot avea efecte adverse asupra caracteristicilor fizice și chimice ale apei de mare.”

ANEXA II

Anexa II se elimină.

ANEXA III

Anexa III se renumerotează Anexa II. Se adaugă un titlu și alineatul introductiv se modifică după cum urmează:

În vederea eliberării unei autorizații pentru evacuări de deșeuri care conțin substanțele enumerate la articolul 6 din prezentul protocol, o importanță deosebită va fi acordată, după caz, următorilor factori:”

Titlul și alineatele (1), (2), (3), (6) și (7) din secțiunea A se modifică după cum urmează:

„A. CARACTERISTICILE ȘI COMPOZIȚIA EVACUĂRILOR

1. Tipul și mărimea sursei punctuale sau difuze (de exemplu: proces industrial).

2. Tipul evacuărilor (de exemplu: origine, compoziția medie).

3. Starea deșeurilor (de exemplu solidă, lichidă, nămol).

6. Concentrațiile constituenților pertinenți ai substanțelor enumerate în anexa I și ale altor substanțe, după caz.

7. Proprietățile fizice, chimice și biochimice ale deșeurilor.”

Titlul secțiunii B se modifică și se adaugă următorul punct 7:

„B. CARACTERISTICILE CONSTITUENȚILOR EVACUĂRILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL NOCIVITĂȚII

7. Toate celelalte caracteristici enumerate în anexa I secțiunea B.”

Titlul și alineatul (3) din secțiunea C se modifică după cum urmează:

„C. CARACTERISTICILE LOCULUI DE DEVERSARE ȘI ALE MEDIULUI RECEPTOR

(3) Diluția inițială atinsă la punctul de deversare în mediul receptor.”

ANEXA IV

Anexa IV este renumerotată ca „anexa III”. Se adaugă titlul următor și alineatele (1), (2), (3) și (5) se modifică după cum urmează:

CONDIȚII DE APLICARE ÎN CAZUL POLUĂRII TRANSPORTATE PRIN ATMOSFERĂ

(1) Prezentul protocol se aplică pentru evacuările poluante în atmosferă în următoarele condiții:

(a)	substanța evacuată este sau ar putea fi transportată în zona Mării Mediterane în condiții meteorologice obișnuite;

(b)	pătrunderea substanței respective în zona Mării Mediterane este dăunătoare pentru mediu, având în vedere cantitățile din aceeași substanță care pătrund în zonă pe alte căi.

(2) Prezentul protocol se aplică și pentru evacuările poluante în atmosferă, care afectează zona Mării Mediterane și care provin din surse terestre de pe teritoriile părților și de la structuri artificiale din larg, sub rezerva prevederilor articolului 4 alineatul (2) din prezentul protocol.

(3) În cazul poluării zonei Mării Mediterane prin atmosferă din surse terestre, se aplică progresiv dispozițiile articolelor 5 și 6 din prezentul protocol pentru substanțele și sursele corespunzătoare, enumerate în anexa I la prezentul protocol, în conformitate cu modalitățile convenite de către părți.

(5) Dispozițiile anexei II la prezentul protocol se aplică poluării prin atmosferă, ori de câte ori este cazul. În scopul evaluării depunerilor atmosferice de substanțe, precum și pentru întocmirea de inventare cu cantitățile și cotele emisiilor poluante în atmosferă din surse terestre, se va proceda la monitorizarea și modelarea poluării atmosferice, folosind factori de emisie și metode comune și acceptabile.”

ANEXA IV

Se adaugă o nouă anexă IV, după cum urmează:

„ANEXA IV

CRITERII PENTRU DEFINIREA CELOR MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE ȘI A CELEI MAI BUNE PRACTICI DE MEDIU

A. CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE

1. Prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, se pune accentul pe utilizarea de tehnologii care nu produc deșeuri, atunci când acestea sunt disponibile.

2. Termenul «cele mai bune tehnici disponibile» desemnează cel mai recent stadiu de dezvoltare a proceselor, instalațiilor sau metodelor de operare (ultimul tip în domeniu), care indică adecvarea practică a unei anumite măsuri la limitarea evacuărilor, emisiilor și deșeurilor. Atunci când se stabilește dacă un set de procese, instalații și metode de operare constituie sau nu cele mai bune tehnici disponibile în cazuri generale sau particulare, se iau în considerare în special:

(a)	procesele asemănătoare, instalațiile sau metodele de operare care au fost recent experimentate cu succes;

(b)	progresele tehnologice și schimbările în cunoașterea și înțelegerea științifică;

(c)	fezabilitatea economică a unor astfel de tehnici;

(d)	termenele de punere în aplicare atât în instalațiile noi cât și în cele existente;

(e)	natura și volumul evacuărilor și emisiilor respective.

3. Prin urmare, ceea ce pentru un proces reprezintă «cele mai bune tehnici disponibile» se schimbă cu timpul, având în vedere progresele tehnologice, factorii economici și sociali, precum și cunoașterea și înțelegerea științifică.

4. În cazul în care reducerea evacuărilor și emisiilor ca urmare a utilizării celor mai bune tehnici disponibile nu conduce la rezultate ecologice acceptabile, trebuie să fie aplicate măsuri suplimentare.

5. «Tehnicile» includ atât tehnologia utilizată cât și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată și dezafectată.

B. CEA MAI BUNĂ PRACTICĂ DE MEDIU

6. Termenul «cea mai bună practică de mediu» desemnează aplicarea celei mai adecvate combinații de măsuri și strategii de control al mediului. În realizarea unei selecții pentru cazurile individuale, trebuie luate în considerare cel puțin următoarele măsuri graduale:

(a)	informarea și educarea publicului și a utilizatorilor în legătură cu consecințele asupra mediului ale opțiunii pentru anumite activități și ale alegerii unor produse, a unui mod de folosire și a unei căi de eliminare;

(b)	elaborarea și aplicarea unor coduri de bună practică de mediu, care să acopere toate aspectele activității pe durata de viață a produselor;

(c)	aplicarea obligatorie de etichete care să informeze consumatorii despre riscurile ecologice pe care le prezintă produsul, utilizarea acestuia și eliminarea finală;

(d)	economisirea resurselor, inclusiv a energiei;

(e)	realizarea unor sisteme de colectare și eliminare disponibile pentru publicul larg;

(f)	evitarea utilizării de substanțe sau produse periculoase și a producerii de deșeuri periculoase;

(g)	reciclarea, recuperarea și refolosirea;

(h)	aplicarea instrumentelor economice pentru activități, produse sau grupe de produse;

(i)	stabilirea unui sistem de autorizare care să implice o gamă de restricții sau o interdicție.

7. La stabilirea combinației de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu, în cazuri generale sau particulare, ar trebui să se ia în considerare în mod special:

(a)	pericolul ecologic reprezentat de produs, fabricarea, folosirea și eliminarea acestuia;

(b)	înlocuirea cu activități sau substanțe mai puțin poluante;

(c)	amploarea folosirii;

(d)	potențialul beneficiu sau inconvenient ecologic prezentat de materialele sau activitățile de substituție;

(e)	progresele și schimbările în cunoașterea și înțelegerea științifică;

(f)	termenul de punere în aplicare;

(g)	implicațiile sociale și economice.

8. Prin urmare, cea mai bună practică de mediu pentru o anumită sursă se schimbă cu timpul, având în vedere progresul tehnologic, factorii economici și sociali, precum și schimbările în domeniul cunoașterii și înțelegerii științifice.

9. În cazul în care reducerea admisiei de substanțe poluante rezultată prin utilizarea celei mai bune practici de mediu nu conduce la rezultate ecologice acceptabile, trebuie aplicate măsuri suplimentare, iar cea mai bună practică de mediu trebuie redefinită.”