11/Volumul 8

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

270

21994A0316(02)

L 073/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

CONVENȚIA

privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice, 1992

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

CONȘTIENTE de valoarea indispensabilă a mediului marin din zona Mării Baltice, a caracteristicilor hidrografice și ecologice extraordinare ale acesteia și de vulnerabilitatea resurselor sale vii față de modificările din mediu;

ȚINÂND SEAMA de valoarea economică, socială și culturală istorică și actuală a Mării Baltice pentru bunăstarea și dezvoltarea popoarelor din această regiune;

LUÂND ACT cu profundă îngrijorare de persistența poluării în zona Mării Baltice;

DECLARÂND hotărârea lor fermă de a asigura reabilitarea ecologică a Mării Baltice pentru a permite autoregenerarea mediului marin al acesteia și conservarea echilibrului său ecologic;

RECUNOSCÂND că protecția și valorificarea mediului marin din zona Mării Baltice sunt obiective care nu pot fi îndeplinite eficient exclusiv prin eforturi naționale, și că este nevoie de o strânsă cooperare regională și de alte măsuri internaționale adecvate;

APRECIIND rezultatele în domeniul protecției mediului obținute în cadrul Convenției privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice din 1974 și contribuția Comisiei pentru protecția mediului marin al Mării Baltice;

REAMINTIND dispozițiile și principiile relevante din Declarația Conferinței privind mediul de la Stockholm din 1972 și din Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) din 1975;

DORIND să intensifice cooperarea cu organizațiile regionale competente cum este Comisia internațională pentru pescuitul în Marea Baltică instituită prin Convenția privind pescuitul și conservarea resurselor vii din Marea Baltică și Strâmtorile Beltul Mic și Beltul Mare (Gdansk 1973);

APRECIIND Declarația privind Marea Baltică emisă de statele baltice, de alte state interesate, de Comunitatea Economică Europeană și de instituțiile financiare internaționale reunite la Ronneby în 1990, și Programul global comun privind un plan de acțiune comun pentru restabilirea echilibrului ecologic în zona Mării Baltice;

CONȘTIENTE de contribuția importantă a transparenței, a senzibilizării publicului și a activității organizațiilor neguvernamentale la succesul acțiunilor pentru protejarea zonei Mării Baltice;

APRECIIND posibilitățile extinse pentru o cooperare pașnică mai strânsă și pentru înțelegere reciprocă create de evenimentele recente din Europa;

HOTĂRÂTE să integreze evoluțiile din domeniul politicii internaționale și al dreptului internațional al mediului în cadrul unei noi convenții în scopul extinderii, consolidării și modernizării regimului juridic al protecției mediului marin din zona Mării Baltice;

AU CONVENIT cele ce urmează:

Articolul 1

Domeniul de aplicare al convenției

Prezenta convenție se aplică zonei Mării Baltice. În sensul prezentei convenții „zona Mării Baltice” cuprinde Marea Baltică propriu-zisă, precum și golful Botnic, golful Finlandei și intrarea în Marea Baltică delimitată de paralela Skaw, în Skagerrak la 57°44,43′N. Include apele interioare, adică, în sensul prezentei convenții, apele situate în interiorul liniei de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale și care se întind până la limita uscatului, în conformitate cu definiția dată de părțile contractante.

În momentul depunerii instrumentului lor de ratificare, aprobare sau aderare, părțile contractante informează depozitarul cu privire la definirea apelor lor interioare în sensul prezentei convenții.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei convenții:

„poluare” înseamnă introducerea de către om, direct sau indirect, de substanțe sau de energie în mediul marin, inclusiv în estuare, susceptibile să pună în pericol sănătatea umană, să dăuneze resurselor vii și ecosistemelor marine, să afecteze utilizările legitime ale mării, inclusiv pescuitul, să altereze calitatea apei de mare din punctul de vedere al posibilităților de utilizare a acesteia, și să reducă potențialul de zonă de agrement al acesteia;

2.	„poluare de origine terestră” înseamnă poluarea mării prin aporturi punctuale sau difuze din surse terestre care ajung în mare prin cursurile de apă, prin atmosferă sau direct de pe coastă. Include poluarea prin evacuare deliberată pe fundul mării prin tuneluri, canalizări sau pe alte căi;

3.	„navă” înseamnă vas de orice tip exploatat în mediul marin și include ambarcațiunile cu aripi imerse, ambarcațiunile pe pernă de aer, submersibile, ambarcațiunile plutitoare și platformele fixe sau plutitoare;

(a)

„descărcare” înseamnă:

(i)	orice deversare deliberată în mare sau pe fundul mării de deșeuri sau de alte materii de pe nave, de pe alte structuri artificiale de pe mare sau din aeronave;

(ii)	orice sabordaj deliberat în mare a navelor, a altor structuri artificiale din mare sau a aeronavelor;

(b)

„descărcarea” nu include:

(i)

deversarea în mare de deșeuri sau de alte materii care rezultă sau provin din exploatarea normală a navelor, a altor structuri artificiale de pe mare sau a aeronavelor și a echipamentului acestora, cu excepția deșeurilor sau altor materii transportate de către sau spre nave, alte structuri artificiale de pe mare sau aeronave care sunt utilizate pentru descărcarea de astfel de materii sau care provin din tratarea acestor deșeuri sau a altor materiale la bordul navelor, structurilor sau aeronavelor în cauză;

(ii)	depozitarea de materiale în alt scop decât simpla evacuare a acestora, cu condiția ca această depozitare să nu contravină obiectivelor prezentei convenții;

5.	„incinerare” înseamnă arderea deliberată a deșeurilor sau a altor materiale pe mare în scopul distrugerii lor termice. Activitățile inerente exploatării normale a navelor sau a altor structuri sunt excluse din sfera prezentei definiții;

6.	„hidrocarburi” înseamnă petrol sub orice formă, inclusiv țiței, păcură, nămoluri, reziduuri de hidrocarburi și produse rafinate;

7.	„substanță nocivă” înseamnă orice substanță a cărei introducere în mare este susceptibilă de a produce poluare;

8.	„substanță periculoasă” înseamnă orice substanță nocivă care, datorită proprietăților sale intrinseci, este persistentă, toxică sau susceptibilă de bioacumulare;

„poluare accidentală” înseamnă un incident sau o serie de incidente având aceeași origine, care au sau pot avea ca rezultat deversarea de hidrocarburi sau de alte substanțe nocive și care reprezintă sau care pot reprezenta o amenințare pentru mediul marin al Mării Baltice sau pentru zona costieră sau pentru interesele conexe ale unei sau ale mai multor părți contractante și care necesită măsuri de urgență sau altă intervenție imediată;

10.	„organizație de integrare economică regională” înseamnă orice organizație constituită de state suverane căreia statele sale membre i-au transferat anumite competențe în domeniul guvernat de prezenta convenție, inclusiv competența de a adera la acorduri internaționale în domeniul respectiv;

11.	„comisia” este Comisia pentru protecția mediului marin al Mării Baltice menționată la articolul 19.

Articolul 3

Principii fundamentale și obligații

(1) Părțile contractante adoptă, individual sau în comun, actele cu putere de lege, normele administrative sau alte măsuri relevante pentru a preveni și a elimina poluarea și pentru a promova reabilitarea ecologică a zonei Mării Baltice și conservarea echilibrului ecologic al acesteia.

(2) Părțile contractante aplică principiul precauției, care constă în luarea de măsuri preventive atunci când există motive pentru a crede că substanțele sau energia introduse, direct sau indirect, în mediul marin pot pune în pericol sănătatea umană, pot afecta resursele vii și ecosistemele marine, pot deteriora locurile de agrement sau pot împiedica alte utilizări legitime ale mării, chiar dacă nu există dovezi concludente privind relația cauzală dintre aporturi și efectele acestora.

(3) Pentru a preveni și a elimina poluarea zonei Mării Baltice, părțile contractante promovează utilizarea celor mai bune practici ecologice și a celei mai bune tehnologii disponibile. Dacă reducerea aporturilor în urma utilizării celor mai bune practici ecologice și a celei mai bune tehnologii disponibile, așa cum sunt descrise în anexa II, nu conduce la obținerea unor rezultate acceptabile din punct de vedere ecologic, se aplică măsuri suplimentare.

(4) Părțile contractante aplică principiul „poluatorul plătește”.

(5) Părțile contractante se asigură că măsurarea și calculul emisiilor din surse punctuale și din surse difuze în apă și în atmosferă se realizează după metode adecvate din punct de vedere științific pentru evaluarea situației mediului marin din zona Mării Baltice și a garantării punerii în aplicare a prezentei convenții.

(6) Părțile contractante depun toate eforturile pentru a se asigura că punerea în aplicare a prezentei convenții nu provoacă o poluare transfrontalieră în regiunile situate în afara zonei Mării Baltice. În plus, măsurile în cauză nu trebuie să provoace nici o povară ecologică inacceptabilă în ceea ce privește calitatea aerului și atmosfera, apele, solurile și pânzele freatice, nici o creștere inacceptabilă sau periculoasă a deșeurilor eliminate și nici riscuri crescute pentru sănătatea umană.

Articolul 4

Aplicare

(1) Prezenta convenție se aplică protecției mediului marin din zona Mării Baltice, care include apa și platoul continental, inclusiv resursele vii și alte forme de viață marină.

(2) Fără a aduce atingere suveranității sale, fiecare parte contractantă asigură punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei convenții în marea sa teritorială și în apele sale interioare prin intermediul autorităților sale naționale.

(3) Prezenta convenție nu se aplică navelor de război și nici serviciilor navale auxiliare de război, aeronavelor militare sau altor nave și aeronave care aparțin unui stat sau sunt exploatate în momentul respectiv de acel statul exclusiv în scopuri guvernamentale necomerciale.

Cu toate acestea, fiecare parte contractantă se asigură, prin adoptarea de măsuri adecvate care nu afectează funcționarea sau capacitățile de funcționare ale unor astfel de nave și aeronave deținute sau exploatate de acestea, că aceste nave și aeronave acționează într-un mod compatibil, în măsura în care acest lucru este rezonabil și posibil, cu prezenta convenție.

Articolul 5

Substanțe periculoase

Părțile contractante se angajează să prevină și să elimine poluarea mediului marin din zona Mării Baltice cauzată de orice substanțe nocive din orice surse, în conformitate cu dispozițiile din prezenta convenție și, în acest sens, să pună în aplicare procedurile și măsurile din anexa I.

Articolul 6

Principii și obligații privind poluarea de origine terestră

(1) Părțile contractante se angajează să prevină și să elimine poluarea de origine terestră în zona Mării Baltice folosind, printre altele, cele mai bune practici ecologice pentru toate sursele și cea mai bună tehnologie disponibilă pentru sursele punctuale. Măsurile aplicabile se adoptă de către fiecare parte contractantă din bazinul hidrografic al Mării Baltice fără a aduce atingere suveranității acesteia.

(2) Părțile contractante pun în aplicare procedurile și măsurile stabilite în anexa III. În acest scop, printre altele, ele colaborează, după caz, pentru elaborarea și adoptarea de programe, recomandări, standarde sau reglementări specifice privind emisiile și aporturile în apă și în atmosferă, calitatea mediului și produsele care conțin substanțe și materiale nocive și utilizarea acestora.

(3) Introducerea directă sau indirectă în mediul marin din zona Mării Baltice de substanțe nocive din surse punctuale, cu excepția unor cantități neglijabile, este condiționată de eliberarea în prealabil a unui permis special de către autoritatea națională competentă în conformitate cu principiile din anexa III regula 3 și care poate fi reexaminat periodic. Părțile contractante se asigură că emisiile autorizate în apă și în atmosferă sunt monitorizate și controlate.

(4) În cazul în care aportul dintr-un curs de apă, care curge pe teritoriile a două sau mai multor părți contractante sau care formează frontiera dintre acestea, este susceptibil de a provoca poluarea mediului marin din zona Mării Baltice, părțile contractante în cauză iau în comun și, dacă este posibil, în cooperare cu state terțe interesate sau vizate, măsuri adecvate pentru prevenirea și eliminarea acestei poluări.

Articolul 7

Evaluarea impactului asupra mediului

(1) Ori de câte ori dreptul internațional sau reglementările supranaționale aplicabile părții contractante de origine prevăd efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului al unei activități propuse care ar putea avea un impact negativ considerabil asupra mediului marin din zona Mării Baltice, partea contractantă în cauză informează în acest sens comisia și orice altă parte contractantă suscepibilă de a fi afectată de un incident transfrontalier în zona Mării Baltice.

(2) Partea contractantă de origine inițiază consultări cu orice parte contractantă susceptibilă de a fi afectată de un astfel de incident transfrontalier ori de câte ori dreptul internațional sau reglementările supranaționale aplicabile părții contractante de origine impun organizarea de consultări.

(3) În cazul în care două sau mai multe părți contractante au în comun ape transfrontaliere din bazinul Mării Baltice, părțile contractante în cauză cooperează pentru a se asigura că potențialul impact asupra mediului marin din zona Mării Baltice este investigat în cadrul evaluării impactului asupra mediului menționat în alineatul (1) din prezentul articol. Părțile contractante în cauză iau în comun măsurile adecvate pentru prevenirea și eliminarea poluării, inclusiv a efectelor nefaste cumulate ale acesteia.

Articolul 8

Prevenirea poluării cauzate de nave

(1) Pentru a proteja zona Mării Baltice de poluarea cauzată de nave, părțile contractante iau măsurile prevăzute în anexa IV.

(2) Părțile contractante elaborează și aplică cerințe uniforme privind amenajarea de instalații de recepție a deșeurilor generate de nave luând în considerare, printre altele, nevoile speciale ale navelor de pasageri exploatate în zona Mării Baltice.

Articolul 9

Nave de agrement

Pe lângă punerea în aplicare a acelor dispoziții din prezenta convenție care pot fi aplicate în mod adecvat navelor de agrement, părțile contractante adoptă măsuri speciale destinate reducerii efectelor nocive ale navigației de agrement asupra mediului marin din zona Mării Baltice. Măsurile privesc, printre altele, poluarea atmosferică, poluarea fonică și efectele hidrodinamice, precum și amenajarea unor instalații adecvate de recepție pentru deșeurile provenite de la navele de agrement.

Articolul 10

Interzicerea incinerării

(1) Părțile contractante interzic incinerarea deșeurilor în zona Mării Baltice.

(2) Fiecare parte contractantă se angajează să asigure respectarea dispozițiilor din prezentul articol de către navele:

(a)	înmatriculate pe teritoriul sau aflate sub pavilionul său;

(b)	care transportă, pe teritoriul său sau în marea sa teritorială, materiale care urmează să fie incinerate sau

(c)	despre care se bănuiește că efectuează incinerări în apele sale interioare sau în marea sa teritorială.

(3) În cazul în care părțile contractante au suspiciuni privind efectuarea unor activități de incinerare, ele cooperează în vederea investigării problemei în conformitate cu anexa IV regula 2.

Articolul 11

Prevenirea descărcării de deșeuri

(1) Părțile contractante interzic descărcările de deșeuri în zona Mării Baltice, sub rezerva derogărilor prevăzute de prezentul articol alineatele (2) și (4).

(2) Descărcarea de produse de dragare este condiționată de eliberarea în prealabil a unui permis special de către autoritatea națională competentă în conformitate cu dispozițiile din anexa V.

(3) Fiecare parte contractantă se angajează să asigure respectarea dispozițiilor din prezentul articol de către navele și aeronavele:

(a)	înregistrate pe teritoriul sau aflate sub pavilionul său;

(b)	care transportă, pe teritoriul său sau în marea sa teritorială, materiale care urmează să fie descărcate în mare; sau

(c)	despre care se crede că efectuează acrtivități de descărcare în marea sa teritorială.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care siguranța vieții omenești sau a unei nave sau aeronave aflate pe mare este amenințată cu distrugerea sau pierderea totală a navei sau aeronavei, și în nici unul dintre cazurile care reprezintă un pericol pentru viața omenească, dacă descărcarea pare să reprezinte singura modalitate de îndepărtare a amenințării și dacă este foarte posibil ca în urma descărcării pagubele să fie mai reduse decât cele produse în absența acesteia. Această descărcare trebuie realizată astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea de a aduce atingere vieții omenești sau marine.

(5) Descărcările efectuate în temeiul dispozițiilor din alineatul (4) din prezentul articol se raportează și se tratează în conformitate cu anexa VII a prezentei convenții și se raportează imediat comisiei în conformitate cu dispozițiile din anexa V regula 4.

(6) În cazul descărcărilor despre care se suspectează că încalcă dispozițiile din prezentul articol, părțile contractante cooperează la examinarea problemei în conformitate cu anexa IV regula 2.

Articolul 12

Explorarea și exploatarea platoului continental și a subsolului acestuia

(1) Fiecare parte contractantă adoptă toate măsurile pentru a preveni poluarea mediului marin din zona Mării Baltice rezultată din explorarea sau din exploatarea zonei platoului continental și din subsolul acestuia aflate sub jurisdicția sa sau din orice activități asociate acestora, precum și pentru a se asigura menținerea unui grad de pregătire suficient pentru acțiunile de intervenție de urgență împotriva incidentelor de poluare cauzate de astfel de activități.

(2) Pentru prevenirea și eliminarea poluării provocate de astfel de activități, părțile contractante se angajează să pună în aplicare procedurile și măsurile prevăzute în anexa VI în măsura în care acestea sunt aplicabile.

Articolul 13

Notificarea și consultările în caz de incidente de poluare

(1) Ori de câte ori poluarea accidentală survenită pe teritoriul unei părți contractante este susceptibilă să provoace poluarea mediului marin din zona Mării Baltice în afara teritoriului său și a zonei maritime adiacente asupra căreia aceasta își exercită drepturile suverane și jurisdicția în conformitate cu dreptul internațional, partea contractantă în cauză notifică fără întârziere părțile contractante ale căror interese sunt afectate sau susceptibile de a fi afectate.

(2) Ori de câte ori părțile contractante menționate la alineatul (1) consideră necesar, au loc consultări în vederea prevenirii, reducerii și controlării unei astfel de poluări.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică de asemenea în cazul în care o parte contractantă este afectată de o astfel de poluare provenind de pe teritoriul unei țări terțe.

Articolul 14

Cooperarea în domeniul combaterii poluării marine

Părțile contractante adoptă, individual și în comun, în conformitate cu anexa VII, toate măsurile adecvate pentru menținerea unei abilități si unei capacități de intervenție adecvate în caz de incidente de poluare în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a consecințelor acestor incidente asupra mediului marin din zona Mării Baltice.

Articolul 15

Conservarea naturii și biodiversitatea

Părțile contractante adoptă, individual și în comun, toate măsurile necesare pentru conservarea habitatelor naturale și a diversității biologice din zona Mării Baltice și a ecosistemelor costiere influențate de aceasta, precum și pentru protecția proceselor ecologice. Astfel de măsuri se adoptă de asemenea pentru asigurarea unei utilizări durabile a resurselor naturale din zona Mării Baltice. În acest scop părțile contractante depun eforturi pentru adoptarea ulterioară a unor instrumente conținând recomandări și criterii adecvate.

Articolul 16

Raportarea și schimbul de informații

(1) Părțile contractante raportează comisiei la intervale regulate cu privire la:

(a)	actele cu putere de lege, normele administrative sau alte măsurile relevante adoptate pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, a anexelor la aceasta și a recomandărilor adoptate în temeiul acestora;

(b)	eficiența măsurilor adoptate în vederea aplicării dispozițiilor menționate la litera (a) din prezentul alineat;

(c)	problemele întâlnite la punerea în aplicare a dispozițiilor menționate la litera (a) din prezentul alineat.

(2) La cererea unei părți contractante sau a comisiei, părțile contractante furnizează informații privind permisele de deversare, date privind emisiile sau date privind calitatea mediului, în măsura în care acestea sunt disponibile.

Articolul 17

Informarea publicului

(1) Părțile contractante asigură accesul publicului la informații privind situația Mării Baltice și a apelor din bazinul acesteia, măsurile adoptate sau care urmează să fie adoptate pentru prevenirea și eliminarea poluării și eficiența măsurilor în cauză. În acest sens, părțile contractante se asigură că următoarele informații sunt puse la dispoziția publicului:

(a)	permisele emise și condițiile care trebuie îndeplinite pentru eliberarea lor;

(b)	rezultatele prelevărilor de probe din apă și din efluenți în vederea monitorizării și a evaluării, precum și rezultatele verificărilor destinate să asigure respectarea obiectivelor din domeniul calității apei și a condițiilor de eliberare a permisului;

(c)	obiectivele în domeniul calității apei.

(2) Fiecare parte contractantă se asigură că aceste informații sunt disponibile pentru public în cadrul unui program rezonabil și că acesta poate obține într-un mod și la un preț rezonabil copii ale informațiilor din registrele acesteia.

Articolul 18

Protecția informațiilor

(1) Dispozițiile din prezenta convenție nu aduc atingere drepturilor sau obligațiilor nici unei părți contractante privind protejarea, în temeiul legislației sale naționale sau al reglementărilor supranaționale, a informațiilor privind proprietatea intelectuală, inclusiv a secretului industrial și comercial, a securității naționale și a confidențialității datelor personale.

(2) În cazul în care o parte contractantă decide totuși să furnizeze astfel de informații protejate altei părți contractante, partea care primește astfel de informații protejate respectă confidențialitatea informațiilor primite și condițiile comunicării acestora, și folosește informațiile în cauză numai în scopurile pentru care au fost furnizate.

Articolul 19

Comisia

(1) În sensul prezentei convenții se instituie Comisia pentru protecția mediului marin al Mării Baltice, denumită în continuare „comisia”.

(2) Această comisie este Comisia pentru protecția mediului marin al Mării Baltice, instituită în temeiul Convenției privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice din 1974.

(3) Președinția comisiei este exercitată pe rând de fiecare parte contractantă, în ordinea alfabetică a numelor statelor contractante exprimate în limba engleză. Președintele are un mandat de doi ani și nu poate, pe parcursul acestuia, să exercite funcția de reprezentant al părții contractante care deține președinția.

În cazul în care președintele nu își încheie mandatul, partea contractantă care prezidează comisia numește un succesor care rămâne în funcție până la expirarea mandatului părții contractante respective.

(4) Comisia se reunește cel puțin o dată pe an fiind convocată de președinte. La cererea unei părți contractante, susținută de o altă parte contractantă, președintele convoacă, cât mai curând posibil, o reuniune extraordinară, dar în cel mult 90 de zile de la data prezentării cererii.

(5) Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezenta convenție, deciziile comisiei se adoptă cu unanimitate.

Articolul 20

Rolul comisiei

(1) Rolul comisiei este:

(a)	de a supraveghea continuu punerea în aplicare a prezentei convenții;

(b)	de a face recomandări privind măsurile care trebuie adoptate în sensul prezentei convenții;

(c)	de a reexamina dispozițiile prezentei convenții, inclusiv ale anexelor la aceasta, și de a le recomanda părților contractante amendamentele necesare la prezenta convenție, inclusiv modificările listelor de substanțe și de materiale și adoptarea de noi anexe;

(d)	de a defini criteriile de control al poluării, obiectivele din domeniul reducerii poluării și obiectivele privind măsurile care trebuie adoptate, în special cele prevăzute în anexa III;

(e)

de a promova în strânsă cooperare cu organismele publice competente și luând în considerare litera (f) din prezentul articol, măsuri suplimentare de protecție a mediului marin din zona Mări Baltice și, în acest sens:

(i)	de a primi, prelucra, rezuma și difuza informațiile științifice, tehnologice și statistice relevante din sursele disponibile;

(ii)	de a promova cercetarea științifică și tehnologică;

(f)	de a solicita, după caz, serviciile organizațiilor regionale și internaționale competente în vederea colaborării în domeniul cercetării științifice și tehnologice și al desfășurării altor activități relevante legate de obiectivele prezentei convenții.

(2) Comisia poate exercita orice alte funcții pe care le consideră conforme cu obiectivele prezentei convenții.

Articolul 21

Dispoziții administrative privind comisia

(1) Limba de lucru a comisiei este limba engleză.

(2) Comisia își stabilește regulamentul de procedură.

(3) Sediul comisiei, denumit în continuare „secretariat”, se află la Helsinki.

(4) Comisia numește un secretar executiv, adoptă dispoziții pentru numirea personalului necesar și stabilește atribuțiile secretarului executiv, precum și condițiile în care acesta le îndeplinește.

(5) Secretarul executiv este șeful personalului administrativ al comisiei și îndeplinește funcțiile necesare pentru gestionarea prezentei convenții, pentru lucrările comisiei și pentru celelalte sarcini care îi sunt încredințate de către comisie și în temeiul regulamentului de procedură.

Articolul 22

Dispoziții financiare privind comisia

(1) Comisia își adoptă regulamentul financiar.

(2) Comisia adoptă un buget anual sau bianual cu cheltuielile propuse și examinează un buget estimativ pentru exercițiul fiscal următor.

(3) Cu excepția cazurilor în care comisia decide altfel în unanimitate, părțile contractante, altele decât Comunitatea Economică Europeană, contribuie în mod egal la valoarea totală a bugetului, inclusiv la orice buget suplimentar adoptat de comisie.

(4) Comunitatea Economică Europeană contribuie cu cel mult 2,5 % din valoarea costurilor administrative din buget.

(5) Fiecare parte contractantă plătește cheltuielile legate de participarea reprezentanților, a experților și a consilierilor săi în cadrul comisiei.

Articolul 23

Dreptul de vot

(1) Cu excepția dispozițiilor contrare din alineatul (2) din prezentul articol, fiecare parte contractantă dispune de un vot în cadrul comisiei.

(2) Comunitatea Economică Europeană și orice altă organizație de integrare economică regională își exercită dreptul de vot, în probleme care sunt de competența lor, dispunând de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți contractante la prezenta convenție. Astfel de organizații nu își exercită dreptul de vot dacă statele lor membre și-l exercită pe al lor, și invers.

Articolul 24

Cooperarea științifică și tehnologică

(1) Părțile contractante se angajează direct sau, după caz, prin intermediul organizațiilor regionale sau internaționale competente să coopereze în domeniile cercetării științifice, tehnologice și de alte tipuri, și să facă schimb de date și de alte informații științifice în sensul prezentei convenții. Pentru a facilita activitățile de cercetare și de monitorizare din zona Mării Baltice, părțile contractante se angajează să își armonizeze politicile privind procedurile de autorizare a desfășurării unor astfel de activități.

(2) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2) din prezenta convenție, părțile contractante se angajează direct sau, după caz, prin intermediul organizațiilor regionale sau internaționale competente să promoveze realizarea de studii, să întreprindă, să susțină sau să contribuie la programe destinate creării de metode de evaluare a naturii și a extinderii poluării, a rutelor, expunerilor, riscurilor și a măsurilor de remediere pentru zona Mării Baltice. În special, părțile contractante se angajează să elaboreze metode alternative de tratare, de evacuare și de eliminare a acestor materii și substanțe care ar putea provoca poluarea mediului marin din zona Mării Baltice.

(3) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2) din prezenta convenție, părțile contractante se angajează direct sau, după caz, prin intermediul organizațiilor regionale sau internaționale competente, și pe baza informațiilor și a datelor colectate în temeiul alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, să coopereze pentru elaborarea unor metode de observare comparabile între ele, efectuarea de studii de referință și instituirea unor programe de monitorizare complementare sau comune.

(4) Organizarea și sfera lucrărilor legate de îndeplinirea sarcinilor stabilite în alineatele anterioare sunt definite inițial de comisie.

Articolul 25

Responsabilitatea pentru daune

Părțile contractante se angajează să elaboreze și să adopte în comun reguli privind răspunderea pentru daune rezultate din acte sau omisiuni care încalcă prezenta convenție inclusiv limitele răspunderii, criteriile și procedurile de determinare a răspunderii și măsurile de remediere disponibile.

Articolul 26

Soluționarea litigiilor

(1) În cazul unui litigiu între părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, acestea caută o soluție pe calea negocierii. În cazuș în care părțile în cauză nu pot ajunge la un acord, acestea pot solicita împreună bunele oficii sau medierea unei terțe părți contractante, a unei organizații internaționale competente sau a unei persoane competente.

(2) În cazuș în care părțile contractante în cauză nu reușesc să soluționeze litigiul prin negociere sau dacă nu au reușit să convină cu privire la măsurile menționate anterior, litigiul în cauză este prezentat, de comun acord, unui tribunal arbitral ad hoc, unui tribunal arbitral permanent sau Curții Internaționale de Justiție.

Articolul 27

Protecția anumitor libertăți

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca aducând atingere libertății de navigație, de a pescui, de a efectua activități de cercetare științifică marină și altor utilizări legitime ale mării libere, sau dreptului de trecere inofensivă prin marea teritorială.

Articolul 28

Statutul anexelor

Anexele la prezenta convenție fac parte integrantă din aceasta.

Articolul 29

Relațiile cu alte convenții

Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor părților contractante care decurg din tratate încheiate anterior, precum și din tratate care ar putea fi încheiate în viitor pentru consolidarea și dezvoltarea principiilor generale ale dreptului mării pe care se bazează prezenta convenție și în special a dispozițiilor privind prevenirea poluării mediului marin.

Articolul 30

Conferința pentru revizuirea sau modificarea convenției

Cu acordul părților contractante sau la cererea comisiei, poate fi convocată o conferință în vederea revizuirii generale sau a modificării prezentei convenții.

Articolul 31

Modificări ale articolelor convenției

(1) Orice parte contractantă poate propune modificări ale articolelor prezentei convenții. Orice astfel de modificare propusă este prezentată depozitarului și comunicată de acesta tuturor părților contractante, care informează depozitarul privind acceptarea sau respingerea modificării cât mai repede posibil după primirea comunicării.

Propunerea de modificare este examinată de către comisie la cererea unei părți contractante. În acest caz se aplică articolul 19 alineatul (4). Dacă o modificare este adoptată de comisie, se aplică procedura din prezentul articol alineatul (2).

(2) Comisia poate recomanda modificări ale articolelor prezentei convenții. Orice astfel de modificare recomandată este prezentată depozitarului și comunicată de acesta tuturor părților contractante, care informează depozitarul privind acceptarea sau respingerea modificării cât mai repede posibil după primirea comunicării.

(3) Modificarea intră în vigoare după 90 de zile de la data la care depozitarul a primit notificările de acceptare a modificării în cauză de la toate părțile contractante.

Articolul 32

Modificări ale anexelor și adoptarea anexelor

(1) Orice modificare a anexelor propusă de o parte contractantă este comunicată celorlalte părți contractante de către depozitar și examinată de către comisie. În cazul în care este adoptată de comisie, modificarea este comunicată părților contractante, însoțită de un aviz favorabil.

(2) Orice modificare a anexelor recomandată de comisie este comunicată celorlalte părți contractante de către depozitar, însoțită de un aviz favorabil.

(3) O astfel de modificare este considerată acceptată la sfârșitul perioadei stabilite de comisie, cu excepția cazurilor în care oricare dintre părțile contractante prezintă depozitarului în perioada respectivă o obiecție în scris privind modificarea. Modificarea acceptată intră în vigoare la o dată stabilită de comisie.

Perioada stabilită de comisie se prelungește cu o perioadă suplimentară de șase luni, iar data intrării în vigoare a modificării se amână în consecință dacă, în cazuri excepționale, una dintre părțile contractante informează depozitarul înainte de expirarea perioadei stabilite de comisie că, deși intenționează să accepte modificarea, cerințele constituționale privind acceptarea în cauză nu au fost încă îndeplinite.

(4) O anexă la prezenta convenție se poate adopta în conformitate cu dispozițiile din prezentul articol.

Articolul 33

Rezerve

(1) Dispozițiile prezentei convenții nu pot face obiectul unor rezerve.

(2) Dispozițiile din prezentul articol ale alineatului (1) nu afectează dreptul unei părți contractante de a suspenda, pentru o perioadă care nu depășește un an, aplicarea unei anexe din prezenta convenție sau a unei părți din aceasta sau a unei modificări a prezentei convenții, după intrarea în vigoare a anexei sau a modificării în cauză. Orice parte contractantă la Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice din 1974 care, după intrarea în vigoare a prezentei convenții, suspendă punerea în aplicare a unei anexe sau a unei părți din aceasta, aplică pe parcursul perioadei de suspendare anexa sau partea din anexă corespondentă din convenția din 1974.

(3) Dacă după intrarea în vigoare a prezentei convenții o parte contractantă invocă dispozițiile din prezentul articol alineatul (2), aceasta informează celelalte părți contractante în momentul adoptării de către comisie a unei modificări a unei anexe sau a unei noi anexe, cu privire la dispozițiile a căror aplicare este suspendată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 34

Semnarea

Prezenta convenție este deschisă spre semnare la Helsinki de la 9 aprilie la 9 octombrie 1992 de către Comunitatea Economică Europeană și de către statele participante la Conferința diplomatică privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice, desfășurată la Helsinki la 9 aprilie 1992.

Articolul 35

Ratificarea, aprobarea și aderarea

(1) Prezenta convenție se supune ratificării sau aprobării.

(2) După intrarea în vigoare, prezenta convenție ramâne deschisă spre aderare oricărui alt stat și oricărei organizații de integrare economică regională interesate de îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții, cu condiția ca statul sau organizația în cauză să fie invitate de toate părțile contractante. În cazul unei organizații de integrare economică regională cu competențe limitate, termenii și condițiile de participare a acesteia pot fi convenite de către comisie și organizația în cauză.

(3) Instrumentele de ratificare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.

(4) Comunitatea Economică Europeană și orice altă organizație de integrare economică regională care devine parte contractantă la prezenta convenție își exercită drepturile și își asumă responsabilitățile pe care prezenta convenție le conferă statelor ei membre, pentru chestiunile care intră în competența lor și în nume propriu. În acest caz, statele membre ale acestor organizații nu își pot exercita individual aceste drepturi.

Articolul 36

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenție intră în vigoare la două luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aprobare de către toate statele semnatare riverane Mării Baltice și de către Comunitatea Economică Europeană.

(2) Pentru fiecare stat care ratifică sau aprobă prezenta convenție înainte sau după depunerea ultimului instrument de ratificare sau de aprobare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, prezenta convenție intră în vigoare la două luni de la data depunerii de către statul respectiv a instrumentului său de ratificare sau de aprobare sau la data intrării în vigoare a prezentei convenții, respectiv la aceea dintre ele care survine mai târziu.

(3) Pentru fiecare stat sau organizație de integrare economică regională care aderă, prezenta convenție intră în vigoare la două luni de la data depunerii de către statul sau organizație de integrare economică în cauză a instrumentului său de aderare.

(4) La intrarea în vigoare a prezentei convenții, Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice, semnată la Helsinki la 22 martie 1974 cu modificările ulterioare încetează să se aplice.

(5) Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, modificările anexelor convenției menționate anterior adoptate de părțile contractante la aceasta între semnarea prezentei convenții și intrarea ei în vigoare continuă să se aplice până la modificarea corespunzătoare a anexelor corespondente prezentei convenții.

(6) Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, recomandările și deciziile adoptate în temeiul convenției menționate anterior continuă să se aplice în măsura în care sunt compatibile cu sau nu sunt explicit anulate de prezenta convenție sau de orice decizie adoptată în temeiul acesteia.

Articolul 37

Denunțarea

(1) În orice moment după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, orice parte contractantă poate denunța prezenta convenție prin notificarea în scris a depozitarului. Denunțarea intră în vigoare pentru partea contractantă în cauză la data de 30 iunie a anului următor anului în care depozitarul a primit notificarea privind retragerea.

(2) În cazul notificării denunțării de către o parte contractantă, depozitarul convoacă o reuniune a părților contractante în vederea examinării efectului denunțării.

Articolul 38

Depozitarul

Guvernul Finlandei, în calitate de depozitar:

(a)

notifică tuturor părților contractante și secretarului executiv următoarele:

(i)	semnările;

(ii)	depunerea oricărui instrument de ratificare, aprobare sau aderare;

(iii)

orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții;

(iv)	orice modificare propusă sau recomandată oricărui articol sau anexe sau adoptare a unei noi anexe, precum și cu privire la data la care modificarea sau noua anexă în cauză intră în vigoare;

(v)	orice notificare, și data primirii acesteia, în temeiul articolelor 31 și 32;

(vi)	orice notificare de denunțare și data intrării în vigoare a unei astfel de denunțări;

(vii)

orice alt act sau notificare privind prezenta convenție;

(b)	transmite copii certificate ale prezentei convenții statelor și organizațiilor de integrare economică regională care aderă la aceasta.

Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Helsinki, în a noua zi a lunii aprilie a anului o mie nouă sute nouăzeci și doi într-un singur exemplar autentic în limba engleză, care se depune la Guvernul Finlandei. Guvernul Finlandei trimite copii certificate tuturor semnatarilor.

Pentru Republica Federală Cehă și Slovacă

Pentru Regatul Danemarcei

Pentru Republica Estonia

Pentru Republica Finlanda

Pentru Republica Federală Germania

Pentru Republica Letonia

Pentru Republica Lituania

Pentru Regatul Norvegiei

Pentru Republica Polonă

Pentru Federația Rusă

Pentru Regatul Suediei

Pentru Ucraina

Pentru Comunitatea Economică Europeană

ANEXA I

SUBSTANȚE NOCIVE

PARTEA 1: PRINCIPII GENERALE

1.0. Introducere

Pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute în părțile relevante din prezenta convenție, părțile contractante urmează procedura descrisă în continuare pentru identificarea și evaluarea substanțelor nocive, așa cum sunt definite în articolul 2 alineatul (7).

1.1. Criterii de clasificare a substanțelor

Identificarea și evaluarea substanțelor se bazează pe proprietățile intrinsece ale acestora, și anume:

—	persistența;

—	toxicitatea și alte proprietăți nocive;

—	tendința de bioacumulare,

precum și pe caracteristicile susceptibile de a provoca poluare, cum sunt:

—	raportul dintre concentrațiile analizate și concentrațiile la care nu există nici un efect vizibil;

—	riscurile de eutrofizare de origine antropică;

—	riscul de poluare transfrontalieră sau pe distanțe lungi;

—	riscurile de modificări nedorite ale ecosistemului marin și caracterul ireversibil sau durabil al efectelor;

—	radioactivitatea;

—	interferențele notabile cu capturarea de pești și de crustacee sau cu alte utilizări legitime ale mării;

—	modelul de repartizare (de exemplu cantitățile în cauză, tipurile de utilizare și potențialul de a ajunge în mediul marin);

—	proprietățile cancerigene, teratogene sau mutagene dovedite în mediul marin sau prin intermediul acestuia.

Aceste caracteristici nu au în mod necesar o importanță egală pentru identificarea și evaluarea unei anumite substanțe sau a unui grup de substanțe.

1.2. Grupuri prioritare de substanțe nocive

În cadrul măsurilor preventive pe care le adoptă, părțile contractante acordă prioritate următoarelor grupuri de substanțe care sunt recunoscute în general ca substanțe nocive:

(a)	metale grele și compușii acestora;

(b)	compuși organohalogenați;

(c)	compuși organici ai fosforului și ai staniului;

(d)	pesticide, precum fungicidele, erbicidele, insecticidele, slimicidele și substanțele chimice folosite pentru conservarea lemnului, cherestelei, pastei de celuloză, celulozei, hârtiei, pieilor și a textilelor;

(e)	uleiuri și hidrocarburi pe bază de petrol;

(f)	alți compuși organici, în special dăunători pentru mediul marin;

(g)	compuși ai azotului și ai fosforului;

(h)	substanțe radioactive, inclusiv deșeuri;

(i)	materiale persistente care plutesc, rămân în suspensie sau se scufundă;

(j)	substanțe care provoacă efecte grave asupra gustului și/sau mirosului produselor din mare destinate consumului uman sau cu efecte asupra gustului, mirosului, culorii, transparenței sau a altor caracteristici ale apei.

PARTEA 2: SUBSTANȚE INTERZISE

Pentru a proteja zona Mării Baltice împotriva substanțelor periculoase, părțile contractante interzic, total sau parțial, utilizarea următoarelor substanțe sau grupe de substanțe în zona Mării Baltice și în bazinul acesteia.

2.1. Substanțe interzise pentru toate utilizările finale, cu excepția celor farmaceutice

DDT [1,1,1-tricloro-2,2-bis-(clorfenil)-etan] și derivații acestuia, DDE și DDD.

2.2. Substanțe interzise pentru toate utilizările, cu excepția utilizărilor în echipamente cu circuit închis existente până la sfârșitul duratei de viață a acestora, sau în scopuri de cercetare, dezvoltare și analiză

(a)	PCB (bifenili policlorurați);

(b)	PCT (terfenili policlorurați).

2.3. Substanțe interzise pentru anumite aplicații

Compuși organostanici pentru vopsele antivegetative pentru ambarcațiunile de agrement cu o lungime sub 25 de metri și pentru cuștile din plasă de pescuit.

PARTEA 3: PESTICIDE

Pentru a proteja zona Mării Baltice împotriva substanțelor periculoase, părțile contractante încearcă să reducă la minimum și, ori de câte ori este posibil, să interzică utilizarea următoarelor substanțe ca pesticide în zona Mării Baltice și în bazinul acesteia:

Număr CAS
Nitril acrilic	107131
Aldrin	309002
Aramit	140578
Compuși ai cadmiului	–
Clordan	57749
Clordecon	143500
Clordimeform	6164983
Cloroform	67663
1,2-dibrometan	106934
Dieldrin	60571
Endrin	72208
Acid fluoroacetic și derivați	7664393, 144490
Heptaclor	76448
Izobenzan	297789
Izodrin	465736
Kelevan	4234791
Compuși ai plumbului	–
Compuși ai mercurului	–
Morfamquat	4636833
Nitrofen	1836755
Pentaclorofenol	87865
Trifenili policlorurați	8001501
Quintozen	82688
Compuși ai seleniului	–
2,4,5-T	93765
Toxafen	8001352

ANEXA II

CRITERII PRIVIND UTILIZAREA CELOR MAI BUNE PRACTICI ECOLOGICE ȘI A CELEI MAI BUNE TEHNOLOGII DISPONIBILE

REGULA 1: DISPOZIȚII GENERALE

1.	În conformitate cu părțile relevante din prezenta convenție, părțile contractante aplică criteriile privind utilizarea celor mai bune practici ecologice și a celei mai bune tehnologii disponibile descrise în continuare.

Pentru a preveni și a elimina poluarea, părțile contractante folosesc cele mai bune practici ecologice pentru toate sursele și cea mai bună tehnologie disponibilă pentru sursele punctuale, reducând la minimum sau eliminând aporturile în aer și în atmosferă din toate sursele prin intermediul unor strategii de control.

REGULA 2: CELE MAI BUNE PRACTICI ECOLOGICE

Termenul „cele mai bune practici ecologice” este folosit pentru a desemna aplicarea celor mai adecvate combinații de măsuri. La selectarea măsurilor care trebuie adoptate în fiecare caz trebuie examinate cel puțin măsurile prezentate în continuare:

—	informarea și educarea publicului și a utilizatorilor în privința consecințelor asupra mediului pe care le au alegerea anumitor activități sau produse, utilizarea și eliminarea finală a acestora;

—	elaborarea și aplicarea unor coduri de bune practici ecologice care să acopere toate tipurile de activități care intervin pe parcursul vieții produsului;

—	etichete obligatorii care informează publicul și utilizatorii asupra riscurilor pentru mediu legate de un produs, de utilizarea și de eliminarea finală a acestuia;

—	dacă sunt disponibile sisteme de colectare și eliminare;

—	economisirea de resurse, inclusiv de energie;

—	reciclarea, recuperarea și refolosirea;

—	evitarea utilizării unor substanțe și produse periculoase și a generării de deșeuri periculoase;

—	aplicarea unor instrumente economice activităților, produselor sau grupurilor de produse și emisiilor;

—	un sistem de autorizare, care să implice o serie de restricții sau o interdicție.

La stabilirea combinației de măsuri care constituie cele mai bune practici ecologice, în general sau în cazuri individuale, se acordă o atenție specială:

—	principiului precauțiunii;

—	riscului ecologic asociat produsului, fabricării, utilizării și eliminării finale a acestuia;

—	evitării sau înlocuirii cu substanțe sau activități mai puțin poluante;

—	scării la care este utilizat produsul;

—	potențialelor avantaje și dezavantaje ale materialelor sau ale activităților folosite ca înlocuitori;

—	progreselor și evoluției cunoștințelor și a înțelegerii științifice;

—	termenelor de aplicare;

—	implicațiilor sociale și economice.

REGULA 3: CEA MAI BUNĂ TEHNOLOGIE DISPONIBILĂ

1.	Termenul „cea mai bună tehnologie disponibilă” este folosit pentru a desemna cel mai avansat stadiu de dezvoltare (de vârf) a proceselor, echipamentelor sau metodelor de exploatare care arată că o anumită măsură este adecvată în practică pentru limitarea deversărilor.

Pentru a stabili dacă un set de procese, instalații sau metode de exploatare reprezintă cea mai bună tehnologie disponibilă în general sau în cazuri individuale, se acordă o atenție specială:

—	proceselor, instalațiilor sau metodelor de exploatare comparabile care au fost experimentate recent cu succes;

—	progresului tehnologic și evoluției cunoștințelor și a înțelegerii științifice;

—	fezabilității economice a unei astfel de tehnologii;

—	termenelor de aplicare;

—	naturii și volumul emisiilor în cauză;

—	tehnologiilor cu producție redusă de deșeuri sau neproducătoare de deșeuri;

—	principiului precauției.

REGULA 4: EVOLUȚII ULTERIOARE

Rezultă că „cele mai bune practici ecologice” și „cea mai bună tehnologie disponibilă” se modifică în timp, având în vedere progresele tehnologice, factorii economici și sociali, precum și evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice.

ANEXA III

CRITERII ȘI MĂSURI PRIVIND PREVENIREA POLUĂRII DE ORIGINE TERESTRĂ

REGULA 1: DISPOZIȚII GENERALE

În conformitate cu părțile relevante din prezenta convenție, părțile contractante aplică criteriile și măsurile din prezenta anexă în întregul bazin hidrografic și iau în considerare cele mai bune practici ecologice și cea mai bună tehnologie disponibilă prevăzute în anexa II.

REGULA 2: CERINȚE SPECIFICE

1.	Apele uzate urbane sunt supuse cel puțin unui tratament biologic sau unui proces cu eficiență echivalentă în ceea ce privește reducerea parametrilor relevanți. Substanțele nutritive trebuie reduse considerabil.

2.	Gospodărirea apelor în instalațiile industriale trebuie să vizeze crearea de sisteme de apă cu circuit închis sau cu o rată de circulare ridicată pentru evitarea generării de ape uzate ori de câte ori este posibil.

3.	Apele uzate industriale trebuie tratate separat înainte de a fi amestecate cu apele de diluție.

Apele uzate care conțin substanțe periculoase sau alte substanțe semnificative nu trebuie tratate împreună cu alte ape uzate decât dacă se obține o reducere a încărcăturii poluante comparabilă cu cea obținută în cazul purificării separate a fiecărui flux de apă uzată. Ameliorarea calității apei uzate nu trebuie să ducă la o creștere considerabilă a cantității de nămol nociv.

5.	Valorile limită pentru emisiile în apă și în atmosferă care conțin substanțe periculoase trebuie precizate prin intermediul unor permise speciale.

Instalațiile industriale și alte surse punctuale conectate la instalații de tratare a apelor urbane uzate trebuie să folosească cea mai bună tehnologie disponibilă pentru a evita substanțele periculoase care nu pot fi neutralizate în instalațiile de tratare a apelor urbane uzate sau care pot perturba procesele din aceste instalații. În plus, trebuie adoptate măsuri în conformitate cu cele mai bune practici ecologice.

7.	Poluarea de la ferme piscicole trebuie prevenită și eliminată prin promovarea și aplicarea celor mai bune practici ecologice și a celei mai bune tehnologii disponibile.

8.	Poluarea din surse difuze, inclusiv din agricultură, trebuie eliminată prin promovarea și aplicarea celor mai bune practici ecologice.

9.	Pesticidele folosite trebuie să îndeplinească criteriile stabilite de comisie.

REGULA 3: PRINCIPII PENTRU EMITEREA PERMISELOR PENTRU INSTALAȚII INDUSTRIALE

Părțile contractante se angajează să aplice următoarele principii și proceduri la eliberarea permiselor prevăzute în articolul 6 alineatul (3) din prezenta convenție:

Operatorul instalației industriale prezintă date și informații autorității naționale competente pe baza unui formular de cerere. Este recomandabil ca operatorul să negocieze cu autoritatea națională competentă datele necesare pentru cerere înainte de a prezenta cererea autorității (acord privind domeniul acoperit de informațiile și examinările impuse).

Cererea trebuie să includă cel puțin următoarele date și informații:

Informații generale

—	denumirea, filiala, localizarea și numărul de angajați.

Situația din prezent și/sau activitățile planificate

—	locul deversării și/sau al emisiilor;

—	tipul producției, cantitatea produsă și/sau prelucrată;

—	procesele de producție;

—	tipul și cantitatea de materii prime, agenți și/sau produse intermediare;

—	cantitatea și calitatea apelor uzate netratate și a gazelor brute din toate sursele relevante (de exemplu ape de proces, ape de răcire);

—	tratarea apelor uzate și a gazelor brute luând în considerare tipul, procedeul folosit și eficiența tratamentului preliminar și/sau final;

—	apele uzate și gazele brute tratate luând în considerare cantitatea și calitatea la ieșirea din instalația de tratament preliminar și/sau final;

—	cantitatea și calitatea deșeurilor solide și lichide generate pe parcursul procesului și tratamentul aplicat apelor uzate și gazelor brute;

—	tratarea deșeurilor solide și lichide;

—	informațiile privind măsurile de prevenire a erorilor din cadrul procesului și a curgerilor accidentale;

—	situația din prezent și impactul potențial asupra mediului.

Alternative și impactul acestora din punct de vedere ecologic, economic și de securitate, dacă este necesar

—	alte posibile procese de producție;

—	alte materii prime, agenți și/sau produse intermediare posibile;

—	alte tehnologii de tratare posibile.

2.	Autoritatea națională competentă evaluează starea actuală și potențialul impact asupra mediului al activităților planificate.

Autoritatea națională competentă emite permisul după efectuarea unei evaluări aprofundate, luând în considerare în special aspectele menționate anterior. Permisul trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

—	caracterizarea tuturor componentelor (de exemplu capacitatea de producție) care influențează cantitatea și calitatea deversărilor și/sau a emisiilor;

—	valorile limită pentru cantitatea și calitatea (încărcare și/sau concentrație) deversărilor și a emisiilor directe și indirecte;

—

instrucțiuni privind:

—	construcția și securitatea;

—	procesele de producție și/sau agenții;

—	exploatarea și întreținerea instalațiilor de tratare;

—	recuperarea materialelor și a substanțelor și eliminarea deșeurilor;

—	natura și amploarea controlului care trebuie efectuat de operator (autocontrol);

—	măsurile care trebuie luate în cazul erorilor din cadrul procesului și al curgerilor accidentale;

—	metodele de analiză care trebuie utilizate;

—	calendarul de modernizare, reconfigurare și inspecțiile efectuate de operator;

—	calendarul prevăzut pentru rapoartele care trebuie redactate de operator privind monitorizarea și/sau autocontrolul, reconfigurarea și măsurile de inspecție.

Autoritatea națională competentă sau o instituție independentă autorizată de autoritatea națională competentă:

—	examinează cantitatea și calitatea deversărilor și/sau a emisiilor prin eșantionare și analize;

—	controlează îndeplinirea cerințelor prevăzute în permis;

—	asigură monitorizarea diverselor tipuri de impact al descărcărilor de ape uzate și al emisiilor în atmosferă;

—	reexaminează permisul, după caz.

ANEXA IV

PREVENIREA POLUĂRII CAUZATE DE NAVE

REGULA 1: COOPERAREA

În problemele legate de protecția mediului marin din zona Mării Baltice împotriva poluării cauzate de nave, părțile contractante cooperează:

(a)

în cadrul Organizației Maritime Internaționale, în special pentru promovarea elaborării de reguli internaționale bazate, în special, pe principiile și obligațiile fundamentale din prezenta convenție, care include și promovarea utilizării celei mai bune tehnologii disponibile și a celor mai bune practici ecologice, așa cum sunt definite în anexa II;

(b)	pentru punerea în aplicare eficientă și armonizată a regulilor adoptate de Organizația Maritimă Internațională.

REGULA 2: ASISTENȚA ÎN CADRUL INVESTIGAȚIILOR

Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (3) din prezenta convenție, părțile contractante își oferă reciproc asistență, după caz, la investigarea încălcărilor legislației existente în domeniul măsurilor împotriva poluării, care s-au produs sau se suspectează că s-au produs în zona Mării Baltice. Această asistență poate include, dar nu în mod limitativ, inspectarea de către autoritățile competente a registrelor privind petrolul, a registrelor privind încărcătura, a jurnalelor de bord și a jurnalelor de motor și prelevarea de probe de petrol în vederea identificării analitice.

REGULA 3: DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

„administrație” înseamnă guvernul părții contractante sub a cărei autoritate funcționează nava. În cazul navelor care au dreptul de a arbora pavilionul oricărui stat, administrația este guvernul statului respectiv. În cazul platformelor fixe sau plutitoare implicate în exploatarea și explorarea platoului continental și a subsolului acesteia adiacent coastei asupra căreia statul costier își exercită drepturile suverane în sensul explorării și al exploatării resurselor naturale ale acestora, administrația este guvernul statului costier în cauză;

(a)	„deversare”, în cazul în care se referă la substanțe nocive sau la efluenți care conțin astfel de substanțe, înseamnă orice evacuare provocată de o navă și include orice scăpare, eliminare, curgere, scurgere, pompare, emitere sau golire:

(b)

„deversarea” nu include:

(i)	descărcarea în sensul Convenției pentru prevenirea poluării marine prin descărcarea de deșeuri și alte materiale încheiată la Londra la 29 decembrie 1972 sau

(ii)	evacuarea de substanțe nocive provenind direct din explorarea, exploatarea și din prelucrarea asociată, în larg, a resurselor minerale din platoul continental sau

(iii)

evacuarea de substanțe nocive în scopuri de cercetare științifică legitimă în domeniul reducerii sau al combaterii poluării;

3.	termenul „de la cel mai apropiat uscat” înseamnă de la liniile de bază de la care se delimitează marea teritorială a teritoriului în cauză în conformitate cu dreptul internațional;

4.	termenul „jurisdicție” se interpretează în conformitate cu dreptul internațional în vigoare în momentul aplicării sau al interpretării prezentei anexe;

5.	termenul „Marpol 73/78” înseamnă Convenția internațională privind prevenirea poluării cauzate de nave, 1973, așa cum a fost modificată prin protocolul din 1978.

REGULA 4: APLICAREA ANEXELOR LA MARPOL 73/78

SUB REZERVA REGULII 5, PĂRȚILE CONTRACTANTE APLICĂ DISPOZIȚIILE ANEXELOR LA MARPOL 73/78.

REGULA 5: APELE UZATE

Părțile contractante aplică dispozițiile de la punctele A-D și F-G din prezenta regulă deversărilor de ape uzate de pe navele exploatate în zona Mării Baltice.

A. Definiții

În sensul prezentei reguli:

„ape uzate” înseamnă:

(a)	ape de scurgere și alte deșeuri provenite de la orice formă de toalete, pisoare și guri de drenaj WC;

(b)	ape de scurgere din incintele cu destinație medicală (dispensare, infirmerii, etc.) provenind de la lavabouri, căzi și guri de drenaj din astfel de incinte;

(c)	ape de scurgere din incinte în care se află animale vii sau

(d)	alte tipuri de ape uzate amestecate cu ape de scurgere menționate anterior;

2.	„cisternă de stocare” înseamnă o cisternă folosită pentru colectarea și stocarea apelor uzate.

B. Aplicare

Dispozițiile prezentei reguli se aplică:

(a)	navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 200 de tone;

(b)	navelor cu un tonaj brut sub 200 de tone, autorizate să transporte mai mult de 10 persoane;

(c)	nave cu tonaj brut nedeterminat, autorizate să transporte mai mult de 10 persoane.

C. Deversarea apelor uzate

Sub rezerva dispozițiilor de la punctul D din prezenta regulă, deversarea de ape uzate în mare este interzisă, cu excepția cazurilor în care:

(a)

nava deversează ape uzate pulverizate și dezinfectate folosind un sistem aprobat de administrație la o distanță de cel puțin patru mile nautice de la cel mai apropiat uscat, sau ape uzate care nu sunt pulverizate sau dezinfectate la o distanță de cel puțin 12 mile nautice de la cel mai apropiat uscat, cu condiția ca, în orice caz, apele uzate depozitate în cisternele de stocare să nu fie deversate deodată, ci cu un debit moderat, în timp ce nava se deplasează cu o viteză de cel puțin patru noduri sau

(b)

nava este dotată cu o instalație de tratare a apelor uzate aprobată de administrație și

(i)	rezultatele testelor efectuate asupra instalației sunt consemnate într-un document aflat la bord;

(ii)	în plus, efluenții nu generează substanțe solide vizibile care să plutească sau care să afecteze culoarea apelor înconjurătoare.

2.	În cazul în care apele uzate sunt amestecate cu deșeuri sau cu ape uzate supuse unor cerințe diferite privind deversarea, se aplică cerințele cele mai stricte.

D. Derogări

Punctul C din prezenta regulă nu se aplică:

(a)	deversărilor de ape uzate de pe o navă dacă acestea sunt necesare pentru asigurarea securității navei și a celor de la bordul acesteia sau în scopul salvării de vieți omenești pe mare sau

(b)	deversărilor de ape uzate provocate de avarierea unei nave sau a echipamentului acesteia, dacă au fost luate toate măsurile de precauție înainte și după survenirea avarierii în scopul prevenirii sau al reducerii la minimum a deversării.

E. Instalații de recepție

1.	Fiecare parte contractantă se angajează să asigure în porturile și terminalele sale din zona Mării Baltice instalații de recepție a apelor uzate fără a provoca întârzieri nenecesare ale navelor și care să satisfacă nevoile navelor pe care le deservesc.

Pentru a permite conectarea conductelor instalațiilor de recepție la conducta de deversare a navei, ambele conducte trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de conectare standard pentru descărcare în conformitate cu următorul tabel:

Dimensiunile standard ale flanșelor dispozitivelor de conectare standard pentru descărcare

Descriere	Dimensiuni
Diametru exterior	210 mm
Diametru interior	În conformitate cu diametrul exterior al conductei
Diametrul circular al bulonului	170 mm
Fante în flanșă	Patru găuri, cu diametrul de 18 mm, plasate echidistant pe cercul bulonului cu diametrul menționat anterior, de la care pornesc fante spre marginile flanșei. Lățimea fantei este de 18 mm.
Grosimea flanșei	16 mm
Buloane și piulițe: cantitate și diametru	Patru, fiecare având un diametru de 16 cm și o lungime adecvată

Flanșa este proiectată pentru conducte cu un diametru interior de cel mult 100 mm și este confecționată din oțel sau din alt material echivalent cu o față plană. Această flanșă, împreună cu o garnitură adecvată, sunt adecvate pentru o presiune de lucru de 6 kg/cm2.

Pentru navele cu o înălțime de calcul de cinci metri sau mai mică, diametrul interior al dispozitivului de conectare pentru descărcare poate fi de 38 mm.

F. Examinări

Navele care se deplasează pe trasee internaționale în zona Mării Baltice fac obiectul următoarelor examinări:

(a)

examinare inițială înainte de darea în folosință a navei sau înainte de emiterea pentru prima dată a certificatului necesar în conformitate cu punctul G din prezenta regulă, care include o examinare a navei de natură să asigure că:

(i)	în cazul în care nava este prevăzută cu o instalație de tratare a apelor uzate, instalația îndeplinește cerințele de funcționare bazate pe standardele și metodele de testare recomandate de comisie și că este aprobată de administrație;

(ii)	în cazul în care nava este prevăzută cu un sistem de pulverizare și dezinfectare a apelor uzate, acest sistem îndeplinește cerințele de funcționare bazate pe standardele și metodele de testare recomandate de comisie și că este aprobat de administrație;

(iii)

în cazul în care nava este prevăzută cu o cisternă de stocare, capacitatea acesteia trebuie să fie considerată satisfăcătoare de către administrație pentru asigurarea recepției tuturor apelor uzate, având în vedere funcționarea navei, numărul de persoane de la bord și alți factori relevanți. Cisterna de stocare trebuie să îndeplinească cerințele de funcționare bazate pe standardele și metodele de testare recomandate de comisie și să fie aprobată de administrație;

(iv)

nava este echipată cu o conductă de deversare a apelor uzate într-o instalație de recepție. Conducta trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv standard de conectare la țărm în conformitate cu punctul E sau, în cazul navelor de comerț specializate, conform altor standarde care pot fi acceptate de administrație, cum ar fi dispozitivele rapide de cuplare.

Această examinare este de asemenea natură încât să furnizeze asigurări că echipamentele, dispozitivele, amenajările și materialele respectă pe deplin cerințele aplicabile din prezenta regulă.

Administrația recunoaște „certificatele de omologare” pentru instalațiile de tratare a apelor uzate emise sub autoritatea celorlalte părți contractante;

(b)	examinări periodice la intervalele prevăzute de administrație, dar nu mai mari de cinci ani, realizate astfel încât să furnizeze asigurări că echipamentele, dispozitivele, amenajările și materialele respectă pe deplin cerințele aplicabile din prezenta regulă.

Examinările asupra navelor privind aplicarea dispozițiilor din prezenta regulă sunt realizate de inspectorii administrației. Cu toate acestea, administrația poate încredința efectuarea examinărilor unor funcționari numiți în acest sens, sau unor organizații pe care le recunoaște. În toate aceste cazuri administrația în cauză garantează integral executarea completă și eficiența examinărilor.

După finalizarea oricărei examinări asupra navei, nu se efectuează nici o modificare relevantă asupra echipamentelor, dispozitivelor, amenajărilor și materialelor care au făcut obiectul examinării fără aprobarea administrației, cu excepția înlocuirilor directe ale unor astfel de echipamente sau dispozitive.

G. Certificatul

1.	Pentru navele autorizate să transporte peste 50 de persoane care funcționează pe trasee internaționale în zona Mării Baltice se emite un certificat de prevenire a poluării cu ape uzate, după realizarea examinării în conformitate cu dispozițiile de la punctul F din prezenta regulă.

2.	Acest certificat este emis fie de către administrație, fie de către orice persoană sau organizație autorizată de aceasta. Administrația își asumă întotdeauna deplina responsabilitate privind certificatul.

Certificatul pentru prevenirea poluării cu ape uzate se elaborează prin completarea formularului corespunzător modelului prevăzut în apendicele la anexa IV la Marpol 73/78, deoarece părțile contractante sunt de asemenea părți la Marpol 73/78. Dacă certificatul nu este în limba engleză, textul acestuia trebuie să includă o traducere în limba engleză.

4.	Certificatele de prevenire a poluării cu ape uzate se emit pe o perioadă certificată de administrație, care nu depășește cinci ani.

5.	Un certificat își pierde valabilitatea dacă echipamentele, dispozitivele, amenajările sau materialele au suferit modificări considerabile, cu excepția înlocuirii directe, fără aprobarea administrației.

ANEXA V

SCUTIRI DE LA INTERDICȚIA GENERALĂ PRIVIND DESCĂRCAREA DEȘEURILOR ȘI A ALTOR MATERIALE ÎN ZONA MĂRII BALTICE

REGULA 1

În conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) din prezenta convenție, interdicția privind descărcarea nu se aplică deversării în mare a materialelor dragate cu condiția ca:

(a)	descărcarea materialelor dragate care conțin substanțele nocive enumerate în anexa I să fie permisă numai în conformitate cu orientările adoptate de comisie;

(b)

descărcarea să se efectueze pe baza unui permis special prealabil emis de autoritatea națională competentă fie:

(i)	în zona apelor interioare și a mării teritoriale a părții contractante în cauză, fie

(ii)	în afara zonei apelor interioare și a mării teritoriale, dacă este necesar, după consultări prealabile în cadrul comisiei.

La emiterea de astfel de permise partea contractantă în cauză respectă dispozițiile din regula 3 din prezenta anexă.

REGULA 2

Autoritatea națională relevantă menționată în articolul 11 alineatul (2) din prezenta convenție:

(a)	emite permisele speciale prevăzute în regula 1 din prezenta anexă;

(b)	ține evidența naturii și cantităților de materiale a căror descărcare este permisă, precum și a locului, datei și metodei de descărcare;

(c)

colectează informațiile disponibile privind natura și cantitățile de materiale descărcate recent în zona Mării Baltice până la intrarea în vigoare a prezentei convenții, cu condiția să existe pericolul ca materialele descărcate în cauză să contamineze apa sau organismele din zona Mării Baltice, să se prindă în echipamentele de pescuit sau să provoace orice alt prejudiciu, și informații privind locul, data și metoda de descărcare utilizată.

Autoritatea națională competentă emite permise speciale în conformitate cu regula 1 din prezenta anexă în privința materialelor destinate descărcării în zona Mării Baltice:

(a)	încărcate pe teritoriul său;

(b)	încărcate pe o navă sau pe aeronavă înregistrată pe teritoriul său sau care arborează pavilionul său, dacă încărcarea are loc pe teritoriul unui stat care nu este parte la prezenta convenție.

3.	Fiecare parte contractantă raportează comisiei, și după caz celorlalte părți contractante, informațiile menționate la primul paragraf litera (c) din regula 2 din prezenta anexă. Procedura care trebuie urmată și natura acestor rapoarte se stabilesc de către comisie.

REGULA 3

La emiterea permiselor speciale în conformitate cu regula 1 din prezenta anexă, autoritatea națională competentă ia în considerare:

(a)	cantitatea de materiale dragate care trebuie descărcate;

(b)	conținutul de substanțe nocive menționate în anexa I;

(c)	locația (de exemplu coordonatele zonei de descărcare, adâncimea și distanța față de coastă) și legăturile acesteia cu zonele de interes special (de exemplu zone de agrement, zone de depunere a icrelor, pepiniere și zone de pescuit, etc.);

(d)

caracteristicile apei, dacă descărcarea se efectuează în afara mării teritoriale, reprezentate de:

(i)	proprietățile hidrografice (de exemplu temperatură, densitate, salinitate, temperatură, profil);

(ii)	proprietățile chimice (de exemplu pH, oxigen dizolvat, substanțe nutritive);

(iii)

proprietățile biologice (de exemplu producția primară și fauna bentonică);

datele trebuie să includă suficiente informații privind nivelurile anuale medii și variațiile sezoniere ale proprietăților de la prezentul punct; și

(e)	existența și efectele altor eventuale descărcări din zona de descărcare.

REGULA 4

Rapoartele elaborate în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din prezenta convenție includ informațiile care trebuie furnizate în formularul de raportare care urmează să fie stabilit de comisie.

ANEXA VI

PREVENIREA POLUĂRII CAUZATE DE ACTIVITĂȚILE DE PE MARE

REGULA 1: DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

1.	„activitate pe mare” înseamnă orice explorare sau exploatare de petrol și de gaz efectuate de o instalație sau structură fixă sau plutitoare de pe mare, inclusiv toate activitățile asociate;

2.	„unitate de pe mare” înseamnă orice instalație sau structură fixă sau plutitoare de pe mare folosită pentru activități de explorare, exploatare sau producție de gaz sau de petrol sau pentru încărcarea sau descărcarea de petrol;

3.	„explorare” include toate activitățile de foraj, dar nu și studiile seismice;

4.	„exploatare” include orice activitate de producție, testare a puțurilor sau activitățile de stimulare.

REGULA 2: UTILIZAREA CELEI MAI BUNE TEHNOLOGII DISPONIBILE ȘI A CELOR MAI BUNE PRACTICI ECOLOGICE

Părțile contractante se angajează să prevină și să elimine poluarea din activități de pe mare prin aplicarea principiilor celei mai bune tehnologii disponibile și a celor mai bune practici ecologice, așa cum sunt definite în anexa II.

REGULA 3: EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ȘI MONITORIZAREA

1.	Înainte de autorizarea inițierii unei activități pe mare trebuie realizată o evaluare a impactului asupra mediului. În cazul exploatării menționate în regula 5, rezultatul acestei evaluări este adus la cunoștința comisiei înainte de acordarea permisiunii de inițiere a activității pe mare.

În legătură cu evaluarea impactului asupra mediului, trebuie evaluată și sensibilitatea ecologică a zonei marine în care a fost propusă amplasarea unității de pe mare, din punctul de vedere al următoarelor aspecte:

(a)	importanța zonei în cauză pentru păsări și mamifere marine;

(b)	importanța zonei ca zonă de pescuit sau ca zonă de depunere a icrelor, pentru pești și crustacee și pentru acvacultură;

(c)	valoarea recreativă a zonei;

(d)	compoziția sedimentelor măsurată ca: granulometrie, materie uscată, pierderi la aprindere, conținut total de hidrocarburi, și conținut de Ba, Cr, Pb, Cu, Hg și Cd;

(e)	abundența și diversitatea faunei bentonice și conținutul de anumite hidrocarburi alifatice și aromatice.

3.	Pentru monitorizarea consecințelor etapei de explorare a activităților de pe mare, înainte și după această operațiune trebuie efectuate cel puțin studiile menționate la litera (d).

4.	Pentru monitorizarea consecințelor etapei de exploatare a activităților de pe mare, înainte de operațiune, la intervale de un an pe parcursul acesteia și după finalizarea operațiunii, trebuie efectuate cel puțin studiile menționate la literele (d) și (e).

REGULA 4: DEVERSĂRILE DIN ETAPA DE EXPLORARE

Utilizarea nămolurilor de foraj pe bază de petrol sau a nămolurilor care conțin alte substanțe nocive trebuie limitată la cazurile în care este necesară din motive geologice, tehnice sau de securitate și numai după ce este autorizată în prealabil de autoritatea națională competentă. În astfel de cazuri trebuie adoptate măsurile necesare și trebuie furnizate instalații adecvate pentru prevenirea deversărilor de astfel de nămoluri în mediul marin.

2.	Nămolurile de foraj pe bază de petrol și detritusul rezultat din utilizarea nămolurilor de foraj nu trebuie deversate în zona Mării Baltice ci trebuie duse la mal pentru a fi supuse tratării sau eliminării finale într-un mod acceptabil din punct de vedere ecologic.

3.	Deversarea de nămoluri pe bază de apă și de detritus se supune autorizării de către autoritatea națională competentă. Pentru acordarea autorizării trebuie furnizate dovezi potrivit cărora conținutul nămolului pe bază de apă are o toxicitate redusă.

Deversarea detritusului rezultat în urma utilizării nămolului de foraj pe bază de apă nu este permisă în regiunile deosebit de sensibile din zona Mării Baltice cum sunt zonele închise sau puțin adânci în care schimburile de apă sunt limitate, și zonele care adăpostesc ecosisteme rare, de valoare sau deosebit de fragile.

REGULA 5: DEVERSĂRILE DIN ETAPA DE EXPLOATARE

Pe lângă dispozițiile din anexa IV, deversărilor li se aplică și următoarele dispoziții:

(a)	toate substanțele chimice și materialele trebuie aduse pe uscat și nu pot fi deversate decât în mod excepțional, după obținerea permisiunii în acest sens de la autoritatea națională competentă pentru fiecare caz în parte;

(b)	deversarea apei folosite în procese de producție și a apei de desanrobare este interzisă, cu excepția cazurilor în care se dovedește că are un conținut de petrol sub 15 mg/l măsurat prin metode de analiză și de eșantionare care urmează să fie adoptate de comisie;

(c)

dacă respectarea acestei valori limită nu poate fi asigurată prin utilizarea celor mai bune practici ecologice și a celor mai bune tehnologii disponibile, autoritatea națională competentă poate impune măsuri suplimentare adecvate de prevenire a unei posibile poluări a mediului marin din zona Mării Baltice și poate autoriza, dacă este necesar, o valoare limită mai mare, care este, în orice caz, cât mai scăzută posibil, și nu depășește în nici un caz 40 mg/l; conținutul de petrol se măsoară după cum se arată la litera (b);

(d)	deversările permise nu trebuie să aibă în nici un caz efecte inacceptabile asupra mediului marin;

(e)	pentru a beneficia de evoluțiile ulterioare din domeniul tehnologiilor de depoluare și de producție, permisele de deversare trebuie reexaminate periodic de către autoritatea națională competentă, iar limitele de deversare trebuie revizuite în consecință.

REGULA 6: PROCEDURA DE RAPORTARE

Fiecare parte contractantă îi impune operatorului sau oricărei alte persoane care răspunde de unitatea de pe mare să îi prezinte rapoarte în conformitate cu dispozițiile din regula 5 punctul 1 din anexa VII la prezenta convenție.

REGULA 7: PLANURI PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ

Fiecare unitate de pe mare trebuie să dispună de un plan de urgență pentru cazuri de poluare, aprobat în conformitate cu procedura stabilită de autoritatea națională competentă. Planul trebuie să conțină informații privind sistemele de alarmă și de comunicare, organizarea măsurilor de intervenție, o listă a echipamentelor instalate și o descriere a măsurilor care trebuie luate în cazul diferitelor tipuri de incidente de poluare.

REGULA 8: UNITĂȚILE DEZAFECTATE DE PE MARE

Părțile contractante se asigură că proprietarul unităților de pe mare abandonate și dezafectate și al unităților de pe mare deteriorate accidental le recuperează integral și le duce la țărm, și că puțurile de foraj dezafectate sunt colmatate.

REGULA 9: SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Părțile contractante se implică, prin intermediul comisiei, într-un schimb continuu de informații privind locul și natura tuturor activităților planificate sau finalizate de pe mare și privind natura și cantitatea deversărilor, precum și privind măsurile de urgență adoptate.

ANEXA VII

INTERVENȚII ÎN CAZUL INCIDENTELOR DE POLUARE

REGULA 1: DISPOZIȚII GENERALE

1.	Părțile contractante se angajează să fie capabile să intervină în cazul incidentelor de poluare care amenință mediul marin din zona Mării Baltice. Aceasta include dotarea cu echipamente și nave adecvate, precum și personal pregătit pentru intervenții atât în apele costiere cât și în marea liberă.

(a)	Pe lângă incidentele prevăzute la articolul 13, părțile contractante notifică de asemenea fără întârziere incidentele de poluare produse în regiunea sa de intervenție, care afectează sau este posibil să afecteze interesele celorlalte părți contractante.

(b)	În cazul unui incident semnificativ de poluare, sunt informate cât mai curând posibil și comisia și celelalte părți contractante.

3.	Părțile contractante stabilesc, în măsura posibilităților și dacă dispun de resursele relevante, să coopereze în cadrul acțiunilor de intervenție întreprinse în cazul incidentelor de poluare, dacă acest lucru este justificat de gravitatea incidentelor respective.

În plus, părțile contractante adoptă alte măsuri:

(a)	pentru a asigura supravegherea regulată a zonelor de dincolo de coastele lor;

(b)	privind cooperarea și schimbul de informații cu celelalte părți contractante în vederea ameliorării capacității lor de intervenție în cazul incidentelor de poluare.

REGULA 2: PLANURI DE URGENȚĂ

Fiecare parte contractantă elaborează un plan național de urgență și, în cooperare cu celelalte părți contractante, după caz, planuri bilaterale sau multilaterale de intervenție comună în cazul unor incidente de poluare.

REGULA 3: SUPRAVEGHERE

Pentru a preveni încălcarea reglementărilor existente privind prevenirea poluării provocate de nave, părțile contractante dezvoltă și aplică, individual sau în colaborare, activități de supraveghere care să acopere zona Mării Baltice, destinate localizării și monitorizării petrolului și a altor substanțe evacuate în mare.

2.	Părțile contractante iau măsurile adecvate pentru asigurarea supravegherii menționate la punctul 1 utilizând, în special, echipamente aeropurtate prevăzute cu sisteme de detectare la distanță.

REGULA 4: ZONE DE INTERVENȚIE

Imediat ce este posibil, părțile contractante convin, pe baze bilaterale sau multilaterale, cu privire la regiunile din zona Mării Baltice în care întreprind activități de supraveghere și desfășoară acțiuni de intervenție de câte ori se produce sau este posibil să se producă un incident semnificativ de poluare. Aceste acorduri nu aduc atingere nici unor alte acorduri încheiate între părțile contractante în același domeniu. Statele vecine asigură armonizarea diferitelor acorduri. Părțile contractante informează celelalte părți contractante și comisia cu privire la astfel de acorduri.

REGULA 5: PROCEDURA DE RAPORTARE

(a)	Fiecare parte contractantă le solicită căpitanilor sau altor persoane care răspund de navele care arborează pavilionul său să raporteze fără întârziere orice eveniment de pe nava lor care implică o deversare sau o potențială deversare de petrol sau de alte substanțe nocive.

(b)	Raportul în cauză este prezentat celui mai apropiat stat costier în conformitate cu dispozițiile din articolul 8 și din protocolul I la Convenția internațională privind prevenirea poluării cauzate de nave, 1973, astfel cum a fost modificată prin protocolul din 1978 (Marpol 73/78).

(c)

Părțile contractante le solicită căpitanilor sau altor persoane care răspund de nave și piloților de aeronave să raporteze fără întârziere pe baza sistemului menționat anterior cu privire la petele semnificative de petrol sau de alte substanțe observate pe mare. În măsura în care este posibil, aceste rapoarte trebuie să cuprindă următoarele informații: data, poziția, starea vântului și a mării și tipul, amploarea și sursa probabilă a petei observate.

2.	Dispozițiile de la punctul 1 litera (b) se aplică de asemenea în cazul descărcărilor efectuate în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) din prezenta convenție.

REGULA 6: MĂSURI DE URGENȚĂ LA BORDUL NAVELOR

1.	Fiecare parte contractantă le impune navelor autorizate să arboreze pavilionul său să aibă la bord un plan de urgență în caz de poluare cu petrol, în conformitate cu dispozițiile Marpol 73/78.

Fiecare parte contractantă le solicită căpitanilor navelor care arborează pavilionul său sau, în cazul platformelor fixe sau plutitoare exploatate sub jurisdicția sa, persoanelor care răspund de aceste platforme, să furnizeze, în cazul unor incidente de poluare, la cererea autorităților competente, informații detaliate privind nava și încărcătura acesteia, sau, în cazul platformelor, privind producția acestora, relevante pentru prevenirea sau combaterea poluării marine, și să coopereze cu aceste autorități.

REGULA 7: MĂSURI DE INTERVENȚIE

1.	În cazul în care se produce un incident de poluare în regiunea sa de intervenție, o parte contractantă efectuează evaluările necesare ale situației și întreprinde acțiunile de intervenție adecvate pentru a evita sau a reduce la minimum efectele poluante ulterioare.

(a)	Sub rezerva literei (b), partea contractantă utilizează mijloace mecanice pentru a interveni în cazul incidentelor de poluare.

(b)	Agenții chimici pot fi folosiți numai în cazuri excepționale, și după autorizarea de către autoritatea națională competentă, în fiecare caz în parte.

3.	În cazul în care o astfel de pată este în derivă sau este posibil să intre în derivă într-o regiune de intervenție a unei alte părți contractante, aceasta este informată fără întârziere cu privire la situație și la măsurile care au fost întreprinse.

REGULA 8: ASISTENȚĂ

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 3 din regula 1:

(a)	O parte contractantă are dreptul de a solicita asistență celorlalte părți contractante în cadrul intervențiilor privind incidente de poluare pe mare;

(b)	părțile contractante depun toate eforturile pentru a furniza asistența respectivă.

Părțile contractante iau măsurile legislative sau administrative necesare pentru a facilita:

(a)	sosirea, utilizarea și plecarea de pe teritoriul lor a navelor, aeronavelor și a altor mijloace de transport implicate în intervenții în cazul unui incident de poluare sau în transportul de personal, mărfuri, materiale și echipamente necesare pentru gestionarea unui astfel de incident;

(b)	deplasarea rapidă la intrarea și la ieșirea de pe teritoriul său, precum și pe acesta, a personalului, încărcăturilor, materialelor și echipamentelor menționate la litera (a).

REGULA 9: RAMBURSAREA COSTULUI ASISTENȚEI

1.	Părțile contractante suportă costurile asistenței menționate în regula 8 în conformitate cu prezenta regulă.

(a)

În cazul în care acțiunea a fost întreprinsă de o parte contractantă la solicitarea expresă a altei părți contractante, partea contractantă care solicită asistența respectivă rambursează părții contractante care oferă asistență costurile acțiunii acesteia. Dacă cererea este anulată, partea solicitantă suportă costurile deja suportate sau angajate de partea care oferă asistența.

(b)	În cazul în care acțiunea a fost întreprinsă de o parte contractantă din proprie inițiativă, partea contractantă respectivă suportă costurile acțiunii sale.

(c)	Principiile prevăzute mai sus, la literele (a) și (b), se aplică cu excepția cazurilor în care părțile în cauză convin altfel.

Cu excepția cazurilor în care se convine altfel, costurile acțiunilor întreprinse de o parte contractantă la solicitarea unei alte părți contractante se calculează în mod echitabil în conformitate cu legislația și practicile curente din țara care oferă asistență privind rambursarea unor astfel de costuri.

4.	Dispozițiile din prezenta regulă nu trebuie interpretate într-un mod care să aducă atingere dreptului părților contractante de a recupera de la terțe părți costul acțiunilor de combatere a incidentelor de poluare în temeiul altor reglementări de drept național și supranațional aplicabile.

REGULA 10: COOPERAREA PERIODICĂ

Fiecare parte contractantă informează celelalte părți contractante și comisia cu privire la:

(a)	organizația sa însărcinată cu combaterea petelor de petrol și de alte substanțe nocive de pe mare;

(b)	reglementările sale și alți factori care au o influență directă asupra gradului de pregătire și a capacității de intervenție în cazuri de poluare marină cu petrol și cu alte substanțe nocive;

(c)	autoritatea competentă care răspunde de primirea și de transmiterea rapoartelor privind poluarea mării cu petrol și cu alte substanțe nocive;

(d)	autoritățile competente însărcinate cu problemele legate de măsurile de asistență reciprocă, de informare și cooperare între părțile contractante în conformitate cu prezenta anexă;

(e)	acțiunile întreprinse în conformitate cu regulile 7 și 8 din prezenta anexă.

Părțile contractante fac schimb de informații privind programele de cercetare și dezvoltare și rezultatele studiilor privind metodele de combatere a poluării marine cu petrol și alte substanțe nocive, precum și privind experiența acumulată în cadrul activităților de supraveghere și de combatere a acestui tip de poluare.

3.	Părțile contractante organizează în mod regulat exerciții comune de combatere a poluării, precum și exerciții de alarmă.

4.	Părțile contractante cooperează în cadrul Organizației Maritime Internaționale în domeniile legate de punerea în aplicare și de dezvoltarea ulterioară a Convenției internaționale privind gradul de pregătire, intervențiile și cooperarea în cazul poluării cu petrol.

REGULA 11: MANUALUL HELCOM DE COMBATERE A POLUĂRII

Părțile contractante convin să aplice, în măsura în care este posibil, principiile și regulile incluse în Manualul privind cooperarea în domeniul combaterii poluării marine, care detaliază dispozițiile din prezenta anexă, adoptat de comisie sau de comitetul desemnat de comisie în acest sens.