Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - PROTOCOALE - Protocolul (nr. 24) privind dreptul de azil pentru resortisanţii statelor membre ale Uniunii Europene
Jurnalul Oficial 115 , 09/05/2008 p. 0305 - 0306
PROTOCOLUL (nr. 24) PRIVIND DREPTUL DE AZIL PENTRU RESORTISANŢII STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE, AVÂND ÎN VEDERE faptul că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta drepturilor fundamentale; AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, drepturile fundamentale, astfel cum acestea sunt garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fac parte din legislaţia Uniunii în calitate de principii generale; CONSIDERÂND că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să asigure respectarea legislaţiei de către Uniunea Europeană, în interpretarea şi aplicarea articolului 6 alineatele (1) şi (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană; CONSIDERÂND că, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice stat european care solicită să devină membru al Uniunii trebuie să respecte valorile enunţate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană; RECUNOSCÂND că articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană creează un mecanism de suspendare a anumitor drepturi în caz de încălcare gravă şi persistentă a valorilor respective de către un stat membru; REAMINTIND că orice resortisant al unui stat membru se bucură, ca cetăţean al Uniunii, de un statut special şi de o protecţie specială care sunt garantate de către statele membre în conformitate cu dispoziţiile din partea a doua din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; RECUNOSCÂND că tratatele instituie un spaţiu fără frontiere interne şi acordă fiecărui cetăţean al Uniunii dreptul de circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre; DORIND să împiedice folosirea instituţiei azilului în alte scopuri decât cele pentru care a fost creată; CONSIDERÂND că prezentul protocol respectă finalitatea şi obiectivele Convenţiei de la Geneva încheiate la 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor; AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene: Articol unic Având în vedere nivelul de protecţie a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor fundamentale în statele membre ale Uniunii Europene, acestea sunt considerate ca reprezentând ţări de origine sigure unele faţă de celelalte în privinţa tuturor chestiunilor juridice şi practice conexe problemelor de azil. În consecinţă, orice cerere de azil formulată de către un resortisant al unui stat membru poate fi luată în considerare sau declarată admisibilă spre a fi analizată de către un alt stat membru numai în cazurile următoare: (a) în cazul în care statul membru al cărui resortisant este solicitantul, invocând articolul 15 din Convenţia de la Roma privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ia, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, măsuri de derogare, pe teritoriul său, de la obligaţiile care îi revin în temeiul acestei convenţii; (b) în cazul în care a fost declanşată procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi până când Consiliul sau, după caz, Consiliul European adoptă o decizie în această privinţă; (c) în cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană în privinţa statului membru al cărui resortisant este solicitantul sau în cazul care Consiliul European a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din tratatul menţionat în privinţa statului membru al cărui resortisant este solicitantul; (d) în cazul în care un stat membru ar trebui să decidă unilateral în ceea ce priveşte cererea unui resortisant al unui alt stat membru; în acest caz, Consiliul este informat de îndată; cererea este soluţionată pe baza prezumţiei că este evident nefondată, fără ca prerogativele de decizie ale statului membru să fie afectate în vreun fel, indiferent de caz. --------------------------------------------------