21.6.2005   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/203


ACTUL

privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul de aderare, prezentul act se aplică în cazul în care Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu este în vigoare la 1 ianuarie 2007, până la data intrării în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.

PARTEA ÎNTÂI

PRINCIPII

Articolul 1

În înţelesul prezentului act:

expresia “tratate originare” înseamnă:

(a)

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (“Tratatul CE”) şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (“Tratatul CEEA”), astfel cum sunt acestea completate sau modificate de tratate sau alte acte care au intrat în vigoare înainte de prezenta aderare;

(b)

Tratatul privind Uniunea Europeană (“Tratatul UE”), astfel cum este acesta completat sau modificat de tratate sau alte acte care au intrat în vigoare înainte de prezenta aderare;

expresia “actualele state membre” înseamnă Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;

termenul “Uniunea” înseamnă Uniunea Europeană, astfel cum a fost instituită prin Tratatul UE;

termenul “Comunitatea” înseamnă, după caz, una sau ambele Comunităţi prevăzute la prima liniuţă;

expresia “noile state membre” înseamnă Republica Bulgaria şi România;

termenul “instituţii” înseamnă instituţiile constituite prin tratatele originare.

Articolul 2

De la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare şi actele adoptate de instituţii şi de Banca Centrală Europeană înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin aceste tratate şi prin prezentul act.

Articolul 3

(1)   Bulgaria şi România aderă la deciziile şi acordurile adoptate de reprezentanţii guvernelor statelor membre întruniţi în cadrul Consiliului.

(2)   Bulgaria şi România se află în aceeaşi situaţie ca şi actualele state membre în ceea ce priveşte declaraţiile, rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European sau ale Consiliului, precum şi în ceea ce priveşte cele referitoare la Comunitate sau Uniune care sunt adoptate de comun acord de statele membre; prin urmare, acestea vor respecta principiile şi orientările care rezultă din aceste declaraţii, rezoluţii sau alte luări de poziţie şi vor lua măsurile care se pot dovedi necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora.

(3)   Bulgaria şi România aderă la convenţiile şi protocoalele enumerate în anexa I. Aceste convenţii şi protocoale intră în vigoare cu privire la Bulgaria şi România la data stabilită de Consiliu prin deciziile prevăzute la alineatul (4).

(4)   Consiliul, hotărând în unanimitate la recomandarea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, efectuează adaptările necesare în temeiul aderării la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3) şi publică textele adaptate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)   Bulgaria şi România se angajează să introducă, cu privire la convenţiile şi protocoalele prevăzute la alineatul (3), măsuri administrative şi de orice altă natură, precum cele adoptate până la data aderării de actualele state membre sau de Consiliu, şi să faciliteze cooperarea practică între autorităţile publice şi organizaţiile statelor membre.

(6)   Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate completa anexa I cu acele convenţii, acorduri şi protocoale semnate înainte de data aderării.

Articolul 4

(1)   Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (denumit în continuare “protocolul Schengen”) şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia, enumerate în anexa II, precum şi orice alte acte noi de acest fel care ar putea fi adoptate înainte de data aderării, sunt obligatorii şi se aplică în Bulgaria şi România de la data aderării.

(2)   Dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene şi actele care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia şi care nu sunt prevăzute la alineatul (1), deşi sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România de la data aderării, se aplică pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii adoptate de Consiliu în acest sens, după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul respectivului stat a condiţiilor necesare aplicării tuturor părţilor în cauză din acquis.

Consiliul adoptă deciziile, după consultarea Parlamentului European, hotărând cu unanimitatea membrilor săi care reprezintă guvernele statelor membre cu privire la care dispoziţiile prevăzute în prezentul alineat au fost puse deja în aplicare şi a reprezentantului guvernului statului membru cu privire la care aceste dispoziţii trebuie să fie puse în aplicare. Membrii Consiliului reprezentând guvernele Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord participă la adoptarea acestei decizii în măsura în care aceasta priveşte dispoziţiile acquis-ului Schengen şi actele întemeiate pe acesta sau care sunt conexe acestuia şi la care aceste state membre participă.

Articolul 5

Bulgaria şi România participă la uniunea economică şi monetară de la data aderării în calitate de state membre care beneficiază de derogare în înţelesul articolului 122 din Tratatul CE.

Articolul 6

(1)   Acordurile sau convenţiile încheiate sau aplicate provizoriu de către Comunitate sau în conformitate cu articolul 24 sau cu articolul 38 din Tratatul UE, cu unul sau mai multe state terţe, cu o organizaţie internaţională sau cu un resortisant al unui stat terţ sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România în condiţiile stabilite prin tratatele originare şi prin prezentul act.

(2)   Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul act, la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de actualele state membre şi de Comunitate, hotărând în comun.

Aderarea Bulgariei şi a România la acordurile sau convenţiile încheiate sau semnate de Comunitate şi de actualele state membre, hotărând în comun, cu anumite ţări terţe sau organizaţii internaţionale se aprobă prin încheierea unui protocol la aceste acorduri sau convenţii între Consiliu, hotărând în unanimitate în numele statelor membre, şi ţara ori ţările terţe sau organizaţia internaţională în cauză. Comisia negociază aceste protocoale în numele statelor membre pe baza directivelor de negociere aprobate de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate şi cu consultarea unui comitet format din reprezentanţii statelor membre. Comisia prezintă Consiliului proiectele protocoalelor care urmează a fi încheiate.

Prezenta procedură nu aduce atingere exercitării de către Comunitate a competenţelor sale şi nici repartizării competenţelor între Comunitate şi statele membre în ceea ce priveşte încheierea unor astfel de acorduri în viitor sau orice alte modificări care nu sunt legate de aderare.

(3)   Aderând la acordurile şi convenţiile menţionate la alineatul (2), Bulgaria şi România dobândesc, în temeiul acestor acorduri şi convenţii, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi actualele state membre.

(4)   De la data aderării şi până la intrarea în vigoare a protocoalelor necesare prevăzute la alineatul (2), Bulgaria şi România aplică dispoziţiile acordurilor sau convenţiilor încheiate în comun de actualele state membre şi de Comunitate înaintea aderării, cu excepţia acordului privind libera circulaţie a persoanelor încheiat cu Elveţia. Această obligaţie este valabilă şi în cazul acordurilor sau convenţiilor pe care Uniunea şi actualele state membre au convenit să le aplice provizoriu.

Până la intrarea în vigoare a protocoalelor prevăzute la alineatul (2), Comunitatea şi statele membre iau orice măsură adecvată, hotărând în comun conform competenţelor lor respective.

(5)   Bulgaria şi România aderă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte (1), semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.

(6)   Bulgaria şi România se angajează să adere, în condiţiile stabilite prin prezentul act, la Acordul privind Spaţiul Economic European (2), în conformitate cu articolul 128 din acest acord.

(7)   De la data aderării, Bulgaria şi România aplică acordurile şi înţelegerile bilaterale în materie de produse textile încheiate de Comunitate cu ţări terţe.

Restricţiile cantitative aplicate de Comunitate importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte se adaptează pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României la Comunitate. În acest sens, modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale menţionate mai sus pot fi negociate de Comunitate cu ţările terţe respective înainte de data aderării.

În cazul în care modificările acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele textile nu intră în vigoare până la data aderării, Comunitatea efectuează adaptările necesare regulilor sale care se aplică importului de produse textile şi de îmbrăcăminte provenind din ţări terţe pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României.

(8)   Restricţiile cantitative aplicate de Comunitate importurilor de oţel şi produse siderurgice se adaptează în funcţie de importurile de produse siderurgice, provenind din ţările furnizoare în cauză, efectuate de Bulgaria şi România în decursul ultimilor ani.

În acest sens, modificările necesare care trebuie aduse acordurilor şi înţelegerilor bilaterale privind produsele siderurgice încheiate de Comunitate cu ţări terţe se negociază înainte de data aderării.

În cazul în care modificările aduse acordurilor şi înţelegerilor bilaterale nu intră în vigoare până la data aderării, se aplică dispoziţiile primului paragraf.

(9)   Acordurile privind pescuitul încheiate înainte de aderare de Bulgaria sau România cu ţări terţe sunt gestionate de Comunitate.

În decursul perioadei în care dispoziţiile acestor acorduri sunt aplicate provizoriu, nu sunt afectate drepturile şi obligaţiile care revin Bulgariei şi României conform acestor acorduri.

De îndată ce este posibil şi în orice caz înainte de expirarea acordurilor prevăzute la primul paragraf, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă în fiecare caz în parte deciziile adecvate privind continuarea activităţilor de pescuit care fac obiectul acestor acorduri, inclusiv posibilitatea de a prelungi anumite acorduri pentru o perioadă de cel mult un an.

(10)   Cu efect de la data aderării, Bulgaria şi România se retrag din orice acord de liber schimb încheiat cu ţări terţe, inclusiv din Acordul central european de comerţ liber.

În măsura în care acordurile încheiate între Bulgaria, România sau amândouă aceste state, pe de o parte, şi una sau mai multe ţări terţe, pe de altă parte, nu sunt compatibile cu obligaţiile care decurg din prezentul act, Bulgaria şi România iau toate măsurile necesare pentru a elimina incompatibilităţile constatate. În cazul în care Bulgaria sau România întâmpină dificultăţi în adaptarea unui acord încheiat cu una sau mai multe ţări terţe înainte de aderare, trebuie să se retragă din acordul respectiv, în conformitate cu clauzele acordului.

(11)   Bulgaria şi România aderă în condiţiile prevăzute de prezentul act la acordurile interne încheiate de actualele state membre pentru punerea în aplicare a acordurilor şi convenţiilor menţionate în alineatele (2), (5) şi (6).

(12)   Bulgaria şi România iau măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, poziţia faţă de organizaţiile internaţionale şi faţă de acordurile internaţionale la care Comunitatea sau la care alte state membre sunt, de asemenea, parte, la drepturile şi obligaţiile care decurg din aderarea la Uniune.

În special, ele se retrag, la data aderării sau cât mai repede posibil după această dată, din acordurile şi organizaţiile internaţionale din domeniul pescuitului la care Comunitatea este, de asemenea, parte, cu excepţia cazurilor în care calitatea acestora de membru se referă la alte domenii decât pescuitul.

Articolul 7

(1)   Cu excepţia cazurilor în care prezentul act prevede altfel, dispoziţiile acestuia nu pot fi suspendate, modificate sau abrogate decât prin procedurile stabilite de tratatele originare care permit revizuirea acestor tratate.

(2)   Actele adoptate de instituţii la care se referă dispoziţiile tranzitorii stabilite de prezentul act îşi conservă natura juridică; în special, continuă să se aplice procedurile de modificare a acestor acte.

(3)   Dispoziţiile prezentului act care au ca obiect sau efect abrogarea sau modificarea, altfel decât cu titlu tranzitoriu, a actelor adoptate de instituţii, dobândesc aceeaşi natură juridică ca şi dispoziţiile pe care le abrogă sau pe care le modifică şi se supun aceloraşi norme ca şi acestea din urmă.

Articolul 8

Aplicarea tratatelor originare şi a actelor adoptate de instituţii constituie, cu titlu tranzitoriu, obiectul derogărilor prevăzute de prezentul act.

PARTEA A DOUA

ADAPTĂRI ALE TRATATELOR

TITLUL I

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE

Articolul 9

(1)   Al doilea alineat al articolului 189 din Tratatul CE şi al doilea alineat al articolului 107 din Tratatul CEEA se înlocuiesc cu următorul text:

“Numărul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 736.”

(2)   Cu efect de la începutul mandatului 2009-2014, la alineatul (2) al articolului 190 din Tratatul CE şi la alineatul (2) al articolului 108 din Tratatul CEEA, primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Numărul reprezentanţilor aleşi în fiecare stat membru este următorul:

Belgia

22

Bulgaria

17

Republica Cehă

22

Danemarca

13

Germania

99

Estonia

6

Grecia

22

Spania

50

Franţa

72

Irlanda

12

Italia

72

Cipru

6

Letonia

8

Lituania

12

Luxemburg

6

Ungaria

22

Malta

5

Ţările de Jos

25

Austria

17

Polonia

50

Portugalia

22

România

33

Slovenia

7

Slovacia

13

Finlanda

13

Suedia

18

Regatul Unit

72.”

Articolul 10

(1)   Alineatul (2) al articolului 205 din Tratatul CE şi alineatul (2) al articolului 118 din Tratatul CEEA se înlocuiesc cu următorul text:

“(2)

În cazul în care Consiliul trebuie să hotărască cu majoritate calificată, voturile membrilor săi se ponderează după cum urmează:

Belgia

12

Bulgaria

10

Republica Cehă

12

Danemarca

7

Germania

29

Estonia

4

Grecia

12

Spania

27

Franţa

29

Irlanda

7

Italia

29

Cipru

4

Letonia

4

Lituania

7

Luxemburg

4

Ungaria

12

Malta

3

Ţările de Jos

13

Austria

10

Polonia

27

Portugalia

12

România

14

Slovenia

4

Slovacia

7

Finlanda

7

Suedia

10

Regatul Unit

29

Pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor în cazul în care prezentul tratat impune adoptarea acestora la propunerea Comisiei.

În celelalte cazuri, pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri.”

(2)   La articolul 23 alineatul (2) din Tratatul UE, al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

“Voturile membrilor Consiliului se ponderează în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Pentru adoptarea deciziilor sunt necesare cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri. În cazul în care decizia trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că această condiţie nu este îndeplinită, decizia respectivă nu se adoptă.”

(3)   Alineatul (3) al articolului 34 din Tratatul UE se înlocuieşte cu următorul text:

“(3)

În cazul în care Consiliul trebuie să hotărască cu majoritate calificată, voturile membrilor săi se ponderează astfel cum este prevăzut la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, pentru a fi adoptate, actele Consiliului necesită cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi din membri. În cazul în care decizia trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că această condiţie nu este îndeplinită, decizia respectivă nu se adoptă.”

Articolul 11

(1)   Primul alineat al articolului 9 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul UE, la Tratatul CE şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:

“În cazul în care, la fiecare trei ani, judecătorii sunt înlocuiţi parţial, se înlocuiesc alternativ câte paisprezece, respectiv treisprezece judecători.”.

(2)   Articolul 48 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul UE, la Tratatul CE şi la Tratatul CEEA, se înlocuieşte cu următorul text:

“Articolul 48

Tribunalul de Primă Instanţă este compus din douăzeci şi şapte de judecători.”.

Articolul 12

Al doilea alineat al articolului 258 din Tratatul CE şi al doilea alineat al articolului 166 din Tratatul CEEA privind compunerea Comitetului Economic şi Social se înlocuiesc cu următorul text:

“Numărul membrilor Comitetului este următorul:

Belgia

12

Bulgaria

12

Republica Cehă

12

Danemarca

9

Germania

24

Estonia

7

Grecia

12

Spania

21

Franţa

24

Irlanda

9

Italia

24

Cipru

6

Letonia

7

Lituania

9

Luxemburg

6

Ungaria

12

Malta

5

Ţările de Jos

12

Austria

12

Polonia

21

Portugalia

12

România

15

Slovenia

7

Slovacia

9

Finlanda

9

Suedia

12

Regatul Unit

24.”

Articolul 13

Al treilea alineat al articolului 263 din Tratatul CE privind compunerea Comitetului Regiunilor se înlocuieşte cu următorul text:

“Numărul membrilor Comitetului este următorul:

Belgia

12

Bulgaria

12

Republica Cehă

12

Danemarca

9

Germania

24

Estonia

7

Grecia

12

Spania

21

Franţa

24

Irlanda

9

Italia

24

Cipru

6

Letonia

7

Lituania

9

Luxemburg

6

Ungaria

12

Malta

5

Ţările de Jos

12

Austria

12

Polonia

24

Portugalia

12

România

15

Slovenia

7

Slovacia

9

Finlanda

9

Suedia

12

Regatul Unit

24.”

Articolul 14

Protocolul privind Statutul Băncii Europene de Investiţii, anexat la Tratatul CE, se modifică prin prezentul după cum urmează:

(1)

La articolul 3, se introduce următorul text între dispoziţiile referitoare la Belgia şi Republica Cehă:

“—

Republica Bulgaria,”

iar între dispoziţiile referitoare la Portugalia şi Slovenia:

“—

România,”

(2)

La articolul 4 alineatul (1) primul paragraf,

(a)

teza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

Capitalul Băncii este de 164 795 737 000 EUR, subscris de statele membre după cum urmează (3):

(b)

se introduce următorul text între dispoziţiile referitoare la Irlanda şi Slovacia:

“România 846 000 000”, iar

(c)

următorul text se introduce între dispoziţiile referitoare la Slovenia şi Lituania:

“Bulgaria 296 000 000”.

(3)

La articolul 11 alineatul (2), primul, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

“(2)

Consiliul de Administraţie este format din douăzeci şi opt de administratori şi optsprezece supleanţi.

Administratorii sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor, fiecare stat membru desemnând câte un administrator iar Comisia desemnând, de asemenea, un administrator.

Administratorii supleanţi sunt numiţi pentru cinci ani de Consiliul Guvernatorilor după cum urmează:

doi supleanţi desemnaţi de Republica Federală Germania;

doi supleanţi desemnaţi de Republica Franceză;

doi supleanţi desemnaţi de Republica Italiană;

doi supleanţi desemnaţi de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;

un supleant desemnat de comun acord de Regatul Spaniei şi Republica Portugheză;

un supleant desemnat de comun acord de Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos;

doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Regatul Danemarcei, Republica Elenă, Irlanda şi România;

doi supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Austria, Republica Finlanda şi Regatul Suediei;

trei supleanţi desemnaţi de comun acord de Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Cipru, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă;

un supleant desemnat de Comisie.”.

Articolul 15

Articolul 134 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CEEA privind compunerea Comitetului Ştiinţific şi Tehnic se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Comitetul este compus din patruzeci şi unu de membri, numiţi de către Consiliu după consultarea Comisiei.”

TITLUL II

ALTE ADAPTĂRI

Articolul 16

La articolul 57 alineatul (1) din Tratatul CE, ultima teză se înlocuieşte cu următorul text:

“Cu privire la restricţiile existente în conformitate cu legislaţia internă în Bulgaria, Estonia şi Ungaria, data de referinţă este 31 decembrie 1999.”

Articolul 17

Articolul 299 alineatul (1) din Tratatul CE se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.”

Articolul 18

(1)   Al doilea alineat al articolului 314 din Tratatul CE se înlocuieşte cu următorul text:

“În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice.”

(2)   Al doilea alineat al articolului 225 din Tratatul CEEA se înlocuieşte cu următorul text:

“În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice.”

(3)   Al doilea alineat al articolului 53 din Tratatul UE se înlocuieşte cu următorul text:

“În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile prezentului tratat în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, greacă, maghiară, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt, de asemenea, autentice.”

PARTEA A TREIA

DISPOZIŢII PERMANENTE

TITLUL I

ADAPTĂRI ALE ACTELOR ADOPTATE DE INSTITUŢII

Articolul 19

Actele enumerate în anexa III la prezentul act se adaptează conform prevederilor din această anexă.

Articolul 20

Adaptările actelor enumerate în anexa IV la prezentul act, devenite necesare ca efect al aderării, se redactează în conformitate cu orientările stabilite de această anexă.

TITLUL II

ALTE DISPOZIŢII

Articolul 21

Măsurile enumerate în anexa V la prezentul act se aplică în condiţiile stabilite de această anexă.

Articolul 22

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate efectua adaptările dispoziţiilor prezentului act cu privire la politica agricolă comună care se pot dovedi necesare ca urmare a modificării normelor comunitare.

PARTEA A PATRA

DISPOZIŢII TEMPORARE

TITLUL I

MĂSURI TRANZITORII

Articolul 23

Măsurile enumerate în anexele VI şi VII la prezentul act se aplică Bulgariei şi României în condiţiile prevăzute de anexele menţionate.

TITLUL II

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE

Articolul 24

(1)   Prin derogare de la numărul maxim de membri ai Parlamentului European, prevăzut de articolul 189 alineatul (2) din Tratatul CE şi în articolul 107 alineatul (2) din Tratatul CEEA, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi României, numărul de membri ai Parlamentului European se majorează cu următorul număr de membri din aceste ţări, corespunzător perioadei dintre data aderării şi începutul legislaturii 2009-2014 a Parlamentului European:

Bulgaria

18

România

35.

(2)   Înainte de 31 decembrie 2007, Bulgaria şi România sunt obligate să organizeze fiecare alegeri pentru Parlamentul European, prin votul universal direct al cetăţenilor lor, pentru numărul de membri prevăzut la alineatul (1), în conformitate cu dispoziţiile Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (4).

(3)   Prin derogare de la dispoziţiile articolului 190 alineatul (1) din Tratatul CE şi ale articolului 108 alineatul (1) din Tratatul CEEA, în cazul în care alegerile sunt organizate după data aderării, membrii Parlamentului European care reprezintă popoarele Bulgariei şi României sunt numiţi, pentru perioada dintre data aderării şi data fiecăreia dintre alegerile prevăzute la alineatul (2), de către parlamentele acestor state din rândurile lor, în conformitate cu procedura stabilită de fiecare stat în parte.

TITLUL III

DISPOZIŢII FINANCIARE

Articolul 25

(1)   De la data aderării, Bulgaria şi România plătesc următoarele sume corespunzătoare contribuţiei lor la capitalul vărsat în contul capitalului subscris, astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile articolului 4 din Statutul Băncii Europene de Investiţii (5).

Bulgaria

14 800 000 EUR

România

42 300 000 EUR.

Aceste contribuţii se plătesc în opt tranşe egale scadente la datele de 31 mai 2007, 31 mai 2008, 31 mai 2009, 30. noiembrie 2009, 31 mai 2010, 30 noiembrie 2010, 31 mai 2011 şi 30 noiembrie 2011.

(2)   Bulgaria şi România contribuie, în opt tranşe egale scadente la datele prevăzute la alineatul (1), la rezervele şi provizioanele echivalente rezervelor, precum şi la sumele care urmează a fi incluse în cadrul rezervelor şi provizioanelor, incluzând balanţa contului de profit şi pierderi, determinate la sfârşitul lunii anterioare aderării, astfel cum este prevăzut în bilanţul Băncii, cu sume corespunzătoare procentelor de rezerve şi provizioane prevăzute mai jos (5):

Bulgaria

0,181 %

România

0,517 %.

(3)   Capitalul şi plăţile prevăzute la alineatele (1) şi (2) se plătesc de către Bulgaria şi România în numerar în moneda euro, cu excepţia cazului în care Consiliul Guvernatorilor adoptă în unanimitate o derogare.

Articolul 26

(1)   Bulgaria şi România plătesc următoarele sume către Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel prevăzut în Decizia 2002/234/CECO a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, întruniţi în cadrul Consiliului, din 27 februarie 2002 privind implicaţiile financiare ale expirării Tratatului CECO şi Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel (6):

(MEUR în preţuri curente)

Bulgaria

11,95

România

29,88.

(2)   Contribuţiile la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel se efectuează în patru tranşe începând din anul 2009 şi se plătesc după cum urmează, în fiecare caz în prima zi lucrătoare a primei luni a fiecărui an:

2009:

15 %

2010:

20 %

2011:

30 %

2012:

35 %.

Articolul 27

(1)   Licitaţiile, derularea contractelor şi plăţile pentru asistenţa de preaderare din cadrul programului PHARE (7), din cadrul programului PHARE pentru cooperare transfrontalieră (8) şi pentru asistenţa din cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzută la articolul 31 urmează a fi gestionate, de la data aderării, de agenţiile de implementare din Bulgaria şi România.

Comisia renunţă, printr-o decizie adoptată în acest sens, la controlul său prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor, pe baza unei proceduri de acreditare desfăşurate de aceasta şi a unei evaluări favorabile a Sistemului de Implementare Descentralizat Extins (SIDE), în conformitate cu criteriile şi condiţiile stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1266/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 privind coordonarea ajutorului acordat ţărilor candidate în cadrul strategiei de preaderare şi modificarea Regulamentului (CEE) nr. 3906/89 (9), precum şi cu dispoziţiile articolului 164 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (10).

În cazul în care decizia Comisiei de renunţare la controlul prealabil nu este adoptată înainte de data aderării, nici un contract semnat în intervalul de timp dintre data aderării şi data la care este adoptată decizia Comisiei nu poate fi finanţat din asistenţa de preaderare.

Cu toate acestea, prin excepţie, în cazul în care adoptarea deciziei Comisiei de renunţare la controlul prealabil este amânată pentru o dată ulterioară datei aderării pentru motive neimputabile autorităţilor din Bulgaria sau România, Comisia poate accepta, în cazuri temeinic motivate, finanţarea din asistenţa de preaderare a contractelor semnate în intervalul de timp dintre data aderării şi data adoptării deciziei Comisiei, precum şi continuarea implementării asistenţei de preaderare pentru un termen limitat, sub rezerva efectuării de către Comisie a controlului prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor.

(2)   Angajamentele financiare contractate înainte de data aderării în conformitate cu instrumentele financiare de preaderare prevăzute la alineatul (1), precum şi cele contractate după aderare în cadrul Facilităţii de tranziţie prevăzute la articolul 31, inclusiv încheierea şi înregistrarea, după aderare, a fiecărui angajament şi a fiecărei plăţi legale continuă să fie reglementate de normele şi regulamentele privind instrumentele financiare de preaderare şi continuă să fie suportate din capitolele bugetare corespunzătoare, până la închiderea programelor şi proiectelor în cauză. Cu toate acestea, procedurile de achiziţii publice începute după data aderării urmează să fie îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile aplicabile ale directivelor Comunităţii.

(3)   Ultimul exerciţiu de programare a asistenţei de preaderare prevăzute la alineatul (1) are loc în ultimul an anterior datei aderării. Acţiunile stabilite prin aceste programe vor trebui contractate în cei doi ani ulteriori. Nu poate fi acordată nici o prorogare a termenului de contractare. În mod excepţional şi în cazuri temeinic motivate, prorogări limitate ca durată pot fi acordate pentru executarea contractelor.

Cu toate acestea, fondurile de preaderare destinate acoperirii cheltuielilor administrative, astfel cum sunt definite la alineatul (4), pot fi alocate în cursul primilor doi ani după aderare. Pentru costurile de audit şi evaluare pot fi alocate fonduri de preaderare în cursul a până la cinci ani după aderare.

(4)   Pentru a asigura încetarea treptată a funcţionării instrumentelor financiare de preaderare menţionate la alineatul (1), precum şi a programului ISPA (11), Comisia poate lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că personalul necesar din punct de vedere legal este menţinut în Bulgaria şi România pentru cel mult nouăsprezece luni după aderare. În cursul acestei perioade, funcţionarii, angajaţii temporari şi angajaţii contractuali repartizaţi pe posturi în Bulgaria şi în România înainte de aderare, care trebuie să rămână în activitate în aceste state după aderare, urmează să beneficieze, prin excepţie, de aceleaşi condiţii financiare şi materiale cu cele aplicate de către Comisie înainte de aderare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene, adoptat prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (12). Cheltuielile administrative, inclusiv salariile pentru restul personalului necesar urmează să fie acoperite de titlul “Încetarea treptată a asistenţei de preaderare pentru noile state membre” sau de echivalentul acestuia în cadrul domeniului corespunzător al bugetului general al Comunităţilor Europene referitor la extindere.

Articolul 28

(1)   Măsurile care, la data aderării, au făcut obiectul unor decizii privind asistenţa în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 de instituire a Instrumentului pentru politici structurale de preaderare şi a căror punere în aplicare nu a fost încheiată la data respectivă sunt considerate ca aprobate de către Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de instituire a Fondului de Coeziune (13). Sumele care trebuie încă alocate în scopul punerii în aplicare a unor asemenea măsuri se angajează în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării şi se alocă pentru capitolul din bugetul general al Comunităţilor Europene care corespunde acestui regulament. În cazul în care alineatele (2)-(5) nu dispun altfel, dispoziţiile care reglementează punerea în aplicare a măsurilor aprobate în conformitate cu acest din urmă regulament se aplică acestor măsuri.

(2)   Orice procedură de achiziţii publice referitoare la o măsură prevăzută la alineatul (1) care, la data aderării, a făcut deja obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se aplică în conformitate cu regulile prevăzute în respectiva cerere de oferte. Prin excepţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute la articolul 165 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene. Orice procedură de achiziţii referitoare la o măsură menţionată la alineatul (1) care nu a făcut încă obiectul unei cereri de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene respectă dispoziţiile tratatelor, ale actelor adoptate în temeiul acestora şi politicile Comunităţii, inclusiv cele privind protecţia mediului, transporturile, reţelele transeuropene, concurenţa şi acordarea contractelor publice.

(3)   Plăţile efectuate de Comisie în cadrul uneia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) sunt alocate angajamentelor aflate în curs, în ordinea deschiderii acestora în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999, iar ulterior sunt alocate în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la acea dată.

(4)   Pentru măsurile prevăzute la alineatul (1), normele care reglementează eligibilitatea cheltuielilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1267/1999 rămân aplicabile, cu excepţia cazurilor temeinic motivate care urmează să fie hotărâte de Comisie la solicitarea statului membru interesat.

(5)   Comisia poate decide, în cazuri excepţionale şi temeinic motivate, să autorizeze exceptări specifice de la normele aplicabile în temeiul regulamentului privind Fondul de Coeziune în vigoare la data aderării pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 29

În cazul în care perioada pentru angajamentele multianuale efectuate în cadrul programului SAPARD (14) în legătură cu împădurirea terenurilor agricole, acordarea de sprijin pentru constituirea grupurilor de producători sau pentru programele agroecologice depăşeşte ultimul termen permis pentru efectuarea plăţilor în cadrul SAPARD, angajamentele necheltuite vor fi incluse în programul de dezvoltare rurală pentru anii 2007-2013. În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii speciale în această privinţă, ele urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de adoptare a dispoziţiilor generale privind Fondurile Structurale (15).

Articolul 30

(1)   Având în vedere că Bulgaria a închis definitiv în vederea dezafectării ulterioare — în conformitate cu angajamentele asumate — Unitatea 1 şi Unitatea 2 de la Centrala Nucleară Kozlodui, înainte de anul 2003, aceasta se angajează să închidă definitiv Unitatea 3 şi Unitatea 4 de la această centrală în anul 2006 şi să le dezafecteze ulterior.

(2)   În perioada 2007-2009, Comunitatea acordă Bulgariei asistenţă financiară pentru susţinerea eforturilor sale de dezafectare şi pentru compensarea efectelor închiderii şi dezafectării unităţilor 1-4 ale Centralei Nucleare Kozlodui.

Asistenţa urmează să acopere, printre altele: măsuri de susţinere a dezafectării unităţilor 1-4 ale Centralei Nucleare Kozlodui; măsuri pentru îmbunătăţirea mediului în concordanţă cu acquis-ul; măsuri pentru modernizarea sectoarelor de producţie, transport şi distribuţie a energiei convenţionale din Bulgaria; măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, îmbunătăţirea utilizării surselor regenerabile de energie şi pentru creşterea gradului de siguranţă în alimentarea cu energie.

Pentru perioada 2007-2009, asistenţa se ridică la 210 MEUR (preţuri la nivelul anului 2004) constând în credite de angajament care urmează să fie angajate în tranşe anuale egale în valoare de 70 MEUR (preţuri la nivelul anului 2004).

Asistenţa, sau părţi ale acesteia, poate fi mobilizată sub formă de contribuţie a Comunităţii la Fondul internaţional de sprijin pentru dezafectarea Centralei Kozlodui, administrat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

(3)   Comisia poate adopta norme pentru punerea în aplicare a asistenţei prevăzute la alineatul (2). Normele sunt adoptate în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de execuţie delegate Comisiei (16). În acest scop, Comisia este sprijinită de un comitet. Articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE sunt aplicabile. Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de şase săptămâni. Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 31

(1)   În primul an de la aderare, Uniunea acordă Bulgariei şi României asistenţă financiară provizorie, denumită în continuare “Facilitatea de tranziţie”, în vederea dezvoltării şi întăririi capacităţii lor administrative şi judiciare de a pune în aplicare şi asigura respectarea legislaţiei comunitare şi pentru a promova schimbul de bune practici între parteneri. Această asistenţă trebuie să finanţeze proiecte de construcţie instituţională şi un număr limitat de mici investiţii dependente de cele dintâi.

(2)   Asistenţa trebuie să răspundă necesităţii continue de întărire a capacităţii instituţionale în anumite domenii prin acţiuni care nu pot fi finanţate de fondurile structurale sau de Fondul pentru Dezvoltare Rurală.

(3)   Pentru proiectele de înfrăţire între administraţiile publice în scopul construcţiei instituţionale continuă să se aplice procedura cererii de oferte prin intermediul reţelei de puncte de contact din statele membre, astfel cum se prevede prin acordurile-cadru încheiate cu statele membre în vederea derulării asistenţei de preaderare.

Creditele de angajament pentru Facilitatea de tranziţie pentru Bulgaria şi România, exprimate în preţuri la nivelul anului 2004, totalizează 82 MEUR în primul an după aderare şi au în vedere priorităţi naţionale şi orizontale. Creditele de angajament se autorizează de către autoritatea bugetară în limitele perspectivei financiare.

(4)   Asistenţa acordată în temeiul Facilităţii de tranziţie se alocă şi se pune în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului privind asistenţa economică acordată anumitor state din Europa Centrală şi de Est.

Articolul 32

(1)   Se constituie prin prezentul Facilitatea Schengen şi pentru fluxurile de numerar, ca instrument provizoriu pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în perioada dintre data aderării şi sfârşitul anului 2009 în vederea finanţării acţiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii, pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor externe şi pentru a sprijini îmbunătăţirea fluxurilor de numerar în cadrul bugetelor naţionale.

(2)   Pentru perioada 2007-2009, se acordă Bulgariei şi României următoarele sume (exprimate în preţuri la nivelul anului 2004), sub forma plăţii unor sume globale în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar:

(MEUR, preţuri la nivelul anului 2004)

 

2007

2008

2009

Bulgaria

121,8

59,1

58,6

România

297,2

131,8

130,8

(3)   Cel puţin 50 % din alocarea pentru fiecare ţară în cadrul Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar se utilizează pentru sprijinirea Bulgariei şi a României în îndeplinirea obligaţiei acestora de a finanţa acţiuni la noile frontiere externe ale Uniunii pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi a controalelor la frontiera externă.

(4)   A douăsprezecea parte din fiecare sumă anuală se plăteşte Bulgariei şi României în prima zi lucrătoare a fiecărei luni din anul respectiv. Sumele globale se utilizează în termen de trei ani de la efectuarea primei plăţi. Bulgaria şi România prezintă, în cel mult şase luni de la data expirării acestui termen de trei ani, un raport cuprinzător privind utilizarea finală a sumelor globale în temeiul secţiunii Schengen a Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar, incluzând un raport justificativ privind cheltuielile. Orice fonduri neutilizate sau cheltuite nejustificat se recuperează de către Comisie.

(5)   Comisia poate adopta orice dispoziţii tehnice necesare funcţionării Facilităţii provizorii Schengen şi pentru fluxurile de numerar.

Articolul 33

(1)   Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament globale pentru acţiuni structurale care urmează să fie puse la dispoziţia Bulgariei şi a României pentru perioada de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009 sunt următoarele:

(MEUR, preţuri la nivelul anului 2004)

 

2007

2008

2009

Bulgaria

539

759

1 002

România

1 399

1 972

2 603

(2)   În cursul perioadei de trei ani cuprinsă între anii 2007-2009, întinderea şi natura intervenţiilor cuprinse în totalul creditelor fixe pe ţări se stabilesc în temeiul dispoziţiilor în vigoare la acea dată aplicabile cheltuielilor pentru acţiuni structurale.

Articolul 34

(1)   Suplimentar în raport cu regulamentele privind dezvoltarea rurală în vigoare la data aderării, dispoziţiile prevăzute de secţiunile I-III din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pentru perioada 2007-2009, iar dispoziţiile financiare speciale prevăzute de secţiunea IV din anexa VIII se aplică Bulgariei şi României pe parcursul perioadei de programare 2007-2013.

(2)   Fără a aduce atingere viitoarelor decizii de politici publice, creditele de angajament pentru dezvoltarea rurală din cadrul FEOGA Secţiunea Garantare pentru Bulgaria şi România în cursul perioadei de trei ani 2007-2009 se ridică la suma de 3 041 MEUR (în preţuri la nivelul anului 2004).

(3)   În cazul în care este necesar, normele pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor anexei VIII se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(4)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, efectuează orice adaptări ale dispoziţiilor anexei VIII în cazurile necesare, în vederea asigurării coerenţei cu regulamentele privind dezvoltarea rurală.

Articolul 35

Sumele prevăzute la articolele 30, 31, 32, 33 şi 34 sunt adaptate de către Comisie în fiecare an în funcţie de evoluţia preţurilor, ca parte a adaptărilor tehnice anuale ale perspectivei financiare.

TITLUL IV

ALTE DISPOZIŢII

Articolul 36

(1)   În cazul în care, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, survin dificultăţi semnificative şi susceptibile să persiste în orice sector al economiei sau care ar putea provoca deteriorarea serioasă a situaţiei economice într-un anumit domeniu, Bulgaria şi România pot solicita să fie autorizate să adopte măsuri de protecţie în vederea remedierii situaţiei şi a adaptării sectorului în cauză la economia pieţei interne.

În aceleaşi împrejurări, oricare actual stat membru poate solicita să fie autorizat să adopte măsuri de protecţie în raport cu Bulgaria, cu România sau cu ambele state.

(2)   La cererea statului interesat, Comisia adoptă, în procedură de urgenţă, măsurile de protecţie pe care le consideră necesare, arătând condiţiile şi modalităţile în care acestea trebuie puse în aplicare.

În caz de dificultăţi economice serioase şi la cererea expresă a statului membru interesat, Comisia hotărăşte în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii însoţite de datele de fundamentare corespunzătoare. Măsurile astfel hotărâte sunt de imediată aplicare, ţin seama de interesele tuturor părţilor interesate şi nu pot determina efectuarea de controale la frontiere.

(3)   Măsurile autorizate în conformitate cu alineatul (2) pot include derogări de la normele Tratatului CE şi ale prezentului act, în măsura şi pentru termenele strict necesare pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (1). Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puţin funcţionarea pieţei interne.

Articolul 37

În cazul în care Bulgaria sau România nu şi-a îndeplinit angajamentele asumate în contextul negocierilor de aderare, determinând o perturbare semnificativă a bunei funcţionări a pieţei interne, inclusiv orice angajamente asumate în cadrul politicilor sectoriale care privesc activităţi economice cu efecte transfrontaliere, ori pericolul iminent al unei atari perturbări, Comisia poate să adopte măsurile corespunzătoare până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă.

Măsurile sunt proporţionale şi se acordă prioritate acelora dintre ele care perturbă cel mai puţin funcţionarea pieţei interne şi, după caz, aplicării mecanismelor sectoriale de salvgardare în vigoare. Asemenea măsuri de salvgardare nu pot fi utilizate ca mijloace arbitrare de discriminare sau de restrângere disimulată a comerţului dintre statele membre. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar şi înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care angajamentul corespunzător este îndeplinit. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul de mai sus atât timp cât angajamentele corespunzătoare nu au fost îndeplinite. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în îndeplinirea angajamentelor sale, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării regulamentelor şi deciziilor europene prin care sunt stabilite măsurile de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.

Articolul 38

În cazul în care, în Bulgaria sau în România, există deficienţe semnificative sau un risc iminent privind apariţia unor asemenea deficienţe în transpunerea, stadiul aplicării sau asigurarea respectării deciziilor-cadru sau a oricăror altor angajamente, instrumente de cooperare şi decizii privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului penal în conformitate cu titlul VI al Tratatului UE, precum şi a directivelor şi regulamentelor privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului civil în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE, Comisia poate să adopte, până la împlinirea unui termen de cel mult trei ani de la data aderării, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă şi după consultarea statelor membre, măsurile corespunzătoare şi să precizeze condiţiile şi modalităţile în care aceste măsuri intră în vigoare.

Măsurile pot lua forma suspendării provizorii a aplicării dispoziţiilor şi hotărârilor corespunzătoare în relaţiile dintre Bulgaria sau România şi oricare alt ori alte state membre, fără să aducă atingere continuării cooperării judiciare strânse. Clauza de salvgardare poate fi invocată chiar înainte de aderare în temeiul concluziilor urmăririi îndeplinirii angajamentelor asumate în negocieri, iar măsurile adoptate intră în vigoare la data aderării, cu excepţia cazului în care acestea prevăd o dată ulterioară. Măsurile nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care deficienţele sunt remediate. Măsurile pot fi totuşi aplicate dincolo de termenul prevăzut la alineatul (1) atât timp cât aceste deficienţe subzistă. Ca răspuns la progresele realizate de noul stat membru în cauză în remedierea deficienţelor identificate, Comisia poate adapta în mod corespunzător măsurile luate, după consultarea statelor membre. Comisia informează Consiliul cu suficient timp înaintea revocării măsurilor de salvgardare şi ţine seama întocmai de orice observaţii formulate în acest sens de către Consiliu.

Articolul 39

(1)   În cazul în care, în temeiul urmăririi continue de către Comisie a îndeplinirii angajamentelor asumate de Bulgaria şi România în contextul negocierilor de aderare, şi în special în temeiul rapoartelor Comisiei în această privinţă, există dovezi clare că stadiul pregătirii pentru adoptarea şi aplicarea acquis-ului în Bulgaria sau România este de asemenea natură încât există un risc semnificativ ca, într-un număr important de domenii, oricare dintre aceste state să fie în mod evident nepregătit să îndeplinească obligaţiile care decurg din calitatea de membru la data aderării, 1 ianuarie 2007, Consiliul poate să hotărască în unanimitate, la recomandarea Comisiei, ca data aderării statului respectiv să fie amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate să ia decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care sunt constatate deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a unuia sau a mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX punctul I.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1) şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 37, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei şi după o evaluare amănunţită efectuată în toamna anului 2005 a progreselor realizate de România în domeniul politicii de concurenţă, să adopte decizia prevăzută la alineatul (1) cu privire la România în cazul în care se constată deficienţe semnificative în îndeplinirea de către România a obligaţiilor asumate în temeiul Acordului european de asociere (17) sau a unuia ori mai multora dintre angajamentele şi cerinţele enumerate în anexa IX punctul II.

(4)   În cazul unei decizii adoptate în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3), Consiliul hotărăşte de îndată, cu majoritate calificată, adaptările prezentului act, inclusiv ale anexelor şi apendicelor acestuia, devenite absolut necesare ca urmare a deciziei de amânare.

Articolul 40

Pentru a nu afecta buna funcţionare a pieţei interne, punerea în aplicare a normelor de drept intern ale Bulgariei şi României în cursul perioadelor de tranziţie menţionate în anexele VI şi VII nu poate conduce la efectuarea de controale la frontiere între statele membre.

Articolul 41

În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi România la cel decurgând din aplicarea politicii agricole comune în condiţiile prevăzute prin prezentul act, asemenea măsuri sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 25 alineatul (2) al Regulamentului (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieţei în sectorul cerealelor (18) sau, după caz, de dispoziţiile corespunzătoare ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole ori a procedurii corespunzătoare stabilite prin legislaţia incidentă. Măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol pot fi adoptate într-un termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, poate proroga acest termen.

Măsurile tranzitorii referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor privind politica agricolă comună care nu sunt menţionate în prezentul act şi care sunt necesare ca urmare a aderării urmează să fie adoptate înainte de data aderării de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei sau, în cazul în care acestea aduc atingere unor instrumente adoptate iniţial de către Comisie, urmează să fie adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura necesară pentru adoptarea instrumentelor în cauză.

Articolul 42

În cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia de la regimul în vigoare în Bulgaria şi în România la cel decurgând din aplicarea normelor Uniunii în materie veterinară, fitosanitară şi a siguranţei alimentelor, asemenea măsuri se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura corespunzătoare prevăzută în legislaţia aplicabilă. Aceste măsuri se adoptă în termen de trei ani de la data aderării, iar aplicarea lor este limitată la acest termen.

PARTEA A CINCEA

DISPOZIŢII PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A PREZENTULUI ACT

TITLUL I

COMPUNEREA INSTITUŢIILOR ŞI ORGANISMELOR

Articolul 43

Parlamentul European efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.

Articolul 44

Consiliul efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.

Articolul 45

Un resortisant al fiecărui nou stat membru este numit membru al Comisiei de la data aderării. Noii membri ai Comisiei sunt numiţi de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată şi de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European.

Mandatul membrilor numiţi astfel încetează la aceeaşi dată cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.

Articolul 46

(1)   Doi judecători sunt numiţi în cadrul Curţii de Justiţie şi doi judecători sunt numiţi în cadrul Tribunalului de Primă Instanţă.

(2)   Mandatul unuia dintre judecătorii Curţii de Justiţie numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 6 octombrie 2009. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 6 octombrie 2012.

Mandatul unuia dintre judecătorii Tribunalului de Primă Instanţă numiţi în conformitate cu alineatul (1) încetează la 31 august 2007. Acest judecător este desemnat prin tragere la sorţi. Mandatul celuilalt judecător încetează la 31 august 2010.

(3)   Curtea de Justiţie efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.

Tribunalul de Primă Instanţă, de comun acord cu Curtea de Justiţie, efectuează în regulamentul său de procedură adaptările care se impun ca urmare a aderării.

Regulamentele de procedură astfel adaptate necesită acordul Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.

(4)   Pentru judecarea cauzelor pendinte la data aderării pe rolul instanţelor menţionate, pentru care procedura orală a început înainte de această dată, plenurile instanţelor sau camerele se întrunesc în aceeaşi compunere ca înainte de aderare şi aplică regulamentul de procedură în vigoare în ziua anterioară datei aderării.

Articolul 47

Curtea de Conturi se completează prin numirea a doi membri suplimentari pentru un mandat de şase ani.

Articolul 48

Comitetul Economic şi Social se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând diferitele componente sociale şi economice ale societăţii civile organizate din Bulgaria şi România. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.

Articolul 49

Comitetul Regiunilor se completează prin numirea a 27 de membri reprezentând organismele regionale şi locale din Bulgaria şi România, care fie deţin un mandat ales în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund politic în faţa unei adunări alese. Mandatul membrilor astfel numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.

Articolul 50

Adaptările normelor comitetelor stabilite prin tratatele originare, precum şi ale regulamentelor de procedură ale acestora, impuse de aderare, se efectuează cât mai curând posibil după aderare.

Articolul 51

(1)   Noii membri ai comitetelor, grupurilor sau ai altor organisme constituite prin tratate sau printr-un act al instituţiilor sunt numiţi în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute pentru numirea membrilor acestor comitete, grupuri sau altor organisme. Mandatul membrilor nou numiţi încetează simultan cu cel al membrilor aflaţi în funcţie la data aderării.

(2)   Componenţa comitetelor sau grupurilor constituite prin tratate sau printr-un act al instituţiilor, având un număr de membri stabilit indiferent de numărul statelor membre, va fi reînnoită în totalitate după aderare, cu excepţia cazului în care mandatul membrilor actuali expiră în anul următor aderării.

TITLUL II

APLICABILITATEA ACTELOR INSTITUŢIILOR

Articolul 52

De la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatarele directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste directive şi decizii să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale. Cu excepţia directivelor şi deciziilor care intră în vigoare în conformitate cu articolul 254 alineatele (1) şi (2) din Tratatul CE, se consideră că Bulgaria şi România au fost notificate cu privire la aceste directive şi decizii la data aderării.

Articolul 53

(1)   Bulgaria şi România pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma, de la data aderării, dispoziţiilor directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu excepţia cazului în care se prevede un alt termen în prezentul act. Acestea comunică măsurile respective Comisiei, până la data aderării cel târziu sau, după caz, până la termenul prevăzut în prezentul act.

(2)   În măsura în care modificările directivelor în înţelesul articolului 249 din Tratatul CE şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, introduse prin prezentul act, necesită modificarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale actualelor state membre, actualele state membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma directivelor modificate de la data aderării, cu excepţia cazului în care prezentul act prevede un alt termen. Acestea comunică măsurile respective Comisiei până la data aderării sau, după caz, până la termenul prevăzut de prezentul act.

Articolul 54

Actele cu putere de lege şi actele administrative destinate să asigure protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei pe teritoriul Bulgariei şi României împotriva pericolelor generate de radiaţiile ionizante sunt comunicate Comisiei de către acele state în termen de trei luni de la data aderării, în conformitate cu articolul 33 din Tratatul CEEA.

Articolul 55

La cererea motivată a Bulgariei sau a României, adresată Comisiei cel târziu la data aderării, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul originar a fost adoptat de Comisie, pot lua măsuri constând în derogări temporare de la actele instituţiilor adoptate între 1 octombrie 2004 şi data aderării. Măsurile sunt adoptate în conformitate cu regulile de vot aplicabile adoptării actului faţă de care este cerută o derogare temporară. În cazul în care derogările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.

Articolul 56

În cazul în care actele instituţiilor adoptate înainte de aderare impun adaptări ca urmare a aderării şi adaptările necesare nu au fost prevăzute în prezentul act sau în anexele sale, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, sau Comisia, în cazul în care actul original a fost adoptat de Comisie, adoptă în acest scop actele necesare. În cazul în care adaptările sunt adoptate după aderare, acestea pot fi aplicate de la data aderării.

Articolul 57

Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, Consiliul adoptă, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, măsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului act.

Articolul 58

De la data aderării, textele actelor instituţiilor şi ale Băncii Centrale Europene, adoptate înainte de aderare şi redactate în limbile bulgară şi română de către Consiliu, de către Comisie sau de către Banca Centrală Europeană sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele redactate în limbile oficiale actuale. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care textele în limbile actuale au făcut obiectul unei astfel de publicări.

TITLUL III

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 59

Anexele I - IX şi apendicele anexate la prezentul act fac parte integrantă din acesta.

Articolul 60

Guvernul Republicii Italiene remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României o copie certificată pentru conformitate a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, precum şi a tratatelor care le modifică sau le completează, inclusiv a Tratatului privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Tratatului privind aderarea Republicii Elene, a Tratatului privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, a Tratatului privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, precum şi a Tratatului privind aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace, în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovenă, slovacă, spaniolă şi suedeză.

Textele acestor tratate, redactate în limbile bulgară şi română, se anexează la prezentul act. Aceste texte sunt autentice în aceleaşi condiţii ca şi textele tratatelor la care se face referire în primul paragraf, redactate în limbile actuale.

Articolul 61

O copie certificată pentru conformitate a acordurilor internaţionale depuse în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene se remite guvernelor Republicii Bulgaria şi României de către secretarul general.


(1)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(2)  JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(3)  Cifrele prevăzute pentru Bulgaria şi România sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.”

(4)  JO L 278, 8.10.1976, p. 5, act astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).

(5)  Cifrele prevăzute sunt orientative şi se întemeiază pe datele publicate de Eurostat pentru anul 2003.

(6)  JO L 79, 22.3.2002, p. 42.

(7)  Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului din 18.12.1989 privind ajutorul economic acordat anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est (JO L 375, 23.12.1989, p. 11), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 2760/98 al Comisiei din 18.12.1998 privind implementarea unui program de cooperare transfrontalieră în cadrul programului PHARE (JO L 345, 19.12.1998, p. 49), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1822/2003 (JO L 267, 17.10.2003, p. 9).

(9)  JO L 161, 26.6.1999, p. 68.

(10)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25.6.2002 (JO L 248, 16.9.2002, p.1).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1267/1999 al Consiliului din 21.6.1999 de instituire a Instrumentului de politici structurale pentru preaderare (JO L 161, 26.6.1999, p. 73), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).

(12)  JO L 56, 4.3.1968, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 (JO L 124, 27.4.2004, p. 1).

(13)  JO L 130, 25.5.1994, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1268/1999 al Consiliului din 21.6.1999 privind asistenţa financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare ce trebuie luate pentru dezvoltarea agriculturii şi zonelor rurale în ţările candidate din Europa Centrală şi de Est în perioada premergătoare aderării (JO L 161, 26.6.1999, p. 87), regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2008/2004 (JO L 349, 25.11.2004, p. 12).

(15)  JO L 161, 26.6.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din anul 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(16)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(17)  Acordul european de instituire a asocierii între Comunităţile Economice Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte (JO L 357, 31.12.1994, p. 2).

(18)  JO L 270, 21.10.2003, p. 78.


ANEXA I

Lista convenţiilor şi protocoalelor la care Bulgaria şi România devin părţi la data aderării [menţionată la articolul 3 alineatul (3) din Actul de aderare]

(1)

Convenţia încheiată la 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 266, 9.10.1980, p. 1)

Convenţia încheiată la 10 aprilie 1984 privind aderarea Republicii Elene la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 146, 31.5.1984, p. 1);

Primul Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind interpretarea de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 1);

Al doilea Protocol încheiat la 19 decembrie 1988 privind învestirea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene cu anumite competenţe de interpretare a Convenţiei privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 48, 20.2.1989, p. 17);

Convenţia încheiată la 18 mai 1992 privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO L 333, 18.11.1992, p. 1);

Convenţia încheiată la 29 noiembrie 1996 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, precum şi la Primul şi Al doilea Protocol privind interpretarea acesteia de către Curtea de Justiţie (JO C 15, 15.1.1997, p. 10).

(2)

Convenţia încheiată la 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO L 225, 20.8.1990, p. 10);

Convenţia încheiată la 21 decembrie 1995 privind aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 26, 31.1.1996, p. 1);

Protocolul încheiat la 25 mai 1999 pentru modificarea Convenţiei din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu adaptarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO C 202, 16.7.1999, p. 1).

(3)

Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 49)

Protocolul la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 27 septembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 313, 23.10.1996, p. 2);

Protocolul privind interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 2);

Al doilea Protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 221, 19.7.1997, p. 12).

(4)

Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiată la 26 iulie 1995, întemeiată pe dispoziţiile articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 2)

Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie, încheiat la 24 iulie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 299, 9.10.1996, p. 2);

Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 19 iunie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi al articolului 41 alineatul (3) din Convenţia Europol (JO C 221, 19.7.1997, p. 2);

Protocolul de modificare a articolului 2 şi a anexei la Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 30 noiembrie 200 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 358, 13.12.2000, p. 2);

Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol) şi a Protocolului cu privire la privilegiile şi imunităţile Europol, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncţi şi ale angajaţilor Europol, încheiat la 28 noiembrie 2002 (JO C 312, 16.12.2002, p. 2);

Protocolul de modificare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol), încheiat la 27 noiembrie 2003 în temeiul articolului 43 alineatul (1) din respectiva convenţie (JO C 2, 6.1.2004, p. 3).

(5)

Convenţia privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316, 27.11.1995, p. 34)

Protocolul cu privire la interpretarea cu titlu preliminar de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiat la 29 noiembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 151, 20.5.1997, p. 16);

Protocolul cu privire la domeniul de aplicare al noţiunii de spălare a produselor rezultate din săvârşirea de infracţiuni în cadrul Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, precum şi cu privire la includerea numărului de înmatriculare al mijloacelor de transport în cadrul convenţiei, încheiat la 12 martie 1999 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 91, 31.3.1999, p. 2);

Protocolul de modificare a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale în sensul constituirii unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, încheiat la 8 mai 2003 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 139, 13.6.2003, p. 2).

(6)

Convenţia cu privire la combaterea actelor de corupţie care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, încheiată la 26 mai 1997 în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană(JO C 195, 25.6.1997, p. 2)

(7)

Convenţia cu privire la asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 24, 23.1.1998, p. 2)

(8)

Convenţia cu privire la decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, încheiată la 17 iunie 1998 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 216, 10.7.1998, p. 2)

(9)

Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată de către Consiliu la 29 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 197, 12.7.2000, p. 3)

Protocolul la Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptat de către Consiliu la 16 octombrie 2001 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).


ANEXA II

Lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este acesta integrat în cadrul Uniunii Europene, şi ale actelor adoptate în temeiul acestuia sau conexe acestuia, care urmează să fie obligatorii şi aplicabile pe teritoriul noilor state membre de la data aderării [menţionată la articolul 4 alineatul (1) din Actul de aderare]

(1)

Acordul între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985 (1).

(2)

Următoarele dispoziţii ale Convenţiei semnate la Schengen la 19 iunie 1990 (2) de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Actul final al acestei convenţii şi declaraţiile comune care fac trimitere la aceasta, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:

Articolul 1, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat; articolele 3-7, cu excepţia articolul 5 alineatul (1) litera (d); articolul 13; articolele 26 şi 27; articolul 39; articolele 44-59; articolele 61-63; articolele 65-69; articolele 71-73; articolele 75 şi 76; articolul 82; articolul 91; articolele 126-130, în măsura în care se referă la dispoziţiile prezentului alineat şi articolul 136; declaraţiile comune 1 şi 3 din Actul final.

(3)

Următoarele dispoziţii ale acordurilor de aderare la Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, actele finale ale acestora şi declaraţiile aferente, astfel cum au fost modificate de unele dintre actele enumerate în alineatul 8 de mai jos:

(a)

Acordul privind aderarea Republicii Italiene, semnat la 27 noiembrie 1990:

articolul 4;

Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;

(b)

Acordul privind aderarea Regatului Spaniei, semnat la 25 iunie 1991:

articolul 4;

Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;

Declaraţia 2 din partea III a Actului final;

(c)

Acordul privind aderarea Republicii Portugheze, semnat la 25 iunie 1991:

articolele 4, 5 şi 6;

Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;

(d)

Acordul privind aderarea Republicii Elene, semnat la 6 noiembrie 1992:

articolele 3, 4 şi 5;

Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;

Declaraţia 2 din partea III a Actului final;

(e)

Acordul privind aderarea Republicii Austria, semnat la 28 aprilie 1995:

articolul 4;

Declaraţia comună 1 din partea II a Actului final;

(f)

Acordul privind aderarea Regatului Danemarcei, semnat la 19 decembrie 1996:

articolul 4, articolul 5 alineatul 2 şi articolul 6;

Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;

(g)

Acordul privind aderarea Republicii Finlanda, semnat la 19 decembrie 1996:

articolele 4 şi 5;

Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final;

Declaraţia Guvernului Republicii Finlanda privind Insulele Åland din partea III a Actului final;

(h)

Acordul privind aderarea Regatului Suediei, semnat la 19 decembrie 1996:

articolele 4 şi 5;

Declaraţiile comune 1 şi 3 din partea II a Actului final.

(4)

Următoarele acorduri încheiate de către Consiliu în conformitate cu articolul 6 din Protocolul Schengen:

Acordul încheiat la 18 mai 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, inclusiv a anexelor Actului final, declaraţiilor şi schimburilor de scrisori alăturate acestuia (3), aprobat prin Decizia Consiliului 1999/439/CE (4);

Acordul încheiat la 30 iunie 1999 între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Irlanda şi Regatul Norvegiei cu privire la definirea drepturilor şi obligaţiilor în raporturile dintre Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de o parte, şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei, pe de alta, în materia acquis-ului Schengen care se aplică acestor state (5), aprobat prin Decizia Consiliului 2000/29/CE (6);

Acordul semnat la 25 octombrie 2004 între Consiliul Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (7).

(5)

Dispoziţiile următoarelor decizii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, modificate de unele dintre actele enumerate la alineatul (8) de mai jos:

 

SCH/Com-ex (93) 10 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind declaraţiile miniştrilor şi secretarilor de stat

 

SCH/Com-ex (93) 14 Decizia Comitetului Executiv din 14 decembrie 1993 privind îmbunătăţirea practicii cooperării judiciare în materia combaterii traficului de droguri

 

SCH/Com-ex (94) 16 rev. Decizia Comitetului Executiv din 21 noiembrie 1994 privind achiziţionarea ştampilelor comune de intrare şi ieşire

 

SCH/Com-ex (94) 28 rev. Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind certificatul de autorizare a transportului de droguri şi substanţe psihotrope, prevăzut la articolul 75

 

SCH/Com-ex (94) 29 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind intrarea în vigoare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen din 19 iunie 1990

 

SCH/Com-ex (95) 21 Decizia Comitetului Executiv din 20 decembrie 1995 privind schimbul rapid, între statele Schengen, de date statistice şi concrete privind eventuale disfuncţii la frontierele externe

 

SCH/Com-ex (98) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 21 aprilie 1998 privind activităţile Grupului Operativ, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului 2 de mai sus

 

SCH/Com-ex (98) 26 def. Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind înfiinţarea Comitetului permanent pentru evaluarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor Schengen

 

SCH/Com-ex (98) 35 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 16 septembrie 1998 privind transmiterea Manualului comun statelor candidate la UE

 

SCH/Com-ex (98) 37 def. 2 Decizia Comitetului Executiv din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus

 

SCH/Com-ex (98) 51 rev. 3 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind cooperarea poliţienească transfrontalieră în materia prevenirii şi depistării infracţiunilor

 

SCH/Com-ex (98) 52 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind Broşura cu privire la cooperarea poliţienească transfrontalieră, în măsura în care aceasta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus

 

SCH/Com-ex (98) 57 Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind introducerea unui formular armonizat pentru invitaţii, declaraţii de garanţie şi atestări de cazare

 

SCH/Com-ex (98) 59 rev. Decizia Comitetului Executiv din 16 decembrie 1998 privind detaşarea coordonată a consilierilor în materie de documente

 

SCH/Com-ex (99) 1 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind normele în materie de stupefiante

 

SCH/Com-ex (99) 6 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind acquis-ul Schengen în materie de telecomunicaţii

 

SCH/Com-ex (99) 7 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind ofiţerii de legătură

 

SCH/Com-ex (99) 8 rev. 2 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor

 

SCH/Com-ex (99) 10 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind traficul ilegal de arme de foc

 

SCH/Com-ex (99) 13 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind versiunile definitive ale Manualului comun şi ale Instrucţiunilor consulare comune:

anexele 1-3, 7, 8 şi 15 ale Instrucţiunilor consulare comune;

Manualul comun, în măsura în care acesta se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus, inclusiv anexele 1, 5, 5A, 6, 10 şi 13;

 

SCH/Com-ex (99) 18 Decizia Comitetului Executiv din 28 aprilie 1999 privind îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti în materie de prevenire şi depistare a infracţiunilor.

(6)

Următoarele declaraţii ale Comitetului Executiv instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:

 

SCH/Com-ex (96) decl. 6 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 26 iunie 1996 privind extrădarea

 

SCH/Com-ex (97) decl. 13 rev. 2 Declaraţia Comitetului Executiv din 9 februarie 1998 privind răpirea de minori.

(7)

Următoarele decizii ale Grupului Central instituit prin Convenţia semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, în măsura în care acestea se referă la dispoziţiile alineatului (2) de mai sus:

 

SCH/C (98) 117 Decizia Grupului Central din 27 octombrie 1998 privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrării ilegale

 

SCH/C (99) 25 Decizia Grupului Central din 22 martie 1999 privind principiile generale care reglementează plata informatorilor.

(8)

Următoarele acte întemeiate pe acquis-ul Schengen sau conexe în alt mod acestuia:

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 din 29 mai 1995 de instituire a modelului uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1)

 

Decizia Consiliului 1999/307/CE din 1 mai 1999 de stabilire a modalităţilor de integrare a Secretariatului Schengen în cadrul Secretariatul General al Consiliului (JO L 119, 7.5.1999, p. 49)

 

Decizia Consiliului 1999/435/CE din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 1)

 

Decizia Consiliului 1999/436/CE din 20 mai 1999 de stabilire, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispoziţiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 17)

 

Decizia Consiliului 1999/437/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31)

 

Decizia Consiliului 1999/848/CE din 13 decembrie 1999 privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen pe teritoriul Greciei (JO L 327, 21.12.1999, p. 58)

 

Decizia Consiliului 2000/365/CE din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43)

 

Decizia Consiliului 2000/586/JAI din 28 septembrie 2000 de instituire a unei proceduri de modificare a articolului 40 alineatele (4) şi (5), a articolului 41 alineatul (7) şi a articolului 65 alineatul (2) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele externe comune (JO L 248, 3.10.2000, p. 1)

 

Decizia Consiliului 2000/751/CE din 30 noiembrie 2000 privind declasificarea anumitor părţi din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 303, 2.12.2000, p. 29)

 

Decizia Consiliului 2000/777/CE din 1 decembrie 2000 privind punerea în aplicare a acquis-ului Schengen pe teritoriul Danemarcei, Finlandei, Suediei, precum şi pe teritoriul Islandei şi Norvegiei (JO L 309, 9.10.2000, p. 24)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 81, 21.3.2001, p. 1)

 

Regulamentul Consiliului nr. 789/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de examinare a cererilor de viză (JO L 116, 26..2001, p. 2)

 

Regulamentul Consiliului nr. 790/2001/CE din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competenţele de execuţie în ceea ce priveşte anumite norme metodologice şi proceduri de realizare a controlului şi supravegherii frontierelor (JO L 116, 26.4.2001, p. 5)

 

Decizia Consiliului 2001/329/CE din 24 aprilie 2001 de actualizare a părţii VI şi a anexelor 3, 6 şi 13 la Instrucţiunile consulare comune şi a anexelor 5(a), 6(a) şi 8 la Manualul comun (JO L 116, 26.4.2001, p. 32), în măsura în care aceasta se referă la anexa 3 la Instrucţiunile consulare comune şi la anexa 5(a) la Manualul comun

 

Directiva Consiliului 2001/51/CE din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor articolului 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, p. 45)

 

Decizia Consiliului 2001/886/JAI din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 1)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2414/2001 din 7 decembrie 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 327, 12.12.2001, p. 1)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2424/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) (JO L 328, 13.12.2001, p. 4)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 333/2002 din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de către statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 334/2002 din 18 februarie 2002 de modificare a Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1683/95 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 53, 23.2.2002, p. 7)

 

Decizia Consiliului 2002/192/CE din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20)

 

Decizia Consiliului 2002/352/CE din 25 aprilie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 123, 9.5.2002, p. 47)

 

Decizia Consiliului 2002/353/CE din 25 aprilie 2002 privind declasificarea părţii II din Manualul comun adoptat de Comitetul Executiv instituit prin Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 123, 9.5.2002, p. 49)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1030/2002 din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1)

 

Decizia Consiliului 2002/587/CE din 12 iulie 2002 privind revizuirea Manualului comun (JO L 187, 16.7.2002, p. 50)

 

Decizia-cadru a Consiliului 2002/946/JAI din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 1)

 

Directiva Consiliului 2002/90/CE din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului şi şederii neautorizate (JO L 328, 5.12.2002, p. 17)

 

Decizia Consiliului 2003/170/JAI din 27 februarie 2003 privind utilizarea în comun a ofiţerilor de legătură trimişi în străinătate de instituţiile de aplicare a legii ale statelor membre (JO L 67, 12.3.2003, p. 27)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 453/2003 din 6 martie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt scutiţi de această obligaţie (JO L 69, 13.3.2003, p. 10)

 

Decizia Consiliului 2003/725/JAI din 2 octombrie 2003 de modificare a dispoziţiilor articolului 40 alineatele (1) şi (7) din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 260, 11.10.2003, p. 37)

 

Directiva Consiliului 2003/110/CE din 25 noiembrie 2003 privind sprijinul în cazurile de tranzit în scopul expulzării pe calea aerului (JO L 321, 6.12.2003, p. 26)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 377/2004 din 19 februarie 2004 de constituire a reţelei de ofiţeri de legătură în materie de imigrare (JO L 64, 2.3.2004, p. 1)

 

Decizia Consiliului 2004/466/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun în sensul prevederii efectuării controalelor de frontieră specializate privind minorii însoţiţi (JO L 157, 30.4.2004, p. 136)

 

Directiva Consiliului 2004/82/CE din 29 aprilie 2004 privind obligaţia transportatorilor de a comunica date privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24)

 

Decizia Consiliului 2004/573/CE din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare (JO L 261, 6.8.2004, p. 28)

 

Decizia Consiliului 2004/574/CE din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun (JO L 261, 6.8.2004, p. 36)

 

Decizia Consiliului 2004/512/CE din 8 iunie 2004 de constituire a Sistemului de Informaţii privind Vizele (SIV) (JO L 213, 15.6.2004, p. 5)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de constituire a Agenţiei europene pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2133/2004 din 13 decembrie 2004 privind obligaţia autorităţilor competente ale statelor membre de a ştampila cu regularitate documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe în momentul trecerii de către aceştia a frontierelor externe ale statelor membre, precum şi de modificare a dispoziţiilor Convenţiei pentru aplicarea Acordului Schengen şi a Manualului comun adoptat în acest scop (JO L 369, 16.12.2004, p. 5)

 

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/2004 din 13 decembrie 2004 privind standardele referitoare la elementele de securitate şi datele biometrice cuprinse în paşapoartele şi documentele de călătorie eliberate de statele membre (JO L 385, 29.12.2004, p. 1)


(1)  JO L 239, 22.9.2000, p. 13

(2)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19, convenţie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 871/2004 (JO L 162, 30.4.2004, p. 29).

(3)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(4)  JO L 176, 10.7.1999, p. 35.

(5)  JO L 15, 20.1.2000, p. 2.

(6)  JO L 15, 20.1.2000, p. 1.

(7)  Atât timp cât acest acord nu este încă încheiat, atât timp cât se aplică provizoriu.


ANEXA III

Lista menţionată la articolul 19 din Actul de aderare: adaptările actelor adoptate de instituţii

1.   DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALă

I.   MARCA DE COMERŢ COMUNITARĂ

31994 R 0040: Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca de comerţ comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1), modificat prin:

31994 R 3288: Regulamentul (CE) nr. 3288/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 83);

32003 R 0807: Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32003 R 1653: Regulamentul (CE) nr. 1653/2003 al Consiliului din 18.6.2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 36);

32003 R 1992: Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului din 27.10.2003 (JO L 296, 14.11.2003, p. 1);

32004 R 0422: Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului din 19.2.2004 (JO L 70, 9.3.2004, p. 1).

La articolul 159a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare «noi state membre»), o marcă de comerţ comunitară înregistrată sau solicitată în conformitate cu prezentul regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate.”.

II.   CERTIFICATELE SUPLIMENTARE DE PROTECŢIE

(1)

31992 R 1768: Regulamentul (CEE) nr. 1768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente (JO L 182, 2.7.1992, p. 1), modificat prin:

11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(a)

La articolul 19a se adaugă următorul text:

“(k)

oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca, pentru obţinerea acestui certificat, cererea să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;

(l)

oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca medicament a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării.”

(b)

La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare.”

(2)

31996 R 1610: Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produsele fito-farmaceutice (JO L 198, 8.8.1996, p. 30), modificat prin:

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(a)

La articolul 19a se adaugă următorul text:

“(k)

oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în Bulgaria, cu condiţia ca cererea pentru obţinerea certificatului să fie depusă în termen de şase luni de la data aderării;

(l)

oricărui produs fito-farmaceutic protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare de introducere pe piaţă ca produs fito-farmaceutic a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România. În cazurile în care perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a expirat, solicitarea unui certificat este posibilă în termen de şase luni, care începe să curgă cel târziu de la data aderării.”.

(b)

La articolul 20, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Prezentul regulament se aplică certificatelor suplimentare de protecţie acordate în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei înainte de respectivele date de aderare.”.

III.   DESENELE ŞI MODELELE INDUSTRIALE COMUNITARE

32002 R 0006: Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele şi modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1), modificat prin :

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

La articolul 110a, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei şi a Slovaciei (denumite în continuare «noi state membre»), un desen sau model industrial comunitar protejat sau solicitat în conformitate cu acest regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate.”.

2.   AGRICULTURA

(1)

31989 R 1576: Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (JO L 160, 12.6.1989, p. 1), modificat prin:

31992 R 3280: Regulamentul (CEE) nr. 3280/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 3);

31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 366, 31.12.1994, p. 1);

11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(a)

La articolul 1 alineatul (4), punctul (i), se adaugă următoarele dispoziţii:

“(5)

Denumirea «rachiu din fructe» poate fi înlocuită prin denumirea «Pălincă» numai pentru băutura spirtoasă produsă în România.”

(b)

La Anexa II, se adaugă următoarele denumiri geografice:

la punctul (4): “Vinars Târnave”, “Vinars Vaslui”, “Vinars Murfatlar”, “Vinars Vrancea”, “Vinars Segarcea”;

la punctul (6): “Сунгурларска гроздова ракия/Гроздова ракия от Сунгурларе/Sungurlarska grozdova rakiya/Grozdova rakiya din Sungurlare”, “Сливенска перла (Сливенска гроздова ракия/Гроздова ракия от Сливен)/Slivenska perla (Slivenska grozdova rakiya/Grozdova rakiya din Sliven)”, “Стралджанска мускатова ракия/Мускатова ракия от Стралджа/Straldjanska muscatova rakiya/Muscatova rakiya din Stralgea”, “Поморийска гроздова ракия/Гроздова ракия от Поморие/Pomoriyska grozdova rakiya/Grozdova rakiya din Pomorie”, “Русенска бисерна гроздова ракия/Бисерна гроздова ракия от Русе/Rusenska biserna grozdova rakiya/Biserna grozdova rakiya din Ruse”, “Бургаска мускатова ракия/Мускатова ракия от Бургас/Bourgaska muskatova rakiya/Muscatova rakiya din Burgas”, “Добруджанска мускатова ракия/Мускатова ракия от Добруджа/Dobrudjanska muscatova rakiya/Muskatova rakiya din Dobrogea”, “Сухиндолска гроздова ракия/Гроздова ракия от Сухиндол/Suhindolska grozdova rakiya/Grozdova rakiya din Suhindol”, “Карловска гроздова ракия/Гроздова pакия от Карлово/Karlovska grozdova rakiya/Grozdova rakiya din Karlovo”;

la punctul (7): “Троянска сливова ракия/Сливова ракия от Троян/Troyanska slivova rakiya/Slivova rakiya din Troian”, “Силистренска кайсиева ракия/Кайсиева ракия от Силистра/Silistrenska kaysieva rakiya/Kaysieva rakiya din Silistra”, “Тервелска кайсиева ракия/Кайсиева ракия от Тервел/Tervelska kaysieva rakiya/Kaysieva rakiya din Tervel”, “Ловешка сливова ракия/Сливова ракия от Ловеч/Loveshka slivova rakiya/Slivova rakiya din Loveci”, “Ţuică Zetea de Medieşu Aurit”, “Ţuică de Valea Milcovului”, “Ţuică de Buzău”, “Ţuică de Argeş”, “Ţuică de Zalău”, “Ţuică ardelenească de Bistriţa”, “Horincă de Maramureş”, “Horincă de Cămârzan”, “Horincă de Seini”, “Horincă de Chioar”, “Horincă de Lăpuş”, “Turţ de Oaş”, “Turţ de Maramureş”.

(2)

31991 R 1601: Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate obţinute din produse vitivinicole (JO L 149, 14.6.1991, p. 1), modificat prin:

31992 R 3279: Regulamentul (CEE) nr. 3279/92 al Consiliului din 9.11.1992 (JO L 327, 13.11.1992, p. 1);

11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);

31994 R 3378: Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22.12.1994 (OJ L 366, 31.12.1994, p. 1);

31996 R 2061: Regulamentul (CE) nr. 2061/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8.10.1996 (OJ L 277, 30.10.1996, p. 1);

32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

La articolul 2 alineatul (3), se adaugă următoarea literă după litera (h):

“(i)

Pelin: băutură aromatizată pe bază de vin produsă din vin alb sau roşu, must de struguri concentrat, suc de struguri (sau sfeclă de zahăr) şi o tinctură specială din ierburi, având o tărie alcoolică de nu mai puţin de 8,5 % vol., un conţinut de zahăr exprimat ca zahăr invertit de 45-50 grame pe litru, şi o aciditate totală de nu mai puţin de 3 grame pe litru exprimată ca acid tartric.”

iar litera (i) se redenumeşte ca (j).

(3)

31992 R 2075: Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70), modificat prin:

11994 N: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 21);

31994 R 3290: Regulamentul (CE) nr. 3290/94 al Consiliului din 22.12.1994 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105);

31995 R 0711: Regulamentul (CE) nr. 711/95 al Consiliului din 27.3.1995 (JO L 73, 1.4.1995, p. 13);

31996 R 0415: Regulamentul (CE) nr. 415/96 al Consiliului din 4.3.1996 (JO L 59, 8.3.1996, p. 3);

31996 R 2444: Regulamentul (CE) nr. 2444/96 al Consiliului din 17.12.1996 (JO L 333, 21.12.1996, p. 4);

31997 R 2595: Regulamentul (CE) nr. 2595/97 al Consiliului din 18.12.1997 (JO L 351, 23.12.1997, p. 11);

31998 R 1636: Regulamentul (CE) nr. 1636/98 al Consiliului din 20.7.1998 (JO L 210, 28.7.1998, p. 23);

31999 R 0660: Regulamentul (CE) nr. 660/1999 al Consiliului din 22.3.1999 (JO L 83, 27.3.1999, p. 10);

32000 R 1336: Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 al Consiliului din 19.6.2000 (JO L 154, 27.6.2000, p. 2);

32002 R 0546: Regulamentul (CE) nr. 546/2002 al Consiliului din 25.3.2002 (JO L 84, 28.3.2002, p. 4);

32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4.2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);

32003 R 2319: Regulamentul (CE) nr. 2319/2003 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 345, 31.12.2003, p. 17);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor - Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(a)

În anexă, la punctul V. “Sun-cured”, se adaugă următorul text:

 

“Molovata

 

Ghimpaţi

 

Bărăgan”

(b)

În anexă, la punctul VI. “Basmas”, se adaugă următorul text:

 

“Gebel

 

Nevrokop

 

Dupniţa

 

Melnik

 

Ustina

 

Harmanlî

 

Krumovgrad

 

Iztocen Balkan

 

Topolovgrad

 

Svilengrad

 

Srednogorska iaka”

(c)

În anexă, la punctul VIII. “Kaba Kulak (clasic)”, se adaugă următorul text:

 

“Severna Bulgaria

 

Tekne”.

(4)

31996 R 2201: Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe şi legume (JO L 297, 21.11.1996, p. 29), modificat prin:

31997 R 2199: Regulamentul (CE) nr. 2199/97 al Consiliului din 30.10.1997 (JO L 303, 6.11.1997, p. 1);

31999 R 2701: Regulamentul (CE) nr. 2701/1999 al Consiliului din 14.12.1999 (JO L 327, 21.12.1999, p. 5);

32000 R 2699: Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 al Consiliului din 4.12.2000 (JO L 311, 12.12.2000, p. 9);

32001 R 1239: Regulamentul (CE) nr. 1239/2001 al Consiliului din 19.6.2001 (JO L 171, 26.6.2001, p. 1);

32002 R 0453: Regulamentul (CE) nr. 453/2002 al Comisiei din 13.3.2002 (JO L 72, 14.3.2002, p. 9);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32004 R 0386: Regulamentul (CE) nr. 386/2004 al Comisiei din 1.3.2004 (JO L 64, 2.3.2004, p. 25).

Anexa III se înlocuieşte cu următorul text:

"ANEXA III

Pragurile de procesare menţionate la articolul 5

Greutatea netă a produselor proaspete

(în tone)

 

Roşii

Piersici

Pere

Pragurile comunitare

8 860 061

560 428

105 659

Praguri naţionale

Bulgaria

156 343

17 843

f.r.

Republica Cehă

12 000

1 287

11

Grecia

1 211 241

300 000

5 155

Spania

1 238 606

180 794

35 199

Franţa

401 608

15 685

17 703

Italia

4 350 000

42 309

45 708

Cipru

7 944

6

f.r.

Letonia

f.r.

f.r.

f.r.

Ungaria

130 790

1 616

1 031

Malta

27 000

f.r.

f.r.

Ţările de Jos

f.r.

f.r.

243

Austria

f.r.

f.r.

9

Polonia

194 639

f.r.

f.r.

Portugalia

1 050 000

218

600

România

50 390

523

f.r.

Slovacia

29 500

147

f.r.

f.r. = fără relevanţă

.

(5)

31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind schema de prime, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat grupurilor de producători din sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), modificat prin:

31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);

31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);

31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);

31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);

31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);

32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);

32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);

32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);

32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);

32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);

32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);

32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.6.2002 (JO L 153 13.6.2002, p. 3);

32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.8.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);

32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);

32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).

Anexa I se înlocuieşte cu următorul text:

"ANEXA I

Procentele pragurilor de garantare pentru fiecare stat membru sau regiune specifică pentru recunoaşterea grupurilor de producători

Stat membru sau regiune specifică de origine a grupului de producători

Procent

Germania, Spania (cu excepţia regiunilor Castilia şi Leon, Navarra şi Campezo din Ţara Bascilor), Franţa (cu excepţia regiunilor Nord-Pas-de-Calais şi Picardia), Italia, Portugalia (cu excepţia Regiunii Autonome Azore), Belgia, Austria, România

2 %

Grecia (cu excepţia regiunii Epir), Regiunea Autonomă Azore (Portugalia), Regiunile Nord-Pas-de-Calais şi Picardia (Franţa), Bulgaria (cu excepţia municipalităţilor Banite, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipiilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovо, Varna, Dalgopol, General Tоşevо, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei)

1 %

Regiunile Castilia şi Leon (Spania), Navarra (Spania), regiunea Campezo din Ţara Bascilor (Spania), Epir (Grecia), municipalităţilor Banite, Zlatograd, Madan şi Dospat din zona Gebel şi a municipalităţilor Veliki Preslav, Vărbiţa, Şumen, Smiadovо, Varna, Dalgopol, General Tоşevо, Dobrici, Kavarna, Kruşari, Şabla şi Antonovo din regiunea de nord a Bulgariei (Bulgaria)

0,3 %

.

(6)

31999 R 1493: Regulamentul nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei în sectorul vitivinicol (JO L 179, 14.7.1999, p. 1), modificat prin:

32000 R 1622: Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 al Comisiei din 24.7.2000 (JO L 194, 31.7.2000, p. 1);

32000 R 2826: Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului din 19.12.2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2);

32001 R 2585: Regulamentul (CE) nr. 2585/2001 al Consiliului din 19.12.2001 (JO L 345, 29.12.2001, p. 10);

32003 R 0806: Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.4. 2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32003 R 1795: Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei din 13.10.2003 (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).

(a)

La articolul 6 se adaugă următoarele dispoziţii:

“(5)

Pentru Bulgaria şi România, se acordă, de la data aderării, drepturi de plantare nou create pentru producţia v.c.p.r.d totalizând 1,5 % din suprafaţa viticolă totală, totalizând 2 302,5 hectare pentru Bulgaria şi 2 830,5 hectare pentru România. Aceste drepturi se acordă unei rezerve naţionale căreia i se aplică articolul 5.”

(b)

La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (2), se adaugă următorul text:

“(g)

în România, în zona Podişul Transilvaniei”

(c)

La anexa III (zonele vitivinicole), ultima propoziţie de la punctul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

“(d)

în Slovacia, regiunea Tokay.

(e)

în România, suprafeţele vitivinicole care nu sunt incluse la punctele (2) litera (g) sau (5) litera (f).”

(d)

La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (5), se adaugă următorul text:

“(e)

în Bulgaria, suprafeţele viticole din următoarele regiuni: Dunavska Ravnina (Дунавска равнина), Cernomorski Raion (Черноморски район), Rozova Dolina (Розова долина)

(f)

în România, suprafeţele viticole din următoarele regiuni: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea vitivinicolă sudică, inclusiv zonele nisipoase şi alte regiuni favorabile”

(e)

La anexa III (zonele vitivinicole) punctul (6), se adaugă următorul text:

“În Bulgaria, zona vitivinicolă C III a) cuprinde suprafeţele viticole care nu sunt incluse la punctul (5) litera (e)”

(f)

La anexa V partea D.3, se adaugă următorul text:

“şi în România”.

(7)

32000 R 1673: Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului din 27 iulie 2000 privind organizarea a pieţelor în sectorul inului şi cânepei pentru fibre (JO L 193, 29.7.2000, p. 16), modificat de:

32002 R 0651: Regulamentul (CE) nr. 651/2002 al Comisiei din 16.4.2002 (JO L 101, 17.4.2002, p. 3);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1);

32004 R 0393: Regulamentul (CE) nr. 393/2004 al Consiliului din 24.2.2004 (JO L 65, 3.3.2004, p. 4).

(a)

Articolul 3 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

O cantitate maximă garantată de 80 878 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in lungi şi împărţită între toate statele membre drept cantităţi naţionale garantate. Această cantitate este distribuită după cum urmează:

13 800 tone pentru Belgia;

13 tone pentru Bulgaria;

1 923 tone pentru Republica Cehă;

300 tone pentru Germania;

30 tone pentru Estonia;

50 tone pentru Spania;

55 800 tone pentru Franţa;

360 tone pentru Letonia;

2 263 tone pentru Lituania;

4 800 tone pentru Ţările de Jos;

150 tone pentru Austria;

924 tone pentru Polonia;

50 tone pentru Portugalia;

42 tone pentru România;

73 tone pentru Slovacia;

200 tone pentru Finlanda;

50 tone pentru Suedia;

50 tone pentru Regatul Unit.”

(b)

La articolul 3 alineatul (2), paragraful introductiv şi litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:

“(2)

O cantitate maximă garantată de 147 265 tone pe an de piaţă este stabilită pentru fibre de in scurte şi fibre de cânepă, pentru care se poate acorda sprijin. Această cantitate este repartizată sub forma:

(a)

cantităţilor naţionale garantate pentru următoarele state membre:

10 350 tone pentru Belgia;

48 tone pentru Bulgaria;

2 866 tone pentru Republica Cehă;

12 800 tone pentru Germania;

42 tone pentru Estonia;

20 000 tone pentru Spania;

61 350 tone pentru Franţa;

1 313 tone pentru Letonia;

3 463 tone pentru Lituania;

2 061 tone pentru Ungaria;

5 550 tone pentru Ţările de Jos;

2 500 tone pentru Austria;

462 tone pentru Polonia;

1 750 tone pentru Portugalia;

921 tone pentru România;

189 tone pentru Slovacia;

2 250 tone pentru Finlanda;

2 250 tone pentru Suedia;

12 100 tone pentru Regatul Unit.

Cu toate acestea, cantitatea naţională garantată stabilită pentru Ungaria se referă doar la fibrele de cânepă.”

(8)

32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct din cadrul politii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1), modificat prin:

32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8;

32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (JO L 91, 30.3.2004, p. 1;

32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1;

32004 R 0864: Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (JO L 161, 30.4.2004, p. 48).

(a)

Articolul 2 litera (g) se înlocuieşte cu următorul text:

“(g)

«noi state membre» înseamnă Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia.”

(b)

La articolul 5 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:

“Cu toate acestea, Bulgaria şi România asigură că terenul care a fost utilizat drept păşune permanentă la 1 ianuarie 2007 este menţinut ca păşune permanentă.”

(c)

La articolul 54 alineatul (2), la sfârşitul primului paragraf se adaugă următorul text:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, data prevăzută pentru cererile de sprijin pe suprafaţă este 30 iunie 2005.”

(d)

La articolul 71g se adaugă următorul text:

“(9)

Pentru Bulgaria şi România:

(a)

perioada de referinţă de trei ani menţionată la alineatul (2) este 2002 - 2004;

(b)

anul menţionat la alineatul (3) litera (a) este 2004;

(c)

în primul paragraf al alineatului (4), referirea la anii 2004 şi 2005 se face la anii 2005 şi 2006, iar referirea la anul 2004 se face la anul 2005.”

(e)

La articolul 71h se adaugă următorul text:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România referirea la 30 iunie 2003 se face la 30 iunie 2005.”

(f)

Articolul 74 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1)

Sprijinul se acordă pentru suprafeţele de bază naţionale în zonele de producţie tradiţionale enumerate în anexa X.

Suprafaţa de bază este după cum urmează:

Bulgaria

21 800 ha

Grecia

617 000 ha

Spania

594 000 ha

Franţa

208 000 ha

Italia

1 646 000 ha

Cipru

6 183 ha

Ungaria

2 500 ha

Austria

7 000 ha

Portugalia

118 000 ha

(g)

Articolul 78 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

Se instituie o suprafaţă maximă garantată de 1 648 000 ha pentru care poate fi acordat sprijin.”

(h)

Articolul 80 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2)

Sprijinul este după cum urmează, în funcţie de producţiile din statele membre în cauză:

 

Anul de piaţă 2004/2005 şi în cazul aplicării articolului 71

(EUR/ha)

Anul de piaţă 2005/2006 şi în anii următori

(EUR/ha)

Bulgaria

-

345,225

Grecia

1 323,96

561,00

Spania

1 123,95

476,25

Franţa:

 

 

teritoriul metropolitan

971,73

411,75

Guyana Franceză

1 329,27

563,25

Italia

1 069,08

453,00

Ungaria

548,70

232,50

Portugalia

1 070,85

453,75

România

-

126,075

(i)

Articolul 81 se înlocuieşte cu următorul text:

“Articolul 81

Suprafeţe

Se stabileşte prin prezentul o suprafaţă naţională de bază. Cu toate acestea, pentru Franţa se stabilesc două suprafeţe de bază. Aceste suprafeţe de bază sunt după cum urmează:

Bulgaria

4 166 ha

Grecia

20 333 ha

Spania

104 973 ha

Franţa:

teritoriul metropolitan

Guyana Franceză

19 050 ha

4 190 ha

Italia

219 588 ha

Ungaria

3 222 ha

Portugalia

24 667 ha

România

500 ha

Un stat membru poate subîmpărţi suprafaţa sau suprafeţele sale de bază în subdiviziuni, pe baza unor criterii obiective.”

(j)

Articolul 84 se înlocuieşte cu următorul text:

“Articolul 84

Suprafeţe

(1)   Un stat membru acordă ajutorul comunitar până la limita unui plafon calculat prin înmulţirea numărului de hectare ale SNG, stabilită la alineatul (3), cu valoarea medie de 120,75 EUR.

(2)   Se instituie prin prezentul o suprafaţă maximă garantată de 829 229 ha.

(3)   Suprafaţa maximă garantată menţionată la alineatul (2) se împarte în următoarele SNG:

Suprafeţe Naţionale Garantate (SNG)

Belgia

100 ha

Bulgaria

11 984 ha

Germania

1 500 ha

Grecia

41 100 ha

Spania

568 200 ha

Franţa

17 300 ha

Italia

130 100 ha

Cipru

5 100 ha

Luxemburg

100 ha

Ungaria

2 900 ha

Ţările de Jos

100 ha

Austria

100 ha

Polonia

4 200 ha

Portugalia

41 300 ha

România

1 645 ha

Slovenia

300 ha

Slovacia

3 100 ha

Regatul Unit

100 ha

(4)   Un stat membru îşi poate împărţi SNG în subdiviziuni ale suprafeţei de bază, pe baza unor criterii obiective, în special la nivel regional sau în funcţie de producţie.”

(k)

La articolul 95 alineatul (4) se adaugă următoarele paragrafe:

“Pentru Bulgaria şi România, cantităţile totale menţionate la primul paragraf sunt stabilite în tabelul (f) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului şi sunt revizuite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al şaselea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului.

Pentru Bulgaria şi România, perioada de 12 luni menţionată la primul paragraf este cea a anului 2006/2007.”

(l)

La articolul 103 alineatul (2), se adaugă următorul text:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România condiţiile pentru aplicarea prezentului alineat sunt că schema unică de plată pe suprafaţă se aplică în 2007 şi că s-a optat pentru aplicarea articolului 66.”

(m)

Articolul 105 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1)

Un supliment la plata pe suprafaţă de:

291 EUR/ha pentru anul de piaţă 2005/2006;

285 EUR/ha pentru anul de piaţă 2006/2007 şi în anii următori,

se plăteşte pentru suprafaţa cultivată cu grâu dur în zonele tradiţionale de producţie enumerate în anexa X, în următoarelor limite:

(hectare)

Bulgaria

21 800

Grecia

617 000

Spania

594 000

Franţa

208 000

Italia

1 646 000

Cipru

6 183

Ungaria

2 500

Austria

7 000

Portugalia

118 000

(n)

La articolul 108 alineatul (2) se adaugă următorul text:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, cererile de plată nu pot fi făcute în ce priveşte terenurile care, la 30 iunie 2005, au fost utilizate drept păşuni permanente, pentru culturi permanente sau copaci ori au fost utilizate în scopuri neagricole.”

(o)

Articolul 110c alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

“(1)

Se instituie o suprafaţă de bază naţională pentru:

Bulgaria: 10 237 ha;

Grecia: 370 000 ha;

Spania: 70 000 ha;

Portugalia: 360 ha.”

(p)

Articolul 110c alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Valoarea ajutorului eligibil pe hectar este în:

Bulgaria: 263 EUR;

Grecia: 594 EUR pentru 300 000 de hectare şi 342,85 EUR pentru restul de 70 000 de hectare;

Spania: EUR 1 039;

Portugalia: EUR 556.”

(q)

Articolul 116 alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4)

Se aplică următoarele plafoane:

Stat membru

Drepturi (x 1 000)

Belgia

70

Bulgaria

2 058,483

Republica Cehă

66,733

Danemarca

104

Germania

2 432

Estonia

48

Grecia

11 023

Spania

19 580

Franţa

7 842

Irlanda

4 956

Italia

9 575

Cipru

472,401

Letonia

18,437

Lituania

17,304

Luxemburg

4

Ungaria

1 146

Malta

8,485

Ţările de Jos

930

Austria

206

Polonia

335,88

Portugalia

2 690

România

5 880,620

Slovenia

84,909

Slovacia

305,756

Finlanda

80

Suedia

180

Regatul Unit

19 492

Total

89 607,008

(r)

Articolul 123 alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

“(8)

Se aplică următoarele plafoane regionale:

Belgia

235 149

Bulgaria

90 343

Republica Cehă

244 349

Danemarca

277 110

Germania

1 782 700

Estonia

18 800

Grecia

143 134

Spania

713 999 (1)

Franţa

1 754 732 (2)

Irlanda

1 077 458

Italia

598 746

Cipru

12 000

Letonia

70 200

Lituania

150 000

Luxemburg

18 962

Ungaria

94 620

Malta

3 201

Ţările de Jos

157 932

Austria

373 400

Polonia

926 000

Portugalia

175 075 (3)

România

452 000

Slovenia

92 276

Slovacia

78 348

Finlanda

250 000

Suedia

250 000

Regatul Unit

1 419 811 (4)

(s)

Articolul 126 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

“(5)

Se aplică următoarele plafoane naţionale:

Belgia

394 253

Bulgaria

16 019

Republica Cehă

90 300

Danemarca

112 932

Germania

639 535

Estonia

13 416

Grecia

138 005

Spania (5)

1 441 539

Franţa (6)

3 779 866

Irlanda

1 102 620

Italia

621 611

Cipru

500

Letonia

19 368

Lituania

47 232

Luxemburg

18 537

Ungaria

117 000

Malta

454

Ţările de Jos

63 236

Austria

375 000

Polonia

325 581

Portugalia (7)

416 539

România

150 000

Slovenia

86 384

Slovacia

28 080

Finlanda

55 000

Suedia

155 000

Regatul Unit

1 699 511

(t)

La articolul 130 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Pentru noile state membre, plafoanele naţionale sunt cele menţionate în tabelul următor.

 

Tauri, tăuraşi, vaci şi juninci

Viţei în vârstă de cel puţin 1 şi de cel mult 8 luni şi cu greutatea carcasei de până la 185 kg

Bulgaria

22 191

101 542

Republica Cehă

483 382

27 380

Estonia

107 813

30 000

Cipru

21 000

Letonia

124 320

53 280

Lituania

367 484

244 200

Ungaria

141 559

94 439

Malta

6 002

17

Polonia

1 815 430

839 518

România

1 148 000

85 000

Slovenia

161 137

35 852

Slovacia

204 062

62 841

(u)

La articolul 143a se adaugă următorul alineat:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România plăţile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar de creşteri exprimate în procentaje din nivelul aplicabil la acel moment pentru asemenea plăţi în Comunitate, nivel stabilit la 30 aprilie 2004:

25 % în 2007;

30 % în 2008;

35 % în 2009;

40 % în 2010;

50 % în 2011;

60 % în 2012;

70 % în 2013;

80 % în 2014;

90 % în 2015;

100 % începând cu 2016.”

(v)

La articolul 143b alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

“Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, suprafaţa agricolă inclusă în schema unică de plată pe suprafaţă reprezintă partea din suprafaţa agricolă utilizată a acestora care este menţinută în bune condiţii agricole, indiferent dacă există producţie sau nu, în cazul în care a fost ajustată în mod adecvat, în conformitate cu criteriile obiective care urmează să fie stabilite de Bulgaria, respectiv România după aprobarea Comisiei.”

(w)

Articolul 143b alineatul (9) se înlocuieşte cu următorul text:

“(9)

Pentru oricare nou stat membru, schema unică de plată pe suprafaţă este valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2006, cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea noului stat membru. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, schema unică de plată pe suprafaţă va fi valabilă pentru o perioadă de aplicare până la sfârşitul anului 2009 cu posibilitatea de reînnoire de două ori cu câte un an la cererea acestora. Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (11), orice nou stat membru, poate decide încetarea aplicării schemei la sfârşitul primului sau al celui de-al doilea an din perioada de aplicare având în vedere aplicarea schemei unice de plată pe fermă. Noile state membre notifică Comisiei intenţia lor de a înceta aplicarea schemei menţionate până la data de 1 august a ultimului an de aplicare.”

(x)

La articolul 143b alineatul (11), se adaugă următorul paragraf:

“Pentru Bulgaria şi România, până la sfârşitul perioadei de 5 ani de aplicare a schemei unice de plată (respectiv 2011), se aplică nivelul procentual stabilit de al doilea alineat din articolul 143a. Dacă aplicarea schemei unice de plată pe suprafaţă este prelungită după această dată, în temeiul unei decizii luate în conformitate cu punctul (b), nivelul procentual stabilit la al doilea alineat din articolul 143a pentru anul 2011 se aplică până la sfârşitul ultimului an de aplicare a schemei unice de plată pe suprafaţă.”

(y)

Alineatul (2) al articolului 143c se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Noile state membre au posibilitatea, cu condiţia autorizării de către Comisie, să completeze orice plăţi directe până la:

(a)

în ceea ce priveşte toate plăţile directe, 55 % din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite 30 aprilie 2004 în anul 2004, 60 % în anul 2005 şi 65 % în anul 2006, iar începând din anul 2007 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la articolul 143a în anul în cauză. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele dispoziţii: 55 % din nivelul plăţilor directe din Comunitate stabilite la 30 aprilie 2004 în anul 2007, 60 % în anul 2008 şi 65 % în anul 2009, iar începând din anul 2010 până la 30 de procente peste nivelul aplicabil menţionat la alineatul al doilea din articolul 143a în anul în cauză. Cu toate acestea, Republica Cehă poate completa plăţile directe în sectorul amidonului de cartofi până la 100 % din nivelul plăţilor directe din Comunitate, în compunerea acesteia de la 30 aprilie 2004. Cu toate acestea, pentru plăţile directe menţionate la capitolul 7 din titlul IV din prezentul regulament se aplică următoarele nivele maxime: 85 % în anul 2004, 90 % în anul 2005, 95 % în anul 2006 şi 100 % începând din anul 2007. În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, se aplică următoarele nivele maxime: 85 % în anul 2007, 90 % în anul 2008, 95 % în anul 2009 şi 100 % începând din anul 2010,

sau

(b)

(i)

în ceea ce priveşte plăţile directe altele decât schema unică de plată, nivelul total al sprijinului direct pe care fermierul are dreptul să îl primească, în funcţie de fiecare produs, în noul stat membru în anul calendaristic 2003 în cadrul unei scheme naţionale de tip PAC, majorat cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Lituania, anul de referinţă este anul calendaristic 2002. Pentru Bulgaria şi România, anul de referinţă este anul calendaristic 2006. În cazul Sloveniei, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007;

(ii)

în ceea ce priveşte schema unică de plată, valoarea totală a ajutorului naţional direct complementar care poate fi acordat de un nou stat membru pentru un anumit an este limitată la un pachet financiar specific. Acest pachet este egal cu diferenţa între:

valoarea totală a ajutorului direct naţional de tip PAC care ar fi disponibil în statul membru în cauză în ceea ce priveşte anul calendaristic 2003 sau, în cazul Lituaniei, anul calendaristic 2002, majorat de fiecare dată cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România anul de referinţă este anul calendaristic 2006. Pentru Slovenia, majorarea este de 10 puncte procentuale în anul 2004, de 15 puncte procentuale în anul 2005, de 20 puncte procentuale în anul 2006 şi de 25 puncte procentuale începând din anul 2007

şi

plafonul naţional al acelui nou stat membru menţionat în anexa VIIIa adaptată, dacă este cazul, în conformitate cu articolele 64 alineatul (2) şi 70 alineatul (2).

În vederea calculării valorii totale la care se face referire la prima liniuţă de mai sus, sunt luate în considerare plăţile naţionale directe şi componentele acestora corespunzătoare plăţilor directe din Comunitate şi componentele acestora care au fost luate în considerare pentru calcularea plafonului real al noului stat membru în cauză în conformitate cu articolele 64 alineatul (2), 70 alineatul (2) şi 71c.

Pentru fiecare plată directă în cauză un nou stat membru poate alege să aplice opţiunea (a) sau opţiunea (b) de mai sus.

Sprijinul direct total care poate fi acordat unui fermier în noile state membre după aderare sub forma plăţii directe relevante, care include şi toate plăţile naţionale directe complementare, nu poate depăşi nivelul ajutorului direct pe care fermierul ar avea dreptul să îl primească în cadrul plăţii directe corespunzătoare, aplicabilă la acea dată statelor membre din Comunitate, în compunerea acesteia la 30 aprilie 2004.”

(z)

Articolul 154a alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“(2)

Măsurile menţionate la alineatul (1) pot fi adoptate în perioada cuprinsă între 1 mai 2004 şi 30 iunie 2009 şi nu se aplică după această dată. Cu toate acestea, pentru Bulgaria şi România, perioada începe la 1 ianuarie 2007 şi expiră la 31 decembrie 2011. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate prelungi aceste perioade.”;

(aa)

La anexa III se adaugă următoarele note de subsol:

la titlul punctului A:

“* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2005 trebuie interpretată ca o referire la primul an de aplicare a schemei unice de plată.”

la titlul punctului B:

“* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2006 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al doilea an de aplicare a schemei unice de plată.”

şi, la titlul punctului C:

“* Pentru Bulgaria şi România, referirea la anul 2007 trebuie interpretată ca o referire la cel de-al treilea an de aplicare a schemei unice de plată.”

(ab)

Anexa VIIIa se înlocuieşte cu următorul text:

"ANEXA VIIIA

Plafoanele naţionale menţionate la articolul 71c

Plafoanele au fost calculate ţinând seama de calendarul de creşteri prevăzut la articolul 143a, nefiind prin urmare necesar să fie reduse.

(milioane EUR)

An calendaristic

Bulgaria

Republica Cehă

Estonia

Cipru

Letonia

Lituania

Ungaria

Malta

Polonia

România

Slovenia

Slovacia

2005

228,8

23,4

8,9

33,9

92,0

350,8

0,67

724,6

35,8

97,7

2006

266,7

27,3

12,5

39,6

107,3

420,2

0,83

881,7

41,9

115,4

2007

200,3

343,6

40,4

16,3

55,6

146,9

508,3

1,64

1 140,8

440,0

56,1

146,6

2008

240,4

429,2

50,5

20,4

69,5

183,6

634,9

2,05

1 425,9

527,9

70,1

183,2

2009

281,0

514,9

60,5

24,5

83,4

220,3

761,6

2,46

1 711,0

618,1

84,1

219,7

2010

321,2

600,5

70,6

28,6

97,3

257,0

888,2

2,87

1 996,1

706,4

98,1

256,2

2011

401,4

686,2

80,7

32,7

111,2

293,7

1 014,9

3,28

2 281,1

883,0

112,1

292,8

2012

481,7

771,8

90,8

36,8

125,1

330,4

1 141,5

3,69

2 566,2

1 059,6

126,1

329,3

2013

562,0

857,5

100,9

40,9

139,0

367,1

1 268,2

4,10

2 851,3

1 236,2

140,2

365,9

2014

642,3

857,5

100,9

40,9

139,0

367,1

1 268,2

4,10

2 851,3

1 412,8

140,2

365,9

2015

722,6

857,5

100,9

40,9

139,0

367,1

1 268,2

4,10

2 851,3

1 589,4

140,2

365,9

anii următori

802,9

857,5

100,9

40,9

139,0

367,1

1 268,2

4,10

2 851,3

1 766,0

140,2

365,9

(ac)

La anexa X se adaugă următoarele:

 

“BULGARIA

 

Starozagorski

 

Haskovski

 

Slivenski

 

Iambolski

 

Burgaski

 

Dobriciki

 

Plovdivski”

(ad)

Anexa XIb se înlocuieşte cu următorul text:

"ANEXA XIB

Suprafeţele de culturi arabile de bază naţionale şi producţiile de referinţă în noile state membre menţionate la articolele 101 şi 103

 

Suprafaţa de bază

(hectare)

Producţii de referinţă

(t/ha)

Bulgaria

2 625 258

2,90

Republica Cehă

2 253 598

4,20

Estonia

362 827

2,40

Cipru

79 004

2,30

Letonia

443 580

2,50

Lituania

1 146 633

2,70

Ungaria

3 487 792

4,73

Malta

4 565

2,02

Polonia

9 454 671

3,00

România

7 012 666

2,65

Slovenia

125 171

5,27

Slovacia

1 003 453

4,06

.

(9)

32003 R 1788: Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de instituire a unei taxe în sectorul laptelui şi produselor lactate (JO L 270, 21.10.2003, p. 123), modificat prin:

32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (JO L 93, 30.3.2004, p. 1).

(a)

La articolul 1 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

“Pentru Bulgaria şi România se instituie o rezervă specială de restructurare, prezentată în tabelul (g) din anexa I. Această rezervă se eliberează de la 1 aprilie 2009, în măsura în care consumul de lapte şi produse lactate pentru gospodăria proprie, în fiecare dintre aceste ţări, a scăzut din anul 2002. Decizia de a elibera rezerva şi de a o distribui pentru livrări şi cota directă de vânzare se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2), pe baza evaluării unui raport care va fi înaintat Comisiei de către Bulgaria şi România la 31 decembrie 2008. În acest raport se descriu rezultatele şi tendinţele procesului de restructurare în curs în sectorul produselor lactate al ţării respective şi, în special, trecerea de la producţia pentru consumul pentru gospodăria proprie la producţia pentru piaţă.”;

(b)

Articolul 1 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

“(5)

Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, cantităţile de referinţă naţionale includ tot laptele de vacă sau laptele echivalent livrat unui cumpărător sau vândut direct, definite la articolul 5 din prezentul regulament, indiferent dacă este produs sau comercializat în cadrul unei măsuri tranzitorii aplicabile în aceste ţări.”

(c)

La articolul 1 se adaugă următorul alineat:

“(6)

Pentru Bulgaria şi România, taxa se aplică de la 1 aprilie 2007.”

(d)

La articolul 6 alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

“Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, bazele pentru cantităţile de referinţă individuale menţionate sunt prezentate în tabelul (f) din anexa I.

În cazul Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, României, Sloveniei şi Slovaciei, perioada de douăsprezece luni pentru stabilirea cantităţilor de referinţă individuale începe la data de: 1 aprilie 2001 pentru Ungaria, 1 aprilie 2002 pentru Malta şi Lituania, 1 aprilie 2003 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 1 aprilie 2004 pentru Polonia şi Slovenia şi 1 aprilie 2006 pentru Bulgaria şi România.”

(e)

La articolul 6 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

“Pentru Bulgaria şi România, distribuţia cantităţii totale între livrări şi vânzări directe, prezentate în tabelul (f) din anexa I, se revizuieşte pe baza datelor concrete pentru anul 2006 privind livrările şi vânzările directe şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2).”

(f)

La articolul 9 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

“Pentru Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia, conţinutul de grăsime de referinţă menţionat la alineatul 1 este acelaşi cu conţinutul de grăsime de referinţă al cantităţilor alocate producătorilor la datele următoare: 31 martie 2002 pentru Ungaria, 31 martie 2003 pentru Lituania, 31 martie 2004 pentru Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovacia, 31 martie 2005 pentru Polonia şi Slovenia şi 31 martie 2007 pentru Bulgaria şi România.”

(g)

La articolul 9 alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

“Pentru România, conţinutul de grăsime de referinţă stabilit la anexa II se revizuieşte pe baza datelor pentru întregul an 2004 şi, dacă este cazul, ajustate de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 23 alineatul (2).”

(h)

La anexa I, tabelele (d), (e), (f) şi (g) se înlocuiesc cu următorul text:

"(d)

Perioada 2007/2008

Stat membru

Cantităţi, tone

Belgia

3 343 535,000

Bulgaria

979 000,000

Republica Cehă

2 682 143,000

Danemarca

4 499 900,000

Germania

28 143 464,000

Estonia

624 483,000

Grecia

820 513,000

Spania

6 116 950,000

Franţa

24 478 156,000

Irlanda

5 395 764,000

Italia

10 530 060,000

Cipru

145 200,000

Letonia

695 395,000

Lituania

1 646 939,000

Luxemburg

271 739,000

Ungaria

1 947 280,000

Malta

48 698,000

Ţările de Jos

11 185 440,000

Austria

2 776 895,000

Polonia

8 964 017,000

Portugalia

1 939 187,000

România

3 057 000,000

Slovenia

560 424,000

Slovacia

1 013 316,000

Finlanda

2 431 047,324

Suedia

3 336 030,000

Regatul Unit

14 755 647,000

(e)

Perioada între 2008/2009 şi 2014/2015

Stat membru

Cantităţi, tone

Belgia

3 360 087,000

Bulgaria

979 000,000

Republica Cehă

2 682 143,000

Danemarca

4 522 176,000

Germania

28 282 788,000

Estonia

624 483,000

Grecia

820 513,000

Spania

6 116 950,000

Franţa

24 599 335,000

Irlanda

5 395 764,000

Italia

10 530 060,000

Cipru

145 200,000

Letonia

695 395,000

Lituania

1 646 939,000

Luxemburg

273 084,000

Ungaria

1 947 280,000

Malta

48 698,000

Ţările de Jos

11 240 814,000

Austria

2 790 642,000

Polonia

8 964 017,000

Portugalia

1 948 550,000

România

3 057 000,000

Slovenia

560 424,000

Slovacia

1 013 316,000

Finlanda

2 443 069,324

Suedia

3 352 545,000

Regatul Unit

14 828 597,000

(f)

Cantităţile de referinţă pentru livrări şi vânzări directe menţionate la al doilea paragraf al articolului 6 alineatul (1)

Stat membru

Cantităţile de referinţă pentru livrări, tone

Cantităţile de referinţă pentru vânzări directe, tone

Bulgaria

722 000

257 000

Republica Cehă

2 613 239

68 904

Estonia

537 188

87 365

Cipru

141 337

3 863

Letonia

468 943

226 452

Lituania

1 256 440

390 499

Ungaria

1 782 650

164 630

Malta

48 698

Polonia

8 500 000

464 017

România

1 093 000

1 964 000

Slovenia

467 063

93 361

Slovacia

990 810

22 506

(g)

Cantităţile rezervei speciale de restructurare menţionate la articolul 1 alineatul (4)

Stat membru

Cantităţile rezervei speciale de restructurare, tone

Bulgaria

39 180

Republica Cehă

55 788

Estonia

21 885

Letonia

33 253

Lituania

57 900

Ungaria

42 780

Polonia

416 126

România

188 400

Slovenia

16 214

Slovacia

27 472

(i)

La anexa II, tabelul se înlocuieşte cu următorul text:

"Conţinutul de grăsime de referinţă

Stat membru

Conţinutul de grăsime de referinţă (g/kg)

Belgia

36,91

Bulgaria

39,10

Republica Cehă

42,10

Danemarca

43,68

Germania

40,11

Estonia

43,10

Grecia

36,10

Spania

36,37

Franţa

39,48

Irlanda

35,81

Italia

36,88

Cipru

34,60

Letonia

40,70

Lituania

39,90

Luxemburg

39,17

Ungaria

38,50

Ţările de Jos

42,36

Austria

40,30

Polonia

39,00

Portugalia

37,30

România

35,93

Slovenia

41,30

Slovacia

37,10

Finlanda

43,40

Suedia

43,40

Regatul Unit

39,70

3.   POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), modificată prin:

31998 L 0076: Directiva 98/76/CE a Consiliului din 1.10.1998 (JO L 277, 14.10.1998, p. 17);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

(a)

La articolul 10 se adaugă următoarele alineate:

“(11)

Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în Bulgaria transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai dacă au fost eliberate:

transportatorilor internaţionali rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 11 din 31 octombrie 2002 privind transportul internaţional rutier de persoane şi mărfuri (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002;

transportatorilor interni rutieri de marfă şi de călători în conformitate cu Ordonanţa nr. 33 din 3 noiembrie 1999 privind transportul rutier public de călători şi de marfă pe teritoriul Bulgariei, modificată şi completată la 30 octombrie 2002 (Gazeta de Stat nr. 108 din 19 noiembrie 2002), începând cu 19 noiembrie 2002.

(12)

Prin derogare de la alineatul (3), certificatele eliberate în România transportatorilor rutieri înainte de data aderării vor fi considerate ca fiind echivalente cu certificatele emise în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive numai în cazul în care au fost eliberate transportatorilor internaţionali şi interni rutieri de marfă şi de călători, începând cu 28 ianuarie 2000, în conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 761 din 21 decembrie 1999 privind desemnarea, pregătirea şi atestarea profesională a persoanelor care conduc permanent şi efectiv activităţi de transport rutier.”

(b)

În articolul 10b, paragraful al doilea se înlocuieşte cu textul următor:

“Certificatele de competenţă profesională menţionate la articolul 10 alineatele (4)-(12) pot fi preschimbate cu unele noi de către statele membre interesate, sub forma certificatelor prevăzută în anexa Ia.”

4.   IMPOZITAREA

(1)

31977 L 0388: Directiva a şasea 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri — sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), modificată prin:

11979 H: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Elene (JO L 291, 19.11.1979, p. 95);

31980 L 0368: Directiva 80/368/CEE a Consiliului din 26.3.1980 (JO L 90, 3.4.1980, p. 41);

31984 L 0386: Directiva 84/386/CEE a Consiliului din 31.7.1984 (JO L 208, 3.8.1984, p. 58);

11985 I: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze (JO L 302, 15.11.1985, p. 167);

31989 L 0465: Directiva 89/465/CEE a Consiliului din 18.7.1989 (JO L 226, 3.8.1989, p. 21);

31991 L 0680: Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16.12.1991 (JO L 376, 31.12.1991, p. 1);

31992 L 0077: Directiva 92/77/CEE a Consiliului din 19.10.1992 (JO L 316, 31.10.1992, p. 1);

31992 L 0111: Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14.12.1992 (JO L 384, 30.12.1992, p. 47);

31994 L 0004: Directiva 94/4/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 14);

31994 L 0005: Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14.2.1994 (JO L 60, 3.3.1994, p. 16);

31994 L 0076: Directiva 94/76/CE a Consiliului din 22.12.1994 (JO L 365, 31.12.1994, p. 53);

31995 L 0007: Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10.4.1995 (JO L 102, 5.5.1995, p. 18);

31996 L 0042: Directiva 96/42/CE a Consiliului din 25.6. 1996 (JO L 170, 9.7.1996, p. 34);

31996 L 0095: Directiva 96/95/CE a Consiliului din 20.12.1996 (JO L 338, 28.12.1996, p. 89);

31998 L 0080: Directiva 98/80/CE a Consiliului din 12.10.1998 (JO L 281, 17.10.1998, p. 31);

31999 L 0049: Directiva 1999/49/CE a Consiliului din 25.5.1999 (JO L 139, 2.6.1999, p. 27);

31999 L 0059: Directiva 1999/59/CE a Consiliului din 17.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 63);

31999 L 0085: Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22.10.1999 (JO L 277, 28.10.1999, p. 34);

32000 L 0017: Directiva 2000/17/CE a Consiliului din 30.3.2000 (JO L 84, 5.4.2000, p. 24);

32000 L 0065: Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17.10.2000 (JO L 269, 21.10.2000, p. 44);

32001 L 0004: Directiva 2001/4/CE a Consiliului din 19.1.2001 (JO L 22, 24.1.2001, p. 17);

32001 L 0115: Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20.12. 2001 (JO L 15, 17.1.2002, p. 24);

32002 L 0038: Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7.5.2002 (JO L 128, 15.5.2002, p. 41);

32002 L 0093: Directiva 2002/93/CE a Consiliului din 3.12.2002 (JO L 331, 7.12.2002, p. 27);

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

32003 L 0092: Directiva 2003/92/CE a Consiliului din 7.10.2003 (JO L 260, 11.10.2003, p. 8);

32004 L 0007: Directiva 2004/7/CE a Consiliului din 20.1.2004 (JO L 27, 30.1.2004, p. 44);

32004 L 0015: Directiva 2004/15/CE a Consiliului din 10.2.2004 (JO L 52, 21.2.2004, p. 61);

32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

În articolul 24a, înaintea liniuţei

“—

în Republica Cehă: 35 000 EUR” se introduce următorul text:

“—

în Bulgaria: 25 600 EUR;”

iar după liniuţa

“—

în Polonia: 10 000 EUR” se introduce următorul text:

“—

în România: 35 000 EUR;”

(2)

31992 L 0083: Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21), modificată prin:

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi adaptările tratatelor — Aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(a)

Articolul 22 alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

“(6)

Bulgaria şi Republica Cehă pot aplica, în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor, o cotă redusă a accizei de cel puţin 50 % din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal.”

(b)

Articolul 22 alineatul (7) se înlocuieşte cu următoarea dispoziţie:

“(7)

Ungaria, România şi Slovacia pot aplica o cotă redusă a accizei de cel puţin 50 % din cota standard a accizei la nivel naţional la alcoolul etilic în cazul alcoolului etilic obţinut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor. Cota redusă va fi aplicată la cel mult 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinaţi exclusiv consumului lor personal. Comisia va reexamina acest regim în anul 2015 şi va raporta Consiliului cu privire la eventualele modificări.”.


(1)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001.

(2)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001.

(3)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001.

(4)  Acest plafon va creşte temporar cu 100 000, până la 1 519 811, până la data la care animalele vii cu vârstă de până la şase luni pot fi exportate.”

(5)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001.

(6)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001.

(7)  Fără a aduce atingere normelor speciale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1453/2001.”


ANEXA IV

Lista menţionată la articolul 20 din Actul de aderare: adaptări suplimentare la actele adoptate de instituţii

AGRICULTURĂ

A.   LEGISLAŢIA AGRICOLĂ

(1)

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul II - Agricultură

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, modifică regulamentul care stabileşte organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, adaptând, astfel, cotele de zahăr şi izoglucoză, precum şi necesarul maxim de aprovizionare cu importuri de zahăr brut, în conformitate cu tabelul următor care poate fi adaptat în acelaşi mod ca şi cotele actualelor state membre, pentru a asigura respectarea principiilor şi a obiectivelor organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului în vigoare la acea dată.

Cantităţi convenite

(în tone)

 

Bulgaria

România

Cantitatea de bază pentru zahăr (1)

4 752

109 164

din care: A

4 320

99 240

B

432

9 924

Necesarul maxim de aprovizionare (exprimat în zahăr alb) pentru importurile de zahăr brut

198 748

329 636

Cantitatea de bază pentru izoglucoză (2)

56 063

9 981

din care: A

56 063

9 790

B

0

191

În cazul în care Bulgaria solicită acest lucru în anul 2006, cantităţile de bază pentru zahăr A şi B menţionate vor fi inversate cu cantităţile de bază pentru izoglucoză A şi B ale Bulgariei.

(2)

31998 R 2848: Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind sistemul primelor, cotele de producţie şi ajutorul specific acordat asociaţiilor de producători în sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17), astfel cum a fost modificat prin:

31999 R 0510: Regulamentul (CE) nr. 510/1999 al Comisiei din 8.3.1999 (JO L 60, 9.3.1999, p. 54);

31999 R 0731: Regulamentul (CE) nr. 731/1999 al Comisiei din 7.4.1999 (JO L 93, 8.4.1999, p. 20);

31999 R 1373: Regulamentul (CE) nr. 1373/1999 al Comisiei din 25.6.1999 (JO L 162, 26.6.1999, p. 47);

31999 R 2162: Regulamentul (CE) nr. 2162/1999 al Comisiei din 12.10.1999 (JO L 265, 13.10.1999, p. 13);

31999 R 2637: Regulamentul (CE) nr. 2637/1999 al Comisiei din 14.12.1999 (JO L 323, 15.12.1999, p. 8);

32000 R 0531: Regulamentul (CE) nr. 531/2000 al Comisiei din 10.3.2000 (JO L 64, 11.3.2000, p. 13);

32000 R 0909: Regulamentul (CE) nr. 909/2000 al Comisiei din 2.5.2000 (JO L 105, 3.5.2000, p. 18);

32000 R 1249: Regulamentul (CE) nr. 1249/2000 al Comisiei din 15.6.2000 (JO L 142, 16.6.2000, p. 3);

32001 R 0385: Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei din 26.2.2001 (JO L 57, 27.2.2001, p. 18);

32001 R 1441: Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 al Comisiei din 16.7.2001 (JO L 193, 17.7.2001, p. 5);

32002 R 0486: Regulamentul (CE) nr. 486/2002 al Comisiei din 18.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 9);

32002 R 1005: Regulamentul (CE) nr. 1005/2002 al Comisiei din 12.06.2002 (JO L 153 13.6.2002, p. 3);

32002 R 1501: Regulamentul (CE) nr. 1501/2002 al Comisiei din 22.08.2002 (JO L 227, 23.8.2002, p. 16);

32002 R 1983: Regulamentul (CE) nr. 1983/2002 al Comisiei din 7.11.2002 (JO L 306, 8.11.2002, p. 8);

32004 R 1809: Regulamentul (CE) nr. 1809/2004 al Comisiei din 18.10.2004 (JO L 318, 19.10.2004, p. 18).

În cazul în care este necesar şi în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţei în sectorul tutunului brut (3), Comisia adoptă, până la data aderării, modificările necesare la lista comunitară a zonelor recunoscute de producţie, prezentată în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2848/98, pentru a ţine seama de aderarea Bulgariei şi a României, în special cu privire la introducerea respectivelor zone de producţie a tutunului din Bulgaria şi România în respectiva listă.

(3)

32003 R 1782: Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum şi de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (OJ L 270, 21.10.2003, p. 1), astfel cum a fost modificat prin:

32004 R 0021: Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17.12.2003 (OJ L 5 , 9.1.2004, p. 8);

32004 R 0583: Regulamentul (CE) nr. 583/2004 al Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 91, 30.3.2004, p. 1);

32004 D 0281: Decizia 2004/281/CE a Consiliului din 22.3.2004 (OJ L 93, 30.3.2004, p. 1);

32004 R 0864: Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29.4.2004 (OJ L 161, 30.4.2004, p. 48).

(a)

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare privind Bulgaria şi România în vederea integrării ajutorului pentru seminţe în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(i)

Aceste dispoziţii urmează să includă o modificare a anexei XI A “Plafoanele sprijinului pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3)” din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 583/2004, formulat după cum urmează:

"ANEXA XI A

Plafoanele ajutoarelor pentru seminţe în noile state membre, menţionate la articolul 99 alineatul (3)

(milioane EUR)

An calendaristic

Bulgaria

Republica Cehă

Estonia

Cipru

Letonia

Lituania

Ungaria

Malta

Polonia

România

Slovenia

Slovacia

2005

0,87

0,04

0,03

0,10

0,10

0,78

0,03

0,56

0,08

0,04

2006

1,02

0,04

0,03

0,12

0,12

0,90

0,03

0,65

0,10

0,04

2007

0,11

1,17

0,05

0,04

0,14

0,14

1,03

0,04

0,74

0,19

0,11

0,05

2008

0,13

1,46

0,06

0,05

0,17

0,17

1,29

0,05

0,93

0,23

0,14

0,06

2009

0,15

1,75

0,07

0,06

0,21

0,21

1,55

0,06

1,11

0,26

0,17

0,07

2010

0,17

2,04

0,08

0,07

0,24

0,24

1,81

0,07

1,30

0,30

0,19

0,08

2011

0,22

2,33

0,10

0,08

0,28

0,28

2,07

0,08

1,48

0,38

0,22

0,09

2012

0,26

2,62

0,11

0,09

0,31

0,31

2,33

0,09

1,67

0,45

0,25

0,11

2013

0,30

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,53

0,28

0,12

2014

0,34

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,60

0,28

0,12

2015

0,39

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,68

0,28

0,12

2016

0,43

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,75

0,28

0,12

anii următori

0,43

2,91

0,12

0,10

0,35

0,35

2,59

0,10

1,85

0,75

0,28

0,12

.

(ii)

Alocarea cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru care este plătibil sprijinul se face după cum urmează:

Alocarea convenită a cantităţilor naţionale maxime de seminţe pentru care este plătibil sprijinul

(în tone)

 

Bulgaria

România

Seminţe de orez (Oryza sativa L.)

883,2

100

Alte seminţe decât cele de orez

936

2 294

(b)

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile necesare cu privire la Bulgaria şi România pentru integrarea ajutorului în domeniul tutunului în schemele de sprijin prevăzute în titlul III capitolul 6 şi în titlul IV A din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Alocaţiile convenite pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun sunt următoarele:

Alocaţia convenită pentru pragurile naţionale ale garanţiei pentru tutun

(în tone)

 

Bulgaria

România

Total din care:

47 137

12 312

I Flue-cured

9 023

4 647

II Light air-cured

3 208

2 370

V Sun-cured

 

5 295

VI Basmas

31 106

 

VIII Kaba Koulak

3 800

 

B.   LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ

31999 L 0105: Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (JO L 11, 15.1.2000, p. 17).

În cazurile corespunzătoare şi prin recurgerea la procedura prevăzută de articolul 26 alineatul (3) din Directiva 1999/105/CE, Comisia adaptează anexa I la respectiva directivă cu privire la soiurile de copaci Pinus peuce Griseb., Fagus orientalis Lipsky, Quercus frainetto Ten. şi Tilia tomentosa Moench.


(1)  în tone de zahăr alb

(2)  în tone de substanţă uscată

(3)  JO L 215, 30.7.1992, p. 70.


ANEXA V

Lista menţionată la articolul 21 din Actul de aderare alte dispoziţii permanente

1.   DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul I - Libera circulaţie a mărfurilor

MECANISMUL SPECIAL

În ceea ce priveşte Bulgaria sau România, titularul ori beneficiarul unui brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru un produs farmaceutic înregistrat într-un stat membru la o dată la care o astfel de protecţie nu putea fi obţinută pentru produsul respectiv într-unul din noile state membre prevăzute mai sus, poate beneficia de drepturile conferite prin respectivul brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru a împiedica importul şi comercializarea acelui produs în statul sau statele membre în care produsul în cauză beneficiază de protecţie prin brevet de invenţie sau certificat suplimentar, chiar şi în cazul în care produsul a fost introdus pe piaţă pentru prima dată în noul stat membru respectiv de către titularul brevetului de invenţie sau al certificatului ori cu acordul său.

Orice persoană care intenţionează să importe sau să comercializeze un produs farmaceutic aflat sub incidenţa paragrafului anterior într-un stat membru în care produsul beneficiază de protecţie prin brevet sau certificat suplimentar trebuie să demonstreze autorităţilor competente, în cererea referitoare la importul respectiv, că titularul ori beneficiarul brevetului sau certificatului a primit o notificare prealabilă cu o lună înainte.

2.   POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul VI capitolul 1 - Reguli de concurenţă

(1)

Următoarele scheme de ajutor şi ajutorul individual implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată se consideră după aderare ca ajutor existent în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE.

(a)

măsuri de ajutor implementate înainte de 10 decembrie 1994;

(b)

măsuri de ajutor enumerate în apendicele la prezenta anexă;

(c)

măsuri de ajutor care, înainte de data aderării, au fost evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din noul stat membru şi considerate compatibile cu acquis-ul şi faţă de care Comisia nu a ridicat nici o obiecţie în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2).

Toate măsurile aplicabile şi după data aderării care constituie ajutor de stat şi care nu îndeplinesc condiţiile stabilite mai sus sunt considerate drept un ajutor nou după aderare în scopul aplicării articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

Dispoziţiile de mai sus nu se aplică ajutoarelor din sectorul transporturilor, nici activităţilor legate de producerea, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I la Tratatul CE cu excepţia produselor pescăreşti şi ale produselor derivate din acestea.

De asemenea, dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere măsurilor tranzitorii privind politica în domeniul concurenţei instituite în act şi măsurilor instituite în anexa VII capitolul 4 secţiunea B la act.

(2)

În măsura în care un nou stat membru doreşte examinarea de către Comisie a unei măsuri de ajutor, în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c), acesta va pune la dispoziţia Comisiei, cu regularitate, următoarele:

(a)

o listă a ajutoarelor existente care au fost evaluate de către autoritatea naţională de control al ajutorului de stat şi pe care această autoritate le-a găsit compatibile cu acquis-ul şi

(b)

orice altă informaţie care este esenţială pentru evaluarea compatibilităţii măsurii de ajutor care urmează să fie examinată,

în conformitate cu formatul concret de raportare furnizat de Comisie.

În cazul în care Comisia nu obiectează cu privire la măsura de ajutor existentă, în temeiul unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu piaţa comună, în termen de 3 luni de la primirea informaţiilor complete cu privire la această măsură sau de la primirea declaraţiei noului stat membru prin care acesta informează Comisia că informaţiile furnizate sunt complete, deoarece informaţiile adiţionale cerute nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate, se consideră că nu s-a ridicat nici o obiecţie din partea Comisiei.

Toate măsurile de ajutor prezentate Comisiei în conformitate cu procedura descrisă în alineatul (1) litera (c) înainte de data aderării sunt supuse procedurii de mai sus, indiferent de faptul că în perioada de examinare noul stat membru în cauză a devenit deja membru al Uniunii.

(3)

O decizie a Comisiei de obiecţie faţă de o măsură, în înţelesul alineatului (1) litera (c), este considerată ca o decizie de a iniţia procedura investigaţiei formale, în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1).

În cazul în care se ia o asemenea decizie înainte de data aderării, decizia produce efecte numai după data aderării.

(4)

Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutorul existent prevăzute la articolul 88 din Tratatul CE schemele de ajutor şi ajutorul individual acordate în sectorul transporturilor, implementate într-un nou stat membru înainte de data aderării şi aplicabile şi după această dată, sunt considerate ca ajutor existent în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE fiind supuse următoarei condiţii:

măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare include informaţii privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existent şi intenţiile de acordare sau modificare a ajutoarelor, comunicate Comisiei înainte de data aderării, se consideră a fi comunicate la data aderării.

Aceste măsuri de ajutor sunt considerate drept ajutor “existent” în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării.

Noile state membre modifică, în cazul în care este necesar, aceste măsuri de ajutor pentru a se conforma cu orientările aplicate de Comisie până cel târziu la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării. După această dată, orice ajutor considerat a fi incompatibil cu aceste orientări se consideră drept ajutor nou.

(5)

Cu privire la România, alineatul 1 litera (c) se aplică numai măsurilor de ajutor evaluate de autoritatea de control al ajutorului de stat din România după această dată, cu privire la care Comisia, pe baza monitorizării continue a angajamentelor luate de România în contextul negocierilor de aderare, estimează că aplicarea legislaţiei în materie de ajutor de stat în România, în perioada dinaintea aderării, a atins un nivel satisfăcător. Un asemenea nivel satisfăcător este considerat a fi atins o dată ce România a demonstrat aplicarea consecventă a controlului complet şi adecvat al ajutorului de stat, în ceea ce priveşte toate măsurile de ajutor acordate în România, inclusiv adoptarea şi punerea în aplicare a deciziilor complet şi corect motivate de către autoritatea de control al ajutorului de stat din România, care să cuprindă o evaluare exactă a naturii de ajutor de stat a fiecărei măsuri şi o aplicare corectă a criteriilor de compatibilitate.

Comisia poate obiecta, în temeiul unor rezerve serioase privind compatibilitatea cu piaţa comună, faţă de orice măsură de ajutor acordată în perioada de preaderare între 1 septembrie 2004 şi data stabilită în decizia de mai sus a Comisiei, care constată că aplicarea legislaţiei a atins un nivel satisfăcător. O asemenea decizie a Comisiei, de a obiecta faţă de o măsură, este considerată drept o decizie de a iniţia procedura de investigaţie formală în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 659/1999. În cazul în care se adoptă o asemenea decizie înainte de data aderării, aceasta produce efecte numai după data aderării.

În cazul în care Comisia adoptă o decizie negativă ca urmare a iniţierii procedurii formale de investigaţie, Comisia decide ca România să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea efectivă a ajutorului de la beneficiar. Ajutorul care trebuie recuperat include dobândă calculată la o rată adecvată, determinată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 (2) şi exigibilă de la aceeaşi dată.

3.   AGRICULTURA

(a)

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul II - Agricultura

(1)

Stocurile publice deţinute la data aderării de noile state membre şi obţinute prin aplicarea politicii acestora de sprijinire a pieţelor sunt preluate de către Comunitate la valoarea rezultată din aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CEE) nr. 1883/78 al Consiliului din 2 august 1978 privind normele generale de finanţare a intervenţiilor de către Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea Garantare (3). Stocurile menţionate sunt preluate numai cu condiţia ca intervenţia publică pentru produsele în cauză să se efectueze în Comunitate şi ca stocurile să îndeplinească cerinţele pentru intervenţia Comunităţii.

(2)

Orice stoc de produse, aflat în proprietate privată ori publică, aflat în liberă circulaţie la data aderării pe teritoriul noilor state membre şi care depăşeşte cantitatea care ar putea fi considerată ca reprezentând un stoc normal de report, trebuie eliminat pe cheltuiala noilor state membre.

Noţiunea de stoc normal de report se defineşte pentru fiecare produs pe baza criteriilor şi obiectivelor specifice fiecărei organizări comune a pieţei.

(3)

Stocurile menţionate la alineatul (1) se deduc din cantitatea care depăşeşte stocurile normale de report.

(4)

Comisia organizează şi pune în aplicare măsurile definite mai sus în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Regulamentului (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune (4) sau, după caz, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 30 iunie 2001 privind organizarea comună de piaţă în sectorul zahărului (5), ori în dispoziţiile echivalente ale celorlalte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole, ori cu procedura comitetului corespunzător stabilită prin legislaţia aplicabilă.

(b)

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul VI capitolul 1 - Reguli de concurenţă

Fără a aduce atingere procedurilor privind ajutoarele existente, prevăzute la articolul 88 din Tratatul CE, schemele de ajutoare şi ajutoarele individuale acordate activităţilor legate de producţia, prelucrarea sau comercializarea produselor enumerate în anexa I la Tratatul CE cu excepţia produselor pescăreşti şi a produselor derivate din acestea, puse în aplicare într-un nou stat membru înainte de data aderării şi care se aplică şi după data respectivă, sunt calificate ca ajutoare existente în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE sub rezerva următoarei condiţii:

măsurile de ajutor sunt comunicate Comisiei în termen de patru luni de la data aderării. Această comunicare trebuie să includă informaţiile privind temeiul juridic pentru fiecare măsură. Măsurile de ajutor existente şi planurile de a acorda sau modifica ajutoarele, comunicate Comisiei anterior datei aderării, se consideră ca fiind comunicate la data aderării. Comisia publică lista acestor ajutoare.

Aceste măsuri de ajutor sunt calificate ca ajutoare “existente” în înţelesul articolului 88 alineatul (1) din Tratatul CE până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării.

Noile state membre modifică aceste măsuri de ajutor, în cazurile în care este necesar, în vederea conformării lor cu orientările aplicate de Comisie, până la încheierea celui de-al treilea an de la data aderării. După acea dată, orice ajutor considerat ca neconform cu respectivele orientări este considerat drept ajutor nou.

4.   UNIUNEA VAMALĂ

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene partea a treia titlul I - Libera circulaţie a mărfurilor capitolul 1 Uniunea vamală

 

31992 R 2913: Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

12003 T: Actul privind condiţiile de aderare şi modificările aduse tratatelor - aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace (JO L 236, 23.9.2003, p. 33);

 

31993 R 2454: Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

32003 R 2286: Regulamentul (CE) nr. 2286/2003 al Comisiei din 18.12.2003 (JO L 343, 31.12.2003, p. 1).

Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

DOVADA STATUTULUI COMUNITAR (COMERŢUL ÎN CADRUL COMUNITĂŢII EXTINSE)

(1)

Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, mărfurile care la data aderării se găsesc depozit temporar sau sub una din destinaţiile şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (15) litera (b) şi alineatul (16) literele (b) - (g) din acest regulament în Comunitatea extinsă, ori care se află în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitatea extinsă, sunt libere de taxe vamale şi alte măsuri vamale când sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie în Comunitatea extinsă cu condiţia să se prezinte una din următoarele:

(a)

dovada originii preferenţiale emisă valabil sau întocmită înainte de data aderării în conformitate cu unul dintre acordurile europene enumerate mai jos sau cu acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre şi care conţin o interdicţie de drawback sau de exonerare de taxe vamale pentru materii prime neoriginare utilizate pentru fabricarea unor produse pentru care este emisă sau întocmită o dovadă de origine (regula “no-drawback”);

Acordurile europene:

21994 A 1231 (24) Bulgaria: Acordul european instituind o asociere între Republica Bulgaria, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte — Protocolul 4 privind definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă (6);

21994 A 1231 (20) România: Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte — Protocolul 4 privind definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă (7).

(b)

orice mijloace de dovedire a statutului comunitar menţionate în articolul 314c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;

(c)

un carnet ATA emis înainte de data aderării într-un actual stat membru sau într-un nou stat membru.

(2)

În scopul emiterii dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de mai sus, cu referire la situaţia de la data aderării şi în completarea dispoziţiilor articolului 4 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, “mărfuri comunitare” înseamnă mărfuri:

obţinute în întregime pe teritoriul oricăruia dintre noile state membre în condiţii identice cu cele ale articolului 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări şi teritorii, sau

importate din alte ţări şi teritorii decât ţara interesată şi puse în liberă circulaţie în ţara respectivă, sau

obţinute sau produse în ţara interesată, fie numai din mărfurile menţionate la prezentul alineat a doua liniuţă, fie din mărfurile menţionate la prezentul alineat prima şi a doua liniuţă.

(3)

În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (1) litera (a) de mai sus, se aplică dispoziţiile privind definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă prevăzute în respectivele acorduri europene sau în acordurile preferenţiale echivalente încheiate între noile state membre. Solicitările de verificare ulterioară a acestor dovezi se acceptă de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre într-o perioadă de trei ani de la emiterea dovezii de origine în cauză şi se poate efectua de către aceste autorităţi într-o perioadă de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în sprijinul unei declaraţii de liberă circulaţie.

DOVADA ORIGINII PREFERENŢIALE (COMERŢUL CU ŢĂRI TERŢE, INCLUSIV TURCIA ÎN CADRUL ACORDURILOR PREFERENŢIALE CU PRIVIRE LA AGRICULTURĂ, PRODUSE DIN CĂRBUNE ŞI OŢEL)

(4)

Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă valabil de către terţe ţări sau întocmită în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de noile state membre cu aceste ţări ori emisă sau întocmită în cadrul legislaţiei naţionale unilaterale a noilor state membre este acceptat în aceste noi state membre, cu condiţia ca:

(a)

dobândirea unei asemenea origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile sau înţelegerile pe care Comunitatea le-a încheiat cu aceste ţări terţe sau grupuri de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi

(b)

dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise sau întocmite până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi

(c)

dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.

În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie într-un nou stat membru înainte de data aderării, dovada originii emisă sau întocmită retroactiv în conformitate cu acordurile preferenţiale sau înţelegerile în vigoare în acest nou stat membru la data punerii în liberă circulaţie poate fi de asemenea acceptată în noul stat membru interesat, cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în perioada de patru luni de la data aderării.

(5)

Bulgaria şi România sunt autorizate să reţină autorizaţiile în care statutul de “exportatori agreaţi” a fost acordat în cadrul acordurilor încheiate cu terţe ţări, cu condiţia ca:

(a)

o asemenea dispoziţie să fie, de asemenea, prevăzută în acordurile încheiate înainte de data aderării de către aceste terţe ţări şi Comunitate; şi

(b)

exportatorii agreaţi să aplice regulile de origine prevăzute în aceste acorduri.

Aceste autorizaţii se înlocuiesc de către noile state membre, în termen de cel târziu un an de la data aderării, cu noi autorizaţii emise în conformitate cu condiţiile legislaţiei comunitare.

(6)

În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (4), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.

(7)

Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, dovada originii emisă retroactiv de către terţe ţări în cadrul acordurilor preferenţiale încheiate de Comunitate cu aceste ţări sunt acceptate în noile state membre pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport fie în depozit temporar, într-un antrepozit vamal sau într-o zonă liberă într-una din aceste terţe ţări sau în acest nou stat membru, cu condiţia ca noul stat membru în care punerea în liberă circulaţie are loc să nu aibă nici un acord de comerţ liber în vigoare cu terţa ţară, pentru produsele în cauză, la data la care au fost emise documentele de transport şi cu condiţia ca:

(a)

dobândirea acestei origini să confere tratament tarifar preferenţial pe baza măsurilor tarifare preferenţiale cuprinse în acorduri şi înţelegeri pe care Comunitatea le-a încheiat cu ţările terţe sau grupurile de ţări, sau le-a adoptat cu privire la acestea, aşa cum este menţionat la articolul 20 alineatul (3) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; şi

(b)

documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi

(c)

dovada originii emisă retroactiv să fi fost remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.

(8)

În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (7), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante.

DOVADA STATUTULUI CONFORM DISPOZIŢIILOR PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PRODUSELOR INDUSTRIALE ÎN CADRUL UNIUNII VAMALE CE-TURCIA

(9)

Dovezile de origine emise valabil fie de Turcia fie de un nou stat membru în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale aplicate între ele şi care permit un cumul al originii cu Comunitatea în baza unor reguli de origine identice şi o interzicere a oricărui drawback sau suspendări a taxelor vamale cu privire la mărfurile respective, sunt acceptate în ţările respective ca dovadă a statutului în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilite în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia (8), cu condiţia ca:

(a)

dovada originii şi documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi

(b)

dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.

În cazul în care mărfurile au fost declarate ca fiind puse în liberă circulaţie fie în Turcia, fie într-un nou stat membru, înainte de data aderării, în cadrul acordurilor comerciale preferenţiale menţionate mai sus, dovada de origine emisă retroactiv conform acestor acorduri poate fi de asemenea acceptată cu condiţia să fie remisă autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.

(10)

În scopul verificării dovezilor menţionate la alineatul (9), se aplică dispoziţiile referitoare la definirea noţiunii de “produse originare” şi metodele de cooperare administrativă din acordurile sau înţelegerile relevante. Solicitările pentru verificarea ulterioară a acestor dovezi sunt acceptate de către autorităţile vamale competente ale actualelor state membre şi ale noilor state membre în termen de trei ani de la emiterea dovezii de origine respective şi se pot efectua de către aceste autorităţi în termen de trei ani de la acceptarea dovezii de origine în susţinerea unei declaraţii de liberă circulaţie.

(11)

Fără a aduce atingere aplicării oricărei măsuri care derivă din politica comercială comună, un certificat de circulaţie A. TR emis în conformitate cu dispoziţiile privind libera circulaţie a produselor industriale, stabilit în Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995, va fi acceptat în noile state membre pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor care la data aderării sunt fie în curs de transport după ce au făcut obiectul formalităţilor de export în Comunitate sau Turcia, fie sau sunt în depozit temporar sau sub unul din regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b) — (h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 în Turcia sau în noul stat membru, cu condiţia ca:

(a)

nici o dovadă de origine menţionată la alineatul (9) să nu fie remisă pentru mărfurile respective; şi

(b)

mărfurile să îndeplinească condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor privind libera circulaţie a produselor industriale; şi

(c)

documentele de transport să fi fost emise până cel târziu în ziua anterioară datei aderării; şi

(d)

certificatul de circulaţie A.TR să fie remis autorităţilor vamale în termen de patru luni de la data aderării.

(12)

În scopul verificării certificatului de circulaţie A.TR menţionat la alineatul (11) de mai sus, se aplică dispoziţiile referitoare la emiterea certificatelor de circulaţie A.TR şi metodele de cooperare administrativă în conformitate cu Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia (9).

REGIMURILE VAMALE

(13)

Depozitul temporar şi regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (b) - (h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condiţiile legislaţiei comunitare.

În cazul în care încetarea sau încheierea dă naştere unei datorii vamale, suma drepturilor de import care trebuie plătite este cea în vigoare la data la care a luat naştere datoria vamală în conformitate cu Tariful Vamal Comunitar şi suma plătită este considerată resursă proprie a Comunităţii.

(14)

Procedurile care reglementează antrepozitul vamal stabilite în articolele 84 - 90 şi 98 - 113 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496 - 535 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a valorii în vamă şi a cantităţii mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei de plasare a acestora sub regimul de antrepozit vamal, iar această declaraţie a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente trebuie să rezulte din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.

(15)

Procedurile care reglementează perfecţionarea activă stabilite în articolele 84 - 90 şi 114 - 129 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496 - 523 şi 536 - 550 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;

în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării;

în cazul în care declaraţia de perfecţionare activă a fost acceptată în cadrul unui sistem cu rambursare, rambursarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare, de către şi pe cheltuiala noului stat membru, în cazul în care datoria vamală în raport cu care este solicitată rambursarea a luat naştere înainte de data aderării.

(16)

Procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în articolele 84 - 90 şi 137 - 144 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496 - 523 şi 553 - 584 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantităţii, a valorii în vamă şi a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislaţia aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării;

în cazul în care încheierea dă naştere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizaţiilor stabiliţi în actualele state membre şi cei stabiliţi în noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării.

(17)

Procedurile care reglementează perfecţionarea pasivă stabilite în articolele 84 - 90 şi 145 - 160 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 496 - 523 şi 585 - 592 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

articolul 591 al doilea alineat din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică mutatis mutandis exporturilor temporare de mărfuri care au fost exportate temporar din noile state membre înainte de data aderării.

ALTE DISPOZIŢII

(18)

Autorizaţiile acordate înainte de data aderării pentru regimurile vamale menţionate la articolul 4 alineatul (16) literele (d), (e) şi (g) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt valabile până la expirarea valabilităţii lor sau un an după data aderării, oricare dintre aceste date ar fi prima în ordine cronologică.

(19)

Procedurile care reglementează naşterea unei datorii vamale, înscrierea în evidenţa contabilă şi recuperarea ulterioară stabilite în articolele 201 - 232 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi articolele 859 - 876a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

recuperarea se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă datoria vamală a luat naştere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează în condiţiile în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi în favoarea acestuia.

(20)

Procedurile care reglementează rambursarea şi remiterea drepturilor stabilite în articolele 235 - 242 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi în articolele 877 - 912 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziţii speciale:

rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează potrivit condiţiilor legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, dacă drepturile a căror rambursare sau remitere este solicitată privesc o datorie vamală care a luat naştere înainte de data aderării, rambursarea şi remiterea drepturilor se efectuează conform condiţiilor în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta şi pe cheltuiala acestuia.


(1)  JO L 83, 27.3.1999, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 33).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21.4.2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor detaliate de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 140, 30.4.2004, p. 1).

(3)  JO L 216, 5.8.1978, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1259/96 (JO L 163, 2.7.1996, p. 10).

(4)  JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(5)  JO L 178, 30.6.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 39/2004 al Comisiei (JO L 6, 10.1.2004, p. 16).

(6)  JO L 358, 31.12.1994, p. 3, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Consiliului de asociere UE-Bulgaria din 4.6.2003 (JO L 191, 30.7.2003, p. 1).

(7)  JO L 357, 31.12.1994, p. 2, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 2/2003 a Consiliului de asociere UE-România din 25.9.2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(8)  Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22.12.1995 privind aplicarea ultimei etape a uniunii vamale (JO L 35, 13.2.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 2/99 a Consiliului de asociere CE-Turcia (JO L 72, 18.3.1999, p. 36).

(9)  Decizia nr. 1/2001 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia din 28.3.2001 de modificare a Deciziei nr. 1/96 de stabilire a unor norme detaliate de aplicare a Deciziei nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE - Turcia (JO L 98, 7.4.2001, p. 31), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 1/2003 a Comitetului de cooperare vamală CE-Turcia (JO L 28, 4.2.2003, p. 51).

Apendicele la anexa V

Lista măsurilor de ajutor existente menţionate la punctul 1 litera (b) a mecanismului de ajutor existent prevăzut la capitolul 2 din anexa V

Notă: Măsurile de ajutor enumerate în prezentul apendice trebuie considerate ca ajutor existent în sensul mecanismului de ajutor existent stabilit în capitolul 2 din anexa V în limita în care acestea se încadrează în domeniul primului alineat al acesteia.

Nr.

Titlul (original)

Data aprobării de către autoritatea naţională de supraveghere a ajutorului de stat

Durata

Statul membru

Nr.

Anul

BG

1

2004

Предоговаряне на задълженията към държавата, възникнали по реда на Закона за уреждане на необслужваните кредити, договорени до 31.12.1990 г. със “Силома” АД, гр.Силистра, чрез удължаване на срока на изплащане на главницата за срок от 15 години

29.7.2004

2004-2018

BG

2

2004

Средства за компенсиране от държавния бюджет на доказания от “Български пощи” ЕАД дефицит от изпълнението на универсалната пощенска услуга

18.11.2004

31.12.2010

BG

3

2004

Целево финансиране на дейността на Българската телеграфна агенция- направление “Информационно обслужване”

16.12.2003

31.12.2010


ANEXA VI

Lista menţionată la articolul 23 din Actul de aderare: măsuri tranzitorii privind Bulgaria

1.   LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene

JO L 257, 19.10.1968, p. 2

32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 77) ;

31996 L 0071: Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1);

32004 L 0038: Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

(1)

Articolul 39 şi articolul 49 primul alineat din Tratatul CE se aplică pe deplin numai cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor şi la libertatea de a presta servicii care presupune circulaţia temporară a lucrătorilor, aşa cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE între Bulgaria pe de o parte şi, fiecare dintre actualele state membre, pe de altă parte, sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatele (2) - (14).

(2)

Prin derogare de la articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 şi până la sfarşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea perioadei de cinci ani de la data aderării.

Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă din celelalte state membre care aplică măsuri de drept intern.

Resortisanţii bulgari admişi după aderare pe piaţa forţei de muncă dintr-un actual stat membru pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni beneficiază de aceleaşi drepturi.

Resortisanţii bulgari menţionaţi la paragrafele al doilea şi al treilea de mai sus încetează să beneficieze de drepturile cuprinse în aceste paragrafe dacă părăsesc voluntar piaţa forţei de muncă din actualul stat membru în cauză.

Resortisanţii bulgari care muncesc legal într-un actual stat membru la data aderării sau în perioada în care se aplică măsurile de drept intern şi care sunt admişi pe piaţa forţei de muncă din acest stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni nu beneficiază de aceste drepturi.

(3)

Înainte de sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, Consiliul reexaminează aplicarea dispoziţiilor tranzitorii stabilite în alineatul (2), pe baza unui raport al Comisiei.

La încheierea acestei reexaminări şi cel mai tîrziu la sfârşitul perioadei de doi ani de la data aderării, actualele state membre notifică Comisia dacă vor continua să aplice măsurile de drept intern sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, ori dacă vor aplica în viitor articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. În lipsa acestei notificări, se aplică articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.

(4)

La solicitarea Bulgariei, se poate efectua o nouă reexaminare. În acest caz, se aplică procedura menţionată în alineatul (3) şi care trebuie încheiată în termen de şase luni de la primirea solicitării din partea Bulgariei.

(5)

La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionată în alineatul (2), un stat membru care menţine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării. În lipsa respectivei notificări, se aplică articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68.

(6)

Pe parcursul perioadei de şapte ani de la data aderării, acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari şi care, în aceasă perioadă, eliberează permise de muncă resortisanţilor din Bulgaria în scopul monitorizării, vor face acest lucru în mod automat.

(7)

Acele state membre în care, în temeiul alineatelor (3), (4) sau (5), se aplică articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 cu privire la resortisanţii bulgari, pot recurge la procedurile stabilite în paragrafele următoare până la sfârşitul perioadei de şapte ani de la data aderării.

În cazul în care într-un stat membru menţionat la primul paragraf se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piaţa forţei de muncă care ar putea ameninţa grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forţei de muncă într-o anumită regiune sau în cadrul unei profesii, respectivul stat membru informează Comisia si celelalte state membre cu privire la aceasta şi furnizează acestora toate detaliile pertinente. Pe baza acestor informaţii, statul membru poate solicita Comisiei să declare suspendarea, totală sau parţială, a aplicării articolelor 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, în vederea normalizării situaţiei în regiunea sau profesia respectivă. Comisia decide cu privire la domeniul de aplicare şi durata suspendării în termen de cel mult două săptămâni de la primirea acestei solicitări şi notifică decizia sa Consiliului. În termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei Comisiei, orice stat membru poate solicita Consiliului anularea sau modificarea deciziei. În termen de două săptămâni, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în privinţa acestei solicitări.

Un stat membru menţionat la primul paragraf poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolelor 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, adresând ulterior Comisiei o notificare motivată.

(8)

Pe durata suspendării aplicării articolelor 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 în temeiul alineatelor (2) - (5) şi (7) de mai sus, în ceea ce priveşte dreptul membrilor familiilor lucrătorilor de a fi încadraţi în muncă, se aplică articolul 23 din Directiva 2004/38/CE în Bulgaria cu privire la resortisanţii actualelor state membre si în actualele state membre cu privire la resortisanţii bulgari, în următoarele condiţii:

soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se găsesc în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la data aderării, beneficiază, după aderare, de acces imediat pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru. Această dispoziţie nu se aplică membrilor familiei unui lucrător care a fost admis legal pe piaţa forţei de muncă din acel stat membru pentru o perioadă de mai puţin de 12 luni;

soţul unui lucrător şi descendenţii acestora care nu depăşesc vârsta de 21 de ani sau care se găsesc în întreţinerea acestuia, care locuiesc legal împreună cu lucrătorul pe teritoriul unui stat membru la o dată ulterioară aderării, dar pe parcursul perioadei de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă din respectivul stat membru dacă au locuit în acel stat membru cel puţin optsprezece luni sau din al treilea an de la data aderării, oricare din aceste date intervine prima în ordine cronologică.

Aceste dispoziţii nu aduc atingere măsurilor mai favorabile indiferent dacă acestea sunt de drept intern sau rezultă din acorduri bilaterale.

(9)

În măsura în care anumite dispoziţii din Directiva 2004/38/CE care preiau dispoziţiile din Directiva 68/360/CEE (1) nu pot fi disociate de cele din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 a căror aplicare este amânată în temeiul alineatelor (2) - (5), (7) şi (8), Bulgaria şi actualele state membre pot deroga de la aceste dispoziţii în măsura necesară pentru a aplica alineatele (2) - (5), (7) şi (8).

(10)

În toate cazurile în care actualele state membre aplică măsuri de drept intern sau cele rezultate din acorduri bilaterale, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, Bulgaria poate menţine în vigoare măsuri echivalente în ceea ce priveşte resortisanţii statului sau statelor membre în cauză.

(11)

Dacă aplicarea articolelor 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 este suspendată de către oricare din actualele state membre, Bulgaria poate recurge la procedurile stabilite în alineatul (7) în ceea ce priveşte România. În această perioadă, permisele de muncă eliberate de Bulgaria resortisanţilor din România în scopul monitorizării se eliberează automat.

(12)

Orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern în conformitate cu alineatele (2) - (5) şi (7) - (9), poate introduce, în aplicarea dreptului său intern, o mai mare libertate de circulaţie decât cea existentă la data aderării, inclusiv accesul deplin pe piaţa forţei de muncă. Începând cu al treilea an de la data aderării, orice actual stat membru care aplică măsuri de drept intern poate decide în orice moment să aplice în locul acestor măsuri articolele 1 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Comisia este informată cu privire la orice asemenea decizie.

(13)

Pentru a face faţă preturbărilor grave sau riscului producerii unor asemenea perturbări în anumite sectoare sensibile de servicii de pe piaţa forţei de muncă din aceste state, care ar putea să apară în anumite regiuni ca urmare a prestării transnaţionale de servicii, aşa cum este definită în articolul 1 din Directiva 96/71/CE, şi în măsura în care acestea aplică liberei circulaţii a lucrătorilor bulgari, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii stabilite mai sus, măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, Germania şi Austria pot deroga, după notificarea Comisiei, de la dispoziţiile articolului 49 primul alineat din Tratatul CE în vederea limitării, în contextul prestării de servicii de către societăţile stabilite în Bulgaria, a circulaţiei temporare a lucrătorilor al căror drept de a munci în Germania şi Austria face obiectul măsurilor de drept intern.

Lista sectoarelor de servicii care pot face obiectul acestei derogări este următoarea:

în Germania:

Sectorul

codul NACE (2), cu excepţia unor dispoziţii contrare

construcţiile, inclusiv ramuri conexe

45.1 - 4;

activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE

activităţi de curăţare a clădirior

74.70 Activităţi de curăţare a clădirilor

alte servicii

74.87 Numai activităţile designerilor de decoraţiuni interioare

în Austria:

Sectorul

codul NACE (3), cu excepţia unor dispoziţii contrare

servicii de horticultură

01.41

tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei

26.7

construcţii metalice şi părţi componente

28.11

construcţii, inclusiv ramuri conexe

45.1 - 4;

activităţi enumerate în anexa la Directiva 96/71/CE

activităţi în domeniul securităţii

74.60

activităţi de curăţare a clădirilor

74.70

asistenţă medicală la domiciliu

85.14

activităţi de asistenţă socială fără cazare

85.32

În măsura în care Germania sau Austria derogă de la articolul 49 primul paragraf din Tratatul CE în conformitate cu paragrafele anterioare, Bulgaria poate adopta măsuri echivalente, după notificarea Comisiei.

Aplicarea prezentului alineat nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru circulaţia temporară a lucrătorilor în contextul prestării transnaţionale de servicii între Germania sau Austria şi Bulgaria decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.

(14)

Aplicarea alineatelor (2) - (5) şi (7) - (12) nu poate avea ca efect crearea unor condiţii mai restrictive pentru accesul resortisanţilor bulgari pe piaţa forţei de muncă din actualele state membre decât cele existente la data semnării Tratatului de aderare.

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor stabilite în alineatele (1) - (13), pe parcursul oricărei perioade în care aplică măsuri de drept intern sau cele care rezultă din acorduri bilaterale, actualele state membre trebuie să acorde un tratament preferenţial, în ceea ce priveşte accesul la piaţa forţei de muncă, lucrătorilor care sunt resortisanţi ai statelor membre în comparaţie cu lucrătorii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe.

Lucrătorii migranţi bulgari şi familiile acestora, care locuiesc şi muncesc legal într-un alt stat membru sau lucrătorii migranţi care provin din celelalte state membre şi familiile acestora care locuiesc şi muncesc legal în Bulgaria nu sunt trataţi în condiţii mai restrictive decât cei provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în acest stat membru sau în Bulgaria. În afară de aceasta, în aplicarea principiului preferinţei comunitare, lucrătorii migranţi provenind din ţări terţe care locuiesc şi muncesc în Bulgaria nu beneficiază de tratament mai favorabil decît resortisanţii Bulgariei.

2.   LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR

31997 L 0009: Directiva 97/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 martie 1997 privind schemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2009. Bulgaria asigură că schema sa de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 12 000 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007 şi de minim 15 000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2009.

Pe parcursul perioadei de tranziţie, celelalte state membre îşi menţin dreptul de a nu permite funcţionarea unei filiale a unei societăţi bulgăreşti de investiţii, stabilită pe teritoriul lor, în cazul în care şi atât timp cât respectiva filială nu este înscrisă într-una din schemele de compensare pentru investitori recunoscute oficial pe teritoriul statului membru în cauză în vederea acoperirii diferenţei dintre cuantumul bulgăresc al compensaţiei şi cuantumul minim prevăzut de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE.

3.   LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR

Tratatul privind Uniunea Europeană

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene

(1)

Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE), nerezidenţi în Bulgaria, precum şi de către persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau a unui stat membru al ASEE.

Resortisanţilor statelor membre şi resortisanţilor statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi care sunt rezidenţi legali în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte norme şi proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor Bulgariei.

(2)

Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute în Tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, Bulgaria poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, existentă la momentul semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere de către resortisanţii unui alt stat membru, resortisanţii statelor care sunt parte ale la Acordul privind Spaţiul Economic European şi persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui alt stat membru sau ale unui stat membru al ASEE. În nici unul din cazuri, un resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil cu privire la dobândirea de terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat într-un mod mai restrictiv decât resortisanţii unei ţări terţe.

Fermierilor care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă rezidenţă legală în Bulgaria nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri decât cele care se aplică resortisanţilor bulgari.

O revizuire generală a acestor măsuri tranzitorii are loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziţie menţionate la primul paragraf.

4.   AGRICULTURĂ

A.   LEGISLAŢIA AGRICOLĂ

31997 R 2597: Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieţei laptelui şi produselor lactate în ceea ce priveşte laptele de consum (JO L 351, 23.12.1997, p. 13), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

31999 R 1602: Regulamentul (CE) nr. 1602/1999 al Consiliului din 19.7.1999 (JO L 189, 22.7.1999, p. 43).

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 2597/97, condiţiile privind conţinutul de grăsime nu se vor aplica pentru laptele alimentar produs în Bulgaria până la data de 30 aprilie 2009, în sensul că laptele cu un conţinut de grăsime de 3 % (m/m) poate fi comercializat ca lapte integral, iar laptele cu un conţinut de grăsime de 2 % (m/m) poate fi comercializat ca lapte semidegresat. Laptele alimentar care nu îndeplineşte cerinţele privind conţinutul de grăsime poate fi comercializat numai în Bulgaria sau exportat în ţări terţe.

B.   LEGISLAŢIA VETERINARĂ ŞI FITOSANITARĂ

32004 R 0853: Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de igienă a alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(a)

Unităţile de prelucrare a laptelui enumerate în capitolele I şi II din apendicele la prezenta anexă pot recepţiona până la 31 decembrie 2009 cantităţi de lapte crud care nu corespund sau care nu au fost manipulate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul I subcapitolele II şi III, cu condiţia ca fermele care furnizează laptele să fie prevăzute într-o listă alcătuită în acest scop de autorităţile bulgare.

(b)

Atât timp cât unităţile menţionate la litera (a) de mai sus sunt supuse dispoziţiilor acesteia, produsele provenind din respectivele unităţi sunt introduse exclusiv pe piaţa naţională sau sunt utilizate în vederea prelucrării ulterioare în unităţi din Bulgaria supuse de asemenea dispoziţiilor literei (a), indiferent de data la care sunt comercializate. Aceste produse trebuie să poarte o marcă de identificare diferită de cea prevăzută de articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(c)

Unităţile enumerate în capitolul II din apendicele la prezenta anexă pot prelucra, până la 31 decembrie 2009, lapte care corespunde normelor UE şi lapte care nu corespunde acestora, în linii de producţie distincte. În prezentul context, prin lapte care nu corespunde normelor UE se înţelege laptele prevăzut la litera (a). Asemenea unităţi trebuie să respecte în întregime cerinţele UE privind unităţile de prelucrare a laptelui, inclusiv să aplice principiile privind analiza riscurilor şi punctul critic de control (prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (4) şi să îşi demonstreze capacitatea de a respecta în întregime următoarele condiţii, inclusiv prin desemnarea liniilor de producţie corespunzătoare:

să ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui de la stadiul colectării la acela de produs finit, inclusiv a rutelor de colectare a laptelui, depozitarea şi tratarea separată a laptelui care corespunde normelor UE de cea a laptelui care nu corespunde acestor norme, ambalarea şi etichetarea specifică a produselor pe bază de lapte care nu corespunde normelor UE, precum şi depozitarea separată a unor asemenea produse;

să stabilească o procedură care să asigure posibilitatea urmăririi materiei prime, inclusiv documentele necesare pentru evidenţierea mişcării produselor şi răspunderea pentru produse, precum şi asigurarea comparabilităţii materiilor prime care corespund normelor UE şi a celor care nu corespund acestor norme cu categoriile de produse obţinute;

să supună în întregime laptele crud tratamentului termic la o temperatură de cel puţin 71,7 oC timp de 15 secunde, precum şi

să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că mărcile de identificare nu sunt utilizate în mod fraudulos.

Autorităţile bulgare sunt obligate:

să asigure că operatorul sau administratorul fiecărei unităţi vizate ia toate măsurile necesare pentru a permite respectarea integrală a procedurilor interne de separare a laptelui;

să efectueze teste şi controale spontane privind respectarea regulii separării laptelui, precum şi

să efectueze teste în laboratoare acreditate privind toate materiile prime şi produsele finite în vederea verificării conformităţii acestora cu cerinţele Regulamentului (CE) nr. 853/2004 anexa III secţiunea IX capitolul II, inclusiv cu criteriile microbiologice aplicabile produselor pe bază de lapte.

Laptele şi produsele pe bază de lapte provenind din linii de producţie separate care prelucrează lapte crud care nu corespunde normelor UE în unităţi de prelucrare a laptelui aprobate de UE pot fi comercializate numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la litera (b). Produsele pe bază de lapte crud care corespunde normelor UE, obţinute în cadrul unei linii de producţie separate într-o unitate din cele cuprinse în capitolul II din apendicele la prezenta anexă, pot fi comercializate ca produse care corespund normelor UE în cazul în care toate condiţiile privind separarea liniilor de producţie sunt respectate.

(d)

Laptele şi produsele din lapte obţinute în conformitate cu dispoziţiile menţionate la litera (c) sunt sprijinite conform dispoziţiilor titlului I capitolele II şi III, cu excepţia articolului 11, precum şi ale titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 (5), numai dacă poartă marca ovală de identificare menţionată în anexa II secţiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(e)

Bulgaria se conformează treptat cerinţelor prevăzute la litera (a) şi înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele realizate în modernizarea fermelor producătoare de lactate şi a sistemului de colectare a laptelui. Bulgaria asigură respectarea în întregime a acestor cerinţe la 31 decembrie 2009.

(f)

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (6) Comisia poate actualiza apendicele la prezenta anexă înainte de aderare şi până la 31 decembrie 2009 şi, în acest context, poate adăuga sau elimina unităţi în funcţie de progresele realizate în remedierea deficienţelor existente şi de rezultatele procesului de monitorizare.

În vederea asigurării bunei funcţionări a regimului tranzitoriu prevăzut mai sus, pot fi adoptate norme metodologice de aplicare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

5.   POLITICA ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

(1)

31993 R 3118: Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 al Consiliului din 25 octombrie 1993 privind stabilirea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii de transport rutier naţional de marfă în interiorul unui stat membru (JO L 279, 12.11.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

32002 R 0484: Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 1.3.2002 (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).

(a)

Prin derogare de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3118/93 şi până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliţi în Bulgaria sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliţi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transporturi rutiere naţionale de marfă în Bulgaria.

(b)

Înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia dacă vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau dacă vor aplica în întregime articolul 1 din regulament de la acea dată. În lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliţi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.

(c)

Acele state membre în care, în temeiul literei (b) de mai sus, se aplică articolul 1 din regulament pot recurge la procedura de mai jos până la sfârşitul celui de-al cincilea an de la data aderării.

În cazul în care un stat membru menţionat în paragraful precedent se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale sau a unor segmente ale acesteia cauzată ori accentuată de cabotaj, cum ar fi un excedent major al ofertei în raport cu cererea sau o ameninţare a stabilităţii ori a supravieţuirii financiare a unui număr semnificativ de întreprinderi de transport rutier de marfă, statul membru în cauză informează Comisia şi pe celelalte state membre cu privire la acestea şi le oferă toate detaliile relevante. Pe baza acestei informări, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende, în tot sau în parte, aplicarea articolului 1 din regulament, în vederea normalizării situaţiei.

Comisia examinează situaţia pe baza datelor furnizate de statul membru în cauză şi, în termen de o lună de la primirea cererii, decide dacă este cazul sau nu să adopte măsuri de salvgardare. Se aplică procedura prevăzută în articolul 7 alineatul (3) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea, precum şi în articolul 7 alineatele (4), (5) şi (6) din regulament.

Oricare dintre statele membre menţionate în primul paragraf de mai sus poate, în cazuri urgente şi excepţionale, să suspende aplicarea articolului 1 din regulament, după care notifică motivat Comisia.

(d)

Atât timp cât aplicarea articolului 1 din regulament este suspendată în temeiul literelor (a) şi (b) de mai sus, statele membre pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale. Aceasta poate include şi posibilitatea liberalizării totale.

(e)

Aplicarea literelor (a) - (c) nu poate avea ca efect un acces mai restrictiv la serviciile de transport rutier naţional de marfă decât cel existent la data semnării Tratatului de aderare.

(2)

31996 L 0026: Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la profesia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum modificată ultima dată prin:

32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

Până la 31 decembrie 2010, articolul 3 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/26/CE nu se vor aplica pe teritoriul Bulgariei întreprinderilor de transport care desfăşoară exclusiv transporturi interne rutiere de marfă şi de călători.

Capitalul disponibil şi rezervele acestor operatori vor atinge treptat nivelurile minime prevăzute de dispoziţiile respectivului articol în conformitate cu următorul calendar:

la 1 ianuarie 2007, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 5 850 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3 250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;

la 1 ianuarie 2008, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 6 750 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 3 750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;

la 1 ianuarie 2009, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 7 650 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4 250 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar;

la 1 ianuarie 2010, operatorul trebuie să aibă un capital disponibil şi rezerve în valoare de cel puţin 8 550 EUR pentru primul vehicul şi cel puţin 4 750 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar.

(3)

31996 L 0053: Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite autovehicule care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional şi internaţional şi a maselor maxime autorizate în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

32002 L 0007: Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18.2.2002 (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE, vehiculele care se conformează valorilor limită din categoriile 3.2.1, 3.4.1, 3.4.2 şi 3.5.1 prevăzute în anexa I la respectiva directivă pot utiliza numai secţiunile care nu sunt reabilitate din reţeaua bulgară de drumuri până la 31 decembrie 2013 dacă respectă limitele bulgare de masă pe axă în vigoare.

De la data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea de către vehiculele care se conformează cerinţelor Directivei 96/53/CE a principalelor rute de tranzit prevăzute în anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (7).

Bulgaria aderă la calendarul prevăzut în tabelul de mai jos în vederea reabilitării reţelei sale de drumuri principale. Orice investiţii în infrastructură care implică utilizarea de fonduri din bugetul Comunităţii urmăresc să asigure că arterele sunt construite şi reabilitate corespunzător unei încărcături cu masa de 11,5 tone pe axă.

Corespunzător realizării reabilitării, va avea loc o deschidere treptată a reţelei bulgare de drumuri secundare, inclusiv a reţelei prevăzute de anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE, pentru vehiculele aflate în trafic internaţional care respectă valorile limită prevăzute de directivă. În scopul încărcării şi descărcării, în cazurile în care este posibil din punct de vedere tehnic, utilizarea secţiunilor nereabilitate reţelei de drumuri secundare va fi permisă pe parcursul întregii perioade de tranziţie.

De la data aderării, toate vehiculele aflate în trafic internaţional prevăzute cu suspensie pneumatică care respectă valorile limită prevăzute de Directiva 96/53/CE nu vor fi supuse nici unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare bulgăreşti de transporturi rutiere.

Tarifele suplimentare temporare pentru utilizarea secţiunilor nereabilitate ale reţelei de către vehiculele aflate în trafic internaţional care nu sunt prevăzute cu suspensie pneumatică şi care respectă valorile-limită ale directivei vor fi percepute în mod nediscriminatoriu. Regimul de tarifare va fi transparent iar plata acestor tarife nu poate impune utilizatorului formalităţi administrative sau întârzieri excesive, după cum plata acestor tarife nu poate conduce la un control sistematic la frontieră al respectării limitelor masei pe axă. Respectarea limitelor masei pe axă va fi asigurată într-un mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul şi se va aplica de asemenea vehiculelor înmatriculate în Bulgaria.

Calendarul de reabilitare a drumurilor (km)

Tabelul 1

NR.

DRUMUL

SECŢIUNEA

LUNGIMEA/KM/

DESCHIS CIRCULAŢIEI

MĂSURA

1

2

3

4

5

6

1

I-5/E-85/

GABROVO - ŞIPKA

18

2014

CONSTRUCŢIE NOUĂ

2

I-5/E-85/

KARGEALI - PODKOVA (MAKAZA)

18

2008

CONSTRUCŢIE NOUĂ

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

36

 

 

3

I-6

SOFIA - PIRDOP

56

2009

REABILITARE

4

I-7

SILISTRA - ŞUMEN

88

2011

REABILITARE

5

I-7

PRESLAV - E-773

48

2010

RECONSTRUCŢIE

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

136

 

 

6

I-9/Е-87/

FRONTIERA ROMÂNIEI - BALCIC

60

2009

REABILITARE

7

II-12

VIDIN - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI

26

2008

RECONSTRUCŢIE

8

II-14

VIDIN - KULA - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI

42

2009

RECONSTRUCŢIE

9

II-18

CENTURĂ SOFIA - ARCUL DE NORD

24

2014

CONSTRUCŢIE NOUĂ

10

II-19

SIMITLI - GOŢE DELCEV - FRONTIERA GRECIEI

91

2008

REABILITARE

11

II-29

DOBRICI - VARNA

21

2010

REABILITARE

12

II-35

LOVECI - KARNARE

28

2011

RECONSTRUCŢIE

13

II-53

SLIVEN - YAMBOL

25

2010

REABILITARE

14

II-55

GURKOVO - NOVA ZAGORA

26

2010

REABILITARE

15

II-55

NOVA ZAGORA - SVILENGRAD

81

2012

REABILITARE

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

107

 

 

16

II-57

STARA ZAGORA - RADNEVO

42

2010

REABILITARE

17

II-62

KYUSTENDIL - DUPNIŢA

26

2011

RECONSTRUCŢIE

18

II-63

PERNIK - FRONTIERA SERBIEI ŞI MUNTENEGRULUI

20

2010

RECONSTRUCŢIE

19

II-73

ŞUMEN - KARNOBAT

44

2012

RECONSTRUCŢIE

20

II-73

ŞUMEN - KARNOBAT

19

2011

RECONSTRUCŢIE

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

63

 

 

21

II-78

RADNEVO - TOPOLOVGRAD

40

2013

REABILITARE

22

II-86

ASENOVGRAD - SMOLIAN

72

2014

RECONSTRUCŢIE

23

II-98

BURGAS - MALKO TĂRNOVO

64

2014

RECONSTRUCŢIE

24

III-197

GOŢE DELCEV - SMOLIAN

87

2013

RECONSTRUCŢIE

25

III-198

GOŢE DELCEV - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI

95

2013

RECONSTRUCŢIE

26

III-534

ELENA - NOVA ZAGORA

52

2012

RECONSTRUCŢIE

27

III-534

NOVA ZAGORA - SIMEONOVGRAD

53

2014

RECONSTRUCŢIE

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

105

 

 

28

III-601

KYUSTENDIL - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI

27

2011

CONSTRUCŢIE NOUĂ

29

III-622

KYUSTENDIL - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI

31

2013

CONSTRUCŢIE NOUĂ

30

III-865

SMOLIAN - MADAN

15

2011

RECONSTRUCŢIE

31

III-867

SMOLIAN - KARGEALI

69

2014

RECONSTRUCŢIE

32

III-868

VARIANTA OCOLITOARE SMOLIAN

40

2012

CONSTRUCŢIE NOUĂ

33

IV-410068

SIMITLI - FRONTIERA FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI

28

2009

CONSTRUCŢIE NOUĂ

34

 

VARIANTA OCOLITOARE PLOVDIV

4

2014

CONSTRUCŢIE NOUĂ

 

A1

AUTOSTRADA “TRAKIA” - STARA ZAGORA - KARNOBAT

 

 

 

35

 

LOTUL 2

33

2010

CONSTRUCŢIE NOUĂ

36

 

LOTUL 3

37

2011

CONSTRUCŢIE NOUĂ

37

 

LOTUL 4

48

2014

CONSTRUCŢIE NOUĂ

 

 

TOTAL INTERMEDIAR

118

 

 

 

 

TOTAL

1598

 

 

Tabelul 2

 

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

 

MĂSURA

 

 

 

 

 

 

 

 

REABILITARE

91

116

114

88

81

40

0

 

RECONSTRUCŢIE

26

42

68

88

96

182

258

 

CONSTRUCŢIE NOUĂ

18

28

33

64

40

31

94

 

 

135

186

215

240

217

253

352

1 598 km

6.   IMPOZITARE

(1)

31977 L 0388: Directiva 77/388/CE a şasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri — sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire (JO L 145, 13.6.1977, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

32004 L 0066: Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26.4.2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

În înţelesul aplicării articolului 28 alineatul (3) din Directiva 77/388/CEE, Bulgaria poate menţine scutirea de taxa pe valoarea adăugată a transportului internaţional de călători, prevăzută la punctul 17 din anexa F la directivă, până la data la care condiţiile stabilite prin articolul 28 alineatul (4) din directivă sunt îndeplinite sau atât timp cât aceeaşi scutire este aplicată de oricare dintre actualele state membre, oricare din aceste date este prima în ordine cronologică.

(2)

31992 L 0079: Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pentru ţigarete (JO L 316, 31.10.1992, p. 8), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

32003 L 0117: Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5.12.2003 (JO L 333, 20.12.2003, p. 49).

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 92/79/CEE, Bulgaria poate amâna până la 31 decembrie 2009 aplicarea accizei minime globale raportate la preţul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vîndută, cu condiţia ca în această perioadă Bulgaria să-şi ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă globală prevăzută de directivă.

Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse (8), şi după informarea Comisiei, statele membre pot menţine, atât timp cât derogarea arătată mai sus este aplicabilă, contingentele la ţigaretele care pot fi introduse pe teritoriul lor din Bulgaria fără plata unor accize suplimentare în afara celor aplicate importurilor din ţări terţe. Statele membre care recurg la această posibilitate pot efectua controalele necesare, cu condiţia ca aceste controale să nu împiedice buna funcţionare a pieţei interne.

(3)

32003 L 0049: Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

32004 L 0076: Directiva 2004/76/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 106).

Bulgaria este autorizată să nu aplice dispoziţiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE până la 31 decembrie 2014. Pe durata acestei perioade de tranziţie, cota impozitului pe plăţile de dobândă sau redevenţe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăţi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10 % până la 31 decembrie 2010 şi nu trebuie să depăşească 5 % pentru următorii ani până la 31 decembrie 2014.

(4)

32003 L 0096: Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

32004 L 0075: Directiva 2004/75/CE a Consiliului din 29.4.2004 (JO L 157, 30.4.2004, p. 100).

(a)

Prin derogare de la dipoziţiile articolului 7 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:

până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naţional de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1 000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 323 EUR pentru 1 000 l;

până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare pentru motorina şi kerosenul utilizate drept carburant la nivelul minim de 302 EUR pentru 1 000 l şi până la 1 ianuarie 2013 să atingă nivelul minim de 330 EUR pentru 1 000 l. De la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată motorinei şi kerosenului utilizate drept carburant nu va fi mai mică de 274 EUR pentru 1 000 l.

(b)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2003/96/CE, Bulgaria poate aplica următoarele perioade de tranziţie:

până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C;

până la 1 ianuarie 2009, să alinieze nivelul naţional de impozitare a cărbunelui şi cocsului utilizate în alt scop decât în termoficare, la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C.

De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate produselor energetice nu trebuie să fie mai mici de 50 % din cota minimă în materie la nivel comunitar.

(c)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 10 din Directiva 2003/96/CE, până la 1 ianuarie 2010 Bulgaria poate aplica o perioadă de tranziţie pentru alinierea nivelelor naţionale de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite în anexa I tabelul C. De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu vor fi mai mici de 50 % din cota minimă în materie la nivel comunitar.

7.   POLITICA SOCIALĂ ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

32001 L 0037: Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea legilor, altor acte normative şi a normelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi comercializare a produselor din tutun (JO L 194, 18.7.2001, p. 26).

Prin derogare de la articolul 3 din Directiva 2001/37/CE, data intrării în vigoare a plafonului maxim al gudronului pentru ţigaretele fabricate şi comercializate pe teritoriul Bulgariei este 1 ianuarie 2001. Pe parcursul perioadei de tranziţie:

ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 10 mg pe ţigaretă nu pot fi comercializate pe teritoriul altor state membre;

ţigaretele fabricate în Bulgaria cu un conţinut de gudron mai mare de 13 mg pe ţigaretă nu pot fi exportate în ţări terţe; acest plafon se reduce la 12 mg de la 1 ianuarie 2008 şi la 11 mg de la 1 ianuarie 2010;

Bulgaria transmite Comisiei informaţii actualizate periodic cu privire la calendarul şi măsurile adoptate în vederea conformării cu dispoziţiile directivei.

8.   ENERGIE

31968 L 0414: Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere (JO L 308, 23.12.1968, p. 14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin:

31998 L 0093: Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14.12.1998 (JO L 358, 31.12.1998, p. 100).

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu se aplică în Bulgaria până la 31 decembrie 2012. Bulgaria se va asigura că nivelul minim al stocurilor de produse petroliere corespunde, pentru fiecare dintre categoriile de produse petroliere enunţate în articolul 2, pentru cel puţin următorul număr de zile de consum mediu intern zilnic definit în articolul 1 alineatul (1):

30 zile la 1 ianuarie 2007;

40 zile la 31 decembrie 2007;

50 zile la 31 decembrie 2008;

60 zile la 31 decembrie 2009;

70 zile la 31 decembrie 2010;

80 zile la 31 decembrie 2011;

90 zile la 31 decembrie 2012.

9.   TELECOMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

32002 L 0022: Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).

Prin derogare de la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE, Bulgaria poate amâna introducerea portabilităţii numerelor cel mai târziu până la 1 ianuarie 2009.

10.   MEDIU

A.   CALITATEA AERULUI

(1)

31994 L 0063: Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor (JO L 365, 31.12.1994, p. 24), astfel cum a fost modificată prin:

32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 a Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(a)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:

până la 31 decembrie 2007, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 6 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25 000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 50 000 tone/an;

până la 31 decembrie 2009, instalaţiilor de depozitare din cadrul a 19 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25 000 tone/an.

(b)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea containerelor mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:

până la 31 decembrie 2007, unui număr de 12 terminale care tranzitează o cantitate mai mare de 25 000 tone/an, dar mai mică sau egală cu 150 000 tone/an;

până la 31 decembrie 2009, unui număr de 29 terminale care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 25 000 tone/an.

(c)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind containerele mobile existente în cadrul terminalelor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:

până la 31 decembrie 2007, unui număr de 50 de cisterne auto;

până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 466 cisterne auto.

(d)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea instalaţiilor de depozitare existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu se aplică pe teritoriul Bulgariei:

până la 31 decembrie 2007, unui număr de 355 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mare de 500 m3/an, dar mai mică sau egală cu 1 000 m3/an;

până la 31 decembrie 2009, unui număr de 653 staţii de distribuţie a carburanţilor care tranzitează o cantitate mai mică sau egală cu 500 m3/an.

(2)

31999 L 0032: Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf al anumitor combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE (JO L 121, 11.5.1999, p.13), astfel cum a fost modificată prin:

32003 R 1882: Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.9.2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(a)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din păcură nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2011 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie conţinutul de sulf nu va depăşi 3,00 % din masă.

(b)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 alineatul (1) din Directiva 1999/32/CE, cerinţele privind conţinutul de sulf din motorină nu se aplică pe teritoriul Bulgariei până la 31 decembrie 2009 pentru utilizarea la nivel local. Pe durata acestei perioade de tranziţie, conţinutul de sulf nu va depăşi 0,20 % din masă.

B.   MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

(1)

31993 R 0259: Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p.1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin:

32001 R 2557: Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001 (JO L 349, 31.12.2001, p.1).

(a)

Până la 31 decembrie 2014, toate transporturile către Bulgaria de deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie notificate autorităţilor competente şi prelucrate în conformitate cu articolele 6, 7 şi 8 din regulament.

(b)

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, până la 31 decembrie 2009, autorităţile bulgare competente pot formula obiecţii cu privire la transporturile către Bulgaria destinate recuperării următoarelor deşeuri enumerate în anexa III, în conformitate cu motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din regulament. Aceste transporturi fac obiectul dispoziţiilor articolului 10 din regulament.

AA.

DEŞEURI METALICE

AA 090

Deşeuri şi reziduuri de arsen;

AA 100

Deşeuri şi reziduuri de mercur;

AA 130

Lichide rezultate din decaparea metalelor.

AB.

DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ANORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ORGANICE

AC.

DEŞEURI CONŢINÂND ÎN PRINCIPAL COMPUŞI ORGANICI ŞI CARE POT CONŢINE METALE ŞI MATERII ANORGANICE

AC 040

Nămoluri provenite din benzină cu plumb (motorine);

AC 050

Fluide termice (transmitere de căldură);

AC 060

Lichide hidraulice;

AC 070

Lichide de frână;

AC 080

Lichide antigel;

AC 110

Fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorofenol sub formă lichidă sau de nămoluri;

AC 120

Naftaline policlorurate;

AC 150

Clorofluorocarburi;

AC 160

Haloni;