02017O0009 — RO — 31.03.2022 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
ORIENTAREA (UE) 2017/697 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 4 aprilie 2017 (JO L 101 13.4.2017, p. 156) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
ORIENTAREA (UE) 2022/508 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 25 martie 2022 |
L 102 |
34 |
30.3.2022 |
|
ORIENTAREA (UE) 2017/697 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE
din 4 aprilie 2017
privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative (BCE/2017/9)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
Prezenta orientare precizează anumite opțiuni și marje de apreciere de aplicabilitate generală conferite autorităților competente în temeiul dreptului Uniunii privind cerințele prudențiale, a căror exercitare de către ANC în raport cu instituțiile mai puțin semnificative este aliniată pe deplin cu exercitarea de către BCE a opțiunilor și marjelor de apreciere relevante prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/445 (BCE/2016/4).
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei orientări, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 (BCE/2014/17) și la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61.
CAPITOLUL II
EXERCITAREA OPȚIUNILOR ȘI MARJELOR DE APRECIERE ÎN LEGĂTURĂ CU INSTITUȚIILE MAI PUȚIN SEMNIFICATIVE CARE NECESITĂ ALINIEREA DEPLINĂ CU LEGISLAȚIA APLICABILĂ INSTITUȚIILOR SEMNIFICATIVE
SECȚIUNEA I
Fonduri proprii
Articolul 3
Articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: ponderarea la riscuri și interzicerea deținerilor calificate din afara sectorului financiar
Fără a aduce atingere articolului 90 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în scopul calculării cerințelor de capital în conformitate cu partea a treia din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ANC impun instituțiilor mai puțin semnificative să aplice o pondere de risc de 1 250 % pentru cea mai mare dintre următoarele:
valoarea deținerilor calificate în întreprinderile menționate la articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care depășește 15 % din capitalul eligibil al instituției de credit; și
valoarea totală a deținerilor calificate în întreprinderile menționate la articolul 89 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care depășește 60 % din capitalul eligibil al instituției de credit.
SECȚIUNEA II
Cerințe de capital
Articolul 4
Articolul 178 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: debitorul aflat în stare de nerambursare
ANC impun instituțiilor mai puțin semnificative să aplice standardul „întârziere la plată de peste 90 de zile” pentru categoriile de expuneri prevăzute la articolul 178 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
▼M1 —————
SECȚIUNEA III
Expuneri mari
Articolul 6
Articolul 400 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: excepții
ANC exercită opțiunea cu privire la excepții prevăzută la articolul 400 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative în conformitate cu prezentul articol și cu anexele.
Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament pentru 80 % din valoarea nominală a obligațiunilor garantate, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.
Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament pentru 80 % din valoarea expunerii acestora, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.
Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 asumate de o instituție de credit față de întreprinderile prevăzute la acea literă sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă aceste întreprinderi sunt stabilite în Uniune și dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament, astfel cum sunt detaliate în anexa I la prezenta orientare, și în măsura în care aceste întreprinderi sunt acoperite de aceeași supraveghere pe bază consolidată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) sau cu standarde echivalente în vigoare într-o țară terță, astfel cum se detaliază în anexa I la prezenta orientare.
Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament, astfel cum sunt detaliate în anexa II la prezenta orientare.
Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) literele (e)-(l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate în întregime sau, în cazul articolului 400 alineatul (2) litera (i), sunt exceptate până la valoarea maximă permisă de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.
ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în anexa corespunzătoare la prezenta orientare aplicabilă expunerii respective. O ANC poate verifica în orice moment această evaluare și poate solicita instituțiilor de credit să depună documentația prevăzută în anexa relevantă în acest scop.
Prezentul articol se aplică doar în cazurile în care statul membru relevant nu a exercitat opțiunea prevăzută la articolul 493 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a acorda o excepție totală sau parțială de la expunerea respectivă.
SECȚIUNEA IV
Lichiditate
▼M1 —————
Articolul 7a
Articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61: indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate – identificarea principalilor indici bursieri dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță
ANC vor considera că următorii indici se califică drept principali indici bursieri în scopul stabilirii gamei de acțiuni care s-ar putea califica drept active de nivel 2B în sensul articolului 12 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei ( 2 ):
indicii incluși în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1646 al Comisiei ( 3 );
orice indice bursier principal, neinclus la litera (i), dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță, astfel cum a fost identificat în sensul prezentului punct de către autoritatea competentă a unui stat membru sau de către autoritatea publică relevantă dintr-o țară terță;
orice indice bursier principal, neinclus la litera (i) sau (ii), care cuprinde societăți-lider din jurisdicția relevantă.
Articolul 7b
Articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61: indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate – active de nivel 2B
Articolul 7c
Articolul 428p alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: NSFR – factori de finanțare stabilă necesară pentru expuneri extrabilanțiere
Dacă ANC nu stabilește factori diferiți de finanțare stabilă necesară, pentru expuneri extrabilanțiere în sensul articolului 428p alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să aplice pentru expunerile extrabilanțiere care nu sunt prevăzute în capitolul 4 din titlul IV din partea 6 a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 factori de finanțare stabilă necesară care corespund ratelor de ieșire pe care le aplică produselor și serviciilor aferente în contextul articolului 23 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 din cerința de acoperire a necesarului de lichiditate.
Articolul 7d
Articolul 428q alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: NSFR – stabilirea perioadei de grevare cu sarcini pentru activele care au fost separate
Atunci când au fost separate active în conformitate cu articolul 11 alineatul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ) iar instituțiile nu pot dispune liber de astfel de active, ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să considere astfel de active ca grevate cu sarcini pentru o perioadă corespunzătoare cu termenul obligațiilor față de clienții instituțiilor respective la care se referă cerința de separare.
Articolul 7e
Articolul 428aq alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: NSFR – factori de finanțare stabilă necesară pentru expuneri extrabilanțiere
ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative cărora le-a fost acordată permisiunea de a aplica cerința de finanțare stabilă netă simplificată prevăzută la capitolul 5 din titlul IV din partea 6 a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 să urmeze abordarea prevăzută la articolul 7c.
Articolul 7f
Articolul 428ar alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: NSFR – stabilirea perioadei de grevare cu sarcini pentru activele care au fost separate
ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative cărora le-a fost acordată permisiunea de a calcula indicatorul de finanțare stabilă netă simplificat prevăzut la capitolul 5 din titlul IV din partea 6 a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 să urmeze abordarea prevăzută la articolul 7d.
SECȚIUNEA V
Dispoziții tranzitorii ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013
▼M1 —————
Articolul 9
Articolul 478 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013: procente aplicabile deducerii investițiilor semnificative în entități din sectorul financiar și a creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază
ANC exercită opțiunea cu privire la procentele aplicabile deducerii investițiilor semnificative în entități din sectorul financiar și a creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prevăzută la articolul 478 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 după cum urmează:
În sensul articolului 478 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, procentul aplicabil în sensul articolului 469 alineatul (1) literele (a) și (c) din acest regulament este de 100 % de la 1 ianuarie 2018.
În sensul articolului 478 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, procentul aplicabil este de 100 % de la 1 ianuarie 2018.
Prin derogare de la litera (b), atunci când, în conformitate cu articolul 478 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dreptul național prevede o perioadă de eliminare treptată de 10 ani, procentul aplicabil este:
80 % în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018; și
100 % de la 1 ianuarie 2019.
ANC nu aplică literele (b) și (c) instituțiilor mai puțin semnificative care, la data la care prezenta orientare începe să producă efecte, fac obiectul unor planuri de restructurare aprobate de Comisie.
Atunci când o instituție de credit care face obiectul literei (d) este achiziționată de altă instituție de credit sau fuzionează cu aceasta în timp ce planul de restructurare este încă aplicabil fără modificări referitoare la tratamentul prudențial al creanțelor privind impozitul amânat, ANC aplică excepția de la litera (d) instituției de credit care efectuează achiziția, instituției de credit noi care rezultă din fuziune sau instituției de credit care încorporează instituția de credit originală în aceeași măsură în care se aplică instituției de credit care a fost supusă achiziționării, fuzionării sau încorporării.
În cazul unei creșteri neprevăzute a impactului deducerilor prevăzute la literele (b) și (c), pe care ANC o evaluează ca semnificativă, instituțiilor mai puțin semnificative li se permite să nu aplice literele (b) sau (c).
Atunci când nu se aplică literele (b) și (c), ANC impun instituțiilor mai puțin semnificative să aplice dispozițiile legale naționale.
Prezentul articol nu aduce atingere legislației naționale existente anterior datei la care prezenta orientare începe să producă efecte, cu condiția ca această legislație să stabilească procente mai ridicate decât cele prevăzute la literele (a)-(c).
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 10
Producerea de efecte și punerea în aplicare
Articolul 11
Destinatari
Prezenta orientare se adresează ANC ale statelor membre participante.
ANEXA I
Condiții pentru evaluarea unei excepții de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 6 litera (c) din prezenta orientare
(1) Prezenta anexă se aplică pentru excepțiile de la limita expunerilor mari prevăzute la articolul 6 litera (c) din prezenta orientare. În sensul articolului 6 litera (c) țările terțe enumerate în anexa I la Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisiei ( 5 ) sunt considerate echivalente.
(2) ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare următoarele criterii atunci când evaluează dacă o expunere menționată la articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 îndeplinește condițiile pentru o exceptare de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, contrapărții sau relației dintre instituția de credit și contraparte elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (6) literele (b), (c) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special măsura în care contrapartea face obiectul acelorași proceduri de evaluare, de măsurare și de control al riscurilor ca și instituția de credit și măsura în care sistemele informatice sunt integrate sau, cel puțin, pe deplin armonizate. În plus, acestea trebuie să ia în considerare dacă există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului și a Consiliului ( 6 );
expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;
procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de contrapartea intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;
procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de întreprinderile din grup se aliniază la strategia sa de risc la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz.
În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:
instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste, la nivel individual și la nivel consolidat, după caz, pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc sau este contrară principiilor bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului;
instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;
instituția de credit are un cadru de control al riscurilor, la nivelul entității juridice și la nivel consolidat, după caz, care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;
riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare;
există elemente de probă conform cărora gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.
(3) În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), ANC pot solicita instituțiilor mai puțin semnificative să depună următoarea documentație:
O scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile pentru o exceptare, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (2) litera (c) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
O opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic.
O declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:
nu există obstacole practice care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit;
expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;
procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față o contraparte intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;
riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit.
Documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale contrapărții și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului.
Documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari intragrup și că acest risc este gestionat în mod activ.
Documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.
ANEXA II
Condiții pentru evaluarea unei exceptări de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 6 litera (d) din prezenta orientare
(1) ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare următoarele criterii atunci când evaluează dacă o expunere menționată la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 îndeplinește condițiile pentru o exceptare de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, a organului regional sau central sau a relației dintre instituția de credit și organul regional sau central elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:
există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;
expunerile propuse corespund activităților comerciale obișnuite și modelului de afaceri al instituției de credit sau sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;
procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de organul central al instituției de credit și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;
procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de organul său regional sau central sunt compatibile cu strategia sa de risc.
În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 7 ), astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:
instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc;
instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul său regional sau central ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;
instituția de credit are un cadru de control al riscurilor care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;
riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare.
(2) În plus față de condițiile stabilite la alineatul (1), ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare, în scopul evaluării măsurii în care organul regional sau central cu care este asociată în cadrul unei rețele instituția de credit este responsabil de operațiunile de compensare în numerar, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă statutul sau actul constitutiv al organului central sau regional conține în mod explicit astfel de responsabilități, inclusiv următoarele, fără a se limita la acestea:
finanțare de pe piață pentru întreaga rețea;
compensarea lichidității în cadrul rețelei, în limitele articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
furnizarea de lichiditate către instituțiile de credit afiliate;
absorbția excesului de lichiditate al instituțiilor de credit afiliate.
(3) În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), ANC pot solicita instituțiilor mai puțin semnificative să depună următoarea documentație:
o scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (2) litera (d) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru acordarea unei excepții;
o opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic;
o declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:
nu există obstacole practice pentru rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit;
expunerile organului regional sau central sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;
procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față un organ regional sau central și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;
riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul regional sau central a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit;
documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale organului regional sau central și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul rețelei;
documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari față de organul regional sau central și că acest risc este gestionat în mod activ;
documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al rețelei.
( 1 ) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/EEC, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
( 2 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
( 3 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1646 al Comisiei din 13 septembrie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare referitoare la indicii principali și bursele recunoscute în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (JO L 245, 14.9.2016, p. 5).
( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
( 5 ) Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind echivalența cerințelor de supraveghere și de reglementare din anumite țări și teritorii terțe în scopul tratării expunerilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 359, 16.12.2014, p. 155).
( 6 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
( 7 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).