02016R1624 — RO — 04.12.2019 — 001.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificat prin:

▼B

REGULAMENTUL (UE) 2016/1624 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 14 septembrie 2016

privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului

▼M1 —————

▼B

Articolul 20

Componența și trimiterea echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă

(1)  Agenția trimite polițiști de frontieră și alte categorii relevante de personal în calitate de membri ai echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă în cadrul operațiunilor comune, al intervențiilor rapide la frontieră și al echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației. Agenția poate, de asemenea, să trimită experți care sunt membri ai personalului propriu.

(2)  La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide, cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot, cu privire la profilurile și la numărul total de polițiști de frontieră și de alte categorii relevante de personal care urmează să fie puși la dispoziția echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele schimbări ulterioare ale profilurilor și numărului total de polițiști de frontieră. Statele membre contribuie la echipele europene de poliție de frontieră și gardă de coastă prin intermediul unei rezerve naționale, pe baza diferitelor profiluri definite, desemnând polițiști de frontieră și alte categorii relevante de personal care corespund profilurilor solicitate.

(3)  Contribuția statelor membre în ceea ce privește polițiștii de frontieră desemnați să participe la operațiuni comune specifice în anul următor este planificată pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între Agenție și statele membre. În conformitate cu acordurile respective, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră în vederea trimiterii lor la cererea Agenției, cu excepția cazului în care se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situație excepțională, acesta prezintă Agenției în detaliu motivele sale și informații cu privire la situația invocată, în scris, iar conținutul acestei informări se include în raportul menționat la alineatul (12).

(4)  În ceea ce privește intervențiile rapide la frontieră, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide, cu majoritatea a trei sferturi din voturi, cu privire la profilurile și la numărul minim de polițiști de frontieră sau de alte categorii relevante de personal care corespund acestor profiluri și care urmează să fie puși la dispoziție pentru o rezervă pentru reacție rapidă a echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele modificări ulterioare ale profilurilor și ale numărului total de polițiști de frontieră sau de alte categorii relevante de personal din cadrul rezervei pentru reacție rapidă. Statele membre contribuie la rezerva pentru reacție rapidă printr-o rezervă națională de experți pe baza diferitelor profiluri definite, desemnând polițiști de frontieră sau alte categorii relevante de personal care corespund profilurilor solicitate.

(5)  Rezerva pentru reacție rapidă este o rezervă permanentă care este pusă la dispoziția imediată a Agenției și care poate fi trimis din fiecare stat membru în termen de cinci zile lucrătoare de la data aprobării planului operativ de către directorul executiv și statul membru gazdă. În acest scop, fiecare stat membru pune anual la dispoziția Agenției un număr de polițiști de frontieră sau alte categorii relevante de personal. Profilurile acestora se definesc prin decizia Consiliului de administrație. Numărul total al personalului pus la dispoziție de către statele membre se ridică la cel puțin 1 500 de polițiști de frontieră sau alte categorii relevante de personal. Agenția poate să verifice dacă polițiștii de frontieră propuși de statele membre corespund profilurilor definite. Agenția poate solicita statului membru să retragă un polițist de frontieră din corpul de reacție rapidă în cazul unei abateri sau al încălcării normelor aplicabile.

(6)  Fiecare stat membru este responsabil pentru contribuția proprie la numărul de polițiști de frontieră sau de alte categorii relevante de personal menționat la alineatul (5), în conformitate cu anexa I.

(7)  Statele membre pun la dispoziție polițiștii de frontieră și/sau alte categorii relevante de personal din rezerva pentru reacție rapidă în vederea trimiterii acestora la cererea Agenției. În cazul în care o analiză de risc și, dacă este disponibilă, o evaluare a vulnerabilității arată că un stat membru se confruntă cu o situație care ar afecta în mod substanțial îndeplinirea sarcinilor naționale, contribuția sa la desfășurarea intervenției rapide la frontieră reprezintă jumătate din contribuția sa stabilită în anexa I. Un stat membru gazdă în care are loc o intervenție rapidă la frontieră nu trimite personal care face parte din contribuția sa fixă la rezerva pentru reacție rapidă. În cazul în care personalul este insuficient pentru desfășurarea intervenției rapide la frontieră, Consiliul de administrație decide modalitatea de compensare a deficitului respectiv, pe baza unei propuneri a directorului executiv.

(8)  Dacă este necesar, trimiterea echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă din rezerva pentru reacție rapidă este completată fără întârziere cu echipe europene de poliție de frontieră și gardă de coastă suplimentare. În acest scop, statele membre comunică de îndată Agenției, la solicitarea acesteia, numărul, numele și profilurile polițiștilor de frontieră și ale altor categorii relevante de personal din rezerva lor națională pe care îi pot pune la dispoziție în termen de șapte zile lucrătoare de la începerea intervenției rapide la frontieră. Statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră și alte categorii relevante de personal în vederea trimiterii acestora la cererea Agenției, cu excepția cazului în care se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. În cazul în care un stat membru invocă o astfel de situație excepțională, acesta prezintă Agenției în detaliu motivele sale și informații cu privire la situația invocată, în scris, iar conținutul acestei informări este inclusă în raportul menționat la alineatul (12).

(9)  În cazul în care intervine o situație în care sunt necesari mai mulți polițiști de frontieră decât sunt prevăzuți la alineatele (5) și (8), directorul executiv informează imediat Parlamentul European, Consiliul și Comisia. De asemenea, acesta solicită Consiliului să obțină un angajament din partea statelor membre pentru a compensa acest deficit.

(10)  Statele membre se asigură că polițiștii de frontieră și alte categorii de personal relevant pe care îi pun la dispoziție corespund profilurilor și numărului decise de Consiliul de administrație. Durata trimiterii acestora este stabilită de statul membru de origine, dar în niciun caz nu trebuie să fie mai mică de 30 de zile, cu excepția cazului în care operațiunea din care face parte trimiterea respectivă durează mai puțin de 30 de zile.

(11)  Agenția contribuie la echipele europene de poliție de frontieră și gardă de coastă cu polițiști de frontieră competenți sau cu alte categorii relevante de personal, detașați de statele membre ca experți naționali în cadrul Agenției. Contribuția statelor membre în ceea ce privește detașarea polițiștilor de frontieră sau a altor categorii relevante de personal în cadrul Agenției în anul următor se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între Agenție și statele membre. În conformitate cu acordurile respective, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră sau alte categorii relevante de personal în vederea detașării, cu excepția cazului în care detașarea ar afecta grav îndeplinirea sarcinilor naționale. Într-o astfel de situație, statele membre își pot rechema polițiștii de frontieră sau categoriile relevante de personal care au fost detașate.

Aceste detașări se pot derula pe perioade de 12 luni sau mai mult, dar în niciun caz nu pot fi mai scurte de trei luni. Polițiștii de frontieră și alte categorii relevante de personal care sunt detașați sunt considerați membri ai echipelor și au aceleași sarcini și competențe ca membrii echipelor. Statul membru care a detașat polițiștii de frontieră sau categoriile relevante de personal în cauză este considerat a fi statul membru de origine al acestora.

Alți membri ai personalului care sunt angajați de Agenție cu titlu temporar și care nu sunt calificați pentru a îndeplini funcții de control la frontieră sunt trimiși în cursul operațiunilor comune numai pentru sarcini de coordonare și pentru alte sarcini care nu necesită o formare completă ca polițiști de frontieră. Aceștia nu fac parte din echipele europene de poliție de frontieră și gardă de coastă.

(12)  Agenția informează anual Parlamentul European cu privire la numărul de polițiști de frontieră pe care fiecare stat membru se angajează să îl pună la dispoziția echipelor europene de poliție de frontieră și gardă de coastă și cu privire la numărul de polițiști de frontieră trimiși efectiv, în conformitate cu prezentul articol. În acest raport sunt incluse lista statelor membre care au invocat situația excepțională menționată la alineatele (3) și (8) în cursul anului precedent. De asemenea, acesta cuprinde și motivele și informațiile furnizate de statele membre în cauză.

▼M1 —————

▼B

Articolul 30

Rezerva de escorte pentru returnările forțate

(1)  Agenția constituie o rezervă de escorte pentru returnările forțate, provenite din cadrul autorităților naționale competente, care desfășoară operațiuni de returnare în conformitate cu cerințele menționate la articolul 8 alineatele (4) și (5) din Directiva 2008/115/CE și care au fost formate în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament.

(2)  Consiliul de administrație stabilește, pe baza unei propuneri formulate de directorul executiv, profilul și numărul escortelor pentru returnările forțate care vor fi puse la dispoziție pentru respectiva rezervă. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele modificări ulterioare ale profilului și ale numărului total. Statele membre contribuie la rezervă prin numirea escortelor pentru returnările forțate care corespund profilului definit. În această rezervă se includ membri ai escortelor pentru returnările forțate care au cunoștințe de specialitate în domeniul protecției copilului.

(3)  Contribuția statelor membre, pentru anul următor, în ceea ce privește escortele pentru returnările forțate pentru operațiuni și intervenții de returnare se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între Agenție și statele membre. În conformitate cu aceste acorduri, la cererea Agenției, statele membre pun la dispoziție escorte pentru returnările forțate în vederea trimiterii lor pe teren, cu excepția cazului în care statele membre se confruntă cu o situație excepțională care afectează în mod semnificativ îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere sau cinci zile lucrătoare în cazul unei intervenții rapide de returnare.

(4)  Agenția pune escortele pentru returnări forțate la dispoziția statelor membre participante, la cererea acestora, pentru a escorta persoanele returnate în numele statelor respective și pentru a lua parte la operațiunile și la intervențiile de returnare. Pentru toate operațiunile de returnare în care sunt implicați copii, Agenția pune la dispoziție escorte pentru returnările forțate care au cunoștințe de specialitate în domeniul protecției copilului.

(5)  Pe parcursul unei operațiuni de returnare sau intervenții pentru returnare, escortelor pentru returnările forțate li se aplică în continuare măsurile disciplinare din statul lor membru de origine.

Articolul 31

Rezerva de specialiști în materie de returnare

(1)  Agenția constituie o rezervă de specialiști în materie de returnare, proveniți din cadrul autorităților naționale competente și din cadrul personalului Agenției, care dețin competențele și cunoștințele de specialitate necesare pentru a desfășura activități legate de returnare și care au fost formați în conformitate cu articolul 36. Acești specialiști sunt puși la dispoziție pentru a îndeplini sarcini specifice, cum ar fi identificarea anumitor categorii de resortisanți ai țărilor terțe, obținerea documentelor de călătorie din țări terțe și facilitarea cooperării consulare.

(2)  Consiliul de administrație stabilește, pe baza unei propuneri formulate de directorul executiv, profilul și numărul specialiștilor în materie de returnare care vor fi puși la dispoziție pentru rezervă. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele modificări ulterioare ale profilului și ale numărului total. Statele membre contribuie la rezervă prin numirea specialiștilor care corespund profilului definit. În această rezervă vor fi incluși specialiști în returnare care au cunoștințe de specialitate în domeniul protecției copilului.

(3)  Contribuția statelor membre, pentru anul următor, în ceea ce privește specialiștii în materie de returnare pentru operațiuni de returnare și intervenții pentru returnare se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între Agenție și statele membre. În conformitate cu aceste acorduri, la cererea Agenției, statele membre pun la dispoziție specialiști în materie de returnare în vederea trimiterii lor pe teren, cu excepția cazului în care statele membre se confruntă cu o situație excepțională care afectează în mod semnificativ îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 21 de zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru trimitere sau cinci zile lucrătoare în cazul unei intervenții rapide de returnare.

(4)  La cerere, Agenția pune specialiștii în materie de returnare la dispoziția statelor membre care participă la operațiuni de returnare, pentru a lua parte la intervenții pentru returnare. Pentru toate operațiunile de returnare în care sunt implicați copii, Agenția pune la dispoziție specialiști în returnare care au cunoștințe de specialitate în domeniul protecției copilului.

(5)  Pe parcursul unei operațiuni de returnare sau intervenții pentru returnare, specialiștilor în returnare li se aplică în continuare măsurile disciplinare fie ale Agenției, fie ale statului lor membru de origine.

▼M1 —————