„autoritate națională competentă” înseamnă oricare dintre autoritățile naționale competente definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

„autoritate națională de rezoluție” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru participant în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2014/59/UE;

„autoritate națională de rezoluție relevantă” înseamnă autoritatea națională de rezoluție a unui stat membru participant în care este stabilită o entitate sau o entitate a grupului;

„condiții de declanșare a procedurii de rezoluție” înseamnă condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1);

„plan de rezoluție” înseamnă un plan de rezoluție întocmit în conformitate cu articolul 8 sau 9;

„plan de rezoluție a grupului” înseamnă un plan de rezoluție întocmit în conformitate cu articolele 8 și 9;

„obiectivele rezoluției” sunt obiectivele rezoluției menționate la articolul 14;

„instrument de rezoluție” înseamnă un instrument de rezoluție menționat la articolul 22 alineatul (2);

„măsură de rezoluție” înseamnă decizia de a supune o entitate menționată la articolul 2 unei proceduri de rezoluție în conformitate cu articolul 18, aplicarea unui instrument de rezoluție sau exercitarea uneia sau mai multor competențe de rezoluție;

„depozite garantate” înseamnă depozitele astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/49/UE;

„depozite eligibile” înseamnă depozitele eligibile astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE;

„instituție” înseamnă o instituție de credit sau o întreprindere de investiții care face obiectul supravegherii consolidate în conformitate cu articolul 2 litera (c);

„instituție aflată în rezoluție” înseamnă o entitate menționată la articolul 2 în privința căreia se ia o măsură de rezoluție;

„instituție financiară” înseamnă o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„societate financiară holding” înseamnă un holding financiar astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„societate financiară holding mixtă” înseamnă o societate financiară holding mixtă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„societate financiară holding-mamă din Uniune” înseamnă societate financiară holding-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 31 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„instituție-mamă din Uniune” înseamnă o instituție-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„filială” înseamnă o filială, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în scopul aplicării articolului 8, articolului 10 alineatul (10), articolelor 12-12k, articolelor 21 și 53 din prezentul regulament în cazul grupurilor de rezoluție menționate la punctul 24b litera (b) din prezentul alineat, include, după caz, instituțiile de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, organismul central însuși și filialele lor respective, luând în considerare modul în care aceste grupuri de rezoluție respectă articolul 12f alineatul (3) din prezentul regulament;

„filială semnificativă” înseamnă o filială semnificativă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 135 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„sucursală” înseamnă o sucursală, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„grup” înseamnă o întreprindere-mamă și filialele sale, care sunt entități menționate la articolul 2;

„grup transfrontalier” înseamnă un grup care are entități astfel cum sunt menționate la articolul 2, care sunt stabilite în cel puțin două state membre participante;

„entitate de rezoluție” înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant, pe care, în conformitate cu articolul 8, comitetul a identificat-o ca o entitate în privința căreia planul de rezoluție prevede măsuri de rezoluție;

„grup de rezoluție” înseamnă:

„instituție de importanță sistemică globală” sau „G-SII” înseamnă o instituție din categoria G-SII, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„bază consolidată” înseamnă baza situației consolidate astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 47 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„supraveghetor consolidant” înseamnă un supraveghetor consolidant, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 41 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„autoritate de rezoluție a grupului” înseamnă autoritatea de rezoluție din statul membru participant în care este situată instituția sau întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii pe bază consolidată la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE;

„sistem instituțional de protecție” sau „SIP” înseamnă un mecanism ce respectă cerințele prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„sprijin financiar public extraordinar” înseamnă ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau orice alt sprijin financiar public la nivel supranațional, care, dacă ar fi furnizat la nivel național, ar constitui un ajutor de stat și care este furnizat pentru a menține sau restabili viabilitatea, lichiditatea sau solvabilitatea unei entități menționate la articolul 2 din prezentul Regulament sau a unui grup din care face parte o astfel de entitate;

„instrument de vânzare a activității” înseamnă mecanismul prin care o autoritate de rezoluție efectuează un transfer al instrumentelor de proprietate emise de o instituție aflată în rezoluție sau al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție, către un cumpărător care nu este o instituție-punte, în conformitate cu articolul 24;

„instrumentul instituției-punte” înseamnă mecanismul de transfer către o instituție-punte, în conformitate cu articolul 25, al acțiunilor ori al altor instrumente de proprietate care au fost emise de o instituție aflată în rezoluție, sau al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție;

„instrument de separare a activelor” înseamnă mecanismul de efectuare a unui transfer al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție către un vehicul de gestionare a activelor, în conformitate cu articolul 26;

„instrument de recapitalizare internă” înseamnă mecanismul de exercitare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie a datoriilor unei instituții aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 27;

„mijloace financiare disponibile” înseamnă numerar, depozite, active și angajamente de plată irevocabile aflate la dispoziția fondului în scopurile enumerate la articolul 76 alineatul (1);

„nivel-țintă” înseamnă cuantumul mijloacelor financiare disponibile care trebuie atins în conformitate cu articolul 69 alineatul (1).

„acord” înseamnă acordul privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la fond;

„perioadă de tranziție” înseamnă perioada cuprinsă între data aplicării prezentului regulament, conform dispozițiilor articolului 99 alineatele (2) și (6), și data la care fondul atinge nivelul-țintă sau 1 ianuarie 2024, indiferent care dintre situații intervine mai întâi;

„instrument financiar” înseamnă un instrument financiar astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„instrumente de datorie” înseamnă obligațiuni și alte forme de datorii transferabile, instrumente care creează sau recunosc o datorie și instrumente care dau dreptul de a achiziționa instrumente de datorie;

„fonduri proprii” înseamnă fonduri proprii în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„cerințe de fonduri proprii” înseamnă cerințele prevăzute la articolele 92-98 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„lichidare” înseamnă valorificarea activelor unei entități menționate la articolul 2;

„instrument financiar derivat” înseamnă un instrument financiar derivat, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

„competențe de reducere a valorii contabile și de conversie” înseamnă competențele menționate la articolul 21;

„instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază” înseamnă instrumente de capital ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 28 alineatele (1)-(4), articolul 29 alineatele (1)-(5) sau articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„fonduri proprii de nivel 1 de bază” înseamnă fonduri proprii de nivel 1 de bază, astfel cum sunt calculate în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar” înseamnă instrumente de capital ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„instrumente de fonduri proprii de nivel 2” înseamnă instrumente de capital sau împrumuturi subordonate ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„cuantum agregat” înseamnă cuantumul agregat cu care trebuie reduse sau convertite ►M1  datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ◄ , rezultată în urma evaluării efectuate de autoritatea de rezoluție în conformitate cu articolul 27 alineatul (13);

„datorii care pot face obiectul recapitalizării interne” înseamnă acele datorii și instrumente de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei entități menționate la articolul 2, și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3);

„datorii eligibile” înseamnă datorii care pot face obiectul recapitalizării interne și care îndeplinesc, după caz, condițiile prevăzute la articolul 12c sau la articolul 12g alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 72a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„instrumente eligibile subordonate” înseamnă instrumente care întrunesc toate condițiile menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 altele decât cele menționate la articolul 72b alineatele (3)-(5) din respectivul regulament;

„schemă de garantare a depozitelor” înseamnă o schemă de garantare a depozitelor introdusă și recunoscută în mod oficial de un stat membru în temeiul articolului 4 din Directiva 2014/49/UE;

„instrumente de capital relevante” înseamnă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2;

„obligație garantată” înseamnă un instrument astfel cum este menționat la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 );

„deponent” înseamnă un deponent astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2014/49/UE;

„investitor” înseamnă un investitor în sensul articolului 1 punctul 4 din Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 );

„cerința amortizorului combinat” înseamnă cerința amortizorului combinat astfel cum este definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE.

interesele statelor membre în care un grup își desfășoară activitatea și, în special, impactul oricărei decizii, acțiuni sau lipse de acțiune asupra stabilității financiare, a resurselor fiscale, a economiei, a mecanismelor de finanțare, a schemei de garantare a depozitelor sau a sistemului de compensare pentru investitori din oricare dintre statele membre în cauză și a fondului;

obiectivul de a echilibra interesele diferitelor state membre implicate și de a evita cazurile de prejudicii neloiale aduse unui stat membru sau de protejare neloială a intereselor unui stat membru;

necesitatea de a minimiza un impact negativ asupra oricărei părți a unui grup din care face parte o entitate menționată la articolul 2, care face obiectul unei proceduri de rezoluție.

entitățile menționate la articolul 2 care nu fac parte dintr-un grup și pentru grupurile:

alte grupuri transfrontaliere.

adoptarea planurilor de rezoluție și realizarea evaluării posibilităților de rezoluție în conformitate cu articolele 8 și 10 și cu procedura prevăzută la articolul 9;

adoptarea măsurilor în timpul intervenției timpurii în conformitate cu articolul 13 alineatul (3);

aplicarea obligațiilor simplificate sau derogarea de la obligația de a elabora un plan de rezoluție, în conformitate cu articolul 11;

stabilirea nivelului cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, în conformitate cu articolele 12-12k;

adoptarea deciziilor privind rezoluția și aplicarea instrumentelor de rezoluție menționate în prezentul regulament, în conformitate cu procedurile și garanțiile relevante, cu condiția ca măsura de rezoluție să nu necesite utilizarea fondului și să fie finanțată în mod exclusiv prin instrumentele menționate la articolele 21 și 24-27 și/sau prin sistemul de garantare a depozitelor, în conformitate cu articolul 73 și conform procedurii prevăzute la articolul 31;

reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante în temeiul articolului 21, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

în urma notificării de către autorități naționale de rezoluție a unei măsuri luate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), într-un termen adecvat, luând în considerare urgența situației, emite o avertizare autorității naționale de rezoluție relevante în cazul în care comitetul consideră că proiectul de decizie referitor la orice entitate sau grup menționat la alineatul (3) din prezentul articol nu respectă prezentul regulament sau instrucțiunile generale menționate la articolul 31 alineatul (1) litera (a);

decide, în orice moment, în special dacă avertizarea sa menționată la litera (a) nu a fost abordată în mod adecvat, din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție în cauză, sau la cererea autorității naționale de rezoluție în cauză, să exercite în mod direct toate competențele relevante care i-au fost conferite respectivei autorități naționale de rezoluție în temeiul prezentului regulament și cu privire la orice entitate sau grup menționat la alineatul (3) din prezentul articol.

un rezumat al elementelor-cheie ale planului;

un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituției ulterior transmiterii ultimelor informații aferente procedurii de rezoluție;

o demonstrație a modului în care funcțiile critice și liniile de activitate esențiale ar putea fi separate de alte funcții, din punct de vedere juridic și economic, în măsura necesară asigurării continuității acestora în caz de intrare în dificultate a instituției;

o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;

o descriere detaliată a evaluării posibilităților de rezoluție efectuate în conformitate cu articolul 10;

o descriere a tuturor măsurilor necesare în temeiul articolului 10 alineatul (7) pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție, obstacole identificate în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 10;

o descriere a proceselor de stabilire a valorii și tranzacționabilității funcțiilor critice, a liniilor de activitate esențiale și a activelor instituției;

o descriere detaliată a măsurilor destinate garantării faptului că informațiile solicitate în temeiul articolului 11 din Directiva 2014/59/UE sunt actualizate și accesibile autorităților de rezoluție în orice moment;

o explicație a modului în care pot fi finanțate opțiunile de rezoluție fără recurgerea la niciuna dintre următoarele măsuri:

o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate, în funcție de diferitele scenarii posibile și de termenele aplicabile;

o descriere a interdependențelor critice;

o descriere a opțiunilor care ar permite menținerea accesului la serviciile de plăți și de compensare și la alte infrastructuri, precum și o evaluare a portabilității pozițiilor clienților;

o analiză a impactului planului asupra angajaților instituției, inclusiv o evaluare a tuturor costurilor asociate și o descriere a procedurilor preconizate pentru consultarea personalului în cursul procesului de rezoluție, ținând seama de sistemele naționale de dialog cu partenerii sociali, după caz;

un plan de comunicare cu media și cu publicul;

cerințele menționate la articolele 12f și 12g, precum și un termen pentru a ajunge la nivelul respectiv, în conformitate cu articolul 12k;

în cazul în care comitetul aplică articolul 12c alineatul (4), (5) sau (7), un calendar pentru asigurarea conformării de către entitatea de rezoluție cu cerințele respective, în conformitate cu articolul 12k;

o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale instituției;

după caz, un aviz formulat de instituție cu privire la planul de rezoluție.

întreprinderii-mamă din Uniune;

filialelor care fac parte din grup și sunt stabilite în Uniune;

entităților menționate la articolul 2 litera (b); și

sub rezerva articolului 33, a filialelor care fac parte din grup și sunt stabilite în afara Uniunii.

stabilește măsurile de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție în scenariile menționate la alineatul (6) și implicațiile acestor măsuri de rezoluție pentru celelalte entități din grup, întreprinderea-mamă și instituțiile-filiale menționate la alineatul (1);

atunci când grupul menționat la alineatul (1) este format din mai multe grupuri de rezoluție, stabilește măsurile de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție din cadrul fiecărui grup de rezoluție și implicațiile acestor măsuri asupra:

examinează în ce măsură instrumentele de rezoluție ar putea fi aplicate și competențele de rezoluție ar putea fi exercitate, în ceea ce privește entitățile de rezoluție stabilite în Uniune în mod coordonat, inclusiv măsurile care vizează facilitarea achiziționării, de către un terț din cadrul grupului în ansamblul său, a unor linii de activitate separate sau a unor activități desfășurate de mai multe entități din grup, a anumitor entități din grup sau a anumitor grupuri de rezoluție, și identifică eventualele obstacole din calea unei rezoluții coordonate;

conține o descriere detaliată a evaluării posibilităților de rezoluție, efectuată în conformitate cu articolul 10;

în cazul grupurilor care conțin entități constituite în țări terțe, identifică modalitățile adecvate de cooperare și de coordonare cu autoritățile competente ale respectivelor țări terțe și implicațiile pentru rezoluția în cadrul Uniunii;

identifică măsurile necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic și economic a anumitor funcții sau linii de activitate, pentru a facilita rezoluția grupului, atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție;

identifică modalitățile de finanțare a măsurilor de rezoluție a grupului, iar în cazul în care este necesară implicarea fondului și a mecanismelor de finanțare din partea statelor membre neparticipante instituite în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE, stabilește principiile de partajare a responsabilităților pentru această finanțare de către sursele de finanțare din diferitele state membre participante și neparticipante. Planul nu se bazează pe următoarele:

orice sprijin financiar public extraordinar în afară de utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 67;

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice.

să impună entității revizuirea eventualelor acorduri de finanțare din cadrul grupului sau examinarea motivelor pentru absența acestora, sau încheierea unor acorduri de servicii (fie în interiorul grupului, fie cu părți terțe) care să prevadă asigurarea funcțiilor critice;

să impună entității limitarea expunerilor sale individuale și agregate maxime;

să impună cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică relevante pentru procedura de rezoluție;

să impună entității renunțarea la anumite active;

să impună entității limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în desfășurare sau propuse;

să limiteze sau să împiedice dezvoltarea unor linii de activitate noi sau existente sau vânzarea unor produse noi sau existente;

să impună modificarea structurilor juridice sau operaționale ale entității sau ale oricărei entități care aparține unui grup sau se află direct sau indirect sub controlul lor, pentru a reduce complexitatea în vederea garantării posibilității ca funcțiile critice să fie separate de alte funcții din punct de vedere juridic și operațional, prin aplicarea instrumentelor de rezoluție;

să impună unei entități să înființeze o societate financiară holding-mamă într-un stat membru sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii;

să impună unei entități să emită pasive eligibile pentru a respecta cerințele de la ►M1  articolele 12f și 12g ◄ ;

să impună unei entități să ia alte măsuri pentru a respecta cerințele menționate la ►M1  articolele 12f și 12g ◄ , inclusiv, în special, să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă, instrument de nivel 1 suplimentar sau instrument de nivel 2 pe care l-a emis, cu scopul de a se asigura că orice decizie a comitetului de a reduce valoarea contabilă sau de a converti datoria sau instrumentul respectiv s-ar efectua în conformitate cu legislația din jurisdicția care reglementează respectiva datorie sau instrument;

să impună unei entități obligația de a prezenta un plan de restabilire a conformității cu cerințele de la articolele 12f și 12g din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și, dacă este cazul, cu cerința amortizorului combinat și cu cerințele din articolul 12f sau 12g din prezentul regulament, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale menționat la articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

în scopul asigurării conformității continue cu articolul 12f sau 12g, să solicite unei entități să modifice profilul de scadență:

este susținută de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză;

indică modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la alineatul (10).

efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază;

crearea unei obligații de a plăti o remunerație variabilă sau beneficii discreționare de tipul pensiilor ori a unei obligații de a plăti o remunerație variabilă dacă obligația de plată a fost creată într-un moment când entitatea nu îndeplinea cerința amortizorului combinat; sau

efectuarea de plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

motivul, durata și amploarea neconformității, precum și impactul acesteia asupra posibilității de soluționare;

evoluția situației financiare a entității și probabilitatea ca aceasta să îndeplinească în viitorul apropiat condiția menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (a);

eventualitatea ca entitatea să fie capabilă să asigure conformitatea cu cerințele menționate la alineatul (1) într-un interval de timp rezonabil;

în cazul în care entitatea nu este în măsură să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la articolele 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 12c sau la articolul 12g alineatul (2) din prezentul regulament, dacă această incapacitate este legată de specificul entității sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe;

dacă exercitarea competenței menționate la alineatul (1) este mijlocul cel mai adecvat și proporțional de abordare a situației entității, luând în considerare potențialul său impact atât asupra condițiilor de finanțare, cât și asupra posibilității de soluționare a entității în cauză.

neconformitatea este cauzată de o perturbare gravă a funcționării piețelor financiare, care generează tensiuni majore la nivelul mai multor segmente ale piețelor financiare;

perturbarea menționată la litera (a) nu doar conduce la creșterea volatilității prețurilor pentru instrumentele de fonduri proprii și de datorii eligibile ale entității sau la creșterea costurilor pentru entitate, ci determină și închiderea totală sau parțială a unor piețe care împiedică entitatea să emită instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile pe piețele respective;

închiderea piețelor menționată la litera (b) este constatată nu numai pentru entitatea în cauză, ci și pentru mai multe alte entități;

perturbarea menționată la litera (a) împiedică entitatea în cauză să emită instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile într-un volum suficient pentru a remedia neconformitatea; sau

o exercitare a competenței prevăzute la alineatul (1) are efecte de propagare negative pentru o parte a sectorului bancar, subminând astfel potențial stabilitatea financiară.

orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți care rezultă ca urmare a măsurilor menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) de la prezentul articol;

plus

orice profituri la sfârșit de exercițiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți aferente măsurilor menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) de la prezentul articol;

minus

sumele care ar trebui achitate ca impozit dacă elementele specificate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat ar fi reținute.

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în prima cuartilă (și anume, cea mai scăzută) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a doua cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,2;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a treia cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,4;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a patra cuartilă (și anume, cea mai ridicată) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,6.

conținutul și detaliile planurilor de rezoluție prevăzute la articolul 8;

data până la care trebuie elaborate primele planuri de rezoluție și frecvența actualizării planurilor de rezoluție, care poate fi mai redusă decât cea prevăzută la articolul 8 alineatul (12);

conținutul și detaliile informațiilor solicitate de la instituții, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (9) din prezentul regulament și în secțiunea B a anexei la Directiva 2014/59/UE;

nivelul de detaliere pentru evaluarea posibilității de rezoluție prevăzut la articolul 10 din prezentul regulament și în secțiunea C din anexa la Directiva 2014/59/UE.

cuantumul total al expunerii la risc al entității relevante menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

indicatorul de măsurare a expunerii totale al entității relevante menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

trimiterile la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cerința privind rata fondurilor proprii totale din prezentul regulament constituie trimiteri la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033;

trimiterile la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cuantumul total al expunerii la risc din prezentul regulament constituie trimiteri la cerința aplicabilă de la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 înmulțită cu 12,5.

aceste instituții vor fi lichidate în procedurile naționale de insolvență sau în alte tipuri de proceduri prevăzute pentru instituțiile respective și puse în aplicare în conformitate cu articolul 38, 40 sau 42 din Directiva 2014/59/UE; și

procedurile menționate la litera (a) garantează faptul că creditorii acestor instituții, inclusiv deținătorii de obligațiuni garantate, după caz, suportă pierderile într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

articolul 72a;

articolul 72b, cu excepția literei (d) de la alineatul (2); și

articolul 72c.

cuantumul principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscut la momentul emiterii, este fix sau în creștere și nu este afectat de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar cuantumul total al obligației care provine din instrumentul de datorie, inclusiv instrumentul derivat încorporat poate fi evaluat zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu articolele 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau

instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență a emitentului și de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește cuantumul datoriei plătite inițial.

datoriile sunt emise în conformitate cu articolul 12g alineatul (2) litera (a);

exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii în conformitate cu articolul 21 nu influențează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea:

datoriile nesubordonate menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol au același rang de prioritate în ierarhia creanțelor din procedura națională de insolvență ca anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau cu articolul 27 alineatul (5);

există riscul ca, în urma aplicării, conform planului de rezoluție, a competențelor de reducere a valorii și de conversie a datoriilor nesubordonate care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau (5), creditorii ale căror creanțe rezultă din aceste obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență;

cuantumul fondurilor proprii și al altor datorii subordonate nu depășește cuantumul necesar pentru a garanta că creditorii menționați la litera (b) nu suportă pierderi care depășesc nivelul pierderilor pe care le-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență.

8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, ale entității; sau

cuantumul care rezultă din aplicarea formulei A × 2 + B × 2 + C, unde A, B și C au următoarele valori:

A = cuantumul rezultat din cerința menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

B = cuantumul rezultat din cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE;

C = cuantumul rezultat din cerința amortizorului combinat.

necesitatea de a garanta faptul că grupul de rezoluție poate face obiectul rezoluției prin aplicarea instrumentelor de rezoluție entității de rezoluție, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;

necesitatea de a garanta, după caz, faptul că entitatea de rezoluție și filialele sale care sunt instituții sau entități menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3), dar care nu sunt entități de rezoluție dețin suficiente fonduri proprii și datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, respectiv, a competențelor de reducere a valorii și de conversie, pierderile ar putea fi absorbite și, respectiv, rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier ale entităților relevante pot fi readuse la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;

necesitatea de a garanta că, dacă planul de rezoluție anticipează că anumite categorii de datorii eligibile ar putea fi excluse din recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) din prezentul regulament sau ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea de rezoluție deține fonduri proprii și alte datorii eligibile suficiente pentru a absorbi pierderile ar putea fi absorbite și pentru a readuce rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier ale entității de rezoluție la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care este autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;

dimensiunea, modelul economic, modelul de finanțare și profilul de risc al entității;

măsura în care intrarea în dificultate a entității ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare, inclusiv prin contaminarea altor instituții sau entități ca urmare a interconectării entității cu alte instituții sau entități ori cu restul sistemului financiar.

pierderile pe care urmează să le suporte entitatea sunt absorbite în întregime („absorbția pierderilor”);

entitatea de rezoluție și filialele acesteia care sunt instituții sau entități menționate la articolul 12 alineatul (1) sau (3), dar nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, al Directivei 2014/65/UE sau al unui act legislativ echivalent pentru o perioadă adecvată, cu o durată de maximum un an („recapitalizare”).

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a), suma dintre:

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b), suma dintre:

13,5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a); și

5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b).

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a), suma dintre:

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b), suma dintre:

a acoperi cuantumul datoriilor excluse identificate în conformitate cu articolul 27 alineatul (5);

a garanta îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (2).

cerințele menționate la articolele 92a și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile specifică entității, care a fost stabilită de comitet în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

cerințele menționate la articolele 92b și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de comitet în special în ceea ce privește respectiva filială semnificativă în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, care urmează să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care întrunesc condițiile de la articolul 12g și de la articolul 92b alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

în cazul în care cerința menționată la alineatul (1) litera (a) sau la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 12d; și

în măsura în care se asigură îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 12d.

datorii:

fonduri proprii, după cum urmează:

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție îndeplinește cerința menționată la Articolul 12f;

garanția se acordă cel puțin pentru un cuantum care este echivalent cuantumului cerinței pe care o înlocuiește;

garanția este activată atunci când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte obligații la scadență sau atunci când s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) în ceea ce privește filiala, oricare dintre aceste evenimente are loc mai devreme;

garanția este colaterizată printr-un contract de garanție financiară, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 ) pentru cel puțin 50 % din valoarea sa;

colateralul care acoperă garanția îndeplinește cerințele de la articolul 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat menționat la litera (e);

colateralul care acoperă garanția este negrevat de sarcini și, în special, nu este utilizat ca și colateral pentru a acoperi o altă garanție;

colateralul are o scadență efectivă care îndeplinește aceeași condiție referitoare la scadență ca cea menționată la articolul 72c alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluție către filiala relevantă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție face obiectul unei măsuri de rezoluție.

În sensul primului paragraf litera (i), la cererea comitetului, entitatea de rezoluție furnizează în scris un aviz juridic independent în scris și fundamentat sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluție către filiala relevantă.

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție respectă cerința menționată la articolul 12f;

nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluție către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), în special atunci când entitatea de rezoluție face obiectul unei măsuri de rezoluție.

filiala și întreprinderea sa mamă sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

întreprinderea-mamă respectă, pe bază consolidată, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) în respectivul stat membru participant;

nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), în special atunci când întreprinderea-mamă face obiectul unei măsuri de rezoluție.

competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu articolul 10;

competențele menționate la articolul 10a;

măsurile menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE;

măsuri de intervenție timpurie, conform articolului 13;

sancțiuni administrative și alte măsuri administrative în conformitate cu articolele 110 și 111 din Directiva 2014/59/UE.

data la care comitetul sau autoritatea națională de rezoluție a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau

data la care entitatea de rezoluție a instituit o măsură alternativă a sectorului privat, menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau data la care competențele de reducere a valorii sau de conversie, în conformitate cu articolul 21, au fost exercitate cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.

prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

accesul la piețele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile;

măsura în care entitatea de rezoluție recurge la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința menționată la articolul 12f.

asigurarea continuității funcțiilor critice;

evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv a infrastructurilor pieței, și prin menținerea disciplinei pe piață;

protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar;

protejarea depunătorilor care intră sub incidența Directivei 2014/49/UE și a investitorilor aflați sub incidența Directivei 97/9/CE;

protejarea fondurilor și a activelor clienților.

acționarii instituției aflate în rezoluție sunt primii care suportă pierderi;

creditorii instituției aflate în rezoluție sunt următorii plasați, după acționari, în asumarea pierderilor, în conformitate cu ordinea priorității creanțelor acestora, stabilită la articolul 17, cu excepția cazului în care în prezentul regulament se prevede în mod expres altceva;

organul de conducere și conducerea superioară ale instituției aflate în rezoluție sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care menținerea organului de conducere și a conducerii superioare, în totalitate sau în parte, în funcție de circumstanțe, se consideră necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluției;

organul de conducere și conducerea superioară a instituției aflate în rezoluție oferă întreaga asistență necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției;

persoanele fizice și juridice sunt trase la răspundere, în temeiul dreptului intern, în conformitate cu dreptul civil sau dreptul penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate a instituției aflate în rezoluție;

cu excepția unor dispoziții contrare din prezentul regulament, creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal;

niciun creditor nu trebuie să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar fi suportat dacă o entitate menționată la articolul 2 ar fi fost lichidată printr-o procedură obișnuită de insolvență, în conformitate cu măsurile de protecție prevăzute la articolul 29;

depunerile garantate sunt protejate în întregime; și

măsurile de rezoluție se iau cu respectarea garanțiilor din prezenta directivă.

entitatea se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate;

ținând seama de calendar și alte circumstanțe pertinente, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca intrarea în dificultate a entității respective să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative din sectorul privat, inclusiv măsuri adoptate în cadrul unui program instituțional de protecție, sau măsuri de supraveghere, inclusiv prin măsuri de intervenție timpurie sau prin reducerea valorii ori conversia instrumentelor de capital relevante și a instrumentelor de datorie eligibile în conformitate cu articolul 21, întreprinse în legătură cu acea entitate într-o perioadă rezonabilă;

o măsură de rezoluție este necesară în interes public în temeiul alineatului (5).

entitatea încalcă cerințele necesare continuării autorizației sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituția le va încălca în viitorul apropiat într-o măsură suficientă care ar justifica retragerea autorizației de către BCE, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că instituția a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora;

activele entității sunt inferioare pasivelor sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

entitatea se află în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte creanțe la scadență sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

se necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care, pentru a se remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru și pentru a se menține stabilitatea financiară, respectivul sprijin financiar se acordă sub una din următoarele forme:

supune entitatea procedurii de rezoluție;

determină aplicarea instrumentelor de rezoluție instituției menționate la articolul 22 alineatul (2) care face obiectul rezoluției, în special a eventualelor exceptări de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 27 alineatele (5) și (14);

determină utilizarea fondului pentru a sprijini măsura de rezoluție în conformitate cu articolul 76 și în conformitate cu o decizie a Comisiei adoptată în temeiul articolului 19.

calculul ratei dobânzii ce urmează să fie aplicată în cazul adoptării unei decizii de recuperare în conformitate cu alineatul (5);

garantarea dreptului la bună administrare și a dreptului de acces la documente menționate la alineatul (5).

să fundamenteze stabilirea faptului că s-au îndeplinit condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție sau condițiile de reducere a valorii contabile sau de conversie a ►M1  instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 ◄ ;

în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, să fundamenteze decizia de stabilire a măsurilor de rezoluție adecvate care trebuie luate în legătură cu entitatea menționată la articolul 2;

în cazul în care este exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 alineatul (7), să fundamenteze decizia privind amploarea anulării sau diluării instrumentelor de proprietate, precum și amploarea reducerii valorii sau a conversiei instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile;

în cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă, să fundamenteze decizia privind amploarea reducerii valorii sau conversiei datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne;

în cazul în care se aplică instrumentul instituției-punte sau instrumentul de separare a activelor, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și decizia privind valoarea eventualelor contraprestații care trebuie plătite instituției aflate în rezoluție sau, după caz, deținătorilor de e instrumente de proprietate;

în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a activității, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și să fundamenteze interpretarea pe care comitetul o dă condițiilor comerciale în sensul articolului 24 alineatul (2) litera (b);

în toate situațiile, garantarea faptului că eventualele pierderi aferente activelor entității menționate la articolul 2 sunt pe deplin luate în considerare în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a ►M1  instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 ◄ relevante.

comitetul poate recupera de la instituția aflată în rezoluție orice cheltuieli rezonabile suportate corespunzător, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6);

fondul poate percepe dobânzi sau taxe pentru orice împrumuturi sau garanții furnizate instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 76.

un bilanț actualizat și un raport privind poziția financiară a entități menționate la articolul 2;

o analiză și o estimare a valorii contabile a activelor;

lista pasivelor de pe bilanț și din afara bilanțului aflate în circulație care figurează în registrele și evidențele contabile ale entității menționate la articolul 2, indicându-se creanțele pertinente și ordinea de prioritate a acestora în temeiul articolului 17.

să-și exercite competența de a majora valoarea creanțelor creditorilor sau ale proprietarilor de instrumente de capital relevante a căror valoare contabilă a fost redusă ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă;

să însărcineze o instituție-punte sau un vehicul de gestionare a activelor să plătească o contraprestație suplimentară instituției, aflată în rezoluție, în ceea ce privește activele, drepturile sau pasivele sau, după caz, deținătorilor de instrumente de proprietate în ceea ce privește respectivele instrumente de proprietate.

tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii sau sistemele relevante de garantare a depozitelor, dacă instituția aflată în rezoluție în raport cu care a fost luată o măsură sau mai multe măsuri de rezoluție, ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență în momentul luării deciziei privind măsura de rezoluție;

tratamentul real de care au beneficiat acționarii și creditorii în cadrul rezoluției instituției aflate în rezoluție; și

dacă există vreo diferență între tratamentul menționat la litera (a) de la prezentul paragraf și cel menționat la litera (b) de la prezentul paragraf.

ia în calcul ipoteza conform căreia instituția aflată în rezoluție în raport cu care a fost luată o măsură sau mai multe măsuri de rezoluție, ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență în momentul luării deciziei privind măsura de rezoluție;

ia în calcul ipoteza conform căreia măsura sau măsurile de rezoluție nu ar fi fost luate;

nu ține cont de acordarea eventuală a unui sprijin financiar public extraordinar în favoarea instituției aflate în rezoluție.

înainte de luarea unei eventuale măsuri de rezoluție s-a stabilit faptul că condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție specificate la articolele 16 și 18 sunt îndeplinite;

entitatea nu va mai fi viabilă decât dacă valoarea contabilă a ►M1  instrumentele de capital și datoriile eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) ◄ relevante este redusă sau acestea sunt convertite în fonduri proprii;

în cazul unor instrumente de capital relevante emise de o filială, care sunt recunoscute în scopul satisfacerii cerințelor privind capitalul propriu în mod individual și consolidat, grupul nu va mai fi viabil dacă nu este exercitată competența privind reducerea valorii contabile sau conversia în cazul acestor instrumente;

în cazul unor instrumente de capital relevante emise la nivelul întreprinderii-mamă, și în cazul în care acestea sunt recunoscute în scopul satisfacerii cerințelor privind capitalul propriu în mod individual la nivelul întreprinderii-mamă sau în mod consolidat, grupul nu va mai fi viabil dacă nu este exercitată competența privind reducerea valorii contabile sau conversia în cazul acestor instrumente;

entitatea sau grupul necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția oricăreia dintre circumstanțele prevăzute la articolul 18 alineatul (4) litera (d) punctul (iii).

entitatea respectivă sau grupul respectiv se află sau este susceptibil de a se afla în dificultate;

având în vedere calendarul și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca intrarea în dificultate a entității sau a respectivului grup să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri, inclusiv prin măsuri alternative din sectorul privat sau prin măsuri de supraveghere (incluzând măsuri de intervenție timpurie), altele decât reducerea valorii contabile sau conversia ►M1  instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) ◄ relevante, în mod independent sau în combinație cu o măsură de rezoluție.

elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază se reduc în primul rând, în funcție de pierderi și în măsura atingerii capacității lor de absorbție;

valoarea contabilă a instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar este redusă sau convertită în elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor de rezoluție prevăzute la articolul 14 sau în măsura atingerii capacității instrumentelor de capital relevante, reținându-se valoarea cea mai mică;

valoarea contabilă a instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 2 este redusă și/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor de rezoluție prevăzute la articolul 14 sau în măsura atingerii capacității instrumentelor de capital relevante, reținându-se valoarea cea mai mică;

valoarea principalului instrumentelor de datorie eligibile menționate la alineatul (7a) este redusă sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau ambele, în măsura necesară pentru a atinge obiectivele de rezoluție stabilite la articolul 14 sau în limita capacității datoriilor eligibile relevante, reținându-se valoarea cea mai mică.

instrumentul de vânzare a activității;

instrumentul instituției-punte;

instrumentul de separare a activelor;

instrumentul de recapitalizare internă.

activele și pasivele instituției aflate în rezoluție, pe baza evaluării în temeiul articolului 20;

situația lichidităților instituției aflate în rezoluție;

caracterul tranzacționabil al valorii francizei instituției aflate în rezoluție, ținând seama de condițiile concurențiale și economice ale pieței;

timpul disponibil.

ca deducere din eventualele contraprestații plătite de un beneficiar instituției aflate în rezoluție sau, după caz, deținătorilor instrumentelor de proprietate;

de la instituția aflată în rezoluție, în calitate de creditor preferențial; sau

din eventualele venituri încasate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor, în calitate de creditor preferențial.

instrumente de proprietate emise de o instituție aflată în rezoluție; sau

oricare dintre activele, drepturile sau pasivele unei instituții aflate în rezoluție sau totalitatea acestora.

instrumentele, activele, drepturile și pasivele care trebuie transferate de către autoritatea națională de rezoluție în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) și alineatele (7)-(11) din Directiva 2014/59/UE;

condițiile comerciale, ținând seama de circumstanțele, de costurile și de cheltuielile suportate în cadrul procedurii de rezoluție, în temeiul cărora autoritatea națională de rezoluție efectuează transferul în conformitate cu articolul 38 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2014/59/UE;

dacă autoritatea națională de rezoluție își poate exercita în mai multe reprize competențele de transfer în conformitate cu articolul 38 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE;

măsurile luate de către autoritatea națională de rezoluție privind vânzarea entității respective sau a instrumentelor, a activelor, a drepturilor și a pasivelor vizate în conformitate cu articolul 39 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/59/UE;

dacă respectarea de către autoritatea națională de rezoluție a cerințelor privind vânzarea ar putea compromite atingerea obiectivelor rezoluției în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.

acesta consideră că apariția sau posibila apariție a unei situații de dificultate majoră pentru instituția aflată în rezoluție ar crea sau ar înrăutăți o amenințare deja gravă la adresa stabilității financiare; și

acesta consideră că respectarea cerințelor sus-menționate ar submina, probabil, eficacitatea instrumentului de vânzare a activității în ceea ce privește eliminarea respectivei amenințări sau atingerea obiectivelor rezoluției menționate la articolul 14 alineatul (2) litera (b).

instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituții aflate în rezoluție;

oricare dintre activele, drepturile sau pasivele uneia sau ale mai multor instituții aflate în rezoluție sau totalitatea acestora.

instrumentele, activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate de către autoritatea națională de rezoluție către o instituție-punte în conformitate cu articolul 40 alineatele (1)-(12) din Directiva 2014/59/UE;

modalitățile privind înființarea, funcționarea și rezoluția instituției-punte de către autoritatea națională de rezoluție în conformitate cu articolul 41 alineatele (1), (2),(3) și (5)-(9) din Directiva 2014/59/UE;

modalitățile privind vânzarea de către autoritatea națională de rezoluție a instituției-punte respective sau a activelor ori a pasivelor acesteia în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE.

activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate de autoritatea națională de rezoluție către un vehicul de gestionare a activelor în conformitate cu articolul 42 alineatele (1)-(5) și (8)-(13) din Directiva 2014/59/UE;

contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și pasivele de către autoritatea națională de rezoluție către vehiculul de gestionare a activelor, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 20 din prezentul regulament, cu articolul 42 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE și cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.

recapitalizarea unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament, care îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a respecta condițiile privind autorizarea (în măsura în care aceste condiții se aplică entității în cauză) și de a-și desfășura în continuare activitățile pentru care i s-a acordat autorizația în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, în cazul în care entitatea este autorizată în conformitate cu respectivele directive, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția sau entitatea în cauză;

conversia în capitaluri proprii sau reducerea sumei principalului creanțelor sau instrumentelor de datorie care sunt transferate:

depozitele garantate;

datoriile acoperite, inclusiv obligațiunile garantate și pasivele sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire și care, în conformitate cu dreptul intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate;

orice element de pasiv care rezultă din deținerea de către o instituție sau entitate menționată la articolul 2 din prezentul regulament a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților deținute în numele unui OPCVM, în conformitate cu definiția de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, sau de un FIA, în conformitate cu definiția de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ), cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile în materie de insolvență;

orice element de pasiv care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între entitatea menționată la articolul 2 (în calitate de fiduciar) și o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența sau în baza dreptului civil;

datoriile față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, care au o scadență inițială mai mică de șapte zile;

datorii cu o scadență reziduală mai mică de șapte zile față de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 ) sau față de participanții la astfel de sisteme, care rezultă din participarea la un astfel de sistem, sau față de CPC-uri autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și față de CPC-uri din țări terțe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;

orice fel de datorie față de oricare dintre următoarele persoane:

datorii către entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE care fac parte din același grup de rezoluție fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang inferior datoriilor negarantate obișnuite în temeiul dreptului național relevant al statului membru participant, care reglementează procedura obișnuită de insolvență aplicabilă la data de 28 decembrie 2020; în cazurile în care se aplică excepția respectivă, comitetul evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu articolul 12g alineatul (2) este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

nu este posibilă recapitalizarea internă a pasivelor respective într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună credință de către autoritatea națională de rezoluție competentă;

excluderea reprezintă un mijloc strict necesar și proporțional pentru a asigura continuitatea funcțiilor critice și a activităților esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției aflate în rezoluție de a-și continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie;

excluderea reprezintă un mijloc strict necesar și proporțional pentru evitarea declanșării unei contagiuni la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar aduce prejudicii grave funcționării piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea cauza o perturbare gravă a economiei unui stat membru sau a economiei Uniunii; sau

aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor pasive ar provoca o distrugere a valorii care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât cele pe care le-ar cauza excluderea respectivelor pasive din sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă.

a acoperi eventualele pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și pentru a restabili la zero valoarea activului net al instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu alineatul (13) litera (a);

a achiziționa instrumente de proprietate sau instrumente de capital proprii instituției aflate în rezoluție, în scopul recapitalizării acesteia în conformitate cu alineatul (13) litera (b).

acționarii și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte ►M1  datorii care pot face obiectul recapitalizării interne ◄ au adus o contribuție, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalități, în vederea absorbției pierderilor și a recapitalizării instituției aflate în rezoluție, în valoare de cel puțin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituției respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluție în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15); și

contribuția din partea fondului nu depășește 5 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluție în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15).

cuantumul de care dispune fondul, mobilizat grație contribuțiilor efectuate de entitățile menționate la articolul 2 din prezentul regulament, în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 2014/59/UE și la articolul 67 alineatul (4) și articolele 70 și 71 din prezentul regulament;

în cazul în care cuantumurile menționate la litera (a) de la prezentul alineat sunt insuficiente, cuantumurile mobilizate prin intermediul mijloacelor de finanțare alternative, în conformitate cu articolele 73 și 74.

se va fi atins limita de 5 % prevăzută la alineatul (7) litera (b); și

se va fi redus valoarea contabilă sau se vor fi convertit integral toate pasivele negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile.

principiul conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției aflate în rezoluție, în ordinea preferințelor;

nivelul capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția aflată în rezoluție în cazul excluderii pasivului sau a categoriei de pasive; și

necesitatea de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.

după caz, cuantumului cu care trebuie redusă valoarea contabilă a ►M1  datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ◄ pentru a garanta faptul că valoarea activului net al instituției aflate în rezoluție este egală cu zero; și

după caz, cuantumului cu care trebuie convertite în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital ►M1  datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ◄ pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază fie:

cooperează cu comitetul și îi oferă asistență acestuia în îndeplinirea obligației sale de monitorizare;

furnizează, la intervale regulate stabilite de comitet, informații exacte, fiabile și complete, care ar putea fi solicitate de comitet, cu privire la punerea în aplicare a schemei de rezoluție, la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, inclusiv cu privire la următoarele elemente:

în cazul unei acțiuni în temeiul articolului 18, să transfere unei alte persoane anumite drepturi, active sau pasive ale unei instituții aflate în rezoluție;

în cazul unei acțiuni în temeiul articolului 18, să solicite conversia oricăror instrumente de datorie care conțin o clauză contractuală privind conversia în condițiile prevăzute la articolul 21;

să întreprindă orice alte măsuri necesare pentru a respecta decizia în cauză.

una sau mai multe filiale în Uniune, stabilite în unul sau mai multe state membre participante; sau

active, drepturi sau pasive situate în unul sau mai multe state membre participante sau reglementate de dreptul statelor membre participante.

procedurile de rezoluție din țările terțe ar avea un efect advers asupra stabilității financiare din statele membre participante;

procedura de rezoluție din țara terță nu garantează un tratament egal cu cel al creditorilor și depunătorilor din țara terță cu drepturi legale similare, în special pentru depunătorii situați sau plătibili într-un stat membru participant;

că recunoașterea sau executarea procedurii de rezoluție din țara terță ar avea implicații bugetare semnificative pentru statul membru participant; sau

că efectele unei asemenea recunoașteri sau executări ar contraveni dreptului intern din statul membru participant.

entitățile menționate la articolul 2;

angajații entităților menționate la articolul 2;

părțile terțe către care entitățile menționate la articolul 2 au externalizat anumite funcții sau activități.

dacă nu furnizează informațiile solicitate în conformitate cu articolul 34;

dacă nu se supun unei investigații generale în conformitate cu articolul 35 sau unei inspecții la fața locului în conformitate cu articolul 36;

dacă nu respectă o decizie care le este adresată de către comitet în temeiul articolului 29.

pentru încălcările menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), cuantumul de bază variază între minimum 0,05 % și maximum 0,15 %;

pentru încălcările menționate la alineatul (2) litera (c), cuantumul de bază variază între minimum 0,25 % și maximum 0,5 %;

încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat;

încălcarea a fost săvârșită în mod repetat;

încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă care depășește trei luni;

încălcare a evidențiat deficiențe sistemice în ceea ce privește organizarea entității, în special procedurile, sistemele de management sau controalele sale interne;

nu a fost luată nicio măsură de remediere de la identificarea încălcării;

conducerea superioară a entității nu a cooperat cu comitetul la desfășurarea anchetei acestuia.

încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai scurtă de 10 zile lucrătoare;

conducerea superioară a entității poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a preîntâmpina încălcarea;

entitatea a adus încălcarea la cunoștința comitetului cu rapiditate, eficacitate și în întregime;

entitatea a luat de bunăvoie măsuri pentru a se asigura că astfel de încălcări nu mai pot fi săvârșite în viitor.

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 pentru fiecare dată când a fost repetată;

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă care depășește trei luni, se aplică un coeficient de 1,5;

în cazul în care încălcarea a evidențiat deficiențe sistemice în organizarea entității, în special în ceea ce privește procedurile, sistemele de gestionare sau mecanismele de control intern, se aplică un coeficient de 2,2;

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

în cazul în care nu s-a luat nicio măsură de remediere după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al entității nu a cooperat cu comitetul la desfășurarea anchetei acestuia, se aplică un coeficient de 1,5.

respectiva entitate să se conformeze unei decizii adoptate în temeiul articolului 34;

o persoană menționată la articolul 34 alineatul (1) să furnizeze informații complete, care au fost solicitate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului respectiv;

o persoană menționată la articolul 35 alineatul (1) să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate, să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului respectiv;

o persoană menționată la articolul 36 alineatul (1) să se supună unei inspecții la fața locului, impusă prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului respectiv.

în cazul în care informațiile publicate conțin date cu caracter personal și, în urma unei evaluări prealabile obligatorii, se constată că publicarea acestor date cu caracter personal este disproporționată;

în cazul în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfășurare;

în cazul în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate persoanelor fizice sau juridice implicate.

președintele desemnat în conformitate cu articolul 56;

alți patru membri cu normă întreagă desemnați în conformitate cu articolul 56;

un membru numit de fiecare stat membru participant care își reprezintă autoritățile naționale de rezoluție.

o sesiune plenară a comitetului, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 50;

o sesiune executivă a comitetului, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 54;

un președinte, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 56;

un secretariat, care furnizează sprijinul administrativ și tehnic necesar pentru realizarea tuturor sarcinilor atribuite comitetului.

adoptă, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, programul său anual de lucru pentru anul următor, pe baza unui proiect înaintat de președinte, și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și BCE;

adoptă și monitorizează bugetul său anual, în conformitate cu articolul 61 alineatul (2), aprobă conturile definitive ale comitetului și acordă președintelui descărcarea de gestiune în conformitate cu articolul 63 alineatele (4) și (8);

sub rezerva procedurii menționate la alineatul (2), decide cu privire la utilizarea fondului, în cazul în care în măsura de rezoluție în cauză este necesar sprijin din partea fondului care depășește plafonul de 5 000 000 000 EUR pentru care ponderarea ajutorului în lichidități este de 0,5;

când ajutorul net din partea fondului acumulat în ultimele 12 luni consecutive atinge plafonul de 5 000 000 000 EUR, evaluează aplicarea instrumentelor de rezoluție, în special utilizarea fondului, și elaborează îndrumări pe care sesiunea executivă le urmează în deciziile de rezoluție adoptate ulterior, în special, dacă este cazul, privind diferențierea între lichidități și alte tipuri de sprijin;

decide cu privire la necesitatea colectării unor contribuții ex post extraordinare, în conformitate cu articol 71, cu privire la împrumuturile pe bază de voluntariat între mecanismele de finanțare, în conformitate cu articolul 72, la mijloacele alternative de finanțare, în conformitate cu articolele 73 și 74, și la mutualizarea mecanismelor naționale de finanțare, în conformitate cu articolul 78, care implică un sprijin din partea fondului peste plafonul menționat la litera (c) de la prezentul alineat;

decide cu privire la investiții, în conformitate cu articolul 75;

adoptă raportul anual de activitate privind acțiunile sale prevăzut la articolul 41, care prezintă explicații detaliate privind execuția bugetului;

adoptă normele financiare care i se aplică în conformitate cu articolul 64;

adoptă o strategie antifraudă, proporțională cu riscurile de fraudă, ținând seama de costurile și beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;

adoptă norme de prevenire și gestionare a conflictelor de interese în cazul membrilor săi;

adoptă regulamentul său de procedură și pe cel al comitetului în cadrul sesiunii sale executive;

în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, exercită, în ceea ce privește personalul său, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, atribuite prin Statutul funcționarilor, și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, atribuite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene („Regimul aplicabil celorlalți agenți”), după cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 („competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”);

adoptă normele corespunzătoare de punere în aplicare a Statului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor;

numește un contabil, care face obiectul Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți și care este independent din punct de vedere funcțional în îndeplinirea îndatoririlor sale;

asigură luarea măsurilor adecvate în urma constărilor și a recomandărilor rezultate din rapoartele și evaluările de audit interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

ia toate deciziile privind instituirea structurilor sale interne și, dacă este necesar, privind modificarea acestora;

aprobă cadrul menționat la articolul 31 alineatul (1) de organizare a mecanismelor practice de cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție.

pregătește toate deciziile care urmează să fie adoptate de comitet în cadrul sesiunii sale plenare;

ia toate deciziile în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare.

pregătește, evaluează și aprobă planurile de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5) atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, în conformitate cu articolele 8, 10 și 11;

aplică unele obligații simplificate pentru anumite entități și grupuri menționate la articolul 7 alineatul (2) și entități și grupuri menționate la articolul 6a alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5), în conformitate cu articolul 11, atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate;

stabilește cerințele minime pentru fondurile proprii și pasivele eligibile pe care entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5) trebuie să le îndeplinească în orice moment, în conformitate cu articolul 12 atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate;

transmite Comisiei, cât mai rapid posibil, o schemă de rezoluție, în conformitate cu articolul 18, însoțită de toate informațiile relevante, care să îi permită acesteia în timp util să evalueze și să decidă sau, dacă este cazul, să prezinte o propunere de decizie Consiliului, în temeiul articolului 18 alineatul (7);

decide cu privire la partea a II-a din bugetul comitetului care este alocată fondului, conform prevederilor de la articolul 60.

pregătirea lucrărilor comitetului, în cadrul sesiunilor sale plenare și executive, precum și de convocarea și prezidarea reuniunilor sale;

toate aspectele legate de personal;

activitățile administrative curente;

întocmirea unui proiect de buget al comitetului, în conformitate cu articolul 61 alineatul (1), și execuția bugetului comitetului, în conformitate cu articolul 63;

gestionarea comitetului;

punerea în aplicare a programului anual de lucru al comitetului;

pregătirea, în fiecare an, a unui proiect de raport anual menționat la articolul 45 care conține o secțiune privind activitățile de rezoluție ale comitetului și o secțiune privind aspectele financiare și administrative.

contribuțiile plătite de instituții stabilite în statele membre participante în conformitate cu articolul 67 alineatul (4) și cu articolele 69, 70 și 71;

împrumuturile primite de la alte mecanisme de finanțare a rezoluției din statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1);

împrumuturile primite de la instituții financiare sau de la alte părți terțe, în conformitate cu articolele 73 și 74;

veniturile obținute de pe urma investițiilor efectuate cu cuantumurile deținute de fond, în conformitate cu articolul 75;

orice parte a cheltuielilor angajate în scopurile menționate la articolul 76, care se recuperează în cadrul procedurilor de rezoluție.

cheltuielile efectuate în scopurile prevăzute la articolul 76;

investițiile în conformitate cu articolul 75;

dobânzile plătite pentru împrumuturile primite de la alte mecanisme de finanțare a rezoluției în statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1);

dobânzile plătite pentru împrumuturile primite de la instituții financiare sau de la alte părți terțe în conformitate cu articolele 73 și 74.

a stabili tipul și destinația contribuțiilor, modul în care se calculează cuantumul contribuțiilor și modalitatea de plată a contribuțiilor;

a preciza normele în materie de înregistrare, contabilitate, raportare și de alt tip prevăzute la alineatul (3) necesare pentru a se asigura achitarea integrală și la timp a contribuțiilor;

a stabili contribuțiile anuale necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului înainte ca acesta să devină pe deplin operațional.

criteriile de repartizare în timp a contribuțiilor la fond calculate în temeiul alineatului (2);

criteriile de stabilire a numărului de ani cu care perioada inițială menționată la alineatul (1) poate fi prelungită în temeiul alineatului (3);

criteriile de stabilire a contribuțiilor anuale prevăzute la alineatul (4).

aplicarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor individuale;

modalitățile practice de alocare către instituții a factorilor de risc specificați în actul delegat.

cuantumurile percepute în temeiul articolului 70 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție;

contribuțiile ex post extraordinare prevăzute la articolul 71 nu sunt imediat accesibile; și

mijloacele de finanțare alternative prevăzute la articolul 73 nu sunt imediat accesibile în condiții rezonabile.

pentru a garanta activele sau pasivele instituției aflate în rezoluție, ale filialelor acesteia, ale unei instituții-punte sau ale unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a acorda împrumuturi instituției aflate în rezoluție, filialelor acesteia, unei instituții-punte sau unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a cumpăra active ale instituției aflate în rezoluție;

pentru a furniza contribuții unei instituții-punte și unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a plăti o compensație acționarilor sau creditorilor dacă, în urma unei evaluări în temeiul articolului 20 alineatul (5), aceștia au suferit pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat, în urma unei evaluări în temeiul articolului 20 alineatul (16), în cazul unei lichidări prin procedura obișnuită de insolvență;

pentru a furniza o contribuție instituției aflate în rezoluție în locul reducerii valorii contabile sau conversiei pasivelor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă și se decide excluderea anumitor creditori din domeniul de aplicare al recapitalizării interne, în conformitate cu articolul 27 alineatul (5);

pentru a combina oricare dintre măsurile menționate la literele (a)-(f).

s-a ținut cont în suficientă măsură de economia, eficiența și eficacitatea cu care a fost utilizat fondul, în special de necesitatea utilizării la minimum a fondului;

evaluarea ajutorului din partea fondului a fost eficientă și riguroasă.

funcționarea MUR, raportul său cost-eficacitate, precum și impactul activităților sale de rezoluție asupra intereselor Uniunii în ansamblul său și asupra coerenței și a integrității pieței interne a serviciilor financiare, inclusiv eventualul impact al acestora asupra structurilor sistemelor bancare naționale din Uniune, în comparație cu alte sisteme bancare, și în ceea ce privește eficacitatea acordurilor de cooperare și schimb de informații în cadrul MUR, între MUR și MUS și între MUR și autoritățile naționale de rezoluție, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție din statele membre neparticipante, evaluând în special dacă:

eficacitatea dispozițiilor în materie de independență și responsabilitate;

interacțiunea dintre comitet și ABE;

interacțiunea dintre comitet și autoritățile naționale de rezoluție ale statelor membre neparticipante și efectele MUR asupra acestor state membre și interacțiunea dintre comitet și autoritățile relevante ale țărilor terțe, potrivit definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 90 din Directiva 2014/59/UE;

necesitatea luării unor măsuri pentru armonizarea procedurilor de insolvență pentru instituțiile care se confruntă cu dificultăți majore.

până la intrarea în funcție a președintelui, în urma numirii sale de către Consiliu în conformitate cu articolul 56, Comisia poate să desemneze pe unul dintre funcționarii săi pentru a exercita, în calitate de președinte interimar, îndatoririle care revin președintelui;

prin derogare de la articolul 50 alineatul (1) litera (l) și până la adoptarea unei decizii menționate la articolul 50 alineatul (3), președintele interimar exercită competențele de autoritate împuternicită să facă numiri;

Comisia poate să ofere asistență comitetului, în special prin detașarea unor funcționari ai săi care să efectueze activitățile agenției sub responsabilitatea președintelui interimar sau a președintelui.