„relocare” înseamnă procesul prin care, la solicitarea Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați („ICNUR”), care are la bază necesitatea de protecție internațională a unei persoane, resortisanții din țări terțe sunt transferați dintr-o țară terță într-un stat membru în care le este permisă șederea, beneficiind de unul din următoarele statute:

„alte programe de admisie umanitară” înseamnă un proces ad-hoc prin care un stat membru acordă mai multor resortisanți din țări terțe permisiunea de ședere pe teritoriul său pentru o durată limitată cu scopul de a-i proteja de crize umanitare de urgență cauzate de evenimente precum revoluții sau conflicte;

„protecție internațională” înseamnă statut de refugiat și statut conferit prin protecție subsidiară în sensul Directivei 2011/95/UE;

„returnare” înseamnă procesul de întoarcere a unui resortisant al unei țări terțe - fie prin respectarea voluntară a unei obligații de returnare, fie prin aplicarea forțată a acesteia, astfel cum este definit la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

„resortisant dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE. Trimiterea la resortisanți din țări terțe se înțelege în sensul includerii persoanelor apatride și a persoanelor cu cetățenie nedeterminată;

„expulzare” înseamnă executarea obligației de returnare, respectiv transportul fizic în afara statului membru, astfel cum este definită la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

„plecarea voluntară” înseamnă îndeplinirea obligației de returnare în termenul prevăzut în acest scop în decizia de returnare, astfel cum este definită la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

„minor neînsoțit” înseamnă un resortisant al unei țări terțe cu vârsta mai mică de 18 ani care sosește sau a sosit pe teritoriul statelor membre neînsoțit de un adult care răspunde de el/ea, în conformitate cu legislația sau practica națională a statului membru în cauză și atât timp cât el/ea nu este efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; definiția include un minor care este lăsat neînsoțit după ce a intrat pe teritoriul statelor membre;

„persoană vulnerabilă” înseamnă orice resortisant dintr-o țară terță care corespunde definiției respective în conformitate cu dreptul Uniunii relevant pentru domeniul de politică al acțiunii sprijinite prin intermediul fondului;

„membru de familie” înseamnă orice resortisant dintr-o țară terță care corespunde definiției respective în conformitate cu dreptul Uniunii relevant pentru domeniul de politică al acțiunii sprijinite prin intermediul fondului;

„situație de urgență” înseamnă o situație care rezultă ca urmare a:

asigurarea ajutorului material, inclusiv a asistenței la frontieră, a unor servicii de educație, de formare, de sprijin, de asistență medicală și psihologică;

asigurarea unor servicii de sprijin, precum traducere și interpretare, educație, formare, inclusiv formare lingvistică, și alte inițiative justificate de situația persoanei în cauză;

instituirea de structuri și sisteme administrative și formarea personalului și autorităților relevante, precum și îmbunătățirea acestora, pentru a se asigura accesul efectiv și ușor la proceduri de azil pentru solicitanții de azil, precum și de proceduri de azil eficiente și de înaltă calitate, mai ales atunci când este necesar să se susțină evoluția acquis-ului Uniunii;

asigurarea de asistență socială, informații sau de asistență pentru formalități administrative și/sau judiciare, precum și de informații sau consiliere privind rezultatul eventual al procedurii de azil, inclusiv aspecte precum procedurile de returnare;

asigurarea de asistență și reprezentare juridică;

identificarea grupurilor vulnerabile și asistență specifică pentru persoanele vulnerabile, mai ales în conformitate cu literele (a)-(e);

stabilirea, dezvoltarea și îmbunătățirea unor măsuri alternative la detenție.

acțiuni de consolidare a capacității statelor membre – inclusiv în legătură cu mecanismul de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor instituit prin Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ) – de a colecta, analiza și disemina date și statistici calitative și cantitative privind procedurile de azil, capacitățile de primire, relocare și transfer al solicitanților și/sau al beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul;

acțiuni de consolidare a capacității statelor membre de a colecta, analiza și disemina informații referitoare la țara de origine;

acțiuni care contribuie direct la evaluarea politicilor în domeniul azilului, precum evaluări naționale ale impactului, sondaje în rândul grupurilor-țintă și al altor părți interesate relevante, dezvoltarea unor indicatori și indici de referință.

pachetele informative și campaniile de conștientizare și de promovare a dialogului intercultural, inclusiv prin intermediul tehnologiei de comunicare și de informare ușor accesibile și prin site-uri internet;

evaluarea aptitudinilor și calificărilor, precum și consolidarea transparenței și a compatibilității aptitudinilor și calificărilor în țări terțe cu cele din statul membru;

formarea în vederea îmbunătățirii capacității de ocupare a unui loc de muncă într-un stat membru;

cursurile exhaustive de orientare civică și cursurile de limbă;

asistența în contextul cererilor de reunificare a familiei în sensul Directivei 2003/86/CE a Consiliului ( 2 ).

elaborarea unor strategii de promovare a migrației legale în vederea facilitării dezvoltării și punerii în aplicare a unor proceduri de admisie flexibile;

sprijinirea cooperării între țările terțe și agențiile de recrutare, serviciile de ocupare a forței de muncă și serviciile de imigrație din statele membre, precum și sprijinirea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației Uniunii în domeniul migrației, desfășurarea unor procese de consultare cu părțile interesate relevante și consilierea acordată de experți sau schimbul de informații privind abordările care vizează anumite naționalități sau categorii de resortisanți din țări terțe în ceea ce privește necesitățile piețelor forței de muncă;

consolidarea capacităților statelor membre de a își dezvolta, pune în aplicare, monitoriza și evalua strategiile, politicile și măsurile privind imigrația, la diferite niveluri și servicii administrative, în special îmbunătățirea capacității lor de a colecta, analiza și difuza date și statistici detaliate și sistematice privind procedurile și fluxurile de migrație, permisele de ședere și dezvoltarea de instrumente de monitorizare, de scheme de evaluare, de indicatori și de indici de referință pentru măsurarea rezultatelor acestor strategii;

formarea de beneficiari astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și de personal care furnizează servicii publice și private, inclusiv instituții de învățământ, promovarea schimbului de experiență și al celor mai bune practici, a cooperării și formării de rețele și capacități interculturale, precum și îmbunătățirea calității serviciilor furnizate;

crearea de structuri organizaționale sustenabile pentru integrare și gestionarea diversității, în special prin cooperarea între diferitele părți interesate, care să permită funcționarilor de la diferite niveluri ale administrațiilor naționale să dobândească rapid informații cu privire la experiențele și cele mai bune practici din alte țări, și, în cazul în care este posibil, să utilizeze resursele în comun cu autoritățile relevante, precum și cu organismele guvernamentale și neguvernamentale pentru a asigura în mod mai eficace servicii resortisanților din țări terțe, între altele, prin intermediul ghișeelor unice (respectiv centre coordonate de sprijin pentru integrare);

contribuția la un proces dinamic bidirecțional de interacțiune reciprocă, care stă la baza strategiilor de integrare la nivel local și regional prin dezvoltarea de platforme de consultare a resortisanților din țări terțe, de schimb de informații între părțile interesate, precum și platforme interculturale și de dialog religios între comunitățile resortisanților țărilor terțe și/sau între aceste comunități și societatea care îi primește și/sau între aceste comunități și autoritățile politice și decizionale;

acțiuni de promovare și de consolidare a cooperării practice între autoritățile relevante din statele membre, cu accent, între altele, pe schimbul de informații, bune practici și strategii și pe elaborarea și implementarea de acțiuni comune, inclusiv pentru salvgardarea integrității sistemelor de imigrație ale statelor membre.

resortisanți din țări terțe care nu au primit încă o decizie negativă definitivă în urma solicitării lor de a primi drept de ședere, de stabilire a reședinței legale și/sau de a beneficia de protecție internațională într-un stat membru și care pot opta pentru returnare voluntară;

resortisanți din țări terțe care beneficiază de drept de ședere, de ședere legală sau de o formă de protecție internațională în sensul Directivei 2011/95/UE sau de protecție temporară în sensul Directivei 2001/55/CE într-un stat membru, și care optează pentru returnare voluntară;

resortisanți din țări terțe care sunt prezenți într-un stat membru și care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și/sau de ședere în statul membru, inclusiv resortisanții din țări terțe a căror expulzare a fost amânată în conformitate cu articolul 9 și articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE.

introducerea, dezvoltarea și îmbunătățirea măsurilor alternative la detenție;

furnizarea de asistență socială, de informații sau de ajutor pentru formalități administrative și/sau judiciare, precum și de informare sau de consiliere;

furnizarea de asistență juridică și lingvistică;

acordarea de asistență specifică persoanelor vulnerabile;

introducerea și ameliorarea unor sisteme independente și eficace de monitorizare a returnărilor forțate, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE;

înființarea, întreținerea și îmbunătățirea infrastructurii, serviciilor și condițiilor de cazare, primire sau detenție;

instituirea de structuri și sisteme administrative, inclusiv instrumente IT;

formarea de personal pentru asigurarea eficacității și facilității procedurilor de returnare, inclusiv a gestionării și a punerii în aplicare a acestora.

măsuri necesare pentru pregătirea operațiunilor de returnare, precum cele care conduc la identificarea resortisanților din țări terțe, emiterea de documente de călătorie și identificarea familiilor;

cooperarea cu autoritățile consulare și cu serviciile de imigrație ale țărilor terțe în vederea obținerii de documente de călătorie, facilitarea repatrierii și asigurarea readmisiei;

măsuri de returnare voluntară asistată, inclusiv examinări și asistență medicală, organizarea călătoriei, contribuții financiare, consiliere și asistență anterior și ulterior returnării;

operațiuni de expulzare, inclusiv măsuri aferente, în conformitate cu standardele stabilite în dreptul Uniunii, cu excepția echipamentului coercitiv;

măsuri de inițiere a procesului de reintegrare pentru dezvoltarea personală a persoanei returnate, cum ar fi stimulente financiare, formare, asistență pentru plasarea pe piața forței de muncă și pentru angajare, precum și sprijin în vederea demarării unor activități economice;

facilități și servicii în țările terțe care să asigure cazare temporară și primire corespunzătoare la sosire;

acordarea de asistență specifică persoanelor vulnerabile.

acțiuni de promovare, dezvoltare și consolidare a cooperării operaționale și a schimbului de informații între serviciile de returnare și alte autorități din statele membre implicate în returnare, inclusiv în ceea ce privește cooperarea cu autoritățile consulare și cu serviciile de imigrare ale țărilor terțe și operațiile comune de returnare;

acțiuni de sprijinire a cooperării între țările terțe și serviciile de returnare din statele membre, inclusiv măsuri care vizează consolidarea capacităților țărilor terțe de a realiza acțiuni de readmisie și reintegrare, în special în cadrul acordurilor de readmisie;

acțiuni de consolidare a capacității de a elabora politici de returnare eficace și sustenabile, în special prin schimb de informații privind situația din țările de returnare și de cele mai bune practici, prin schimb de experiență și prin punerea în comun a resurselor între statele membre;

acțiuni de consolidare a capacității de a colecta, analiza și disemina date și statistici detaliate și sistematice privind procedurile și măsurile de returnare, capacitățile de primire și de detenție, returnările forțate și voluntare, precum și privind monitorizarea și reintegrarea;

acțiuni care contribuie în mod direct la evaluarea politicilor în materie de returnare, precum evaluările naționale ale impactului, sondajele în rândul grupurilor-țintă, dezvoltarea de indicatori și indici de referință;

măsuri și campanii de informare în țări terțe destinate sensibilizării în ceea ce privește canalele legale adecvate pentru imigrare și riscurile imigrației ilegale.

sunt coerente cu politica externă a Uniunii, respectă principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare și sunt coerente cu documentele de programare strategică pentru regiunea sau țara respectivă;

se axează pe măsuri care nu vizează dezvoltarea;

slujesc interesele politicilor interne ale Uniunii și sunt conforme cu activitățile întreprinse în interiorul Uniunii.

scutite de obligația de a avea la bază date statistice sau istorice; și

acordate cu condiția ca persoana cu privire la care se alocă suma forfetară să fi fost relocată și/sau transferată efectiv, în conformitate cu prezentul regulament.

Stabilirea și dezvoltarea în Uniune a centrelor de tranzit și de procesare a cererilor pentru refugiați, în special pentru a sprijini operațiunile de relocare efectuate în cooperare cu ICNUR.

Noi abordări, în cooperare cu ICNUR, privind accesul la procedurile de azil care vizează principalele țări de tranzit, cum ar fi programe de protecție pentru anumite grupuri sau anumite proceduri de examinare a cererilor de azil.

Inițiative comune între statele membre în domeniul integrării, cum ar fi evaluarea comparativă, evaluări inter pares sau testarea modulelor europene, de exemplu privind dobândirea de competențe lingvistice sau organizarea de programe introductive, și cu scopul de a îmbunătăți coordonarea politicilor între state membre, regiuni și autorități locale.

Inițiative comune care vizează identificarea și punerea în aplicare a unor noi abordări privind procedurile la prima întâlnire și standardele de protecție și asistența pentru minorii neînsoțiți.

Operațiuni comune de returnare, inclusiv acțiuni comune privind punerea în aplicare a acordurilor de readmisie ale Uniunii.

Proiecte comune de reintegrare în țările de origine în vederea unei returnări durabile, precum și acțiuni comune de consolidare a capacităților țărilor terțe de a pune în aplicare acordurile de readmisie ale Uniunii.

Inițiative comune care vizează reunificarea familiei și reintegrarea minorilor neînsoțiți în țările lor de origine.

Inițiative comune între statele membre în domeniul migrației legale, inclusiv înființarea de centre comune de migrație în țările terțe, precum și proiecte comune de promovare a cooperării între statele membre pentru a se încuraja utilizarea canalelor de migrație exclusiv legale și pentru informarea cu privire la riscurile imigrației ilegale.

În statele membre care se confruntă cu o presiune ridicată și/sau disproporționată exercitată de migrație, înființarea, dezvoltarea și operarea unor centre adecvate de primire, de cazare și de detenție și asigurarea serviciilor aferente pentru solicitanții de protecție internațională sau resortisanții țărilor terțe care se află pe teritoriul unui stat membru și care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și/sau de ședere, precum și acordarea de sprijin pentru locuințe beneficiarilor de protecție internațională.

Programul regional de protecție în Europa de Est (Belarus, Moldova, Ucraina).

Programul regional de protecție în Cornul Africii (Djibouti, Kenya, Yemen).

Programul regional de protecție în Africa de Nord (Egipt, Libia, Tunisia).

Refugiați în regiunea Africii de Est/Marile lacuri.

Refugiați irakieni în Siria, Liban, Iordania.

Refugiați irakieni în Turcia.

Refugiați sirieni în regiune.

Consolidarea și dezvoltarea tuturor aspectelor sistemului european comun de azil, inclusiv a dimensiunii sale externe.

Sprijinirea migrației legale către statele membre, în conformitate cu necesitățile economice și sociale ale acestora, precum necesitățile pieței forței de muncă, reducând în același timp abuzurile la adresa migrației legale, și promovarea integrării efective a resortisanților din țări terțe.

Consolidarea unor strategii de returnare echitabile și eficace în statele membre, sprijinind combaterea migrației ilegale cu accent pe durabilitatea returnării și pe readmisia efectivă în țările de origine și tranzit.

Sporirea solidarității și a repartizării responsabilității între statele membre, în special față de cele mai afectate de fluxurile de migrație și azil.