02013R1308 — RO — 01.01.2019 — 005.003

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificat prin:

Rectificat prin:

▼B

REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)  Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

(2)  Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

(3)  Se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ( 1 ) al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ), în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.

(4)  Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorului orezului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să modifice definițiile referitoare la sectorul orezului stabilite în anexa II partea I în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței.

(5)  În sensul prezentului regulament:

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Sunt stabiliți următorii ani de comercializare:

Articolul 7

Praguri de referință

(1)  Se fixează următoarele praguri de referință:

(2)  Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ

TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ

CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

▼C2

(1)  În cursul perioadelor menționate la articolul 12, intervenția publică:

▼B

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)  Prețul de intervenție publică înseamnă:

(2)  Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)  Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(2)  Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. ►C2  În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament. ◄

(3)  În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care au fost vândute în anul anterior produsele achiziționate conform intervenției publice.

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)  Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(2)  Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)  Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)  Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(2)  Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)  Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(4)  Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(5)  Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(6)  Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Scheme de ajutor

▼M2

Secțiunea 1

Ajutor pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume și cu lapte și produse lactate

Articolul 22

Grupul-țintă

Schema de ajutor destinată îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume destinate școlilor și cu lapte destinat școlilor, pentru măsuri educative însoțitoare și costuri aferente

(1)  Ajutorul din partea Uniunii se acordă pentru copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22:

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE, Consiliul stabilește limitele pentru componenta de ajutor din partea Uniunii care acoperă măsurile și costurile menționate la primul paragraf literele (b) și (c) din prezentul alineat.

(2)  În sensul prezentei secțiuni:

(3)  Statele membre care doresc să participe la schema de ajutoare în temeiul alineatului (1) (denumită în continuare „programul pentru școli”) și care solicită ajutorul corespunzător din partea Uniunii, acordă prioritate, ținând seama de circumstanțele naționale, distribuirii de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(4)  În pofida alineatului (3), pentru a promova consumul unor produse specifice și/sau pentru a răspunde unor nevoi nutriționale speciale ale copiilor de pe teritoriul acestora, statele membre pot să prevadă distribuirea de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(5)  În cazurile în care consideră necesar pentru îndeplinirea obiectivelor programului pentru școli și a obiectivelor enunțate în strategiile menționate la alineatul (8), statele membre pot completa distribuirea produselor menționate la alineatele (3) și (4) cu produsele enumerate în anexa V.

În astfel de cazuri, ajutorul din partea Uniunii este plătit numai pentru componenta „lapte” a produselor distribuite. Componenta respectivă nu trebuie să fie mai mică de 90 % din greutate pentru produsele din categoria I din anexa V și 75 % din greutate pentru produsele din categoria II din anexa V.

Nivelul ajutorului din partea Uniunii este stabilit de Consiliu pentru componenta lapte în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)  Produsele distribuite în cadrul programului pentru școli nu conțin niciuna dintre următoarele:

În pofida primului paragraf din prezentul alineat, după obținerea autorizației corespunzătoare din partea autorității sale naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției, în conformitate cu procedurile naționale, orice stat membru poate decide că produsele eligibile menționate la alineatele (4) și (5) pot să conțină cantități limitate de adaos de zahăr, adaos de sare și/sau adaos de grăsime.

(7)  În plus față de produsele menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol, statele membre pot prevedea includerea altor produse agricole în cadrul măsurilor educative însoțitoare, în special cele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (g) și (v).

(8)  Ca o condiție a participării sale la programul pentru școli, un stat membru întocmește, înainte de participarea sa la programul pentru școli și, ulterior, din șase în șase ani, la nivel național sau regional, o strategie pentru punerea în aplicare a programului. Strategia poate fi modificată de autoritatea responsabilă cu elaborarea acesteia la nivel național sau regional, în special ținând seama de monitorizare și evaluare, precum și de rezultatele obținute. Strategia include cel puțin identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute, clasificarea necesităților în funcție de priorități, grupul-țintă, rezultatele preconizate a fi obținute și, dacă sunt disponibile, obiectivele cuantificate care trebuie atinse în raport cu situația inițială și stabilește cele mai adecvate instrumente și acțiuni pentru realizarea obiectivelor respective.

Strategia poate conține elemente specifice legate de punerea în aplicare a programului pentru școli, inclusiv cele destinate simplificării gestionării sale.

(9)  În cadrul propriilor strategii, statele membre stabilesc lista tuturor produselor care urmează să fie furnizate în cadrul programului pentru școli, fie prin distribuire periodică, fie în cadrul măsurilor educative însoțitoare. Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre asigură, de asemenea, implicarea corespunzătoare a autorităților lor naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției în elaborarea respectivei liste, sau autorizarea corespunzătoare de către autoritățile respective a acelei liste, în conformitate cu procedurile naționale.

(10)  Pentru eficientizarea programului pentru școli, statele membre prevăd, de asemenea, măsuri educative însoțitoare, care pot include, printre altele, măsuri și activități care vizează restabilirea unei legături între copii și agricultură prin intermediul unor activități, cum ar fi vizitele la ferme, și prin intermediul distribuirii unei mai mari varietăți de produse agricole, după cum se menționează la alineatul (7). Respectivele măsuri pot, de asemenea, să fie destinate educării copiilor cu privire la aspecte conexe, cum ar fi obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale, agricultura ecologică, producția durabilă sau combaterea risipei alimentare.

(11)  Statele membre aleg produsele care urmează să facă obiectul distribuirii sau urmează să fie incluse în măsurile educative însoțitoare pe baza unor criterii obiective, care includ unul sau mai multe dintre următoarele: considerente de sănătate și de mediu, caracterul sezonier, soiul și disponibilitatea produselor locale sau regionale, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune. Statele membre pot încuraja în special achizițiile locale sau regionale, produsele ecologice, lanțurile de aprovizionare scurte sau beneficiile pentru mediu și, dacă este cazul, produsele recunoscute în cadrul sistemelor de calitate instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În cadrul strategiilor lor, statele membre pot lua în considerare acordarea de prioritate considerațiilor privind durabilitatea și comerțul echitabil.

Articolul 23a

Dispoziții financiare

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, ajutorul din cadrul programului pentru școli alocat pentru distribuirea de produse, pentru măsurile educative însoțitoare și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) nu depășește 250 de milioane EUR pe an școlar.

În cadrul respectivei limite globale, ajutorul nu depășește:

(2)  Ajutorul menționat la alineatul (1) se alocă fiecărui stat membru ținând seama de următoarele elemente:

Pentru regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE, repartizările pentru statul membru vizat asigură un ajutor mai mare pentru regiunile respective, pentru a lua în considerare situația lor specifică în ceea ce privește aprovizionarea cu produse și pentru a promova o astfel de aprovizionare între regiunile ultraperiferice care sunt în proximitate geografică unele față de celelalte.

Repartizările pentru laptele destinat școlilor care rezultă din aplicarea criteriilor prevăzute în prezentul alineat asigură faptul că toate statele membre au dreptul să primească cel puțin o sumă minimă de ajutor din partea Uniunii pentru fiecare copil din grupa de vârstă menționată la primul paragraf litera (a). Respectiva sumă nu poate fi mai mică decât utilizarea medie a ajutorului din partea Uniunii pentru fiecare copil în toate statele membre în cadrul programului de distribuire a laptelui în școli care se aplica înainte de 1 august 2017.

Măsurile privind stabilirea repartizărilor orientative și definitive și realocarea ajutorului din partea Uniunii pentru fructele și legumele destinate școlilor și pentru laptele destinat școlilor sunt adoptate de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(3)  Statele membre care doresc să participe la programul pentru școli depun în fiecare an o cerere de ajutor din partea Uniunii, precizând suma solicitată pentru fructele și legumele destinate școlilor și suma solicitată pentru laptele destinat școlilor pe care doresc să le distribuie.

(4)  Fără a depăși limita globală de 250 de milioane EUR prevăzută la alineatul (1), orice stat membru poate transfera, o dată pe an școlar, până la 20 % din una sau din cealaltă repartizare orientativă a sa.

Respectivul procentaj poate fi majorat până la 25 % pentru statele membre cu regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE și în alte cazuri justificate corespunzător, de exemplu atunci când un stat membru trebuie să abordeze o situație specifică a pieței din sectorul vizat de programul pentru școli, preocupările specifice ale acestuia legate de consumul scăzut al unuia sau al celuilalt grup de produse sau alte schimbări societale.

Transferurile pot fi făcute fie:

Transferurile menționate la al treilea paragraf litera (a) nu pot fi făcute din repartizarea orientativă pentru grupul de produse pentru care statul membru în cauză solicită o sumă care depășește repartizarea sa orientativă. Statele membre notifică Comisiei cuantumul oricărui transfer făcut între repartizările orientative.

(5)  Programul pentru școli nu aduce atingere altor programe naționale separate pentru școli care sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolul 23 poate fi utilizat pentru a extinde domeniul de aplicare sau eficacitatea oricărui program național pentru școli existent sau a oricărui program de distribuire la nivelul școlilor care furnizează fructe și legume destinate școlilor și lapte destinat școlilor, dar nu înlocuiește finanțarea acestor programe naționale existente, cu excepția distribuirii de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ. În cazul în care un stat membru decide să extindă domeniul de aplicare a unui program național pentru școli existent sau să îl facă mai eficace prin solicitarea de ajutor din partea Uniunii, acesta indică în strategia prevăzută la articolul 23 alineatul (8) modul în care se va realiza acest lucru.

(6)  Statele membre pot acorda, pe lângă ajutorul din partea Uniunii, un ajutor național pentru finanțarea programului pentru școli.

Statele membre pot finanța ajutorul respectiv prin intermediul unei taxe impuse sectorului vizat sau prin orice altă contribuție din partea sectorului privat.

(7)  Uniunea poate finanța, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, publicitate, monitorizare și evaluare legate de programul pentru școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la obiectivele programului și măsuri conexe privind crearea de rețele care au drept scop schimbul de experiență și bune practici în vederea facilitării punerii în aplicare și a gestionării programului.

Comisia poate elabora, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din prezentul regulament, un identificator comun sau elemente grafice pentru a spori vizibilitatea programului pentru școli.

(8)  Statele membre care participă la programul pentru școli aduc la cunoștința publicului, în incintele școlare sau în alte locuri relevante, implicarea lor în program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune. Statele membre pot utiliza orice instrumente adecvate de publicitate, care pot include afișe, site-uri internet dedicate, materiale grafice informative și campanii de informare și de sensibilizare. Statele membre garantează valoarea adăugată și vizibilitatea programului Uniunii pentru școli în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)  Pentru a promova obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul acordat în cadrul programului pentru școli îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește norme referitoare la:

(2)  Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a facilita punerea în aplicare a programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate articolul 227 în ceea ce privește:

(3)  Pentru a ține cont de progresul științific, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește completarea listei de potențiatori artificiali de aromă prevăzuți la articolul 23 alineatul (6) primul paragraf litera (e).

Pentru a se asigura că produsele distribuite în conformitate cu articolul 23 alineatele (3), (4) și (5) îndeplinesc obiectivele programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se definesc nivelurile maxime de adaos de zahăr, adaos de sare și adaos de grăsime care pot fi permise de statele membre în temeiul articolului 23 alineatul (6) al doilea paragraf și care sunt necesare din punct de vedere tehnic pentru pregătirea sau fabricarea de produse prelucrate.

(4)  Pentru a promova gradul de sensibilizare cu privire la programul pentru școli și pentru a mări vizibilitatea ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să solicite statelor membre care participă la programul pentru școli să aducă în mod clar la cunoștința publicului faptul că primesc sprijin din partea Uniunii pentru punerea în aplicare a programului, inclusiv în legătură cu:

(5)  Pentru a asigura valoarea adăugată și vizibilitatea programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește normele referitoare la distribuirea de produse în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

(6)  Ținând seama de necesitatea de a se asigura că ajutorul din partea Uniunii se reflectă în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se solicită statelor membre să explice, în cadrul propriilor strategii, modul în care se va realiza acest lucru.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni, inclusiv cele privind:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼B

Secțiunea 2

Ajutorul în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 29

Programe de sprijinire a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)  Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

(2)  Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este:

(3)  Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

Statul membru respectiv asigură o finanțare suplimentară reprezentând până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de finanțarea din partea Uniunii.

Articolul 30

Competențe delegate

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

Articolul 31

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor

Articolul 32

Fonduri operaționale

(1)  Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(2)  Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Articolul 33

Programe operaționale

(1)  Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

▼M5

▼B

Programele operaționale se transmit statelor membre spre aprobare.

(2)  Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(3)  Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

▼M5

▼B

▼M5

▼B

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de capital și dobânzi menționate la al cincilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Organizațiile de producători pot lua credite în condiții comerciale pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor. În acest caz, rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente creditelor poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 34. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor poate să fie finanțată prin astfel de credite sau direct sau prin intermediul ambelor variante.

(4)  În sensul prezentei secțiuni:

▼C2

▼B

(5)  Statele membre se asigură că:

▼M5

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind angajamentele de agromediu și climă sau de agricultură ecologică prevăzute la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 29 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte unul sau mai multe angajamente identice de agromediu și climă sau de agricultură ecologică, prevăzute la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 29 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, fiecare dintre respectivele angajamente se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului în sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat.

▼B

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționate la primul paragraf din prezentul alineat acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(6)  Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 34

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)  Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)  Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

Cu toate acestea, în cazul organizațiilor de producători, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

În cazul asociațiilor organizațiilor de producători, acest procent poate fi majorat la 4,7 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată exclusiv pentru măsuri de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de către asociația organizațiilor de producători în numele membrilor săi.

(3)  La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

▼M5

(4)  Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)  În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

(2)  Gradul de organizare a producătorilor într-o regiune dintr-un stat membru este considerat ca fiind mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior punerii în aplicare a programului operațional. Gradul de organizare este calculat ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători și de grupuri de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în acea regiune.

(3)  Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.

▼B

Articolul 36

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)  Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Statele membre prezintă propunerea de cadru Comisiei, care, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), poate solicita, în termen de trei luni de la prezentare, modificări în cazul în care constată că propunerea nu ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 191 din TFUE și în cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii. Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale trebuie să respecte, de asemenea, obiectivele respective.

(2)  Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 37

Competențe delegate

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

Articolul 38

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

▼M5

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 4

Programe de sprijin în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale și măsuri eligibile

Articolul 39

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani („programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Articolul 40

Compatibilitate și coerență

(1)  Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

(2)  Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

(3)  Nu se acordă sprijin:

Articolul 41

Prezentarea programelor de sprijin

▼C2

(1)  Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 43.

▼B

(2)  Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

(3)  Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

(4)  Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Cu toate acestea, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se constate că proiectul de program de sprijin prezentat nu respectă condițiile prevăzute în prezenta secțiune și informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un proiect de program de sprijin revizuit. Programul de sprijin revizuit devine aplicabil la două luni după prezentarea proiectului de program de sprijin revizuit, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, situație în care se aplică prezentul paragraf.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(5)  Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Articolul 42

Conținutul programelor de sprijin

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

Articolul 43

Măsuri eligibile

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

Articolul 44

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1)  Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

(2)  Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

(3)  Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.

Subsecțiunea 2

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 45

Promovare

(1)  Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

(3)  Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 46

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole

(1)  Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2)  Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

(3)  Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

Reînnoirea normală a plantațiilor viticole, adică replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului.

Statele membre pot stabili specificații suplimentare, în special în ceea ce privește vârsta plantațiilor viticole înlocuite.

(4)  Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

(5)  Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(6)  Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

Articolul 47

Recoltarea înainte de coacere

(1)  În sensul prezentului articol, „recoltarea înainte de coacere” înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Faptul de a lăsa struguri de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție (nerecoltare) nu se consideră recoltare înainte de coacere.

(2)  Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

(3)  Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)  Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Articolul 48

Fonduri mutuale

(1)  Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2)  Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 49

Asigurarea recoltelor

(1)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(2)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

(3)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Articolul 50

Investiții

(1)  Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

(2)  Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate ( 8 ).

(3)  Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)  Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

(5)  Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 51

Inovarea în sectorul vitivinicol

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Articolul 52

Distilarea subproduselor

(1)  Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

(2)  Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Statele membre pot condiționa acordarea ajutorului de depunerea de către beneficiar a unei garanții.

(3)  Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

(4)  Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

(5)  Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

Subsecțiunea 3

Dispoziții procedurale

Articolul 53

Competențe delegate

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

Articolul 54

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 5

Ajutor pentru sectorul apicol

Articolul 55

Programe naționale și finanțare

(1)  În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani („programele apicole”). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

(2)  Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

(3)  Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

(4)  Programele apicole pot include următoarele măsuri:

Articolul 56

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(2)  Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Articolul 57

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 6

Ajutor pentru sectorul hameiului

Articolul 58

Ajutoare pentru organizațiile de producători

(1)  Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(2)  În cazul Germaniei, fondurile din partea Uniunii alocate ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) se ridică la 2 277 000 EUR pe an.

Articolul 59

Competențe delegate

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

Articolul 60

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Articolul 61

Durata

►C2  Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2030, ◄ Comisia urmând să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.

Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)  Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

►C2  (2)  Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), pentru o suprafață specifică exprimată în hectare, ◄ în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)  Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

▼C2

(4)  Prezentul capitol nu se aplică plantării sau replantării suprafețelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, suprafețelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului sau suprafețelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului național.

▼M5

(5)  Statele membre pot aplica prezentul capitol zonelor care produc vin și care sunt adecvate pentru producția distilatului de vin cu o indicație geografică înregistrată în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ). În sensul prezentului capitol, aceste zone pot fi tratate ca zone în care pot fi produse vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

▼B

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

(1)  Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent.

(2)  Statele membre pot:

►C2  (3)  Oricare dintre limitările menționate la alineatul (2) contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, ◄ se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(4)  Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)  Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

În sensul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii:

▼C2

▼M5

▼C2

▼M5

(2)  Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. Prin acordarea de autorizații se poate stabili suprafața minimă și/sau maximă per solicitant și, de asemenea, ea poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii:

▼C2

▼B

▼C2

▼B

▼M5

(2a)  Dacă decide să aplice unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), statul membru poate adăuga condiția suplimentară ca solicitantul să fie o persoană fizică în vârstă de cel mult 40 de ani în anul depunerii cererii.

▼M5

(3)  Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1), (2) și (2a) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

▼B

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările prezentate de organizații profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)  Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)  Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

▼C2

(3)  Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vițe-de-vie care respectă același caiet de sarcini al denumirii de origine protejate sau indicației geografice protejate ca și cel al suprafeței defrișate.

▼B

(4)  Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)  Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)  Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)  Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Această conversie are loc în urma unei cereri care trebuie prezentată de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să prezinte astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2020.

(2)  Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca drepturile de plantare menționate la alineatul (1). Dacă aceste autorizații nu sunt utilizate, acestea expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă statele membre au luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2023.

(3)  Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

▼C2

▼B

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)  Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)  În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)  Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)  Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)  Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

▼C2

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventuale reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea

Secțiunea 1

Standarde de comercializare

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)  Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(2)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)  Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(4)  În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)  Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(6)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)  Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)  Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)  În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)  Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)  Certificatul indică cel puțin:

(4)  Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

Măsurile menționate la primul paragraf:

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(2)  Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)  Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)  La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)  Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)  Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)  Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(4)  Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)  Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)  Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)  Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)  Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)  Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(5)  Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)  Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)  Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)  Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)  Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 ).

Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)  Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)  Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)  O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)  Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)  O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)  Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)  Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

(1)  Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor încadrate la codurile NC 2009 61 , 2009 69 și 2204 care sunt importate în Uniune.

(2)  Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

(3)  Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 92

Domeniul de aplicare

▼C2

(1)  Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

▼B

(2)  Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

Subsecțiunea 2

Denumiri de origine și indicații geografice

Articolul 93

Definiții

(1)  În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

(2)  Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine dacă:

(3)  Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

(4)  Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), vizează toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

(5)  În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

Articolul 94

Cererile de protecție

(1)  Cererile de protecție a denumirilor ca denumiri de origine sau indicații geografice includ un dosar tehnic care conține:

(2)  Caietul de sarcini al produsului permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine sau indicației geografice.

Caietul de sarcini al produsului conține cel puțin următoarele elemente:

(3)  În cazul în care cererea de protecție se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, aceasta conține, pe lângă elementele prevăzute la alineatele (1) și (2), o dovadă că denumirea în cauză este protejată în țara sa de origine.

Articolul 95

Solicitanții

(1)  Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, orice producător individual poate depune o cerere de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică. La această cerere se pot asocia și alte părți interesate.

(2)  Producătorii pot depune o cerere de protecție numai pentru vinurile pe care le produc.

(3)  În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri tradiționale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere de protecție comună.

Articolul 96

Procedura preliminară la nivel național

(1)  Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice pentru vinurile originare din Uniune fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

(2)  Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

(3)  Statul membru examinează cererea de protecție care i-a fost prezentată pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezenta subsecțiune.

Respectivul stat membru desfășoară o procedură națională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită sau rezidentă pe teritoriul său poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea unei declarații bine motivate pe lângă autoritățile respectivului stat membru.

(4)  În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau este incompatibilă cu dreptul Uniunii, respinge cererea.

(5)  În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, acesta urmează o procedură națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și înaintează cererea respectivă Comisiei.

Articolul 97

Examinarea de către Comisie

(1)  Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2)  Comisia verifică dacă cererile de protecție menționate la articolul 94 respectă condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)  În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare cu privire la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini al produsului efectuată în cursul procedurii preliminare la nivel național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(4)  În cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare prin care se respinge cererea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 98

Procedura de opoziție

În termen de două luni de la data publicării documentului unic, menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (d), orice stat membru ori țară terță sau orice persoană fizică ori juridică având un interes legitim, având reședința sau fiind stabilită într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecție sau într-o țară terță poate formula o opoziție la protecția propusă, prin prezentarea către Comisie a unei declarații motivate corespunzător, referitoare la condițiile de eligibilitate prevăzute în prezenta subsecțiune.

În cazul persoanelor fizice sau juridice care au reședința sau sunt stabilite într-o țară terță, această declarație se prezintă fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză, în termenul de două luni menționat la primul paragraf.

Articolul 99

Decizia de protecție

Pe baza informațiilor de care dispune la încheierea procedurii de opoziție menționate la articolul 98, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care, fie se acordă protecție pentru denumirea de origine sau pentru indicația geografică care îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și este compatibilă cu dreptul Uniunii, fie se respinge cererea, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 100

Omonimie

(1)  O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată în temeiul prezentului regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(2)  Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire pentru care se depune o cerere este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată în conformitate cu dreptul național al statelor membre.

(3)  Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.

(4)  Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 ).

Articolul 101

Motive suplimentare de refuz al protecției

(1)  O denumire care a devenit generică nu este protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică.

În sensul prezentei secțiuni, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de factorii relevanți, în special de:

(2)  O denumire nu este protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 102

Relația cu mărcile

(1)  Înregistrarea unei mărci care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este:

(2)  Fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (2), o marcă, dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună credință, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii, fie anterior datei obținerii protecției denumirii de origine sau a indicației geografice în țara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida protecției denumirii de origine sau a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 14 ) sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului ( 15 ).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicației geografice alături de mărcile relevante.

Articolul 103

Protecție

(1)  O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)  O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată, precum și vinul care utilizează denumirea protejată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

(3)  Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu devin generice în Uniune în sensul articolului 101 alineatul (1).

Articolul 104

Registrul

Comisia întocmește și păstrează un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri, care este accesibil publicului. În registru pot fi introduse denumiri de origine și indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca denumiri de origine protejate în sensul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicații geografice protejate.

Articolul 105

Modificări ale caietului de sarcini

Un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate, în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redemarca aria geografică menționată la articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Articolul 106

Anulare

În cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător nu mai este asigurată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, din inițiativă proprie sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, prin care se anulează protecția acordată unei denumiri de origine sau unei indicații geografice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 107

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1)  Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului ( 16 ) și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei ( 17 ) sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

(2)  Comisia ia măsura oficială corespunzătoare de eliminare a denumirilor de vinuri cărora li se aplică articolul 118s alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

(3)  Articolul 106 nu se aplică denumirilor existente de vinuri protejate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Comisia poate adopta, până la 31 decembrie 2014, din inițiativă proprie, acte de punere în aplicare prin care se anulează protecția denumirilor de vinuri protejate existente menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 93.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)  În ceea ce privește Croația, denumirile de vinuri publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( 18 ) sunt protejate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unui rezultat favorabil al procedurii de opoziție. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104.

Articolul 108

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 109

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(2)  Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(3)  Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(4)  Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(5)  Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

Articolul 110

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție, de anulare sau de conversie și la prezentarea informațiilor legate de denumirile vinurilor protejate existente, în special în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 111

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată ca fiind inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge declarația de opoziție ca fiind inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Subsecțiunea 3

Mențiuni tradiționale

Articolul 112

Definiții

„Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

Articolul 113

Protecție

(1)  O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

(2)  Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

(3)  Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

Articolul 114

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(2)  Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(3)  Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 115

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

(4)  Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 116

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Secțiunea 3

Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol

Articolul 117

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

Articolul 118

Condiții de aplicare a normelor orizontale

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului ( 19 ), Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 20 ), Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Articolul 119

Indicații obligatorii

(1)  Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

Articolul 120

Indicații facultative

(1)  Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

(2)  Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

Articolul 121

Limbile

(1)  Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Articolul 122

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

(2)  Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(3)  Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(4)  Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Articolul 123

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile anumitor sectoare

Secțiunea 1

Sectorul zahărului

Articolul 124

Durata

Cu excepția articolelor 125 și 126, prezenta secțiune se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

Subsecțiunea 1

Măsuri specifice

Articolul 125

Acorduri în sectorul zahărului

(1)  Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

(2)  Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

(3)  De la 1 octombrie 2017, acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

(4)  Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 126

Notificări de prețuri pe piața zahărului

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.

Subsecțiunea 2

Cerințele care se aplică în sectorul zahărului în perioada menționată la articolul 124

Articolul 127

Contractele de livrare

(1)  În plus față de cerințele prevăzute la articolul 125 alineatul (1), acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa XI.

(2)  În contractele de livrare se stabilește o distincție în funcție de cantitățile de zahăr care vor fi produse din sfeclă de zahăr,și anume dacă acestea reprezintă:

(3)  Fiecare întreprindere producătoare de zahăr furnizează statului membru în care produce zahăr următoarele informații:

Statele membre pot solicita informații suplimentare.

(4)  Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, astfel cum se prevede la articolul 135, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă de zahăr pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

(5)  Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile intraprofesionale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (2), (3) și (4).

(6)  În absența unor acorduri intraprofesionale, statul membru în cauză adoptă măsurile compatibile cu prezentul regulament, necesare pentru a proteja interesele părților în cauză.

Articolul 128

Taxa pe producție

(1)  O taxă pe producție este percepută asupra zahărului căruia i se aplică o cotă, izoglucozei căreia i se aplică o cotă și siropului de inulină căruia i se aplică o cotă, atribuite întreprinderilor producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină, astfel cum este prevăzut la articolul 136 alineatul (2).

(2)  Măsurile de stabilire a taxei pe producție pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică o cotă, după cum se menționează la alineatul (1), se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 129

Restituții la producție

(1)  O restituție la producție poate fi acordată pentru produsele din sectorul zahărului enumerate în anexa I partea III literele (b)-(e), dacă zahărul excedentar sau importat, izoglucoza excedentară sau siropul de inulină excedentar nu este disponibil la un preț corespunzător prețului mondial pentru fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (c).

(2)  Măsurile cu privire la stabilirea restituției la producție menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 130

Retragerea zahărului de pe piață

(1)  Pentru a evita situațiile de prăbușire a prețurilor pe piața internă și a remedia situațiile de supraproducție determinate pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare și având în vedere obligațiile Uniunii care derivă din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se retrag de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc acest coeficient pentru un an de comercializare cel târziu până la data de 28 februarie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței.

Pe baza estimărilor actualizate cu privire la tendințele pieței, Comisia poate adopta, până la data de 31 octombrie a anului de comercializare în cauză, acte de punere în aplicare prin care se ajustează sau, în cazul în care nu a fost fixat niciun coeficient în temeiul primului paragraf, se stabilește un coeficient.

(3)  Fiecare întreprindere care deține o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

Prin derogare de la primul paragraf, luând în considerare tendințele estimate ale pieței zahărului, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se prevede ca, pentru anul de comercializare în curs, pentru cel următor sau pentru ambii ani de comercializare, se considere toată cantitatea de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă sau doar o parte din aceasta drept:

(4)  În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Uniune nu este adecvată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se permite ca o anumită cantitate de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă să fie vândută pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

(5)  În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv, menționat la articolul 135, se plătește cultivatorilor de sfeclă.

În cazul în care zahărul retras devine zahăr industrial sau este exportat în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) sau (b) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolul 135 cu privire la prețul minim nu se aplică.

În cazul în care zahărul retras este vândut pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, cultivatorilor de sfeclă li se plătește prețul minim corespunzător anului de comercializare în curs.

(6)  Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 131

Mecanismul temporar de gestionare a pieței

(1)  În cursul perioadei menționate la articolul 124, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura o aprovizionare cu zahăr suficientă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Astfel de măsuri pot să ajusteze, în funcție de cantitatea și de perioada de timp necesară, nivelul taxei percepute la importul zahărului brut.

În contextul mecanismului temporar de gestionare a pieței, măsuri pentru fixarea unei taxe pe excedent se adoptă de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cantitatea adecvată a zahărului peste cotă și a zahărului brut importat care poate fi introdusă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 132

Competențe delegate

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și pentru a garanta luarea în considerare în mod adecvat a intereselor tuturor părților, și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

Articolul 133

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni privind procedurile, conținutul și criteriile tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 3

Sistemul de reglementare a producției

Articolul 134

Cote în sectorul zahărului

(1)  Un regim de cote se aplică zahărului, izoglucozei și siropului de inulină.

(2)  În ceea ce privește regimul de cote prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un producător depășește cota corespondentă și nu utilizează surplusul de cantități conform dispozițiilor articolului 139, se percepe o taxă pe excedent aplicată cantităților respective sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 139-142.

Articolul 135

Prețul minim la sfeclă

Prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă este stabilit de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 136

Repartiția cotelor

(1)  Cotele naționale și regionale pentru fabricarea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină se stabilesc în anexa XII.

(2)  Statele membre repartizează o cotă fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină aflată pe teritoriul lor și autorizată în conformitate cu articolul 137.

Cota repartizată fiecărei întreprinderi este egală cotei repartizate întreprinderii respective, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, pentru anul de comercializare 2010/2011.

(3)  În cazul repartizării unei cote unei întreprinderi producătoare de zahăr care deține mai multe unități de producție, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a ține seama în mod corespunzător de interesele producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr.

Articolul 137

Întreprinderi autorizate

(1)  Statele membre livrează, la cerere, o autorizație întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină sau unei întreprinderi care asigură procesarea produselor în cauză în unul dintre produsele din lista prevăzută la articolul 140 alineatul (2), cu condiția ca respectiva întreprindere:

(2)  Întreprinderile autorizate furnizează statului membru pe teritoriul căruia se efectuează recoltarea de sfeclă sau de trestie de zahăr sau rafinarea, următoarele informații:

Articolul 138

Redistribuirea cotelor naționale și reducerea cotelor

(1)  Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză care a fost repartizată unei întreprinderi de pe teritoriul său până la 10 %. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)  Statele membre pot efectua transferuri de cote între întreprinderi în condițiile stabilite în anexa XIII și luând în considerare interesele fiecăreia dintre părțile implicate, în special ale cultivatorilor de sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

(3)  Cantitățile reduse în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) sunt repartizate de statul membru în cauză uneia sau mai multor întreprinderi aflate pe teritoriul său, indiferent dacă aceasta (acestea) dispun(e) de o cotă sau nu.

Articolul 139

Producția peste cotă

(1)  Zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină produs în cursul unui an de comercializare în surplus față de cota prevăzută la articolul 136 poate fi:

Măsurile menționate la primul paragraf litera (e) din prezentul articol sunt puse în aplicare anterior oricărei activări a măsurilor de prevenire a perturbărilor de pe piață, menționate la articolul 219 alineatul (1).

Celelalte cantități excedentare fac obiectul unei taxe pe excedent prevăzute la articolul 142.

(2)  Actele de punere în aplicare stabilite în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 140

Zahărul industrial

(1)  Zahărul industrial, izoglucoza industrială și siropul de inulină industrial se rezervă fabricării unuia dintre produsele enumerate la alineatul (2):

(2)  Pentru a lua în considerare progresele tehnice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se stabilește o listă de produse pentru fabricarea cărora se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

Lista respectivă cuprinde, în special:

Articolul 141

Reportarea zahărului excedentar

(1)  Fiecare întreprindere poate decide să reporteze integral sau parțial în anul de comercializare următor, în contul producției respectivului an, producția excedentară de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină cărora li se aplică o cotă. Fără a aduce atingere alineatului (3), respectiva decizie este irevocabilă.

(2)  Întreprinderile care iau decizia menționată la alineatul (1):

(3)  În cazul în care producția definitivă a unei întreprinderi din timpul anului de comercializare în cauză este mai mică decât estimarea făcută la momentul adoptării deciziei prevăzute la alineatul (1), cantitatea reportată poate fi ajustată cu efect retroactiv până cel târziu la data de 31 octombrie a anului de comercializare următor.

(4)  Cantitățile reportate se consideră a fi primele cantități produse cărora li se aplică cota alocată pentru anul de comercializare următor.

▼C2

(5)  Zahărul depozitat în conformitate cu prezentul articol pe perioada unui an de comercializare nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de depozitare prevăzute la articolul 17 sau la articolul 130.

▼B

Articolul 142

Taxa pe excedent

(1)  Taxa pe excedent se percepe pentru cantitățile:

Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul primului paragraf litera (b) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Măsurile cu privire la stabilirea unei taxe pe excedent menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 143

Competențe delegate

(1)  Pentru a garanta că întreprinderile prevăzute la articolul 137 respectă obligațiile care le revin, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(2)  Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la sensul termenilor în ceea ce privește funcționarea sistemului de cote, precum și de stabilire a condițiilor care reglementează vânzările către regiunile ultraperiferice.

(3)  Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind reportarea zahărului.

Articolul 144

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 137, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Produse vitivinicole

Articolul 145

Registrul plantațiilor viticole și inventarul privind potențialul de producție

(1)  Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

(2)  Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)  Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 46, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)  Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Articolul 146

Autoritățile naționale competente în sectorul vitivinicol

(1)  Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2)  Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Articolul 147

Documentele însoțitoare și registrul

(1)  Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

(2)  Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(3)  Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Lapte și produse lactate

Articolul 148

Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)  Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.

În sensul prezentului articol, „colector” înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

▼M5

(1a)  Dacă statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători poate solicita ca orice livrare de lapte crud către o întreprindere de prelucrare a laptelui crud să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte scrise pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf.

Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul și/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilității pe care o au părțile de a utiliza un contract standard redactat de o organizație interprofesională.

▼M5

(2)  Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

▼B

▼M5

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

▼B

(4)  Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

▼M5

În pofida primului paragraf, se aplică una sau mai multe dintre situațiile de mai jos:

▼B

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)  Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 149

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M5

(1)  O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producției lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

▼B

(2)  Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(3)  Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a statului membru respectiv.

(4)  În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)  În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)  Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)  În sensul prezentului articol:

(8)  Statele membre în care se desfășoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

Articolul 150

Reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)  La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (3), a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (3) sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o durată limitată, norme imperative pentru reglementarea ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)  Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.Un astfel de acord este încheiat între cel puțin două treimi dintre producătorii de lapte sau reprezentanții lor care reprezintă cel puțin două treimi din laptele crud produs pentru producția de brânzeturi menționată la alineatul (1) din prezentul articol și, atunci când este relevant, cel puțin două treimi din producătorii brânzeturilor respective reprezintă cel puțin două treimi din brânzeturile produse în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  În sensul alineatului (1), în cazul brânzeturilor care beneficiază de o indicație geografică protejată, zona geografică de origine a laptelui crud astfel cum a fost stabilită în specificațiile produsului pentru brânzeturi este aceeași cu zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(4)  Normele menționate la alineatul (1):

(5)  Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(6)  Statele membre efectuează controale pentru a se asigura că condițiile stabilite la alineatul (4) sunt respectate și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(7)  Statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează statele membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(8)  Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb, sau că realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE este compromisă. Aceste acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Articolul 151

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

Începând cu 1 aprilie 2015, primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni.

În sensul prezentului articol și al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la cantitatea de lapte crud menționată la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale

Secțiunea 1

Definiție și recunoaștere

Articolul 152

Organizații de producători

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizațiile de producători care:

▼M5

▼B

▼M5

(1a)  Prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE, o organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol își poate planifica producția, optimiza costurile de producție, comercializa produse și negocia contracte pentru furnizarea produselor agricole, în numele membrilor săi, pentru întreaga lor producție sau pentru o parte a acesteia.

Activitățile menționate la primul paragraf pot avea loc:

Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la condiția prevăzută la al doilea paragraf litera (b) în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite.

(1b)  În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) dacă astfel de asociații întrunesc criteriile enunțate la prezentul articol alineatul (1).

(1c)  Autoritatea națională în domeniul concurenței menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 poate decide în cazuri individuale că, în viitor, una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1a) primul paragraf trebuie modificate, întrerupte sau să nu aibă loc sub nicio formă în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a evita excluderea concurenței sau că sunt periclitate obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Atunci când acționează în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea națională din domeniul concurenței informează Comisia în scris înainte de sau imediat după inițierea primei măsuri oficiale și anunță Comisia în privința deciziilor, imediat după adoptarea acestora.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

▼B

(2)  O organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex  22 08 , altele decât cele menționate în anexa I la tratate, cu condiția ca proporția de astfel de produse să nu depășească 49 % din volumul total al producției comercializate de organizația de producători și ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor, la calcularea valorii producției comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

Articolul 153

Statutul organizațiilor de producători

(1)  Statutul unei organizații de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligații:

(2)  Statutul unei organizații de producători prevede, de asemenea:

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate.

Articolul 154

Recunoașterea organizațiilor de producători

(1)  Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizația de producători care solicită o astfel de recunoaștere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care:

▼M5

(1a)  Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații de producători care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația de producători să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼M5

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018 și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate a fi recunoscute ca organizații de producători în temeiul articolului 152.

(3)  În cazul în care organizațiilor de producători au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018, dar nu îndeplinesc condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre retrag recunoașterea nu mai târziu de 31 decembrie 2020.

▼B

(4)  Statele membre:

Articolul 155

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute sau unei asociații a organizațiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să își externalizeze oricare dintre activitățile sale (în afară de producție), inclusiv către sucursale, cu condiția ca organizația de producători sau asociația de organizații de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfășurării activității externalizate și de controlul gestionării și supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfășurarea activității.

Articolul 156

Asociațiile organizațiilor de producători

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, asociații ale organizațiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute.

Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociațiile organizațiilor de producători pot desfășura oricare dintre activitățile organizațiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcțiile acestora.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație de producători recunoscută și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).

Articolul 157

Organizațiile interprofesionale

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizații interprofesionale dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2) care:

(1a)  Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații interprofesionale care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația interprofesională să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) și, după caz, la alineatul (3) pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼B

(2)  În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizații interprofesionale la nivel regional sau național este respectată condiția de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, și în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care:

Articolul 158

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale

(1)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiția ca acestea:

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157.

(3)  Organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol își pot desfășura în continuare activitatea în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din toate sectoarele, existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, fie că au fost recunoscute la cerere, fie instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 157 alineatul (3) litera (b).

(5)  Atunci când recunosc o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

Secțiunea 2

Norme suplimentare pentru anumite sectoare

Articolul 159

▼M5

Obligativitatea recunoașterii

▼B

Prin derogare de la articolele 152-158, statele membre recunosc, la cerere:

Articolul 160

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor, organizațiile de producători urmăresc îndeplinirea a cel puțin unuia dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii).

Statutul unei organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor impune membrilor producători să își comercializeze întreaga producție vizată prin intermediul organizației de producători.

Se consideră că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor acționează în numele și în interesul membrilor lor în toate aspectele de natură economică din mandatul lor.

Articolul 161

Recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M5

(1)  Statele membre recunosc, la cerere, toate entitățile juridice sau părțile clar definite din cadrul acestor entități ca fiind organizații de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, cu condiția:

▼B

▼M5

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) trebuie considerate ca fiind organizații de producători recunoscute.

▼B

(3)  Statele membre:

Articolul 162

Organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului

Pentru organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului, scopul specific menționat la articolul 157 alineatul (1) litera (c) poate include și cel puțin unul dintre următoarele obiective:

Articolul 163

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate care:

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) trebuie considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157 alineatul (3).

(3)  Atunci când utilizează opțiunea de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

Secțiunea 3

Extinderea aplicării normelor și a contribuțiilor obligatorii

Articolul 164

Extinderea aplicării normelor

(1)  În cazul în care o organizație de producători recunoscută, o asociație recunoscută a organizațiilor de producători sau o organizație interprofesională recunoscută care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică sau în anumite zone economice ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producția ori comercializarea sau procesarea unui anumit produs, statul membru în cauză poate conferi caracter obligatoriu, la cererea organizației respective, pentru o perioadă de timp limitată, unora dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul respectivei organizații pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în zona economică sau în zonele economice în cauză, indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau despre grupuri care nu fac parte din organizație sau asociație.

(2)  În sensul prezentei secțiuni, o „zonă economică” înseamnă o zonă geografică formată din regiuni de producție adiacente sau învecinate în care există condiții omogene de producție și de comercializare.

(3)  O organizație sau o asociație este considerată reprezentativă în cazul în care, în zona sau în zonele economice vizate ale unui stat membru reprezintă:

Cu toate acestea, dacă în cazul organizațiilor interprofesionale, stabilirea proporției din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau a produselor vizate dă naștere unor dificultăți de ordin practic, statele membre pot să prevadă norme naționale de stabilire a nivelului specificat de reprezentativitate menționat la primul paragraf litera (a) punctul (ii).

Dacă cererea de extindere a aplicării normelor sale la alți operatori vizează mai multe zone economice, organizația sau asociația trebuie să demonstreze nivelul minim de reprezentativitate definit la primul paragraf pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare dintre zonele economice vizate.

(4)  Normele pentru a căror aplicare se poate solicita extinderea la alți operatori, astfel cum se prevede la alineatul (1), urmăresc unul dintre următoarele scopuri:

Normele respective nu produc niciun fel de prejudicii celorlalți operatori din statul membru în cauză sau Uniunii și nu au niciunul dintre efectele menționate la articolul 210 alineatul (4), nici nu sunt incompatibile în alt mod cu dreptul Uniunii sau cu normele naționale în vigoare.

(5)  Extinderea aplicării normelor menționate la alineatul (1) este adusă exhaustiv la cunoștința operatorilor prin publicarea integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(6)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 165

Contribuțiile financiare ale producătorilor nemembri

Dacă aplicarea normelor unei organizații de producători recunoscute, ale unei asociații recunoscute a organizațiilor de producători sau ale unei organizații interprofesionale recunoscute este extinsă în temeiul articolului 164, iar activitățile reglementate prin normele menționate țin de interesul economic al operatorilor economici ale căror activități sunt legate de produsele în cauză, statul membru care a acordat recunoașterea poate decide, după consultarea părților interesate relevante, ca operatorii economici individuali sau grupurile care nu sunt membri ai organizației, dar care beneficiază de activitățile respective să achite organizației valoarea integrală sau parțială a contribuțiilor financiare plătite de membrii acesteia, în măsura în care aceste contribuții sunt destinate să acopere costurile rezultate în mod direct în urma desfășurării activităților în cauză.

Secțiunea 4

Adaptarea ofertei

Articolul 166

Măsuri pentru facilitarea adaptării ofertei la cerințele pieței

Pentru a încuraja inițiativele organizațiilor menționate la articolele 152-163 în scopul de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativelor privind retragerea de pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsuri din sectoarele enumerate la articolul 1 alineatul (2) referitoare la:

Articolul 167

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a vinurilor

(1)  În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a produselor vitivinicole, inclusiv a strugurilor, musturilor și vinurilor din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolelor 157 și 158.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(2)  Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Secțiunea 5

Sisteme de contractare

Articolul 168

Relații contractuale

(1)  Fără a aduce atingere articolului 148 cu privire la sectorul laptelui și produselor lactate și nici articolului 125 cu privire la sectorul zahărului, dacă un stat membru decide în ceea ce privește produsele agricole din cadrul unui sector enumerat la articolul 1 alineatul (2), altele decât laptele, produsele lactate și zahărul:

un astfel de contract sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.

▼M5

(1a)  În cazul în care statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători, în ceea ce privește produsele agricole dintr-un sector menționat la articolul 1 alineatul (2) altul decât sectorul laptelui și al produselor lactate și sectorul zahărului, poate solicita ca orice livrare a produselor lor către o întreprindere de prelucrare sau distribuție să facă obiectul unui contract în scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte în scris pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la alineatul (4) și la alineatul (6) primul paragraf din prezentul articol.

Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul și/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilității pe care o au părțile de a utiliza un contract standard redactat de o organizație interprofesională.

▼B

(2)  Atunci când un stat membru decide că livrările de produse vizate de prezentul articol, de la un producător la un cumpărător, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul membru decide, de asemenea, care dintre etapele livrării sunt acoperite de un astfel de contract în cazul în care livrarea produselor vizate se efectuează prin intermediul unuia sau al mai multor intermediari.

Statele membre se asigură că dispozițiile pe care le adoptă în temeiul prezentului articol nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)  În cazul descris la alineatul (2), statele membre pot stabili un mecanism de mediere pentru cazurile în care nu există un acord reciproc pentru încheierea unui astfel de contract, asigurând, astfel, relații contractuale echitabile.

▼M5

(4)  Orice contract sau ofertă de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

▼B

▼M5

(5)  Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract sau o ofertă de contract atunci când produsele în cauză sunt livrate de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (4) literele (a), (b) și (c).

▼B

(6)  Toate elementele contractelor de livrare a produselor agricole încheiate de producători, colectori, procesatori sau distribuitori, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c), sunt negociate în mod liber între părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică unul sau ambele puncte de mai jos:

Al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere dreptului producătorului de a refuza o durată minimă cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c).

(7)  Statele membre care utilizează opțiunile menționate la prezentul articol se asigură că dispozițiile stabilite nu afectează buna funcționare a pieței interne.

Statele membre notifică Comisia cu privire la modul în care aplică eventualele măsuri introduse în temeiul prezentului articol.

(8)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (4) literele (a) și (b) și a alineatului (5) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

Articolul 172

Reglementarea ofertei de jambon cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)  La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (1) din prezentul regulament, a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (1) din prezentul regulament sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o perioadă limitată, norme cu caracter obligatoriu de reglementare a ofertei de jambon care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)  Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Un astfel de acord este încheiat, în urma consultării cu crescătorii de porci din zona geografică, între cel puțin două treimi dintre procesatorii tipului respectiv de jambon care reprezintă cel puțin două treimi din producția tipului respectiv de jambon din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și, dacă statul membru consideră că este oportun, cel puțin două treimi din crescătorii de porci din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  Normele menționate la alineatul (1):

(4)  Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(5)  Statele membre efectuează controale pentru a asigura respectarea condițiilor stabilite la alineatul (3) și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(6)  Statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează alte state membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(7)  Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb sau realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

▼M5

Secțiunea 5a

Clauze de repartizare a valorii

Articolul 172a

Repartizarea valorii

Fără a aduce atingere niciunei clauze specifice de repartizare a valorii în sectorul zahărului, fermierii, inclusiv asociațiile de fermieri, precum și primul lor cumpărător pot conveni asupra unor clauze de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a stabili modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață pentru produsele în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime.

▼B

Secțiunea 6

Norme de procedură

Articolul 173

Competențe delegate

(1)  Pentru a se asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar astfel încât să contribuie la eficacitatea acțiunilor acestor organizații și asociații, fără să creeze obligații administrative inutile și fără să submineze principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind următoarele aspecte referitoare la organizațiile de producători, la asociațiile organizațiilor de producători și la organizațiile interprofesionale pentru unul sau mai multe dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau pentru produse specifice din respectivele sectoare:

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), pentru a garanta faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, astfel încât să contribuie la eficiența demersurilor organizațiilor respective fără a impune o sarcină inutilă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

Articolul 174

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele detaliate necesare pentru:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 175

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau decizii individuale cu privire la:

▼C2

▼B

▼C2

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),

PARTEA III

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL I

Licențe de import și export

Articolul 176

Norme generale

(1)  Fără a aduce atingere cazurilor în care se solicită licențe de import sau de export în conformitate cu prezentul regulament, importul realizat în scopul punerii în liberă circulație în Uniune sau exportul unuia sau al mai multor produse din următoarele sectoare din Uniune poate fi condiționat de prezentarea unei licențe:

(2)  Licențele sunt eliberate de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi sediul acestuia în Uniune, în absența oricăror dispoziții contrare ale unui act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE și fără a aduce atingere aplicării articolelor 177, 178 și 179 din prezentul regulament.

(3)  Licențele sunt valabile în întreaga Uniune.

Articolul 177

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și de standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor ale Uniunii care sunt aplicabile, de necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, a importurilor și a exporturilor produselor, de necesitatea de a asigura o bună gestionare a piețelor și de necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(2)  Pentru a furniza alte elemente ale sistemului de licențe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la:

Articolul 178

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv norme în cea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 179

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Taxe la import

Articolul 180

Aplicarea acordurilor internaționale și a altor acte specifice

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri pentru a se respecta cerințele prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE sau în orice alt act relevant adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE, ori cu Tariful Vamal Comun, în ceea ce privește calcularea taxelor la import pentru produsele agricole. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 181

Sistemul prețului de intrare pentru anumite produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și din cel vitivinicol

▼C2

(1)  În scopul aplicării nivelului taxei din Tariful Vamal Comun pentru produse din sectorul fructelor și legumelor și cel al fructelor și legumelor procesate, precum și pentru sucul și mustul de struguri, prețul de intrare al unui transport este egal cu valoarea în vamă calculată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului ( 23 ) și cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei ( 24 ).

▼B

(2)  Pentru a asigura eficiența sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se impune verificarea veridicității prețului de intrare declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import, precum și condițiile în care este necesară constituirea unei garanții.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind calcularea valorii forfetare la import menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 182

Taxe suplimentare la import

(1)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al bananelor, precum și din cel al sucului de struguri și mustului de struguri cărora li se aplică o taxă la import suplimentară atunci când sunt importate la nivelul taxei prevăzut în Tariful Vamal Comun, pentru a evita sau a neutraliza efectele negative pe piața Uniunii pe care le pot avea aceste importuri, dacă:

Volumul de declanșare se bazează pe posibilitățile de acces la piață definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Nu se impun taxe la import suplimentare dacă importurile nu riscă să perturbe piața Uniunii sau dacă efectele ar fi disproporționate în raport cu obiectivul vizat.

(3)  În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), prețurile de import sunt determinate pe baza prețurilor de import CIF ale transportului în cauză. Prețurile de import CIF se verifică în acest scop în comparație cu prețurile reprezentative pentru produsul respectiv de pe piața mondială sau de pe piața de import a Uniunii pentru produsul respectiv.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 183

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL III

Gestionarea contingentelor tarifare și tratamentul special al importurilor de către țările terțe

Articolul 184

Contigente tarifare

▼M5

(1)  Contingentele tarifare pentru importul de produse agricole destinate punerii în liberă circulație în Uniune (sau o parte din aceasta) ori contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole din Uniune în țări terțe, care trebuie să fie parțial sau integral gestionate de Uniune și rezultă din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau din orice alt act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE sunt deschise și/sau administrate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 186 din prezentul regulament și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 187 din prezentul regulament.

▼B

(2)  Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii în cauză, cu ajutorul uneia dintre metodele menționate în continuare, al unei combinații a acestor metode sau al unei alte metode adecvate:

(3)  Metoda de gestionare adoptată:

Articolul 185

Contingente tarifare specifice

Pentru a aplica contingentele tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorgun în Spania și al contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, dacă este cazul, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză și punerea lor la dispoziție pe piețele statelor membre respective.

Articolul 186

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura un acces echitabil pentru cantitățile disponibile și egalitatea de tratament al operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(2)  Pentru a asigura faptul că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță în anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu TFUE, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227 din prezentul regulament, acte delegate privind norme prin care să se impună autorităților competente ale statelor membre să elibereze, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor pentru produsele care, în cazul în care sunt exportate, pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță dacă sunt respectate anumite condiții.

Articolul 187

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5

Articolul 188

Procesul de alocare a contingentelor tarifare

(1)  Comisia face publice, prin publicarea corespunzătoare pe internet, rezultatele alocării contingentelor tarifare pentru cererile notificate, ținând cont de contingentele tarifare disponibile și de cererile notificate.

(2)  În informațiile publicate menționate la alineatul (1) se face, de asemenea, trimitere, după caz, la necesitatea de a respinge cereri în curs, de a suspenda depunerea de noi cereri sau de a realoca eventualele cantități neutilizate.

(3)  Statele membre emit licențe de import și licențe de export pentru cantitățile solicitate în cadrul contingentelor tarifare de import și al celor de export, cu respectarea coeficienților de alocare respectivi și după ce acestea sunt făcute publice de către Comisie în conformitate cu alineatul (1).

▼B

CAPITOLUL IV

Dispoziții speciale privind importul anumitor produse

Articolul 189

Importurile de cânepă

(1)  Produsele următoare pot fi importate în Uniune numai dacă se respectă următoarele condiții:

(2)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor mai stricte adoptate de statele membre conform TFUE și obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 190

Importurile de hamei

(1)  Produsele din sectorul hameiului nu pot fi importate din țări terțe decât dacă prezintă caracteristici calitative cel puțin echivalente celor adoptate pentru aceleași produse recoltate în Uniune sau fabricate din aceste produse.

(2)  Produsele însoțite de o atestare eliberată de către autoritățile țării de origine și recunoscută ca fiind echivalentă certificatului menționat la articolul 77 sunt considerate ca prezentând caracteristicile menționate la alineatul (1).

În cazul pulberii de hamei, pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, extractului de hamei și produselor amestecate de hamei, atestarea nu poate fi recunoscută ca fiind echivalentă certificatului decât în cazul în care conținutul de acid alfa al produselor respective nu este inferior celui din hameiul din care au fost elaborate.

(3)  Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate pentru a stabili condițiile în care obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetarea ambalajelor nu se aplică.

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv normele privind recunoașterea atestărilor de echivalență și controlul importurilor de hamei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 191

Derogări pentru produsele importate și garanții speciale în sectorul vitivinicol

Derogările de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B sau C pentru produsele importate pot fi adoptate în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

În cazul derogărilor de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B, importatorii constituie o garanție pentru produsele respective la autoritățile vamale desemnate, în momentul punerii în liberă circulație. Garanția se eliberează la prezentarea, de către importator, a dovezii, considerate adecvate de autoritățile vamale din statul membru în care are loc punerea în liberă circulație, că:

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, inclusiv cu privire la valoarea garanției și la etichetarea corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 192

Importurile de zahăr brut destinat rafinării

(1)  Până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, rafinăriile cu activitate permanentă beneficiază de o capacitate exclusivă de import de zahăr alb stabilită la 2 500 000 de tone pe an de comercializare.

(2)  Unica uzină de procesare a sfeclei de zahăr care funcționa în Portugalia în 2005 este considerată rafinărie cu activitate permanentă.

(3)  Licențele de import pentru zahărul destinat rafinării se eliberează doar rafinăriilor cu activitate permanentă cu condiția ca respectivele cantități să fie mai mici decât cantitățile menționate la alineatul (1). Licențele în cauză nu se pot transfera decât între rafinării cu activitate permanentă, iar perioada lor de valabilitate expiră la sfârșitul anului de comercializare pentru care au fost emise.

Prezentul alineat se aplică pentru primele trei luni ale fiecărui an de comercializare.

(4)  Având în vedere necesitatea de a asigura că zahărul pentru rafinare importat în conformitate cu prezentul articol este rafinat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele necesare cu privire la documentele justificative care trebuie furnizate în ceea ce privește cerințele și obligațiile aplicabile importatorilor, îndeosebi rafinăriilor cu activitate permanentă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 193

Suspendarea taxelor la import în sectorul zahărului

În vederea garantării aprovizionării necesare la fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2), până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se suspendă, total sau parțial, aplicarea taxelor la import pentru anumite cantități din produsele următoare:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL V

Salvgardare și perfecționare activă

Articolul 194

Măsuri de salvgardare

(1)  Măsurile de salvgardare împotriva importurilor în Uniune se adoptă de către Comisie sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului ( 25 ) și cu Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului ( 26 ).

(2)  În absența unor dispoziții contrare în oricare alt act al Parlamentului European și al Consiliului și în oricare alt act al Consiliului, Comisia ia, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, măsuri de salvgardare împotriva importurilor în Uniune prevăzute în cadrul acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(3)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, măsurile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care revocă sau modifică măsurile de salvgardare ale Uniunii adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Articolul 195

Suspendarea regimului de procesare sub control vamal și a regimului de perfecționare activă

Dacă piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a aplicării regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă, total sau parțial, utilizarea regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă în privința produselor din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al alcoolului etilic de origine agricolă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

CAPITOLUL VI

Restituții la export

Articolul 196

Domeniul de aplicare

(1)  În măsura necesară pentru a permite realizarea exporturilor pe baza cursului sau a prețurilor pieței mondiale, în cazul în care condițiile de pe piața internă corespund celor de la articolul 219 alineatul (1) sau de la articolul 221, și în limitele care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE, diferența dintre aceste cursuri sau aceste prețuri și prețurile practicate în Uniune poate fi acoperită printr-o restituție la export:

(2)  Restituțiile la export pentru produsele exportate sub formă de mărfuri procesate nu sunt mai mari decât cele aplicabile acelorași produse exportate fără procesare ulterioară.

(3)  Fără a aduce atingere aplicării articolului 219 alineatul (1) și nici articolului 221, pentru produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt disponibile restituții.

Articolul 197

Repartizarea restituțiilor la export

Metoda de repartizare a cantităților care pot fi exportate cu restituție la export trebuie să fie cea care este:

Articolul 198

Stabilirea restituțiilor la export

(1)  Aceleași restituții la export se aplică acelorași produse în întreaga Uniune. Acestea pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă acest lucru se impune din cauza situației pieței mondiale, a cerințelor specifice ale anumitor piețe sau a obligațiilor care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE.

(2)  Măsurile cu privire la fixarea restituțiilor se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 199

Acordarea restituțiilor la export

(1)  În ceea ce privește produsele enumerate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) exportate ca atare fără procesare ulterioară, restituția se acordă numai la cerere și cu condiția prezentării unei licențe de export.

(2)  Valoarea restituțiilor aplicabile produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) este cea valabilă în ziua depunerii cererii pentru licență sau cea care se obține din procedura de atribuire în cauză, și, în cazul unei restituții diferențiate, cea aplicabilă în aceeași zi:

(3)  Restituția se plătește dacă se prezintă dovada că:

Articolul 200

Restituții la export pentru animalele vii din sectorul cărnii de vită și de mânzat

În ceea ce privește produsele din sectorul cărnii de vită și de mânzat, acordarea și plata restituțiilor la exportul de animale vii este condiționată de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor prevăzute de dreptul Uniunii și în special a cerințelor în materie de protecție a animalelor în cursul transportului.

Articolul 201

Limite la export

Angajamentele privind volumul, care decurg din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, sunt respectate pe baza licențelor de export eliberate pentru perioadele de referință aplicabile produselor respective.

În ceea ce privește respectarea obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura, sfârșitul unei perioade de referință nu afectează valabilitatea licențelor de export.

Articolul 202

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilește cerința de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(2)  Pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor și autorităților, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc praguri sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, se determină destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și se permite, în situații justificate, acordarea de licențe de export ex post.

(3)  Pentru a aborda situații concrete care justifică eligibilitatea totală sau parțială pentru restituiri la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii de restituție la export și plata finală a acesteia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(4)  Pentru a asigura egalitatea în ceea ce privește accesul la restituțiile la export al exportatorilor de produse enumerate în anexa I la tratate, precum și de produse procesate din acestea, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la aplicarea dispozițiilor articolului 199 alineatele (1) și (2) produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (b).

(5)  Pentru a se asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu și pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(6)  Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export în cazul în care plata acestora este condiționată de respectarea cerințelor de bunăstare a animalelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(7)  Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc cerințe și condiții specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export, precum și coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

Articolul 203

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 204

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL VII

Perfecționarea pasivă

Articolul 205

Suspendarea regimului de perfecționare pasivă

În cazul în care piața Uniunii este perturbată sau ar putea fi perturbată din cauza aplicării regimului de perfecționare pasivă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă total sau parțial utilizarea regimului de perfecționare pasivă pentru produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră și al cărnii de pasăre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

PARTEA IV

REGULI DE CONCURENȚĂ

CAPITOLUL I

Norme aplicabile întreprinderilor

Articolul 206

Orientări ale Comisiei privind aplicarea regulilor de concurență în agricultură

În absența unor dispoziții contrare din prezentul regulament și în conformitate cu articolul 42 din TFUE, articolele 101-106 din TFUE și dispozițiile de punere în aplicare a acestora, sub rezerva dispozițiilor articolelor 207-210 din prezentul regulament, se aplică tuturor acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 din TFUE care se referă la producția sau comerțul cu produse agricole.

Pentru a asigura funcționarea pieței interne și aplicarea uniformă a regulilor de concurență ale Uniunii, Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre aplică regulile de concurență ale Uniunii în strânsă cooperare.

De asemenea, Comisia publică, după caz, orientări pentru a oferi asistență autorităților naționale de concurență, precum și întreprinderilor.

Articolul 207

Piața relevantă

Definirea pieței relevante este un instrument care permite identificarea și definirea perimetrului în cadrul căruia se exercită concurența între întreprinderi și are la bază două elemente cumulative:

▼C2

▼B

Articolul 208

Poziția dominantă

În sensul prezentului capitol, „poziție dominantă” înseamnă situația de putere economică de care se bucură o întreprindere, care îi dă acesteia capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piața relevantă, prin oferirea posibilității de a-și asuma, într-o măsură apreciabilă, un comportament independent față de concurenții săi, de clienții săi și, în cele din urmă, de consumatori.

Articolul 209

Excepții referitoare la obiectivele PAC, la fermieri și la asociațiile acestora

(1)  Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 206 din prezentul regulament, necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

▼M5

Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale fermierilor, ale asociațiilor fermierilor ori ale asociațiilor unor astfel de asociații sau organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 152 sau al articolului 161 din prezentul regulament, nici asociațiilor organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 din prezentul regulament, care vizează producția sau vânzarea produselor agricole ori utilizarea unor instalații comune pentru depozitarea, tratarea sau procesarea produselor agricole, cu excepția cazului în care obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

▼B

Prezentul alineat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate care prevăd obligația de a aplica prețuri identice sau care exclud concurența.

(2)  Acordurile, deciziile și practicile concertate care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.

▼M5

Totuși, fermierii, asociațiile fermierilor ori asociațiile unor astfel de asociații sau organizațiile de producători recunoscute în temeiul articolului 152 sau al articolului 161 din prezentul regulament sau asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 din prezentul regulament pot solicita un aviz din partea Comisiei privind compatibilitatea acestor acorduri, decizii și practici concertate cu obiectivele stabilite la articolul 39 din TFUE.

Comisia tratează cererile de avize cu promptitudine și îi trimite solicitantului avizul său în termen de patru luni de la primirea unei cereri complete. Comisia poate să modifice, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, conținutul unui aviz, în special dacă solicitantul a furnizat informații incorecte sau dacă a utilizat avizul în alt scop.

▼B

În orice procedură națională sau a Uniunii de aplicare a articolului 101 din TFUE, sarcina probei unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) din TFUE revine părții sau autorității care invocă încălcarea. Părții care invocă beneficiul excepțiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile din respectivul alineat.

Articolul 210

Acordurile și practicile concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute

(1)  Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care au ca obiect desfășurarea activităților menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (c) și, în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, la articolul 157 alineatul (3) litera (c) din prezentul regulament și, în ceea ce privește sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și sectorul tutunului, la articolul 162 din prezentul regulament.

(2)  Alineatul (1) se aplică cu condiția ca:

În cazul în care constată că acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu sunt compatibile cu normele Uniunii, Comisia își prezintă constatarea fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(3)  Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu pot intra în vigoare anterior expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b).

(4)  Acordurile, deciziile și practicile concertate sunt în orice caz declarate incompatibile cu normele Uniunii dacă:

(5)  În cazul în care, în urma expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b), Comisia constată că nu au fost respectate condițiile de aplicare a alineatului (1), aceasta adoptă, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), o decizie prin care se declară că articolul 101 alineatul (1) din TFUE se aplică acordului, deciziei sau practicii concertate în cauză.

Decizia Comisiei nu se aplică anterior datei notificării acesteia organizației interprofesionale în cauză, cu condiția ca organizația interprofesională să nu fi furnizat informații incorecte sau să nu fi abuzat de exonerarea prevăzută la alineatul (1).

(6)  În cazul acordurilor multianuale, notificarea pentru primul an este valabilă pentru anii următori ai acordului. În acest caz, Comisia poate totuși, la inițiativa sa sau la solicitarea unui alt stat membru, să emită oricând o declarație de incompatibilitate.

(7)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Norme privind ajutoarele de stat

Articolul 211

Aplicarea articolelor 107-109 din TFUE

(1)  Articolele 107-109 din TFUE se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), articolele 107-109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în temeiul și în conformitate cu oricare dintre următoarele:

Articolul 212

Plăți naționale legate de programele de sprijin al sectorului vitivinicol

Prin derogare de la articolul 44 alineatul (3), statele membre pot acorda plăți naționale în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru măsurile menționate la articolele 45, 49 și 50.

Nivelul maxim al ajutoarelor, astfel cum este stabilit în normele relevante ale Uniunii privind ajutoarele de stat, se aplică finanțării publice globale, care include atât fonduri din partea Uniunii, cât și fonduri naționale.

Articolul 213

Plăți naționale pentru renii din Finlanda și Suedia

Sub rezerva adoptării de către Comisie a unei autorizații, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), Finlanda și Suedia pot efectua plăți naționale pentru producția și comercializarea cărnii de ren și a produselor derivate (codurile NC ex  02 08 și ex  02 10 ), în măsura în care aceste activități nu conduc la o creștere a nivelurilor tradiționale de producție.

Articolul 214

Plăți naționale pentru sectorul zahărului din Finlanda

Finlanda poate efectua plăți naționale de până la 350 EUR pe hectar și pe an de comercializare către producătorii de sfeclă de zahăr.

▼M1

Articolul 214a

Plăți naționale pentru anumite sectoare din Finlanda

Sub rezerva autorizării de către Comisie, pentru perioada 2014-2020, Finlanda poate continua să acorde ajutoarele naționale pe care le-a acordat producătorilor în 2013 în temeiul articolului 141 din Actul de aderare din 1994 cu condiția ca:

Comisia adoptă autorizarea fără a aplica procedura menționată la articolul 229 alineatele (2) sau (3) din prezentul regulament.

▼B

Articolul 215

Plăți naționale pentru apicultură

Statele membre pot efectua plăți naționale pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale ori în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepția ajutoarelor alocate pentru producție sau comerț.

Articolul 216

Plăți naționale pentru distilarea vinului în situații de criză

(1)  Statele membre pot efectua plăți naționale către producătorii de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului în situații de criză justificate.

Respectivele plăți sunt proporționale și permit soluționarea crizei.

Valoarea totală a plăților disponibile într-un stat membru în orice an pentru acest fel de plăți nu depășește 15 % din fondurile totale disponibile pentru fiecare stat membru pentru anul respectiv, astfel cum se stabilește în anexa VI.

(2)  Statele membre care doresc să recurgă la plățile naționale menționate la alineatul (1) înaintează Comisiei o notificare motivată corespunzător. Comisia decide, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), dacă se aprobă măsura și dacă se pot efectua plățile.

(3)  Alcoolul rezultat din distilarea menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita orice denaturare a concurenței.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M2

Articolul 217

Plăți naționale pentru distribuirea de produse către copii

Statele membre pot efectua plăți naționale pentru furnizarea către copiii din instituțiile de învățământ a grupelor de produse eligibile menționate la articolul 23, pentru măsurile educaționale însoțitoare legate de astfel de produse și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) litera (c).

Statele membre pot finanța plățile respective prin intermediul unei taxe impuse sectorului vizat sau prin intermediul oricărei alte contribuții din partea sectorului privat.

▼B

Articolul 218

Plăți naționale pentru fructele cu coajă lemnoasă

(1)  Statele membre pot efectua plăți naționale în valoare de maximum 120,75 EUR pe hectar pe an către fermierii care produc următoarele produse:

(2)  Plățile naționale menționate la alineatul (1) pot fi efectuate numai pentru o suprafață maximă de:

(3)  Statele membre pot condiționa acordarea plăților naționale menționate la alineatul (1) de calitatea fermierilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152.

PARTEA V

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL I

Măsuri excepționale

Secțiunea 1

Perturbarea pieței

Articolul 219

Măsuri împotriva perturbării pieței

(1)  Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau la alte evenimente și circumstanțe care perturbă sau amenință să perturbe piața într-un mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a aborda situația respectivă de pe piață, cu respectarea eventualelor obligații rezultate din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să se dovedească insuficiente.

În cazul unor amenințări de perturbare a pieței menționate la primul paragraf din prezentul alineat, dacă este necesar din motive de maximă urgență, actelor delegate adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat li se aplică procedura prevăzută la articolul 228.

Respectivele motive de maximă urgență pot include necesitatea de a întreprinde acțiuni imediate pentru a soluționa sau a preveni perturbarea pieței, în cazurile în care amenințările de perturbare a pieței survin atât de rapid sau atât de neașteptat încât se impun acțiuni imediate pentru a soluționa situația în mod eficient și concret sau în cazurile în care o acțiune ar împiedica o astfel de amenințare de perturbare a pieței să se materializeze, să persiste sau să se transforme într-o perturbare mai gravă sau mai prelungită sau atunci când amânarea acțiunii imediate ar risca să producă sau să agraveze perturbarea sau ar crește gradul de necesitate al măsurilor care ar fi necesare mai târziu pentru a se soluționa amenințarea sau perturbarea sau ar fi în defavoarea producției sau a condițiilor pieței.

Aceste măsuri pot să extindă sau să modifice, în măsura în care este necesar și pentru perioada de timp necesară pentru a se aborda perturbarea pieței sau amenințarea acesteia, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament, pot să prevadă restituiri la export ori pot suspenda taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) nu se aplică produselor enumerate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Cu toate acestea, Comisia poate, prin intermediul actelor delegate adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, să decidă că măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică unuia sau mai multor produse menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

(3)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele procedurale și criteriile tehnice necesare pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Măsuri de sprijinire a pieței legate de boli ale animalelor și de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

Articolul 220

Măsuri privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri excepționale de sprijin pentru piața afectată pentru a lua în considerare:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică tuturor sectoarelor următoare:

Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b), legate de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a riscurilor pentru sănătatea publică sau cea a plantelor, se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte produse agricole, cu excepția celor menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, acte delegate prin care se extinde lista produselor menționate în primele două paragrafe ale prezentului alineat.

(3)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt luate la cererea statului membru în cauză.

(4)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (a) pot fi luate numai dacă statul membru în cauză a luat măsuri veterinare și sanitare pentru a permite stoparea rapidă a bolilor animalelor și doar în măsura necesară și pe durata strict necesară pentru sprijinirea acestei piețe.

(5)  Uniunea asigură o finanțare parțială echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).

În sectoarele cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, Uniunea participă totuși la finanțarea măsurilor până la concurența a 60 % din cheltuieli în cazul combaterii febrei aftoase.

(6)  Statele membre se asigură de faptul că, dacă producătorii contribuie la cheltuielile suportate de statele membre, acest lucru nu conduce la denaturarea concurenței dintre producătorii din diferite state membre.

Secțiunea 3

Probleme specifice

Articolul 221

Măsuri pentru rezolvarea unor probleme specifice

(1)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri de urgență necesare și justificate pentru rezolvarea unor probleme specifice. Măsurile respective pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament numai într-o măsură strict necesară și numai pentru perioada strict necesară. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Pentru a rezolva probleme specifice și din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, referitoare la situații susceptibile de a cauza o deteriorare rapidă a producției și a condițiilor de pe piață, care ar fi dificil de abordat dacă adoptarea de măsuri ar fi amânată, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

(3)  Comisia adoptă măsuri în temeiul alineatelor (1) sau (2) numai dacă nu este posibilă adoptarea măsurilor de urgență necesare în conformitate cu articolul 219 sau 220.

(4)  Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește douăsprezece luni. În cazul în care, după această perioadă, continuă să existe problemele specifice care au determinat adoptarea măsurilor respective, Comisia poate, în vederea stabilirii unei soluții permanente, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în această chestiune, sau poate să prezinte propuneri legislative adecvate.

(5)  Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acestora.

Secțiunea 4

Acorduri și decizii în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe

Articolul 222

Aplicarea articolului 101 alineatul (1) din TFUE

▼M5

(1)  În perioadele de dezechilibre grave de pe piețe, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili că articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor și deciziilor fermierilor, ale asociațiilor fermierilor, ale asociațiilor unor astfel de asociații sau ale organizațiilor de producători recunoscute, ale asociațiilor organizațiilor de producători recunoscute și ale organizațiilor interprofesionale recunoscute din oricare dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, cu condiția ca aceste acorduri și decizii să nu aducă atingere bunei funcționări a pieței interne, să vizeze strict stabilizarea sectorului afectat și să intre sub incidența uneia sau mai multora dintre următoarele categorii:

▼B

Comisia precizează în actele de punere în aplicare domeniul material și geografic de aplicare a acestei derogări și, sub rezerva alineatului (3), perioada pentru care se aplică derogarea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

(3)  Acordurile și deciziile menționate la alineatul (1) sunt valabile pentru o perioadă de cel mult șase luni.

Cu toate acestea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze astfel de acorduri și decizii pentru o perioadă suplimentară de până la șase luni. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Comunicări și raportare

Articolul 223

Cerințe în materie de comunicare

(1)  În scopul aplicării prezentului regulament, pentru a monitoriza, analiza și gestiona piața produselor agricole, pentru a asigura transparența pieței, buna funcționare a măsurilor PAC, pentru a verifica, controla, monitoriza, evalua și audita măsurile din cadrul PAC, cu respectarea cerințelor stabilite în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE, inclusiv a cerințelor de notificare în temeiul acestor acorduri, Comisia poate adopta, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), măsurile necesare privind comunicările care trebuie efectuate de întreprinderi, de statele membre și de țări terțe. Atunci când face acest lucru, Comisia ia în considerare necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

Informațiile obținute pot fi transmise sau puse la dispoziția organizațiilor internaționale și a autorităților competente din țările terțe și pot fi făcute publice, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în protecția secretelor lor de afaceri, inclusiv prețurile.

(2)  Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 224

Prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal

(1)  Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 223 alineatul (1) și nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu respectivele scopuri.

(2)  În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, astfel cum este prevăzut la articolul 223 alineatul (1), datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3)  Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele de păstrare prevăzute de dreptul național și de cel al Uniunii.

(4)  Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute de Directiva 95/46/CE și, respectiv, de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 225

Obligația de raportare care revine Comisiei

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport:

▼M2

▼B

CAPITOLUL III

Rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol

Articolul 226

Utilizarea rezervei

Fondurile transferate din rezerva pentru situații de criză din sectorul agricol, cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară sunt puse la dispoziție pentru măsurile cărora li se aplică prezentul regulament pentru anul sau anii pentru care se solicită sprijinul suplimentar și care sunt aplicate în condiții care depășesc evoluțiile normale de pe piață.

În special, fondurile se transferă pentru orice fel de cheltuieli în temeiul:

PARTEA VI

DELEGAREA DE COMPETENȚE, DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 227

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva respectării condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată în prezentul regulament se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 20 decembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea competenței menționată în prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan acest lucru Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la comunicarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu prezintă obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 228

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, transmisă Parlamentului European și Consiliului, prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul se pot opune unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 227 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia sa de opoziție.

Articolul 229

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de un comitet intitulat Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul actelor menționate la articolul 80 alineatul (5), articolul 91 literele (c) și (d), articolul 97 alineatul (4), articolul 99, articolul 106 și articolul 107 alineatul (3), atunci când comitetul nu prezintă niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL II

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 230

Abrogări

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se abrogă.

Cu toate acestea, următoarele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 continuă să se aplice:

▼M1

▼B

▼M1

▼B

▼M1

▼B

▼C2

▼B

(2)  Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelele de corespondență din anexa XIV la prezentul regulament.

(3)  Regulamentele (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1601/96 și (CE) nr. 1037/2001 ale Consiliului se abrogă.

Articolul 231

Dispoziții tranzitorii

(1)  Pentru a asigura trecerea fără probleme de la dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la măsurile necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(2)  După intrarea în vigoare a prezentului regulament, programele multianuale adoptate anterior datei de 1 ianuarie 2014 continuă să fie reglementate de dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 până la finalizarea programelor respective.

Articolul 232

Intrare în vigoare și aplicare

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea:

▼M5 —————

▼B

(3)  Articolele 127-144 și articolele 192 și 193 se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016–2017 pentru zahăr, la 30 septembrie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXA I

LISTA PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (2)

PARTEA I

Cereale

Sectorul cerealelor include produsele enumerate în următorul tabel:

PARTEA II

Orez

Sectorul orezului include produsele enumerate în următorul tabel:

PARTEA III

Zahăr

Sectorul zahărului include produsele enumerate în următorul tabel: