02013R1308 — RO — 01.01.2019 — 005.003


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

(JO L 347 20.12.2013, p. 671)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL (UE) NR. 1310/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2013

  L 347

865

20.12.2013

►M2

REGULAMENTUL (UE) 2016/791 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 11 mai 2016

  L 135

1

24.5.2016

►M3

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/1166 AL COMISIEI din 17 mai 2016

  L 193

17

19.7.2016

►M4

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/1226 AL COMISIEI din 4 mai 2016

  L 202

5

28.7.2016

►M5

REGULAMENTUL (UE) 2017/2393 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 13 decembrie 2017

  L 350

15

29.12.2017


Rectificat prin:

►C1

Rectificare, JO L 189, 27.6.2014, p.  261 (1308/2013)

►C2

Rectificare, JO L 130, 19.5.2016, p.  8 (1308/2013)

►C3

Rectificare, JO L 001, 3.1.2020, p.  5 (1308/2013)




▼B

REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului



PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)  Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

(a) 

cereale, partea I;

(b) 

orez, partea II;

(c) 

zahăr, partea III;

(d) 

furaje uscate, partea IV;

(e) 

semințe, partea V;

(f) 

hamei, partea VI;

(g) 

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

(h) 

in și cânepă, partea VIII;

(i) 

fructe și legume, partea IX;

(j) 

produse din fructe și legume procesate, partea X;

(k) 

banane, partea XI;

(l) 

vin, partea XII;

(m) 

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

(n) 

tutun, partea XIV;

(o) 

carne de vită și mânzat, partea XV;

(p) 

lapte și produse lactate, partea XVI;

(q) 

carne de porc, partea XVII;

(r) 

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

(s) 

ouă, partea XIX;

(t) 

carne de pasăre, partea XX;

(u) 

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

(v) 

produse apicole, partea XXII;

(w) 

viermi de mătase, partea XXIII;

(x) 

alte produse, partea XXIV.

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

(2)  Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

(3)  Se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ( 1 ) al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ), în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.

(4)  Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorului orezului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să modifice definițiile referitoare la sectorul orezului stabilite în anexa II partea I în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței.

(5)  În sensul prezentului regulament:

(a) 

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ).

(b) 

„fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a) 

se stabilesc ratele de conversie pentru orez pentru diferite stadii de procesare, respectiv costurile de procesare și valoarea produselor secundare;

(b) 

se adoptă toate măsurile necesare cu privire la aplicarea ratelor de conversie pentru orez.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Sunt stabiliți următorii ani de comercializare:

(a) 

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie a unui an dat, pentru sectoarele fructelor și al legumelor, al fructelor și al legumelor procesate și al bananelor;

(b) 

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și cel al viermilor de mătase;

(c) 

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

(i) 

sectorul cerealelor;

(ii) 

sectorul semințelor;

(iii) 

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iv) 

sectorul inului și al cânepii;

(v) 

sectorul laptelui și produselor lactate;

(d) 

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

(e) 

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului;

(f) 

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului.

Articolul 7

Praguri de referință

(1)  Se fixează următoarele praguri de referință:

(a) 

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(b) 

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(c) 

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

(i) 

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

(ii) 

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

(d) 

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

(e) 

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

(i) 

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

(ii) 

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

(f) 

pentru carnea de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

(i) 

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

(ii) 

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

(g) 

pentru sectorul uleiului de măsline:

(i) 

1 779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

(ii) 

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

(iii) 

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(2)  Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.



PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ



TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ



CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată



Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

(a) 

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

(b) 

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.



Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

(a) 

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

(b) 

orez nedecorticat;

(c) 

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 0201 10 00 și 0201 20 20 -0201 20 50 ;

(d) 

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(e) 

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

(a) 

grâu comun, grâu dur, orz și porumb, de la 1 noiembrie la 31 mai;

(b) 

orez nedecorticat, de la 1 aprilie la 31 iulie;

(c) 

carnea de vită și mânzat, pe durata întregului an;

(d) 

unt și lapte praf degresat, de la 1 martie la 30 septembrie.

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

▼C2

(1)  În cursul perioadelor menționate la articolul 12, intervenția publică:

▼B

(a) 

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

(b) 

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

(c) 

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)  Prețul de intervenție publică înseamnă:

(a) 

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

(b) 

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

(2)  Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)  Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(a) 

să se evite orice perturbare a pieței;

(b) 

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

(c) 

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(2)  Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. ►C2  În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament. ◄

(3)  În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care au fost vândute în anul anterior produsele achiziționate conform intervenției publice.



Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

(a) 

zahăr alb;

(b) 

ulei de măsline;

(c) 

fibre de in;

(d) 

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

(e) 

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

(f) 

brânză;

(g) 

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

(h) 

carne de porc;

(i) 

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)  Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(a) 

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

(b) 

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

(2)  Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

(a) 

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

(b) 

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)  Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.



Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)  Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(a) 

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

(b) 

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)  Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)  Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a) 

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

(b) 

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(4)  Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a) 

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

(b) 

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

(c) 

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

(5)  Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(a) 

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

(b) 

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

(c) 

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

(6)  Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a) 

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

(b) 

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

(c) 

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

(d) 

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

(a) 

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

(b) 

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

(c) 

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

(d) 

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

(e) 

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

(f) 

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

(g) 

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

(h) 

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

(i) 

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

(j) 

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

(k) 

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

(l) 

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

(m) 

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

(n) 

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

(o) 

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

(i) 

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

(ii) 

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

(iii) 

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

(p) 

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

(q) 

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

(r) 

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

(s) 

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

(t) 

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i) 

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

(ii) 

cerințele tehnice justifică această prezentare;

(iii) 

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

(u) 

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

(a) 

greutatea carcasei;

(b) 

culoarea cărnii;

(c) 

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



CAPITOLUL II

Scheme de ajutor

▼M2



Secțiunea 1

Ajutor pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume și cu lapte și produse lactate

Articolul 22

Grupul-țintă

Schema de ajutor destinată îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume destinate școlilor și cu lapte destinat școlilor, pentru măsuri educative însoțitoare și costuri aferente

(1)  Ajutorul din partea Uniunii se acordă pentru copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22:

(a) 

pentru aprovizionarea cu produsele eligibile menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol și pentru distribuirea respectivelor produse;

(b) 

pentru măsurile educative însoțitoare; și

(c) 

pentru acoperirea anumitor costuri legate de echipamente, publicitate, monitorizare și evaluare, precum și de logistică și distribuire, în măsura în care aceste costuri nu sunt acoperite de litera (a) din prezentul paragraf.

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE, Consiliul stabilește limitele pentru componenta de ajutor din partea Uniunii care acoperă măsurile și costurile menționate la primul paragraf literele (b) și (c) din prezentul alineat.

(2)  În sensul prezentei secțiuni:

(a) 

„fructe și legume destinate școlilor” înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (a) și la alineatul (4) litera (a);

(b) 

„lapte destinat școlilor” înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (b) și la alineatul (4) litera (b), precum și produsele menționate în anexa V.

(3)  Statele membre care doresc să participe la schema de ajutoare în temeiul alineatului (1) (denumită în continuare „programul pentru școli”) și care solicită ajutorul corespunzător din partea Uniunii, acordă prioritate, ținând seama de circumstanțele naționale, distribuirii de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(a) 

fructe și legume și produse proaspete din sectorul bananelor;

(b) 

lapte de consum și versiunile fără lactoză ale acestuia.

(4)  În pofida alineatului (3), pentru a promova consumul unor produse specifice și/sau pentru a răspunde unor nevoi nutriționale speciale ale copiilor de pe teritoriul acestora, statele membre pot să prevadă distribuirea de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

(a) 

produse din fructe și legume prelucrate, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (a);

(b) 

brânzeturi, caș, iaurt și alte tipuri de produse lactate fermentate sau acrite fără adaos de aromatizanți, fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (b).

(5)  În cazurile în care consideră necesar pentru îndeplinirea obiectivelor programului pentru școli și a obiectivelor enunțate în strategiile menționate la alineatul (8), statele membre pot completa distribuirea produselor menționate la alineatele (3) și (4) cu produsele enumerate în anexa V.

În astfel de cazuri, ajutorul din partea Uniunii este plătit numai pentru componenta „lapte” a produselor distribuite. Componenta respectivă nu trebuie să fie mai mică de 90 % din greutate pentru produsele din categoria I din anexa V și 75 % din greutate pentru produsele din categoria II din anexa V.

Nivelul ajutorului din partea Uniunii este stabilit de Consiliu pentru componenta lapte în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)  Produsele distribuite în cadrul programului pentru școli nu conțin niciuna dintre următoarele:

(a) 

adaos de zahăr;

(b) 

adaos de sare;

(c) 

adaos de grăsime;

(d) 

adaos de îndulcitori; sau

(e) 

potențiatori artificiali de aromă E 620-E 650, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ).

În pofida primului paragraf din prezentul alineat, după obținerea autorizației corespunzătoare din partea autorității sale naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției, în conformitate cu procedurile naționale, orice stat membru poate decide că produsele eligibile menționate la alineatele (4) și (5) pot să conțină cantități limitate de adaos de zahăr, adaos de sare și/sau adaos de grăsime.

(7)  În plus față de produsele menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol, statele membre pot prevedea includerea altor produse agricole în cadrul măsurilor educative însoțitoare, în special cele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (g) și (v).

(8)  Ca o condiție a participării sale la programul pentru școli, un stat membru întocmește, înainte de participarea sa la programul pentru școli și, ulterior, din șase în șase ani, la nivel național sau regional, o strategie pentru punerea în aplicare a programului. Strategia poate fi modificată de autoritatea responsabilă cu elaborarea acesteia la nivel național sau regional, în special ținând seama de monitorizare și evaluare, precum și de rezultatele obținute. Strategia include cel puțin identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute, clasificarea necesităților în funcție de priorități, grupul-țintă, rezultatele preconizate a fi obținute și, dacă sunt disponibile, obiectivele cuantificate care trebuie atinse în raport cu situația inițială și stabilește cele mai adecvate instrumente și acțiuni pentru realizarea obiectivelor respective.

Strategia poate conține elemente specifice legate de punerea în aplicare a programului pentru școli, inclusiv cele destinate simplificării gestionării sale.

(9)  În cadrul propriilor strategii, statele membre stabilesc lista tuturor produselor care urmează să fie furnizate în cadrul programului pentru școli, fie prin distribuire periodică, fie în cadrul măsurilor educative însoțitoare. Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre asigură, de asemenea, implicarea corespunzătoare a autorităților lor naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției în elaborarea respectivei liste, sau autorizarea corespunzătoare de către autoritățile respective a acelei liste, în conformitate cu procedurile naționale.

(10)  Pentru eficientizarea programului pentru școli, statele membre prevăd, de asemenea, măsuri educative însoțitoare, care pot include, printre altele, măsuri și activități care vizează restabilirea unei legături între copii și agricultură prin intermediul unor activități, cum ar fi vizitele la ferme, și prin intermediul distribuirii unei mai mari varietăți de produse agricole, după cum se menționează la alineatul (7). Respectivele măsuri pot, de asemenea, să fie destinate educării copiilor cu privire la aspecte conexe, cum ar fi obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale, agricultura ecologică, producția durabilă sau combaterea risipei alimentare.

(11)  Statele membre aleg produsele care urmează să facă obiectul distribuirii sau urmează să fie incluse în măsurile educative însoțitoare pe baza unor criterii obiective, care includ unul sau mai multe dintre următoarele: considerente de sănătate și de mediu, caracterul sezonier, soiul și disponibilitatea produselor locale sau regionale, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune. Statele membre pot încuraja în special achizițiile locale sau regionale, produsele ecologice, lanțurile de aprovizionare scurte sau beneficiile pentru mediu și, dacă este cazul, produsele recunoscute în cadrul sistemelor de calitate instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În cadrul strategiilor lor, statele membre pot lua în considerare acordarea de prioritate considerațiilor privind durabilitatea și comerțul echitabil.

Articolul 23a

Dispoziții financiare

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, ajutorul din cadrul programului pentru școli alocat pentru distribuirea de produse, pentru măsurile educative însoțitoare și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) nu depășește 250 de milioane EUR pe an școlar.

În cadrul respectivei limite globale, ajutorul nu depășește:

(a) 

pentru fructele și legumele destinate școlilor: 150 de milioane EUR pe an școlar;

(b) 

pentru laptele destinat școlilor: 100 de milioane EUR pe an școlar.

(2)  Ajutorul menționat la alineatul (1) se alocă fiecărui stat membru ținând seama de următoarele elemente:

(a) 

numărul de copii cu vârsta cuprinsă între șase și zece ani din statul membru vizat;

(b) 

gradul de dezvoltare a regiunilor din statul membru vizat astfel încât să se asigure faptul că se alocă un ajutor mai mare pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru insulele mici din Marea Egee în înțelesul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013; și

(c) 

pentru laptele destinat școlilor, pe lângă criteriile menționate la literele (a) și (b), utilizarea anterioară a ajutorului din partea Uniunii pentru aprovizionarea cu lapte și produse lactate destinate copiilor.

Pentru regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE, repartizările pentru statul membru vizat asigură un ajutor mai mare pentru regiunile respective, pentru a lua în considerare situația lor specifică în ceea ce privește aprovizionarea cu produse și pentru a promova o astfel de aprovizionare între regiunile ultraperiferice care sunt în proximitate geografică unele față de celelalte.

Repartizările pentru laptele destinat școlilor care rezultă din aplicarea criteriilor prevăzute în prezentul alineat asigură faptul că toate statele membre au dreptul să primească cel puțin o sumă minimă de ajutor din partea Uniunii pentru fiecare copil din grupa de vârstă menționată la primul paragraf litera (a). Respectiva sumă nu poate fi mai mică decât utilizarea medie a ajutorului din partea Uniunii pentru fiecare copil în toate statele membre în cadrul programului de distribuire a laptelui în școli care se aplica înainte de 1 august 2017.

Măsurile privind stabilirea repartizărilor orientative și definitive și realocarea ajutorului din partea Uniunii pentru fructele și legumele destinate școlilor și pentru laptele destinat școlilor sunt adoptate de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(3)  Statele membre care doresc să participe la programul pentru școli depun în fiecare an o cerere de ajutor din partea Uniunii, precizând suma solicitată pentru fructele și legumele destinate școlilor și suma solicitată pentru laptele destinat școlilor pe care doresc să le distribuie.

(4)  Fără a depăși limita globală de 250 de milioane EUR prevăzută la alineatul (1), orice stat membru poate transfera, o dată pe an școlar, până la 20 % din una sau din cealaltă repartizare orientativă a sa.

Respectivul procentaj poate fi majorat până la 25 % pentru statele membre cu regiunile ultraperiferice enumerate la articolul 349 din TFUE și în alte cazuri justificate corespunzător, de exemplu atunci când un stat membru trebuie să abordeze o situație specifică a pieței din sectorul vizat de programul pentru școli, preocupările specifice ale acestuia legate de consumul scăzut al unuia sau al celuilalt grup de produse sau alte schimbări societale.

Transferurile pot fi făcute fie:

(a) 

înainte de stabilirea repartizărilor definitive pentru anul școlar următor, între repartizările orientative ale statului membru; fie

(b) 

după începutul anului școlar, între repartizările definitive ale statului membru, în cazul în care astfel de repartizări au fost stabilite pentru statul membru în cauză.

Transferurile menționate la al treilea paragraf litera (a) nu pot fi făcute din repartizarea orientativă pentru grupul de produse pentru care statul membru în cauză solicită o sumă care depășește repartizarea sa orientativă. Statele membre notifică Comisiei cuantumul oricărui transfer făcut între repartizările orientative.

(5)  Programul pentru școli nu aduce atingere altor programe naționale separate pentru școli care sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolul 23 poate fi utilizat pentru a extinde domeniul de aplicare sau eficacitatea oricărui program național pentru școli existent sau a oricărui program de distribuire la nivelul școlilor care furnizează fructe și legume destinate școlilor și lapte destinat școlilor, dar nu înlocuiește finanțarea acestor programe naționale existente, cu excepția distribuirii de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ. În cazul în care un stat membru decide să extindă domeniul de aplicare a unui program național pentru școli existent sau să îl facă mai eficace prin solicitarea de ajutor din partea Uniunii, acesta indică în strategia prevăzută la articolul 23 alineatul (8) modul în care se va realiza acest lucru.

(6)  Statele membre pot acorda, pe lângă ajutorul din partea Uniunii, un ajutor național pentru finanțarea programului pentru școli.

Statele membre pot finanța ajutorul respectiv prin intermediul unei taxe impuse sectorului vizat sau prin orice altă contribuție din partea sectorului privat.

(7)  Uniunea poate finanța, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, publicitate, monitorizare și evaluare legate de programul pentru școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la obiectivele programului și măsuri conexe privind crearea de rețele care au drept scop schimbul de experiență și bune practici în vederea facilitării punerii în aplicare și a gestionării programului.

Comisia poate elabora, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din prezentul regulament, un identificator comun sau elemente grafice pentru a spori vizibilitatea programului pentru școli.

(8)  Statele membre care participă la programul pentru școli aduc la cunoștința publicului, în incintele școlare sau în alte locuri relevante, implicarea lor în program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune. Statele membre pot utiliza orice instrumente adecvate de publicitate, care pot include afișe, site-uri internet dedicate, materiale grafice informative și campanii de informare și de sensibilizare. Statele membre garantează valoarea adăugată și vizibilitatea programului Uniunii pentru școli în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)  Pentru a promova obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul acordat în cadrul programului pentru școli îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește norme referitoare la:

(a) 

criteriile suplimentare referitoare la eligibilitatea grupului-țintă prevăzut la articolul 22;

(b) 

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

(c) 

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile educative însoțitoare.

(2)  Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a facilita punerea în aplicare a programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate articolul 227 în ceea ce privește:

(a) 

identificarea costurilor și a măsurilor care sunt eligibile pentru ajutor din partea Uniunii;

(b) 

obligația statelor membre de a monitoriza și de a evalua eficacitatea propriului program pentru școli.

(3)  Pentru a ține cont de progresul științific, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește completarea listei de potențiatori artificiali de aromă prevăzuți la articolul 23 alineatul (6) primul paragraf litera (e).

Pentru a se asigura că produsele distribuite în conformitate cu articolul 23 alineatele (3), (4) și (5) îndeplinesc obiectivele programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se definesc nivelurile maxime de adaos de zahăr, adaos de sare și adaos de grăsime care pot fi permise de statele membre în temeiul articolului 23 alineatul (6) al doilea paragraf și care sunt necesare din punct de vedere tehnic pentru pregătirea sau fabricarea de produse prelucrate.

(4)  Pentru a promova gradul de sensibilizare cu privire la programul pentru școli și pentru a mări vizibilitatea ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să solicite statelor membre care participă la programul pentru școli să aducă în mod clar la cunoștința publicului faptul că primesc sprijin din partea Uniunii pentru punerea în aplicare a programului, inclusiv în legătură cu:

(a) 

dacă este adecvat, stabilirea de criterii specifice în ceea ce privește prezentarea, structura, dimensiunea și conceperea identificatorului comun sau a elementelor grafice;

(b) 

criteriile specifice legate de utilizarea de instrumente de publicitate.

(5)  Pentru a asigura valoarea adăugată și vizibilitatea programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește normele referitoare la distribuirea de produse în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

(6)  Ținând seama de necesitatea de a se asigura că ajutorul din partea Uniunii se reflectă în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se solicită statelor membre să explice, în cadrul propriilor strategii, modul în care se va realiza acest lucru.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni, inclusiv cele privind:

(a) 

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

(b) 

cererile de ajutor și plățile, inclusiv simplificarea procedurilor care rezultă din cadrul comun pentru programul pentru școli;

(c) 

metodele de promovare a programului pentru școli și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acestuia;

(d) 

prezentarea, formatul și conținutul cererilor anuale de ajutor, al rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul pentru școli;

(e) 

aplicarea articolului 23a alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește termenele pentru transferuri și în ceea ce privește prezentarea, formatul și conținutul notificărilor de transfer.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼B



Secțiunea 2

Ajutorul în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 29

Programe de sprijinire a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)  Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

(a) 

monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(b) 

ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului;

(c) 

îmbunătățirea competitivității culturilor de măsline prin modernizare;

(d) 

ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

(e) 

sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă, în special monitorizarea calității uleiurilor de măsline vândute consumatorilor finali, sub autoritatea administrațiilor naționale;

(f) 

difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

(2)  Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este:

(a) 

11 098 000 EUR pe an pentru Grecia;

(b) 

576 000 EUR pe an pentru Franța; și

(c) 

35 991 000 EUR pe an pentru Italia.

(3)  Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

(a) 

75 % pentru activitățile desfășurate în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b) 

75 % pentru investițiile în active fixe și 50 % pentru alte activități desfășurate în domeniul menționat la alineatul (1) litera (d);

(c) 

75 % pentru programele de lucru desfășurate în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizațiile recunoscute menționate la alineatul (1) din cel puțin două state membre producătoare, în domeniile menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), și 50 % pentru celelalte activități desfășurate în aceleași domenii.

Statul membru respectiv asigură o finanțare suplimentară reprezentând până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de finanțarea din partea Uniunii.

Articolul 30

Competențe delegate

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

în ceea ce privește domeniile menționate la articolul 29 alineatul (1), măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul Uniunii și activitățile și costurile care nu pot fi finanțate;

(b) 

nivelul minim al finanțării din partea Uniunii alocate de statele membre pentru anumite domenii;

(c) 

obligația de a constitui o garanție atunci când se prezintă o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului;

(d) 

criteriile de care trebuie să țină seama statele membre în selectarea și aprobarea programelor de lucru.

Articolul 31

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a) 

punerea în aplicare a unor programe de lucru și modificarea acestora;

(b) 

plata ajutorului, inclusiv a avansurilor din acesta;

(c) 

procedurile privind constituirea garanției și cuantumul acesteia atunci când este prezentată o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 3

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor

Articolul 32

Fonduri operaționale

(1)  Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a) 

contribuțiile financiare ale:

(i) 

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

(ii) 

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b) 

ajutor financiar din partea Uniunii, care poate fi acordat organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora în cazul în care respectivele asociații prezintă, gestionează și pun în aplicare un program operațional sau un program operațional parțial, în conformitate cu termenii și condițiile care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 37 și, respectiv, al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 38.

(2)  Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Articolul 33

Programe operaționale

(1)  Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

(a) 

planificarea producției, inclusiv estimarea și monitorizarea producției și a consumului;

(b) 

ameliorarea calității produselor, indiferent dacă acestea sunt proaspete sau procesate;

(c) 

creșterea valorii comerciale a produselor;

(d) 

promovarea produselor proaspete sau procesate;

(e) 

măsuri de protecție a mediului, în special în domeniul apei, și metode de producție care să respecte mediul, inclusiv agricultura ecologică;

▼M5

(f) 

prevenirea și gestionarea crizelor, inclusiv furnizarea de îndrumare profesională altor organizații de producători, asociații ale organizațiilor de producători, grupuri de producători sau producători individuali.

▼B

Programele operaționale se transmit statelor membre spre aprobare.

(2)  Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a) 

acțiunile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt integral finanțate din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective și că fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale acestor organizații membre;

(b) 

acțiunile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

(c) 

nu există finanțare dublă.

(3)  Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

(a) 

investiții de eficientizare a gestionării volumelor introduse pe piață;

(b) 

măsuri referitoare la cursuri de formare și schimburi de bune practici;

▼M5

(c) 

promovarea și comunicarea, inclusiv acțiunile și activitățile care au ca scop diversificarea și consolidarea pe piețele de fructe și legume, fie cu caracter preventiv, fie în perioade de criză;

(d) 

sprijin pentru costurile administrative generate de constituirea unor fonduri mutuale și contribuție financiară pentru realimentarea fondurilor mutuale, în urma compensațiilor plătite membrilor producători care se confruntă cu o scădere drastică a veniturilor lor ca urmare a unor condiții de piață nefavorabile;

▼B

(e) 

replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(f) 

retragerea de pe piață;

(g) 

recoltarea înainte de coacere sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

(h) 

asigurarea recoltelor;

▼M5

(i) 

îndrumare profesională oferită organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători, grupurilor de producători sau producătorilor individuali.

▼B

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de capital și dobânzi menționate la al cincilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Organizațiile de producători pot lua credite în condiții comerciale pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor. În acest caz, rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente creditelor poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 34. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor poate să fie finanțată prin astfel de credite sau direct sau prin intermediul ambelor variante.

(4)  În sensul prezentei secțiuni:

▼C2

(a) 

„recoltare înainte de coacere” înseamnă recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive;

(b) 

„nerecoltare” înseamnă încetarea actualului ciclu de producție pe suprafața în cauză în cazul în care produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă. Distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu se consideră nerecoltare.

▼B

(5)  Statele membre se asigură că:

(a) 

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

(b) 

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale vizează acțiuni de protecție a mediului.

▼M5

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind angajamentele de agromediu și climă sau de agricultură ecologică prevăzute la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 29 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte unul sau mai multe angajamente identice de agromediu și climă sau de agricultură ecologică, prevăzute la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 29 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, fiecare dintre respectivele angajamente se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului în sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat.

▼B

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționate la primul paragraf din prezentul alineat acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(6)  Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 34

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)  Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)  Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

Cu toate acestea, în cazul organizațiilor de producători, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

În cazul asociațiilor organizațiilor de producători, acest procent poate fi majorat la 4,7 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată exclusiv pentru măsuri de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de către asociația organizațiilor de producători în numele membrilor săi.

(3)  La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a) 

este prezentat de mai multe organizații de producători din Uniune care participă, în state membre diferite, la programe transnaționale;

(b) 

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în programe care funcționează pe bază interprofesională;

(c) 

acoperă numai ajutorul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului ( 5 );

(d) 

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care reprezintă rezultatul unei fuziuni dintre două organizații de producători recunoscute;

(e) 

este primul program prezentat de o asociație recunoscută a organizațiilor de producători;

(f) 

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

(g) 

este prezentat de o organizație de producători dintr-una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

▼M5

(4)  Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

(a) 

retragerile de fructe și de legume de pe piață care nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

(i) 

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;

(ii) 

distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;

(b) 

acțiunile legate de oferirea de îndrumare profesională altor organizații de producători sau grupurilor de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiția ca respectivele organizații sau grupuri să fie din regiunile statelor membre menționate la articolul 35 alineatul (1) din prezentul regulament, sau producătorilor individuali.

Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)  În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

(2)  Gradul de organizare a producătorilor într-o regiune dintr-un stat membru este considerat ca fiind mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior punerii în aplicare a programului operațional. Gradul de organizare este calculat ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători și de grupuri de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în acea regiune.

(3)  Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.

▼B

Articolul 36

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)  Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Statele membre prezintă propunerea de cadru Comisiei, care, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), poate solicita, în termen de trei luni de la prezentare, modificări în cazul în care constată că propunerea nu ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 191 din TFUE și în cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii. Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale trebuie să respecte, de asemenea, obiectivele respective.

(2)  Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

(a) 

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

(b) 

justificarea priorităților alese;

(c) 

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, precum și indicatorii de performanță;

(d) 

evaluarea programelor operaționale;

(e) 

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 37

Competențe delegate

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

(a) 

fondurile operaționale și programele operaționale, în ceea ce privește:

(i) 

sumele estimate, deciziile organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora referitoare la contribuțiile financiare și la utilizarea fondurilor operaționale;

(ii) 

măsurile, acțiunile, cheltuielile și costurile administrative și de personal care să fie incluse sau excluse din cadrul programelor operaționale, modificările acestora și cerințele suplimentare care să fie stabilite de statele membre;

(iii) 

evitarea dublei finanțări dintre programele operaționale și programele de dezvoltare rurală;

(iv) 

programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători;

(v) 

normele specifice aplicabile în cazurile în care asociațiile organizațiilor de producători gestionează, dezvoltă, pun în aplicare și prezintă, integral sau parțial, programe operaționale;

(vi) 

obligația de a utiliza indicatori comuni în scopul monitorizării și evaluării programelor operaționale;

(b) 

cadrul național și strategia națională pentru programe operaționale privind obligația de monitorizare și evaluare a eficacității cadrului național și a strategiilor naționale;

(c) 

asistența financiară din partea Uniunii, cu privire la:

(i) 

baza de calcul a asistenței financiare din partea Uniunii și valoarea producției comercializate, menționată la articolul 34 alineatul (2);

(ii) 

perioadele de referință aplicabile pentru calcularea ajutorului;

(iii) 

acordarea unor plăți în avans, precum și cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iv) 

normele specifice aplicabile finanțării programelor operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători, în special cele privind aplicarea limitelor menționate la articolul 34 alineatul (2);

(d) 

măsuri de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, cu privire la:

(i) 

posibilitatea ca statele membre să nu aplice una sau mai multe măsuri de prevenire și gestionare a crizelor;

▼M5

(ii) 

condițiile privind articolul 33 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b), (c) și (i);

▼B

(iii) 

destinațiile admisibile, care să fie stabilite de statele membre, ale produselor retrase;

(iv) 

nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață;

(v) 

cerința referitoare la notificarea în prealabil în cazul retragerilor de pe piață;

(vi) 

baza de calcul a volumului producției comercializate pentru distribuția gratuită menționată la articolul 34 alineatul (4) și stabilirea unui volum maxim al producției comercializate în cazul retragerilor;

(vii) 

cerința de afișare a emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(viii) 

condițiile referitoare la destinatarii produselor retrase;

(ix) 

utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(x) 

condițiile, care urmează să fie adoptate de statele membre, de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare;

(xi) 

asigurarea recoltelor;

(xii) 

fonduri mutuale; și

(xiii) 

condițiile referitoare la replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare și la stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru această replantare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) primul paragraf litera (e);

(e) 

asistență financiară națională cu privire la:

(i) 

gradul de organizare a producătorilor;

(ii) 

cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iii) 

nivelul maxim al rambursării asistenței financiare naționale de către Uniune.

Articolul 38

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

(a) 

administrarea fondurilor operaționale;

(b) 

informațiile care urmează să fie incluse în programele operaționale, cadrele naționale și strategiile naționale menționate la articolul 36, prezentarea programelor operaționale către statele membre, termenele, documentele însoțitoare și aprobarea de către statele membre;

(c) 

punerea în aplicare a programelor operaționale de către organizațiile de producători și de către asociațiile organizațiilor de producători;

(d) 

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de monitorizare și evaluare a strategiilor naționale și a programelor operaționale;

(e) 

cererile de ajutor și plata ajutoarelor, inclusiv plata în avans și plata parțială a ajutorului;

(f) 

modalitățile practice pentru afișarea emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(g) 

respectarea standardelor de comercializare în cazul retragerilor;

(h) 

costurile de transport, de sortare și de ambalare în cazul distribuirilor gratuite;

▼M5

(i) 

măsurile de promovare, de informare, de formare și de îndrumare profesională în cazuri de prevenire și gestionare a crizelor;

▼B

(j) 

punerea în practică a operațiunilor de retragere, a recoltării înainte de coacere, a nerecoltării și a măsurilor de asigurare a recoltelor;

(k) 

aplicarea, autorizarea, plata și rambursarea asistenței financiare naționale;

(l) 

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 4

Programe de sprijin în sectorul vitivinicol



Subsecțiunea 1

Dispoziții generale și măsuri eligibile

Articolul 39

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani („programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Articolul 40

Compatibilitate și coerență

(1)  Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

(2)  Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

(3)  Nu se acordă sprijin:

(a) 

pentru proiecte de cercetare și măsuri destinate să susțină astfel de proiecte, altele decât cele menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (d) și (e);

(b) 

pentru măsurile cuprinse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Articolul 41

Prezentarea programelor de sprijin

▼C2

(1)  Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 43.

▼B

(2)  Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

(3)  Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

(4)  Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Cu toate acestea, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se constate că proiectul de program de sprijin prezentat nu respectă condițiile prevăzute în prezenta secțiune și informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un proiect de program de sprijin revizuit. Programul de sprijin revizuit devine aplicabil la două luni după prezentarea proiectului de program de sprijin revizuit, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, situație în care se aplică prezentul paragraf.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(5)  Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Articolul 42

Conținutul programelor de sprijin

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

(a) 

o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum și obiectivele cuantificate ale acestora;

(b) 

rezultatele consultărilor organizate;

(c) 

o evaluare a efectelor preconizate de ordin tehnic, economic, ecologic și social;

(d) 

un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e) 

un tabel de finanțare general care să indice resursele care urmează să fie utilizate și alocarea indicativă preconizată a acestor resurse între diferitele măsuri, în conformitate cu limitele bugetare stabilite în anexa VI;

(f) 

criteriile și indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizați pentru monitorizare și evaluare, precum și măsurile adoptate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor de sprijin; și

(g) 

desemnarea autorităților și organismelor competente responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Articolul 43

Măsuri eligibile

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(a) 

promovarea, în conformitate cu articolul 45;

(b) 

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, în conformitate cu articolul 46;

(c) 

recoltarea înainte de coacere, în conformitate cu articolul 47;

(d) 

fondurile mutuale, în conformitate cu articolul 48;

(e) 

asigurarea recoltei, în conformitate cu articolul 49;

(f) 

investițiile, în conformitate cu articolul 50;

(g) 

inovarea în sectorul vitivinicol în conformitate cu articolul 51;

(h) 

distilarea subproduselor, în conformitate cu articolul 52.

Articolul 44

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1)  Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

(2)  Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

(3)  Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.



Subsecțiunea 2

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 45

Promovare

(1)  Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

(a) 

în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul de vin moderat și la sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice; sau

(b) 

în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

(a) 

relații publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(b) 

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(c) 

campanii de informare, în special privind sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(d) 

studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

(e) 

studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de informare și promovare.

(3)  Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 46

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole

(1)  Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2)  Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

(3)  Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a) 

reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b) 

relocarea plantațiilor viticole;

(c) 

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(d) 

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special, introducerea de sisteme avansate de producție durabilă.

Reînnoirea normală a plantațiilor viticole, adică replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului.

Statele membre pot stabili specificații suplimentare, în special în ceea ce privește vârsta plantațiilor viticole înlocuite.

(4)  Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

(a) 

acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

(b) 

o contribuție la costurile de restructurare și reconversie.

(5)  Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(a) 

sub rezerva dispozițiilor din partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin care se stabilește regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, autorizarea coexistenței plantațiilor viticole vechi și noi până la încheierea regimului tranzitoriu pentru o perioadă maximă de trei ani;

(b) 

o compensație financiară.

(6)  Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

Articolul 47

Recoltarea înainte de coacere

(1)  În sensul prezentului articol, „recoltarea înainte de coacere” înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Faptul de a lăsa struguri de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție (nerecoltare) nu se consideră recoltare înainte de coacere.

(2)  Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

(3)  Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)  Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Articolul 48

Fonduri mutuale

(1)  Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2)  Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 49

Asigurarea recoltelor

(1)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(2)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

(a) 

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor produse de fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

(b) 

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări:

(i) 

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

(ii) 

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

(3)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4)  Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Articolul 50

Investiții

(1)  Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

(2)  Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

(a) 

se aplică numai microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei ( 6 );

(b) 

se poate, de asemenea, aplica tuturor întreprinderilor în cazul regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și al insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ).

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate ( 8 ).

(3)  Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)  Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

(a) 

50 % în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b) 

40 % în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c) 

75 % în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d) 

65 % în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(5)  Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 51

Inovarea în sectorul vitivinicol

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Articolul 52

Distilarea subproduselor

(1)  Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

(2)  Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Statele membre pot condiționa acordarea ajutorului de depunerea de către beneficiar a unei garanții.

(3)  Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

(4)  Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

(5)  Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.



Subsecțiunea 3

Dispoziții procedurale

Articolul 53

Competențe delegate

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

norme privind responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin și modificările aduse programelor de sprijin și data punerii lor în aplicare;

(b) 

norme privind conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre, precum și condițiile și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltelor menționat la articolul 49;

(c) 

norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(d) 

norme privind utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(e) 

norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) primul paragraf litera (c);

(f) 

norme privind evitarea dublei finanțări între:

(i) 

diferitele operațiuni ale programului de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și

(ii) 

programul de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și programele sale pentru dezvoltare rurală sau de promovare;

(g) 

norme în temeiul cărora producătorii urmează să retragă produsele secundare de vinificație, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor;

(h) 

norme care să permită statelor membre să stabilească condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin în cadrul programelor lor.

Articolul 54

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

(a) 

prezentarea programelor de sprijin, planificarea financiară corespunzătoare și revizuirea programelor de sprijin;

(b) 

procedurile de depunere a cererilor, de selecție a acestora și de plată;

(c) 

depunerea, formatul și conținutul rapoartelor și evaluărilor programelor de sprijin ale statelor membre;

(d) 

fixarea de către statele membre a ratelor ajutorului pentru recoltarea înainte de coacere și pentru distilarea subproduselor;

(e) 

gestionarea financiară și dispozițiile privind aplicarea măsurilor de sprijin de către statele membre;

(f) 

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 5

Ajutor pentru sectorul apicol

Articolul 55

Programe naționale și finanțare

(1)  În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani („programele apicole”). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

(2)  Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

(3)  Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

(4)  Programele apicole pot include următoarele măsuri:

(a) 

asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori;

(b) 

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei;

(c) 

raționalizarea transhumanței;

(d) 

măsuri de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să își comercializeze și să își valorifice produsele;

(e) 

măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din Uniune;

(f) 

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(g) 

monitorizarea pieței;

(h) 

îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piață;

Articolul 56

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a) 

evitarea dublei finanțări dintre programele apicole și programele de dezvoltare rurală ale statelor membre;

(b) 

baza pentru alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant, printre altele, pe baza numărului total de familii de albine din Uniune.

(2)  Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Articolul 57

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a) 

conținutul programelor naționale și al studiilor efectuate de statele membre privind structura producției și a comercializării în sectoarele lor apicole;

(b) 

procedura pentru realocarea fondurilor neutilizate;

(c) 

aprobarea programelor apicole prezentate de statele membre, inclusiv alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant și nivelul maxim al finanțării de către statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 6

Ajutor pentru sectorul hameiului

Articolul 58

Ajutoare pentru organizațiile de producători

(1)  Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(2)  În cazul Germaniei, fondurile din partea Uniunii alocate ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) se ridică la 2 277 000 EUR pe an.

Articolul 59

Competențe delegate

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a) 

cererile de ajutor, inclusiv norme privind termenele și documentele aferente;

(b) 

norme privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea sumelor plătibile fiecărei organizații de producători.

Articolul 60

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Articolul 61

Durata

►C2  Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2030, ◄ Comisia urmând să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.



Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)  Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

►C2  (2)  Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), pentru o suprafață specifică exprimată în hectare, ◄ în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)  Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

▼C2

(4)  Prezentul capitol nu se aplică plantării sau replantării suprafețelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, suprafețelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului sau suprafețelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului național.

▼M5

(5)  Statele membre pot aplica prezentul capitol zonelor care produc vin și care sunt adecvate pentru producția distilatului de vin cu o indicație geografică înregistrată în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ). În sensul prezentului capitol, aceste zone pot fi tratate ca zone în care pot fi produse vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

▼B

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

(1)  Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent.

(2)  Statele membre pot:

(a) 

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

(b) 

să limiteze utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică.

►C2  (3)  Oricare dintre limitările menționate la alineatul (2) contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, ◄ se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(a) 

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, nedepășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea acestei necesități;

(b) 

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate.

(4)  Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)  Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

În sensul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii:

(a) 

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

(b) 

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

▼C2

(c) 

cererea nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unor anumite denumiri de origine protejate, ceea ce se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

▼M5

(ca) 

solicitantul nu a plantat viță-de-vie fără autorizație, astfel cum se menționează la articolul 71 din prezentul regulament, sau fără un drept de plantare, astfel cum se menționează la articolele 85a și 85b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

▼C2

(d) 

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe dintre criteriile menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu.

▼M5

(2)  Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. Prin acordarea de autorizații se poate stabili suprafața minimă și/sau maximă per solicitant și, de asemenea, ea poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii:

▼C2

(a) 

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (noi viticultori);

(b) 

suprafețe unde podgoriile contribuie la conservarea mediului;

▼B

(c) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

(d) 

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

(e) 

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

▼C2

(f) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate care contribuie la creșterea competitivității la nivel de exploatație agricolă și la nivel regional;

▼B

(g) 

proiecte cu potențial de îmbunătățire a calității produselor cu indicații geografice;

(h) 

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul creșterii dimensiunii exploatațiilor mici și mijlocii.

▼M5

(2a)  Dacă decide să aplice unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), statul membru poate adăuga condiția suplimentară ca solicitantul să fie o persoană fizică în vârstă de cel mult 40 de ani în anul depunerii cererii.

▼M5

(3)  Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1), (2) și (2a) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

▼B

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările prezentate de organizații profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)  Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)  Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

▼C2

(3)  Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vițe-de-vie care respectă același caiet de sarcini al denumirii de origine protejate sau indicației geografice protejate ca și cel al suprafeței defrișate.

▼B

(4)  Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)  Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)  Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)  Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Această conversie are loc în urma unei cereri care trebuie prezentată de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să prezinte astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2020.

(2)  Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca drepturile de plantare menționate la alineatul (1). Dacă aceste autorizații nu sunt utilizate, acestea expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă statele membre au luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2023.

(3)  Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a) 

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

(b) 

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(c) 

adăugarea unor criterii la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

▼C2

(d) 

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi de viță-de-vie nou plantate, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2);

▼B

(e) 

motivația deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a) 

procedurile de acordare a autorizațiilor;

(b) 

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)  Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)  În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)  Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)  Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)  Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

▼C2

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventuale reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

▼B

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI



CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea



Secțiunea 1

Standarde de comercializare



Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.



Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)  Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(a) 

ulei de măsline și măsline de masă;

(b) 

fructe și legume;

(c) 

produse din fructe și legume procesate;

(d) 

banane;

(e) 

plante vii;

(f) 

ouă;

(g) 

carne de pasăre

(h) 

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

(i) 

hamei.

(2)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)  Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(a) 

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

(b) 

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

(c) 

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

(d) 

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

(e) 

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

(f) 

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

(g) 

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

(h) 

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

(i) 

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

(j) 

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

(k) 

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

(l) 

utilizarea specifică;

(m) 

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

(4)  În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)  Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(a) 

particularitățile produsului în cauză;

(b) 

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

(c) 

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

(d) 

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

(e) 

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

(f) 

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

(6)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)  Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)  Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)  În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)  Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)  Certificatul indică cel puțin:

(a) 

locul (locurile) de producție a hameiului;

(b) 

anul (anii) de recoltare; și

(c) 

soiul (soiurile).

(4)  Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

(a) 

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

(b) 

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

Măsurile menționate la primul paragraf:

(i) 

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

(ii) 

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)  În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(a) 

carne de vită și mânzat;

(b) 

vin;

(c) 

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

(d) 

carne de pasăre;

(e) 

ouă;

(f) 

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

(g) 

ulei de măsline și măsline de masă.

(2)  Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)  Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)  Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)  La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)  Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

(a) 

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

(b) 

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)  Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

(a) 

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

(b) 

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

(c) 

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)  Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(a) 

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

(b) 

ia în calcul protecția sănătății umane;

(c) 

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d) 

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

(e) 

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

(f) 

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

(4)  Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)  Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)  Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)  Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

(a) 

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

(b) 

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)  Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)  Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(a) 

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b) 

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

(5)  Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)  Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)  Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)  Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)  Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 ).



Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)  Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)  Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a) 

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

(b) 

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

(c) 

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)  O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

(a) 

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

(b) 

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

(c) 

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

(d) 

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)  Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)  O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)  Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)  Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.



Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a) 

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

(b) 

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

(1)  Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor încadrate la codurile NC 2009 61 , 2009 69 și 2204 care sunt importate în Uniune.

(2)  Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

(3)  Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

(a) 

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

(b) 

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.



Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

►C2  (a) 

lista cuprinzând laptele și produsele lactate, menționate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum și materiile grase tartinabile, menționate în anexa VII partea VII punctul I al șaselea paragraf litera (a), ◄ pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispozițiilor respective și pe care statele membre le transmit Comisiei;

(b) 

norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;

(c) 

norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;

(d) 

norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;

(e) 

norme pentru fixarea nivelului de toleranță;

(f) 

norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 89;

(g) 

norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului și/sau a instalațiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare și a documentelor comerciale, a documentelor însoțitoare și a registrelor care trebuie păstrate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 2

Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale în sectorul vitivinicol



Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 92

Domeniul de aplicare

▼C2

(1)  Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

▼B

(2)  Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

(a) 

protecția intereselor legitime ale consumatorilor și ale producătorilor;

(b) 

asigurarea bunei funcționări a pieței interne pentru produsele vizate; și

(c) 

promovarea producerii unor produse de calitate astfel cum sunt menționate în prezenta secțiune, permițând, în același timp, adoptarea unor măsuri naționale în materie de politică a calității.



Subsecțiunea 2

Denumiri de origine și indicații geografice

Articolul 93

Definiții

(1)  În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

(a) 

„denumire de origine” înseamnă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, a unei țări, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i) 

calitatea și caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii;

(ii) 

strugurii din care se obține produsul provin exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii) 

producția are loc în aria geografică respectivă; și

(iv) 

produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera.

(b) 

„indicație geografică” înseamnă o indicație referitoare la o regiune, la un loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, la o țară, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i) 

deține o calitate, o reputație sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;

(ii) 

strugurii din care se obține produsul provin, în proporție de cel puțin 85 %, exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii) 

este produs în aria geografică respectivă; și

(iv) 

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

(2)  Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine dacă:

(a) 

desemnează un vin;

(b) 

trimit la o denumire geografică;

(c) 

îndeplinesc cerințele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv); și

(d) 

au fost supuse procedurii de acordare a protecției pentru denumirile de origine și indicațiile geografice prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)  Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

(4)  Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), vizează toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

(5)  În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

Articolul 94

Cererile de protecție

(1)  Cererile de protecție a denumirilor ca denumiri de origine sau indicații geografice includ un dosar tehnic care conține:

(a) 

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b) 

numele și adresa solicitantului;

(c) 

caietul de sarcini al produsului, menționat la alineatul (2); și

(d) 

un document unic care rezumă caietul de sarcini al produsului menționat la alineatul (2).

(2)  Caietul de sarcini al produsului permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine sau indicației geografice.

Caietul de sarcini al produsului conține cel puțin următoarele elemente:

(a) 

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b) 

o descriere a vinului sau a vinurilor:

(i) 

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

(ii) 

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

(c) 

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și a restricțiilor relevante pentru producerea acestora;

(d) 

delimitarea ariei geografice în cauză;

(e) 

producția maximă la hectar;

(f) 

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

(g) 

informațiile care confirmă legătura menționată la litera (a) punctul (i) sau, dacă este cazul, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

(h) 

cerințele aplicabile prevăzute de legislația Uniunii sau națională sau, dacă un stat membru prevede astfel, de o organizație care gestionează denumirile de origine sau indicațiile geografice protejate, având în vedere că aceste cerințe trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu legislația Uniunii;

(i) 

denumirea și adresa autorităților sau organismelor care verifică dacă sunt respectate dispozițiile caietului de sarcini al produsului, precum și o descriere a sarcinilor acestora.

(3)  În cazul în care cererea de protecție se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, aceasta conține, pe lângă elementele prevăzute la alineatele (1) și (2), o dovadă că denumirea în cauză este protejată în țara sa de origine.

Articolul 95

Solicitanții

(1)  Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, orice producător individual poate depune o cerere de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică. La această cerere se pot asocia și alte părți interesate.

(2)  Producătorii pot depune o cerere de protecție numai pentru vinurile pe care le produc.

(3)  În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri tradiționale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere de protecție comună.

Articolul 96

Procedura preliminară la nivel național

(1)  Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice pentru vinurile originare din Uniune fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

(2)  Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

(3)  Statul membru examinează cererea de protecție care i-a fost prezentată pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezenta subsecțiune.

Respectivul stat membru desfășoară o procedură națională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită sau rezidentă pe teritoriul său poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea unei declarații bine motivate pe lângă autoritățile respectivului stat membru.

(4)  În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau este incompatibilă cu dreptul Uniunii, respinge cererea.

(5)  În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, acesta urmează o procedură națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și înaintează cererea respectivă Comisiei.

Articolul 97

Examinarea de către Comisie

(1)  Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2)  Comisia verifică dacă cererile de protecție menționate la articolul 94 respectă condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)  În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare cu privire la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini al produsului efectuată în cursul procedurii preliminare la nivel național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(4)  În cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare prin care se respinge cererea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 98

Procedura de opoziție

În termen de două luni de la data publicării documentului unic, menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (d), orice stat membru ori țară terță sau orice persoană fizică ori juridică având un interes legitim, având reședința sau fiind stabilită într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecție sau într-o țară terță poate formula o opoziție la protecția propusă, prin prezentarea către Comisie a unei declarații motivate corespunzător, referitoare la condițiile de eligibilitate prevăzute în prezenta subsecțiune.

În cazul persoanelor fizice sau juridice care au reședința sau sunt stabilite într-o țară terță, această declarație se prezintă fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză, în termenul de două luni menționat la primul paragraf.

Articolul 99

Decizia de protecție

Pe baza informațiilor de care dispune la încheierea procedurii de opoziție menționate la articolul 98, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care, fie se acordă protecție pentru denumirea de origine sau pentru indicația geografică care îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și este compatibilă cu dreptul Uniunii, fie se respinge cererea, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 100

Omonimie

(1)  O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată în temeiul prezentului regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(2)  Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire pentru care se depune o cerere este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată în conformitate cu dreptul național al statelor membre.

(3)  Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.

(4)  Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 ).

Articolul 101

Motive suplimentare de refuz al protecției

(1)  O denumire care a devenit generică nu este protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică.

În sensul prezentei secțiuni, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de factorii relevanți, în special de:

(a) 

situația existentă în Uniune, în special în zonele de consum;

(b) 

dreptul Uniunii sau legislația națională în domeniu.

(2)  O denumire nu este protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 102

Relația cu mărcile

(1)  Înregistrarea unei mărci care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este:

(a) 

refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată; sau

(b) 

anulată.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (2), o marcă, dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună credință, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii, fie anterior datei obținerii protecției denumirii de origine sau a indicației geografice în țara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida protecției denumirii de origine sau a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 14 ) sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului ( 15 ).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicației geografice alături de mărcile relevante.

Articolul 103

Protecție

(1)  O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)  O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată, precum și vinul care utilizează denumirea protejată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

(a) 

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate respective:

(i) 

de produse comparabile care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea protejată; sau

(ii) 

în măsura în care această utilizare exploatează reputația unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate.

(b) 

utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare;

(c) 

oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum și împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;

(d) 

oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)  Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu devin generice în Uniune în sensul articolului 101 alineatul (1).

Articolul 104

Registrul

Comisia întocmește și păstrează un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri, care este accesibil publicului. În registru pot fi introduse denumiri de origine și indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca denumiri de origine protejate în sensul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicații geografice protejate.

Articolul 105

Modificări ale caietului de sarcini

Un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate, în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redemarca aria geografică menționată la articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Articolul 106

Anulare

În cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător nu mai este asigurată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, din inițiativă proprie sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, prin care se anulează protecția acordată unei denumiri de origine sau unei indicații geografice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 107

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1)  Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului ( 16 ) și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei ( 17 ) sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

(2)  Comisia ia măsura oficială corespunzătoare de eliminare a denumirilor de vinuri cărora li se aplică articolul 118s alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

(3)  Articolul 106 nu se aplică denumirilor existente de vinuri protejate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Comisia poate adopta, până la 31 decembrie 2014, din inițiativă proprie, acte de punere în aplicare prin care se anulează protecția denumirilor de vinuri protejate existente menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 93.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)  În ceea ce privește Croația, denumirile de vinuri publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( 18 ) sunt protejate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unui rezultat favorabil al procedurii de opoziție. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104.

Articolul 108

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 109

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

criteriile suplimentare aplicabile delimitării ariei geografice și

(b) 

restricțiile și derogările referitoare la producția în aria geografică delimitată.

(2)  Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(3)  Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

tipul de solicitant care poate cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice;

(b) 

condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate;

(c) 

condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere;

(d) 

condițiile aplicabile cererilor privind arii geografice dintr-o țară terță;

(e) 

data de la care se aplică o protecție sau o modificare a unei protecții;

(f) 

condițiile referitoare la modificări ale caietelor de sarcini.

(4)  Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(5)  Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

(a) 

denumirile de vinuri recunoscute de statele membre ca denumiri de origine sau indicații geografice până la data de 1 august 2009 și denumirile de vinuri pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate;

(b) 

vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și

(c) 

modificarea caietelor de sarcini ale produselor.

Articolul 110

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a) 

informațiile care trebuie furnizate în caietul de sarcini cu privire la legătura dintre aria geografică și produsul final;

(b) 

punerea la dispoziția publicului a deciziei de protecție sau de respingere;

(c) 

întocmirea și menținerea registrului menționat la articolul 104;

(d) 

conversia unei denumiri de origine protejate într-o indicație geografică protejată;

(e) 

depunerea cererilor transfrontaliere.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție, de anulare sau de conversie și la prezentarea informațiilor legate de denumirile vinurilor protejate existente, în special în ceea ce privește:

(a) 

modelele de documente și forma de comunicare;

(b) 

termenele;

(c) 

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul unei cereri sau al unei solicitări.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 111

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată ca fiind inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge declarația de opoziție ca fiind inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



Subsecțiunea 3

Mențiuni tradiționale

Articolul 112

Definiții

„Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

(a) 

faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în temeiul legislației Uniunii sau în temeiul legislației naționale; sau

(b) 

metoda de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de proveniență sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

Articolul 113

Protecție

(1)  O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

(2)  Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

(a) 

oricărei utilizări abuzive, inclusiv atunci când denumirea protejată este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs la fel ca în”, „imitație”, „gust”, „la fel ca” sau altele similare;

(b) 

oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente;

(c) 

oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(3)  Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

Articolul 114

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(2)  Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

tipul solicitanților care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale;

(b) 

condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale;

(c) 

motivele pentru care se pot prezenta obiecții la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale;

(d) 

domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de soiuri de struguri de vinificație;

(e) 

motivele anulării unei mențiuni tradiționale;

(f) 

data depunerii unei cereri sau a unei solicitări de opoziție sau de anulare;

(g) 

procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedurile de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(3)  Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 115

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

(a) 

modelele de documente și forma de comunicare;

(b) 

termenele;

(c) 

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul cererii sau al solicitării;

(d) 

normele detaliate privind punerea la dispoziția publicului a mențiunilor tradiționale.

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

(4)  Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 116

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



Secțiunea 3

Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol

Articolul 117

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a) 

„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă, care însoțesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

(b) 

„prezentare” înseamnă toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

Articolul 118

Condiții de aplicare a normelor orizontale

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului ( 19 ), Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 20 ), Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Articolul 119

Indicații obligatorii

(1)  Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

(a) 

denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa VII partea II;

(b) 

pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată:

(i) 

mențiunea „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” și

(ii) 

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(c) 

titrul alcoolic volumic dobândit;

(d) 

indicarea provenienței;

(e) 

indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

(f) 

indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate și

(g) 

în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conținutului de zahăr.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a) 

atunci când o mențiune tradițională în conformitate cu articolul 112 litera (a) figurează pe etichetă în conformitate cu caietul de sarcini menționat la articolul 94 alineatul (2);

(b) 

în cazuri excepționale și justificate corespunzător care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 227 pentru a asigura conformitatea cu practicile de etichetare existente.

Articolul 120

Indicații facultative

(1)  Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

(a) 

anul de recoltă;

(b) 

denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație;

(c) 

în cazul altor vinuri decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g), mențiuni indicând conținutul de zahăr;

(d) 

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, mențiunile tradiționale în conformitate cu articolul 112 litera (b);

(e) 

simbolul Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(f) 

mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

(g) 

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

(a) 

statele membre adoptă acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor respective;

(b) 

statele membre pot întocmi, pe baza unor criterii nediscriminatorii și obiective și fără a afecta concurența loială, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificație de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificație excluse, în special în cazul în care:

(i) 

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

(ii) 

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

(c) 

amestecurile de vinuri din state membre diferite nu conduc la o etichetare a soiului de struguri de vinificație decât dacă statele membre vizate convin altfel și asigură fezabilitatea procedurilor de certificare, aprobare și verificare relevante.

Articolul 121

Limbile

(1)  Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Articolul 122

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

(a) 

prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;

(b) 

indicații obligatorii privind:

(i) 

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

(ii) 

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora;

(iii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

(iv) 

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

(v) 

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

(c) 

indicații facultative privind:

(i) 

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

(ii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

(d) 

prezentarea privind:

(i) 

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și o listă a anumitor forme specifice de sticle;

(ii) 

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip „vin spumant”;

(iii) 

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

(iv) 

dispozițiile privind utilizarea limbilor.

(2)  Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(3)  Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(4)  Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Articolul 123

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile anumitor sectoare



Secțiunea 1

Sectorul zahărului

Articolul 124

Durata

Cu excepția articolelor 125 și 126, prezenta secțiune se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.



Subsecțiunea 1

Măsuri specifice

Articolul 125

Acorduri în sectorul zahărului

(1)  Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

(2)  Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

(3)  De la 1 octombrie 2017, acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

(4)  Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a) 

actualizarea condițiilor menționate în anexa II partea II secțiunea A;

(b) 

actualizarea condițiilor de achiziționare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;

(c) 

stabilirea unor noi norme de determinare a greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum și de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 126

Notificări de prețuri pe piața zahărului

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.



Subsecțiunea 2

Cerințele care se aplică în sectorul zahărului în perioada menționată la articolul 124

Articolul 127

Contractele de livrare

(1)  În plus față de cerințele prevăzute la articolul 125 alineatul (1), acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa XI.

(2)  În contractele de livrare se stabilește o distincție în funcție de cantitățile de zahăr care vor fi produse din sfeclă de zahăr,și anume dacă acestea reprezintă:

(a) 

zahăr căruia i se aplică o cotă; sau

(b) 

zahăr peste cotă.

(3)  Fiecare întreprindere producătoare de zahăr furnizează statului membru în care produce zahăr următoarele informații:

(a) 

cantitățile de sfeclă de zahăr menționate la alineatul (2) litera (a), pentru care a încheiat contracte de livrare anterior însămânțărilor, precum și conținutul de zahăr pe baza căruia s-au întocmit aceste contracte;

(b) 

randamentul corespunzător prevăzut.

Statele membre pot solicita informații suplimentare.

(4)  Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, astfel cum se prevede la articolul 135, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă de zahăr pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

(5)  Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile intraprofesionale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (2), (3) și (4).

(6)  În absența unor acorduri intraprofesionale, statul membru în cauză adoptă măsurile compatibile cu prezentul regulament, necesare pentru a proteja interesele părților în cauză.

Articolul 128

Taxa pe producție

(1)  O taxă pe producție este percepută asupra zahărului căruia i se aplică o cotă, izoglucozei căreia i se aplică o cotă și siropului de inulină căruia i se aplică o cotă, atribuite întreprinderilor producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină, astfel cum este prevăzut la articolul 136 alineatul (2).

(2)  Măsurile de stabilire a taxei pe producție pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică o cotă, după cum se menționează la alineatul (1), se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 129

Restituții la producție

(1)  O restituție la producție poate fi acordată pentru produsele din sectorul zahărului enumerate în anexa I partea III literele (b)-(e), dacă zahărul excedentar sau importat, izoglucoza excedentară sau siropul de inulină excedentar nu este disponibil la un preț corespunzător prețului mondial pentru fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (c).

(2)  Măsurile cu privire la stabilirea restituției la producție menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 130

Retragerea zahărului de pe piață

(1)  Pentru a evita situațiile de prăbușire a prețurilor pe piața internă și a remedia situațiile de supraproducție determinate pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare și având în vedere obligațiile Uniunii care derivă din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se retrag de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc acest coeficient pentru un an de comercializare cel târziu până la data de 28 februarie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței.

Pe baza estimărilor actualizate cu privire la tendințele pieței, Comisia poate adopta, până la data de 31 octombrie a anului de comercializare în cauză, acte de punere în aplicare prin care se ajustează sau, în cazul în care nu a fost fixat niciun coeficient în temeiul primului paragraf, se stabilește un coeficient.

(3)  Fiecare întreprindere care deține o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

Prin derogare de la primul paragraf, luând în considerare tendințele estimate ale pieței zahărului, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se prevede ca, pentru anul de comercializare în curs, pentru cel următor sau pentru ambii ani de comercializare, se considere toată cantitatea de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă sau doar o parte din aceasta drept:

(a) 

zahăr excedentar, izoglucoză excedentară sau sirop de inulină excedentar care pot fi procesate în zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial; sau

(b) 

o producție căreia i se aplică o cotă temporară, din care o parte poate fi rezervată exportului în temeiul angajamentelor Uniunii care decurg din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(4)  În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Uniune nu este adecvată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se permite ca o anumită cantitate de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă să fie vândută pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

(5)  În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv, menționat la articolul 135, se plătește cultivatorilor de sfeclă.

În cazul în care zahărul retras devine zahăr industrial sau este exportat în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) sau (b) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolul 135 cu privire la prețul minim nu se aplică.

În cazul în care zahărul retras este vândut pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, cultivatorilor de sfeclă li se plătește prețul minim corespunzător anului de comercializare în curs.

(6)  Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 131

Mecanismul temporar de gestionare a pieței

(1)  În cursul perioadei menționate la articolul 124, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura o aprovizionare cu zahăr suficientă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Astfel de măsuri pot să ajusteze, în funcție de cantitatea și de perioada de timp necesară, nivelul taxei percepute la importul zahărului brut.

În contextul mecanismului temporar de gestionare a pieței, măsuri pentru fixarea unei taxe pe excedent se adoptă de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cantitatea adecvată a zahărului peste cotă și a zahărului brut importat care poate fi introdusă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 132

Competențe delegate

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și pentru a garanta luarea în considerare în mod adecvat a intereselor tuturor părților, și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a) 

condițiile de achiziționare și contractele de livrare menționate la articolul 127;

(b) 

actualizarea condițiilor de achiziție a sfeclei prevăzute în anexa XI;

(c) 

criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (3).

Articolul 133

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni privind procedurile, conținutul și criteriile tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Subsecțiunea 3

Sistemul de reglementare a producției

Articolul 134

Cote în sectorul zahărului

(1)  Un regim de cote se aplică zahărului, izoglucozei și siropului de inulină.

(2)  În ceea ce privește regimul de cote prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un producător depășește cota corespondentă și nu utilizează surplusul de cantități conform dispozițiilor articolului 139, se percepe o taxă pe excedent aplicată cantităților respective sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 139-142.

Articolul 135

Prețul minim la sfeclă

Prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă este stabilit de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 136

Repartiția cotelor

(1)  Cotele naționale și regionale pentru fabricarea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină se stabilesc în anexa XII.

(2)  Statele membre repartizează o cotă fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină aflată pe teritoriul lor și autorizată în conformitate cu articolul 137.

Cota repartizată fiecărei întreprinderi este egală cotei repartizate întreprinderii respective, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, pentru anul de comercializare 2010/2011.

(3)  În cazul repartizării unei cote unei întreprinderi producătoare de zahăr care deține mai multe unități de producție, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a ține seama în mod corespunzător de interesele producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr.

Articolul 137

Întreprinderi autorizate

(1)  Statele membre livrează, la cerere, o autorizație întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină sau unei întreprinderi care asigură procesarea produselor în cauză în unul dintre produsele din lista prevăzută la articolul 140 alineatul (2), cu condiția ca respectiva întreprindere:

(a) 

să își demonstreze capacitatea profesională în domeniul producției;

(b) 

să accepte să furnizeze toate informațiile necesare și să se supună controalelor prevăzute de prezentul regulament;

(c) 

să nu facă obiectul unei suspendări sau unei retrageri a autorizației.

(2)  Întreprinderile autorizate furnizează statului membru pe teritoriul căruia se efectuează recoltarea de sfeclă sau de trestie de zahăr sau rafinarea, următoarele informații:

(a) 

cantitățile de sfeclă sau de trestie de zahăr pentru care s-a încheiat un contract de livrare, precum și producțiile corespunzătoare estimate la hectar pentru sfeclă sau trestie și zahăr;

(b) 

datele referitoare la livrările planificate și efective de sfeclă de zahăr, de trestie de zahăr și de zahăr brut, precum și la producția de zahăr și stadiul stocurilor de zahăr;

(c) 

cantitățile de zahăr alb vândute, prețurile și condițiile aferente.

Articolul 138

Redistribuirea cotelor naționale și reducerea cotelor

(1)  Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză care a fost repartizată unei întreprinderi de pe teritoriul său până la 10 %. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)  Statele membre pot efectua transferuri de cote între întreprinderi în condițiile stabilite în anexa XIII și luând în considerare interesele fiecăreia dintre părțile implicate, în special ale cultivatorilor de sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

(3)  Cantitățile reduse în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) sunt repartizate de statul membru în cauză uneia sau mai multor întreprinderi aflate pe teritoriul său, indiferent dacă aceasta (acestea) dispun(e) de o cotă sau nu.

Articolul 139

Producția peste cotă

(1)  Zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină produs în cursul unui an de comercializare în surplus față de cota prevăzută la articolul 136 poate fi:

(a) 

utilizat pentru fabricarea anumitor produse enumerate la articolul 140;

(b) 

reportat în anul de comercializare următor, în contul producției căreia i se aplică o cotă a anului respectiv, în conformitate cu articolul 141;

(c) 

utilizat în scopul programului de aprovizionare specific pentru regiunile ultraperiferice, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 21 );

(d) 

exportat în limita cantitativă care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare, respectându-se angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE; sau

(e) 

introdus pe piața internă, în conformitate cu mecanismul descris la articolul 131, în scopul adaptării ofertei la cerere, pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare.

Măsurile menționate la primul paragraf litera (e) din prezentul articol sunt puse în aplicare anterior oricărei activări a măsurilor de prevenire a perturbărilor de pe piață, menționate la articolul 219 alineatul (1).

Celelalte cantități excedentare fac obiectul unei taxe pe excedent prevăzute la articolul 142.

(2)  Actele de punere în aplicare stabilite în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 140

Zahărul industrial

(1)  Zahărul industrial, izoglucoza industrială și siropul de inulină industrial se rezervă fabricării unuia dintre produsele enumerate la alineatul (2):

(a) 

în cazul în care fac obiectul unui contract de livrare încheiat înainte de sfârșitul anului de comercializare între un producător și un utilizator care au obținut, ambii, autorizația prevăzută la articolul 137; și

(b) 

în cazul în care sunt livrate utilizatorului cel târziu la data de 30 noiembrie a anului de comercializare următor.

(2)  Pentru a lua în considerare progresele tehnice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se stabilește o listă de produse pentru fabricarea cărora se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

Lista respectivă cuprinde, în special:

(a) 

bioetanol, alcool, rom, drojdii active, cantități de siropuri tartinabile și de siropuri ce trebuie procesate în „Rinse appelstroop”;

(b) 

unele produse industriale fără conținut de zahăr, dar care sunt procesate utilizând zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină;

(c) 

unele produse din industria chimică sau farmaceutică, care conțin zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

Articolul 141

Reportarea zahărului excedentar

(1)  Fiecare întreprindere poate decide să reporteze integral sau parțial în anul de comercializare următor, în contul producției respectivului an, producția excedentară de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină cărora li se aplică o cotă. Fără a aduce atingere alineatului (3), respectiva decizie este irevocabilă.

(2)  Întreprinderile care iau decizia menționată la alineatul (1):

(a) 

informează statul membru în cauză până la data stabilită de respectivul stat membru:

(i) 

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din trestie de zahăr care fac obiectul unui report;

▼C1

(ii) 

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din sfeclă sau de sirop de inulină care fac obiectul unui report;

▼B

(b) 

se angajează să depoziteze, pe propria cheltuială, cantitățile reportate până la sfârșitul anului de comercializare în curs.

(3)  În cazul în care producția definitivă a unei întreprinderi din timpul anului de comercializare în cauză este mai mică decât estimarea făcută la momentul adoptării deciziei prevăzute la alineatul (1), cantitatea reportată poate fi ajustată cu efect retroactiv până cel târziu la data de 31 octombrie a anului de comercializare următor.

(4)  Cantitățile reportate se consideră a fi primele cantități produse cărora li se aplică cota alocată pentru anul de comercializare următor.

▼C2

(5)  Zahărul depozitat în conformitate cu prezentul articol pe perioada unui an de comercializare nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de depozitare prevăzute la articolul 17 sau la articolul 130.

▼B

Articolul 142

Taxa pe excedent

(1)  Taxa pe excedent se percepe pentru cantitățile:

(a) 

de zahăr excedentar, de izoglucoză excedentară sau de sirop de inulină excedentar produse pe parcursul unui an de comercializare, cu excepția cantităților reportate în contul producției pentru anul de comercializare următor căreia i se aplică o cotă și depozitate în conformitate cu articolul 141 sau a cantităților prevăzute la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (e);

(b) 

de zahăr industrial, de izoglucoză industrială și de sirop de inulină industrial pentru care nu s-a prezentat nicio dovadă a utilizării lor la unul dintre produsele menționate la articolul 140 alineatul (2), într-un termen care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare;

(c) 

de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină retrase de pe piață în conformitate cu articolul 130 și pentru care nu se respectă obligațiile prevăzute la articolul 130 alineatul (3).

Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul primului paragraf litera (b) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Măsurile cu privire la stabilirea unei taxe pe excedent menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 143

Competențe delegate

(1)  Pentru a garanta că întreprinderile prevăzute la articolul 137 respectă obligațiile care le revin, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(2)  Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la sensul termenilor în ceea ce privește funcționarea sistemului de cote, precum și de stabilire a condițiilor care reglementează vânzările către regiunile ultraperiferice.

(3)  Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind reportarea zahărului.

Articolul 144

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 137, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

(a) 

cererile de autorizare ale întreprinderilor, registrele care trebuie ținute de întreprinderile autorizate și informațiile pe care acestea trebuie să le furnizeze;

(b) 

sistemul de controale pe care statele membre trebuie să le efectueze asupra întreprinderilor autorizate;

(c) 

comunicările statelor membre către Comisie și către întreprinderile autorizate;

(d) 

livrarea de materii prime către întreprinderi, inclusiv contractele de livrare și bonurile de livrare;

(e) 

echivalența în ceea ce privește zahărul menționat la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(f) 

programul specific de aprovizionare pentru regiunile ultraperiferice;

(g) 

exporturile menționate la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (d);

(h) 

cooperarea statelor membre în vederea efectuării unor controale eficace;

(i) 

modificarea datelor prevăzute la articolul 141 pentru anumiți ani de comercializare;

(j) 

determinarea cantității excedentare, comunicările și plata taxei pe excedent prevăzute la articolul 142.

(k) 

adoptarea unei liste a rafinăriilor cu activitate permanentă în sensul anexei II partea II secțiunea B punctul 6.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 2

Produse vitivinicole

Articolul 145

Registrul plantațiilor viticole și inventarul privind potențialul de producție

(1)  Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

(2)  Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)  Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 46, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)  Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Articolul 146

Autoritățile naționale competente în sectorul vitivinicol

(1)  Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2)  Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Articolul 147

Documentele însoțitoare și registrul

(1)  Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

(2)  Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(3)  Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

normele privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia;

(b) 

condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate;

(c) 

obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia;

(d) 

entitatea care are obligația de a ține un registru și exonerările de la această obligație;

(e) 

operațiunile care trebuie incluse în registru.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a) 

norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru și pentru închiderea acestuia;

(b) 

măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;

(c) 

dispoziții generale și tranzitorii privind ținerea registrelor;

(d) 

norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoțire și a registrelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 3

Lapte și produse lactate

Articolul 148

Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)  Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.

În sensul prezentului articol, „colector” înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

▼M5

(1a)  Dacă statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători poate solicita ca orice livrare de lapte crud către o întreprindere de prelucrare a laptelui crud să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte scrise pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf.

Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul și/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilității pe care o au părțile de a utiliza un contract standard redactat de o organizație interprofesională.

▼M5

(2)  Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

▼B

(a) 

se întocmește anterior livrării;

(b) 

se întocmește în scris; și

(c) 

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i) 

prețul datorat pentru livrare, care:

— 
este fix și este indicat în contract și/sau
— 
este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat;
(ii) 

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

(iii) 

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

(iv) 

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v) 

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

(vi) 

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

▼M5

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

▼B

(4)  Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

▼M5

În pofida primului paragraf, se aplică una sau mai multe dintre situațiile de mai jos:

(a) 

în cazul în care decide că încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud este obligatorie, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru poate stabili:

(i) 

o obligație pentru părți de a conveni asupra unei relații între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru respectiva livrare;

(ii) 

o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

▼B

(b) 

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)  Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 149

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M5

(1)  O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producției lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

▼B

(2)  Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(a) 

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizația de producători;

(b) 

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizației sau numai pentru unii dintre ei;

(c) 

cu condiția ca, pentru organizația de producători respectivă toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

(i) 

volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective să nu depășească 3,5 % din producția totală a Uniunii;

(ii) 

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv; și

(iii) 

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv;

(d) 

cu condiția ca fermierii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când fermierii dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(e) 

cu condiția ca laptele crud să nu facă obiectul unei obligații de livrare ce decurge din calitatea de membru al unei cooperative a fermierului în conformitate cu condițiile stabilite în statutele cooperativei sau normele și deciziile prevăzute în acestea sau care decurg din acestea; și

(f) 

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor.

(3)  Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a statului membru respectiv.

(4)  În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)  În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)  Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)  În sensul prezentului articol:

(a) 

o „autoritate națională în domeniul concurenței” înseamnă autoritatea menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului ( 22 );

(b) 

o „IMM” înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE.

(8)  Statele membre în care se desfășoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

Articolul 150

Reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)  La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (3), a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (3) sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o durată limitată, norme imperative pentru reglementarea ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)  Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.Un astfel de acord este încheiat între cel puțin două treimi dintre producătorii de lapte sau reprezentanții lor care reprezintă cel puțin două treimi din laptele crud produs pentru producția de brânzeturi menționată la alineatul (1) din prezentul articol și, atunci când este relevant, cel puțin două treimi din producătorii brânzeturilor respective reprezintă cel puțin două treimi din brânzeturile produse în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  În sensul alineatului (1), în cazul brânzeturilor care beneficiază de o indicație geografică protejată, zona geografică de origine a laptelui crud astfel cum a fost stabilită în specificațiile produsului pentru brânzeturi este aceeași cu zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(4)  Normele menționate la alineatul (1):

(a) 

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de brânzeturi la cerere;

(b) 

afectează doar produsele în cauză;

(c) 

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d) 

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e) 

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(f) 

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g) 

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(h) 

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții de pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i) 

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză;

(j) 

nu aduc atingere articolului 149.

(5)  Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(6)  Statele membre efectuează controale pentru a se asigura că condițiile stabilite la alineatul (4) sunt respectate și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(7)  Statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează statele membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(8)  Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb, sau că realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE este compromisă. Aceste acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Articolul 151

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

Începând cu 1 aprilie 2015, primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni.

În sensul prezentului articol și al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

(a) 

a-l supune uneia sau mai multor operațiuni de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv în temeiul unui contract;

(b) 

a-l vinde uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate.

Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la cantitatea de lapte crud menționată la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL III

Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale



Secțiunea 1

Definiție și recunoaștere

Articolul 152

Organizații de producători

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizațiile de producători care:

(a) 

sunt alcătuite și controlate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (c), de producătorii dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2);

▼M5

(b) 

sunt constituite la inițiativa producătorilor și desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități:

(i) 

procesare comună;

(ii) 

distribuție comună, inclusiv prin platforme de vânzare comune sau transport comun;

(iii) 

ambalare, etichetare sau promovare comună;

(iv) 

organizare comună a controlului calității;

(v) 

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(vi) 

gestionare comună a deșeurilor direct legate de producție;

(vii) 

achiziții publice comune de factori de producție;

(viii) 

orice alte activități comune ale serviciilor care vizează unul din obiectivele menționate la prezentul alineat litera (c);

▼B

(c) 

urmăresc un scop specific care poate include cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(i) 

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii) 

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor, inclusiv prin comercializare directă;

(iii) 

optimizarea costurilor de producție și a randamentului investițiilor ca reacție la standardele de mediu și la cele privind bunăstarea animalelor, precum și stabilizarea prețurilor de producție;

(iv) 

realizarea de studii și elaborarea de inițiative privind metodele de producție durabile, practicile inovatoare, competitivitatea economică și evoluția pieței;

(v) 

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, precum și a unor practici și tehnici solide în domeniul bunăstării animalelor;

(vi) 

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea standardelor de producție, îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată, o indicație geografică protejată sau care intră sub incidența unei etichete de calitate naționale;

(vii) 

gestionarea produselor secundare și a deșeurilor, în special pentru protecția calității apelor, a solului și a peisajului și ocrotirea sau favorizarea biodiversității;

(viii) 

contribuția la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la atenuarea schimbărilor climatice;

(ix) 

elaborarea de inițiative în domeniul promovării și al comercializării;

▼C2

(x) 

gestionarea fondurilor mutuale menționate în programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor, menționate la articolul 33 alineatul (3) litera (d) din prezentul regulament și în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

▼B

(xi) 

furnizarea de asistență tehnică necesară pentru utilizarea piețelor la termen și a sistemelor de asigurare.

▼M5

(1a)  Prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE, o organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol își poate planifica producția, optimiza costurile de producție, comercializa produse și negocia contracte pentru furnizarea produselor agricole, în numele membrilor săi, pentru întreaga lor producție sau pentru o parte a acesteia.

Activitățile menționate la primul paragraf pot avea loc:

(a) 

cu condiția ca una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(vii) să fie exercitate efectiv, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE;

(b) 

cu condiția ca organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsele membrilor săi, indiferent dacă are loc sau nu un transfer de proprietate a produselor agricole de la producători la organizația de producători;

(c) 

indiferent dacă prețul negociat este identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(d) 

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători, în ceea ce privește produsele care fac obiectul activităților menționate la primul paragraf;

(e) 

cu condiția ca produsul agricol să nu facă obiectul unei obligații de furnizare care decurge din statutul fermierului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizațiilor de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta.

Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la condiția prevăzută la al doilea paragraf litera (b) în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite.

(1b)  În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) dacă astfel de asociații întrunesc criteriile enunțate la prezentul articol alineatul (1).

(1c)  Autoritatea națională în domeniul concurenței menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 poate decide în cazuri individuale că, în viitor, una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatul (1a) primul paragraf trebuie modificate, întrerupte sau să nu aibă loc sub nicio formă în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a evita excluderea concurenței sau că sunt periclitate obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Atunci când acționează în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea națională din domeniul concurenței informează Comisia în scris înainte de sau imediat după inițierea primei măsuri oficiale și anunță Comisia în privința deciziilor, imediat după adoptarea acestora.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

▼B

(2)  O organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex  22 08 , altele decât cele menționate în anexa I la tratate, cu condiția ca proporția de astfel de produse să nu depășească 49 % din volumul total al producției comercializate de organizația de producători și ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor, la calcularea valorii producției comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

Articolul 153

Statutul organizațiilor de producători

(1)  Statutul unei organizații de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligații:

(a) 

să aplice normele adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției, producție, comercializare și protecția mediului;

(b) 

să aparțină unei singure organizații de producători pentru un anumit produs al producătorului; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(c) 

să pună la dispoziție informațiile solicitate de organizația de producători în vederea întocmirii statisticilor.

(2)  Statutul unei organizații de producători prevede, de asemenea:

(a) 

proceduri de stabilire, adoptare și modificare a normelor prevăzute la alineatul (1) litera (a);

(b) 

obligația membrilor de a plăti contribuțiile financiare necesare pentru finanțarea organizației de producători;

(c) 

norme care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizației și deciziilor sale;

(d) 

sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din statut, în special pentru neplata contribuțiilor financiare, sau pentru nerespectarea normelor stabilite de organizația de producători;

(e) 

reguli de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calității de membru care nu poate fi mai mică de un an;

(f) 

norme contabile și bugetare necesare pentru funcționarea organizației.

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate.

Articolul 154

Recunoașterea organizațiilor de producători

(1)  Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizația de producători care solicită o astfel de recunoaștere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care:

(a) 

îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b) 

are un număr minim de membri și/sau acoperă un volum minim sau valoare minimă de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c) 

oferă probe suficiente în ceea ce privește faptul că își poate îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficacității, al furnizării de sprijin uman, material și tehnic pentru membrii săi, precum și, după caz, al concentrării aprovizionării;

(d) 

are un statut care respectă literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

▼M5

(1a)  Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații de producători care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația de producători să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼M5

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018 și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate a fi recunoscute ca organizații de producători în temeiul articolului 152.

(3)  În cazul în care organizațiilor de producători au fost recunoscute înainte de 1 ianuarie 2018, dar nu îndeplinesc condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre retrag recunoașterea nu mai târziu de 31 decembrie 2020.

▼B

(4)  Statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează, la intervale stabilite de ele, controale pentru a se asigura că organizațiile de producători recunoscute respectă prezentul capitol;

(c) 

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 155

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute sau unei asociații a organizațiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să își externalizeze oricare dintre activitățile sale (în afară de producție), inclusiv către sucursale, cu condiția ca organizația de producători sau asociația de organizații de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfășurării activității externalizate și de controlul gestionării și supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfășurarea activității.

Articolul 156

Asociațiile organizațiilor de producători

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, asociații ale organizațiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute.

Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociațiile organizațiilor de producători pot desfășura oricare dintre activitățile organizațiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcțiile acestora.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație de producători recunoscută și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).

Articolul 157

Organizațiile interprofesionale

(1)  Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizații interprofesionale dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2) care:

(a) 

sunt constituite din reprezentanți ai activităților economice legate de producție și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuirea, produselor din unul sau mai multe sectoare;

(b) 

sunt formate la inițiativa tuturor organizațiilor sau asociațiilor care le alcătuiesc sau a unei părți din acestea;

(c) 

urmăresc un scop specific, care ia în considerare interesele membrilor lor și de cele ale consumatorilor și care poate include, în special, unul dintre următoarele obiective:

(i) 

ameliorarea cunoștințelor și a transparenței producției și a pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice agregate cu privire la costurile de producție, prețuri, care sunt însoțite, dacă este cazul, de indici de prețuri, volume și durata contractelor încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii) 

estimarea potențialului de producție, precum și înregistrarea prețurilor pieței;

(iii) 

contribuția la o coordonare mai bună în privința introducerii produselor pe piață, în special prin cercetare și studii de piață;

(iv) 

explorarea piețelor de export potențiale;

(v) 

fără a aduce atingere articolelor 148 și 168, elaborarea unor modele de contracte compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea de produse agricole către cumpărători și/sau pentru furnizarea de produse procesate distribuitorilor și comercianților cu amănuntul, ținând seama de necesitatea de a obține condiții de concurență echitabile și de a evita denaturarea piețelor;

(vi) 

exploatarea în mai mare măsură a potențialului produselor, inclusiv la nivelul piețelor de desfacere, și dezvoltarea de inițiative pentru consolidarea competitivității economice și a inovării;

(vii) 

furnizarea de informații și realizarea cercetării necesare inovării, raționalizării, ameliorării și ajustării producției și, dacă este cazul, a prelucrării și a comercializării spre produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și așteptărilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor, inclusiv particularitățile produselor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, și de protecție a mediului;

(viii) 

căutarea unor metode de restricționare a utilizării produselor destinate sănătății animalelor și a produselor de protecție a plantelor, de îmbunătățire a gestionării altor resurse, de garantare a calității produselor, a protecției solului și a apelor, de promovare a siguranței alimentare, îndeosebi prin intermediul trasabilității produselor, și de îmbunătățire a sănătății și bunăstării animalelor;

(ix) 

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și, după caz, de procesare și de comercializare;

(x) 

adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea, protecția și promovarea agriculturii ecologice și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(xi) 

promovarea și realizarea unei cercetări în materie de producție integrată, durabilă, sau de alte metode de producție care protejează mediul;

(xii) 

încurajarea consumului sănătos și responsabil de produse existente pe piața internă; și/sau difuzarea de informații privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;

(xiii) 

promovarea consumului și/sau furnizarea de informații cu privire la produsele existente pe piața internă și pe cea externă;

(xiv) 

contribuția la gestionarea produselor secundare și la reducerea și gestionarea deșeurilor;

▼M5

(xv) 

stabilirea unor clauze standard de repartizare a valorii în sensul articolului 172a, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață ale produselor în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime;

(xvi) 

punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire și de gestionare a sănătății animalelor, a protecției plantelor și a riscurilor de mediu.

(1a)  Statele membre pot, la cerere, să decidă să acorde mai multe recunoașteri unei organizații interprofesionale care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția ca organizația interprofesională să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) și, după caz, la alineatul (3) pentru fiecare sector pentru care dorește să obțină recunoaștere.

▼B

(2)  În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizații interprofesionale la nivel regional sau național este respectată condiția de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, și în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care:

(a) 

au solicitat în mod oficial recunoașterea și sunt formate din reprezentanți ai activităților economice legate de producția de lapte crud și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuția produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate;

(b) 

sunt constituite la inițiativa tuturor reprezentanților menționați la litera (a) sau a câtorva dintre ei;

(c) 

desfășoară, într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii, ținând seama de interesele membrilor organizațiilor interprofesionale și ale consumatorilor, una sau mai multe dintre următoarele activități:

(i) 

ameliorarea cunoștințelor și creșterea transparenței la nivelul producției și al pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice cu privire la prețuri, volume și durata contractelor de livrare de lapte crud încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii) 

contribuirea la o mai bună coordonare a introducerii pe piață a produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate, în special prin cercetare și studii de piață;

(iii) 

promovarea consumului de lapte și de produsele lactate, precum și furnizarea de informații referitoare la acestea, atât pe piețele interne, cât și pe cele externe;

(iv) 

explorarea piețelor de export potențiale;

(v) 

elaborarea unor contracte-tip compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea laptelui crud către cumpărători sau pentru aprovizionarea distribuitorilor și a comercianților cu amănuntul cu produse procesate, ținând seama de faptul că este necesar să se ofere condiții de concurență echitabile și să se evite denaturarea pieței;

(vi) 

comunicarea informațiilor și desfășurarea cercetării necesare orientării producției în favoarea unor produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și aspirațiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor și de protecție a mediului;

(vii) 

menținerea și dezvoltarea capacității de producție a sectorului produselor lactate prin, printre altele, promovarea inovării și susținerea programelor de cercetare și dezvoltare aplicate în vederea exploatării întregului potențial al laptelui și al produselor lactate, în special pentru a crea produse cu valoare adăugată care să fie mai atrăgătoare pentru consumatori;

(viii) 

căutarea unor metode care să permită limitarea utilizării produselor farmaceutice de uz animal, îmbunătățirea gestionării altor furnituri și sporirea siguranței alimentare și a sănătății animalelor;

(ix) 

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și comercializare;

(x) 

exploatarea potențialului agriculturii ecologice și protecția și promovarea unei astfel de agriculturi, precum și producerea unor produse ce beneficiază de o denumire de origine, etichete de calitate și indicații geografice; și

(xi) 

promovarea producției integrate sau a altor metode de producție care protejează mediul;

▼M5

(xii) 

stabilirea unor clauze standard de repartizare a valorii în sensul articolului 172a, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață ale produselor în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime; și

(xiii) 

punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire și de gestionare a sănătății animalelor, a protecției plantelor și a riscurilor de mediu.

▼B

Articolul 158

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale

(1)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiția ca acestea:

(a) 

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 157;

(b) 

să își desfășoare activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c) 

să reprezinte o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (a);

(d) 

să nu desfășoare ele însele activități de producție, procesare sau comercializare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 162.

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157.

(3)  Organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol își pot desfășura în continuare activitatea în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din toate sectoarele, existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, fie că au fost recunoscute la cerere, fie instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 157 alineatul (3) litera (b).

(5)  Atunci când recunosc o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii în termen de patru luni de la depunerea unei cereri însoțite de toate documentele justificative relevante; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c) 

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

retrag recunoașterea dacă cerințele și condițiile de recunoaștere prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(e) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.



Secțiunea 2

Norme suplimentare pentru anumite sectoare

Articolul 159

▼M5

Obligativitatea recunoașterii

▼B

Prin derogare de la articolele 152-158, statele membre recunosc, la cerere:

(a) 

organizațiile de producători din:

(i) 

sectorul fructelor și al legumelor în ceea ce privește unul sau mai multe produse din acest sector și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării;

(ii) 

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iii) 

sectorul viermilor de mătase;

(iv) 

sectorul hameiului;

(b) 

organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului.

Articolul 160

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor, organizațiile de producători urmăresc îndeplinirea a cel puțin unuia dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii).

Statutul unei organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor impune membrilor producători să își comercializeze întreaga producție vizată prin intermediul organizației de producători.

Se consideră că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor acționează în numele și în interesul membrilor lor în toate aspectele de natură economică din mandatul lor.

Articolul 161

Recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate

▼M5

(1)  Statele membre recunosc, la cerere, toate entitățile juridice sau părțile clar definite din cadrul acestor entități ca fiind organizații de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, cu condiția:

(a) 

să fie constituite de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, să fie alcătuite la inițiativa lor și să urmărească un scop specific care poate include unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(i) 

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii) 

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor;

(iii) 

optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producție;

▼B

(b) 

să aibă un număr minim de membri și/sau să acopere un volum minim de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c) 

să ofere probe suficiente în ceea ce privește faptul că își pot îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficienței și al concentrării aprovizionării;

(d) 

să aibă un statut care să respecte literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

▼M5

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) trebuie considerate ca fiind organizații de producători recunoscute.

▼B

(3)  Statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a verifica faptul că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători recunoscute respectă dispozițiile din prezentul capitol;

(c) 

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 162

Organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului

Pentru organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului, scopul specific menționat la articolul 157 alineatul (1) litera (c) poate include și cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(a) 

concentrarea și coordonarea ofertei și comercializarea produselor producătorilor membri;

(b) 

adaptarea comună a producției și a prelucrării la cerințele pieței și ameliorarea produsului;

(c) 

promovarea raționalizării și a ameliorării producției și a prelucrării.

Articolul 163

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)  Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate care:

(a) 

îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 157 alineatul (3);

(b) 

își desfășoară activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c) 

reprezintă o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (3) litera (a);

(d) 

nu sunt implicate în producția, procesarea sau comercializarea produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate.

(2)  Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) trebuie considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157 alineatul (3).

(3)  Atunci când utilizează opțiunea de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a) 

decid cu privire la acordarea recunoașterii organizației interprofesionale în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b) 

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c) 

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d) 

retrag recunoașterea în cazul în care:

(i) 

cerințele și condițiile privind recunoașterea prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(ii) 

organizația interprofesională participă la oricare dintre acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 210 alineatul (4); retragerea recunoașterii nu aduce atingere oricărei alte sancțiuni aplicabile în temeiul legislației naționale;

(iii) 

organizația interprofesională nu respectă obligația de notificare menționată la articolul 210 alineatul (2) primul paragraf ĺitera (a);

(e) 

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.



Secțiunea 3

Extinderea aplicării normelor și a contribuțiilor obligatorii

Articolul 164

Extinderea aplicării normelor

(1)  În cazul în care o organizație de producători recunoscută, o asociație recunoscută a organizațiilor de producători sau o organizație interprofesională recunoscută care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică sau în anumite zone economice ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producția ori comercializarea sau procesarea unui anumit produs, statul membru în cauză poate conferi caracter obligatoriu, la cererea organizației respective, pentru o perioadă de timp limitată, unora dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul respectivei organizații pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în zona economică sau în zonele economice în cauză, indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau despre grupuri care nu fac parte din organizație sau asociație.

(2)  În sensul prezentei secțiuni, o „zonă economică” înseamnă o zonă geografică formată din regiuni de producție adiacente sau învecinate în care există condiții omogene de producție și de comercializare.

(3)  O organizație sau o asociație este considerată reprezentativă în cazul în care, în zona sau în zonele economice vizate ale unui stat membru reprezintă:

(a) 

ca proporție din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau ale produselor în cauză:

(i) 

pentru organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor, cel puțin 60 %; sau

(ii) 

în alte situații, cel puțin două treimi; și

(b) 

în cazul organizațiilor de producători, peste 50 % dintre producătorii în cauză.

Cu toate acestea, dacă în cazul organizațiilor interprofesionale, stabilirea proporției din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau a produselor vizate dă naștere unor dificultăți de ordin practic, statele membre pot să prevadă norme naționale de stabilire a nivelului specificat de reprezentativitate menționat la primul paragraf litera (a) punctul (ii).

Dacă cererea de extindere a aplicării normelor sale la alți operatori vizează mai multe zone economice, organizația sau asociația trebuie să demonstreze nivelul minim de reprezentativitate definit la primul paragraf pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare dintre zonele economice vizate.

(4)  Normele pentru a căror aplicare se poate solicita extinderea la alți operatori, astfel cum se prevede la alineatul (1), urmăresc unul dintre următoarele scopuri:

(a) 

raportări referitoare la producție și la piață;

(b) 

norme de producție mai stricte decât cele prevăzute de normele Uniunii sau de cele naționale;

(c) 

întocmirea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(d) 

comercializare;

(e) 

protecția mediului;

(f) 

măsuri de promovare și exploatare a potențialului produselor;

(g) 

măsuri de protecție a agriculturii ecologice, precum și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(h) 

cercetare pentru sporirea valorii produselor, în special prin noi întrebuințări care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică;

(i) 

studii pentru îmbunătățirea calității produselor;

(j) 

cercetarea, în special în ceea ce privește metodele de cultivare care permit o utilizare redusă a produselor fitosanitare sau a produselor destinate protejării sănătății animalelor și care garantează conservarea solului și conservarea sau ameliorarea mediului;

(k) 

definirea calităților minime și definirea standardelor minime de ambalare și prezentare;

(l) 

utilizarea semințelor certificate și monitorizarea calității produselor;

(m) 

sănătatea animalelor, a plantelor sau siguranța alimentară;

(n) 

gestionarea produselor secundare.

Normele respective nu produc niciun fel de prejudicii celorlalți operatori din statul membru în cauză sau Uniunii și nu au niciunul dintre efectele menționate la articolul 210 alineatul (4), nici nu sunt incompatibile în alt mod cu dreptul Uniunii sau cu normele naționale în vigoare.

(5)  Extinderea aplicării normelor menționate la alineatul (1) este adusă exhaustiv la cunoștința operatorilor prin publicarea integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(6)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 165

Contribuțiile financiare ale producătorilor nemembri

Dacă aplicarea normelor unei organizații de producători recunoscute, ale unei asociații recunoscute a organizațiilor de producători sau ale unei organizații interprofesionale recunoscute este extinsă în temeiul articolului 164, iar activitățile reglementate prin normele menționate țin de interesul economic al operatorilor economici ale căror activități sunt legate de produsele în cauză, statul membru care a acordat recunoașterea poate decide, după consultarea părților interesate relevante, ca operatorii economici individuali sau grupurile care nu sunt membri ai organizației, dar care beneficiază de activitățile respective să achite organizației valoarea integrală sau parțială a contribuțiilor financiare plătite de membrii acesteia, în măsura în care aceste contribuții sunt destinate să acopere costurile rezultate în mod direct în urma desfășurării activităților în cauză.



Secțiunea 4

Adaptarea ofertei

Articolul 166

Măsuri pentru facilitarea adaptării ofertei la cerințele pieței

Pentru a încuraja inițiativele organizațiilor menționate la articolele 152-163 în scopul de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativelor privind retragerea de pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsuri din sectoarele enumerate la articolul 1 alineatul (2) referitoare la:

(a) 

îmbunătățirea calității;

(b) 

promovarea unei mai bune organizări a producției, a prelucrării și a comercializării;

(c) 

facilitarea înregistrării tendințelor prețurilor de piață;

(d) 

permiterea stabilirii unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

Articolul 167

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a vinurilor

(1)  În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a produselor vitivinicole, inclusiv a strugurilor, musturilor și vinurilor din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolelor 157 și 158.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(a) 

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(b) 

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(c) 

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(d) 

nu permit refuzul eliberării certificatelor naționale și ale Uniunii necesare circulației și comercializării vinurilor, dacă această comercializare este conformă cu normele menționate anterior.

(2)  Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)  Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.



Secțiunea 5

Sisteme de contractare

Articolul 168

Relații contractuale

(1)  Fără a aduce atingere articolului 148 cu privire la sectorul laptelui și produselor lactate și nici articolului 125 cu privire la sectorul zahărului, dacă un stat membru decide în ceea ce privește produsele agricole din cadrul unui sector enumerat la articolul 1 alineatul (2), altele decât laptele, produsele lactate și zahărul:

(a) 

că orice livrare a produselor respective pe teritoriul său, de la un producător la un procesator sau la un distribuitor, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți; și/sau

(b) 

că primii cumpărători trebuie să facă în scris o ofertă de contract pentru livrarea produselor agricole respective pe teritoriul său de către producători,

un astfel de contract sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.

▼M5

(1a)  În cazul în care statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători, în ceea ce privește produsele agricole dintr-un sector menționat la articolul 1 alineatul (2) altul decât sectorul laptelui și al produselor lactate și sectorul zahărului, poate solicita ca orice livrare a produselor lor către o întreprindere de prelucrare sau distribuție să facă obiectul unui contract în scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte în scris pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la alineatul (4) și la alineatul (6) primul paragraf din prezentul articol.

Dacă primul cumpărător este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE, contractul și/sau oferta de contract nu este obligatoriu(e), fără a aduce atingere posibilității pe care o au părțile de a utiliza un contract standard redactat de o organizație interprofesională.

▼B

(2)  Atunci când un stat membru decide că livrările de produse vizate de prezentul articol, de la un producător la un cumpărător, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul membru decide, de asemenea, care dintre etapele livrării sunt acoperite de un astfel de contract în cazul în care livrarea produselor vizate se efectuează prin intermediul unuia sau al mai multor intermediari.

Statele membre se asigură că dispozițiile pe care le adoptă în temeiul prezentului articol nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)  În cazul descris la alineatul (2), statele membre pot stabili un mecanism de mediere pentru cazurile în care nu există un acord reciproc pentru încheierea unui astfel de contract, asigurând, astfel, relații contractuale echitabile.

▼M5

(4)  Orice contract sau ofertă de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

▼B

(a) 

se întocmește anterior livrării;

(b) 

se întocmește în scris; și

(c) 

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i) 

prețul datorat pentru livrare, care:

— 
este fix și este determinat în contract; și/sau
— 
se calculează prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, cantitatea de produse livrate și calitatea sau componența produselor agricole livrate;
(ii) 

cantitatea și calitatea produselor în cauză care pot sau trebuie să fie livrate, precum și calendarul acestor livrări;

(iii) 

durata contractului, care poate fi determinată sau nedeterminată și include clauze de reziliere;

(iv) 

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v) 

modalitățile de colectare sau de livrare a produselor agricole; și

(vi) 

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

▼M5

(5)  Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract sau o ofertă de contract atunci când produsele în cauză sunt livrate de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (4) literele (a), (b) și (c).

▼B

(6)  Toate elementele contractelor de livrare a produselor agricole încheiate de producători, colectori, procesatori sau distribuitori, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c), sunt negociate în mod liber între părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică unul sau ambele puncte de mai jos:

(a) 

în cazul în care statul membru decide obligativitatea încheierii unor contracte scrise pentru livrarea de produse agricole în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă care să se aplice doar în cazul contractelor scrise încheiate între producători și primii cumpărători ai produselor agricole. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b) 

în cazul în care statul membru decide că primii cumpărători ai produselor agricole trebuie să facă producătorului o ofertă scrisă de contract în conformitate cu alineatul (1), acesta poate să prevadă ca oferta să includă o durată minimă a contractului, astfel cum este stabilită de legislația națională în acest sens. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere dreptului producătorului de a refuza o durată minimă cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c).

(7)  Statele membre care utilizează opțiunile menționate la prezentul articol se asigură că dispozițiile stabilite nu afectează buna funcționare a pieței interne.

Statele membre notifică Comisia cu privire la modul în care aplică eventualele măsuri introduse în temeiul prezentului articol.

(8)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (4) literele (a) și (b) și a alineatului (5) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

Articolul 172

Reglementarea ofertei de jambon cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)  La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (1) din prezentul regulament, a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (1) din prezentul regulament sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o perioadă limitată, norme cu caracter obligatoriu de reglementare a ofertei de jambon care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)  Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Un astfel de acord este încheiat, în urma consultării cu crescătorii de porci din zona geografică, între cel puțin două treimi dintre procesatorii tipului respectiv de jambon care reprezintă cel puțin două treimi din producția tipului respectiv de jambon din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și, dacă statul membru consideră că este oportun, cel puțin două treimi din crescătorii de porci din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  Normele menționate la alineatul (1):

(a) 

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și/sau materia sa primă și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de jambon la cerere;

(b) 

afectează doar produsul în cauză;

(c) 

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d) 

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e) 

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a jambonului în cauză;

(f) 

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar atunci când prețurile sunt stabilite cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g) 

nu indisponibilizează un procent excesiv din produsul în cauză, care ar fi în mod normal disponibil;

(h) 

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i) 

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză.

(4)  Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(5)  Statele membre efectuează controale pentru a asigura respectarea condițiilor stabilite la alineatul (3) și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(6)  Statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează alte state membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(7)  Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb sau realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

▼M5



Secțiunea 5a

Clauze de repartizare a valorii

Articolul 172a

Repartizarea valorii

Fără a aduce atingere niciunei clauze specifice de repartizare a valorii în sectorul zahărului, fermierii, inclusiv asociațiile de fermieri, precum și primul lor cumpărător pot conveni asupra unor clauze de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a stabili modul în care urmează să fie repartizată între ei orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață pentru produsele în cauză sau de pe alte piețe ale materiilor prime.

▼B



Secțiunea 6

Norme de procedură

Articolul 173

Competențe delegate

(1)  Pentru a se asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar astfel încât să contribuie la eficacitatea acțiunilor acestor organizații și asociații, fără să creeze obligații administrative inutile și fără să submineze principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind următoarele aspecte referitoare la organizațiile de producători, la asociațiile organizațiilor de producători și la organizațiile interprofesionale pentru unul sau mai multe dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau pentru produse specifice din respectivele sectoare:

(a) 

obiectivele specifice care pot fi, trebuie să fie sau nu trebuie să fie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, adăugate la cele stabilite la articolele 152-163;

(b) 

normele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările de la obligația de comercializare a întregii producții prin intermediul organizației de producători menționate la articolul 160 al doilea paragraf, structura, durata afilierii, dimensiunea, responsabilitatea și activitățile acestor organizații și asociații, efectele care decurg din recunoaștere, din retragerea recunoașterii și din fuziuni;

(c) 

condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din recunoașterea, din retragerea și din suspendarea recunoașterii, precum și solicitările adresate unor astfel de organizații și asociații în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

(d) 

organizațiile și asociațiile transnaționale, inclusiv normele menționate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat;

(e) 

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată de autoritățile competente relevante în cazul cooperării transnaționale;

►C2  (f) 

sectoarele pentru care se aplică articolul 155, ◄ condițiile privind externalizarea activităților, natura activităților care pot fi externalizate și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice;

(g) 

baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor;

(h) 

acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, și care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

(i) 

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către aceste organizații, precum și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi extinsă în temeiul articolului 164 alineatul (4) primul paragraf litera (b), garantând totodată că aceste organizații sunt transparente și responsabile față de nemembri și că membrii lor nu se bucură de un tratament mai favorabil în comparație cu nemembrii, în special în ceea ce privește utilizarea plății obligatorii de cotizații;

(j) 

cerințe suplimentare privind reprezentativitatea organizațiilor menționate la articolul 164, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele se aplică înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea respingerea sau retragerea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), pentru a garanta faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, astfel încât să contribuie la eficiența demersurilor organizațiilor respective fără a impune o sarcină inutilă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

condițiile privind recunoașterea organizațiilor transnaționale de producători și a asociațiilor organizațiilor transnaționale de producători;

(b) 

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată organizațiilor de producători, inclusiv asociațiilor organizațiilor de producători, de autoritățile competente în cazul cooperării transnaționale;

(c) 

normele suplimentare referitoare la calcularea volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor menționate la articolul 149 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3);

(d) 

normele privind extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165.

Articolul 174

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

(a) 

măsurile pentru punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 154 și 158;

(b) 

procedurile în cazul unei fuziuni a unor organizații de producători;

(c) 

procedurile care urmează să fie stabilite de statele membre în legătură cu dimensiunea minimă și perioada de afiliere minimă;

(d) 

procedurile referitoare la extinderea normelor și contribuțiile financiare menționate la articolele 164 și 165, în special punerea în aplicare a noțiunii de „zonă economică” menționată la articolul 164 alineatul (2);

(e) 

procedurile referitoare la asistența administrativă;

(f) 

procedurile referitoare la externalizarea activităților;

(g) 

procedurile și condițiile tehnice în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 166.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele detaliate necesare pentru:

(a) 

punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a asociațiilor acestora, precum și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 161 și 163;

(b) 

notificarea menționată la articolul 149 alineatul (2) litera (f);

(c) 

notificările care trebuie făcute de statele membre către Comisie în conformitate cu articolul 161 alineatul (3) litera (d), articolul 163 alineatul (3) litera (e), articolul 149 alineatul (8) și articolul 150 alineatul (7);

(d) 

procedurile legate de sprijinul administrativ în cazul cooperării transnaționale.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 175

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau decizii individuale cu privire la:

▼C2

(a) 

recunoașterea organizațiilor care desfășoară activități în mai mult de un stat membru, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 173 alineatul (1) litera (d);

▼B

(b) 

obiecția față de recunoașterea de către un stat membru a unei organizații interprofesionale sau retragerea acestei recunoașteri de către un stat membru;

▼C2

(c) 

lista zonelor economice notificate de statele membre în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 173 alineatul (1) litera (i) și al articolului 173 alineatul (2) litera (d);

▼B

(d) 

cerința ca un stat membru să refuze sau să abroge o extindere a aplicării normelor sau a contribuțiilor financiare plătite de nemembri adoptată de statul membru respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),



PARTEA III

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE



CAPITOLUL I

Licențe de import și export

Articolul 176

Norme generale

(1)  Fără a aduce atingere cazurilor în care se solicită licențe de import sau de export în conformitate cu prezentul regulament, importul realizat în scopul punerii în liberă circulație în Uniune sau exportul unuia sau al mai multor produse din următoarele sectoare din Uniune poate fi condiționat de prezentarea unei licențe:

(a) 

cereale;

(b) 

orez;

(c) 

zahăr;

(d) 

semințe;

(e) 

ulei de măsline și măsline de masă, în ceea ce privește produsele care se încadrează la codurile NC 1509 , 1510 00 , 0709 92 90 , 0711 20 90 , 2306 90 19 , 1522 00 31 și 1522 00 39 ;

(f) 

in și cânepă, în măsura în care este implicată cânepa;

(g) 

fructe și legume;

(h) 

fructe și legume procesate;

(i) 

banane;

(j) 

vin;

(k) 

plante vii;

(l) 

carne de vită și mânzat;

(m) 

lapte și produse lactate;

(n) 

carne de porc;

(o) 

carne de oaie și de capră;

(p) 

ouă;

(q) 

carne de pasăre;

(r) 

alcool etilic de origine agricolă.

(2)  Licențele sunt eliberate de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi sediul acestuia în Uniune, în absența oricăror dispoziții contrare ale unui act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE și fără a aduce atingere aplicării articolelor 177, 178 și 179 din prezentul regulament.

(3)  Licențele sunt valabile în întreaga Uniune.

Articolul 177

Competențe delegate

(1)  Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și de standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor ale Uniunii care sunt aplicabile, de necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, a importurilor și a exporturilor produselor, de necesitatea de a asigura o bună gestionare a piețelor și de necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

lista produselor din sectoarele menționate la articolul 176 alineatul (1) care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export;

(b) 

cazurile și situațiile în care nu se impune prezentarea unei licențe de import sau de export, ținând seama de statutul vamal al produselor în cauză, de regimul comercial care trebuie respectat, de obiectivele operațiunilor, de statutul juridic al solicitantului și de cantitățile implicate.

(2)  Pentru a furniza alte elemente ale sistemului de licențe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la:

(a) 

drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică o toleranță în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care originea urmează să fie indicată în licență;

(b) 

condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor;

(c) 

transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transferabilitatea acestora;

(d) 

condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă în conformitate cu articolul 189 și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile;

(e) 

cazurile și situațiile în care constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitatea a licenței este necesară și situațiile și cazurile în care aceasta nu este necesară.

Articolul 178

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv norme în cea ce privește:

(a) 

formatul și conținutul licenței;

(b) 

depunerea cererilor și eliberarea și utilizarea licențelor;

(c) 

perioada de valabilitate a licențelor;

(d) 

procedurile privind garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e) 

dovada respectării cerințelor referitoare la utilizarea licențelor;

(f) 

nivelul de toleranță cu privire la respectarea obligației de a importa sau de a exporta cantitatea menționată în licență;

(g) 

chestiunea licențelor de înlocuire și a licențelor duplicat;

(h) 

tratarea licențelor de către statele membre și schimburile de informații necesare în vederea administrării sistemului, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică dintre statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 179

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care:

(a) 

se limitează cantitățile pentru care pot fi eliberate licențe;

(b) 

se resping cantitățile solicitate; și

(c) 

se suspendă depunerea de cereri pentru a gestiona piața pentru care se depun cereri de cantități mari.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



CAPITOLUL II

Taxe la import

Articolul 180

Aplicarea acordurilor internaționale și a altor acte specifice

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri pentru a se respecta cerințele prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE sau în orice alt act relevant adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE, ori cu Tariful Vamal Comun, în ceea ce privește calcularea taxelor la import pentru produsele agricole. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 181

Sistemul prețului de intrare pentru anumite produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și din cel vitivinicol

▼C2

(1)  În scopul aplicării nivelului taxei din Tariful Vamal Comun pentru produse din sectorul fructelor și legumelor și cel al fructelor și legumelor procesate, precum și pentru sucul și mustul de struguri, prețul de intrare al unui transport este egal cu valoarea în vamă calculată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului ( 23 ) și cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei ( 24 ).

▼B

(2)  Pentru a asigura eficiența sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se impune verificarea veridicității prețului de intrare declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import, precum și condițiile în care este necesară constituirea unei garanții.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind calcularea valorii forfetare la import menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 182

Taxe suplimentare la import

(1)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al bananelor, precum și din cel al sucului de struguri și mustului de struguri cărora li se aplică o taxă la import suplimentară atunci când sunt importate la nivelul taxei prevăzut în Tariful Vamal Comun, pentru a evita sau a neutraliza efectele negative pe piața Uniunii pe care le pot avea aceste importuri, dacă:

(a) 

importurile sunt efectuate la un preț inferior nivelului notificat de Uniune către OMC („preț de declanșare”); sau

(b) 

volumul importurilor dintr-un an dat depășește un anumit nivel („volum de declanșare”).

Volumul de declanșare se bazează pe posibilitățile de acces la piață definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Nu se impun taxe la import suplimentare dacă importurile nu riscă să perturbe piața Uniunii sau dacă efectele ar fi disproporționate în raport cu obiectivul vizat.

(3)  În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), prețurile de import sunt determinate pe baza prețurilor de import CIF ale transportului în cauză. Prețurile de import CIF se verifică în acest scop în comparație cu prețurile reprezentative pentru produsul respectiv de pe piața mondială sau de pe piața de import a Uniunii pentru produsul respectiv.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 183

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a) 

se stabilește nivelul taxei de import aplicate în conformitate cu normele stabilite în cadrul unui acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE, în Tariful Vamal Comun și în cadrul actelor de punere în aplicare menționate la articolul 180;

(b) 

se stabilesc prețurile reprezentative și volumele de declanșare în scopul aplicării taxelor suplimentare de import în cadrul normelor adoptate în temeiul articolului 182 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



CAPITOLUL III

Gestionarea contingentelor tarifare și tratamentul special al importurilor de către țările terțe

Articolul 184

Contigente tarifare

▼M5

(1)  Contingentele tarifare pentru importul de produse agricole destinate punerii în liberă circulație în Uniune (sau o parte din aceasta) ori contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole din Uniune în țări terțe, care trebuie să fie parțial sau integral gestionate de Uniune și rezultă din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau din orice alt act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE sunt deschise și/sau administrate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 186 din prezentul regulament și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 187 din prezentul regulament.

▼B

(2)  Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii în cauză, cu ajutorul uneia dintre metodele menționate în continuare, al unei combinații a acestor metode sau al unei alte metode adecvate:

(a) 

o metodă bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (după principiul „primul sosit, primul servit”);

(b) 

o metodă de repartizare proporțional cu cantitățile solicitate la depunerea cererilor („metoda examinării simultane”);

(c) 

o metodă bazată pe luarea în considerare a formelor tradiționale de comerț (pe baza metodei denumite „a operatorilor tradiționali/nou-veniți”).

(3)  Metoda de gestionare adoptată:

(a) 

ia în considerare în mod corespunzător, pentru contingentele tarifare de import, necesitățile de aprovizionare a pieței de producere, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celei existente, cât și a celei emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul acestei piețe și

(b) 

permite, pentru contingentele tarifare de export, utilizarea integrală a tuturor posibilităților oferite în cadrul contingentului în cauză.

Articolul 185

Contingente tarifare specifice

Pentru a aplica contingentele tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorgun în Spania și al contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, dacă este cazul, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză și punerea lor la dispoziție pe piețele statelor membre respective.

Articolul 186

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura un acces echitabil pentru cantitățile disponibile și egalitatea de tratament al operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a) 

să se stabilească condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; dispozițiile respective pot impune o experiență minimă în domeniul schimburilor comerciale cu țările terțe și teritoriile asimilate sau în activitatea de procesare, exprimată în cantitate minimă și perioadă minimă de timp într-un anumit sector al pieței; aceste dispoziții pot include norme specifice destinate să răspundă nevoilor și practicilor în vigoare dintr-un anumit sector și utilizărilor și nevoilor industriilor de procesare;

(b) 

să se stabilească norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea acestui transfer în cadrul gestionării contingentului tarifar;

(c) 

să se condiționeze participarea la contingentul tarifar de constituirea unei garanții;

(d) 

să se prevadă, acolo unde este cazul, particularități, cerințe sau restricții aplicabile contingentului tarifar prevăzut în acordul internațional sau în alt act menționat la articolul 184 alineatul (1).

(2)  Pentru a asigura faptul că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță în anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu TFUE, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227 din prezentul regulament, acte delegate privind norme prin care să se impună autorităților competente ale statelor membre să elibereze, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor pentru produsele care, în cazul în care sunt exportate, pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță dacă sunt respectate anumite condiții.

Articolul 187

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a) 

contingentele tarifare anuale, dacă este necesar, eșalonate în mod adecvat pe parcursul anului și metoda de gestionare care trebuie aplicată;

(b) 

procedurile pentru aplicarea dispozițiilor specifice din acordul sau actul de adoptare a regimului importurilor sau exporturilor, în special cu privire la:

(i) 

garanțiile privind natura, proveniența și originea produsului;

(ii) 

recunoașterea documentului folosit pentru verificarea garanțiilor menționate la punctul (i);

(iii) 

prezentarea unui document emis de țara exportatoare;

(iv) 

destinația și utilizarea produselor;

(c) 

perioada de valabilitate a licențelor sau a autorizațiilor;

(d) 

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e) 

utilizarea licențelor și, acolo unde este necesar, măsuri specifice referitoare îndeosebi la condițiile în care vor fi depuse cererile de licențe de import și se va acorda o autorizație în limitele contingentului tarifar;

(f) 

procedurile și criteriile tehnice pentru aplicarea articolului 185;

(g) 

măsurile necesare referitoare la conținutul, forma, eliberarea și utilizarea documentului menționat la articolul 186 alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5

Articolul 188

Procesul de alocare a contingentelor tarifare

(1)  Comisia face publice, prin publicarea corespunzătoare pe internet, rezultatele alocării contingentelor tarifare pentru cererile notificate, ținând cont de contingentele tarifare disponibile și de cererile notificate.

(2)  În informațiile publicate menționate la alineatul (1) se face, de asemenea, trimitere, după caz, la necesitatea de a respinge cereri în curs, de a suspenda depunerea de noi cereri sau de a realoca eventualele cantități neutilizate.

(3)  Statele membre emit licențe de import și licențe de export pentru cantitățile solicitate în cadrul contingentelor tarifare de import și al celor de export, cu respectarea coeficienților de alocare respectivi și după ce acestea sunt făcute publice de către Comisie în conformitate cu alineatul (1).

▼B



CAPITOLUL IV

Dispoziții speciale privind importul anumitor produse

Articolul 189

Importurile de cânepă

(1)  Produsele următoare pot fi importate în Uniune numai dacă se respectă următoarele condiții:

(a) 

cânepa brută care intră sub incidența codului NC 5302 10 00 care îndeplinește condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (6) și la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b) 

semințele de soiuri de cânepă încadrate la codul NC ex 1207 99 20 , destinate însămânțării, însoțite de dovada că nivelul de tetrahidrocanabinol al soiului respectiv nu este mai ridicat decât cel stabilit în conformitate cu articolul 32 alineatul (6) și cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c) 

semințele de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, încadrate la codul NC 1207 99 91 și care sunt importate numai de către importatori autorizați de statul membru, pentru a garanta că acestea nu sunt destinate însămânțării.

(2)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor mai stricte adoptate de statele membre conform TFUE și obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 190

Importurile de hamei

(1)  Produsele din sectorul hameiului nu pot fi importate din țări terțe decât dacă prezintă caracteristici calitative cel puțin echivalente celor adoptate pentru aceleași produse recoltate în Uniune sau fabricate din aceste produse.

(2)  Produsele însoțite de o atestare eliberată de către autoritățile țării de origine și recunoscută ca fiind echivalentă certificatului menționat la articolul 77 sunt considerate ca prezentând caracteristicile menționate la alineatul (1).

În cazul pulberii de hamei, pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, extractului de hamei și produselor amestecate de hamei, atestarea nu poate fi recunoscută ca fiind echivalentă certificatului decât în cazul în care conținutul de acid alfa al produselor respective nu este inferior celui din hameiul din care au fost elaborate.

(3)  Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate pentru a stabili condițiile în care obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetarea ambalajelor nu se aplică.

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv normele privind recunoașterea atestărilor de echivalență și controlul importurilor de hamei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 191

Derogări pentru produsele importate și garanții speciale în sectorul vitivinicol

Derogările de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B sau C pentru produsele importate pot fi adoptate în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

În cazul derogărilor de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B, importatorii constituie o garanție pentru produsele respective la autoritățile vamale desemnate, în momentul punerii în liberă circulație. Garanția se eliberează la prezentarea, de către importator, a dovezii, considerate adecvate de autoritățile vamale din statul membru în care are loc punerea în liberă circulație, că:

(a) 

produsele nu au beneficiat de derogări; sau

(b) 

dacă au beneficiat de derogări, produsele nu au fost supuse procesului de vinificație ori, dacă au fost supuse acestuia, că produsele rezultate au fost etichetate corespunzător.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, inclusiv cu privire la valoarea garanției și la etichetarea corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 192

Importurile de zahăr brut destinat rafinării

(1)  Până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, rafinăriile cu activitate permanentă beneficiază de o capacitate exclusivă de import de zahăr alb stabilită la 2 500 000 de tone pe an de comercializare.

(2)  Unica uzină de procesare a sfeclei de zahăr care funcționa în Portugalia în 2005 este considerată rafinărie cu activitate permanentă.

(3)  Licențele de import pentru zahărul destinat rafinării se eliberează doar rafinăriilor cu activitate permanentă cu condiția ca respectivele cantități să fie mai mici decât cantitățile menționate la alineatul (1). Licențele în cauză nu se pot transfera decât între rafinării cu activitate permanentă, iar perioada lor de valabilitate expiră la sfârșitul anului de comercializare pentru care au fost emise.

Prezentul alineat se aplică pentru primele trei luni ale fiecărui an de comercializare.

(4)  Având în vedere necesitatea de a asigura că zahărul pentru rafinare importat în conformitate cu prezentul articol este rafinat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

utilizarea termenilor legați de funcționarea regimurilor de import menționate la alineatul (1);

(b) 

condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere de licență de import, inclusiv pentru constituirea unei garanții;

(c) 

norme privind sancțiunile administrative care trebuie aplicate.

(5)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele necesare cu privire la documentele justificative care trebuie furnizate în ceea ce privește cerințele și obligațiile aplicabile importatorilor, îndeosebi rafinăriilor cu activitate permanentă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 193

Suspendarea taxelor la import în sectorul zahărului

În vederea garantării aprovizionării necesare la fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2), până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se suspendă, total sau parțial, aplicarea taxelor la import pentru anumite cantități din produsele următoare:

(a) 

zahărul încadrat la codul NC 1701 ;

(b) 

izoglucoza încadrată la codurile NC 1702 30 10 , 1702 40 10 , 1702 60 10 și 1702 90 30 .

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL V

Salvgardare și perfecționare activă

Articolul 194

Măsuri de salvgardare

(1)  Măsurile de salvgardare împotriva importurilor în Uniune se adoptă de către Comisie sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului ( 25 ) și cu Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului ( 26 ).

(2)  În absența unor dispoziții contrare în oricare alt act al Parlamentului European și al Consiliului și în oricare alt act al Consiliului, Comisia ia, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, măsuri de salvgardare împotriva importurilor în Uniune prevăzute în cadrul acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(3)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, măsurile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care revocă sau modifică măsurile de salvgardare ale Uniunii adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Articolul 195

Suspendarea regimului de procesare sub control vamal și a regimului de perfecționare activă

Dacă piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a aplicării regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă, total sau parțial, utilizarea regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă în privința produselor din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al alcoolului etilic de origine agricolă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.



CAPITOLUL VI

Restituții la export

Articolul 196

Domeniul de aplicare

(1)  În măsura necesară pentru a permite realizarea exporturilor pe baza cursului sau a prețurilor pieței mondiale, în cazul în care condițiile de pe piața internă corespund celor de la articolul 219 alineatul (1) sau de la articolul 221, și în limitele care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE, diferența dintre aceste cursuri sau aceste prețuri și prețurile practicate în Uniune poate fi acoperită printr-o restituție la export:

(a) 

pentru produsele din sectoarele următoare care urmează a fi exportate fără procesare ulterioară:

(i) 

cereale;

(ii) 

orez;

(iii) 

zahăr, în privința produselor enumerate în anexa I partea III literele (b)-(d) și (g);

(iv) 

carne de vită și de mânzat;

(v) 

lapte și produse lactate;

(vi) 

carne de porc;

(vii) 

ouă;

(viii) 

carne de pasăre;

(b) 

pentru produsele enumerate la litera (a) punctele (i)-(iii), (v) și (vii) de la prezentul alineat, care urmează a fi exportate sub formă de mărfuri procesate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului ( 27 ) și sub forma produselor care conțin zahăr enumerate în anexa I partea X litera (b) la prezentul regulament.

(2)  Restituțiile la export pentru produsele exportate sub formă de mărfuri procesate nu sunt mai mari decât cele aplicabile acelorași produse exportate fără procesare ulterioară.

(3)  Fără a aduce atingere aplicării articolului 219 alineatul (1) și nici articolului 221, pentru produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt disponibile restituții.

Articolul 197

Repartizarea restituțiilor la export

Metoda de repartizare a cantităților care pot fi exportate cu restituție la export trebuie să fie cea care este:

(a) 

cea mai adaptată naturii produsului și situației pieței în cauză, permițând cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile, ținând seama de eficacitatea și structura exporturilor Uniunii și de impactul lor asupra echilibrului pieței, fără a crea discriminări între operatorii implicați și, în special, între micii și marii operatori;

(b) 

cea mai puțin greoaie din punct de vedere administrativ pentru operatori, ținând seama de cerințele administrative.

Articolul 198

Stabilirea restituțiilor la export

(1)  Aceleași restituții la export se aplică acelorași produse în întreaga Uniune. Acestea pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă acest lucru se impune din cauza situației pieței mondiale, a cerințelor specifice ale anumitor piețe sau a obligațiilor care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE.

(2)  Măsurile cu privire la fixarea restituțiilor se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 199

Acordarea restituțiilor la export

(1)  În ceea ce privește produsele enumerate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) exportate ca atare fără procesare ulterioară, restituția se acordă numai la cerere și cu condiția prezentării unei licențe de export.

(2)  Valoarea restituțiilor aplicabile produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) este cea valabilă în ziua depunerii cererii pentru licență sau cea care se obține din procedura de atribuire în cauză, și, în cazul unei restituții diferențiate, cea aplicabilă în aceeași zi:

(a) 

la destinația indicată pe licență; sau

(b) 

la destinația reală, în cazul în care aceasta diferă de destinația indicată pe licență, caz în care suma aplicabilă nu poate depăși suma aplicabilă destinației indicate pe licență.

(3)  Restituția se plătește dacă se prezintă dovada că:

(a) 

produsele au părăsit teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu procedura de export menționată la articolul 161 din Codul Vamal;

(b) 

în cazul unei restituții diferențiate, produsele au fost importate la destinația indicată pe licență sau la o altă destinație pentru care s-a stabilit o restituție, fără a se aduce atingere dispozițiilor alineatului (2) litera (b).

Articolul 200

Restituții la export pentru animalele vii din sectorul cărnii de vită și de mânzat

În ceea ce privește produsele din sectorul cărnii de vită și de mânzat, acordarea și plata restituțiilor la exportul de animale vii este condiționată de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor prevăzute de dreptul Uniunii și în special a cerințelor în materie de protecție a animalelor în cursul transportului.

Articolul 201

Limite la export

Angajamentele privind volumul, care decurg din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, sunt respectate pe baza licențelor de export eliberate pentru perioadele de referință aplicabile produselor respective.

În ceea ce privește respectarea obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura, sfârșitul unei perioade de referință nu afectează valabilitatea licențelor de export.

Articolul 202

Competențe delegate

(1)  Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilește cerința de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(2)  Pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor și autorităților, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc praguri sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, se determină destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și se permite, în situații justificate, acordarea de licențe de export ex post.

(3)  Pentru a aborda situații concrete care justifică eligibilitatea totală sau parțială pentru restituiri la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii de restituție la export și plata finală a acesteia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a) 

o dată diferită pentru restituție;

(b) 

plata în avans a restituțiilor la export, inclusiv condițiile de constituire și de eliberare a unei garanții;

(c) 

documente justificative suplimentare, în cazurile în care există îndoieli privind destinația reală a produselor, inclusiv posibilitatea reimportării lor pe teritoriul vamal al Uniunii;

(d) 

destinațiile tratate ca destinații de export din Uniune, precum și includerea destinațiilor eligibile pentru restituții la export pe teritoriul vamal al Uniunii.

(4)  Pentru a asigura egalitatea în ceea ce privește accesul la restituțiile la export al exportatorilor de produse enumerate în anexa I la tratate, precum și de produse procesate din acestea, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la aplicarea dispozițiilor articolului 199 alineatele (1) și (2) produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (b).

(5)  Pentru a se asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu și pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a) 

termenul până la care trebuie să se încheie ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv termenul pentru întoarcerea temporară a produselor;

(b) 

procesarea la care pot fi supuse produsele care beneficiază de restituții la export în respectiva perioadă;

(c) 

dovada că produsele au ajuns la o destinație pentru a fi eligibile pentru restituții diferențiate;

(d) 

pragurile de restituție și condițiile în care exportatorii pot fi scutiți de obligația de a prezenta respectiva dovadă;

(e) 

condițiile de aprobare a dovezii, furnizate de părți independente, a faptului că produsele au ajuns la o destinație unde se aplică restituții diferențiate.

(6)  Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export în cazul în care plata acestora este condiționată de respectarea cerințelor de bunăstare a animalelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(7)  Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc cerințe și condiții specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export, precum și coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

Articolul 203

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

(a) 

redistribuirea cantităților exportabile care nu fost alocate sau utilizate;

(b) 

metoda de recalculare a plății restituției la export atunci când codul produsului sau destinația indicată pe o licență nu corespunde produsului sau destinației reale;

(c) 

produsele menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (b);

(d) 

procedurile privind constituirea garanției și valoarea acesteia;

(e) 

aplicarea măsurilor adoptate în temeiul articolului 202 alineatul (4).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 204

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a) 

măsurile corespunzătoare pentru prevenirea utilizării abuzive a flexibilității prevăzute la articolul 199 alineatul (2), în special în ceea ce privește procedura de depunere a cererilor;

(b) 

măsurile necesare pentru respectarea angajamentelor privind volumul menționate la articolul 201, printre care încetarea sau limitarea eliberării licențelor de export în cazul în care astfel de angajamente sunt sau pot fi depășite;

(c) 

coeficienții care se aplică restituțiilor la export în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 202 alineatul (7).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).



CAPITOLUL VII

Perfecționarea pasivă

Articolul 205

Suspendarea regimului de perfecționare pasivă

În cazul în care piața Uniunii este perturbată sau ar putea fi perturbată din cauza aplicării regimului de perfecționare pasivă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă total sau parțial utilizarea regimului de perfecționare pasivă pentru produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră și al cărnii de pasăre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.



PARTEA IV

REGULI DE CONCURENȚĂ



CAPITOLUL I

Norme aplicabile întreprinderilor

Articolul 206

Orientări ale Comisiei privind aplicarea regulilor de concurență în agricultură

În absența unor dispoziții contrare din prezentul regulament și în conformitate cu articolul 42 din TFUE, articolele 101-106 din TFUE și dispozițiile de punere în aplicare a acestora, sub rezerva dispozițiilor articolelor 207-210 din prezentul regulament, se aplică tuturor acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 din TFUE care se referă la producția sau comerțul cu produse agricole.

Pentru a asigura funcționarea pieței interne și aplicarea uniformă a regulilor de concurență ale Uniunii, Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre aplică regulile de concurență ale Uniunii în strânsă cooperare.

De asemenea, Comisia publică, după caz, orientări pentru a oferi asistență autorităților naționale de concurență, precum și întreprinderilor.

Articolul 207

Piața relevantă

Definirea pieței relevante este un instrument care permite identificarea și definirea perimetrului în cadrul căruia se exercită concurența între întreprinderi și are la bază două elemente cumulative:

(a) 

piața relevantă a produselor: în sensul prezentului capitol, „piață a produselor” înseamnă piața care cuprinde toate produsele considerate de consumatori interschimbabile sau substituibile din punctul de vedere al caracteristicilor, al prețului și al utilizării căreia acestea îi sunt destinate;

▼C2

(b) 

piața geografică relevantă: în sensul prezentului capitol, „piață geografică” înseamnă piața care cuprinde aria în care întreprinderile respective sunt implicate în oferta de produse relevante, în care condițiile de concurență sunt suficient de omogene și care poate fi deosebită de ariile învecinate, în special deoarece condițiile de concurență diferă în mod apreciabil între respectivele arii.

▼B

Articolul 208

Poziția dominantă

În sensul prezentului capitol, „poziție dominantă” înseamnă situația de putere economică de care se bucură o întreprindere, care îi dă acesteia capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piața relevantă, prin oferirea posibilității de a-și asuma, într-o măsură apreciabilă, un comportament independent față de concurenții săi, de clienții săi și, în cele din urmă, de consumatori.

Articolul 209

Excepții referitoare la obiectivele PAC, la fermieri și la asociațiile acestora

(1)  Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 206 din prezentul regulament, necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

▼M5

Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale fermierilor, ale asociațiilor fermierilor ori ale asociațiilor unor astfel de asociații sau organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 152 sau al articolului 161 din prezentul regulament, nici asociațiilor organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 din prezentul regulament, care vizează producția sau vânzarea produselor agricole ori utilizarea unor instalații comune pentru depozitarea, tratarea sau procesarea produselor agricole, cu excepția cazului în care obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

▼B

Prezentul alineat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate care prevăd obligația de a aplica prețuri identice sau care exclud concurența.

(2)  Acordurile, deciziile și practicile concertate care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.

▼M5

Totuși, fermierii, asociațiile fermierilor ori asociațiile unor astfel de asociații sau organizațiile de producători recunoscute în temeiul articolului 152 sau al articolului 161 din prezentul regulament sau asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 din prezentul regulament pot solicita un aviz din partea Comisiei privind compatibilitatea acestor acorduri, decizii și practici concertate cu obiectivele stabilite la articolul 39 din TFUE.

Comisia tratează cererile de avize cu promptitudine și îi trimite solicitantului avizul său în termen de patru luni de la primirea unei cereri complete. Comisia poate să modifice, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, conținutul unui aviz, în special dacă solicitantul a furnizat informații incorecte sau dacă a utilizat avizul în alt scop.

▼B

În orice procedură națională sau a Uniunii de aplicare a articolului 101 din TFUE, sarcina probei unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) din TFUE revine părții sau autorității care invocă încălcarea. Părții care invocă beneficiul excepțiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile din respectivul alineat.

Articolul 210

Acordurile și practicile concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute

(1)  Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care au ca obiect desfășurarea activităților menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (c) și, în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, la articolul 157 alineatul (3) litera (c) din prezentul regulament și, în ceea ce privește sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și sectorul tutunului, la articolul 162 din prezentul regulament.

(2)  Alineatul (1) se aplică cu condiția ca:

(a) 

acordurile, deciziile și practicile concertate respective să fi fost notificate Comisiei; și

(b) 

în termen de două luni de la primirea tuturor detaliilor necesare, Comisia nu a declarat respectivele acorduri, decizii sau practici concertate incompatibile cu normele Uniunii.

În cazul în care constată că acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu sunt compatibile cu normele Uniunii, Comisia își prezintă constatarea fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(3)  Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu pot intra în vigoare anterior expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b).

(4)  Acordurile, deciziile și practicile concertate sunt în orice caz declarate incompatibile cu normele Uniunii dacă:

(a) 

pot duce la împărțirea sub orice formă a piețelor în cadrul Uniunii;

(b) 

pot afecta buna funcționare a organizării pieței;

(c) 

pot crea denaturări ale concurenței care nu sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor PAC urmărite prin activitatea organizației interprofesionale;

(d) 

implică stabilirea prețurilor sau fixarea cotelor;

(e) 

pot genera discriminare sau pot elimina concurența cu privire la o parte substanțială a produselor respective.

(5)  În cazul în care, în urma expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b), Comisia constată că nu au fost respectate condițiile de aplicare a alineatului (1), aceasta adoptă, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), o decizie prin care se declară că articolul 101 alineatul (1) din TFUE se aplică acordului, deciziei sau practicii concertate în cauză.

Decizia Comisiei nu se aplică anterior datei notificării acesteia organizației interprofesionale în cauză, cu condiția ca organizația interprofesională să nu fi furnizat informații incorecte sau să nu fi abuzat de exonerarea prevăzută la alineatul (1).

(6)  În cazul acordurilor multianuale, notificarea pentru primul an este valabilă pentru anii următori ai acordului. În acest caz, Comisia poate totuși, la inițiativa sa sau la solicitarea unui alt stat membru, să emită oricând o declarație de incompatibilitate.

(7)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL II

Norme privind ajutoarele de stat

Articolul 211

Aplicarea articolelor 107-109 din TFUE

(1)  Articolele 107-109 din TFUE se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), articolele 107-109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în temeiul și în conformitate cu oricare dintre următoarele:

(a) 

măsurile prevăzute de prezentul regulament finanțate integral sau parțial de Uniune;

(b) 

articolele 213-218 din prezentul regulament.

Articolul 212

Plăți naționale legate de programele de sprijin al sectorului vitivinicol

Prin derogare de la articolul 44 alineatul (3), statele membre pot acorda plăți naționale în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru măsurile menționate la articolele 45, 49 și 50.

Nivelul maxim al ajutoarelor, astfel cum este stabilit în normele relevante ale Uniunii privind ajutoarele de stat, se aplică finanțării publice globale, care include atât fonduri din partea Uniunii, cât și fonduri naționale.

Articolul 213

Plăți naționale pentru renii din Finlanda și Suedia

Sub rezerva adoptării de către Comisie a unei autorizații, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), Finlanda și Suedia pot efectua plăți naționale pentru producția și comercializarea cărnii de ren și a produselor derivate (codurile NC ex  02 08 și ex  02 10 ), în măsura în care aceste activități nu conduc la o creștere a nivelurilor tradiționale de producție.

Articolul 214

Plăți naționale pentru sectorul zahărului din Finlanda

Finlanda poate efectua plăți naționale de până la 350 EUR pe hectar și pe an de comercializare către producătorii de sfeclă de zahăr.

▼M1

Articolul 214a

Plăți naționale pentru anumite sectoare din Finlanda

Sub rezerva autorizării de către Comisie, pentru perioada 2014-2020, Finlanda poate continua să acorde ajutoarele naționale pe care le-a acordat producătorilor în 2013 în temeiul articolului 141 din Actul de aderare din 1994 cu condiția ca:

(a) 

cuantumul ajutorului pentru venit este degresiv pe parcursul întregii perioade, iar în 2020 nu depășește 30 % din cuantumul acordat în 2013, și

(b) 

înainte de a da curs acestei posibilități, să se fi utilizat pe deplin schemele de sprijin din cadrul PAC pentru sectoarele în cauză.

Comisia adoptă autorizarea fără a aplica procedura menționată la articolul 229 alineatele (2) sau (3) din prezentul regulament.

▼B

Articolul 215

Plăți naționale pentru apicultură

Statele membre pot efectua plăți naționale pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale ori în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepția ajutoarelor alocate pentru producție sau comerț.

Articolul 216

Plăți naționale pentru distilarea vinului în situații de criză

(1)  Statele membre pot efectua plăți naționale către producătorii de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului în situații de criză justificate.

Respectivele plăți sunt proporționale și permit soluționarea crizei.

Valoarea totală a plăților disponibile într-un stat membru în orice an pentru acest fel de plăți nu depășește 15 % din fondurile totale disponibile pentru fiecare stat membru pentru anul respectiv, astfel cum se stabilește în anexa VI.

(2)  Statele membre care doresc să recurgă la plățile naționale menționate la alineatul (1) înaintează Comisiei o notificare motivată corespunzător. Comisia decide, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), dacă se aprobă măsura și dacă se pot efectua plățile.

(3)  Alcoolul rezultat din distilarea menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita orice denaturare a concurenței.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M2

Articolul 217

Plăți naționale pentru distribuirea de produse către copii

Statele membre pot efectua plăți naționale pentru furnizarea către copiii din instituțiile de învățământ a grupelor de produse eligibile menționate la articolul 23, pentru măsurile educaționale însoțitoare legate de astfel de produse și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) litera (c).

Statele membre pot finanța plățile respective prin intermediul unei taxe impuse sectorului vizat sau prin intermediul oricărei alte contribuții din partea sectorului privat.

▼B

Articolul 218

Plăți naționale pentru fructele cu coajă lemnoasă

(1)  Statele membre pot efectua plăți naționale în valoare de maximum 120,75 EUR pe hectar pe an către fermierii care produc următoarele produse:

(a) 

migdalele încadrate la codurile NC 0802 11 și 0802 12 ;

(b) 

alunele încadrate la codurile NC 0802 21 și 0802 22 ;

(c) 

nucile încadrate la codurile NC 0802 31 00 și 0802 32 00 ;

(d) 

fisticul încadrat la codul NC 0802 51 00 și 0802 52 00 ;

(e) 

roșcovele încadrate la codul NC 1212 92 00 .

(2)  Plățile naționale menționate la alineatul (1) pot fi efectuate numai pentru o suprafață maximă de:



Stat membru

Suprafață maximă (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franța

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Țările de Jos

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(3)  Statele membre pot condiționa acordarea plăților naționale menționate la alineatul (1) de calitatea fermierilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152.



PARTEA V

DISPOZIȚII GENERALE



CAPITOLUL I

Măsuri excepționale



Secțiunea 1

Perturbarea pieței

Articolul 219

Măsuri împotriva perturbării pieței

(1)  Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau la alte evenimente și circumstanțe care perturbă sau amenință să perturbe piața într-un mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a aborda situația respectivă de pe piață, cu respectarea eventualelor obligații rezultate din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să se dovedească insuficiente.

În cazul unor amenințări de perturbare a pieței menționate la primul paragraf din prezentul alineat, dacă este necesar din motive de maximă urgență, actelor delegate adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat li se aplică procedura prevăzută la articolul 228.

Respectivele motive de maximă urgență pot include necesitatea de a întreprinde acțiuni imediate pentru a soluționa sau a preveni perturbarea pieței, în cazurile în care amenințările de perturbare a pieței survin atât de rapid sau atât de neașteptat încât se impun acțiuni imediate pentru a soluționa situația în mod eficient și concret sau în cazurile în care o acțiune ar împiedica o astfel de amenințare de perturbare a pieței să se materializeze, să persiste sau să se transforme într-o perturbare mai gravă sau mai prelungită sau atunci când amânarea acțiunii imediate ar risca să producă sau să agraveze perturbarea sau ar crește gradul de necesitate al măsurilor care ar fi necesare mai târziu pentru a se soluționa amenințarea sau perturbarea sau ar fi în defavoarea producției sau a condițiilor pieței.

Aceste măsuri pot să extindă sau să modifice, în măsura în care este necesar și pentru perioada de timp necesară pentru a se aborda perturbarea pieței sau amenințarea acesteia, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament, pot să prevadă restituiri la export ori pot suspenda taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) nu se aplică produselor enumerate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Cu toate acestea, Comisia poate, prin intermediul actelor delegate adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, să decidă că măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică unuia sau mai multor produse menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

(3)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele procedurale și criteriile tehnice necesare pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



Secțiunea 2

Măsuri de sprijinire a pieței legate de boli ale animalelor și de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

Articolul 220

Măsuri privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri excepționale de sprijin pentru piața afectată pentru a lua în considerare:

(a) 

restricțiile asupra schimburilor comerciale din interiorul Uniunii și asupra celor cu țările terțe, care pot rezulta din aplicarea măsurilor de combatere a răspândirii bolilor la animale și

(b) 

grave perturbări ale pieței legate direct de o pierdere a încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor și a riscurilor de boli ale plantelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică tuturor sectoarelor următoare:

(a) 

carne de vită și de mânzat;

(b) 

lapte și produse lactate;

(c) 

carne de porc;

(d) 

carne de oaie și de capră;

(e) 

ouă;

(f) 

carne de pasăre.

Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b), legate de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a riscurilor pentru sănătatea publică sau cea a plantelor, se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte produse agricole, cu excepția celor menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, acte delegate prin care se extinde lista produselor menționate în primele două paragrafe ale prezentului alineat.

(3)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt luate la cererea statului membru în cauză.

(4)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (a) pot fi luate numai dacă statul membru în cauză a luat măsuri veterinare și sanitare pentru a permite stoparea rapidă a bolilor animalelor și doar în măsura necesară și pe durata strict necesară pentru sprijinirea acestei piețe.

(5)  Uniunea asigură o finanțare parțială echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).

În sectoarele cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, Uniunea participă totuși la finanțarea măsurilor până la concurența a 60 % din cheltuieli în cazul combaterii febrei aftoase.

(6)  Statele membre se asigură de faptul că, dacă producătorii contribuie la cheltuielile suportate de statele membre, acest lucru nu conduce la denaturarea concurenței dintre producătorii din diferite state membre.



Secțiunea 3

Probleme specifice

Articolul 221

Măsuri pentru rezolvarea unor probleme specifice

(1)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri de urgență necesare și justificate pentru rezolvarea unor probleme specifice. Măsurile respective pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament numai într-o măsură strict necesară și numai pentru perioada strict necesară. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)  Pentru a rezolva probleme specifice și din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, referitoare la situații susceptibile de a cauza o deteriorare rapidă a producției și a condițiilor de pe piață, care ar fi dificil de abordat dacă adoptarea de măsuri ar fi amânată, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

(3)  Comisia adoptă măsuri în temeiul alineatelor (1) sau (2) numai dacă nu este posibilă adoptarea măsurilor de urgență necesare în conformitate cu articolul 219 sau 220.

(4)  Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește douăsprezece luni. În cazul în care, după această perioadă, continuă să existe problemele specifice care au determinat adoptarea măsurilor respective, Comisia poate, în vederea stabilirii unei soluții permanente, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în această chestiune, sau poate să prezinte propuneri legislative adecvate.

(5)  Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acestora.



Secțiunea 4

Acorduri și decizii în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe

Articolul 222

Aplicarea articolului 101 alineatul (1) din TFUE

▼M5

(1)  În perioadele de dezechilibre grave de pe piețe, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili că articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor și deciziilor fermierilor, ale asociațiilor fermierilor, ale asociațiilor unor astfel de asociații sau ale organizațiilor de producători recunoscute, ale asociațiilor organizațiilor de producători recunoscute și ale organizațiilor interprofesionale recunoscute din oricare dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, cu condiția ca aceste acorduri și decizii să nu aducă atingere bunei funcționări a pieței interne, să vizeze strict stabilizarea sectorului afectat și să intre sub incidența uneia sau mai multora dintre următoarele categorii:

▼B

(a) 

retragere de pe piață sau distribuire gratuită a produselor lor;

(b) 

transformare și procesare;

(c) 

depozitare de către operatori privați;

(d) 

măsuri comune de promovare;

(e) 

acorduri privind cerințele de calitate;

(f) 

achiziții comune de factori de producție necesari pentru combaterea răspândirii dăunătorilor și a bolilor la animale și plante în Uniune sau de factori de producție necesari pentru gestionarea efectelor dezastrelor naturale în Uniune;

(g) 

planificare temporară a producției ținând seama de natura specifică a ciclului de producție.

Comisia precizează în actele de punere în aplicare domeniul material și geografic de aplicare a acestei derogări și, sub rezerva alineatului (3), perioada pentru care se aplică derogarea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

▼M5 —————

▼B

(3)  Acordurile și deciziile menționate la alineatul (1) sunt valabile pentru o perioadă de cel mult șase luni.

Cu toate acestea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze astfel de acorduri și decizii pentru o perioadă suplimentară de până la șase luni. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).



CAPITOLUL II

Comunicări și raportare

Articolul 223

Cerințe în materie de comunicare

(1)  În scopul aplicării prezentului regulament, pentru a monitoriza, analiza și gestiona piața produselor agricole, pentru a asigura transparența pieței, buna funcționare a măsurilor PAC, pentru a verifica, controla, monitoriza, evalua și audita măsurile din cadrul PAC, cu respectarea cerințelor stabilite în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE, inclusiv a cerințelor de notificare în temeiul acestor acorduri, Comisia poate adopta, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), măsurile necesare privind comunicările care trebuie efectuate de întreprinderi, de statele membre și de țări terțe. Atunci când face acest lucru, Comisia ia în considerare necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

Informațiile obținute pot fi transmise sau puse la dispoziția organizațiilor internaționale și a autorităților competente din țările terțe și pot fi făcute publice, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în protecția secretelor lor de afaceri, inclusiv prețurile.

(2)  Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a) 

natura și tipul informațiilor care trebuie notificate;

(b) 

categoriile de date care trebuie prelucrate, perioadele maxime de păstrare și scopul prelucrării, în special în cazul publicării acestor date și al transferului lor către țări terțe;

(c) 

drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informare puse la dispoziție;

(d) 

condițiile de publicare a informațiilor.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv:

(a) 

metodele de notificare;

(b) 

norme privind informațiile care trebuie notificate;

(c) 

dispoziții privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate, precum și privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele de notificare;

(d) 

dispozițiile pentru transmiterea sau punerea la dispoziția statelor membre, a organizațiilor internaționale, a autorităților competente din țări terțe sau a publicului a informațiilor și a documentelor, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în protecția secretelor lor de afaceri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 224

Prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal

(1)  Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 223 alineatul (1) și nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu respectivele scopuri.

(2)  În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, astfel cum este prevăzut la articolul 223 alineatul (1), datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3)  Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele de păstrare prevăzute de dreptul național și de cel al Uniunii.

(4)  Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute de Directiva 95/46/CE și, respectiv, de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 225

Obligația de raportare care revine Comisiei

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport:

(a) 

la fiecare trei ani și pentru, prima dată, până la 21 decembrie 2016, cu privire la aplicarea măsurilor privind sectorul apicol, astfel cum este stabilit la articolele 55, 56 și 57, inclusiv cu privire la cele mai recente evoluții privind sistemele de identificare a stupilor;

(b) 

până la 30 iunie 2014 și, de asemenea, până la 31 decembrie 2018 cu privire la evoluția situației pieței din sectorul laptelui și al produselor lactate și în special cu privire la aplicarea articolelor 148-151, a articolului 152 alineatul (3) și a articolului 157 alineatul (3), evaluând îndeosebi efectele asupra producătorilor și producției de lapte din regiunile dezavantajate în ceea ce privește obiectivul general de menținere a producției în aceste regiuni și inclusiv stimulentele potențiale pentru încurajarea fermierilor de a încheia acorduri de producție comune, însoțite de orice propuneri corespunzătoare;

(c) 

până la 31 decembrie 2014 cu privire la posibilitatea extinderii sferei de aplicare a programelor pentru școli, în vederea includerii uleiului de măsline și a măslinelor de masă;

(d) 

până la 31 decembrie 2017 cu privire la aplicarea în toate statele membre a normelor de concurență în sectorul agricol, în special cu privire la aplicarea articolelor 209 și 210 și a articolelor 169, 170 și 171 în sectoarele corespunzătoare;

▼M2

(e) 

până la 31 iulie 2023, cu privire la aplicarea criteriilor de repartizare menționate la articolul 23a alineatul (2);

(f) 

până la 31 iulie 2023, cu privire la impactul transferurilor menționate la articolul 23a alineatul (4) în ceea ce privește eficacitatea programului pentru școli în legătură cu distribuirea fructelor și legumelor destinate școlilor și laptelui destinat școlilor.

▼B



CAPITOLUL III

Rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol

Articolul 226

Utilizarea rezervei

Fondurile transferate din rezerva pentru situații de criză din sectorul agricol, cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară sunt puse la dispoziție pentru măsurile cărora li se aplică prezentul regulament pentru anul sau anii pentru care se solicită sprijinul suplimentar și care sunt aplicate în condiții care depășesc evoluțiile normale de pe piață.

În special, fondurile se transferă pentru orice fel de cheltuieli în temeiul:

(a) 

articolelor 8-21;

(b) 

articolelor 196-204; și

(c) 

articolelor 219, 220 și 221 din prezentul regulament.



PARTEA VI

DELEGAREA DE COMPETENȚE, DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE



CAPITOLUL I

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 227

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva respectării condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată în prezentul regulament se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 20 decembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea competenței menționată în prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan acest lucru Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la comunicarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu prezintă obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 228

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, transmisă Parlamentului European și Consiliului, prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul se pot opune unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 227 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia sa de opoziție.

Articolul 229

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de un comitet intitulat Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul actelor menționate la articolul 80 alineatul (5), articolul 91 literele (c) și (d), articolul 97 alineatul (4), articolul 99, articolul 106 și articolul 107 alineatul (3), atunci când comitetul nu prezintă niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.



CAPITOLUL II

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 230

Abrogări

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se abrogă.

Cu toate acestea, următoarele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 continuă să se aplice:

(a) 

în ceea ce privește sistemul de limitare a producției de lapte: partea II titlul I capitolul III secțiunea III, articolele 55 și 85 și anexele IX și X, până la 31 martie 2015;

(b) 

în ceea ce privește sectorul vitivinicol:

(i) 

articolele 85a-85e în ceea ce privește suprafețele menționate la articolul 85a alineatul (2) care nu au fost încă defrișate și în ceea ce privește suprafețele menționate la articolul 85b alineatul (1) care nu au fost regularizate, până ce acestea vor fi defrișate sau regularizate și articolul 188 alineatele (1) și (2);

(ii) 

regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II până la 31 decembrie 2015;

(iii) 

articolul 118m alineatul (5) până la epuizarea stocurilor de vinuri cu denumirea „Mlado vino portugizac” existente la 1 iulie 2013;

(iv) 

articolul 118s alineatul (5), până la 30 iunie 2017;

▼M1

(ba) 

articolul 111, până la 31 martie 2015;

▼B

►C2  (c) 

articolul 113a alineatul (4), articolele 114, 115 și 116, articolul 117 alineatele (1)-(4) și articolul 121 litera (e) punctul (iv), anexa XIV partea A punctul IV, partea B punctul I subpunctele 2 și 3 și punctul III subpunctul 1 și partea C, precum și anexa XV punctul II subpunctele 1, 3, 5 și 6 și punctul IV subpunctul 2, în scopul aplicării articolelor respective, ◄ până la data aplicării normelor de comercializare corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 75 alineatul (2), articolul 76 alineatul (4), articolul 78 alineatele (3) și (4), articolul 79 alineatul (1), articolul 80 alineatul (4), articolul 83 alineatul (4), articolul 86, articolul 87 alineatul (2), articolul 88 alineatul (3) și articolul 89 din prezentul regulament;

▼M1

(ca) 

articolul 125a alineatul (1) litera (e) și alineatul (2) și, în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor, anexa XVIa, până la data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 173 alineatul (1) literele (b) și (i);

▼B

(d) 

articolul 133a alineatul (1) și articolul 140a, până la 30 septembrie 2014;

▼M1

(da) 

articolele 136, 138 și 140, precum și anexa XVIII în scopul aplicării respectivelor articole, până la data aplicării normelor care urmează să fie stabilite în temeiul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 180 și la articolul 183 litera (a) sau până la 30 iunie 2014, aplicându-se data cea mai recentă;

▼B

(e) 

articolul 182 alineatul (3) primul și al doilea paragraf, până la sfârșitul anului de comercializare 2013–2014 pentru zahăr, la 30 septembrie 2014;

(f) 

articolul 182 alineatul (4), până la 31 decembrie 2017;

(g) 

articolul 182 alineatul (7), până la 31 martie 2014;

▼C2

(h) 

anexa XV partea III punctul 3, până la 31 decembrie 2015;

▼B

(i) 

anexa XX, până la data intrării în vigoare a actului legislativ care înlocuiește Regulamentului (CE) nr. 1216/2009 și Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului ( 28 ).

(2)  Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelele de corespondență din anexa XIV la prezentul regulament.

(3)  Regulamentele (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1601/96 și (CE) nr. 1037/2001 ale Consiliului se abrogă.

Articolul 231

Dispoziții tranzitorii

(1)  Pentru a asigura trecerea fără probleme de la dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la măsurile necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(2)  După intrarea în vigoare a prezentului regulament, programele multianuale adoptate anterior datei de 1 ianuarie 2014 continuă să fie reglementate de dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 până la finalizarea programelor respective.

Articolul 232

Intrare în vigoare și aplicare

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea:

(a) 

articolul 181 se aplică de la 1 octombrie 2014;.

(b) 

anexa VII partea VII punctul II subpunctul 3 se aplică de la 1 ianuarie 2016;

▼M5 —————

▼B

(3)  Articolele 127-144 și articolele 192 și 193 se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016–2017 pentru zahăr, la 30 septembrie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.




ANEXA I

LISTA PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (2)

PARTEA I

Cereale

Sectorul cerealelor include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

0709 99 60

Porumb dulce, proaspăt sau refrigerat

0712 90 19

Porumb dulce uscat, întreg, tăiat în bucăți sau în felii sau bine pisat sau sfărâmat, însă fără a fi preparat altfel, altul decât cel hibrid destinat însămânțării

1001 91 20

Grâu comun și meslin, destinate însămânțării

ex 1001 99 00

Alac, grâu comun și meslin, altele decât cele destinate însămânțării

1002

Secară

1003

Orz

1004

Ovăz

1005 10 90

Porumb pentru sămânță, altul decât cel hibrid

1005 90 00

Porumb, altul decât pentru sămânță

1007 10 90 ,

1007 90 00

Sorg cu boabe, altul decât cel hibrid, destinat însămânțării

1008

Hrișcă, mei, semințe de iarba-cănărașului (Phalaris canariensis); alte cereale

(b)

1001 11 00 ,

1001 19 00

Grâu dur

(c)

1101 00

Făină de grâu sau de meslin

1102 90 70

Făină de secară

1103 11

Crupe și griș de grâu

1107

Malț, chiar prăjit

(d)

0714

Rădăcini de manioc, de arorut sau de salep, topinamburi, batate și rădăcini și tuberculi similari, cu conținut ridicat de fecule sau inulină, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în bucăți sau aglomerate sub formă de pelete; miez de sagotier

ex  11 02

Făină de cereale, alta decât de grâu sau de meslin:

1102 20

– Făină de porumb

1102 90

– Altele:

1102 90 10

– – Făină de orz

1102 90 30

– – Făină de ovăz

1102 90 90

– – Altele

ex  11 03

Crupe, griș și aglomerate sub formă de pelete, din cereale, cu excepția crupelor și a grișului de grâu (subpoziția 1103 11 ), a crupelor și a grișului de orez (subpoziția 1103 19 50 ) și a aglomeratelor sub formă de pelete de orez (subpoziția 1103 20 50 )

ex  11 04

Boabe de cereale altfel procesate (de exemplu decojite, presate, sub formă de fulgi, lustruite, tăiate sau zdrobite), cu excepția orezului de la poziția 1006 și a fulgilor de orez de la subpoziția 1104 19 91 ; germeni de cereale, întregi, presați, sub formă de fulgi sau zdrobiți

1106 20

Făină, griș și pudră din sago sau din rădăcini sau tuberculi de la poziția 0714

ex  11 08

Amidon și fecule; inulină:

– Amidon și fecule:

1108 11 00

– – Amidon de grâu

1108 12 00

– – Amidon de porumb

1108 13 00

– – Fecule de cartofi

1108 14 00

– – Fecule de manioc

ex 1108 19

– – Alte tipuri de amidon și fecule:

1108 19 90

– – – Altele

1109 00 00

Gluten de grâu, chiar uscat

1702

Alte zaharuri, inclusiv lactoza, maltoza, glucoza și fructoza (levuloza) chimic pure, în stare solidă; siropuri de zahăr la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

ex 1702 30

– Glucoză și sirop de glucoză, care nu conțin fructoză sau cu un conținut de fructoză de sub 20 % din greutate, în stare uscată:

– – Altele:

ex 1702 30 50

– – – Sub formă de pudră albă cristalină, aglomerată sau nu, cu un conținut de glucoză de sub 99 % din greutate, în stare uscată

ex 1702 30 90

– – – Altele, cu un conținut de glucoză de sub 99 % din greutate, în stare uscată

ex 1702 40

– Glucoză și sirop de glucoză cu un conținut de fructoză de minimum 20 %, dar sub 50 % din greutate, în stare uscată, cu excepția zahărului invertit:

1702 40 90

– – Altele

ex 1702 90

– Altele, inclusiv zahăr invertit și alte zaharuri și amestecuri de sirop de zahăr cu un conținut de fructoză de 50 % din greutate, în stare uscată:

1702 90 50

– – Maltodextrină și sirop de maltodextrină

– – Zaharuri și melase, caramelizate:

– – – Altele:

1702 90 75

– – – – Sub formă de pudră, aglomerată sau nu

1702 90 79

– – – – Altele

2106

Produse alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte:

ex 2106 90

– Altele

– – Siropuri de zahăr, aromatizate sau cu adaos de coloranți:

– – – Altele

2106 90 55

– – – – Siropuri de glucoză sau de maltodextrină

ex  23 02

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, chiar aglomerate sub formă de pelete, provenite din măcinarea, presarea, cernerea sau din alte procedee de procesare a cerealelor

ex  23 03

Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare, pulpa de sfeclă de zahăr, resturi rezultate din procesarea trestiei de zahăr și alte deșeuri rezultate de la fabricarea zahărului, depuneri și deșeuri rezultate de la fabricarea berii sau de la distilare, chiar aglomerate sub formă de pelete:

2303 10

– Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare

2303 30 00

– Depuneri și deșeuri rezultate de la fabricarea berii sau de la distilare

ex  23 06

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția grăsimilor sau uleiurilor vegetale, altele decât cele de la pozițiile 2304 și 2305 :

– Altele

2306 90 05

– – Din germeni de porumb

ex 2308 00

Materiale vegetale și deșeuri vegetale, reziduuri și subproduse vegetale, chiar aglomerate sub formă de pelete, de tipul celor folosite în hrana animalelor, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2308 00 40

– Ghinde de stejar și castane de India; drojdii de fructe, altele decât cele de struguri

2309

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 11

2309 10 13

2309 10 31

2309 10 33

2309 10 51

2309 10 53

– – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

2309 90 20

– – Produse prevăzute la nota complementară 5 de la capitolul 23 din Nomenclatura combinată

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

2309 90 31

2309 90 33

2309 90 41

2309 90 43

2309 90 51

2309 90 53

– – – cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

(1)  În sensul prezentei subpoziții, „produse lactate” înseamnă produsele încadrate la pozițiile 0401 -0406 și la subpozițiile 1702 11 00 , 1702 19 00 și 2106 90 51 .

PARTEA II

Orez

Sectorul orezului include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

1006 10 21 până la

1006 10 98

Orez nedecorticat (orez paddy), altul decât cel destinat însămânțării

1006 20

Orez decorticat (orez cargo sau orez brun)

1006 30

Orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat

(b)

1006 40 00

Brizură de orez

(c)

1102 90 50

Făină de orez

1103 19 50

Crupe și griș de orez

1103 20 50

Aglomerate sub formă de pelete de orez

1104 19 91

Fulgi de orez

ex 1104 19 99

Boabe de orez presate

1108 19 10

Amidon de orez

PARTEA III

Zahăr

Sectorul zahărului include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

1212 91

Sfeclă de zahăr

1212 93 00

Trestie de zahăr

(b)

1701

Zahăr din trestie sau din sfeclă și zaharoză chimic pură, în stare solidă

(c)

1702 20

Zahăr și sirop de arțar

1702 60 95 și

1702 90 95

Alte zaharuri în stare solidă și siropuri de zahăr la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți, cu excepția lactozei, glucozei, maltodextrinei și izoglucozei

1702 90 71

Zaharuri și melase caramelizate, care conțin în stare uscată minimum 50 % din greutate zaharoză

2106 90 59

Siropuri de zahăr, aromatizate sau cu adaos de coloranți, altele decât cele de izoglucoză, de lactoză, de glucoză și de maltodextrină

(d)

1702 30 10

1702 40 10

1702 60 10

1702 90 30

Izoglucoză

(e)

1702 60 80

1702 90 80

Sirop de inulină

(f)

1703

Melase rezultate din extracția sau rafinarea zahărului

(g)

2106 90 30

Siropuri de izoglucoză, aromatizate sau cu adaos de coloranți

(h)

2303 20

Pulpe de sfeclă, resturi rezultate din procesarea trestiei de zahăr și alte deșeuri rezultate de la fabricarea zahărului

PARTEA IV

Furaje uscate

Sectorul furajelor uscate include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

ex 1214 10 00

– Făină și aglomerate sub formă de pelete de lucernă, uscate artificial la cald

– Griș și aglomerate sub formă de pelete de lucernă uscate prin alte modalități și măcinate

ex 1214 90 90

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial la cald, cu excepția fânului și verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate

(b)

ex 2309 90 96

– Concentratele de proteine obținute din suc de lucernă și suc de iarbă

– Produse deshidratate obținute exclusiv din reziduuri solide și sucuri rezultate din prepararea concentratelor menționate mai sus

PARTEA V

Semințe

Sectorul semințelor include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

0712 90 11

Hibrizi de porumb dulce:

– Destinate însămânțării

0713 10 10

Mazăre (Pisum sativum):

– Destinate însămânțării

ex 0713 20 00

Năut:

– Destinate însămânțării

ex 0713 31 00

Fasole din speciile Vigna mungo (L.) Hepper sau Vigna radiata (L.) Wilczek:

– Destinate însămânțării

ex 0713 32 00

Fasole „mică roșie” (Adzuki) (Phaseolus sau Vigna angularis):

– Destinate însămânțării

0713 33 10

Fasole albă (Phaseolus vulgaris):

– Destinate însămânțării

ex 0713 34 00

Fasole Bambara (Vigna subterranea sau Voandzeia subterranea):

ex 0713 35 00

– Destinate însămânțării

ex 0713 39 00

Fasole ochi negri (Vigna unguiculata):

– Destinate însămânțării

Altele:

– Destinate însămânțării

ex 0713 40 00

Linte:

– Destinate însămânțării

ex 0713 50 00

Bob mare (Vicia faba var. major) și măzăriche (Vicia faba var. equina, Vicia faba var. minor):

ex 0713 60 00

– Destinate însămânțării

Mazăre de Angola (Cajanus cajan):

– Destinate însămânțării

ex 0713 90 00

Alte legume păstăi uscate:

– Destinate însămânțării

1001 91 10

Alac:

– sămânță

1001 91 90

Altele

– sămânță

ex 1005 10

Porumb hibrid pentru sămânță

1006 10 10

Orez nedecorticat (orez paddy):

– Destinate însămânțării

1007 10 10

Sorg boabe, hibrizi:

– sămânță

1201 10 00

Boabe de soia, chiar sfărâmate:

– sămânță

1202 30 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, chiar decorticate sau sfărâmate:

– sămânță

1204 00 10

Semințe de in, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

1205 10 10 și

Semințe de rapiță sau de rapiță sălbatică, chiar sfărâmate:

ex 1205 90 00

– Destinate însămânțării

1206 00 10

Semințe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

ex  12 07

Alte semințe și fructe oleaginoase, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

1209

Semințe, fructe și spori destinate însămânțării

PARTEA VI

Hamei

Sectorul hameiului include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

1210

Conuri de hamei, chiar sfărâmate, măcinate sau sub formă de pulbere sau pelete; lupulină

1302 13 00

Seve și extracte vegetale din hamei

PARTEA VII

Ulei de măsline și măsline de masă

Sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

1509

Ulei de măsline și fracțiunile sale, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1510 00

Alte uleiuri și fracțiunile acestora, obținute numai din măsline, chiar rafinate, dar nemodificate chimic și amestecurile acestor uleiuri sau fracțiuni cu uleiuri ori fracțiuni de la poziția 1509

(b)

0709 92 10

Măsline, proaspete sau refrigerate, destinate altor utilizări decât pentru producția de ulei

0709 92 90

Alte măsline, proaspete sau refrigerate

0710 80 10

Măsline, nefierte sau fierte în apă sau în abur, congelate

0711 20

Măsline conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare

ex 0712 90 90

Măsline uscate, întregi, tăiate felii sau bucăți sau chiar sfărâmate sau pulverizate, dar nepreparate altfel

2001 90 65

Măsline preparate sau conservate în oțet sau acid acetic

ex 2004 90 30

Măsline preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate

2005 70 00

Măsline preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelate

(c)

1522 00 31

1522 00 39

Reziduuri provenite din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală care conțin uleiuri cu caracteristici de ulei de măsline

2306 90 11

2306 90 19

Turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția uleiului de măsline

PARTEA VIII

In și cânepă

Sectorul inului și al cânepii include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

5301

In brut sau procesat, dar nefilat; câlți și deșeuri din in (inclusiv deșeuri din fire și destrămătură)

5302

Cânepă (Cannabis sativa L.) brută sau procesată, dar nefilată; câlți și deșeuri din cânepă (inclusiv deșeuri din fire și destrămătură)

PARTEA IX

Fructe și legume

Sectorul fructelor și legumelor include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

0702 00 00

Tomate, în stare proaspătă sau refrigerată

0703

Ceapă, ceapă eșalotă, usturoi, praz și alte legume aliacee, în stare proaspătă sau refrigerată

0704

Varză, conopidă, varză creață, gulii și produse comestibile similare din genul Brassica, în stare proaspătă sau refrigerată

0705

Salată verde (Latuca sativa) și cicoare (Cichorium spp.), în stare proaspătă sau refrigerată

0706

Morcovi, napi, sfeclă roșie pentru salată, barba-caprei, țelină de rădăcină, ridichi și rădăcinoase comestibile similare, în stare proaspătă sau refrigerată

0707 00

Castraveți și cornișon, în stare proaspătă sau refrigerată

0708

Legume păstăi, curățate sau nu de păstăi, în stare proaspătă sau refrigerată

ex  07 09

Alte legume în stare proaspătă sau refrigerată, cu excepția legumelor de la subpozițiile 0709 60 91 , 0709 60 95 , 0709 60 99 , 0709 92 10 , 0709 92 90 și 0709 99 60

ex  08 02

Alte fructe cu coajă, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță, cu excepția nucilor de arec (sau betel) și de cola de la subpoziția 0802 70 00 , 0802 80 00

0803 10 10

Banane proaspete din soiul Musa paradisiaca (plantains)

0803 10 90

Banane uscate din soiul Musa paradisiaca (plantains)

0804 20 10

Smochine proaspete

0804 30 00

Ananas

0804 40 00

Avocado

0804 50 00

Guave, mango și mangustan

0805

Citrice, proaspete sau uscate

0806 10 10

Struguri de masă proaspeți

0807

Pepeni (inclusiv pepeni verzi) și papaia, proaspeți

0808

Mere, pere și gutui, proaspete

0809

Caise, cireșe, vișine, piersici (inclusiv piersici fără puf și nectarine), prune și porumbe, proaspete

0810

Alte fructe, proaspete

0813 50 31

0813 50 39

Amestecuri constituite numai din fructele cu coajă de la pozițiile 0801 și 0802

0910 20

Șofran

ex 0910 99

Cimbru, proaspăt sau refrigerat

ex 1211 90 86

Busuioc, melisă, mentă, Origanum vulgare (măghiran), rozmarin, salvie, în stare proaspătă sau refrigerată

1212 92 00

Roșcove (carubi)

PARTEA X

Produse din fructe și legume procesate

Sectorul fructelor și legumelor procesate include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

ex  07 10

Legume (nefierte sau fierte în apă sau în abur) congelate, cu excepția porumbului dulce de la subpoziția 0710 40 00 , a măslinelor de la subpoziția 0710 80 10 și a ardeilor din genul Capsicum sau Pimenta de la subpoziția 0710 80 59

ex  07 11

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare, cu excepția măslinelor de la subpoziția 0711 20 , a ardeilor din genul Capsicum sau Pimenta de la subpoziția 0711 90 10 și a porumbului dulce de la subpoziția 0711 90 30

ex  07 12

Legume uscate, întregi, tăiate felii sau bucăți sau chiar sfărâmate sau pulverizate, dar nepreparate altfel, cu excepția cartofilor deshidratați prin uscare artificială la cald și improprii consumului uman de la subpoziția ex 0712 90 05 , a porumbului dulce de la subpozițiile 0712 90 11 și 0712 90 19 și a măslinelor de la subpoziția ex 0712 90 90

0804 20 90

Smochine uscate

0806 20

Struguri uscați

ex  08 11

Fructe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu excepția bananelor congelate de la subpoziția ex 0811 90 95

ex  08 12

Fructe conservate provizoriu (de exemplu cu ajutorul gazului sulfuros, în saramură, în apă sulfurată sau prin adăugare de alte substanțe care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare, cu excepția bananelor conservate provizoriu de la subpoziția ex 0812 90 98

ex  08 13

Fructe uscate, altele decât cele de la pozițiile 0801 -0806 ; amestecuri de fructe uscate sau de fructe cu coajă de la acest capitol, cu excepția amestecurilor constituite numai din fructele cu coajă de la pozițiile 0801 și 0802 clasificate la subpozițiile 0813 50 31 și 0813 50 39

0814 00 00

Coji de citrice sau de pepeni (inclusiv pepeni verzi), proaspete, congelate, uscate, prezentate în apă sărată, sulfurate sau cu adaos de alte substanțe care asigură provizoriu conservarea lor

0904 21 10

Ardei dulci uscați (Capsicum annuum), nemăcinați și nepulverizați

(b)

ex  08 11

Fructe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori

ex 1302 20

Substanțe pectice, pectinați și pectați

ex  20 01

Legume, fructe și alte părți comestibile de plante, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic, cu excepția:

— fructelor din genul Capsicum, altele decât ardeii dulci sau ardeii iuți, de la subpoziția 2001 90 20

— porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția 2001 90 30

— ignamilor, batatelor și părților comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau de fecule de minimum 5 % din greutate de la subpoziția 2001 90 40

— miezului (inimilor) de palmier de la subpoziția ex 2001 90 92

— măslinelor de la subpoziția 2001 90 65

— frunzelor de viță, mugurilor de hamei și altor părți comestibile similare de plante de la subpoziția ex 2001 90 97

2002

Tomate preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic

2003

Ciuperci și trufe, preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic

ex  20 04

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate, altele decât produsele de la poziția 2006 , cu excepția porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția 2004 90 10 , a măslinelor de la subpoziția ex 2004 90 30 și a cartofilor preparați sau conservați sub formă de făină, griș sau fulgi de la subpoziția 2004 10 91

ex  20 05

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006 , cu excepția măslinelor de la subpoziția 2005 70 00 , a porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția ex 2005 80 00 , a ardeilor din genul Capsicum, altele decât ardeii dulci sau ardeii iuți, de la subpoziția 2005 99 10 și a cartofilor preparați sau conservați sub formă de făină, griș sau fulgi de la subpoziția 2005 20 10

ex 2006 00

Legume, fructe, coji de fructe și alte părți de plante, confiate (uscate, glasate sau cristalizate), cu excepția bananelor confiate de la subpozițiile ex 2006 00 38 și ex 2006 00 99

ex  20 07

Dulcețuri, jeleuri, marmelade, paste și piureuri de fructe, obținute prin gătire cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, cu excepția:

— preparatelor omogenizate din banane de la subpoziția ex 2007 10

— dulcețurilor, jeleurilor, marmeladelor, pastelor și piureurilor din banane de la subpozițiile ex 2007 99 39 , ex 2007 99 50 și ex 2007 99 97

ex  20 08

Fructe și alte părți comestibile de plante, altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau de alcool, nedenumite și neincluse în altă parte, cu excepția:

— untului de arahide de la subpoziția 2008 11 10

— miezului (inimilor) de palmier de la subpoziția 2008 91 00

— porumbului de la subpoziția 2008 99 85

— ignamilor, batatelor și părților comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau de fecule de minimum 5 % din greutate de la subpoziția 2008 99 91

— frunzelor de viță, mugurilor de hamei și altor părți comestibile similare de plante de la subpoziția ex 2008 99 99

— amestecurilor din banane altfel preparate sau conservate de la subpozițiile ex 2008 97 59 , ex 2008 97 78 , ex 2008 97 93 și ex 2008 97 98

— bananelor altfel preparate sau conservate de la subpozițiile ex 2008 99 49 , ex 2008 99 67 și ex 2008 99 99

ex  20 09

Sucuri de fructe (excluzând sucul de struguri și mustul de struguri de la subpozițiile 2009 61 și 2009 69 și sucul de banane de la subpoziția ex 2009 89 35 , 2009 89 38 , 2009 89 79 , 2009 89 86 , 2009 89 89 și 2009 89 99 ) și sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori

PARTEA XI

Banane

Sectorul bananelor include produsele enumerate în următorul tabel:



Coduri NC

Descriere

0803 90 10

Banane, cu excepția celor din specia Musa paradisiaca (plantains), proaspete

0803 90 90

Banane, cu excepția celor din soiul Musa paradisiaca (plantains), uscate

ex 0812 90 98

Banane conservate provizoriu

ex 0813 50 99

Amestecuri care conțin banane uscate

1106 30 10

Făină, griș și pudră din banane

ex 2006 00 99

Banane confiate

ex 2007 10 99

Preparate omogenizate din banane

ex 2007 99 39

ex 2007 99 50

ex 2007 99 97

Dulcețuri, jeleuri, marmelade, paste și piureuri din banane

ex 2008 97 59

ex 2008 97 78

ex 2008 97 93

ex 2008 97 96

ex 2008 97 98

Amestecuri care conțin banane, altfel preparate sau conservate, fără adaos de alcool

ex 2008 99 49

ex 2008 99 67

ex 2008 99 99

Banane altfel preparate sau conservate

ex 2009 89 35

ex 2009 89 38

ex 2009 89 79

ex 2009 89 86

ex 2009 89 89

ex 2009 89 99

Suc de banane

PARTEA XII

Vin

Sectorul vitivinicol include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

2009 61

2009 69

Suc de struguri (inclusiv must de struguri)

2204 30 92

2204 30 94

2204 30 96

2204 30 98

Alte musturi de struguri, altele decât cele parțial fermentate sau a căror fermentație a fost oprită altfel decât cu adaos de alcool

(b)

ex  22 04

Vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile îmbogățite cu alcool; musturi de struguri, altele decât cele de la poziția 2009 , cu excepția altor musturi de struguri de la subpozițiile 2204 30 92 , 2204 30 94 , 2204 30 96 și 2204 30 98

(c)

0806 10 90

Struguri proaspeți, alții decât strugurii de masă

2209 00 11

2209 00 19

Oțetul de vin

(d)

2206 00 10

Pichet

2307 00 11

2307 00 19

Drojdii de vin

2308 00 11

2308 00 19

Drojdie de struguri

PARTEA XIII

Plante vii și produse de floricultură

Sectorul plantelor vii include toate produsele de la capitolul 6 din Nomenclatura combinată.

PARTEA XIV

Tutun

Sectorul tutunului include tutunurile brute sau neprocesate și deșeurile de tutun încadrate la codul NC 2401 .

PARTEA XV

Carnea de vită și de mânzat

Sectorul cărnii de vită și mânzat include produsele enumerate în tabelul următor:



Codul NC

Descriere

(a)

0102 29 05 până la

0102 29 99 , 0102 39 10 și 0102 90 91

Animale domestice vii din specia bovină, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

0201

Carne de animale din specia bovină, proaspătă sau refrigerată

0202

Carne de animale din specia bovină, congelată

▼C3

0206 10 95

Mușchii pilieri diafragmatici și diafragma, proaspeți sau refrigerați

0206 29 91

Mușchii pilieri diafragmatici și diafragma, congelați

0210 20

Carne de animale din specia bovină, sărată, în saramură, uscată sau afumată

0210 99 51

Mușchii pilieri diafragmatici și diafragma, sărați, în saramură, uscați sau afumați

▼B

0210 99 90

Făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe comestibile

1602 50 10

Alte preparate sau conserve din carne sau organe comestibile de animale din specia bovină, nefierte; amestecuri de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

1602 90 61

Alte preparate sau conserve din carne care conțin carne sau organe de animale din specia bovină, nefierte; amestecuri de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

(b)

0102 21 , 0102 31 00 și 0102 90 20

Animale vii din specia bovină, reproducătoare de rasă pură

▼C3

0206 10 98

Organe comestibile de animale din specia bovină, cu excepția mușchilor pilieri diafragmatici și a diafragmei, proaspete sau refrigerate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice

0206 21 00

0206 22 00

0206 29 99

Organe comestibile de animale din specia bovină, cu excepția mușchilor pilieri diafragmatici și a diafragmei, congelate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice

0210 99 59

Organe comestibile de animale din specia bovină, sărate, în saramură, uscate sau afumate, altele decât mușchii pilieri diafragmatici și diafragma

▼B

ex 1502 10 90

Grăsimi de bovine, altele decât cele de la poziția 1503

1602 50 31 și

1602 50 95

Alte preparate sau conserve din carne sau organe comestibile de animale din specia bovină, altele decât cele nefierte și amestecurile de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

1602 90 69

Alte preparate sau conserve din carne care conțin carne sau organe de animale din specia bovină, altele decât cele nefierte și amestecurile de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte.

PARTEA XVI

Lapte și produse lactate

Sectorul laptelui și produselor lactate include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

0401

Lapte și smântână din lapte, neconcentrate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori

(b)

0402

Lapte și smântână din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori

(c)

0403 10 11 până la

0403 10 39

0403 9011 până la

0403 90 69

Lapte acru, lapte și smântână covăsite, iaurt, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, chiar concentrate, sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, nearomatizate și fără adaos de fructe sau cacao

(d)

0404

Zer, chiar concentrat sau cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; produse obținute din compuși naturali ai laptelui, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, nedenumite și necuprinse în altă parte

(e)

ex  04 05

Unt și alte grăsimi care provin din lapte; pastă din lapte pentru tartine cu un conținut de grăsimi de peste 75 %, dar mai mic de 80 % din greutate

(f)

0406

Brânză și caș

(g)

1702 19 00

Lactoză și sirop de lactoză la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți, care conțin lactoză sub 99 % din greutate, exprimată în lactoză anhidră calculată la materia uscată

(h)

2106 90 51

Siropuri de lactoză, aromatizate sau cu adaos de coloranți

(i)

ex  23 09

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 15

2309 10 19

2309 10 39

2309 10 59

2309 10 70

– – Cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

2309 90 35

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

2309 90 39

2309 90 49

2309 90 59

2309 90 70

– – – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

PARTEA XVII

Carne de porc

Sectorul cărnii de porc include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

ex  01 03

Animale domestice vii din specia porcine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

(b)

ex  02 03

Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată

ex  02 06

Organe comestibile de animale domestice din specia porcine, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice, proaspete, refrigerate sau congelate

0209 10

Slănină fără părți slabe, grăsime de porc, netopite și nici altfel extrase, proaspete, refrigerate, congelate, sărate sau în saramură, uscate sau afumate

ex  02 10

Carne și organe comestibile de animale domestice din specia porcine, sărate, în saramură, uscate sau afumate

1501 10

1501 20

Grăsime de porc (inclusiv untură)

(c)

1601 00

Cârnați, cârnăciori, salamuri și produse similare, din carne, din organe sau din sânge; preparate alimentare pe baza acestor produse

1602 10 00

Preparate omogenizate din carne, din organe sau din sânge

1602 20 90

Preparate sau conserve din ficat de orice animal, altele decât de gâscă sau de rață

1602 41 10

1602 42 10

1602 49 11 to

1602 49 50

Alte preparate sau conserve care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine

1602 90 10

Preparate din sânge de orice animal

1602 90 51

Alte preparate sau conserve care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine

1902 20 30

Paste alimentare umplute, chiar fierte sau altfel preparate, care conțin cârnați, cârnăciori și produse similare, carne și organe de orice fel, inclusiv grăsimi de orice natură sau origine într-o proporție de peste 20 % din greutate

PARTEA XVIII

Carne de oaie și de capră

Sectorul cărnii de oaie și de capră include produsele enumerate în tabelul următor:



Codul NC

Descriere

(a)

0104 10 30

Miei (până la un an)

0104 10 80

Animale vii din specia ovine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură și mieii

0104 20 90

Animale vii din specia caprine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

0204

Carne de animale din specia ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată

0210 99 21

Carne de animale din specia ovine sau caprine, nedezosată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

0210 99 29

Carne de animale din specia ovine sau caprine, dezosată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

(b)

0104 10 10

Animale vii din specia ovine-animale reproducătoare de rasă pură

0104 20 10

Animale vii din specia caprine-animale reproducătoare de rasă pură

0206 80 99

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, proaspete sau refrigerate, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice

0206 90 99

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, congelate, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice

0210 99 85

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, sărate, în saramură, uscate sau afumate

ex 1502 90 90

Grăsimi de animale din specia ovine sau caprine, altele decât cele de la poziția 1503

(c)

1602 90 91

Alte preparate sau conserve din carne sau din organe de animale din specia ovine sau caprine;

1602 90 95

 

PARTEA XIX

Ouă

Sectorul ouălor include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

0407 11 00

0407 19 11

0407 19 19

0407 21 00

0407 29 10

0407 90 10

Ouă de păsări, în coajă, proaspete, conservate sau fierte

(b)

0408 11 80

0408 19 81

0408 19 89

0408 91 80

0408 99 80

Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, proaspete, uscate, fierte în apă sau în abur, turnate în formă, congelate sau altfel conservate, chiar cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, altele decât cele improprii consumului alimentar

PARTEA XX

Carne de pasăre

Sectorul cărnii de pasăre include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

(a)

0105

Cocoși, găini, rațe, gâște, curcani, curci și bibilici, vii, din specii domestice

(b)

ex  02 07

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 0105 , cu excepția ficatului clasificat la litera (c)

(c)

0207 13 91

0207 14 91

0207 26 91

0207 27 91

0207 43 00

0207 44 91

0207 45 93

0207 45 95

Ficat de pasăre, proaspăt, refrigerat sau congelat

0210 99 71

0210 99 79

Ficat de pasăre, sărat, în saramură, uscat sau afumat

(d)

0209 90 00

Grăsime de pasăre, netopită sau altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

(e)

1501 90 00

Grăsime de pasăre

(f)

1602 20 10

Ficat de gâscă sau de rață, altfel preparat sau conservat

1602 31

1602 32

1602 39

Carne sau organe de păsări de curte de la poziția 0105 , altfel preparate sau conservate

PARTEA XXI

Alcool etilic de origine agricolă

(1) Sectorul alcoolului etilic include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

ex 2207 10 00

Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic de 80 % vol. sau mai mare, obținut din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

ex 2207 20 00

Alcool etilic denaturat și distilate denaturate, cu orice titru, obținute din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

ex 2208 90 10

și

ex 2208 90 99

Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic sub 80 % vol., obținut din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

(2) Sectorul alcoolului etilic include, de asemenea, produsele pe bază de alcool etilic de origine agricolă care intră sub incidența codului NC 2208 prezentate în recipiente cu un conținut de peste doi litri și care prezintă toate caracteristicile alcoolului etilic descrise la punctul 1.

PARTEA XXII

Produse apicole

Sectorul apicol include produsele enumerate în următorul tabel:



Codul NC

Descriere

0409 00 00

Miere naturală

ex 0410 00 00

Lăptișor de matcă și propolis, comestibile

ex 0511 99 85

Lăptișor de matcă și propolis, necomestibile

ex 1212 99 95

Polen

ex 1521 90

Ceară de albine

PARTEA XXIII

Viermi de mătase

Sectorul viermilor de mătase include viermii de mătase care intră sub incidența codului NC ex 0106 90 00 și ouăle de viermi de mătase care intră sub incidența codului NC ex 0511 99 85 .

PARTEA XXIV

Alte produse

Prin „alte produse” se înțelege toate produsele agricole, altele decât cele menționate în părțile I-XXIII, inclusiv cele enumerate în secțiunile 1 și 2 din prezenta parte.



Secțiunea 1

Codul NC

Descriere

ex  01 01

Cai, măgari, catâri și bardoi, vii:

– Cai

0101 21 00

– – Reproducători de rasă pură ():

0101 29

– – Altele:

0101 29 90

– – – Alții decât cei destinați sacrificării

0101 30 00

– – Măgari

0101 90 00

Altele

ex  01 02

Animalele vii din specia bovină:

– – Altele decât animalele reproducătoare de rasă pură:

– – – Altele decât de specie domestică

0102 39 90 ,

0102 90 99

 

ex  01 03

Animale vii din specia porcine:

0103 10 00

– Reproducători de rasă pură ()

– Altele:

ex 0103 91

– – Cu o greutate sub 50 kg:

0103 91 90

– – – Altele decât de specie domestică

ex 0103 92

– – Cu o greutate de minimum 50 kg

0103 92 90

– – Altele decât de specie domestică

0106

Alte animale vii

ex  02 03

Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată:

– Proaspătă sau refrigerată:

ex 0203 11

– – În carcase sau semicarcase:

0203 11 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 12

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0203 12 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 19

– – Altele:

0203 19 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– Congelată:

ex 0203 21

– – În carcase sau semicarcase:

0203 21 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 22

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0203 22 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 29

– – Altele:

0203 29 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0205 00

Carne de măgar, catâr sau de bardoi, proaspătă, refrigerată sau congelată

ex  02 06

Organe comestibile de animale din speciile bovine, porcine, ovine, caprine, de cai, de măgari, de catâri sau de bardoi, proaspete, refrigerate sau congelate:

ex 0206 10

– De animale din specia bovină, proaspete sau refrigerate

0206 10 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– De animale din specia bovină, congelate:

ex 0206 22 00

– – Ficat:

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

ex 0206 29

– – Altele:

0206 29 10

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

ex 0206 30 00

– De animale din specia porcine, proaspete sau refrigerate:

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– – Altele:

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– De animale din specia porcine, congelate:

ex 0206 41 00

– – Ficat:

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– – – Altele:

– – – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0206 49 00

– – Altele:

– – – De animale domestice din specia porcine:

– – – – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– – – Altele

ex 0206 80

– Altele, proaspete sau refrigerate:

0206 80 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– – Altele:

0206 80 91

– – – De cai, măgari, catâri sau bardoi

ex 0206 90

– Altele, congelate:

0206 90 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice ()

– – Altele:

0206 90 91

– – – De cai, măgari, catâri sau bardoi

0208

Altă carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate

ex  02 10

Carne și organe comestibile, sărate sau în saramură, uscate sau afumate; făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe:

– Carne de animale din specia porcine:

ex 0210 11

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0210 11 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0210 12

– – Piept (împănat) și părți din acesta:

0210 12 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0210 19

– – Altele:

0210 19 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– Altele, inclusiv făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe:

0210 91 00

– – De primate

0210 92

– – De balene, delfini și delfini bruni (mamifere din ordinul Cetacea); de lamantini și dugongi (mamifere din ordinul Sirenia); de foci, lei de mare și morse (mamifere din subordinul Pinnipedia)

0210 93 00

– – De reptile (inclusiv șerpi și broaște țestoase de mare)

ex 0210 99

– – Altele:

– – – Carne:

0210 99 31

– – – – De ren

0210 99 39

– – – – Altele

– – – Organe:

– – – – Altele decât de animale domestice din speciile porcine, bovine ovine și caprine

0210 99 85

– – – – – Altele decât ficatul de pasăre

ex  04 07

Ouă de păsări, în coajă, proaspete, conservate sau fierte:

0407 19 90

0407 29 90 și

0407 90 90

– Altele decât de păsări de curte

ex  04 08

Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, proaspete, uscate, fierte în apă sau în abur, turnate în formă, congelate sau altfel conservate, chiar cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori:

– Gălbenușuri:

ex 0408 11

– – Uscate:

0408 11 20

– – – Improprii consumului alimentar ()

ex 0408 19

– – Altele:

0408 19 20

– – – Improprii consumului alimentar ()

– Altele:

ex 0408 91

– – Uscate:

0408 91 20

– – – Improprii consumului alimentar ()

ex 0408 99

– – Altele:

0408 99 20

– – – Improprii consumului alimentar ()

0410 00 00

Produse comestibile de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte

0504 00 00

Intestine, vezici și stomacuri de animale, întregi sau bucăți (altele decât cele de pește), proaspete, refrigerate, congelate, sărate sau în saramură, uscate sau afumate

ex  05 11

Produse de origine animală nedenumite și neincluse în altă parte; animalele moarte de la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane:

0511 10 00

– Spermă de bovine

– Altele:

ex 0511 99

– – Altele:

0511 99 85

– – – Altele

ex  07 09

Alte legume, în stare proaspătă sau refrigerată:

ex 0709 60

– Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta:

– – Altele:

0709 60 91

– – – – Din genul Capsicum, destinate fabricării capsicinei sau a extractelor de oleorășini de Capsicum ()

0709 60 95

– – – Destinate fabricării industriale a uleiurilor esențiale sau a rezinoidelor ()

0709 60 99

– – – Altele

ex  07 10

Legume, nefierte sau fierte în apă sau în abur, congelate:

ex 0710 80

– Alte legume:

– – Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta:

0710 80 59

– – – Alții decât ardeii dulci

ex  07 11

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare:

ex 0711 90

– Alte legume; amestec de legume:

– – Legume:

0711 90 10

– – – – Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta cu excepția ardeilor dulci

ex  07 13

Legume păstăi uscate, curățate de păstăi, chiar decorticate sau sfărâmate:

ex 0713 10

– Mazăre (Pisum sativum):

0713 10 90

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 20 00

– Năut:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

– Fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.):

ex 0713 31 00

– – Fasole din speciile Vigna mungo (L.) Hepper sau Vigna radiata (L) Wilczek:

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 32 00

– – Fasole „mică roșie” (Adzuki) (Phaseolus sau Vigna angularis):

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 33

– – Fasole albă (Phaseolus vulgaris):

0713 33 90

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 34 00

– – Fasole Bambara (Vigna subterranea sau Voandzeia subterranea)

ex 0713 35 00

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 39 00

– – Fasole ochi negri (Vigna unguiculata):

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

– – Altele:

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 40 00

– Linte:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 50 00

– Bob mare (Vicia faba var. major) și măzăriche (Vicia faba var. equina și Vicia faba var. minor):

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 60 00

– Mazăre de Angola (Cajanus cajan):

 

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 90 00

– Altele:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

0801

Nuci de cocos, nuci de Brazilia și nuci de caju, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță

ex  08 02

Alte fructe cu coajă, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță:

0802 70 00

– Nuci de cola (Cola spp.)

0802 80 00

– Nuci de arec

ex  08 04

Curmale, smochine, ananas, avocado, guave, mango și mangustan, proaspete sau uscate:

0804 10 00

– Curmale

0902

Ceai, chiar aromat

ex  09 04

Piper din genul Piper; ardei din genul Capsicum sau Pimenta, uscat, măcinat sau pulverizat, cu excepția ardeilor dulci de la subpoziția 0904 21 10

0905

Vanilie

0906

Scorțișoară și flori de scorțișoară

0907

Cuișoare (fructe întregi, cuișoare și codițe)

0908

Nucșoară, mirodenie din coaja uscată a nucșoarei și cardamom

0909

Semințe de anason, de badian, de fenicul, de coriandru, de chimen sau de chimion; bace de ienupăr

ex  09 10

Ghimbir, curcumă, frunze de dafin, curry și alte mirodenii, cu excepția cimbrului și a șofranului

ex  11 06

Făină, griș și pudră din legume păstăi uscate de la poziția 0713 , din sago sau din rădăcini sau tuberculi de la poziția 0714 sau din produsele de la capitolul 8:

1106 10 00

– Din legume păstăi uscate de la poziția 0713

ex 1106 30

– Din produse de la capitolul 8:

1106 30 90

– – Altele decât bananele

ex  11 08

Amidon și fecule; inulină:

1108 20 00

– Inulină

1201 90 00

Boabe de soia, chiar sfărâmate, altele decât sămânță

1202 41 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, în coajă, altele decât sămânță

1202 42 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, decorticate, chiar sfărâmate, altele decât sămânță

1203 00 00

Copră

1204 00 90

Semințe de in, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1205 10 90 și ex 1205 90 00

Semințe de rapiță sau de rapiță sălbatică, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1206 00 91

Semințe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1206 00 99

 

1207 29 00

Semințe de bumbac, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 40 90

Semințe de susan, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 50 90

Semințe de muștar, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 91 90

Semințe de mac, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 99 91

Semințe de cânepă, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

ex 1207 99 96

Alte semințe și fructe oleaginoase, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1208

Făină și griș din fructe și semințe oleaginoase, altele decât cele de muștar

ex  12 11

Plante și părți de plante, semințe și fructe din speciile folosite în principal în parfumerie, medicină sau ca insecticide, fungicide sau în scopuri similare, proaspete sau uscate, chiar tăiate, sfărâmate sau sub formă de pulbere, cu excepția produselor enumerate la codul NC ex 1211 90 86 în partea IX;

ex  12 12

Roșcove, alge, sfeclă de zahăr și trestie de zahăr, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar pulverizate; sâmburi și miez de sâmburi de fructe și alte produse vegetale (inclusiv rădăcini de cicoare neprăjite de Cichorium intybus var. sativum) destinate în principal alimentației umane, nedenumite și necuprinse în altă parte:

ex 1212 99

– – Altele decât trestia de zahăr:

1212 99 41 și 1212 99 49

– – – Boabe de roșcove

ex 1212 99 95

– – – Altele, cu excepția rădăcinii de cicoare

1213 00 00

Paie și pleavă de cereale brute, chiar tocate, măcinate, presate sau aglomerate sub formă de pelete

ex  12 14

Gulii furajere, sfeclă furajeră, rădăcini furajere, fân, lucernă, trifoi, sparcetă, varză furajeră, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, chiar aglomerate sub formă de pelete:

ex 1214 10 00

– Făină și aglomerate sub formă de pelete de lucernă, cu excepția lucernei uscate artificial la cald și a lucernei uscate prin alte modalități și măcinate

ex 1214 90

– Altele:

1214 90 10

– – Sfeclă furajeră, gulii furajere și alte rădăcini furajere

ex 1214 90 90

– – Altele, cu excepția:

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial la cald, cu excepția fânului și verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate

ex  15 02

Grăsimi de animale din speciile bovine, ovine sau caprine, altele decât cele de la poziția 1503 :

ex 1502 10 10

ex 1502 90 10

– Destinate utilizărilor industriale, altele decât fabricarea produselor pentru alimentația umană, cu excepția grăsimilor obținute din oase și a deșeurilor ()

1503 00

Stearină din untură, ulei de untură, oleostearină, oleomargarină și ulei de seu, neemulsionate, neamestecate și nici altfel preparate

ex  15 04

Grăsimi și uleiuri și fracțiunile acestora, de pește sau de mamifere marine, chiar rafinate, dar nemodificate chimic, cu excepția uleiurilor din ficat de pește și a fracțiunilor de la poziția 1504 10 , precum și a grăsimilor și uleiurilor de pește și a fracțiunilor acestora, altele decât uleiurile din ficat de la poziția 1504 20

1507

Ulei de soia și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1508

Ulei de arahide și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1511

Ulei de palmier și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1512

Ulei de semințe de floarea-soarelui, de șofrănaș sau de semințe de bumbac și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1513

Ulei de cocos (ulei de copră), de sâmburi de palmier sau de babassu și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1514

Uleiuri de rapiță, de rapiță sălbatică sau de muștar și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

ex  15 15

Alte grăsimi și uleiuri de origine vegetală (cu excepția uleiului de jojoba de la subpoziția ex 1515 90 11 ) și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

ex  15 16

Grăsimi și uleiuri de origine animală sau vegetală și fracțiunile acestora, hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau elaidinizate, chiar rafinate, dar nepreparate altfel (cu excepția uleiurilor de ricin hidrogenate, numite „ceară opal” de la subpoziția 1516 20 10 )

ex  15 17

Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri de origine animală sau vegetală sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri de la prezentul capitol, altele decât grăsimile și uleiurile alimentare sau fracțiunile acestora de la poziția 1516 , cu excepția subpozițiilor 1517 10 10 , 1517 90 10 și 1517 90 93

1518 00 31 și

1518 00 39

Uleiuri de origine vegetală fixe, fluide, amestecate, destinate utilizărilor tehnice sau industriale, altele decât cele destinate fabricării produselor pentru alimentația umană ()

1522 00 91

Uleiuri de borhot sau de drojdie; paste de neutralizare (soap-stocks), care provin din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală, cu excepția celor care conțin ulei cu caracteristici de ulei de măsline

1522 00 99

Alte reziduuri care provin din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală, cu excepția celor care conțin ulei cu caracteristici de ulei de măsline

ex  16 02

Alte preparate și conserve din carne, din organe sau din sânge:

– De animale din specia porcine:

ex 1602 41

– – Jamboane și părți din acestea:

1602 41 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 42

– – Spete și părți din acestea:

1602 42 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 49

– – Altele, inclusiv amestecurile:

1602 49 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 90

– Altele, inclusiv preparate din sânge de orice animal:

– – Altele decât preparatele din sânge de orice animal:

1602 90 31

– – – De vânat sau de iepure

– – – Altele:

– – – – Altele decât cele care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine:

– – – – – Altele decât cele care conțin carne sau organe de animale din specia bovină:

1602 90 99

– – – – – – Altele decât de ovine sau de caprine

ex 1603 00

Extracte și sucuri de carne

1801 00 00

Cacao boabe și spărturi de boabe de cacao, crude sau prăjite

1802 00 00

Coji, pelicule (pielițe) și alte resturi, de cacao

ex  20 01

Legume, fructe și alte părți comestibile de plante, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic:

ex 2001 90

– Altele:

2001 90 20

– – Ardei din genul Capsicum, alții decât ardeii dulci sau ardeii iuți

ex  20 05

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006 :

ex 2005 99

– Alte legume și amestecuri de legume:

2005 99 10

– – Ardei din genul Capsicum, alții decât ardeii dulci sau ardeii iuți

ex  22 06

Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru de pere, hidromel); amestecuri de băuturi fermentate și amestecuri de băuturi fermentate și băuturi nealcoolice, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2206 00 31 până la

2206 00 89

– Altele decât piquette

ex  23 01

Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete din carne, organe, pește sau crustacee, din moluște sau din alte nevertebrate acvatice, improprii alimentației umane; jumări:

2301 10 00

– Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete din carne sau din organe; jumări

ex  23 02

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, chiar aglomerate sub formă de pelete, provenite din măcinarea, presarea, cernerea sau din alte procedee de procesare a cerealelor sau a leguminoaselor:

2302 50 00

– De leguminoase

2304 00 00

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de soia

2305 00 00

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de arahide

ex  23 06

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția grăsimilor sau uleiurilor vegetale, altele decât cele de la poziția 2304 sau 2305 cu excepția subpozițiilor 2306 90 05 (turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția germenilor de porumb) și 2306 90 11 și 2306 90 19 (turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția uleiului de măsline)

ex 2307 00

Drojdii de vin; tartru brut

2307 00 90

– Tartru brut

ex 2308 00

Materiale vegetale și deșeuri vegetale, reziduuri și subproduse vegetale, chiar aglomerate sub formă de pelete, de tipul celor folosite în hrana animalelor, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2308 00 90

– Altele decât drojdia de struguri, ghindele de stejar, castanele de India, drojdiile de fructe, altele decât cele de struguri

ex  23 09

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 90

– – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

ex 2309 90 10

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

– – –Produse numite „solubile” din mamifere marine

ex 2309 90 91 până la

2309 90 96

– – – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate, excluzând

– Concentratele de proteine obținute din suc de lucernă și suc de iarbă

– Produsele deshidratate obținute exclusiv din reziduuri solide și suc rezultat din prepararea concentratelor menționate la prima liniuță

(1)   Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea Directiva 94/28/CE a Consiliului (2); Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei (3)

(2)   Directiva 94/28/CE a Consiliului din 23 iunie 1994 de stabilire a principiilor referitoare la condițiile zootehnice și genealogice care se aplică importului de animale, material seminal, ovule și embrioni provenind din țări terțe și de modificare a Directivei 77/504/CEE privind animalele pentru reproducție de rasă pură din specia bovină (JO L 178, 12.7.1994, p. 66).

(3)   Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Directivelor 90/426/CEE și 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor (JO L 149, 7.6.2008, p. 3).

(4)   Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea Directiva 88/661/CEE a Consiliului (5); Directiva 94/28/CE și Decizia 96/510/CE a Comisiei (6)

(5)   Directiva Consiliului din 19 decembrie 1988 privind normele zootehnice care se aplică animalelor reproducătoare din specia porcină (JO L 382, 31.12.1988, p. 36).

(6)   Decizia Comisiei din 18 iulie 1996 de stabilire a certificatelor genealogice și zootehnice referitoare la importul animalelor pentru reproducție, materialului seminal, ovulelor și embrionilor acestora (JO L 210, 20.8.1996, p. 53).

(7)   Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea articolele 291-300 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93).

(8)   Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute în secțiunea II litera F din dispozițiile preliminare ale Nomenclaturii combinate.



Secțiunea 2

Codul NC

Descriere

0101 29 10

Cai vii, destinați sacrificării ()

ex 0205 00

Carne de cal, proaspătă, refrigerată sau congelată

0210 99 10

Carne de cal, sărată, în saramură sau uscată

0511 99 10

Tendoane și vene; unghii și deșeuri similare de piei brute

0701

Cartofi, proaspeți sau refrigerați

0901

Cafea, chiar prăjită sau decafeinizată; coji și pelicule de cafea; înlocuitori de cafea care conțin cafea, indiferent de proporțiile amestecului

1105

Făină, griș, pudră, fulgi, granule și aglomerate sub formă de pelete, din cartofi

▼C2

1212 94 00

Rădăcini de cicoare

▼B

2209 00 91 și 2209 00 99

Oțet comestibil și înlocuitori de oțet comestibil obținuți din acid acetic, altele decât oțetul de vin

4501

Plută naturală brută sau simplu procesată; deșeuri de plută; plută concasată, granulată sau pulverizată

(1)   Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu [a se vedea articolele 291-300 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93].




ANEXA II

DEFINIȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)

PARTEA I

Definiții privind sectorul orezului

I. Termenii „orez nedecorticat (orez paddy)”, „orez decorticat”, „orez semialbit”, „orez albit”, „orez cu bobul rotund”, „orez cu bobul mijlociu”, „orez cu bobul lung A sau B” și „brizură de orez” se definesc după cum urmează:

1. 
(a) 

„Orez nedecorticat (orez paddy)” înseamnă orezul cu pleavă după treierat.

(b) 

„Orez decorticat” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat numai de pleavă. Termenul se referă, în special, la categoriile de orez cunoscute sub denumirile comerciale de „orez brun”, „orez cargo”, „orez loonzain” și „orez sbramato”.

(c) 

„Orez semialbit” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat de pleavă, de o parte din germeni și de o parte sau de toate straturile exterioare ale pericarpului, dar nu și de straturile interioare.

(d) 

„Orez albit” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat de pleavă, de toate straturile exterioare și interioare ale pericarpului, de toți germenii, în cazul orezului cu bobul lung și al orezului cu bobul mijlociu, și de cel puțin o parte din germeni, în cazul orezului cu bobul rotund, dar pe care mai pot exista striuri albe longitudinale pe maximum 10 % din cantitatea de boabe.

2. 
(a) 

„Orez cu bobul rotund” înseamnă orezul cu lungimea bobului mai mică sau egală cu 5,2 mm și cu raportul lungime/lățime mai mic de 2.

(b) 

„Orez cu bobul mijlociu” înseamnă orezul cu lungimea bobului mai mare de 5,2 mm, dar mai mică sau egală cu 6,0 mm și cu raportul lungime/lățime de maximum 3.

(c) 

„Orez cu bobul lung” înseamnă

(i) 

orez cu bobul lung de categoria A, adică orezul cu lungimea bobului mai mare de 6,0 mm și cu un raport lungime-lățime mai mare de 2 și mai mic de 3;

(ii) 

orez cu bobul lung de categoria B, adică orezul cu lungimea bobului mai mare de 6,0 mm și cu un raport lungime-lățime mai mare sau egal cu 3.

(d) 

„Măsurarea bobului” înseamnă măsurarea bobului efectuată la orezul albit în conformitate cu următoarea metodă:

(i) 

se prelevă o probă reprezentativă din lot;

(ii) 

se triază proba pentru a opera cu boabe întregi, inclusiv cu cele necoapte;

(iii) 

se efectuează două măsurări, fiecare pe câte 100 de boabe, și se calculează media;

(iv) 

se stabilește rezultatul în milimetri, rotunjit cu o zecimală.

3. 

„Brizură de orez” înseamnă fragmentele de boabe, cu lungimea mai mică sau egală cu trei sferturi din lungimea medie a boabelor întregi.

II. În privința boabelor și a brizurii care nu sunt de calitate ireproșabilă, se aplică definițiile următoare:

1. 

„Boabe întregi” înseamnă boabe cărora, independent de caracteristicile specifice fiecărui stadiu de procesare, li s-a extras numai o parte din extremitate.

2. 

„Boabe fără vârf” înseamnă boabe cărora li s-a extras toată extremitatea.

3. 

„Boabe sparte sau brizură” înseamnă boabe cărora li s-a extras o parte din volumul de deasupra extremității; brizura cuprinde:

(i) 

brizura mare (fragmente de boabe cu lungimea mai mare sau egală cu jumătate din lungimea boabelor întregi, dar care nu formează un bob întreg),

(ii) 

brizura medie (fragmente de boabe cu lungimea mai mare sau egală cu un sfert din lungimea boabelor întregi, dar mai mici decât dimensiunea minimă a „brizurii mari”),

(iii) 

brizura fină (fragmente de boabe cu lungimea mai mică de un sfert din lungimea boabelor întregi, dar care nu trec printr-o sită cu ochiuri de 1,4 mm),

(iv) 

fragmentele de boabe (fragmente mici sau particule de boabe care pot trece printr-o sită cu ochiuri de 1,4 mm); acestea sunt asimilate boabelor zdrobite (fragmente de boabe rezultate în urma spargerii bobului întreg în lungime).

4. 

„Boabe necoapte” înseamnă boabe a căror coacere este incompletă.

5. 

„Boabe cu malformații naturale” înseamnă boabe care prezintă deformări naturale, de origine ereditară sau nu, față de caracteristicile morfologice tipice ale soiului.

6. 

„Boabe albicioase” înseamnă boabe care prezintă un aspect opac și făinos pe cel puțin trei sferturi din suprafață.

7. 

„Boabe striate cu roșu” înseamnă boabe care prezintă, în lungime, striuri de culoare roșie, de diferite intensități și tonuri, din cauza unor resturi de pericarp.

8. 

„Boabe cu pete mici” înseamnă boabe care au un cerc mic, bine delimitat, de culoare închisă și cu o formă mai mult sau mai puțin regulată; se consideră, de asemenea, ca fiind boabe cu pete mici boabele care prezintă striuri negre ușoare numai la suprafață; striurile și petele nu trebuie să prezinte o aureolă galbenă sau de culoare închisă.

9. 

„Boabe pătate” înseamnă boabe care au suferit, pe o zonă restrânsă a suprafeței lor, o modificare evidentă a culorii naturale; petele pot fi de diferite culori (gri spre negru, roșietice, maro etc.); se consideră, de asemenea, ca fiind pete striurile negre adânci. Dacă petele au o culoare (negru, roz, maro-roșiatic) a căror intensitate este imediat vizibilă și o dimensiune egală cu sau mai mare decât jumătate din bob, boabele trebuie să fie considerate ca fiind boabe galbene.

10. 

„Boabe galbene” înseamnă boabe care au suferit, dar nu în urma uscării, total sau parțial, o modificare a culorii naturale și au luat diferite nuanțe, de la galben-lămâie la galben-portocaliu.

11. 

„Boabe de culoarea ambrei” înseamnă boabe care au suferit, dar nu în urma uscării, o modificare uniformă, ușoară și pe toată suprafața, a culorii; această modificare schimbă culoarea boabelor în galben de ambră deschis.

PARTEA II

Definiții tehnice privind sectorul zahărului

Secțiunea A

Definiții generale

1. „Zaharuri albe” înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaos de coloranți sau de alte substanțe, care conțin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, zaharoză în proporție de cel puțin 99,5 %.

2. „Zaharuri brute” înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaos de coloranți sau de alte substanțe, care conțin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, zaharoză într-o proporție mai mică de 99,5 %.

3. „Izoglucoză” înseamnă produsul obținut din glucoză sau din polimerii acesteia, cu un conținut în greutate, în stare uscată, de cel puțin 10 % fructoză.

4. „Sirop de inulină” înseamnă produsul ce se obține imediat după hidroliza inulinei sau a oligofructozelor, cu un conținut de fructoză în greutate, în stare uscată, de cel puțin 10 % sub formă liberă sau sub formă de zaharoză, exprimat în echivalent zahăr/izoglucoză. Pentru a evita restricțiile pe piața produselor de îndulcit cu putere scăzută fabricate de către procesatorii de fibre de inulină cărora nu li se aplică cote de sirop de inulină, prezenta definiție poate fi modificată de către Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 125 alineatul (4) litera (a).

5. „Contract de livrare” înseamnă un contract încheiat între un vânzător și o întreprindere în scopul livrării sfeclei de zahăr destinate fabricării zahărului.

6. „Acord interprofesional” înseamnă unul dintre următoarele:

(a) 

un acord încheiat, anterior încheierii oricărui contract de livrare, între întreprinderi sau o organizație de întreprinderi recunoscută de statul membru în cauză sau un grup de organizații de astfel de întreprinderi, pe de o parte, și o asociație de vânzători recunoscută, de asemenea, de statul membru în cauză sau un grup de astfel de organizații de vânzători, pe de altă parte;

(b) 

în absența acordurilor menționate la litera (a), dispozițiile dreptului societăților comerciale sau ale dreptului cooperativelor, în măsura în care reglementează livrările de sfeclă de zahăr de către acționarii sau membrii unei întreprinderi sau ai unei cooperative producătoare de zahăr.

Secțiunea B

Definițiile care se aplică în perioada menționată la articolul 124

1. „Zahăr căruia i se aplică o cotă”, „izoglucoză căreia i se aplică o cotă” și „sirop de inulină căruia i se aplică o cotă” înseamnă cantitatea de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare în limita cotei întreprinderii în cauză.

2. „Zahăr industrial” înseamnă cantitatea de zahăr produsă pentru un anumit an de comercializare și care depășește cantitatea de zahăr prevăzută la punctul 5, destinată fabricării de către sector a unuia dintre produsele enumerate la articolul 140 alineatul (2).

3. „Izoglucoză industrială” și „sirop de inulină industrial” înseamnă cantitatea de izoglucoză sau de sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare, destinată fabricării de către sector a unuia dintre produsele enumerate la articolul 140 alineatul (2).

4. „Zahăr excedentar”, „izoglucoză excedentară” și „sirop de inulină excedentar” înseamnă cantitatea de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare, care depășește cantitățile menționate la punctele 1, 2 și 3.

5. „Sfeclă de zahăr căreia i se aplică o cotă” înseamnă orice sfeclă de zahăr procesată în zahăr căreia i se aplică o cotă.

6. „Rafinărie cu activitate permanentă” înseamnă o unitate de producție:

— 
al cărei singur domeniu de activitate îl constituie rafinarea zahărului brut din trestie importat sau
— 
care a rafinat, în anul de comercializare 2004-2005, sau în cazul Croației, în anul de comercializare 2007/2008, o cantitate de cel puțin 15 000 de tone de zahăr brut din trestie importat.

PARTEA III

Definiții privind sectorul hameiului

1. „Hamei” înseamnă inflorescențele uscate, denumite și conuri, ale plantei (femelă) a hameiului cățărător (Humulus lupulus); aceste inflorescențe de culoare verde-galbenă, de formă ovală, au un peduncul și cea mai mare dimensiune a lor variază în general de la 2 la 5 cm.

2. „Pudră de hamei” înseamnă produsul obținut prin măcinarea hameiului, care conține toate elementele naturale ale acestuia.

3. „Pudră de hamei cu un conținut mai mare de lupulină” înseamnă produsul obținut din măcinarea hameiului, după eliminarea mecanică a unei părți din frunze, tulpini, bractee și axele centrale ale inflorescențelor.

4. „Extract de hamei” înseamnă produsele concentrate obținute prin acțiunea unui solvent asupra hameiului sau a pulberii de hamei.

5. „Mixtură de produse din hamei” înseamnă amestecul de două sau mai multe produse menționate la punctele 1–4.

PARTEA IV

Definiții privind sectorul vitivinicol

Termeni legați de vița-de-vie

1. 

„Defrișare” înseamnă eliminarea completă a butucilor de viță aflați pe o suprafață cultivată cu viță-de-vie.

2. 

„Plantare” înseamnă fixarea definitivă a răsadurilor de viță-de-vie sau a unor porțiuni de răsaduri de viță-de-vie, altoite sau nu, în vederea producerii de struguri sau a unei culturi de viță-mamă pentru altoi.

3. 

„Supraaltoire” înseamnă altoirea unei viței-de-vie care a mai făcut obiectul unei altoiri.

Termeni legați de produse

4. 

„Struguri proaspeți”înseamnă fructul viței-de-vie utilizat în vinificație, bine copt sau chiar ușor stafidit, care poate fi zdrobit sau presat prin mijloace obișnuite în vinificație și care poate produce spontan o fermentație alcoolică.

5. 

„Must de struguri proaspeți oprit din fermentație prin adaosul de alcool” înseamnă un produs care:

(a) 

are un titru alcoolic volumic dobândit de minimum 12 % vol. și de maximum 15 % vol.;

(b) 

se obține prin adaos la un must de struguri nefermentat, care are un titru alcoolic natural de cel puțin 8,5 % vol. și care provine exclusiv din soiurile de struguri de vinificație care pot fi clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2):

(i) 

fie de alcool neutru de origine vinicolă, inclusiv alcool obținut prin distilarea strugurilor stafidiți, având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 96 % vol.;

(ii) 

fie a unui produs nerectificat provenit din distilarea vinului și având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 80 % vol.

6. 

„Suc de struguri” înseamnă produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, care:

(a) 

se obține prin tratare corespunzătoare, datorită căreia devine potrivit pentru consum ca atare;

(b) 

se obține din struguri proaspeți sau din must de struguri ori prin reconstituire. Atunci când se obține prin reconstituire, se reconstituie din must de struguri concentrat sau din suc de struguri concentrat.

Este permis un titru alcoolic dobândit pentru sucul de struguri de cel mult 1 % vol.

7. 

„Suc de struguri concentrat” înseamnă sucul de struguri necaramelizat obținut prin deshidratarea parțială a sucului de struguri realizată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât indicele refractometric, determinat la temperatura de 20 °C de refractometrul utilizat conform unei metode care urmează a fi stabilită, să nu fie mai mic de 50,9 %.

Este permis un titru alcoolic dobândit pentru sucul de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

8. 

„Drojdii de vin” înseamnă reziduul:

(a) 

care se depune în recipientele care conțin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

(b) 

obținut din filtrarea sau centrifugarea produsului menționat la litera (a);

(c) 

care se depune în recipientele care conțin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată sau

(d) 

obținut din filtrarea sau centrifugarea produsului menționat la litera (c).

9. 

„Tescovină” înseamnă reziduul din tescuirea strugurilor proaspeți, fermentat sau nu.

10. 

„Pichetul (piquette)” înseamnă un produs obținut:

(a) 

prin fermentarea tescovinei netratate, macerată în apă sau

(b) 

prin extragerea cu apă a tescovinei fermentate.

11. 

„Vin alcoolizat” înseamnă un produs care:

(a) 

are un titru alcoolic volumic dobândit de minimum 18 % vol. și de maximum 24 % vol.;

(b) 

este obținut exclusiv prin adăugarea, la un vin care nu conține zahăr rezidual, a unui produs nerectificat provenind din distilarea vinului și care are un titru alcoolic dobândit de maximum 86 % vol. sau

(c) 

are o aciditate volatilă maximă de 1,5 g/l, exprimată ca acid acetic.

12. 

„Producție de vin de bază” înseamnă

(a) 

mustul de struguri;

(b) 

vinul sau

(c) 

amestecul de musturi de struguri și/sau de vinuri cu diferite caracteristici,

destinate obținerii unui anumit tip de vin spumant.

Titrul alcoolic

13. 

„Titru alcoolic volumic dobândit” înseamnă numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20 °C cuprinse în 100 de volume din produsul respectiv la această temperatură.

14. 

„Titru alcoolic volumic potențial” înseamnă numărul volumelor de alcool pur, la o temperatură de 20 °C, care poate fi obținut prin fermentarea totală a zahărului conținut în 100 de volume de produs la această temperatură.

15. 

„Titru alcoolic volumic total” înseamnă suma titrelor alcoolice dobândite și potențiale.

16. 

„Titru alcoolic volumic natural” înseamnă titrul alcoolic volumic total al produsului înainte de orice îmbogățire.

17. 

„Titru alcoolic masic dobândit” înseamnă numărul kilogramelor de alcool pur conținute în 100 kg de produs.

18. 

„Titru alcoolic masic potențial” înseamnă numărul kilogramelor de alcool pur care pot fi produse prin fermentația totală a zahărului conținut în 100 kg de produs.

19. 

„Titru alcoolic masic total” înseamnă suma titrelor alcoolice dobândite și potențiale.

PARTEA V

Definiții privind sectorul cărnii de vită și mânzat

▼C2

„Animale bovine” înseamnă animalele domestice vii din specia bovină care intră sub incidența codurilor NC 0102 21 , ex 0102 31 00 , 0102 90 20 , ex 0102 29 10 până la ex 0102 29 99 , 0102 39 10 , 0102 90 91 .

▼B

PARTEA VI

Definiții privind sectorul laptelui și produselor lactate

În scopul aplicării contingentului tarifar pentru unt de origine neozeelandeză, expresia „fabricat direct din lapte sau din smântână” nu exclude untul fabricat din lapte sau smântână, fără a se face apel la alte materiale stocate, după un procedeu unic, autonom și neîntrerupt, care poate presupune trecerea smântânii printr-un stadiu de concentrare a materiei grase butirice și/sau de fracționare a acestei materii grase.

PARTEA VII

Definiții privind sectorul ouălor

1. „Ouă cu coajă” înseamnă ouă de păsări de curte, în coajă, proaspete, conservate sau fierte, altele decât ouăle pentru incubație specificate la punctul 2.

2. „Ouă pentru incubație” înseamnă ouăle de păsări de curte destinate incubației.

3. „Produse integrale” înseamnă ouă de păsări, fără coajă, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, adecvate consumului uman.

4. „Produse separate” înseamnă gălbenușuri de ouă de păsări, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, adecvate consumului uman.

PARTEA VIII

Definiții privind sectorul cărnii de pasăre

1. „Păsări de curte vii” înseamnă găini, rațe, gâște, curcani și bibilici, vii, fiecare cântărind peste 185 de grame.

2. „Pui” înseamnă găini, rațe, gâște, curcani și bibilici, vii, fiecare cântărind cel mult 185 de grame.

3. „Păsări sacrificate” înseamnă cocoși, găini, rațe, gâște, curcani și bibilici din specii domestice, moarte, întregi, cu sau fără măruntaie.

4. „Produse derivate” înseamnă următoarele:

(a) 

produsele menționate în anexa I partea XX litera (a);

(b) 

produsele menționate în anexa I partea XX litera (b), cu excepția păsărilor de curte sacrificate și a organelor comestibile, cunoscute ca „bucăți de carne de pasăre”;

(c) 

organe comestibile menționate în anexa I partea XX litera (b);

(d) 

produsele menționate în anexa I partea XX litera (c);

(e) 

produsele menționate în anexa I partea XX literele (d) și (e);

(f) 

produsele menționate în anexa I partea XX litera (f), altele decât cele încadrate la codul NC 1602 20 10 .

PARTEA IX

Definiții privind sectorul apicol

(1) Prin miere se înțelege mierea în sensul Directivei 2001/110/CE ( 29 ) a Consiliului, inclusiv în ceea ce privește principalele tipuri de miere.

(2) „Produse apicole” înseamnă mierea, ceara de albine, lăptișorul de matcă, propolisul sau polenul.




ANEXA III

CALITATEA STANDARD PENTRU OREZ ȘI ZAHĂR MENȚIONATĂ LA ARTICOLELE 7 ȘI 135

A.    Calitatea standard pentru orezul nedecorticat

Orezul nedecorticat de calitate standard trebuie:

(a) 

să fie de calitate bună, corectă și vandabilă și să nu aibă miros;

(b) 

să aibă o umiditate de cel mult 13 %;

(c) 

să aibă un randament al orezului albit de 63 % boabe întregi în greutate (cu o toleranță de 3 % boabe fără vârf) cu următoarele procentaje, în greutate, de boabe de orez albit care nu sunt de o calitate ireproșabilă:



boabe albicioase de orez nedecorticat încadrat la codurile 1006 10 27 și 1006 10 98

1,5 %

boabe albicioase de orez nedecorticat încadrat la alte coduri decât 1006 10 27 și 1006 10 98 :

2,0 %

boabe striate cu roșu

1,0 %

boabe cu pete mici

0,50 %

boabe pătate

0,25 %

boabe galbene

0,02 %

boabe de culoarea ambrei

0,05 %

B.    Calitatea standard pentru zahăr

I.    Calitatea standard pentru sfecla de zahăr

Sfecla de calitate standard:

(a) 

este de calitate bună, corectă și vandabilă;

(b) 

are un conținut de zahăr de 16 % la punctul de recepție.

II.    Calitatea standard pentru zahărul alb

(1) Zahărul alb de calitate standard are următoarele caracteristici:

(a) 

este de calitate bună, corectă și vandabilă; este uscat, sub formă de cristale granulate omogene care curg liber;

(b) 

gradul minim de polarizare: 99,7;

(c) 

conținutul maxim de umiditate: 0,06 %;

(d) 

conținut maxim de zahăr invertit: 0,04 %;

(e) 

numărul de puncte stabilit la punctul 2 nu depășește 22 și nici nu depășește:

— 
15 pentru conținutul de cenușă,
— 
9 pentru tipul de culoare, stabilit prin metoda Institutului pentru tehnologie agricolă din Brunswick („metoda Brunswick”),
— 
6 pentru culoarea soluției, stabilită prin metoda Comisiei internaționale pentru uniformizarea metodelor de analiză a zahărului (International Commission for Uniform Methods of Sugar Analysis) („metoda ICUMSA”).

(2) Un punct corespunde cu:

(a) 

0,0018 % conținut de cenușă, stabilit prin metoda ICUMSA la 28° Brix,

(b) 

0,5 unități de tip de culoare, stabilite prin metoda Brunswick,

(c) 

7,5 unități ale culorii soluției, stabilite prin metoda ICUMSA.

(3) Metodele pentru stabilirea factorilor menționați la punctul 1 sunt cele utilizate pentru stabilirea factorilor din cadrul măsurilor de intervenție.

III.    Calitatea standard pentru zahărul brut

(1) Zahărul brut de calitate standard este zahărul cu un randament în zahăr alb de 92 %.

(2) Randamentul zahărului brut din sfeclă de zahăr se calculează prin scăderea din gradul de polarizare a zahărului respectiv:

(a) 

a procentajului conținutului de cenușă, înmulțit cu patru;

(b) 

a procentajului conținutului de zahăr invertit, înmulțit cu doi;

(c) 

a numărului 1.

(3) Randamentul zahărului brut din trestie de zahăr se calculează scăzând 100 din gradul de polarizare a zahărului respectiv înmulțit cu doi.




ANEXA IV

GRILELE UTILIZATE ÎN UNIUNE PENTRU CLASIFICAREA CARCASELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10

A.    Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de 8 luni sau mai mult

I.    Definiții

Se aplică următoarele definiții:

(1) 

„carcasă” înseamnă întregul corp al unui animal sacrificat, astfel cum se prezintă după sângerare, eviscerare și jupuire;

(2) 

„semicarcasă” înseamnă produsul obținut prin separarea carcasei după un plan de simetrie, prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale și prin mijlocul sternului și al simfizei ischiopubiene.

II.    Categorii

Carcasele de bovine sunt împărțite în următoarele categorii:

Z : carcase de bovine cu vârsta cuprinsă între 8 luni și mai puțin de 12 luni;

A : carcase de masculi necastrați cu vârsta cuprinsă între 12 luni și mai puțin de 24 de luni;

B : carcase de masculi necastrați cu vârsta de 24 de luni și mai mult;

C : carcase de masculi castrați cu vârsta de 12 luni și mai mult;

D : carcase de femele care au fătat;

E : carcase ale altor bovine femele cu vârsta de 12 luni și mai mult.

III.    Clasificare

Carcasele se clasifică în urma evaluării succesive a:

1. 

Conformației, definită după cum urmează:

Dezvoltarea profilurilor carcasei, în special ale părților esențiale ale acesteia (pulpă superioară, spinare, spată)



Clasa de conformație

Descriere

S

Superioară

Toate profilurile foarte convexe; dezvoltare excepțională a musculaturii (tipul de carcasă cu mușchi dublu)

E

Excelentă

Toate profilurile de la convexe până la foarte convexe; dezvoltare excepțională a musculaturii

U

Foarte bună

Profiluri în general convexe, dezvoltare foarte bună a musculaturii

R

Bună

Profiluri în general convexe; dezvoltare bună a musculaturii

O

Destul de bună

Profiluri de la drepte la concave; dezvoltare medie a musculaturii

P

Redusă

Toate profilurile de la concave până la foarte concave; dezvoltare slabă a musculaturii

2. 

Gradul de acoperire cu grăsime, definit după cum urmează:

— 
Cantitatea de grăsime de pe suprafața exterioară a carcasei și din cavitatea toracică



Clasa de grăsime

Descriere

1

redusă

Lipsă până la un strat redus de grăsime

2

subțire

Strat subțire de grăsime, carne vizibilă aproape peste tot

3

medie

Carne, cu excepția pulpei și spatei, acoperită de grăsime aproape peste tot, depuneri subțiri de grăsime în cavitatea toracică

4

ridicată

Carne acoperită de grăsime, dar pulpa și spata sunt încă vizibile parțial, anumite depuneri distincte de grăsime în cavitatea toracică

5

foarte ridicată

Întreaga carcasă acoperită de grăsime; depuneri mari în cavitatea toracică

Statele membre sunt autorizate să efectueze o subdivizare pentru fiecare dintre clasele prevăzute la punctele 1 și 2 până la maximum trei subcategorii.

IV.    Prezentare

Carcasele și semicarcasele se prezintă:

(a) 

fără cap și fără labele picioarelor; capul se separă de carcasă la articulația atloido-occipitală, iar piciorul se separă de la articulația carpometacarpiană sau tarsometatarsiană;

(b) 

fără organele din cavitățile toracică și abdominală, cu sau fără rinichi, grăsime renală și grăsime pelviană;

(c) 

fără organele sexuale și mușchii aferenți și fără uger sau grăsimea din zona mamară.

V.    Clasificare și identificare

Abatoarele autorizate în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 30 ) iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate carcasele sau jumătățile de carcasă care provin de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult sacrificate în respectivele abatoare și care poartă marca sanitară prevăzută de articolul 5 alineatul (2) coroborat cu anexa I secțiunea I capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 31 ) sunt clasificate și identificate în conformitate cu grila utilizată în Uniune.

Înainte de identificarea prin marcare, statele membre pot acorda autorizații pentru eliminarea grăsimii externe de pe carcase sau de pe jumătățile de carcasă, în cazul în care acest lucru este justificat de stratul de grăsime.

B.    Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc

I.    Definiții

„Carcasă” înseamnă corpul unui porc după sacrificare, sângerare și eviscerare, întreg sau separat de-a lungul liniei mediane.

II.    Clasificare

Carcasele sunt clasificate în funcție de conținutul lor estimativ de carne slabă și sunt împărțite în următoarele categorii:



Clase

Procentul de carne slabă din greutatea carcasei

S

60 sau mai mult

E

55 sau peste, dar să nu depășească 60

U

50 sau peste, dar să nu depășească 55

R

45 sau peste, dar să nu depășească 50

O

40 sau peste, dar să nu depășească 45

P

sub 40

III.    Prezentare

Carcasele se prezintă fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.

IV.    Conținutul de carne slabă

1. Conținutul de carne slabă este evaluat prin metode de clasificare autorizate de Comisie. Sunt autorizate exclusiv metodele de evaluare cunoscute din punct de vedere statistic pe baza unor măsurători fizice ale uneia sau mai multor părți anatomice ale carcasei de porc. Autorizarea metodelor de clasificare se face sub rezerva unei toleranțe maxime de eroare statistică în evaluare.

2. Cu toate acestea, valoarea comercială a carcaselor nu este determinată exclusiv de conținutul estimativ de carne slabă.

V.    Identificarea carcaselor

Cu excepția cazului în care Comisia dispune altfel, carcasele clasificate se identifică prin marcare în conformitate cu grila utilizată în Uniune.

C.    Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie

I.    Definiții

Se aplică definițiile termenilor „carcasă” și „semicarcasă” sunt prevăzute la punctul A.I.

II.    Categorii

Carcasele sunt împărțite în următoarele categorii:

A : carcase de ovine cu vârsta mai mică de 12 luni;

B : carcasele celorlalte ovine.

III.    Clasificare

Carcasele se clasifică prin aplicarea dispozițiilor de la punctul A.III mutatis mutandis. Cu toate acestea, termenul de „rotund” de la punctul A.III.1 și de la rândurile 3 și 4 din tabelul de la punctul A.III.2 se înlocuiește cu termenul „sfert superior”.

IV.    Prezentare

Carcasele și semicarcasele se prezintă fără cap (separat la articulația atlantooccipitală), fără picioare (separate la articulația carpometacarpiană sau tarsometatarsiană), fără coadă (separată între a șasea și a șaptea vertebră caudală), fără uger, fără organe genitale, fără ficat și fără măruntaie. Rinichii și grăsimea perirenală sunt incluse în carcasă.

Statele membre sunt autorizate să permită forme de prezentare diferite în cazul în care nu se folosește forma de prezentare de referință.

V.    Identificarea carcaselor

Carcasele și semicarcasele clasificate se identifică prin marcare în conformitate cu grila utilizată în Uniune.

▼M2




ANEXA V

PRODUSE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 23 ALINEATUL (5)

Categoria I

— 
Produse lactate fermentate fără suc de fructe, aromatizate natural
— 
Produse lactate fermentate cu suc de fructe, aromatizate natural sau nearomatizate
— 
Băuturi pe bază de lapte, cu cacao, suc de fructe sau aromatizate natural

Categoria II

Produse lactate fermentate sau nefermentate cu fructe, aromatizate natural sau nearomatizate

▼B




ANEXA VI



LIMITE BUGETARE PENTRU PROGRAMELE DE SPRIJIN MENȚIONAT LA ARTICOLUL 44 ALINEATUL (1)

în mii de euro pe exercițiu bugetar

 

2014

2015

2016

ulterior 2017

Bulgaria

26 762

26 762

26 762

26 762

Republica Cehă

5 155

5 155

5 155

5 155

Germania

38 895

38 895

38 895

38 895

Grecia

23 963

23 963

23 963

23 963

Spania

353 081

210 332

210 332

210 332

Franța

280 545

280 545

280 545

280 545

Croația

11 885

11 885

11 885

10 832

Italia

336 997

336 997

336 997

336 997

Cipru

4 646

4 646

4 646

4 646

Lituania

45

45

45

45

Luxemburg

588

Ungaria

29 103

29 103

29 103

29 103

Malta

402

Austria

13 688

13 688

13 688

13 688

Portugalia

65 208

65 208

65 208

65 208

România

47 700

47 700

47 700

47 700

Slovenia

5 045

5 045

5 045

5 045

Slovacia

5 085

5 085

5 085

5 085

Regatul Unit

120




ANEXA VII

DEFINIȚIILE, DENUMIRILE ȘI DENUMIRILE COMERCIALE ALE PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 78

În scopul aplicării prezentei anexe, „denumire comercială” înseamnă denumirea sub care este vândut un produs alimentar, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva (CE) 2000/13, sau denumirea produsului în înțelesul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

PARTEA I

Carne provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni

I.   Definiții

În sensul prezentei părți, „carne” înseamnă întreaga cantitate de carcase, de carne cu os sau dezosată și de organe, tăiate sau nu, destinate consumului uman, provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni, prezentate în stare proaspătă, congelată sau supracongelată, fie că sunt sau nu învelite sau ambalate.

II.   Clasificarea bovinelor cu vârsta mai mică de 12 luni la abator

În momentul sacrificării, toate bovinele cu vârsta mai mică de 12 luni sunt clasificate de operatori, sub supravegherea autorității competente, într-una dintre următoarele două categorii:

(A) 

Categoria V: bovine cu vârsta mai mică de 8 luni

Litera de identificare a categoriei: V;

(B) 

Categoria Z: bovine cu vârsta mai mare de 8 luni și mai mai mică de 12 luni

Litera de identificare a categoriei: Z.

Această clasificare se desfășoară pe baza informațiilor cuprinse în pașaportul care însoțește bovinele sau, în absența acestuia, pe baza datelor din baza de date electronică prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului ( 32 ).

III.   Denumiri comerciale

1. Carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni se comercializează în statele membre numai sub următoarea (următoarele) denumire (denumiri) comercială (comerciale) prevăzută (prevăzute) pentru fiecare stat membru:

(A) 

Pentru carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 8 luni (litera de identificare a categoriei: V):



Țara de comercializare

Denumirile comerciale care trebuie utilizate

Belgia

veau, viande de veau/kalfsvlees/Kalbfleisch

Bulgaria

месо от малки телета

Republica Cehă

Telecí

Danemarca

Lyst kalvekød

Germania

Kalbfleisch

Estonia

Vasikaliha

Irlanda

Veal

Grecia

μοσχάρι γάλακτος

Spania

Ternera blanca, carne de ternera blanca

Franța

veau, viande de veau

Croația

teletina

Italia

vitello, carne di vitello

Cipru

μοσχάρι γάλακτος

Letonia

Teļa gaļa

Lituania

Veršiena

Luxemburg

veau, viande de veau/Kalbfleisch

Ungaria

Borjúhús

Malta

Vitella

Țările de Jos

Kalfsvlees

Austria

Kalbfleisch

Polonia

Cielęcina

Portugalia

Vitela

România

carne de vițel

Slovenia

Teletina

Slovacia

Teľacie mäso

Finlanda

vaalea vasikanliha/ljust kalvkött

Suedia

ljust kalvkött

Regatul Unit

Veal

(B) 

Pentru carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mare de 8 luni și mai mică de 12 luni (litera de identificare a categoriei: Z):



Țara de comercializare

Denumirile comerciale care trebuie utilizate

Belgia

jeune bovin, viande de jeune bovin/jongrundvlees/Jungrindfleisch

Bulgaria

Телешко месо

Republica Cehă

hovězí maso z mladého skotu

Danemarca

Kalvekød

Germania

Jungrindfleisch

Estonia

noorloomaliha

Irlanda

rosé veal

Grecia

νεαρό μοσχάρι

Spania

Ternera, carne de ternera

Franța

jeune bovin, viande de jeune bovin

Croația

mlada junetina

Italia

vitellone, carne di vitellone