02013R1307 — RO — 01.02.2020 — 007.005
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1307/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 (JO L 347 20.12.2013, p. 608) |
Astfel cum a fost modificat prin:
Rectificat prin:
REGULAMENTUL (UE) NR. 1307/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 17 decembrie 2013
de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
TITLUL I
DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabilește:
norme comune privind plățile acordate direct fermierilor în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I (denumite în continuare „plăți directe”);
norme specifice privind:
o plată de bază pentru fermieri (denumită în continuare „schema de plată de bază”) și o schemă simplificată tranzitorie (denumită în continuare „schema de plată unică pe suprafață”);
un ajutor național tranzitoriu facultativ pentru fermieri;
o plată redistributivă facultativă;
o plată pentru fermierii care aplică practici agricole benefice pentru climă și mediu;
o plată facultativă pentru fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale;
o plată pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă;
o schemă de sprijin cuplat facultativ;
o plată specifică pentru cultura de bumbac;
o schemă simplificată facultativă pentru micii fermieri;
un cadru în care Bulgaria, Croația și România pot completa plățile directe.
Articolul 2
Modificarea Anexei I
În vederea asigurării securității juridice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru modificarea listei schemelor de sprijin prevăzute în anexa I, în măsura necesară pentru a ține seama de eventualele noi acte legislative cu privire la schemele de sprijin care pot fi adoptate după adoptarea prezentului regulament.
Articolul 3
Aplicarea în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee
Articolul 11 nu se aplică în regiunile Uniunii menționate la articolul 349 din TFUE („regiunile ultraperiferice”) și nici plăților directe acordate în insulele mici din Marea Egee în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 229/2013.
Titlurile III, IV și V din prezentul regulament nu se aplică în regiunile ultraperiferice.
Articolul 4
Definiții și dispoziții conexe
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul legislației naționale, a cărui exploatație se situează în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din TUE, coroborat cu articolele 349 și 355 din TFUE, și care desfășoară o activitate agricolă;
„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;
„activitate agricolă” înseamnă:
producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulgerea, reproducerea animalelor și deținerea acestora în scopuri agricole,
menținerea unei suprafețe agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără nicio acțiune pregătitoare care depășește cadrul metodelor și al utilajelor agricole uzuale, pe baza criteriilor definite de statele membre în cadrul stabilit de Comisie, sau
efectuarea unei activități minime definite de către statele membre, pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare;
„produse agricole” înseamnă produsele, cu excepția produselor pescărești, enumerate în anexa I la tratate, precum și bumbacul;
„suprafață agricolă” înseamnă orice suprafață de teren arabil, de pășune permanentă și de fâneață permanentă sau cultivată cu culturi permanente;
„terenuri arabile” înseamnă terenuri cultivate în scopul producției de culturi sau suprafețe disponibile pentru producția de culturi dar lăsate pârloagă, inclusiv suprafețele scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu acoperit cu sere sau cu un mijloc de protecție fix sau mobil;
„culturi permanente” înseamnă culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pășunile permanente și fânețele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;
„pășuni permanente și fânețe permanente” (denumite împreună „pășuni permanente”) înseamnă terenuri consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cinci ani sau mai mult, precum și, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate timp de cinci ani sau mai mult; această noțiune poate include și alte specii, precum arbuștii și/sau arborii, bune pentru pășunat, și, dacă statele membre decid astfel, alte specii precum arbuștii și/sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiția ca iarba și alte plante furajere erbacee să rămână predominante. Statele membre pot decide, de asemenea, să considere drept pășuni permanente:
terenurile care pot fi pășunate care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, ierburile și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante în zonele de pășunat; și/sau
terenurile care pot fi pășunate, unde ierburile și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat;
„iarbă sau alte plante furajere erbacee” înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod obișnuit pe pășunile naturale sau care, în statul membru în cauză, sunt incluse în mod normal în amestecurile de semințe pentru pășuni sau pajiști, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru pășunatul animalelor;
„pepiniere” înseamnă următoarele suprafețe plantate cu plante tinere lemnoase cultivate în aer liber, destinate transplantării ulterioare:
„specii forestiere cu ciclu scurt de producție” înseamnă suprafețe plantate cu specii de arbori încadrate la codul NC 0602 90 41 , care urmează să fie stabilite de statele membre și care constau în culturi de plante perene, lemnoase, ale căror rizomi sau tulpini rămân în pământ după recoltare, iar în următorul sezon răsar mlădițe noi, și al căror ciclu maxim de recoltă trebuie determinat de statele membre;
„vânzare” înseamnă vânzarea sau orice altă formă de transfer definitiv al dreptului de proprietate asupra terenului sau al drepturilor la plată; nu este inclusă vânzarea de terenuri în cazul în care terenurile sunt transferate către autoritățile publice sau în scopul utilizării în interes public și în cazul în care transferul se efectuează în scopuri care nu au legătură cu agricultura;
„arendă” înseamnă un contract de arendare sau o tranzacție temporară similară;
„transfer” înseamnă arendarea, vânzarea, moștenirea sau moștenirea anticipată a terenului, a dreptului la plată sau orice alt transfer definitiv; acesta nu include restituirea drepturilor în momentul expirării unui contract de arendare.
În pofida literelor (f) și (h) de la primul paragraf, statele membre care, înainte de 1 ianuarie 2018, au acceptat parcele de teren lăsate pârloagă drept terenuri arabile pot continua să le accepte ca atare și după această dată. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, parcelele de teren lăsate pârloagă care au fost acceptate ca terenuri arabile în temeiul prezentului paragraf în 2018 devin pășuni permanente în 2023 sau ulterior, în cazul în care condițiile prevăzute la litera (h) sunt îndeplinite.
(2) Statele membre:
definesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligația de menținere a suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);
dacă este cazul într-un stat membru, definesc activitatea minimă care trebuie desfășurată pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);
definesc speciile de arbori cu ciclu scurt de producție și determină ciclul maxim de recoltă în privința speciilor de arbori în cauză, în conformitate cu alineatul (1) litera (k).
Statele membre pot decide că terenurile bune pentru pășunat care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee, trebuie considerate pășuni permanente, în conformitate cu alineatul (1) litera (h).
Statele membre pot decide că:
terenurile care nu au fost arate timp de cinci ani sau mai mult sunt considerate drept pășuni permanente, astfel cum se menționează la alineatul (1) primul paragraf litera (h), cu condiția să fie consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) și să nu fi făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cinci ani sau mai mult;
pășunile permanente pot include și alte specii, precum arbuștii și/sau arborii care produc hrană pentru animale, pe suprafețele pe care iarba și alte plante furajere erbacee sunt predominante; și/sau
terenurile care pot fi pășunate, unde ierburile și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat, sunt considerate drept pășuni permanente astfel cum se menționează la alineatul (1) primul paragraf litera (h).
Statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să își aplice decizia în conformitate cu al treilea paragraf literele (b) și/sau (c) de la prezentul alineat pe întreg teritoriul lor sau pe o parte a acestuia.
Statele membre notifică Comisiei, până la 31 martie 2018, orice decizie luată în temeiul celui de al treilea și de al patrulea paragraf de la prezentul alineat.
(3) Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, de stabilire:
a cadrului în care statele membre stabilesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligația de menținere a suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);
a cadrului în care statele membre definesc activitățile minime efectuate în zone agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);
a criteriilor pentru determinarea predominanței ierbii și a altor plante furajere erbacee și a criteriilor de stabilire a practicilor ancorate în obiceiurile locului, menționate la alineatul (1) litera (h).
TITLUL II
DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PLĂȚILE DIRECTE
CAPITOLUL 1
Norme comune privind plățile directe
Articolul 5
Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune
Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu schemele prevăzute în prezentul regulament.
Articolul 6
Plafoanele naționale
(1) Pentru fiecare stat membru și pentru fiecare an, plafonul național care cuprinde valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naționale sau a rezervelor regionale și a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și 53 este cel prevăzut în anexa II.
Atunci când un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 22 alineatul (2), plafonul național stabilit la anexa II pentru statul membru respectiv pentru anul respectiv poate fi depășit cu cuantumul calculat în conformitate cu alineatul respectiv.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare stat membru care aplică schema de plată unică pe suprafață și pentru fiecare an, plafonul național care cuprinde plafoanele stabilite în conformitate cu articolele 36, 42, 47, 49, 51 și 53 este cel prevăzut în anexa II.
Atunci când un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 36 alineatul (4) al doilea paragraf, plafonul național stabilit în anexa II pentru statul membru respectiv pentru anul respectiv poate fi depășit cu cuantumul calculat în conformitate cu paragraful respectiv.
(3) Pentru a se ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile luate de statele membre în conformitate cu articolul 136a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu articolul 14 din prezentul regulament, precum și de cele care rezultă din aplicarea articolului 20 alineatul (2) din prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 din prezentul regulament prin care adaptează plafoanele naționale stabilite în anexa II la prezentul regulament.
Articolul 7
Plafoanele naționale
(1) Fără a aduce atingere articolului 8, cuantumul total al plăților directe care poate fi acordat într-un stat membru în temeiul titlurilor III, IV și V pentru un an calendaristic, după aplicarea articolului 11, nu depășește plafonul corespunzător stabilit în anexa III.
În cazul în care cuantumul total al plăților directe care urmează să fie acordate într-un stat membru ar fi mai mare decât plafonul stabilit în anexa III, statul membru respectiv efectuează o reducere lineară a cuantumurilor tuturor plăților directe, cu excepția plăților directe acordate în temeiul Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și Regulamentul (UE) nr. 229/2013.
(2) Pentru fiecare stat membru, pentru fiecare an calendaristic, produsul estimat al reducerii plăților menționat la articolul 11 (care este reflectat de diferența dintre plafonul național prevăzut în anexa II, la care se adaugă cuantumul disponibil în conformitate cu articolul 58, și plafonul net prevăzut în anexa III) este pus la dispoziție ca sprijin din partea Uniunii finanțat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).
(3) Pentru a ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile luate de către statele membre în temeiul articolului 14, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește adaptarea plafoanelor prevăzute în anexa III.
Articolul 8
Disciplina financiară
(1) Rata de ajustare determinată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică numai plăților directe care depășesc 2 000 de EUR și care urmează să fie acordate fermierilor în anul calendaristic corespunzător.
(2) Ca urmare a introducerii progresive a plăților directe în conformitate cu articolul 16, alineatul (1) din prezentul articol se aplică Bulgariei și României începând cu 1 ianuarie 2016.
Ca urmare a introducerii progresive a plăților directe, în conformitate cu articolul 17, alineatul (1) din prezentul articol se aplică Croației începând cu 1 ianuarie 2022.
(3) Pentru a garanta aplicarea corectă a ajustărilor plăților directe în ceea ce privește disciplina financiară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește stabilirea normelor privind baza de calcul a reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice fermierilor în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).
(4) În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica rata de ajustare menționată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
Articolul 9
Fermierul activ
(1) Nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice ale căror suprafețe agricole sunt în principal suprafețe menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare și care nu desfășoară pe suprafețele în cauză activitatea minimă definită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b).
(2) Nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice care gestionează aeroporturi, servicii de transport feroviar, sisteme de alimentare cu apă, servicii imobiliare, terenuri permanente de sport și celor destinate activităților de recreare.
După caz, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să adauge la lista de la primul paragraf orice altă întreprindere sau activitate neagricolă similară și ulterior pot decide să retragă oricare din aceste adăugiri.
Cu toate acestea, se consideră că o persoană sau un grup de persoane care intră sub incidența primului sau celui de-al doilea paragraf este considerat fermier activ în cazul în care furnizează dovezi verificabile, în forma solicitată de statele membre, care să demonstreze oricare dintre următoarele:
cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;
activitățile sale agricole nu sunt nesemnificative;
principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de activități agricole.
(3) În plus față de alineatele (1) și (2), statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice, sau grupurilor de persoane fizice sau juridice:
ale căror activități agricole reprezintă numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităților lor economice, și/sau
al căror principal obiect de activitate nu constă în exercitarea unei activități agricole.
(3a) În plus față de alineatele (1), (2) și (3), statele membre pot decide că nu se acordă plăți directe fermierilor care nu sunt înregistrați, pentru activitățile lor agricole, într-un registru fiscal sau de securitate socială național.
(4) Alineatele (2), (3) și (3a) nu se aplică fermierilor care au primit numai plăți directe care nu depășesc un anumit cuantum în anul anterior. Un astfel de cuantum este stabilit de statele membre pe baza unor criterii obiective, cum ar fi caracteristicile lor naționale sau regionale, și nu depășește 5 000 EUR.
(5) Pentru a garanta protecția drepturilor fermierilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să stabilească:
criterii pentru determinarea cazurilor în care suprafața agricolă a unui fermier trebuie considerată ca fiind în principal o suprafață menținută în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare;
criterii pentru stabilirea distincției dintre veniturile rezultate din activități agricole și cele rezultate din activități neagricole;
criterii pentru stabilirea cuantumului plăților directe menționate la alineatele (2) și (4), în special în ce privește plățile directe în primul an de alocare a drepturilor la plată, dacă valoarea drepturilor la plată nu este încă stabilită definitiv, precum și în cazul plăților directe pentru noii fermieri;
criterii pe care trebuie să le îndeplinească fermierii pentru a dovedi, în scopul aplicării alineatelor (2) și (3), că activitățile lor agricole nu sunt nesemnificative și că principalul lor obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de activități agricole.
(6) Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisiei orice decizie menționată la alineatul (2), (3) sau (4), precum și, până la 31 martie 2018, orice decizie menționată la alineatul (3a). În cazul în care se aduc modificări acestor decizii, statele membre le notifică Comisiei în termen de două săptămâni de la data luării oricărei decizii de modificare.
(7) Statele membre pot decide, începând din 2018 sau din orice an ulterior, că numai unul sau două dintre cele trei criterii enumerate la alineatul (2) al treilea paragraf pot fi invocate de către persoanele sau grupurile de persoane care intră sub incidența alineatului (2) primul și al doilea paragraf, pentru a demonstra că sunt fermieri activi. Statele membre notifică o astfel de decizie Comisiei până la 31 martie 2018, dacă se aplică din 2018, sau până la data de 1 august a anului care precede aplicarea, dacă decizia se aplică începând cu un an ulterior.
(8) Statele membre pot decide să înceteze aplicarea alineatului (2) începând din 2018 sau din orice an ulterior. Acestea notifică o astfel de decizie Comisiei până la 31 martie 2018, dacă se aplică din 2018, sau până la data de 1 august a anului care precede aplicarea, dacă decizia se aplică începând cu un an ulterior.
Articolul 10
Cerințe minime care trebuie respectate pentru a primi plăți directe
(1) Într-unul din următoarele cazuri, statele membre decid să nu acorde plăți directe unui fermier:
atunci când cuantumul total al plăților directe solicitate sau care trebuie acordate înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, într-un anumit an calendaristic, este mai mic de 100 EUR;
atunci când suprafața eligibilă a exploatației pentru care sunt solicitate sau trebuie acordate plăți directe înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 este mai mică de un hectar.
(2) Pentru a lua în considerare structura economiilor lor agricole, statele membre pot ajusta pragurile stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b) în limitele prevăzute în anexa IV.
(3) În cazul în care un stat membru a decis să aplice un prag privind suprafața în temeiul alineatului (1) litera (b), acesta aplică, cu toate acestea, litera (a) din respectivul alineat fermierilor care primesc sprijinul cuplat legat de animale menționat la titlul IV și care dețin un număr de hectare inferior pragului respectiv.
(4) Statele membre în cauză pot decide să nu aplice alineatul (1) în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee.
(5) În Bulgaria și România, pentru anul 2015, cuantumul solicitat sau care urmează să fie plătit astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a) se calculează pe baza sumei corespunzătoare prevăzute în anexa V punctul A.
În Croația, pentru anii 2015-2021, cuantumul solicitat sau care trebuie acordat astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a) se calculează pe baza sumei prevăzute în anexa VI punctul A.
Articolul 11
Reducerea plăților
(1) Statele membre reduc cuantumul plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier în temeiul titlului III capitolul 1 într-un anumit an calendaristic cu cel puțin 5 % pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR.
(2) Înainte de aplicarea alineatului (1), statele membre pot deduce salariile legate de o activitate agricolă plătite efectiv și declarate de fermier în anul calendaristic precedent, inclusiv impozite și contribuții sociale aferente ocupării forței de muncă, din cuantumul plăților directe care urmează să fie acordate fermierului în temeiul titlului III capitolul 1 într-un anumit an calendaristic. În cazul în care nu există date disponibile privind salariile plătite efectiv și declarate de fermier în anul calendaristic precedent, se utilizează cele mai recente date disponibile.
(3) Atunci când un stat membru decide să acorde fermierilor o plată redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 și să utilizeze peste 5 % din plafonul național anual stabilit în anexa II în acest scop, acesta poate decide să nu aplice prezentul articol.
Atunci când un stat membru decide să acorde fermierilor o plată redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 și aplicarea limitelor maxime stabilite la articolul 41 alineatul (4) îl împiedică să utilizeze peste 5 % din plafonul național anual stabilit în anexa II în acest scop, statul membru în cauză poate decide să nu aplice prezentul articol.
(4) Niciun avantaj obținut prin evitarea reducerilor plății nu este acordat fermierilor în privința cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial, după 18 octombrie 2011, condițiile de evitare a efectelor prezentului articol.
(5) În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica reducerea menționată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
(6) Statele membre își pot revizui anual deciziile privind reducerea plăților în conformitate cu prezentul articol, cu condiția ca o astfel de revizuire să nu conducă la o reducere a cuantumurilor disponibile pentru dezvoltarea rurală.
Statele membre notifică Comisiei deciziile luate în conformitate cu prezentul articol, precum și orice produs estimat al reducerilor pentru fiecare an până în 2019, până la data de 1 august a fiecărui an care precede aplicarea deciziilor respective, ultima dată posibilă pentru o astfel de notificare fiind 1 august 2018.
Pentru anul 2020, statele membre notifică Comisiei deciziile luate în conformitate cu prezentul articol, precum și orice produs estimat al reducerilor până la 31 decembrie 2019.
Articolul 12
Cereri multiple
Cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare explicite, suprafața corespunzătoare numărului de hectare eligibile pentru care un fermier a depus o cerere de plată de bază în temeiul titlului III capitolul 1 poate face obiectul unei cereri pentru orice altă plată directă, precum și pentru orice alt ajutor care nu este cuprins în prezentul regulament.
Articolul 13
Ajutoare de stat
Prin derogare de la articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ), articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în conformitate cu prezentul regulament.
Articolul 14
Flexibilitatea între piloni
(1) Până la 31 decembrie 2013, statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anul calendaristic 2014 prevăzute în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2015-2019, prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăților directe.
Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.
Statele membre care nu iau deciziile menționate la primul paragraf în ce privește anul calendaristic 2014 pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014 în ceea ce privește anii calendaristici 2015-2019. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2018. Orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.
Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2019 și notifică Comisiei, până la 1 august 2018, orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire. Nicio decizie întemeiată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei în conformitate cu primul, al doilea, al treilea și al patrulea paragraf.
Până la 31 decembrie 2019, statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de sprijin suplimentar finanțat din FEADR în exercițiul financiar 2021, până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anul calendaristic 2020 stabilite în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăților directe. Respectiva decizie trebuie notificată Comisiei până la 31 decembrie 2019 și stabilește procentajul ales.
(2) Până la 31 decembrie 2013, statele membre care nu iau o decizie menționată la alineatul (1) pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei, Suediei și Regatului Unit, până la 25 % din cuantumul alocat pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în perioada 2015-2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programelor de dezvoltare rurală.
Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul, astfel cum este menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.
Statele membre care nu iau deciziile menționate la primul paragraf în ceea ce privește anul financiar 2015, pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014 în ceea ce privește anii financiari 2016-2020. Statele membre notifică orice astfel de decizie Comisiei până la data respectivă.
Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat începând cu exercițiile financiare 2019 și 2020. Orice decizie întemeiată pe o asemenea revizuire nu are ca rezultat creșterea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.
Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2019 și notifică Comisiei, până la 1 august 2018, orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire. Nicio decizie întemeiată pe o astfel de revizuire nu duce la creșterea procentului notificat Comisiei în conformitate cu primul, al doilea, al treilea și al patrulea paragraf.
Până la 8 februarie 2020, statele membre pot decide să pună la dispoziție, ca plăți directe pentru anul calendaristic 2020, un cuantum care să nu îl depășească pe cel prevăzut în anexa VIa. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru sprijinul finanțat din FEADR pentru exercițiul financiar 2021. Decizia respectivă este notificată Comisiei până la 8 februarie 2020 și stabilește cuantumul care urmează a fi transferat.
Articolul 15
Revizuire
Schemele de sprijin enumerate în anexa I sunt puse în aplicare fără a aduce atingere reexaminărilor care pot fi realizate în orice moment, în funcție de evoluția economică și de situația bugetară. Revizuirea respectivă poate duce la adoptarea de acte legislative, acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE sau acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE.
CAPITOLUL 2
Dispoziții aplicabile Bulgariei, Croației și României
Articolul 16
Introducerea progresivă a plăților directe în Bulgaria și România
Pentru Bulgaria și România, plafoanele fixate în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51, 53 și 65 se stabilesc, pentru 2015, pe baza cuantumului prevăzut în anexa V punctul A.
Articolul 17
Introducerea progresivă a plăților directe în Croația
În Croația, plățile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar de creșteri exprimate ca procentaje din nivelul corespunzător al plăților directe aplicate începând cu 2022:
Articolul 18
Plăți directe naționale complementare și plăți directe în Bulgaria și România
(1) În 2015, Bulgaria și România pot utiliza plățile directe naționale pentru a completa plățile acordate în cadrul schemei de plată de bază menționate la titlul III capitolul 1 secțiunile 1, 2 și 3. Cuantumul total al plăților respective nu depășește cuantumul corespunzător stabilit în anexa V punctul B.
(2) În 2015, Bulgaria poate utiliza plățile directe naționale pentru a completa plățile acordate în cadrul plății specifice pentru cultura de bumbac menționate la titlul IV capitolul 2. Cuantumul total al plăților respective nu depășește cuantumul prevăzut în anexa V punctul C.
(3) Plățile directe naționale complementare se acordă în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.
Articolul 19
Plăți directe naționale complementare în Croația
(1) Sub rezerva autorizării de către Comisie, Croația poate completa oricare dintre schemele de sprijin enumerate în anexa I, dacă este cazul.
(2) Cuantumul plăților directe naționale complementare care poate fi acordat într-un anumit an și pentru o anumită schemă de sprijin este limitat la un pachet financiar specific. Acest pachet este stabilit ca diferența dintre:
cuantumul ajutorului direct disponibil pentru fiecare schemă de sprijin în cauză după introducerea completă a plăților directe în conformitate cu articolul 17 pentru anul calendaristic 2022, și
cuantumul ajutorului direct disponibil pentru fiecare schemă de ajutor în cauză după aplicarea calendarului de creșteri în conformitate cu articolul 17 pentru anul calendaristic în cauză.
(3) Cuantumul total al plăților directe naționale complementare acordate nu poate depăși plafonul prevăzut în anexa VI punctul B pentru anul calendaristic în cauză.
(4) Croația poate decide, pe baza unor criterii obiective și după autorizarea din partea Comisiei, cuantumurile plăților directe naționale complementare care urmează să fie acordat.
(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care autorizează plățile în temeiul prezentului articol, specificând schemele de ajutor în cauză și stabilind nivelul până la care pot fi acordate plățile naționale directe complementare.
În ceea ce privește plățile directe naționale complementare destinate să completeze sprijinul cuplat facultativ menționat în titlul IV capitolul 1, actele de punere în aplicare precizează, de asemenea, tipurile specifice de agricultură sau sectoarele agricole specifice menționate la articolul 52 alineatul (3) la care se pot referi plățile directe naționale complementare.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3).
(6) Condițiile de eligibilitate pentru plățile directe naționale complementare pentru Croația sunt identice cu cele pentru acordarea de sprijin în cadrul schemelor de sprijin corespunzătoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament.
(7) Plățile directe naționale complementare pentru Croația sunt supuse oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC. Acestea se acordă în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.
(8) Croația prezintă un raport care furnizează informații privind măsurile de punere în aplicare a plăților naționale directe complementare până la 30 iunie a anului care urmează punerii lor în aplicare. Raportul conține cel puțin următoarele elemente:
orice modificare de situație care afectează plățile directe naționale complementare;
pentru fiecare plată directă națională complementară, numărul de beneficiari și cuantumul total al plăților directe naționale complementare acordate, precum și hectarele și numărul de animale sau alte unități pentru care s-a acordat plata directă națională complementară respectivă;
un raport cu privire la măsurile de control aplicate în ceea ce privește plățile directe naționale complementare acordate.
Articolul 20
Rezerva națională specială pentru deminare în Croația
(1) Începând cu anul 2015, Croația notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, suprafețele care au fost identificate în conformitate cu articolul 57a alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și care au fost redate circuitului agricol în anul calendaristic precedent.
Croația notifică, de asemenea, Comisia cu privire la numărul drepturilor la plată la dispoziția fermierilor la data de 31 decembrie a anului calendaristic precedent, precum și cuantumul care nu a fost cheltuit din rezerva națională specială pentru deminare la data respectivă.
După caz, notificările menționate la primul și al doilea paragraf sunt făcute pe regiuni, așa cum au fost delimitate în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din prezentul regulament.
(2) Atunci când revizuiește anexa II în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), Comisia calculează pe o bază anuală suma care urmează să fie adăugată la cuantumurile stabilite pentru Croația în anexa respectivă pentru a finanța sprijinul care urmează să fie acordat prin schemele enumerate în anexa I pentru suprafețele menționate în alineatul (1) din prezentul articol. Această sumă se calculează pe baza informațiilor notificate de Croația în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și a estimărilor privind media plăților directe pe hectar în Croația pentru anul în cauză.
Suma maximă care urmează să fie adăugată în conformitate cu primul paragraf, pentru toate suprafețele notificate de Croația în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, până în 2022, este de 9 600 000 EUR și este supusă calendarului de introducere a plăților directe în conformitate cu articolul 17. Cuantumurile anuale maxime rezultate sunt prevăzute în anexa VII.
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește partea din suma care urmează să fie adăugată în conformitate cu alineatul (2), pe care Croația o include în rezerva națională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată pentru suprafețele menționate la alineatul (1). Respectiva parte se calculează pe baza raportului dintre plafonul pentru schema de plată de bază și plafonul național stabilit în anexa II înainte de majorarea plafonului național în conformitate cu alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
(4) Pentru anii 2015-2022, Croația folosește rezerva națională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată fermierilor pe baza terenurilor deminate declarate de fermieri în anul în cauză, atunci când:
terenul în cauză constă în hectare eligibile în înțelesul articolului 32 alineatele (2)-(5);
terenul în cauză a fost redat circuitului agricol în cursul anului calendaristic precedent; și
terenul a fost notificat Comisiei în conformitate cu alineatul(1) din prezentul articol.
(5) Valoarea drepturilor la plată stabilite în conformitate cu prezentul articol este valoarea medie națională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării în limitele sumei disponibile în rezerva națională specială pentru deminare.
(6) Pentru a ține cont de consecințele reintrării terenurilor deminate în circuitul agricol, astfel cum sunt notificate de către Croația în conformitate cu prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să adapteze cuantumurile prevăzute în anexa VI.
TITLUL III
SCHEMA DE PLATĂ DE BAZĂ, SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAȚĂ ȘI PLĂȚILE CONEXE
CAPITOLUL 1
Schema de plată de bază și schema de plată unică pe suprafață
Articolul 21
Drepturi la plată
(1) Sprijinul acordat în cadrul schemei de plată de bază se pune la dispoziția fermierilor:
care obțin drepturi la plată în temeiul prezentului regulament prin intermediul alocării în temeiul articolului 20 alineatul (4), prin intermediul primei alocări în temeiul articolului 24 sau al articolului 39, prin intermediul alocării din rezerva națională sau rezervele regionale în temeiul articolului 30 sau prin transfer în temeiul articolului 34; sau
care respectă articolul 9 și dețin (în proprietate sau în arendă) drepturi la plată într-un stat membru care a decis, în conformitate cu alineatul (3), să își mențină drepturile la plată existente.
(2) Drepturile la plată obținute prin schema de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 expiră la 31 decembrie 2014.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), statele membre care au stabilit schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secțiunea I sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau cu titlul III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot decide, până la 1 august 2014, să păstreze drepturile la plată existente. Acestea notifică Comisia în legătură cu orice astfel de decizie până la data respectivă.
(4) În ceea ce privește statele membre care iau decizia menționată la alineatul (3), atunci când numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deține un fermier la data finală pentru transmiterea cererii care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013depășește numărul de hectare eligibile pe care le declară fermierul în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013pentru 2015, și de care dispune la data stabilită de statul membru respectiv, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei astfel de cereri de ajutor, numărul de drepturi la plată care depășește numărul de hectare eligibile expiră la o dată ulterioară.
Articolul 22
Plafonul schemei de plată de bază
(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește acte de punere în aplicare prin care stabilește, pentru fiecare stat membru, plafonul național anual pentru schema de plată de bază prin deducerea, din plafonul național anual prevăzut la anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
(2) Pentru fiecare stat membru, suma calculată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorată cu maximum 3 % din plafonul anual național corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze suma calculată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Statele membre își pot revizui anual decizia menționată la alineatul (2) și notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.
(4) Pentru fiecare stat membru și pentru fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată și a rezervei naționale sau a rezervelor regionale este egală cu plafonul național anual corespunzător stabilit de către Comisie în temeiul alineatului (1).
(5) Dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol diferă de cel din anul precedent ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf, cu articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată, pentru a asigura conformitatea cu alineatul (4) din prezentul articol.
Articolul 23
Alocarea regională a plafoanelor naționale
(1) Statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să aplice schema de plată de bază la nivel regional. În astfel de cazuri, statele membre delimitează regiunile în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum caracteristicile agronomice și socioeconomice, potențialul agricol regional sau structura instituțională sau administrativă a acestora.
Statele membre care aplică articolul 36 pot lua decizia menționată la primul paragraf până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(2) Statele membre împart între regiuni plafonul național pentru schema de plată de bază menționat la articolul 22 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.
Statele membre care nu aplică articolul 30 alineatul (2), efectuează împărțirea după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1).
(3) Statele membre pot decide ca plafoanele regionale să facă obiectul unor modificări anuale progresive, în conformitate cu etape anuale prestabilite și cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum potențialul agricol și criterii legate de mediu.
(4) În măsura în care este necesar pentru respectarea plafoanelor regionale aplicabile, stabilite în conformitate cu alineatul (2) sau (3), statele membre operează o reducere sau o majorare lineară a valorii drepturilor la plată în fiecare dintre regiunile relevante.
(5) Statele membre care aplică alineatul (1) pot decide să înceteze aplicarea schemei de plată de bază la nivel regional de la o dată care urmează să fie stabilită de acestea.
(6) Până la 1 august 2014, statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia cu privire la decizia menționată la paragraful respectiv, precum și cu privire la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) și (3).
Statele membre care aplică alineatul (1) al doilea paragraf notifică Comisia, până la data de 1 august din anul relevant, cu privire la decizia menționată la paragraful respectiv, precum și la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) și (3).
Statele membre care aplică alineatul (1) notifică Comisia cu privire la decizia menționată la alineatul (5) până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a respectivei decizii.
Articolul 24
Prima alocare a drepturilor la plată
(1) Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament cu condiția ca:
aceștia să solicite alocarea drepturilor la plată prin schema de plată de bază până la data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, și
aceștia să fi avut dreptul să primească plăți, înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce privește o cerere de ajutor pentru plăți directe, de ajutor național tranzitoriu sau de plăți directe naționale complementare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru 2013.
Primul paragraf nu se aplică în statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament.
Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condiția prevăzută la primul paragraf litera (a) și care:
nu au primit plăți în 2013 în temeiul unei cereri de ajutor astfel cum se menționează la primul paragraf din prezentul alineat și care, la data stabilită de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului ( 2 ) pentru anul de cerere 2013:
în statele membre care aplică schema de plată unică:
în statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață, au dispus numai de teren agricol care nu era în condiții agricole bune la 30 iunie 2003, în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;
în 2014 primesc drepturi la plată din rezerva națională prin schema de plată unică în conformitate cu articolul 41 sau 57 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; sau
nu au deținut niciodată drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 sau al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și care furnizează dovezi verificabile potrivit cărora, la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au produs, au crescut sau au cultivat produse agricole, inclusiv prin recoltare, mulgere, reproducerea animalelor și păstrarea acestora în scopuri agricole. Statele membre pot stabili propriile criterii adiționale, obiective și nediscriminatorii, pentru această categorie de fermieri, referitoare la competențele, experiența sau formarea corespunzătoare.
(2) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în 2015 este egal cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015 și care se află la dispoziția sa la o dată stabilită de statul membru. Respectiva dată nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.
(3) Statele membre pot aplica una sau mai multe dintre limitările prevăzute la alineatele (4)-(7), asupra numărului de drepturi la plată care urmează a fi alocate conform alineatului (2).
(4) Statele membre pot decide ca numărul drepturilor la plată ce urmează să fie alocate să fie egal fie cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013, sau cu numărul de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, oricare este mai mic. În cazul Croației, utilizarea acestei opțiuni se aplică fără a se aduce atingere alocării drepturilor la plată pentru hectarele deminate în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.
(5) În cazul în care numărul total de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, declarat într-un stat membru, ar genera o creștere cu peste 35 % din numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2009 sau, în cazul Croației, în 2013, statele membre pot limita numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocate în 2015 la un număr minim de 135 % sau de 145 % din numărul total de hectare eligibile declarat în 2009 sau, în cazul Croației, din numărul total de hectare eligibile declarat în 2013, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Atunci când recurg la această opțiune, statele membre alocă fermierilor un număr redus de drepturi la plată. Respectivul număr se calculează prin aplicarea unei reduceri proporționale a numărului suplimentar de hectare eligibile declarat de fiecare fermier în 2015 în comparație cu numărul de hectare eligibile în înțelesul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe care fermierul l-a declarat în cererea sa de ajutor în 2011 sau, în cazul Croației, în 2013, fără a se aduce atingere hectarelor deminate pentru care urmează a fi alocate drepturi la plată în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.
(6) Statele membre pot decide să aplice, pentru a stabili numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocat unui fermier, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile menționate la alineatul (2) care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile, în special din cauza altitudinii acestora și a altor constrângeri naturale cum ar fi calitatea proastă a solului, pantele abrupte și aprovizionarea cu apă.
(7) Statele membre pot decide ca numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocat unui fermier să fie egal cu numărul de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, care nu erau hectare cu viță-de-vie la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013 sau hectare de teren arabil acoperit cu sere permanente.
(8) În cazul vânzării sau arendării întregii exploatații sau a unei părți a acesteia, persoanele fizice sau juridice care se conformează dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol pot, printr-un contract semnat înainte de data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, transfera dreptul de a primi drepturile la plată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol unuia sau mai multor fermieri, cu condiția ca aceștia din urmă să respecte condițiile prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament.
(9) Un stat membru poate decide stabilirea unei dimensiuni minime pe exploatație, exprimată în hectare eligibile, în legătură cu care fermierul poate solicita alocarea de drepturi la plată. Dimensiunea minimă a exploatației nu depășește pragurile stabilite la articolul 10 alineatul (1) litera (b), coroborat cu alineatul (2) din articolul respectiv.
(10) Dacă este cazul, statele membre pot notifica Comisiei deciziile menționate în prezentul articol până la 1 august 2014.
(11) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv și dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanțe specifice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 25
Valoarea drepturilor la plată și convergență
(1) În 2015, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată împărțind un procent fix din plafonul național prevăzut în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul de drepturi la plată în 2015 la nivel național sau regional, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015.
Procentul fix menționat la primul paragraf se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național pentru 2015 prevăzut în anexa II. Numărul drepturilor de plată este exprimat printr-un număr care corespunde numărului de hectare.
(2) Prin derogare de la metoda de calcul menționată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare inițiale, calculată în conformitate cu articolul 26.
(3) Începând cu anul de cerere 2019 cel târziu, toate drepturile la plată dintr-un stat membru sau, când se aplică articolul 23, dintr-o regiune, au o valoare unitară uniformă.
(4) Prin derogare de la alineatul (3), un stat membru poate decide că drepturile la plată cu o valoare unitară inițială, calculată în conformitate cu articolul 26, care este mai mică de 90 % din valoarea unitară națională sau regională în 2019 beneficiază, pentru anul de cerere 2019 cel târziu, de o majorare a valorii lor unitare cu cel puțin o treime din diferența între valoarea lor unitară inițială și 90 % din valoarea unitară națională sau regională în 2019.
Statele membre pot decide să stabilească procentul menționat la primul paragraf la un nivel care să depășească 90 %, dar care să se situeze sub 100 %.
În plus, statele membre prevăd ca, cel târziu pentru anul de cerere 2019, niciun drept la plată să nu aibă o valoare unitară sub 60 % din valoarea unitară națională sau regională din 2019, cu excepția situației în care aceasta ar genera o scădere maximă care depășește pragul respectiv în statele membre care aplică pragul menționat în alineatul (7). În astfel de cazuri, valoarea unitară minimă se stabilește la un nivel necesar pentru respectarea pragului respectiv.
(5) Valoarea unitară națională sau regională în 2019 menționată la alineatul (4) se calculează împărțind un procent fix din plafonul național prevăzut în anexa II sau din plafonul regional, pentru anul calendaristic 2019, la numărul de drepturi la plată în 2015 în statul membru sau regiunea respectivă, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015. Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național stabilit în anexa II, sau la plafonul regional, pentru 2015.
(6) Plafoanele regionale menționate la alineatul (5) se calculează aplicând un procent fix la plafonul național prevăzut în anexa II pentru anul 2019. Respectivul procent fix se calculează împărțind plafonul regional corespunzător stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015 la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul aplicării articolului 23 alineatul (2) al doilea paragraf.
(7) Pentru a finanța creșterile valorii drepturilor la plată menționate la alineatul (4), în cazul în care drepturile la plată au o valoare unitară inițială mai mare decât valoarea unitară națională sau regională în 2019, diferența dintre valoarea unitară a acestora și valoarea unitară națională sau regională în 2019 este redusă pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii care urmează a fi determinate de statele membre. Criteriile respective pot include fixarea unei reduceri maxime a valorii unitare inițiale cu 30 %.
(8) La aplicarea alineatului (2) din prezentul articol, tranziția de la valoarea unitară inițială a drepturilor la plată, calculată în conformitate cu articolul 26, la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează în etape egale începând cu 2015.
Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menționat la alineatul (1) din prezentul articol, valoarea drepturilor la plată cu o valoare unitară inițială care este mai mare decât valoarea unitară națională sau regională în 2019 se ajustează.
(9) Prin derogare de la alineatul (8) din prezentul articol, în cazul în care statelor membre care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), decid să își mențină drepturile la plată existente, aplică alineatul (2) din prezentul articol, tranziția de la valoarea unitară inițială a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează, unde este cazul, prin aplicarea etapelor decise la nivel național în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menționat la alineatul (1) din prezentul articol pentru fiecare an, valoarea tuturor drepturilor la plată se ajustează linear.
(10) În 2015, statele membre informează fermierii în legătură cu valoarea drepturilor lor la plată, calculate în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 26 și 27 pentru fiecare an al perioadei care face obiectul prezentului regulament.
Articolul 26
Calculul valorii unitare inițiale
(1) Valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) în statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 și care nu au decis să păstreze drepturile la plată existente în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), se stabilește în conformitate cu oricare dintre metodele stabilite la alineatele (2) sau (3).
(2) Un procent fix din plățile pe care le-a primit un fermier pentru 2014 prin schema de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de reducerile și excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăților pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3) Un procent fix din valoarea drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, pe care le deținea un fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la valoarea totală a tuturor drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, în statul membru sau regiunea în cauză pentru 2014, în cadrul schemei de plată unică.
În sensul prezentului alineat, se consideră că un fermier deține drepturi la plată la data depunerii cererii sale pentru 2014 atunci când drepturile la plată i-au fost alocate sau transferate definitiv până la acea dată.
(4) Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în anul calendaristic 2014 calculează valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) al acestui regulament prin împărțirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului primit de un fermier pentru 2014 în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în temeiul articolelor 132 și 133a din regulamentul respectiv, înainte de reducerile și excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în temeiul articolelor 132 și 133a din regulamentul respectiv pentru 2014 în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv.
(5) Statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 și care decid, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, să își mențină drepturile la plată existente calculează valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament multiplicând valoarea unitară a drepturilor cu un procent fix. Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăților pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(6) În scopul metodei de calcul prevăzute la prezentul articol, cu condiția ca sectoarele relevante să nu primească un sprijin cuplat facultativ acordat în temeiul titlului IV din prezentul regulament, statele membre pot lua în considerare și sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau mai multora dintre schemele care fac obiectul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și, în ceea ce privește statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (c) și al articolelor 126, 127 și 129 din respectivul regulament.
Statele membre care au decis să aplice sprijinul cuplat facultativ în temeiul titlului IV din prezentul regulament pot lua în calcul diferențele dintre nivelul sprijinului acordat în anul calendaristic 2014 și nivelul sprijinului care urmează a fi acordat în conformitate cu titlul IV din prezentul regulament când aplică metoda de calcul prevăzută la prezentul articol, cu condiția ca:
sprijinul cuplat facultativ prevăzut la titlul IV din prezentul regulament să fie acordat unui sector pentru care s-a acordat sprijin în anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) și (b) și, pentru statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață, al articolului 68 alineatul (1) litera (c) și al articolelor 126, 127 și 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, și
cuantumul pe unitate al sprijinului cuplat facultativ să fie mai mic decât cuantumul pe unitate al sprijinului în 2014.
În scopul metodelor de calcul menționate la primul și la al doilea paragraf de la prezentul articol, cu condiția să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 72a și 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Articolul 27
Includerea rezervei speciale naționale pentru deminare
În cazul Croației, orice trimitere la articolele 25 și 26 la rezerva națională se interpretează ca incluzând rezerva națională specială pentru deminare menționată la articolul 20.
În plus, valoarea care rezultă din rezerva națională specială pentru deminare se deduce din plafoanele schemei de plată de bază menționate la articolul 25 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 25 alineatele (5) și (6) și la articolul 26.
Articolul 28
Profit neașteptat
În sensul articolului 25 alineatele (4)-(7) și al articolului 26, un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parțial, a unui contract de arendare a unor suprafețe agricole după data stabilită în temeiul articolului 35 sau al articolului 124 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar urma să fie alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva națională sau în rezervele regionale, dacă majorarea ar duce la obținerea unui profit neașteptat pentru fermierul în cauză.
Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței și includ cel puțin următoarele:
o durată minimă a arendei; și
proporția din plata primită care este restituită în rezerva națională sau în rezervele regionale.
Articolul 29
Notificări referitoare la valoarea drepturilor la plată și convergență
Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisia în legătură cu orice decizie menționată la articolele 25, 26 și 28.
Articolul 30
Crearea și utilizarea rezervei naționale sau rezervelor regionale
(1) Fiecare stat membru creează o rezervă națională. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază la nivel național.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot crea rezerve regionale. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază corespunzător la nivel regional menționat la articolul 23 alineatul (2) primul paragraf.
(3) Reducerea menționată la alienatele (1) și (2) nu depășește 3 % decât, dacă este necesar un procentaj mai mare, pentru a acoperi necesitățile de alocare în temeiul alineatului (6) sau alineatului (7) literele (a) și (b) pentru anul 2015 sau, pentru statele membre care aplică articolul 36, pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(4) Statele membre alocă drepturi la plată din rezervele lor naționale sau regionale în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
(5) Drepturile la plată menționate la alineatul (4) sunt alocate numai fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9.
(6) Statele membre utilizează rezervele lor naționale sau regionale pentru alocarea cu prioritate a drepturilor la plată tinerilor fermieri și fermierilor care își încep activitatea agricolă.
(7) Statele membre pot utiliza rezervele lor naționale sau rezervele lor regionale în scopul:
alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a preveni abandonarea terenurilor, inclusiv în zone care fac obiectul programelor de restructurare sau de dezvoltare legate de o formă de intervenție publică;
alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a compensa fermierii pentru dezavantajele specifice;
alocării drepturilor la plată fermierilor cărora nu li s-au putut aloca drepturi la plată în temeiul prezentului capitol ca urmare a unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale;
în cazul în care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, alocării drepturilor la plată fermierilor al căror număr de hectare eligibile pe care le-au declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și de care dispun la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în respectivul stat membru pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor, depășește numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le dețin la data finală pentru depunerea cererilor care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
majorării lineare în mod permanent a valorii tuturor drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel național sau regional, dacă rezerva națională sau regională corespunzătoare depășește 0,5 % din plafonul anual național sau din plafonul anual regional pentru schema de plată de bază, cu condiția să rămână disponibile sume suficiente pentru alocări în temeiul alineatului (6), al literelor (a) și (b) din prezentul alineat și al alineatului (9) din prezentul articol;
acoperirii necesităților anuale pentru plățile care urmează să fie acordate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) și cu articolul 65 alineatele (1), (2) și (3) din prezentul regulament.
În scopul aplicării prezentului alineat, statele membre decid ordinea de prioritate a diferitelor utilizări menționate în cadrul acestuia.
(8) Atunci când aplică alineatul (6) și alineatul (7) literele (a), (b) și (d), statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor la valoarea medie națională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării.
Valoarea mediei naționale sau regionale se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, articolul 23 alineatul (2) pentru anul alocării, excluzând suma alocată din rezerva națională sau rezervele regionale și, în cazul Croației, rezerva specială pentru deminare, la numărul de drepturi la plată alocate.
Statele membre fixează etapele pentru modificările anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezerva națională sau rezervele regionale, ținând seama de modificările plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază, stabilită în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și, respectiv, articolul 23 alineatul (2), care rezultă din variațiile nivelului plafoanelor naționale stabilit în anexa II.
(9) Dacă un fermier are dreptul să primească drepturi la plată sau să majoreze valoarea celor existente în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanțe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a unui stat membru, fermierul respectiv primește drepturile la plată în numărul și la valoarea stabilite în hotărârea sau în actul respectiv, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru. Totuși, data respectivă nu trebuie să fie ulterioară ultimei zi de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată de bază după data la care a fost emisă hotărârea instanței sau actul administrativ, luându-se în considerare aplicarea articolelor 32 și 33.
(10) La aplicarea alineatului (6), a alineatului (7) literele (a) și (b) și a alineatului (9), statele membre pot fie să aloce drepturi noi, fie să majoreze valoarea unitară a tuturor drepturilor existente ale unui fermier, până la valoarea mediei naționale sau regionale.
(11) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„tineri fermieri” înseamnă fermierii care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 50 alineatul (2) și, după caz, condițiile menționate la articolul 50 alineatul (3) și (11);
„fermieri care își încep activitatea agricolă” înseamnă o persoană fizică sau juridică care, în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității agricole, nu au desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau care nu au deținut controlul unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care dețin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau să nu fi deținut controlul unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității de către persoana juridică; statele membre pot stabili propriile criterii suplimentare de eligibilitate obiective și nediscriminatorii pentru această categorie de fermieri, referitoare la competențele, experiența sau formarea corespunzătoare.
Articolul 31
Alimentarea rezervei naționale sau a rezervelor regionale
(1) Rezerva națională sau rezervele regionale se alimentează cu sume provenind din:
drepturi la plată care nu dau dreptul la plăți timp de doi ani consecutivi ca urmare a aplicării:
articolului 9,
articolului 10 alineatul (1), sau
articolului 11 alineatul (4) din prezentul regulament.
un număr de drepturi la plată echivalent cu numărul total de drepturi la plată care nu au fost activate de un fermier, în conformitate cu articolul 32 din prezentul regulament, pentru o perioadă de doi ani consecutivi, cu excepția cazurilor în care activarea acestora a fost împiedicată de forță majoră sau circumstanțe excepționale; atunci când se stabilesc drepturile la plată(în proprietate sau în arendă deținute de un fermier care să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale, se acordă prioritate drepturilor cu valoarea cea mai scăzută;
drepturi la plată restituite voluntar de către fermieri;
aplicarea articolului 28 din prezentul regulament;
drepturi la plată alocate în mod necuvenit, în temeiul articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
o reducere lineară a valorii drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel național sau regional, în cazul în care rezerva națională sau rezervele regionale nu sunt suficiente pentru a acoperi situațiile prevăzute la articolul 30 alineatul (9) din prezentul regulament;
atunci când statele membre consideră necesar, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel național sau regional pentru a ține seama de cazurile menționate la articolul 30 alineatul (6) din prezentul regulament. În plus, statele membre care utilizează deja respectiva reducere liniară pot aplica totodată, în același an, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel național sau regional pentru a ține seama de cazurile menționate la articolul 30 alineatul (7) primul paragraf literele (a) și (b) din prezentul regulament;
aplicarea articolului 34 alineatul (4) din prezentul regulament.
(2) Comisia adoptă prin care stabilește măsurile necesare cu privire la restituirea drepturilor la plată neactivate în rezerva națională sau în rezervele regionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 32
Activarea drepturilor la plată
(1) Sprijinul prevăzut în cadrul schemei de plată de bază se acordă fermierilor printr-o declarație în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în momentul activării unui drept la plată pe hectar eligibil, în statul membru în care a fost alocat dreptul respectiv. Drepturile la plată activate dau dreptul la plata anuală a cuantumurilor stabilite în drepturile respective, fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11 și plafonării progresive, reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7, articolul 51 alineatul (2) și articolul 65 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament, și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2) În sensul prezentului titlu, „hectar eligibil” înseamnă:
orice suprafață agricolă a exploatației, inclusiv suprafețele care nu erau într-o stare adecvată pentru agricultură la 30 iunie 2003 în statele membre aderente la Uniune la 1 mai 2004 care, în momentul aderării, au ales să aplice schema de plată unică pe suprafață, care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și pentru activități neagricole, care este utilizată în principal pentru activități agricole; sau
orice suprafață care a dat dreptul la plăți în 2008 în cadrul schemei de plată unică sau al schemei de plată unică pe suprafață, prevăzute la titlul III și, respectiv, la titlul IVA din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, și care:
nu mai este conformă cu definiția termenului „hectar eligibil” de la litera (a), ca urmare a punerii în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2000/60/CE și a Directivei 2009/147/CE;
pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este împădurită în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau în temeiul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile articolului 43 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau ale articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013; sau
pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este retrasă temporar din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.
(3) În scopul aplicării alineatului (2) litera (a):
în cazul în care o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, suprafața respectivă este considerată ca fiind utilizată în principal pentru activități agricole dacă activitatea agricolă se poate desfășura fără a fi afectată în mod semnificativ de intensitatea, natura, durata și calendarul activităților neagricole;
statele membre pot întocmi o listă a suprafețelor care sunt utilizate în principal pentru activități neagricole.
Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea prezentului alineat pe teritoriul lor.
(4) Suprafețele sunt considerate ca fiind hectare eligibile, numai dacă sunt conforme cu definiția hectarului eligibil pe tot parcursul anului calendaristic, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale.
(5) În scopul determinării „hectarelor eligibile”, statele membre care luat decizia menționată la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf pot aplica un coeficient de reducere pentru a converti hectarele în cauză în „hectare eligibile”.
(6) Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 %.
Articolul 33
Declararea hectarelor eligibile
(1) În scopul activării drepturilor la plată prevăzute la articolul 32 alineatul (1), fermierul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente oricărui drept la plată. Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, parcelele respective sunt la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza fermierul să își modifice declarația, cu condiția ca acesta să mențină cel puțin numărul de hectare corespunzător drepturilor sale la plată și să respecte condițiile prevăzute pentru acordarea plății în temeiul schemei de plată de bază pentru suprafața în cauză.
Articolul 34
Transferul drepturilor la plată
(1) Drepturile la plată nu pot fi transferate decât unui fermier care are dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 și care este stabilit în același stat membru, cu excepția cazurilor de transfer prin moștenire sau prin moștenire anticipată.
Drepturile la plată, inclusivi în cazul moștenirilor sau al moștenirilor anticipate, pot fi activate numai în statul membru în care au fost alocate.
(2) În cazul în care statele membre aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1), drepturile la plată pot fi transferate sau activate numai în aceeași regiune, cu excepția cazurilor de moștenire sau de moștenire anticipată.
Drepturile la plată, inclusiv în cazul moștenirilor sau al moștenirilor anticipate, nu pot fi activate decât în regiunea în care au fost alocate.
(3) Statele membre care nu aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot decide că drepturile la plată nu pot fi transferate sau activate decât aceeași regiune, cu excepția cazurilor de moștenire sau de moștenire anticipată.
Aceste regiuni sunt delimitate la nivelul teritorial corespunzător, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
(4) Atunci când drepturile la plată sunt transferate fără teren, statele membre pot decide, acționând în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii, ca o parte din drepturile la plată transferate să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale sau ca valoarea unitară a acestora să fie redusă în favoarea rezervei naționale sau rezervelor regionale. Această reducere poate fi aplicată unuia sau mai multor tipuri de transferuri.
(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme detaliate care reglementează notificarea de către fermieri privind transferul drepturilor la plată pe care fermierii trebuie să o transmită autorităților naționale și termenele în care trebuie efectuată această notificare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 35
Competențe delegate
(1) Pentru a garanta securitatea juridică și pentru a clarifica situațiile specifice care pot apărea în aplicarea schemei de plată de bază, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 cu privire la:
norme privind eligibilitatea și accesul fermierilor la schema de plată de bază în caz de moștenire și de moștenire anticipată, în caz de moștenire prin contract de arendare, în caz de schimbare a formei sau a denumirii juridice, a transferului de drepturi la plată, precum și în caz de fuziune sau scindare a exploatației și aplicarea clauzei contractuale menționate la articolul 24 alineatul (8);
norme privind calcularea valorii și a numărului drepturilor la plată sau majorarea ori reducerea valorii acestora în raport cu alocarea drepturilor la plată în temeiul oricăreia dintre dispozițiile prezentului titlu, inclusiv norme cu privire la:
posibilitatea de a stabili o valoare și un număr provizoriu de drepturi la plată sau o majorare provizorie a valorii drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului;
condițiile de stabilire a valorii și a numărului provizorii și definitive ale drepturilor la plată;
cazurile în care un contract de vânzare sau de arendare pot influența alocarea unor drepturi la plată.
norme privind stabilirea și calcularea valorii și a numărului drepturilor la plată primite din rezerva națională sau din rezervele regionale;
norme privind modificarea valorii unitare a drepturilor la plată în cazul unor părți de drepturi la plată și în cazul transferului de drepturi la plată, astfel cum se menționează la articolul 34 alineatul (4);
criterii pentru aplicarea opțiunilor de la articolul 24 alineatul (1) al treilea paragraf literele (a),(b) și (c);
criterii pentru aplicarea limitărilor asupra numărului drepturilor la plată care urmează să fie alocate, în conformitate cu articolul 24 alineatele (4) - (7);
criterii pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul articolului 30 alineatele (6) și (7);
criterii pentru stabilirea coeficientului de reducere menționat la articolul 32 alineatul (5).
(2) Pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, în ceea ce privește normele privind conținutul declarației și cerințele pentru activarea drepturilor la plată.
(3) În vederea protejării sănătății publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, prin care să se stabilească norme prin care să se condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol menționat la articolul 32 alineatul (6).
Articolul 36
Schema de plată unică pe suprafață
(1) Statele membre care aplică în 2014 schema de plată unică pe suprafață stabilită la titlul V capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot, în condițiile prevăzute de prezentul regulament, decid să aplice în continuare respectiva schemă până cel târziu la 31 decembrie 2020. Acestea notifică Comisiei până la 1 august 2014 decizia lor și termenul limită al aplicării.
În perioada de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață, secțiunile 1, 2 și 3 din prezentul capitol nu se aplică acestor state membre, cu excepția articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 23 alineatul (6), precum și a articolului 32 alineatele (2)-(6).
(2) Plata unică pe suprafață se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Aceasta se calculează în fiecare an prin împărțirea pachetului financiar anual stabilit în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol la numărul total de hectare eligibile declarat în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3) Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre care decid să aplice articolul 38 din prezentul regulament cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2018 pot utiliza, pentru perioada în care aplică prezentul articol, până la 20 % din pachetul financiar anual menționat la alineatul (2) din prezentul articol, pentru a diferenția plata unică pe suprafață la hectar.
În acest scop, statele membre iau în considerare sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau multora dintre schemele menționate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și la articolele 126, 127 și 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Cipru poate diferenția ajutorul luând în considerare pachetele financiare sectoriale specifice prevăzute în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fiind redus cu eventualele ajutoare acordate aceluiași sector conform articolului 37 din prezentul regulament.
Pentru a diferenția schema de plată unică pe suprafață, și cu condiția să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește, pentru fiecare stat membru, plafonul național anual pentru schema de plată unică pe suprafață prin scăderea, din plafonul național anual stabilit în anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și 53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul național anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată unică pe suprafață în temeiul prezentului alineat primul paragraf. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).
Statele membre își pot revizui anual decizia menționată la al doilea paragraf de la prezentul alineat și notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.
(5) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, hectarele prevăzute la alineatul (2) se află la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la normele privind eligibilitatea și accesul fermierilor la schema de plată unică pe suprafață.
Articolul 37
Ajutoare naționale tranzitorii
(1) Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 36 pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020.
(2) Ajutoarele naționale tranzitorii pot fi acordate fermierilor în sectoare care au beneficiat de aceste ajutoare, sau în cazul Bulgariei și României, de plăți naționale directe complementare în 2013.
(3) Condițiile de acordare a ajutoarelor naționale tranzitorii sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea plăților aferente anului 2013 în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu excepția reducerii plăților care rezultă din aplicarea articolului 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 și 10 din respectivul regulament.
(4) Cuantumul total al ajutoarelor naționale tranzitorii care pot fi acordate fermierilor în oricare dintre sectoarele menționate la alineatul (2) este limitat la următorul procentaj din pachetele financiare sectoriale specifice, autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013:
Pentru Cipru, procentajul se calculează în funcție de pachetele financiare sectoriale specifice, astfel cum figurează în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(5) Alineatele (2) și (3) nu se aplică pentru Cipru.
(6) Statul membru notifică Comisiei orice decizie menționată la alineatul (1) până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an. Notificarea include următoarele informații:
pachetul financiar sectorial specific;
rata maximă a ajutoarelor naționale tranzitorii, după caz.
(7) Statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și în limitele prevăzute la alineatul (4), cuantumurile ajutoarelor naționale tranzitorii care urmează să fie acordate.
Articolul 38
Introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață
În lipsa unor dispoziții contrare în cadrul prezentei secțiuni, prevederile din prezentul titlu se aplică statelor membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață prevăzută în secțiunea 4 din prezentul capitol.
Articolele 24 - 29 nu se aplică statelor membre respective.
Articolul 39
Prima alocare a drepturilor la plată
(1) Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, dacă:
aceștia solicită alocarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază până la o dată finală de transmitere a cererilor care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în primul an al punerii în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale; și
aceștia au dreptul să primească plăți înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce privește o cerere de ajutor pentru plăți directe, pentru ajutor național tranzitoriu sau pentru plăți directe naționale complementare conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru 2013.
Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condițiile enunțate la primul paragraf litera (a), care nu au primit plăți pentru 2013 în temeiul unei cereri de ajutor menționate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat și care, până la data fixată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au deținut doar teren agricol care nu se afla într-o stare agricolă bună la 30 iunie 2003, astfel cum este prevăzut la articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(2) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază este egal cu numărul hectarelor eligibile, pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru primul an de aplicare a schemei de plată de bază și care se află la dispoziția sa la o dată stabilită de statul membru. Data respectivă nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.
(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, prin care stabilește norme suplimentare privind introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață.
(4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv și dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanțe specifice.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 40
Valoarea drepturilor la plată
(1) În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată prin împărțirea unui procent fix din plafonul național stabilit în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul drepturilor la plată din primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale.
Procentul fix menționat la primul paragraf se calculează prin împărțirea plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național stabilit în anexa II pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază. Drepturile la plată se exprimă într-un număr care corespunde unui număr de hectare.
(2) Prin derogare de la metoda de calcul menționată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare inițiale.
(3) Valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționată la alineatul (2) este stabilită prin împărțirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului, cu excepția ajutoarelor prevăzute la articolele 41, 43, 48 și 50 și la titlul IV din prezentul regulament, acordat unui fermier în temeiul prezentului regulament pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate acelui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepția celor alocate din rezerva națională sau rezervele regionale.
Procentul fix respectiv se calculează prin împărțirea plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la valoarea totală a ajutorului, cu excepția ajutorului acordat în temeiul articolelor 41, 43, 48 și 50 și al titlului IV din prezentul regulament, acordate pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(4) Atunci când aplică alineatul (2), statele membre, acționând în concordanță cu principiile generale ale dreptului Uniunii, urmăresc aproximarea valorii drepturilor la plată la nivel național sau regional. În acest scop, statele membre stabilesc măsurile care trebuie luate și metoda de calcul care trebuie utilizată și le notifică Comisiei până la data de 1 august a anului anterior aplicării schemei de plată de bază. Măsurile respective includ modificări progresive anuale ale valorii inițiale a drepturilor la plată, astfel cum se menționează la alineatul (3), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, începând cu primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre îi informează pe fermieri cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul articol pentru fiecare an al perioadei prevăzute de prezentul regulament.
(5) În scopul aplicării alineatului (3), un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parțial, a unui contract de arendare a unor suprafețe agricole după data stabilită în temeiul articolului 36 alineatul (5) și înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1), majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar fi alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva națională sau regională dacă majorarea ar duce la obținerea unui profit neașteptat pentru fermierul în cauză.
Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței și includ cel puțin următoarele:
o durată minimă a arendei;
proporția din plata primită care este restituită în rezerva națională sau rezervele regionale.
CAPITOLUL 2
Plata redistributivă
Articolul 41
Norme generale
(1) Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în temeiul schemei de plată de bază menționate la capitolul 1 secțiunile 1, 2, 3 și 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafață menționată la capitolul 1 secțiunea 4 (denumită în continuare „plata redistributivă”).
Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data menționată la primul paragraf.
(2) Statele membre care au decis să aplice schema de plată de bază la nivel regional în conformitate cu articolul 23 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.
(3) Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata redistributivă se acordă anual, în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, al declarării hectarelor eligibile de către fermier.
(4) Statele membre calculează în fiecare an cuantumul plății redistributive înmulțind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru și care nu depășește 65 % din valoarea medie a plății naționale sau regionale pe hectar cu numărul drepturilor la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 36 alineatul (2). Numărul unor astfel de drepturi la plată sau hectare nu depășește un maxim stabilit de statele membre care nu este mai mare de 30 de hectare sau suprafața medie a exploatațiilor agricole prevăzute în anexa VIII, în cazul în care respectiva suprafață medie depășește 30 de hectare în statul membru în cauză.
(5) Cu condiția respectării limitelor maxime prevăzute la alineatul (4), statele membre pot stabili, la nivel național, o alocare graduală în funcție de numărul de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.
(6) Plata medie pe hectar acordată la nivel național, menționată la alineatul (4) de la prezentul articol, se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) în 2015.
Plata medie regională pe hectar menționată la alineatul (4) din prezentul articol se stabilește de către statele membre pe baza unei cote din plafonul național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea în cauză în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în 2015. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează prin împărțirea plafonului regional corespunzător, stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).
(7) Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj prevăzut în prezentul capitol fermierilor în privința cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, și-au împărțit exploatațiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziție se aplică și fermierilor ale căror exploatații sunt rezultatul împărțirii respective.
(8) În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de drepturi la plată sau hectare menționat la alineatul (4) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
Articolul 42
Dispoziții financiare
(1) În vederea finanțării plății redistributive, statele membre pot decide, până la data menționată la articolul 41 alineatul (1), să utilizeze până la 30 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
(2) Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia acte de punere în aplicare, prin care stabilește plafoanele corespunzătoare anuale pentru plata în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
CAPITOLUL 3
Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu
Articolul 43
Norme generale
(1) Fermierii care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață aplică pe toate hectarele lor eligibile în înțelesul articolului 32 alineatele (2)-(5) practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate la alineatul (2) din prezentul articol sau practicile echivalente menționate la alineatul (3) din prezentul articol.
(2) Practicile agricole benefice pentru climă și mediu sunt următoarele:
diversificarea culturilor;
menținerea pășunilor permanente existente; și
prezența unei zone de interes ecologic pe suprafața agricolă.
(3) Practicile echivalente sunt cele care includ practici similare care produc un nivel echivalent sau mai mare al beneficiului pentru climă și mediu față de una sau mai multe dintre practicile menționate la alineatul (2). Aceste practici echivalente și practica sau practicile menționate la alineatul (2) cărora le sunt echivalente sunt enumerate în anexa IX și sunt vizate de oricare dintre:
angajamente asumate în conformitate fie cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sau cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
scheme de certificare ecologică naționale sau regionale, inclusiv cele pentru certificarea conformității cu legislația internă în materie de mediu, care depășesc standardele obligatorii relevante instituite în conformitate cu titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, care vizează îndeplinirea unor obiective privind calitatea solului și a apei, biodiversitatea, conservarea peisajului și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Aceste scheme de certificare pot include practicile enumerate în anexa IX la prezentul regulament, practicile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol sau o combinație între aceste practici.
(4) Practicile echivalente menționate la alineatul (3) nu fac obiectul dublei finanțări.
(5) Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, să limiteze categoriile de fermieri care pot utiliza opțiunile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b).
(6) Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, ca fermierii să își îndeplinească toate obligațiile relevante în temeiul alineatului (1) în conformitate cu schemele de certificare ecologică naționale sau regionale menționate la alineatul (3) litera (b).
(7) Sub rezerva deciziilor statelor membre, menționate la alineatele (5) și (6), un fermier poate respecta una sau mai multe dintre practicile menționate la alineatul (3) litera (a) numai dacă acestea înlocuiesc în întregime practica sau practicile aferente menționate la alineatul (2). Un fermier poate utiliza schemele de certificare menționate la alineatul (3) litera (b) numai dacă acestea vizează întreaga obligație menționată la alineatul (1).
(8) Statele membre notifică Comisiei deciziile lor menționate la alineatele (5) și (6) și angajamentele specifice sau schemele de certificare pe care intenționează să le aplice ca practici echivalente în înțelesul alineatului (3).
Comisia evaluează dacă practicile incluse în angajamentele specifice sau schemele de certificare sunt vizate de lista din anexa IX, iar dacă consideră că nu acesta este cazul, notifică statele membre în consecință prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3). În cazul în care Comisia informează un stat membru că practicile respective nu sunt vizate de lista din anexa IX, statul membru respectiv nu recunoaște angajamentele specifice sau schemele de certificare vizate de notificarea Comisiei ca practici echivalente în înțelesul alineatului (3) din prezentul articol.
(9) Fără a aduce atingere alineatelor (10) și (11) din prezentul articol și nici aplicării disciplinei financiare, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre acordă plata menționată în prezentul capitol fermierilor care respectă practicile menționate la alineatul (1) din prezentul articol care sunt relevante pentru ei și în măsura în care fermierii respectivi respectă articolele 44, 45 și 46 din prezentul regulament.
Această plată ia forma unei plăți anuale pe hectar eligibil declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2) al cărei cuantum se calculează anual prin împărțirea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 la numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), în statul membru sau regiunea vizată.
Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care decid să aplice articolul 25 alineatul (2) pot decide să acorde plata menționată la prezentul alineat ca procent din valoarea totală a drepturilor de plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) pentru fiecare an relevant.
Pentru fiecare an și fiecare stat membru sau regiune, procentul respectiv se calculează împărțind suma rezultată în urma aplicării articolului 47 la valoarea totală a tuturor drepturilor la plată activate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în statul membru sau regiunea în cauză.
(10) Fermierii ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE sau al Directivei 2009/147/CE au dreptul la plata menționată în prezentul capitol, cu condiția să aplice practicile menționate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploatația în cauză, cu obiectivele directivelor menționate.
(11) Fermierii care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 în ceea ce privește agricultura ecologică au dreptul ipso facto la plata menționată în prezentul capitol.
Primul paragraf se aplică numai unităților unei exploatații care sunt utilizate pentru producția ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007.
(12) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, pentru:
a adăuga practici echivalente la lista prevăzută în anexa IX;
a stabili cerințe adecvate aplicabile schemelor de certificare naționale sau regionale menționate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol, inclusiv nivelul de asigurare pe care trebuie să-l furnizeze schemele respective;
a stabili norme detaliate pentru calcularea sumei menționate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 1305/2013 pentru practicile menționate în secțiunea I punctele 3 și 4 și în secțiunea III punctul 7 din anexa IX la prezentul regulament și orice practici echivalente suplimentare adăugate la anexa respectivă în temeiul literei (a) din prezentul alineat, pentru care este necesar un calcul specific pentru a evita dubla finanțare.
(13) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme referitoare la procedura privind notificările, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, și evaluarea Comisiei menționată la alineatul (8). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 44
Diversificarea culturilor
(1) Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde între 10 și 30 de hectare și nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puțin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil respectiv.
Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde mai mult de 30 de hectare și nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puțin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală acoperă maximum 75 % din terenul arabil, iar principalele două culturi acoperă împreună maximum 95 % din acesta.
(2) Fără a aduce atingere numărului de culturi necesar în temeiul alineatului (1), pragurile maxime stabilite nu se aplică exploatațiilor în care iarba sau alte plante furajere erbacee sau terenurile lăsate pârloagă sau cultivate cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil. În asemenea cazuri, cultura principală pe restul suprafeței arabile nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil rămas, cu excepția cazului în care această suprafață rămasă este acoperită cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau este teren lăsat pârloagă.
(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică exploatațiilor:
în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este cultivat cu culturi de leguminoase, este lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinații între respectivele utilizări;
în cazul cărora peste 75 % din suprafața agricolă eligibilă este pășune permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinații între respectivele utilizări;
în cazul cărora peste 50 % din suprafețele terenului arabil declarat nu au fost declarate de fermier în cererea sa de ajutor din anul anterior și în cazul cărora, pe baza unei comparații a cererilor de ajutor geospațiale, întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită față de cea din anul calendaristic anterior;
situate la nord de paralela 62 sau în anumite zone adiacente. Dacă terenul arabil al acestor exploatații este mai mare de 10 de hectare, există cel puțin două culturi pe terenul arabil respectiv și niciuna dintre culturi nu depășește 75 % din terenul arabil, cu excepția cazului în care cultura principală este iarbă sau alte furaje erbacee sau teren lăsat pârloagă.
(4) În sensul prezentului articol, „cultură” înseamnă oricare dintre următoarele:
o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;
o cultură a oricărei specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae, și Cucurbitaceae;
un teren lăsat pârloagă;
iarba sau alte furaje erbacee.
Culturile de iarnă și cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparțin aceluiași gen. Triticum spelta este considerată a fi o cultură distinctă de culturile care aparțin aceluiași gen.
(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a recunoaște alte tipuri de genuri și specii decât cele menționate la alineatul (4) din prezentul articol, și
a stabili normele privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.
Articolul 45
Pășuni permanente
(1) Statele membre desemnează pășunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă și zone umede situate în aceste zone și care au nevoie de o protecție strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.
Pentru a asigura protecția unor pășuni permanente valoroase pentru mediu, statele membre pot decide să desemneze și alte zone sensibile situate în afara zonelor care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv pășuni permanente situate pe soluri bogate în carbon.
Fermierii nu convertesc sau nu ară pășuni permanente situate în zone desemnate de statele membre în conformitate cu primul paragraf și, după caz, cu al doilea paragraf.
(2) Statele membre asigură faptul că proporția zonelor cu pășuni permanente din suprafața totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % față de proporția de referință care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărțirea zonelor cu pășuni permanente menționate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafața agricolă totală menționată la al doilea paragraf litera (b).
În scopul stabilirii proporției de referință menționate la primul paragraf:
„zone cu pășuni permanente” înseamnă terenul cu pășuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croației, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol, precum și suprafața cu pășuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu pășune permanentă în 2012 sau, în cazul Croației, în 2013;
„suprafața agricolă totală” înseamnă suprafața agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol.
Proporția de referință pentru pășuni permanente se recalculează în cazurile în care fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol au obligația de a reconverti suprafața în pășune permanentă în 2015 sau în 2016 în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În asemenea cazuri, aceste suprafețe sunt adăugate la zonele cu pășuni permanente, astfel cum este menționat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat.
Proporția de pășuni permanente se stabilește în fiecare an pe baza suprafețelor declarate de fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Obligația în temeiul prezentului alineat se aplică la nivel național, regional sau la nivelul subregional corespunzător. Statele membre pot decide să aplice o obligație de a menține pășuni permanente la nivelul exploatației pentru a asigura faptul că proporția de pășuni permanente nu scade cu mai mult de 5 %. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la 1 august 2014.
Statele membre notifică Comisiei proporția de referință și proporția menționată la prezentul alineat.
(3) În cazul în care se stabilește că proporția menționată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel național, statul membru în cauză impune obligații la nivel de exploatație de a reconverti terenul în pășune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziție teren care a fost convertit din teren cu pășuni permanente sau din pajiști permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.
Cu toate acestea, în cazul în care zonele cu pășuni permanente în termeni absoluți stabiliți în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) este menținută în anumite limite, obligația prevăzută la alineatul (2) primul paragraf este considerată a fi respectată.
(4) Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care scăderea sub prag provine din împădurire, cu condiția ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul și să nu includă plantările de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creștere rapidă pentru producția de energie.
(5) Pentru a asigura menținerea proporției pășunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește stabilirea unor norme detaliate privind menținerea pășunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligației menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligații la nivel de exploatație în vederea menținerii pășunilor permanente, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3) și pentru orice ajustare a proporției de referință menționate la alineatul (2) care poate deveni necesară.
(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a stabili cadrul pentru desemnarea altor zone sensibile menționate la alineatul (1) paragraful al doilea din prezentul articol;
a stabili metode detaliate pentru calculul proporției pășunilor permanente din suprafața agricolă totală care trebuie menținută în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
a defini perioada din trecut menționată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol.
(7) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește limitele menționate la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 46
Zona de interes ecologic
(1) În cazul în care terenul arabil al unei exploatații este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafață care corespunde unui procent de cel puțin 5 % din terenul arabil al exploatației pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv suprafețele menționate la literele (c), (d), (g), (h) (k) și (l) de la alineatul menționat, este zonă de interes ecologic.
Procentajul menționat la primul paragraf din prezentul alineat se majorează de la 5 % la 7 %, în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European și al Consiliului, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.
Până la 31 martie 2017, Comisia prezintă un raport de evaluare privind punerea în aplicare a primului paragraf din prezentul alineat, însoțit, după caz, de o propunere de act legislativ, astfel cum se menționează la al doilea paragraf.
(2) Până la 1 august 2014, statele membre decid,, că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:
terenurile lăsate pârloagă;
terasele;
elementele de peisaj, inclusiv elementele de acest tip adiacente terenului arabil al exploatației, prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, care pot include elemente de peisaj care nu intră în zona eligibilă în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
zonele de protecție, inclusiv zone de protecție acoperite cu pășuni permanente, cu condiția ca acestea să fie distincte de suprafața agricolă eligibilă adiacentă;
hectarele de zone agroforestiere care primesc sau au primit sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și/sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
benzile de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure;
zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție pentru care nu s-au folosit îngrășăminte minerale și/sau produse de protecție a plantelor;
zonele împădurite menționate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament;
zonele cu culturi secundare sau strat vegetal create prin plantarea sau germinarea semințelor, care fac obiectul aplicării factorilor de ponderare menționați la alineatul (3) din prezentul articol;
zonele cu culturi fixatoare de azot;
zonele cu Miscanthus;
zonele cu Silphium perfoliatum;
terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen și nectar).
Cu excepția zonelor de exploatație menționate la prezentul alineat primul paragraf literele (g), (h), (k) și (l), zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploatației. În cazul zonelor menționate la prezentul alineat primul paragraf literele (c) și (d), zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploatației pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3) Pentru a simplifica administrarea și pentru a se ține seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) și pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploatației, factorii de conversie și/sau de ponderare menționați în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuți în anexa X este obligatorie.
(4) Alineatul (1) nu se aplică exploatațiilor:
în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări;
în cazul cărora peste 75 % din suprafața agricolă eligibilă este pășune permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări.
(5) Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menționate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obține zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele și obligațiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor și obligațiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă și biodiversitate.
(6) Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploatații sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligația menționată la alineatul (1) (denumită în continuare „implementare colectivă), cu condiția ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susține punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei și biodiversității, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă și, de asemenea, pot impune obligații suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.
Fiecare fermier care participă la implementarea colectivă asigură faptul că cel puțin 50 % din suprafața care face obiectul obligației de la alineatul (1) se află pe teren din propria exploatație și este în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf. Numărul fermierilor care participă la o astfel de implementare colectivă nu poate fi mai mare de zece.
(7) Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafața totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploatațiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiția ca mai mult de 50 % din suprafața terenului unității menționată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporția dintre terenul împădurit și terenul agricol să fie mai mare de 3:1.
Zona acoperită cu păduri și raportul dintre păduri și teren agricol se evaluează la un nivel al suprafeței echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul altei unități clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, care prezintă condiții agricole similare.
(8) Statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la alineatul (2) până la 1 august 2014, iar cu privire la orice decizii menționate la alineatele (3), (5), (6) și (7) până la data de 1 august a anului precedent aplicării sale.
(9) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:
care să stabilească criterii noi pentru ca tipurile de zone menționate la prezentul articol alineatul (1) să poată fi considerate zone de interes ecologic;
care să adauge alte tipuri de zone decât cele menționate la alineatul (2) care pot fi luate în considerare în vederea respectării procentajului menționat la alineatul (1);
care să adapteze anexa X pentru a stabili factorii de conversie și de ponderare menționați la alineatul (3) și pentru a ține seama de criteriile și/sau tipurile de suprafețe care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu prezentul alineat literele (a) și (b);
care să stabilească norme pentru implementarea menționată la alineatele (5) și (6), inclusiv cerințele minime ale unei astfel de implementări;
care să stabilească cadrul în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de exploatații pentru a fi considerate foarte apropiate unele de celelalte în sensul alineatului (6);
care să stabilească metodele de determinare a procentului dintre terenul împădurit și suprafața totală a terenurilor acoperite de păduri și a proporției dintre terenul împădurit și terenul agricol menționat la alineatul (7).
Articolul 47
Dispoziții financiare
(1) În vederea finanțării plății menționate în prezentul capitol, statele membre utilizează 30 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II.
(2) Statele membre aplică plata menționată în prezentul capitol la nivel național.
Statele membre care aplică articolul 23 pot decide să aplice plata la nivel regional. În acest caz, acestea utilizează în fiecare regiune un procent din plafonul stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Pentru fiecare regiune, acest procent se calculează prin împărțirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii liniare prevăzută la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).
(3) Comisia adopta acte de punere în aplicare, prin care fixează anual plafoanele corespunzătoare plății menționate în prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
CAPITOLUL 4
Plățile pentru zonele cu constrângeri naturale
Articolul 48
Norme generale
(1) Statele membre pot acorda o plată fermierilor care au dreptul la plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață menționate în capitolul 1 și ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone cu constrângeri naturale, desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 (denumite în continuare „plăți pentru zonele cu constrângeri naturale”).
(2) Statele membre pot decide să acorde plata pentru zonele cu constrângeri naturale în toate zonele care intră sub incidența alineatului (1) sau, eventual, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să restricționeze plata la unele dintre zonele respective.
(3) Fără a se aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol și aplicării disciplinei financiare, reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, și reducerii lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru zonele cu constrângeri naturale se acordă anual pe hectar eligibil situat în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și se efectuează pe baza activării drepturilor la plată asupra hectarelor respective deținute de fermierul în cauză sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, pe baza declarării acelor hectare eligibile de către fermierul în cauză.
(4) Plata pentru zonele cu constrângeri naturale, pe hectar, se calculează prin împărțirea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 49 la numărul de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, statele membre pot stabili, de asemenea, un număr maxim de hectare pe exploatație agricolă pentru care se poate acorda sprijin în temeiul prezentului capitol.
(5) Statele membre pot aplica plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional, în condițiile prevăzute la prezentul alineat, cu condiția să fi identificat regiunile în cauză în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și, în special, constrângerile naturale cu care se confruntă, inclusiv severitatea constrângerilor, și condițiile agronomice ale acestora.
Statele membre împart între regiuni plafonul național menționat la articolul 49 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.
Plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional se calculează prin împărțirea plafonului regional calculat în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat la numărul de hectare eligibile declarate în regiunea respectivă în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Articolul 49
Dispoziții financiare
(1) În vederea finanțării plății pentru zonele cu constrângeri naturale, statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să utilizeze până la 5 % din plafonul lor național anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
Până la 1 august 2016, statele membre pot revizui decizia luată, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2017. Până la 1 august 2016, statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie.
(2) Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1), Comisia, adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele corespunzătoare pentru plata pentru zonele cu constrângeri naturale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
CAPITOLUL5
Plată pentru tinerii fermieri
Articolul 50
Norme generale
(1) Statele membre acordă o plată anuală tinerilor fermieri care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute la capitolul 1 (denumită în continuare „plată pentru tinerii fermieri”).
(2) În sensul prezentului capitol, „tineri fermieri” înseamnă persoane fizice:
care se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef de exploatație sau care s-au stabilit deja în cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și
care nu au mai mult de 40 de ani în anul depunerii cererii menționate la litera (a).
(3) Statele membre pot defini criterii obiective și nediscriminatorii suplimentare pentru tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri, în ceea ce privește competențele adecvate și/sau cerințele legate de formare.
(4) Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, și r, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru tinerii fermieri se acordă anual în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, în momentul declarării hectarelor eligibile de către fermier.
(5) Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de cinci ani, începând de la prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri, atât timp cât respectiva depunere are loc în termen de cinci ani de la data stabilirii menționată la alineatul (2) litera (a). Respectiva perioadă de cinci ani se aplică, de asemenea, în cazul fermierilor care au beneficiat de plata pentru tinerii fermieri pentru cererile depuse înainte de anul de cerere 2018.
Prin derogare de la primul paragraf a doua teză, statele membre pot decide că, în cazul tinerilor fermieri care s-au stabilit în conformitate cu alineatul (2) litera (a) în perioada 2010-2013, din perioada de cinci ani sus-menționată se scade numărul de ani care au trecut între stabilirea menționată la alineatul (2) litera (a) și prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri.
(6) Statele membre care nu aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri înmulțind numărul de drepturi pe care fermierul le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) cu o cifră care corespunde:
între 25 % și 50 % din valoarea medie a drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermier; sau
între 25 % și 50 % dintr-un cuantum calculat prin împărțirea unui procent fix din plafonul național pentru anul calendaristic 2019, prevăzut în anexa II, la numărul tuturor hectarelor eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1). Procentul fix respectiv este egal cu partea din plafonul național rămas pentru schema de plată de bază în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru 2015.
(7) Statele membre care aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri, înmulțind o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % și 50 % din plata unică pe suprafață, calculată în conformitate cu articolul 36, cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul respectiv le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).
(8) Prin derogare de la alineatele (6) și (7) de la prezentul articol, statele membre pot calcula în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri înmulțind o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % și 50 % din plata medie pe hectar la nivel național cu numărul de drepturi pe care fermierul respectiv le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).
Plata medie pe hectar se calculează prin împărțirea plafonului național pentru anul calendaristic 2019, astfel cum se prevede în anexa II, la numărul de hectare eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2).
(9) Statele membre stabilesc o limită maximă unică aplicabilă numărului de drepturi la plată activate de fermier sau numărului de hectare eligibile declarate de fermier. Limita respectivă nu se situează sub 25 și peste 90. Statele membre respectă limita respectivă la aplicarea alineatelor (6), (7) și (8).
(10) În locul aplicării alineatelor (6)-(9), statele membre pot aloca un cuantum forfetar anual pe fermier calculat prin înmulțirea unui număr fix de hectare cu o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % și 50 % din plata medie națională pe hectar, stabilită în conformitate cu alineatul (8).
Numărul fix de hectare menționat la prezentul alineat primul paragraf se calculează prin împărțirea numărului total de hectare eligibile declarate în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) de către tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri în 2015 la numărul total de tineri fermieri care solicită plata respectivă în 2015.
Un stat membru poate recalcula numărul de hectare stabilit în orice an după 2015 în cazul unor modificări semnificative ale numărului de tineri fermieri care solicită plata sau ale mărimii exploatațiilor tinerilor fermieri sau ambele.
Suma forfetară anuală care poate fi acordată unui fermier nu depășește suma totală a plății sale de bază înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în anul respectiv.
(11) Pentru a garanta protecția drepturilor beneficiarilor și pentru ca aceștia să nu facă obiectul discriminării, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind condițiile în care o persoană juridică poate fi considerată eligibilă pentru primirea plății pentru tinerii fermieri
Articolul 51
Dispoziții financiare
(1) În vederea finanțării plății pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanțarea plății respective.
Până la data de 1 august a fiecărui an, statele membre pot revizui procentajul lor estimat, cu efect din anul următor. Până la data de 1 august a anului anterior aplicării, statele membre notifică Comisiei procentajul revizuit.
(2) Fără a aduce atingere procentului maxim de 2 % prevăzut la prezentul articol alineatul (1), dacă valoarea totală a plății pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depășește plafonul stabilit în temeiul prezentului articol alineatul (4) și dacă plafonul respectiv este sub maximul respectiv, statele membre finanțează diferența aplicând articolul 30 alineatul (7) primul paragraf litera (f) în anul relevant, aplicând o reducere lineară tuturor plăților care urmează să fie acordate tuturor fermierilor în conformitate cu articolul 32 sau cu articolul 36 alineatul (2), sau prin ambele mijloace.
(3) Dacă cuantumul total al plății pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depășește plafonul stabilit în temeiul alineatului (4) din prezentul articol și dacă plafonul respectiv se ridică la 2 % din plafonul național anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară cuantumurilor care urmează să fie plătite în temeiul articolului 50, pentru a se conforma plafonului respectiv.
(4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele aferente plății pentru tinerii fermieri, pe baza procentului notificat de statele membre în temeiul alineatului (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
TITLUL IV
SPRIJINUL CUPLAT
CAPITOLUL 1
Sprijinul cuplat facultativ
Articolul 52
Norme generale
(1) Statele membre pot acorda sprijin cuplat fermierilor în condițiile prevăzute în prezentul capitol (denumit în continuare în prezentul capitol „sprijin cuplat”).
(2) Sprijinul cuplat poate fi acordat în următoarele sectoare și producții: cereale, plante oleaginoase, culturi proteice, leguminoase pentru boabe, in, cânepă, orez, fructe cu coajă lemnoasă, cartof pentru feculă, lapte și produse lactate, semințe, carne de oaie și de capră, carne de vită și mânzat, ulei de măsline, viermi de mătase, furaje uscate, hamei, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și cicoare, fructe și legume și specii forestiere cu ciclu scurt de producție.
(3) Sprijinul cuplat poate fi acordat numai în acele sectoare sau în acele regiuni dintr-un stat membru în care anumite tipuri de agricultură sau anumite sectoare agricole care sunt deosebit de importante din motive economice, sociale sau de mediu sunt afectate de anumite dificultăți.
(4) Prin derogare de la alineatul (3), sprijinul cuplat poate fi acordat, de asemenea, fermierilor care:
la 31 decembrie 2014, dețin drepturi la plată acordate în conformitate cu titlul III capitolul 3 secțiunea 2 și cu articolul 71m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și în conformitate cu articolul 60 și cu articolul 65 al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; și
nu au la dispoziție hectare eligibile pentru activarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază menționate în titlul III capitolul 1 din prezentul regulament.
▼M9 —————
(6) Sprijinul cuplat este o schemă de limitare a producției, care ia forma unei plăți anuale bazate pe suprafețe și producții fixe sau pe un număr fix de animale, și respectă plafoanele financiare care trebuie stabilite de statele membre pentru fiecare măsură și notificate Comisiei.
(7) În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica limitele menționate la alineatul (6) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
(8) Sprijinul cuplat acordat în temeiul prezentului articol este coerent cu alte măsuri și politici ale Uniunii.
(9) Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a evita dubla finanțare în cadrul altor instrumente de sprijin similare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 prin care stabilește:
condițiile de acordare a sprijinului cuplat;
normele privind coerența cu alte măsuri ale Uniunii și privind cumularea sprijinului.
(10) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care completează prezentul regulament în ceea ce privește măsurile de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat facultativ sunt afectați de dezechilibrele structurale de piață dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijin cuplat facultativ într-o perioadă de referință din trecut.
Articolul 53
Dispoziții financiare
(1) În vederea finanțării sprijinului cuplat, statele membre pot decide, până la data de 1 august a anului care precede primul an de punere în aplicare a sprijinului respectiv, să utilizeze până la 8 % din plafonul lor național anual stabilit în anexa II.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să utilizeze până la 13 % din plafonul național anual stabilit în anexa II dacă:
până la 31 decembrie 2014:
aplică schema de plată unică pe suprafață prevăzută la titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,
finanțează măsuri în temeiul articolului 111 din regulamentul respectiv, sau
sunt vizate de derogarea prevăzută la articolul 69 alineatul (5) sau, în cazul Maltei, la articolul 69 alineatul (1) din regulamentul respectiv; și/sau
alocă, în total, timp de cel puțin un an în perioada 2010-2014, peste 5 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăților directe prevăzute la titlul III, titlul IV, cu excepția capitolului 1 secțiunea 6, și titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanțarea
măsurilor prevăzute în titlul III capitolul 2 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,
sprijinului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) și literele (b) și (e) din regulamentul respectiv, sau
măsurilor prevăzute la capitolul 1, cu excepția titlului IV secțiunea 6 din regulamentul respectiv.
(3) Procentul din plafonul național anual menționat la alineatele (1) și (2) poate fi majorat cu până la două puncte procentuale în cazul acelor state membre care decid să utilizeze cel puțin 2 % din plafonul lor național anual, astfel cum este prevăzut în anexa II, pentru a sprijini producția de culturi proteice în temeiul prezentului capitol.
(4) Prin derogare de la alineatul (1) și (2), statele membre care alocă, în total, timp de cel puțin un an în perioada 2010-2014, peste 10 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăților directe prevăzute în titlurile III, titlul IV, cu excepția capitolului 1 secțiunea 6, și titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanțarea:
măsurilor prevăzute în titlul III capitolul 2 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,
sprijinului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) și literele (b) și (e) din regulamentul respectiv, sau
măsurilor prevăzute în capitolul 1, cu excepția titlului IV secțiunea 6 din regulamentul respectiv
pot decide să utilizeze mai mult de 13 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II la prezentul regulament, după aprobarea de către Comisie în conformitate cu articolul 55 din prezentul regulament.
(5) Prin derogare de la procentele prevăzute la alineatele (1)-(4), statele membre pot alege să utilizeze până la 3 milioane EUR pe an pentru finanțarea sprijinului cuplat.
(6) Până la data de 1 august a oricărui an dat, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol.
De asemenea, până la 8 februarie 2020, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol, în măsura în care este necesar pentru a se adapta la decizia referitoare la flexibilitatea între piloni pentru anul calendaristic 2020, luată în conformitate cu articolul 14.
Printr-o revizuire în temeiul primului și al celui de al doilea paragraf din prezentul alineat, statele membre pot decide, cu efect din anul următor:
să lase neschimbat, să mărească sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), în limitele prevăzute la alineatele respective, după caz, ori să lase neschimbat sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatului (4);
să modifice condițiile de acordare a sprijinului;
să înceteze acordarea sprijinului prevăzut în prezentul capitol.
Statele membre notifică Comisiei orice decizie de revizuire în temeiul primului și al celui de al doilea paragraf din prezentul alineat, până la datele menționate la paragrafele respective. Notificarea deciziei de revizuire în temeiul celui de al doilea paragraf din prezentul alineat explică legătura dintre revizuire și decizia referitoare la flexibilitatea între piloni pentru anul calendaristic 2020 luată în conformitate cu articolul 14.
(7) În funcție de decizia luată de fiecare stat membru în temeiul alineatelor (1)-(6) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele corespunzătoare sprijinului cuplat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 54
Notificare
(1) Statele membre notifică Comisiei deciziile menționate la articolul 53 până la datele menționate la articolul respectiv. Cu excepția deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) litera (c), notificarea include informații cu privire la regiunile avute în vedere, la tipurile de agricultură sau sectoarele selectate și la nivelul sprijinului care urmează să fie acordat.
(2) Deciziile menționate la articolul 53 alineatele (2) și (4) sau, dacă este necesar, la articolul 53 alineatul (6) litera (a) includ, de asemenea, o descriere detaliată a situației particulare din regiunea avută în vedere și a caracteristicilor tipurilor de agricultură sau ale sectoarelor agricole specifice, care fac ca procentul menționat la articolul 53 alineatul (1) să fie insuficient pentru soluționarea dificultăților menționate la articolul 52 alineatul (3) și care justifică creșterea nivelului sprijinului.
Articolul 55
Aprobarea de către Comisie
(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3), prin care aprobă decizia menționată la articolul 53 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 53 alineatul (6) litera (a), dacă se demonstrează existența, în sectorul sau în regiunea în cauză, a uneia dintre următoarele necesități:
necesitatea de a susține producția specifică la un anumit nivel, din cauza lipsei de alternative și de a reduce riscul de abandonare a producției și de apariție a problemelor sociale și/sau de mediu aferente,
necesitatea de a asigura aprovizionarea constantă a industriei locale de prelucrare, pentru a se evita astfel consecințele sociale și economice negative ale unui eventual proces de restructurare aferent,
necesitatea de a compensa dezavantajele care îi afectează pe fermieri într-un anumit sector și care reprezintă consecința perturbărilor prelungite ale pieței aferente,
necesitatea de a interveni acolo unde existența oricărui alt sprijin disponibil în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 sau al oricărei scheme aprobate de ajutoare de stat este considerată insuficientă pentru satisfacerea necesităților menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.
(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de evaluare și de aprobare a deciziilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
CAPITOLUL 2
Plata specifică pentru cultura de bumbac
Articolul 56
Domeniul de aplicare
Se acordă ajutor fermierilor care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00 , în condițiile prevăzute în prezentul capitol (denumită în continuare „plata specifică pentru cultura de bumbac”).
Articolul 57
Eligibilitate
(1) Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale.
Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă.
(2) Statele membre autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) în conformitate cu normele și condițiile care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (3).
(3) Pentru a asigura o gestionare eficientă a plății specifice pentru cultura de bumbac, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind normele și condițiile de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.
(4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările adresate producătorilor cu privire la această autorizare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 58
Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință
(1) Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:
(2) Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:
(3) Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:
(4) Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și într-un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.
(5) Pentru a face posibilă aplicarea plății specifice pentru cultura de bumbac, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește normele privind condițiile de acordare a plății respective, cerințele de eligibilitate și practicile agronomice.
(6) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind calcularea reducerii prevăzute la alineatul (4). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 59
Organizații interprofesionale aprobate
(1) În sensul aplicării prezentului capitol, „organizație interprofesională aprobată” înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac și din cel puțin un egrenor, care desfășoară activități precum:
contribuția la o mai bună coordonare a modului de introducere a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;
elaborarea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;
orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorului, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorului;
actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;
dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.
(2) Statele membre în care sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizațiile interprofesionale care îndeplinesc criteriile ce urmează să fie stabilite în temeiul alineatului (3).
(3) Pentru a asigura aplicarea eficientă a plății specifice pentru cultura de bumbac,, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să prevadă:
criteriile pentru autorizarea organizațiilor interprofesionale;
obligațiile producătorilor;
normele aplicabile în cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a).
Articolul 60
Acordarea plății
(1) Fermierilor li se acordă plata specifică pentru cultura de bumbac pe hectar eligibil, în conformitate cu articolul 58.
(2) În cazul fermierilor care sunt membri ai unei organizații interprofesionale autorizate, plata specifică pentru cultura de bumbac pe hectar eligibil de pe suprafața de bază stabilită la articolul 58 alineatul (1) se majorează cu 2 EUR.
TITLUL V
SCHEMA PENTRU MICII FERMIERI
Articolul 61
Norme generale
(1) Statele membre pot institui o schemă pentru micii fermieri în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul titlu (denumită în continuare „schema pentru micii fermieri”).
Fermierii care, în 2015, dețin drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) sau, în statele membre care aplică articolul 36, care solicită schema de plată unică pe suprafață, și care îndeplinesc cerințele minime prevăzute la articolul 10 alineatul (1) pot opta pentru participarea la schema pentru micii fermieri.
(2) Plățile acordate în cadrul schemei pentru micii fermieri înlocuiesc plățile directe care trebuie acordate în temeiul titlurilor III și IV.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care un stat membru optează pentru metoda de plată prevăzută la articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a). În acest caz, plata este supusă condițiilor respective prevăzute la titlurile III și IV, fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol.
(3) Fermierii care participă la schema pentru micii fermieri sunt scutiți de utilizarea practicilor agricole prevăzute la titlul III capitolul 3.
(4) Niciun avantaj prevăzut în prezentul titlu nu este acordat fermierilor în cazul cărora s-a constatat că, începând cu 18 octombrie 2011, au creat în mod artificial condițiile pentru a beneficia de schema pentru micii fermieri.
Articolul 62
Participare
(1) Fermierii care doresc să participe la schema pentru micii fermieri depun o cerere până la o dată care urmează să fie stabilită de statele membre, dar nu mai târziu de 15 octombrie 2015. Cu toate acestea, data fixată de statele membre nu poate fi anterioară ultimei zi de depunere a unei cereri pentru schema de plată de bază sau schema de plată unică pe suprafață.
Fermierii care nu au depus cererea de participare la schema pentru micii fermieri până la data stabilită de statul membru sau care hotărăsc să se retragă din schemă după acea dată sau care au fost selecționați pentru a primi sprijinul prevăzut la articolul 19 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu mai au dreptul de a participa la schema respectivă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea că fermierii al căror cuantum de plăți directe în conformitate cu titlurile III și IV este mai mic decât cuantumul maxim stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 63 sunt incluși în mod automat în schema pentru micii fermieri, cu excepția cazului în care se retrag ei înșiși din schemă înainte de data stabilită de statul membru în conformitate cu alineatul (1) sau în oricare dintre următorii ani. Statele membre care recurg la această posibilitate îi informează în timp util pe fermierii în cauză cu privire la dreptul de retragere din schemă.
(3) Fiecare stat membru asigură faptul că, până la data transmiterii cererii sau a retragerii stabilită de statul membru, fermierilor li se aduce la cunoștință în timp util o estimare a cuantumului plății menționate la articolul 63.
Articolul 63
Cuantumul plății
(1) Statele membre stabilesc cuantumul plății anuale pentru fiecare fermier care participă la schema pentru micii fermieri la unul dintre următoarele niveluri,:
un cuantum care să nu depășească 25 % din plata medie pe beneficiar acordată la nivel național, care se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de fermieri care au declarat hectare eligibile, în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau articolului 36 alineatul (2), în 2015
un cuantum aferent plății medii pe hectar acordate la nivel național, înmulțit cu o cifră care corespunde unui număr de hectare care nu depășește cinci, care urmează să fie stabilit de statele membre. Plata medie pe hectar la nivel național se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 sau cu articolul 36 alineatul _(2) în 2015.
Cuantumul menționat la primul paragraf litera (a) sau (b) nu este mai mic de 500 EUR și nici mai mare de 1 250 EUR.
În cazul în care aplicarea literelor (a) și (b) din primul paragraf determină stabilirea unui cuantum mai mic de 500 EUR sau mai mare de 1 250 EUR, cuantumul respectiv se rotunjește în sus sau în jos, până la valoarea minimă sau, respectiv, maximă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate decide să acorde fermierilor participanți:
un cuantum egal cu valoarea totală a plăților directe care urmează să fie alocate ◄ fermierului în fiecare an în temeiul titlurilor III și IV; sau
un cuantum egal cu valoarea totală a plăților directe care urmează să fie alocate ◄ fermierului în 2015 în temeiul titlurilor III și IV, pe care statele membre îl pot ajusta în anii ulteriori pentru a ține seama în mod proporțional de modificările plafonului național stabilit în anexa II.
Cuantumul menționat la primul paragraf literele (a) sau (b) nu este mai mare decât un cuantum stabilit de statul membru între 500 EUR și 1 250 EUR.
În cazul în care aplicarea primului paragraf literele (a) sau (b) determină stabilirea unui cuantum mai mic de 500 EUR, statele membre în cauză pot decide să rotunjească acest cuantum la 500 EUR.
(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în Cipru, Croația, Malta și Slovenia, cuantumul menționat la alineatele respective poate fi stabilit la o valoare mai mică de 500 EUR, dar nu mai mică de 200 EUR sau, în cazul Maltei, nu mai mică de 50 EUR.
Articolul 64
Condiții speciale
(1) Pe durata participării la schema pentru micii fermieri, fermierii:
păstrează cel puțin un număr de hectare eligibile care corespunde numărului de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) deținute sau numărului de hectare eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 36 alineatul (2);
îndeplinesc cerința minimă prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (b).
(2) Drepturile la plată activate în 2015 în temeiul articolelor 32 și 33 de către un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt considerate a fi drepturi activate pe toată durata participării fermierului respectiv la schemă.
Drepturile la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermier pe durata participării la schema respectivă nu se consideră a fi drepturi la plată neutilizate care să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b).
În statele membre care aplică articolul 36, hectarele eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) de către un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt considerate ca fiind declarate pe toată durata participării fermierului respectiv la schemă.
(3) Prin derogare de la articolul 34, drepturile la plată deținute de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri nu sunt transferabile decât în cazul moștenirii sau al moștenirii anticipate.
Fermierii care, prin moștenire sau moștenire anticipată, primesc drepturi la plată de la un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt eligibili pentru participarea la schema respectivă dacă îndeplinesc cerințele pentru a beneficia de schema de plată de bază și dacă moștenesc toate drepturile la plată deținute de fermierul de la care primesc drepturile la plată.
(4) Alineatele (1) și (2), precum și alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol nu se aplică în cazul în care un stat membru optează pentru metoda de plată prevăzută la articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), fără aplicarea articolului 63 alineatul (2) al treilea paragraf.
(5) Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care stabilesc condițiile de participare la schemă în cazul în care situația fermierului participant s-au modificat.
Articolul 65
Dispoziții financiare
(1) Pentru a finanța plata menționată în prezentul titlu, statele membre scad din sumele totale disponibile pentru plățile respective sumele la care ar avea dreptul micii fermieri:
în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață menționate la titlul III capitolul 1;
sub formă de plată redistributivă, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 2;
sub formă de plată pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 3;
sub formă de plată pentru zonele cu constrângeri naturale, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 4;
sub formă de plată pentru tinerii fermieri, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 5; și
sub formă de sprijin cuplat, astfel cum este menționat la titlul IV.
În cazul statelor membre care au optat pentru calcularea cuantumului plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), în cazul în care suma acestor cuantumuri pentru un singur fermier depășește cuantumul maxim pe care l-au stabilit, fiecare cuantum este redus în mod proporțional.
(2) Diferența dintre suma tuturor plăților care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri și cuantumul total finanțat în conformitate cu alineatul (1) este finanțată în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:
prin aplicarea articolului 30 alineatul (7) în anul relevant;
prin utilizarea fondurilor lăsate neutilizate în anul relevant, pentru a finanța plata pentru tinerii fermieri prevăzută în titlul III capitolul 5;
prin aplicarea unei reduceri lineare tuturor plăților care urmează să fie acordate în conformitate cu articolele 32 sau 36.
(3) Cu excepția cazului în care statul membru a optat pentru stabilirea cuantumului plății anuale în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), elementele pe baza cărora sunt stabilite cuantumurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân aceleași pe toată durata participării fermierului la schema pentru micii fermieri.
(4) Dacă cuantumul total al plăților care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri depășește 10 % din plafonul național anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară a cuantumurilor care trebuie plătite în conformitate cu prezentul titlu, pentru a respecta procentul respectiv, cu excepția cazului în care statele membre au stabilit cuantumul plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), fără aplicarea articolului 63 alineatul (2) al treilea paragraf.
Aceeași excepție se aplică statelor membre care au stabilit cuantumul plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (b) fără să aplice articolul 63 alineatul (2) al treilea paragraf, al căror plafon național prevăzut în anexa II pentru anul 2019 este mai mare decât pentru anul 2015 și care aplică metoda de calcul prevăzută la articolul 25 alineatul (1) sau la articolul 36 alineatul (2).
TITLUL VI
PROGRAME NAȚIONALE DE RESTRUCTURARE PENTRU SECTORUL BUMBACULUI
Articolul 66
Utilizarea bugetului anual pentru programele de restructurare
(1) În cazul statelor membre care au aplicat articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 637/2008, bugetul anual relevant, disponibil în temeiul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv, se transferă cu efect de la 1 ianuarie 2014 și constituie fonduri suplimentare ale Uniunii destinate măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.
(2) În cazul statelor membre care au aplicat articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 637/2008, bugetul anual relevant disponibil în temeiul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv este inclus cu începere de la 1 ianuarie 2017 în plafoanele lor naționale stabilite în anexa II la prezentul regulament.
TITLUL VII
DISPOZIȚII FINALE
CAPITOLUL 1
Notificări și situații de urgență
Articolul 67
Cerințe de notificare
(1) În vederea asigurării aplicării corecte a normelor stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la măsurile necesare privind notificările care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în scopul aplicării prezentului regulament sau în scopul verificării, al controlării, al monitorizării, al evaluării și al auditării plăților directe și pentru respectarea cerințelor prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate printr-o decizie a Consiliului, inclusiv a cerințelor de notificare prevăzute în acordurile respective. În acest scop, Comisia ține seama de necesitățile în materie de date și de sinergiile dintre sursele de date potențiale.
Dacă este cazul, informațiile obținute pot fi transmise sau puse la dispoziția organizațiilor internaționale și a autorităților competente ale țărilor terțe și pot fi făcute publice, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale.
(2) Pentru ca notificările menționate la alineatul (1) să devină rapide, eficiente, exacte și eficiente din punctul de vedere al costurilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 stabilind unele norme suplimentare privind:
natura și tipul informațiilor care trebuie notificate;
categoriile de date care trebuie procesate și perioadele maxime de păstrare;
drepturile de acces la informațiile sau la sistemele de informații puse la dispoziție;
condițiile de publicare a informațiilor.
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește:
metodele de notificare;
norme privind furnizarea informațiilor necesare pentru aplicarea prezentului articol;
măsuri privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate, precum și norme privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele notificărilor;
măsuri privind transmiterea sau punerea informațiilor și a documentelor la dispoziția statelor membre, a organizațiilor internaționale, a autorităților competente ale țărilor terțe sau a publicului, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al fermierilor și al întreprinderilor în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
Articolul 68
Prelucrarea și protejarea datelor cu caracter personal
(1) Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile stabilite la articolul 67 alineatul (1). Acestea nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu aceste scopuri.
(2) În cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare astfel cum sunt menționate la articolul 67 alineatul (1), acestea devin anonime și prelucrate doar în formă agregată.
(3) Datele cu caracter personal sunt procesate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivel național și la nivelul Uniunii.
(4) Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute în Directiva 95/46/CE și, respectiv, Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(5) Prezentul articol face obiectul aplicării articolelor 111-114 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Articolul 69
Măsuri pentru soluționarea unor probleme specifice
(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care sunt în același timp necesare și justificabile pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice. Astfel de acte de punere în aplicare pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament, în măsura și pentru perioada în care acest lucru este strict necesar. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).
(2) În cazul în care motive imperioase de urgență justificate corespunzător impun astfel și pentru a soluționa astfel de probleme specifice, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menționată la articolul 71 alineatul (3).
(3) Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește 12 luni. Dacă, după această perioadă, problemele specifice menționate la alineatele respective persistă, Comisia poate înainta, pentru a găsi o soluție permanentă, propuneri legislative adecvate.
(4) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.
CAPITOLUL 2
Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare
Articolul 70
Exercitarea delegării de competențe
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) și (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatele (9) și (10), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) și (2) și articolul 73 se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani, începând cu 1 ianuarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) și (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatele (9) și (10), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) și (2) și articolul 73 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2, al articolului 4 alineatul (3), al articolului 6 alineatul (3), al articolului 7 alineatul (3), al articolului 8 alineatul (3), al articolului 9 alineatul (5), al articolului 20 alineatul (6), al articolului 35, al articolului 36 alineatul (6), al articolului 39 alineatul (3), al articolului 43 alineatul (12), al articolului 44 alineatul (5), al articolului 45 alineatele (5) și (6), al articolului 46 alineatul (9), al articolului 50 alineatul (11), al articolului 52 alineatele (9) și (10), al articolului 57 alineatul (3), al articolului 58 alineatul (5), al articolului 59 alineatul (3), al articolului 64 alineatul (5), al articolului 67 alineatele (1) și (2) și al articolului 73 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 71
Procedura comitetelor
(1) Comisia este asistată de un comitet denumit „Comitetul pentru plăți directe”. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul actelor menționate la articolul 24 alineatul (11), articolul 31 alineatul (2) și articolul 67 alineatul (3), atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.
CAPITOLUL 3
Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 72
Abrogări
(1) Regulamentul (CE) nr. 637/2008 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.
Totuși, acesta continuă să se aplice până la 31 decembrie 2017 în ceea ce privește statele membre care au făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
(2) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se abrogă.
Acesta continuă însă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la anii de cerere care încep înainte de 1 ianuarie 2015.
Fără a se aduce atingere alineatului (3), trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament sau la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI la prezentul regulament.
(3) Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentele (CE) nr. 73/2009 și (CE) nr. 1782/2003 se înțeleg ca trimiteri la regulamentele respective, astfel cum erau în vigoare înaintea abrogării.
Articolul 73
Norme tranzitorii
Pentru a asigura o tranziție fără probleme de la modalitățile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la cele prevăzute în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind măsurile necesare pentru protejarea oricăror drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale fermierilor.
Articolul 74
Intrare în vigoare și aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2015.
Cu toate acestea, articolul 8, articolul 9 alineatul (6), articolul 11 alineatul (6), articolul 14, articolul 16, articolul 21 alineatele (2) și (3), articolul 22 alineatul (2), articolul 23 alineatul (1) primul paragraf, articolul 23 alineatul (6), articolul 24 alineatul (10), articolul 29, articolul 36 alineatul (1) primul paragraf, articolul 41 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatele (8) și (13), articolul 45 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 46 alineatele (2) și (8), articolul 49 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1), articolul 53, articolul 54, articolul 66 alineatul (1), articolele 67 și 70 și articolul 72 alineatul (1) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
Lista schemelor de sprijin
|
Sectorul |
Temeiul juridic |
Observații |
|
Schema de plată de bază |
Titlul III capitolul 1 secțiunile 1-3 și secțiunea 5 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Schema de plată unică pe suprafață |
Articolul 36 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Plată redistributivă |
Titlul III capitolul 2 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Plată pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu |
Titlul III capitolul 3 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Plată pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale |
Titlul III capitolul 4 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Plată pentru tinerii fermieri |
Titlul III capitolul 5 din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Sprijin cuplat facultativ |
Titlul IV capitolul 1 din prezentul regulament |
|
|
Plată specifică pentru cultura de bumbac |
Titlul IV capitolul 2 din prezentul regulament |
Plată pe suprafață |
|
Schema pentru micii fermieri |
Titlul V din prezentul regulament |
Plată decuplată |
|
Posei |
Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 |
Plăți directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe |
|
Insulele din Marea Egee |
Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 |
Plăți directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe |
ANEXA II
Plafoanele naționale prevăzute la articolul 6
|
(în mii EUR) |
||||||
|
Anul calendaristic |
2015 |
2016 |
2017 |
2018 |
2019 |
2020 |
|
Belgia |
523 658 |
509 773 |
502 095 |
488 964 |
481 857 |
►M15 505 266 ◄ |
|
Bulgaria |
721 251 |
792 449 |
793 226 |
794 759 |
796 292 |
►M15 866 720 ◄ |
|
Republica Cehă |
844 854 |
844 041 |
843 200 |
861 708 |
861 698 |
►M14 872 809 ◄ |
|
Danemarca |
870 751 |
852 682 |
834 791 |
826 774 |
818 757 |
►M14 818 757 ◄ |
|
Germania |
4 912 772 |
4 880 476 |
4 848 079 |
4 820 322 |
4 792 567 |
►M14 4 717 291 ◄ |
|
Estonia |
114 378 |
114 562 |
123 704 |
133 935 |
143 966 |
►M14 169 366 ◄ |
|
Irlanda |
1 215 003 |
1 213 470 |
1 211 899 |
1 211 482 |
1 211 066 |
►M14 1 211 066 ◄ |
|
Grecia |
1 921 966 |
1 899 160 |
1 876 329 |
1 855 473 |
1 834 618 |
►M14 1 834 618 ◄ |
|
Spania |
4 842 658 |
4 851 682 |
4 866 665 |
4 880 049 |
4 893 433 |
►M14 4 893 433 ◄ |
|
Franța |
7 302 140 |
7 270 670 |
7 239 017 |
6 900 842 |
6 877 179 |
►M14 6 877 179 ◄ |
|
Croația (*1) |
183 735 |
202 865 |
241 125 |
279 385 |
317 645 |
►M15 348 281 ◄ |
|
Italia |
3 902 039 |
3 850 805 |
3 799 540 |
3 751 937 |
3 704 337 |
►M14 3 704 337 ◄ |
|
Cipru |
50 784 |
50 225 |
49 666 |
49 155 |
48 643 |
►M14 48 643 ◄ |
|
Letonia |
181 044 |
205 764 |
230 431 |
255 292 |
280 154 |
►M14 302 754 ◄ |
|
Lituania |
417 890 |
442 510 |
467 070 |
475 319 |
483 680 |
►M14 517 028 ◄ |
|
Luxemburg |
33 604 |
33 546 |
33 487 |
33 460 |
33 432 |
►M15 35 276 ◄ |
|
Ungaria |
1 345 746 |
1 344 461 |
1 343 134 |
1 343 010 |
1 342 867 |
►M14 1 331 588 ◄ |
|
Malta |
5 241 |
5 241 |
5 242 |
5 243 |
5 244 |
►M14 5 244 ◄ |
|
Țările de Jos |
749 315 |
736 840 |
724 362 |
682 616 |
670 870 |
►M14 660 870 ◄ |
|
Austria |
693 065 |
692 421 |
691 754 |
691 746 |
691 738 |
►M14 691 738 ◄ |
|
Polonia |
3 378 604 |
3 395 300 |
3 411 854 |
3 431 236 |
3 450 512 |
►M14 3 390 991 ◄ |
|
Portugalia |
565 816 |
573 954 |
582 057 |
590 706 |
599 355 |
►M15 684 355 ◄ |
|
România |
1 599 993 |
1 772 469 |
1 801 335 |
1 872 821 |
1 903 195 |
►M14 1 903 195 ◄ |
|
Slovenia |
137 987 |
136 997 |
136 003 |
135 141 |
134 278 |
►M14 134 278 ◄ |
|
Slovacia |
438 299 |
441 478 |
444 636 |
448 155 |
451 659 |
►M14 394 385 ◄ |
|
Finlanda |
523 333 |
523 422 |
523 493 |
524 062 |
524 631 |
►M14 524 631 ◄ |
|
Suedia |
696 890 |
697 295 |
697 678 |
698 723 |
699 768 |
►M14 699 768 ◄ |
|
Regatul Unit |
3 173 324 |
3 179 880 |
3 186 319 |
3 195 781 |
3 205 243 |
►M14 — ◄ |
|
(*1) Pentru Croația, plafonul național este de 344 340 000 EUR pentru anul calendaristic 2021 și de 382 600 000 EUR pentru anul calendaristic 2022. |
||||||
ANEXA III
Plafoanele nete prevăzute la articolul 7
|
(în milioane EUR) |
||||||
|
Anul calendaristic |
2015 |
2016 |
2017 |
2018 |
2019 |
2020 |
|
Belgia |
523,7 |
509,8 |
502,1 |
489,0 |
481,9 |
►M15 505,3 ◄ |
|
Bulgaria |
720,9 |
788,8 |
789,6 |
791,0 |
792,5 |
►M15 867,1 ◄ |
|
Republica Cehă |
840,1 |
839,3 |
838,5 |
856,7 |
856,7 |
►M14 871,8 ◄ |
|
Danemarca |
870,2 |
852,2 |
834,3 |
826,3 |
818,3 |
►M14 818,1 ◄ |
|
Germania |
4 912,8 |
4 880,5 |
4 848,1 |
4 820,3 |
4 792,6 |
►M14 4 717,3 ◄ |
|
Estonia |
114,4 |
114,5 |
123,7 |
133,9 |
143,9 |
►M14 169,4 ◄ |
|
Irlanda |
1 214,8 |
1 213,3 |
1 211,8 |
1 211,4 |
1 211,0 |
►M14 1 211,1 ◄ |
|
Grecia |
2 109,8 |
2 087,0 |
2 064,1 |
2 043,3 |
2 022,4 |
►M14 2 022,5 ◄ |
|
Spania |
4 902,3 |
4 911,3 |
4 926,3 |
4 939,7 |
4 953,1 |
►M14 4 953,8 ◄ |
|
Franța |
7 302,1 |
7 270,7 |
7 239,0 |
6 900,8 |
6 877,2 |
►M14 6 877,2 ◄ |
|
Croația (*1) |
183,7 |
202,9 |
241,1 |
279,4 |
317,6 |
►M15 348,3 ◄ |
|
Italia |
3 897,1 |
3 847,3 |
3 797,2 |
3 750,0 |
3 702,4 |
►M14 3 698,3 ◄ |
|
Cipru |
50,8 |
50,2 |
49,7 |
49,1 |
48,6 |
►M14 48,6 ◄ |
|
Letonia |
181,0 |
205,7 |
230,3 |
255,0 |
279,8 |
►M14 302,5 ◄ |
|
Lituania |
417,9 |
442,5 |
467,1 |
475,3 |
483,3 |
►M14 517,0 ◄ |
|
Luxemburg |
33,6 |
33,5 |
33,5 |
33,5 |
33,4 |
►M15 35,3 ◄ |
|
Ungaria |
1 276,7 |
1 275,5 |
1 274,1 |
1 274,0 |
1 273,9 |
►M14 1 301,4 ◄ |
|
Malta |
5,2 |
5,2 |
5,2 |
5,2 |
5,2 |
►M14 5,2 ◄ |
|
Țările de Jos |
749,2 |
736,8 |
724,3 |
682,5 |
670,8 |
►M14 660,8 ◄ |
|
Austria |
693,1 |
692,4 |
691,8 |
691,7 |
691,7 |
►M14 691,7 ◄ |
|
Polonia |
3 359,2 |
3 375,7 |
3 392,0 |
3 411,2 |
3 430,2 |
►M14 3 375,7 ◄ |
|
Portugalia |
565,9 |
574,0 |
582,1 |
590,8 |
599,4 |
►M15 684,5 ◄ |
|
România |
1 600,0 |
1 772,5 |
1 801,3 |
1 872,8 |
1 903,2 |
►M14 1 903,2 ◄ |
|
Slovenia |
138,0 |
137,0 |
136,0 |
135,1 |
134,3 |
►M14 134,3 ◄ |
|
Slovacia |
435,5 |
438,6 |
441,8 |
445,2 |
448,7 |
►M14 392,6 ◄ |
|
Finlanda |
523,3 |
523,4 |
523,5 |
524,1 |
524,6 |
►M14 524,6 ◄ |
|
Suedia |
696,8 |
697,2 |
697,6 |
698,7 |
699,7 |
►M14 699,8 ◄ |
|
Regatul Unit |
3 170,7 |
3 177,3 |
3 183,6 |
3 192,2 |
3 201,4 |
►M14 — ◄ |
|
(*1) Pentru Croația, plafonul net este de 344 340 000 EUR pentru anul calendaristic 2021 și de 382 600 000 EUR pentru anul calendaristic 2022. |
||||||
ANEXA IV
Limitele pentru ajustarea pragurilor, menționate la articolul 10 alineatul (2)
|
Stat membru |
Limită pentru pragul de EUR [articolul 10 alineatul (1) litera (a)] |
Limită pentru pragul referitor la hectare [articolul 10 alineatul (1) litera (b)] |
|
Belgia |
400 |
2 |
|
Bulgaria |
200 |
0,5 |
|
Republica Cehă |
200 |
5 |
|
Danemarca |
300 |
5 |
|
Germania |
300 |
4 |
|
Estonia |
100 |
3 |
|
Irlanda |
200 |
3 |
|
Grecia |
400 |
0,4 |
|
Spania |
300 |
2 |
|
Franța |
300 |
4 |
|
Croația |
100 |
1 |
|
Italia |
400 |
0,5 |
|
Cipru |
300 |
0,3 |
|
Letonia |
100 |
1 |
|
Lituania |
100 |
1 |
|
Luxemburg |
300 |
4 |
|
Ungaria |
200 |
0,3 |
|
Malta |
500 |
0,1 |
|
Țările de Jos |
500 |
2 |
|
Austria |
200 |
2 |
|
Polonia |
200 |
0,5 |
|
Portugalia |
200 |
0,3 |
|
România |
200 |
0,3 |
|
Slovenia |
300 |
0,3 |
|
Slovacia |
200 |
2 |
|
Finlanda |
200 |
3 |
|
Suedia |
200 |
4 |
|
Regatul Unit |
200 |
5 |
ANEXA V
Dispozițiile financiare aplicabile Bulgariei și României, prevăzute la articolele 10, 16 și 18
A. Cuantumurile pentru aplicarea articolului 10 alineatul (1) litera (a) și pentru calcularea plafoanelor naționale pentru plățile menționate la articolul 16 în 2015:
|
Bulgaria |
: |
790 909 000 EUR |
|
Romania |
: |
1 783 426 000 EUR |
B. Cuantumul total al plăților directe naționale complementare schemei de plată de bază, menționat la articolul 18 alineatul (1) în 2015:
|
Bulgaria |
: |
69 657 000 EUR |
|
Romania |
: |
153 536 000 EUR |
C. Cuantumul total al plăților naționale directe complementare plății specifice pentru cultura de bumbac, menționat la articolul 18 alineatul (2) în 2015:
|
Bulgaria |
: |
258 952 EUR |
ANEXA VI
Dispoziții financiare aplicabile Croației menționate la articolele 10 și 19
Cuantumul pentru aplicarea articolului 10 alineatul (1) litera (a):
382 600 000 EUR
Cuantumul total al plăților directe naționale complementare menționate la articolul 19 alineatul (3):
|
(în mii EUR) |
||||||
|
2015 |
2016 |
2017 |
2018 |
2019 |
2020 |
2021 |
|
248 690 |
229 560 |
191 300 |
153 040 |
114 780 |
76 520 |
38 260 |
ANEXA VIa
Cuantumurile maxime menționate la articolul 14 alineatul (2)
|
(în EUR) |
|
|
Belgia |
10 076 707 |
|
Bulgaria |
70 427 849 |
|
Cehia |
38 815 980 |
|
Danemarca |
11 371 893 |
|
Germania |
148 488 749 |
|
Estonia |
21 968 972 |
|
Irlanda |
39 700 643 |
|
Grecia |
76 438 741 |
|
Spania |
250 300 720 |
|
Franța |
181 388 880 |
|
Croația |
42 201 225 |
|
Italia |
190 546 556 |
|
Cipru |
2 398 093 |
|
Letonia |
29 326 817 |
|
Lituania |
48 795 629 |
|
Luxemburg |
1 843 643 |
|
Ungaria |
62 430 371 |
|
Malta |
1 831 098 |
|
Țările de Jos |
10 972 679 |
|
Austria |
72 070 055 |
|
Polonia |
329 472 633 |
|
Portugalia |
123 303 715 |
|
România |
241 375 835 |
|
Slovenia |
15 337 318 |
|
Slovacia |
56 920 680 |
|
Finlanda |
73 005 307 |
|
Suedia |
52 887 719 |
ANEXA VII
Suma maximă care urmează să fie adăugată la cuantumurile stabilite în anexa II în conformitate cu articolul 20 alineatul (2)
|
(în mii EUR) |
|||||||
|
2015 |
2016 |
2017 |
2018 |
2019 |
2020 |
2021 |
2022 |
|
3 360 |
3 840 |
4 800 |
5 760 |
6 720 |
7 680 |
8 640 |
9 600 |
ANEXA VIII
Suprafața medie a exploatației agricole menționată la articolul 41 alineatul (4)
|
Stat membru |
Suprafața medie a exploatației agricole (în hectare) |
|
Belgia |
29 |
|
Bulgaria |
6 |
|
Republica Cehă |
89 |
|
Danemarca |
60 |
|
Germania |
46 |
|
Estonia |
39 |
|
Irlanda |
32 |
|
Grecia |
5 |
|
Spania |
24 |
|
Franța |
52 |
|
Croația |
5,9 |
|
Italia |
8 |
|
Cipru |
4 |
|
Letonia |
16 |
|
Lituania |
12 |
|
Luxemburg |
57 |
|
Ungaria |
7 |
|
Malta |
1 |
|
Țările de Jos |
25 |
|
Austria |
19 |
|
Polonia |
6 |
|
Portugalia |
13 |
|
România |
3 |
|
Slovenia |
6 |
|
Slovacia |
28 |
|
Finlanda |
34 |
|
Suedia |
43 |
|
Regatul Unit |
54 |
ANEXA IX
Lista practicilor echivalente menționată la articolul 43 alineatul (3)
Practici echivalente diversificării culturilor:
Diversificarea culturilor
Cerință: cel puțin trei culturi, cultura principală acoperă maximum 75 % și se aplică unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
Rotația culturilor
Cerință: cel puțin trei culturi, cultura principală acoperă maximum 75 % și se aplică unul dintre următoarele elemente sau ambele:
Acoperirea solului în timpul iernii ( *1 )
Culturi secundare (*1)
Practici echivalente întreținerii pășunilor permanente:
Gestionarea pajiștilor/pășunilor
Cerință: menținerea pășunilor permanente și unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
Sisteme de pășunat extensiv
Cerință: menținerea pășunilor permanente și unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
Practici echivalente celor privind zonele de interes ecologic:
Cerință: aplicarea a cel puțin uneia din următoarele practici pe cel puțin procentul din terenul arabil stabilit în temeiul articolului 46 alineatul (1):
scoaterea ecologică din circuitul agricol
crearea unor zone de protecție pentru zonele de mare valoare naturală, Natura 2000 sau alte situri de protecție a biodiversității, inclusiv de-a lungul gardurilor vii și a cursurilor de apă
gestionarea zonelor tampon necultivate și a marginilor câmpurilor (regimul de tăiere, soiuri de iarbă locale sau determinate și/sau regimuri de însămânțare, reînsămânțare cu soiuri regionale, neutilizarea de pesticide, nearuncarea îngrășămintelor de origine animală și/sau a îngrășămintelor minerale, neirigarea, neetanșeizarea solurilor)
margini, zone din interiorul câmpurilor gestionate pentru fauna și flora sălbatică sau faună specifică (margini cu plante erbacee, protejarea cuiburilor, fâșii cu flori sălbatice, amestec de semințe locale, culturi nerecoltate)
gestionarea (tăiere de formare, tăiere de întreținere, date, metode, refacere) elementelor de peisaj [copaci, garduri vii, vegetație lemnoasă riverană, ziduri din piatră (terase), rigole, iazuri]
păstrarea solurilor turboase sau umede arabile sub iarbă (fără utilizarea de îngrășăminte și fără utilizarea de produse de protecție a plantelor)
producție pe teren arabil fără utilizarea de îngrășăminte (îngrășăminte minerale sau de origine animală) și/sau de produse de protecție a plantelor și neirigate, nesemănate cu aceeași cultură doi ani la rând și pe un loc fix (*1)
conversia terenului arabil în pășuni permanente utilizate în mod extensiv
ANEXA X
Factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3)
|
Elemente |
Factor de conversie (m/arbore pe m2) |
Factor de ponderare |
Zona de interes ecologic (dacă se aplică ambii factori) |
||
|
Terenuri lăsate în pârloagă (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
||
|
Terase (pe 1 m) |
2 |
1 |
2 m2 |
||
|
Elemente de peisaj: |
|
|
|
||
|
|
garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament (pe 1 m) |
5 |
2 |
10 m2 |
|
|
|
arbore izolat (per arbore) |
20 |
1,5 |
30 m2 |
|
|
|
pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
|
|
|
iazuri (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
|
|
|
rigole (pe 1 m) |
5 |
2 |
10 m2 |
|
|
|
ziduri din piatră tradiționale (pe 1 m) |
1 |
1 |
1 m2 |
|
|
|
alte elemente care nu sunt enumerate mai sus, dar care sunt protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
|
|
Zone tampon și margini de câmpuri (pe 1 m) |
6 |
1,5 |
9 m2 |
||
|
Hectare de teren agroforestier (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
||
|
Benzi de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure (pe 1 m) |
|
|
|
||
|
|
Fără producție |
6 |
1,5 |
9 m2 |
|
|
Cu producție |
6 |
0,3 |
1,8 m2 |
||
|
Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție (pe 1 m2) |
nu se aplică |
0,5 |
0,5 m2 |
||
|
Zonele împădurite menționate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
||
|
Zone cu culturi secundare sau strat vegetal (pe 1 m2) |
nu se aplică |
0,3 |
0,3 m2 |
||
|
Zone cu culturi fixatoare de azot (pe 1 m2) |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
||
|
Zone cu Miscanthus |
nu se aplică |
0,7 |
0,7 m2 |
||
|
Zone cu Silphium perfoliatum |
nu se aplică |
0,7 |
0,7 m2 |
||
|
Terenuri lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen și nectar) |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
||
Factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3), de aplicat elementelor incluse în practicile echivalente enumerate în anexa IX secțiunea III
|
Zonă de interes ecologic echivalentă |
Zonă de interes ecologic standard similară |
Factor de conversie |
Factor de ponderare |
Zonă de interes ecologic (dacă sunt aplicați ambii factori) |
|
1. Scoatere ecologică din circuitul agricol (per 1 m2) |
Terenuri lăsate în pârloagă |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
|
2. Crearea de „zone tampon” (per 1 m) |
Zone tampon și margini de câmpuri |
6 |
1,5 |
9 m2 |
|
3. Gestionarea zonelor tampon necultivate și a marginilor de câmpuri (pe 1 m) |
Zone tampon și margini de câmpuri |
6 |
1,5 |
9 m2 |
|
4. Margini, zone din interiorul câmpurilor și pâlcuri: |
|
|
|
|
|
margini, zone din interiorul câmpurilor (pe 1 m) |
Zone tampon și margini de câmpuri |
6 |
1,5 |
9 m2 |
|
pâlcuri (pe 1 m2) |
Pâlcuri arbustive din zona de câmpie |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
|
5. Gestionarea elementelor de peisaj |
|
|
|
|
|
arbore izolat (per arbore) |
Arbore izolat |
20 |
1,5 |
30 m2 |
|
arbori în aliniament (pe 1 m) |
Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament |
5 |
2 |
10 m2 |
|
grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m2) |
Pâlcuri arbustive din zona de câmpie |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
|
garduri vii (pe 1 m) |
Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament |
5 |
2 |
10 m2 |
|
vegetație lemnoasă riverană (pe 1 m) |
Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament |
5 |
2 |
10 m2 |
|
terase (pe 1 m) |
Terase |
2 |
1 |
2 m2 |
|
ziduri din piatră (pe 1 m) |
Ziduri din piatră tradiționale |
1 |
1 |
1 m2 |
|
rigole (pe 1 m) |
Rigole |
5 |
2 |
10 m2 |
|
iazuri (pe 1 m2) |
Iazuri |
nu se aplică |
1,5 |
1,5 m2 |
|
6. Păstrarea solurilor turboase sau umede arabile sub iarbă (fără utilizarea de îngrășăminte și fără utilizarea de produse de protecție a plantelor) (pe 1 m2) |
Terenuri lăsate în pârloagă |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
|
7. Producție pe teren arabil fără utilizarea de îngrășăminte și/sau de produse de protecție a plantelor și neirigat, nesemănat cu aceeași cultură doi ani la rând (pe 1 m2) |
Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție; benzi aflate de-a lungul marginilor de pădure cu producție; zone cu culturi fixatoare de azot |
nu se aplică |
0,3 0,7 în cazul culturilor fixatoare de azot |
0,3 m2 0,7 m2 |
|
8. Conversia terenului arabil în pășuni permanente (pe 1 m2) |
Terenuri lăsate în pârloagă |
nu se aplică |
1 |
1 m2 |
ANEXA XI
Tabel de corespondență
menționat la articolul 72 alineatul (2)
|
Regulamentul (CE) nr. 73/2009 |
Prezentul regulament |
Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 |
|
Articolul 1 |
Articolul 1 |
— |
|
Articolul 2 |
Articolul 4 |
— |
|
Articolul 3 |
Articolul 5 |
— |
|
Articolul 4 alineatul (1) |
— |
Articolul 91 |
|
Articolul 4 alineatul (2) |
— |
Articolul 95 |
|
Articolul 5 |
— |
Articolul 93 |
|
Articolul 6 alineatul (1) |
— |
Articolul 94 |
|
Articolul 6 alineatul (2) |
— |
— |
|
Articolul 7 |
— |
— |
|
Articolul 8 |
Articolul 7 |
— |
|
Articolul 9 |
— |
— |
|
Articolul 10 |
— |
— |
|
Articolul 10a |
— |
— |
|
Articolul 10b |
— |
— |
|
Articolul 10c |
— |
— |
|
Articolul 10d |
— |
— |
|
Articolul 11 |
Articolul 8 |
Articolul 26 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 11 alineatul (3) |
Articolul 8 alineatul (2) |
— |
|
Articolul 11a |
Articolul 8 alineatul (3) |
— |
|
Articolul 12 alineatele (1) și (2) |
— |
Articolul 12 |
|
Articolul 12 alineatul (3) |
— |
Articolul 14 |
|
Articolul 12 alineatul (4) |
— |
— |
|
Articolul 13 |
— |
Articolul 13 alineatul (2) |
|
Articolul 14 |
— |
Articolul 67 |
|
Articolul 15 |
— |
Articolul 68 alineatele (1) și (2) |
|
Articolul 16 |
— |
Articolul 69 |
|
Articolul 17 |
— |
Articolul 70 |
|
Articolul 18 |
— |
Articolul 71 |
|
Articolul 19 |
— |
Articolul 72 |
|
Articolul 20 |
— |
Articolul 74 alineatele (1), (2) și (3) |
|
Articolul 21 |
— |
Articolul 74 alineatul (4) |
|
Articolul 22 |
— |
Articolul 96 |
|
Articolul 23 |
— |
Articolul 97 |
|
Articolul 24 |
— |
Articolul 99 |
|
Articolul 25 |
— |
Articolul 100 |
|
Articolul 26 |
— |
Articolul 61 |
|
Articolul 27 alineatul (1) |
— |
Articolul 102 alineatul (3) |
|
Articolul 27 alineatul (2) |
— |
Articolul 47 |
|
Articolul 27 alineatul (3) |
— |
Articolul 68 alineatul (3) |
|
Articolul 28 alineatul (1) |
Articolul 10 |
— |
|
Articolul 28 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (3) |
— |
|
Articolul 28 alineatul (3) |
Articolul 31 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) |
— |
|
Articolul 29 |
— |
Articolul 75 |
|
Articolul 30 |
— |
Articolul 60 |
|
Articolul 31 |
— |
Articolul 2 alineatul (2) |
|
Articolul 32 |
Articolul 15 |
— |
|
Articolul 33 |
— |
— |
|
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 32 alineatele (2) și (4) |
— |
|
Articolul 35 |
Articolul 33 |
— |
|
Articolul 36 |
— |
— |
|
Articolul 37 |
Articolul 12 |
— |
|
Articolul 38 |
— |
— |
|
Articolul 39 alineatul (1) |
Articolul 32 alineatul (6) |
— |
|
Articolul 39 alineatul (2) |
Articolul 35 alineatul (3) |
— |
|
Articolul 40 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatul (1) |
— |
|
Articolul 41 alineatul (1) |
Articolul 30 alineatul (1) |
— |
|
Articolul 41 alineatul (2) |
Articolul 30 alineatele (3) și (6) |
— |
|
Articolul 41 alineatul (3) |
Articolul 30 alineatul (3) și alineatul (7) litera (a) |
— |
|
Articolul 41 alineatul (4) |
— |
— |
|
Articolul 41 alineatul (5) |
Articolul 30 alineatul (10) |
— |
|
Articolul 41 alineatul (6) |
— |
— |
|
Articolul 42 |
Articolul 31 alineatul (1) litera (b) |
— |
|
Articolul 43 alineatul (1) |
Articolul 34 alineatele (1), (2) și (3) |
— |
|
Articolul 43 alineatul (2) |
— |
|
|
Articolul 43 alineatul (3) |
Articolul 34 alineatul (4) |
— |
|
Articolul 44 |
— |
— |
|
Articolul 45 |
— |
— |
|
Articolul 46 |
— |
— |
|
Articolul 47 |
— |
— |
|
Articolul 48 |
— |
— |
|
Articolul 49 |
— |
— |
|
Articolul 50 |
— |
— |
|
Articolul 51 |
— |
— |
|
Articolul 52 |
— |
— |
|
Articolul 53 |
— |
— |
|
Articolul 54 |
— |
— |
|
Articolul 55 |
— |
— |
|
Articolul 56 |
— |
— |
|
Articolul 57 |
— |
— |
|
Articolul 57a |
Articolul 20 și Anexa VII |
— |
|
Articolul 58 |
— |
— |
|
Articolul 59 |
— |
— |
|
Articolul 60 |
— |
— |
|
Articolul 61 |
— |
— |
|
Articolul 62 |
— |
— |
|
Articolul 63 |
— |
— |
|
Articolul 64 |
— |
— |
|
Articolul 65 |
— |
— |
|
Articolul 66 |
— |
— |
|
Articolul 67 |
— |
— |
|
Articolul 68 |
— |
— |
|
Articolul 69 |
— |
— |
|
Articolul 70 |
— |
— |
|
Articolul 71 |
— |
— |
|
Articolul 72 |
— |
— |
|
Articolul 73 |
— |
— |
|
Articolul 74 |
— |
— |
|
Articolul 75 |
— |
— |
|
Articolul 76 |
— |
— |
|
Articolul 77 |
— |
— |
|
Articolul 78 |
— |
— |
|
Articolul 79 |
— |
— |
|
Articolul 80 |
— |
— |
|
Articolul 81 |
— |
— |
|
Articolul 82 |
— |
— |
|
Articolul 83 |
— |
— |
|
Articolul 84 |
— |
— |
|
Articolul 85 |
— |
— |
|
Articolul 86 |
— |
— |
|
Articolul 87 |
— |
— |
|
Articolul 88 |
Articolul 56 |
— |
|
Articolul 89 |
Articolul 57 |
— |
|
Articolul 90 |
Articolul 58 |
— |
|
Articolul 91 |
Articolul 59 |
— |
|
Articolul 92 |
Articolul 60 |
— |
|
Articolul 93 |
— |
— |
|
Articolul 94 |
— |
— |
|
Articolul 95 |
— |
— |
|
Articolul 96 |
— |
— |
|
Articolul 97 |
— |
— |
|
Articolul 98 |
— |
— |
|
Articolul 99 |
— |
— |
|
Articolul 100 |
— |
— |
|
Articolul 101 |
— |
— |
|
Articolul 102 |
— |
— |
|
Articolul 103 |
— |
— |
|
Articolul 104 |
— |
— |
|
Articolul 105 |
— |
— |
|
Articolul 106 |
— |
— |
|
Articolul 107 |
— |
— |
|
Articolul 108 |
— |
— |
|
Articolul 109 |
— |
— |
|
Articolul 110 |
— |
— |
|
Articolul 111 |
— |
— |
|
Articolul 112 |
— |
— |
|
Articolul 113 |
— |
— |
|
Articolul 114 |
— |
— |
|
Articolul 115 |
— |
— |
|
Articolul 116 |
— |
— |
|
Articolul 117 |
— |
— |
|
Articolul 118 |
— |
— |
|
Articolul 119 |
— |
— |
|
Articolul 120 |
— |
— |
|
Articolul 121 |
Articolele 16 și 17 |
— |
|
Articolul 121a |
— |
Articolul 98 al doilea paragraf |
|
Articolul 122 |
— |
— |
|
Articolul 123 |
— |
— |
|
Articolul 124 alineatele (1)- (5), (7) și (8) |
— |
— |
|
Articolul 124 alineatul (6) |
— |
Articolul 98 primul paragraf |
|
Articolul 125 |
— |
— |
|
Articolul 126 |
— |
— |
|
Articolul 127 |
— |
— |
|
Articolul 128 |
— |
— |
|
Articolul 129 |
— |
— |
|
Articolul 130 |
— |
— |
|
Articolul 131 |
— |
— |
|
Articolul 132 |
Articolele 18 și 19 |
— |
|
Articolul 133 |
— |
— |
|
Articolul 133a |
Articolul 37 |
— |
|
Articolul 134 (eliminat) |
— |
— |
|
Articolul 135 (eliminat) |
— |
— |
|
Articolul 136 |
— |
— |
|
Articolul 137 |
— |
— |
|
Articolul 138 |
Articolul 3 |
— |
|
Articolul 139 |
Articolul 13 |
— |
|
Articolul 140 |
Articolul 67 |
— |
|
Articolul 141 |
Articolul 71 |
— |
|
Articolul 142 literele (a)-(q) și (s) |
Articolul 70 |
— |
|
Articolul 142 litera (r) |
Articolul 69 |
— |
|
Articolul 143 |
— |
— |
|
Articolul 144 |
— |
— |
|
Articolul 145 |
— |
— |
|
Articolul 146 |
Articolul 72 |
— |
|
Articolul 146a |
— |
— |
|
Articolul 147 |
Articolul 73 |
— |
|
Articolul 148 |
— |
— |
|
Articolul 149 |
Articolul 74 |
— |
|
Anexa I |
Anexa I |
— |
|
Anexa II |
— |
Anexa II |
|
Anexa III |
— |
Anexa II |
|
Anexa IV |
Anexa III |
— |
|
Anexa V |
— |
— |
|
Anexa VI |
— |
— |
|
Anexa VII |
Anexa IV |
— |
|
Anexa VIII |
Anexa II |
— |
|
Anexa IX |
— |
— |
|
Anexa X |
— |
— |
|
Anexa XI |
— |
— |
|
Anexa XII |
— |
— |
|
Anexa XIII |
— |
— |
|
Anexa XIV |
— |
— |
|
Anexa XV |
— |
— |
|
Anexa XVI |
— |
— |
|
Anexa XVII |
— |
— |
|
Anexa XVIIa |
— |
— |
( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) No 922/72, (CEE) No 234/79, (CE) No 1601/96, (CE) No 1037/2001 și (CE) No 1234/2007 ale Consiliului (A se vedea pagina 671 din prezentul Jurnal Oficial)
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, 2.12.2009, p. 65).
( *1 ) Practici care fac obiectul calculului menționat la articolul 43 alineatul (12) litera (c)