02012R0231 — RO — 29.10.2023 — 030.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 083 22.3.2012, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
Rectificat prin:
REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI
din 9 martie 2012
de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
Articolul 1
Specificațiile aditivilor alimentari
Specificațiile aditivilor alimentari, inclusiv coloranții și îndulcitorii, care figurează în anexa II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Abrogări
Directivele 2008/60/CE, 2008/84/CE și 2008/128/CE se abrogă începând cu 1 decembrie 2012.
Articolul 3
Măsuri tranzitorii
Alimentele care conțin aditivi alimentari care au fost introduse legal pe piață înainte de 1 decembrie 2012, dar nu sunt conforme cu prezentul regulament, pot fi comercializate în continuare până la epuizarea stocurilor.
Articolul 4
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 decembrie 2012.
Cu toate acestea, specificațiile stabilite în anexă pentru aditivii glicozide steviolice (E 960) și copolimer de metacrilat bazic (E 1205) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
Oxidul de etilenă nu se poate utiliza la sterilizarea aditivilor alimentari.
În aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, inclusiv în amestecurile de aditivi alimentari, nu se autorizează prezența reziduurilor de oxid de etilenă (sumă de oxid de etilenă și 2-clor-etanol, exprimată ca oxid de etilenă ( 1 )), indiferent de originea acestora, în concentrație mai mare de 0,1 mg/kg.
Lacuri de aluminiu pentru utilizare în coloranți numai dacă se menționează în mod explicit.
Definiție: |
Lacurile de aluminiu sunt preparate prin reacția coloranților care îndeplinesc criteriile de puritate stabilite în monografia de specificații corespunzătoare, cu alumina în mediu apos. Alumina este, în general, materialul neuscat, proaspăt preparat, obținut prin reacția sulfatului sau clorurii de aluminiu cu carbonatul de sodiu sau calciu, sau cu bicarbonatul sau amoniacul. După formarea lacului, produsul este filtrat, spălat cu apă și uscat. În produsul finit poate fi prezentă și alumina care nu a reacționat. |
Substanțe insolubile în HCl |
Nu mai mult de 0,5 % |
Substanțe insolubile în NaOH |
Nu mai mult de 0,5 %, numai pentru E 127 eritrozină |
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % (în mediu neutru) Se aplică criterii de puritate specifice pentru coloranții corespunzători. |
E 100 CURCUMINĂ
Sinonime |
Galben natural CI 3; Galben de curcuma; Diferoilmetan |
||||
Definiție |
Curcumina se obține prin extracția cu solvent a curcumei, adică din rizomi măcinați din tulpini de Curcuma longa L. Pentru a obține pulbere concentrată de curcumină, extractul se purifică prin cristalizare. Produsul este compus în principal din curcumină; adică, principiul de colorare [1,7-bis(4-hidroxi-3-metoxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă] și cei doi derivați dezmetoxi în proporție variabilă. Pot fi prezente cantități mici de uleiuri și rășini prezente în mod natural în curcuma. Curcumina este folosită, de asemenea, ca lac de aluminiu; conținutul de aluminiu este mai mic de 30 %. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetat de etil, acetonă, dioxid de carbon, diclormetan, n-butanol, metanol, etanol, hexan, 2-propanol. |
||||
Nr. indicelui de culoare |
75300 |
||||
EINECS |
207-280-5 |
||||
Denumire chimică |
I 1,7-bis(4-hidroxi-3-metoxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă II 1-(4-hidroxifenil)-7-(4-hidroxi-3-metoxi-fenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă III 1,7-bis(4-hidroxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă |
||||
Formulă chimică |
I C21H20O6 II C20H18O5 III C19H16O4 |
||||
Masă moleculară |
I. 368,39 |
II. 338,39 |
III. 308,39 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali 1 607 la cca. 426 nm în etanol |
||||
Descriere |
Pulbere cristalină galben-portocalie |
||||
Identificare |
|||||
Spectrometrie |
Maximum în etanol la cca. 426 nm |
||||
Intervalul de topire |
179 °C-182 °C |
||||
Puritate |
|||||
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
|
|||
Acetonă |
|||||
n-butanol |
|||||
Metanol |
|||||
Etanol |
|||||
Hexan |
|||||
2-Propanol |
|||||
Diclormetan: nu mai mult de 10 mg/kg |
|||||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||||
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
||||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 101 (i) RIBOFLAVINĂ
Sinonime |
Lactoflavină; |
|||
Definiție |
||||
Nr. indicelui de culoare |
|
|||
EINECS |
201-507-1 |
|||
Denumire chimică |
7,8-dimetil-10-(D-ribo-2,3,4,5-tetrahidroxipentil)benzo(g)pteridin-2,4(3H,10H)-dionă; 7,8-dimetil-10-(1′-D-ribitil)izoaloxazină |
|||
Formulă chimică |
C17H20N4O6 |
|||
Masă moleculară |
376,37 |
|||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră 328 la cca. 444 nm în soluție apoasă |
|||
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare galbenă spre galben-portocaliu, cu miros ușor |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Raportul A375/A267 este între 0,31 și 0,33 |
|
||
Raportul A444/A267 este între 0,36 și 0,39 |
||||
Maximum în apă la cca. 375 nm |
||||
Rotație specifică |
[α]D 20 între – 115° și – 140° în soluție de hidroxid de sodiu 0,05 N |
|||
Puritate |
||||
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore) |
|||
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|||
Amine aromatice primare |
Nu mai mult de 100 mg/kg (calculate ca anilină) |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 101 (ii) RIBOFLAVINĂ-5′-FOSFAT
Sinonime |
Riboflavină-5′-fosfat de sodiu |
|||
Definiție |
Aceste specificații se aplică riboflavinei-5′-fosfat împreună cu cantități mici de riboflavină liberă și difosfat de riboflavină. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
|
|||
EINECS |
204-988-6 |
|||
Denumire chimică |
Fosfat monosodic de (2R,3R,4S)-5-(3′)10′-dihidro-7′,8′-dimetil-2′,4′-dioxo-10′-benzo[γ]pteridinil)-2,3,4-trihidroxipentil; sare monosodică de ester 5′-monofosfat de riboflavină |
|||
Formulă chimică |
Pentru forma dihidrată: C17H20N4NaO9P · 2H2O |
|||
Pentru forma anhidră: C17H20N4NaO9P |
||||
Masă moleculară |
514,36 |
|||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % coloranți totali calculați ca C17H20N4NaO9P.2H2O 250 la cca. 375 nm în soluție apoasă |
|||
Descriere |
Pulbere cristalină higroscopică de culoare galbenă spre portocaliu, cu miros ușor |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Raportul A375/A267 este între 0,30 și 0,34 |
|
||
Raportul A444/A267 este între 0,35 și 0,40 |
||||
Maximum în apă la cca. 375 nm |
||||
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 38° și + 42° într-o soluție de HCl 5 molar |
|||
Puritate |
||||
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 8 % (100 °C, 5 ore în vid pe P2O5) pentru forma dihidrat |
|||
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 25 % |
|||
Fosfat anorganic |
Nu mai mult de 1,0 % (calculat ca PO4 raportat la substanța anhidră) |
|||
Substanțe colorante auxiliare |
Riboflavină (liberă): Nu mai mult de 6 % Difosfat de riboflavină: Nu mai mult de 6 % |
|||
Amine aromatice primare |
Nu mai mult de 70 mg/kg (calculate ca anilină) |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 102 TARTRAZINĂ
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 4 |
||
Definiție |
Tartrazina se prepară din acid 4-amino-benzensulfonic, care este diazotat utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este apoi cuplat cu acid 4,5-dihidro-5-oxo-1-(4-sulfofenil)-1H-pirazol-3-carboxilic sau cu esterul metilic, esterul etilic sau o sare a acestui acid carboxilic. Colorantul rezultat este purificat și izolat ca sare de sodiu. Tartrazina constă în principal din 5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Tartrazina este descrisă ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
19140 |
||
EINECS |
217-699-5 |
||
Denumire chimică |
5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic |
||
Formulă chimică |
C16H9N4Na3O9S2 |
||
Masă moleculară |
534,37 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 530 la cca. 426 nm în soluție apoasă |
||
Descriere |
Pulbere portocalie aurie sau granule |
||
Aspectul soluției apoase |
Galbenă |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 426 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
Acid 4-hidrazinobenzen sulfonic |
|
||
Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic |
|||
Acid 5-oxo-1-(4-sulfofenil)-2-pirazolin-3-carboxilic |
|||
Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic) |
|||
Acid tetrahidroxisuccinic |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 104 GALBEN DE CHINOLINĂ
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 13 |
||
Definiție |
Galbenul de chinolină se prepară prin sulfonarea 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionei sau a unui amestec care conține aproximativ două treimi 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă și o treime 2-[2-(6-metilchinolil)]indan-1,3-dionă. Galbenul de chinolină constă în principal din sărurile de sodiu ale unui amestec de derivați disulfonați (în principal), monosulfonați și trisulfonați ai compusului de mai sus și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Galbenul de chinolină este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
47005 |
||
EINECS |
305-897-5 |
||
Denumire chimică |
Săruri disodice ale disulfonaților de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă (component principal) |
||
Formulă chimică |
C18H9N Na2O8S2 (component principal) |
||
Masă moleculară |
477,38 (component principal) |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu Galbenul de chinolină trebuie să aibă următoarea compoziție: Din totalul materiilor colorante prezente: — nu mai puțin de 80 % trebuie să fie disulfonați disodici de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă — nu mai mult de 15 % trebuie să fie monosulfonați de sodiu de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă — nu mai mult de 7 % trebuie să fie trisulfonat trisodic de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă 865 (component principal) la cca. 411 nm în soluție apoasă de acid acetic |
||
Descriere |
Pulbere sau granule galbene |
||
Aspectul soluției apoase |
Galbenă |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de acid acetic cu pH 5 la cca. 411 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 4,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
2-metilchinolină |
|
||
acid 2-metilchinolin sulfonic |
|||
acid ftalic |
|||
2,6-dimetil chinolină |
|||
acid 2,6-dimetil chinolin sulfonic |
|||
2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă |
Nu mai mult de 4 mg/kg |
||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 110 SUNSET YELLOW FCF
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 3; Galben-portocaliu S |
||
Definiție |
Sunset yellow FCF constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Sunset yellow FCF este fabricat prin diazotarea acidului 4-aminobenzensulfonic utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu sau acid sulfuric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este cuplat cu acid 6-hidroxi-2-naftalin-sulphonic. Colorantul este izolat ca sare de sodiu și uscat. Sunset yellow FCF este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
15985 |
||
EINECS |
220-491-7 |
||
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic |
||
Formulă chimică |
C16H10N2Na2O7S2 |
||
Masă moleculară |
452,37 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 555 la cca 485 nm în soluție apoasă la pH 7 |
||
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșu-portocaliu |
||
Aspectul soluției apoase |
Portocalie |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maxim în apă la 485 nm la pH 7 |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 5,0 % |
||
1-(fenilazo)-2-naftalenol (Sudan I) |
Nu mai mult de 0,5 mg/kg |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic |
|
||
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|||
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|||
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|||
Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic) |
|||
Acid 6,6′-oxidi(naftalin-2-sulfonic) |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 120 ACID CARMINIC, CARMINĂ
Sinonime |
Roșu natural CI 4 |
|
Definiție |
Acidul carminic se obține din extractele apoase, alcoolice apoase sau alcoolice din coșenilă, care constă în corpurile uscate ale insectelor-femele Dactylopius coccus Costa. Carminele sunt lacurile de aluminiu ale acidului carminic în care aluminiul și acidul carminic sunt presupuși a fi prezenți în raport molar de 1:2. Principiul colorant este acidul carminic. Cantități minore ale formei sale aminate, acid 4-aminocarminic pot fi, de asemenea, prezente. În produsele comerciale, principiul colorant și anume acidul carminic poate fi prezent în asociere cu cationi de amoniu, calciu, potasiu sau sodiu, singular sau în combinație, iar acești cationi pot fi prezenți și în exces. Produsele comerciale pot conține și material proteic derivat din insectele-sursă. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75470 |
|
Einecs |
Acid carminic: 215-023-3; carmine: 215-724-4 |
|
Denumire chimică |
Acid 7-β-D-glucopiranozil-3,5,6,8-tetrahidroxi-1-metil-9,10-dioxoantracen-2-carboxilic (acid carminic); carmina este chelatul de aluminiu hidrat al acestui acid |
|
Formulă chimică |
C22H20O13 (acid carminic) |
|
Masă moleculară |
492,39 (acid carminic) |
|
Compoziție |
Conține minimum 90 % acid carminic; minimum 50 % acid carminic în chelați. |
|
Descriere |
Materie solidă sau sub formă de pulbere, de culoare roșie spre roșu închis |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Acid carminic: Maximum în soluție apoasă de amoniac la ca. 518 nm Maximum în soluție clorhidrică diluată la ca. 494 nm E 1 %/1cm 139 la vârf de aproximativ 494 nm în acid clorhidric diluat Acid 4-aminocarminic: Maximum în soluție apoasă de amoniac la 535 nm Maximum în soluție clorhidrică diluată la 530 nm E 1 %/1cm 260 la vârf de aproximativ 535 nm în soluție apoasă de amoniac, pH 9,5 În produsele comerciale, acidul carminic se poate diferenția de amina sa prin HPLC |
|
Puritate |
|
|
Solvenți reziduali |
Etanol: Metanol: |
Maximum 150 mg/kg Maximum 50 mg/kg |
Cenușă totală |
Acid carminic: Carmină: |
Maximum 5 % Maximum 12 % |
Proteine (N × 6,25) |
Acid carminic: Carmină: |
Maximum 2,2 % Maximum 25 % |
Acid 4-aminocarminic |
Maximum 3 % în raport cu acidul carminic |
|
Materie insolubilă în amoniac diluat |
Carmină: Maximum 1 % |
|
Arsen |
Maximum 1 mg/kg |
|
Plumb |
Maximum 1,5 mg/kg |
|
Mercur |
Maximum 0,5 mg/kg |
|
Cadmiu |
Maximum 0,1 mg/kg |
|
Criterii microbiologice |
|
|
Salmonella spp. |
Absente în 10 g |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant .
E 122 AZORUBINĂ, CARMOIZINĂ
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 3 |
||
Definiție |
Azorubina este alcătuită în principal din 4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Azorubina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
14720 |
||
EINECS |
222-657-4 |
||
Denumire chimică |
4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic |
||
Formulă chimică |
C20H12N2Na2O7S2 |
||
Masă moleculară |
502,44 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 510 la cca. 516 nm în soluție apoasă |
||
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșu spre castaniu |
||
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 516 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
|
||
acid 4-hidroxinaftalin-1-sulfonic |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 123 AMARANT
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 9 |
||
Definiție |
Amarantul constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Amarantul este sintetizat prin cuplarea acidului 4-amino-1-naftalinsulfonic cu acidul 3-hidroxi-2,7- naftalindisulfonic. Amarantul este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
16185 |
||
EINECS |
213-022-2 |
||
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic |
||
Formulă chimică |
C20H11N2Na3O10S3 |
||
Masă moleculară |
604,48 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 440 la cca. 520 nm în soluție apoasă |
||
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică |
||
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 520 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 3,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
|
||
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|||
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|||
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|||
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 124 PONCEAU 4R, COȘENILĂ ROȘIE A
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 7; coccină nouă |
||
Definiție |
Ponceau 4R constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic și din materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Ponceau 4R este sintetizat prin cuplarea acidului naftionic diazotat cu acidul G (acid 2-naftol-6,8- disulfonic) și prin transformarea produsului de cuplare în sare de trisodiu. Ponceau 4R este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
16255 |
||
EINECS |
220-036-2 |
||
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic |
||
Formulă chimică |
C20H11N2Na3O10S3 |
||
Masă moleculară |
604,48 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 430 la cca. 505 nm în soluție apoasă |
||
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșiatică |
||
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 505 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
|
||
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|||
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|||
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|||
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 127 ERITROZINĂ
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 14 |
Definiție |
Eritrozina constă în principal din benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il) și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Eritrozina este sintetizată prin iodarea fluoresceinei, produs de condensare al rezorcinolului și anhidridei ftalice Eritrozina este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
Nr. indicelui de culoare |
45430 |
EINECS |
240-474-8 |
Denumire chimică |
Benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il) |
Formulă chimică |
C20H6I4Na2O5 H2O |
Masă moleculară |
897,88 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 87 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu anhidră 1 100 la cca. 526 nm în soluție apoasă la pH 7 |
Descriere |
Pulbere sau granule roșii |
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maxim în apă la 526 nm la pH 7 |
Puritate |
|
Ioduri anorganice |
Nu mai mult de 0,1 % (calculate ca iodură de sodiu) |
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe colorante auxiliare (cu excepția fluoresceinei) |
Nu mai mult de 4,0 % |
Fluoresceină |
Nu mai mult de 20 mg/kg |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
Tri-iodorezorcinol |
Nu mai mult de 0,2 % |
Acid 2-(2,4-dihidroxi-3,5-diiodobenzoil) benzoic |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH între 7 și 8, nu mai mult de 0,2 % |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 129 ROȘU ALLURA AC
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 17 |
Definiție |
Roșu allura AC constă în principal din 2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonato-fenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Roșu allura AC este sintetizat prin cuplarea acidului 5-amino-4-metoxi-2-toluensulfonic diazotat cu acidul 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic Roșu allura AC este descris sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
Nr. indicelui de culoare |
16035 |
EINECS |
247-368-0 |
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonatofenilazo)-naftalin-6-sulfonat disodic |
Formulă chimică |
C18H14N2Na2O8S2 |
Masă moleculară |
496,42 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 540 la cca. 504 nm în soluție apoasă la pH 7 |
Descriere |
Pulbere sau granule roșu închis |
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 504 nm |
Puritate |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 3,0 % |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
acid 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic, sare de sodiu |
Nu mai mult de 0,3 % |
acid 4-amino-5-metoxi-2-metilbenzen sulfonic |
Nu mai mult de 0,2 % |
acid 6,6-oxibis (2-naftalin sulfonic), sare disodică |
Nu mai mult de 1,0 % |
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 % |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 131 ALBASTRU PATENT V
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 5 |
||
Definiție |
Albastru patent V constă în principal din compuși de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil amoniu și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu și/sau sulfat de calciu ca și componente principale incolore. Sarea de potasiu este de asemenea permisă. |
||
Nr. indicelui de culoare |
42051 |
||
EINECS |
222-573-8 |
||
Denumire chimică |
Compus de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil-amoniu |
||
Formulă chimică |
Compus de calciu: C27H31N2O7S2Ca1/2 Compus de sodiu: C27H31N2O7S2Na |
||
Masă moleculară |
Compus de calciu: 579,72 Compus de sodiu: 582,67 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 2 000 la cca. 638 nm în soluție apoasă la pH 5 |
||
Descriere |
Pulbere sau granule albastru închis |
||
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maxim în apă la 638 nm cu pH 5 |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 2,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
3-hidroxi-benzaldehidă |
|
||
acid 3-hidroxi benzoic |
|||
acid 3-hidroxi-4-sulfobenzoic |
|||
acid N,N-dietilamino benzen sulfonic |
|||
Leucobază |
Nu mai mult de 4,0 % |
||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Dintr-o soluție cu pH 5, nu mai mult de 0,2 % |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 132 INDIGOTINĂ, CARMIN INDIGO
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 1 |
||
Definiție |
Indigotina constă în principal dintr-un amestec de 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic și 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Indigotina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. Carmin indigo este obținut prin sulfonarea indigoului. Aceasta se realizează prin încălzirea indigoului (sau a pastei de indigo) în prezența acidului sulfuric. Colorantul este izolat și supus procedurilor de purificare. |
||
Nr. indicelui de culoare |
73015 |
||
EINECS |
212-728-8 |
||
Denumire chimică |
3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic |
||
Formulă chimică |
C16H8N2Na2O8S2 |
||
Masă moleculară |
466,36 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu; 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 18 % 480 la cca. 610 nm în soluție apoasă |
||
Descriere |
Pulbere sau granule albastru închis |
||
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 610 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Exclusiv 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 1,0 % |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
acid isatin-5-sulfonic |
|
||
acid 5-sulfoantranilic |
|||
Acid antranilic |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 133 ALBASTRU BRILIANT FCF
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 2 |
Definiție |
Albastrul briliant FCF constă în principal din α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino)ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic și izomerii acestuia și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Albastrul briliant FCF este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
Nr. indicelui de culoare |
42090 |
EINECS |
223-339-8 |
Denumire chimică |
α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino) ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic |
Formulă chimică |
C37H34N2Na2O9S3 |
Masă moleculară |
792,84 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 1 630 la cca. 630 nm în soluție apoasă |
Descriere |
Pulbere sau granule albastru-roșiatice |
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 630 nm |
Puritate |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 6,0 % |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
Sumă de acizi 2-, 3- și 4-formil benzen sulfonic |
Nu mai mult de 1,5 % |
Acid 3-((etil) (4-sulfofenil) amino) metil benzen sulfonic |
Nu mai mult de 0,3 % |
Leucobază |
Nu mai mult de 5,0 % |
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % la pH 7 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 140 (i) CLOROFILE
Sinonime |
Verde natural CI 3; Clorofilă de magneziu; Feofitină de magneziu |
|||
Definiție |
Clorofilele se obțin prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. În timpul îndepărtării ulterioare a solventului, magneziul natural coordonat poate fi îndepărtat parțial sau total din clorofile pentru a forma feofitinele corespunzătoare. Principalele materii colorante sunt feofitinele și clorofilele de magneziu. Produsul extras, din care s-a înlăturat solventul, conține alți pigmenți, cum ar fi carotenoidele, precum și uleiuri, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75810 |
|||
EINECS |
Clorofile: 215-800-7, clorofila a: 207-536-6, clorofila b: 208-272-4 |
|||
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare sunt: Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta [at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina a), sau ca și complex de magneziu (clorofila a) Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina b), sau ca și complex de magneziu (clorofila b) |
|||
Formulă chimică |
Clorofila a (complex de magneziu): C55H72MgN4O5 Clorofila a: C55H74N4O5 Clorofila b (complex de magneziu): C55H70MgN4O6 Clorofila b: C55H72N4O6 |
|||
Masă moleculară |
Clorofila a (complex de magneziu): 893,51 Clorofila a: 871,22 Clorofila b (complex de magneziu): 907,49 Clorofila b: 885,20 |
|||
Compoziție |
Conținutul total de clorofile combinate și a complecșilor lor de magneziu nu este mai mic de 10 % 700 la cca. 409 nm în cloroform |
|||
Descriere |
Solid ceros de culoare de la verde măsliniu la verde închis în funcție de conținutul de magneziu coordonat |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maximum în cloroform la cca. 409 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Diclormetan: |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 140 (ii) CLOROFILINE
Sinonime |
Verde natural CI 5; Clorofilină sodică; Clorofilină potasică |
|||
Definiție |
Sărurile alcaline ale clorofilinelor se obțin prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. Grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75815 |
|||
EINECS |
287-483-3 |
|||
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare în formă acidă sunt: — 3-(10-carboxilato-4-etil-1,3,5,8-tetrametil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat (clorofilina a) — și — 3-(10-carboxilato-4-etil-3-formil-1,5,8-trimetil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat (clorofilina b) În funcție de gradul de hidroliză, nucleul ciclopentenil poate fi desfăcut cu producerea unei a treia grupări carboxil. Complexele de magneziu pot, de asemenea, să fie prezente. |
|||
Formulă chimică |
Clorofilina a (forma acidă): C34H34N4O5 Clorofilina b (forma acidă): C34H32N4O6 |
|||
Masă moleculară |
Clorofilina a: 578,68 Clorofilina b: 592,66 Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut. |
|||
Compoziție |
Conținutul total de clorofiline nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră. 700 la cca. 405 nm în soluție apoasă la pH 9 140 la cca. 653 nm în soluție apoasă la pH 9 |
|||
Descriere |
Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru. |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 9 la cca. 405 nm și cca. 653 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 141 (i) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILELOR
Sinonime |
Verde natural CI 3; Clorofilă de cupru; Feofitină de cupru |
|||
Definiție |
Clorofilele de cupru se obțin prin adăugarea unei sări de cupru substanței obținute prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Produsul, din care solventul a fost îndepărtat, conține alți pigmenți, precum carotenoizi, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Principalii coloranți sunt feofitinele de cupru. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75810 |
|||
EINECS |
Clorofila de cupru a: 239-830-5; Clorofila de cupru b: 246-020-5 |
|||
Denumire chimică |
[Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru a) [Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru b) |
|||
Formulă chimică |
Clorofila de cupru a: C55H72Cu N4O5 Clorofila de cupru b: C55H70Cu N4O6 |
|||
Masă moleculară |
Clorofila de cupru a: 932,75 Clorofila de cupru b: 946,73 |
|||
Compoziție |
Conținutul total de clorofile de cupru nu este mai mic de 10 % 540 la cca. 422 nm în cloroform 300 la cca. 652 nm în cloroform |
|||
Descriere |
Solid ceros de culoare de la verde albastru la verde închis în funcție de materia primă |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în cloroform la cca. 422 nm și la cca. 652 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Ioni de cupru |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|||
Cupru total |
Nu mai mult de 8 % din totalul de feofitine de cupru |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 141 (ii) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILINELOR
Sinonime |
Complex de cupru al clorofilinei sodice; complex de cupru al clorofilinei potasice; verde natural CI 5 |
|||
Definiție |
Sărurile alcaline ale clorofilinelor de cupru se obțin prin adăugarea cuprului la produsul obținut prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. După adăugarea cuprului în clorofilina purificată, grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75815 |
|||
EINECS |
|
|||
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare în formă acidă sunt 3- (10-carboxilato-4-etil-1,3,5,8-tetrametil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru a) și 3-(10-carboxilato-4-etil-3-formil-1,5,8-trimetil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru b) |
|||
Formulă chimică |
Clorofilina de cupru a (forma acidă): C34H32Cu N4O5 Clorofilina de cupru b (forma acidă): C34H30Cu N4O6 |
|||
Masă moleculară |
Clorofilina de cupru a: 640,20 Clorofilina de cupru b: 654,18 Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut. |
|||
Compoziție |
Conținutul total de clorofiline de cupru nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră. 565 la cca. 405 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5 145 la cca. 630 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5 |
|||
Descriere |
Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru. |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5 la cca. 405 nm și la 630 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Ioni de cupru |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|||
Cupru total |
Nu mai mult de 8 % din totalul clorofilinelor de cupru |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 142 VERDE S
Sinonime |
Colorant alimentar verde CI 4, Verde briliant BS |
Definiție |
Verdele S constă în principal din N-[4-([4-(dimetilamino) fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil}-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Verdele S este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
Nr. indicelui de culoare |
44090 |
EINECS |
221-409-2 |
Denumire chimică |
N-[4-([4-(dimetilamino)fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil]-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu; 5-[4-(dimetilamino)-α-(4-dimetiliminociclohexa-2,5-dieniliden)benzil]-6-hidroxi-7-sulfonato-naftalin-2-sulfonat de sodiu (denumire chimică alternativă). |
Formulă chimică |
C27H25N2NaO7S2 |
Masă moleculară |
576,63 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 1 720 la cca. 632 nm în soluție apoasă |
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare albastru închis sau verde închis |
Aspectul soluției apoase |
Albastră sau verde |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 632 nm |
Puritate |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
4,4′-bis(dimetilamino)-benzhidril alcool |
Nu mai mult de 0,1 % |
4,4′-bis(dimetilamino)-benzofenonă |
Nu mai mult de 0,1 % |
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
Nu mai mult de 0,2 % |
Leucobază |
Nu mai mult de 5,0 % |
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 150a CARAMEL SIMPLU
Sinonime |
Caramel caustic |
Definiție |
Caramelul simplu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză). Pentru favorizarea caramelizării pot fi utilizați acizi, alcali și săruri, cu excepția compușilor de amoniu și a sulfiților. |
Nr. indicelui de culoare |
|
EINECS |
232-435-9 |
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
|
Masă moleculară |
|
Compoziție |
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
Identificare |
|
Puritate |
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Nu mai mult de 50 % |
Colorant legat de fosforil celuloză |
Nu mai mult de 50 % |
Intensitatea culorii (1) |
0,01-0,12 |
Azot total |
Nu mai mult de 0,1 % |
Sulf total |
Nu mai mult de 0,2 % |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(1)
Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm. |
E 150b CARAMEL DE SULFIT CAUSTIC
Sinonime |
|
Definiție |
Caramelul de sulfit caustic se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența sulfiților (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu și bisulfit de sodiu); nu se folosesc compuși de amoniu. |
Nr. indicelui de culoare |
|
EINECS |
232-435-9 |
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
|
Masă moleculară |
|
Compoziție |
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
Identificare |
|
Puritate |
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Peste 50 % |
Intensitatea culorii (1) |
0,05-0,13 |
Azot total |
Nu mai mult de 0,3 % (2) |
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,2 % (2) |
Sulf total |
0,3-3,5 % (2) |
Sulf legat de celuloză DEAE |
Peste 40 % |
Raportul de absorbție al colorantului legat de celuloză DEAE |
19-34 |
Raportul de absorbție (A 280/560) |
Mai mare de 50 |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(1)
Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.
(2)
Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție. |
E 150c CARAMEL AMONIACAL
Sinonime |
|
Definiție |
Caramelul amoniacal se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența compușilor de amoniu (hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu și fosfat de amoniu); nu se folosesc sulfiți. |
Nr. indicelui de culoare |
|
EINECS |
232-435-9 |
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
|
Masă moleculară |
|
Compoziție |
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
Identificare |
|
Puritate |
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Nu mai mult de 50 % |
Colorant legat de fosforil celuloză |
Peste 50 % |
Intensitatea culorii (1) |
0,08-0,36 |
Azot amoniacal |
Nu mai mult de 0,3 % (2) |
4-metilimidazol |
Nu mai mult de 200 mg/kg (2) |
2-acetil-4-tetrahidroxi-butilimidazol |
Nu mai mult de 10 mg/kg (2) |
Sulf total |
Nu mai mult de 0,2 % (2) |
Azot total |
0,7-3,3 % (2) |
Raportul de absorbție al colorantului legat de fosforil celuloză |
13-35 |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(1)
Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.
(2)
Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție. |
E 150d CARAMEL CU SULFIT DE AMONIU
Sinonime |
|
Definiție |
Caramelul cu sulfit de amoniu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența atât a sulfiților, cât și a compușilor de amoniu (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu, bisulfit de sodiu, hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu, fosfat de amoniu, sulfat de amoniu, sulfit de amoniu și bisulfit de amoniu). |
Nr. indicelui de culoare |
|
EINECS |
232-435-9 |
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
|
Masă moleculară |
|
Compoziție |
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
Identificare |
|
Puritate |
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Peste 50 % |
Intensitatea culorii (1) |
0,10-0,60 |
Azot amoniacal |
Nu mai mult de 0,6 % (2) |
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,2 % (2) |
4-metilimidazol |
Nu mai mult de 250 mg/kg (2) |
Azot total |
0,3-1,7 % (2) |
Sulf total |
0,8-2,5 % (2) |
Raportul azot/sulf din precipitatul de alcool |
0,7-2,7 |
Raportul de absorbție a precipitatului de alcool (3) |
8-14 |
Raportul de absorbție (A 280/560) |
Nu mai mult de 50 |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(1)
Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.
(2)
Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție.
(3)
Raportul de absorbție a precipitatului de alcool se definește ca o absorbție a precipitatului la 280 nm împărțită la absorbția la 560 nm (cuvă de 1 cm). |
E 151 NEGRU BRILIANT PN
Sinonime |
Colorant alimentar negru CI 1 |
||
Definiția |
Negrul briliant PN constă în principal din 4-acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalen-1,7-disulfonat tetrasodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca principale componente incolore. Negrul briliant PN este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||
Nr. indicelui de culoare |
28440 |
||
EINECS |
219-746-5 |
||
Denumire chimică |
4-Acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalin-1,7-disulfonat tetrasodic |
||
Formulă chimică |
C28H17N5Na4O14S4 |
||
Masă moleculară |
867,69 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu 530 la cca. 570 nm în soluție |
||
Descriere |
Pulbere sau granule negre |
||
Aspectul soluției apoase |
Neagră-albăstruie |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 570 nm |
||
Puritate |
|||
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 4 % (raportat la conținutul de colorant) |
||
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||
Acid 4-acetamido-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic |
|
||
Acid 4-amino-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic |
|||
acid 8-aminonaftalin-2-sulfonic |
|||
4,4′-diazoaminodi-(acid benzensulfonic) |
|||
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 153 CARBON VEGETAL
Sinonime |
Negru vegetal |
Definiție |
Carbonul vegetal activat este produs prin carbonizarea materialelor vegetale cum ar fi lemnul, reziduurile de celuloză, turba, coaja de nucă de cocos și alte învelișuri vegetale. Carbonul activat astfel produs este măcinat de o moară cu valțuri, iar praful de carbon cu activitate înaltă rezultat este tratat cu un ciclon. Fracția fină de la ciclon este purificată prin spălare cu acid clorhidric, neutralizată și apoi uscată. Produsul rezultat este cunoscut în mod tradițional ca negru vegetal. Produsele cu o mai mare putere de colorare sunt produse din fracția fină printr-un tratament suplimentar cu ciclon sau prin măcinare suplimentară, urmate de spălare cu acid, neutralizare și uscare. Acesta constă în principal din carbon fin divizat. Carbonul vegetal poate conține mici cantități de azot, hidrogen și oxigen. Produsul poate absorbi umezeala după procesul de fabricație. |
Nr. indicelui de culoare |
77266 |
EINECS |
231-153-3 |
Denumire chimică |
Carbon |
Formulă chimică |
C |
Masă atomică |
12,01 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % carbon raportat la substanța anhidră și fără cenușă |
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 12 % (120 °C, 4 ore) |
Descriere |
Pulbere neagră, inodoră |
Identificare |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și solvenți organici |
Combustie |
Prin încălzire la roșu arde încet, fără flacără |
Puritate |
|
Cenușă (total) |
Nu mai mult de 4 % (temperatura de aprindere: 625 °C) |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Hidrocarburi aromatice policiclice |
Benzo(a)piren mai puțin de 50 μg/kg în extractul obținut prin extracția unui gram de produs cu 10 g ciclohexan pur într-un proces de extracție continuu. |
Substanță solubilă în alcali |
Filtratul obținut prin fierberea a 2 g de probă cu 20 ml N hidroxid de sodiu și filtrare este incolor. |
E 155 BRUN HT
Sinonime |
Colorant alimentar brun CI 3 |
Definiție |
Brun HT constă în principal din 4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat ca principale componente incolore. Brun HT este descris ca sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
Nr. indicelui de culoare |
20285 |
EINECS |
224-924-0 |
Denumire chimică |
4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic |
Formulă chimică |
C27H18N4Na2O9S2 |
Masă moleculară |
652,57 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu. 403 la cca. 460 nm în soluție apoasă la pH 7 |
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică |
Aspectul soluției apoase |
Brună |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maximum în apă de pH 7 la cca. 460 nm |
Puritate |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 10 % (metoda TLC) |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
Nu mai mult de 0,7 % |
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în soluție cu pH 7 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 160a (i) BETA-CAROTEN
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant la toți izomerii trans ai beta-carotenului împreună cu mici cantități de alte carotenoide. Preparatele diluate și stabilizate pot prezenta diferite proporții de izomeri trans și cis. |
Nr. indicelui de culoare |
40800 |
EINECS |
230-636-6 |
Denumire chimică |
Beta-caroten; beta, beta-caroten |
Formulă chimică |
C40H56 |
Masă moleculară |
536,88 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten) 2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexan |
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie până la roșie-maronie |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 453-456 nm |
Puritate |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
E 160a (ii) CAROTEN DIN PLANTE
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|||
Definiție |
Carotenii vegetali se obțin prin extracția cu solvent din specii de plante comestibile, morcovi, uleiuri vegetale, iarbă, lucernă (alfalfa) și urzică. Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoide, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa- și gama-carotenul, precum și alți pigmenți. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, metanol, etanol, 2-propanol, hexan (1), diclormetan și dioxid de carbon. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75130 |
|||
EINECS |
230-636-6 |
|||
Denumire chimică |
|
|||
Formulă chimică |
Beta-caroten: C40H56 |
|||
Masă moleculară |
Beta-caroten: 536,88 |
|||
Compoziție |
Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este nu mai puțin de 5 %. Pentru produsele obținute prin extragerea uleiurilor vegetale: nu mai puțin de 0,2% în grăsimi comestibile 2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexan |
|||
Descriere |
|
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 470-486 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Etanol |
||||
Diclormetan |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
(1)
Benzen maximum 0,05 % v/v. |
E 160a (iii) BETA-CAROTEN DIN Blakeslea trispora
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|||
Definiție |
Obținut printr-un proces de fermentație prin utilizarea unei culturi mixte din cele două tipuri sexuale (+) și (–) ale unor tulpini de ciupercă Blakeslea trispora. Beta-carotenul se extrage din biomasă cu acetat de etil sau acetat de izobutil, urmat de 2-propanol și cristalizare. Produsul cristalizat constă în principal din trans beta-caroten. Din cauza procesului natural de fermentație, aproximativ 3 % din produs constă într-un amestec de carotenoide, ceea ce este specific produsului. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
40800 |
|||
EINECS |
230-636-6 |
|||
Denumire chimică |
Beta-caroten; beta, beta-caroten |
|||
Formulă chimică |
C40H56 |
|||
Masă moleculară |
536,88 |
|||
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten) 2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexan |
|||
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie, roșie-maronie sau purpuriu-violet (culoarea variază în funcție de solventul de extracție folosit și de condițiile de cristalizare) |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 453-456 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
|
||
Etanol |
||||
Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 % |
||||
Propan-2-ol: Nu mai mult de 0,1 % |
||||
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % |
|||
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
Criterii microbiologice |
||||
Mucegaiuri |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
|||
Drojdii |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
|||
Salmonella spp. |
Absentă în 25 g |
|||
Escherichia coli |
Absentă în 5 g |
E 160a (iv) CAROTEN DIN ALGE
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
Definiția |
Amestecul de caroteni se poate obține și din speciile de alge Dunaliella salina. Beta-carotenul se extrage prin utilizarea unui ulei esențial. Preparatul este o suspensie de 20-30 % în ulei comestibil. Raportul de izomeri trans și cis se situează în intervalul 50/50-71/29. Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoizi, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa-carotenul, luteina, zeaxantina și beta-criptoxantina. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă. |
Nr. indicelui de culoare |
75130 |
EINECS |
|
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
Beta-caroten: C40H56 |
Masă moleculară |
Beta-caroten: 536,88 |
Compoziție |
Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este de minimum 20 % 2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexan |
Descriere |
|
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 474-486 nm |
Puritate |
|
Tocoferoli naturali în ulei comestibil |
Nu mai mult de 0,3 % |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
E 160b(i) ANNATTO BIXINĂ
(I) BIXINĂ EXTRASĂ CU SOLVENȚI
Sinonime |
Annatto B, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4 |
|
Definiție |
Bixina extrasă cu solvenți este obținută prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu unul sau mai mulți dintre următorii solvenți de calitate alimentară: acetonă, metanol, hexan, etanol, alcool izopropilic, acetat de etil, alcool alcalin sau dioxid de carbon supercritic. Preparatul obținut poate fi acidificat, urmat de îndepărtarea solventului, uscare și măcinare. Bixina extrasă cu solvenți conține mai multe componente colorate; cis-bixina este principalul principiu de colorare, iar trans-bixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei ca urmare a prelucrării. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
|
Einecs |
230-248-7 |
|
Denumire chimică |
cis-Bixină: metil (9-cis)-hidrogen-6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat |
|
Formulă chimică |
cis-Bixină: C25H30O4 |
|
Masă moleculară |
394,5 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 85 % coloranți (exprimați ca bixină) E1 % 1cm 3090 la circa 487 nm în tetrahidrofuran și acetonă |
|
Descriere |
Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Insolubilă în apă, puțin solubilă în etanol |
|
Spectrometrie |
Proba în acetonă prezintă absorbanța maximă la aproximativ 425, 457 și 487 nm |
|
Puritate |
|
|
Norbixină |
nu mai mult de 5 % din totalul coloranților |
|
Solvenți reziduali |
Acetonă: nu mai mult de 30 mg/kg Metanol: nu mai mult de 50 mg/kg Hexan: nu mai mult de 25 mg/kg |
|
Etanol: Alcool izopropilic: Acetat de etil: |
nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Arsen |
nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Mercur |
nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
nu mai mult de 0,5 mg/kg |
(II) BIXINA PRELUCRATĂ ÎN SOLUȚIE APOASĂ
Sinonime |
Annatto E, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4 |
Definiție |
Bixina prelucrată în soluție apoasă se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.), prin abraziunea semințelor în prezența apei reci, ușor alcaline. Preparatul obținut este acidificat pentru a precipita bixina, care este apoi filtrată, uscată și măcinată. Bixina prelucrată în soluție apoasă conține mai multe componente colorate; cis-bixina este principalul principiu de colorare, iar trans-bixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei ca urmare a prelucrării. |
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
Einecs |
230-248-7 |
Denumire chimică |
cis-Bixină: metil (9-cis)-hidrogen-6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat |
Formulă chimică |
cis-Bixină: C25H30O4 |
Masă moleculară |
394,5 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 25 % coloranți (exprimați ca bixină) E1 % 1cm 3090 la circa 487 nm în tetrahidrofuran și acetonă |
Descriere |
Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu |
Identificare |
|
Solubilitate |
Insolubilă în apă, puțin solubilă în etanol |
Spectrometrie |
Proba în acetonă prezintă absorbanța maximă la aproximativ 425, 457 și 487 nm |
Puritate |
|
Norbixină |
nu mai mult de 7 % din totalul coloranților |
Arsen |
nu mai mult de 2 mg/kg |
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Mercur |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
nu mai mult de 0,5 mg/kg |
E 160b(ii) ANNATTO NORBIXINĂ
(I) NORBIXINĂ EXTRASĂ CU SOLVENȚI
Sinonime |
Annatto C, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4 |
|
Definiție |
Norbixina extrasă cu solvenți este obținută din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) prin spălarea cu unul sau mai mulți dintre următorii solvenți de calitate alimentară: acetonă, metanol, hexan, etanol, alcool izopropilic, acetat de etil, alcool alcalin sau dioxid de carbon supercritic, urmată de îndepărtarea solventului, cristalizare și uscare. Se adaugă o soluție alcalină apoasă la pulberea rezultată, care se încălzește apoi pentru a hidroliza colorantul și se răcește. Soluția apoasă este filtrată și acidificată pentru a precipita norbixina. Precipitatul este filtrat, spălat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată. Norbixina extrasă cu solvenți conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
|
Einecs |
208-810-8 |
|
Denumire chimică |
cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic |
|
Formulă chimică |
cis-Norbixină: C24H28O4 Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4 Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4 |
|
Masă moleculară |
380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică) |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 85 % coloranți (exprimați ca norbixină) E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 % |
|
Descriere |
Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol |
|
Spectrometrie |
Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm |
|
Puritate |
|
|
Solvenți reziduali |
Acetonă: nu mai mult de 30 mg/kg Metanol: nu mai mult de 50 mg/kg Hexan: nu mai mult de 25 mg/kg |
|
Etanol: Alcool izopropilic: Acetat de etil: |
nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Arsen |
nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Mercur |
nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
nu mai mult de 0,5 mg/kg |
(II) NORBIXINĂ PRELUCRATĂ CU ALCALI, PRECIPITATĂ ÎN MEDIU ACID
Sinonime |
Annatto F, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4 |
Definiție |
Norbixina prelucrată cu alcali (precipitată în mediu acid) se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu soluție alcalină apoasă. Bixina este hidrolizată în norbixină într-o soluție alcalină fierbinte și este acidificată pentru a precipita norbixina. Precipitatul este filtrat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată. Norbixina prelucrată cu alcali conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării. |
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
Einecs |
208-810-8 |
Denumire chimică |
cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic |
Formulă chimică |
cis-Norbixină: C24H28O4 Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4 Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4 |
Masă moleculară |
380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică) |
Compoziție |
Nu mai puțin de 35 % coloranți (exprimați ca norbixină) E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 % |
Descriere |
Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu |
Identificare |
|
Solubilitate |
Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol |
Spectrometrie |
Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm |
Puritate |
|
Arsen |
nu mai mult de 2 mg/kg |
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Mercur |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
nu mai mult de 0,5 mg/kg |
(III) NORBIXINĂ PRELUCRATĂ CU ALCALI, NEPRECIPITATĂ ÎN MEDIU ACID
Sinonime |
Annatto G, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4 |
Definiție |
Norbixina prelucrată cu alcali (neprecipitată în mediu acid) se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu soluție alcalină apoasă. Bixina este hidrolizată în norbixină într-o soluție alcalină fierbinte. Precipitatul este filtrat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată. Principalul colorant al extractelor este mai ales sarea de potasiu sau de sodiu a norbixinei. Norbixină prelucrată cu alcali (neprecipitată în mediu acid) conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării. |
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
Einecs |
208-810-8 |
Denumire chimică |
cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic |
Formulă chimică |
cis-Norbixină: C24H28O4 Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4 Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4 |
Masă moleculară |
380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică) |
Compoziție |
Nu mai puțin de 15 % coloranți (exprimați ca norbixină) E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 % |
Descriere |
Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu |
Identificare |
|
Solubilitate |
Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol |
Spectrometrie |
Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm |
Puritate |
|
Arsen |
nu mai mult de 2 mg/kg |
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Mercur |
nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
nu mai mult de 0,5 mg/kg |
E 160c EXTRACT DE ARDEI ROȘU, CAPSANTINĂ, CAPSORUBINĂ
Sinonime |
Oleorășină de ardei roșu |
|||
Definiție |
Extractul de ardei roșu se obține prin extracția cu solvent din specii de ardei roșu care constau din fructe păstaie măcinate cu sau fără semințe de Capsicum annuum L. și conține principalele principii de colorare ai acestui condiment. Principalele principii de colorare sunt capsantina și capsorubina. O largă varietate de alți compuși colorați sunt prezenți. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, acetonă, hexan, diclormetan, acetat de etil, 2-propanol și dioxid de carbon. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
|
|||
EINECS |
Capsantina: 207-364-1, capsorubină: 207-425-2 |
|||
Denumire chimică |
Capsantina: (3R, 3′S, 5′R)-3,3′-dihidroxi- β,κ-caroten-6-onă Capsorubina: (3S, 3′S, 5R, 5′R)-3,3′-dihidroxi- κ,κ-caroten-6,6′-dionă |
|||
Formulă chimică |
Capsantina: |
C40H56O3 |
||
Capsorubina: |
C40H56O4 |
|||
Masă moleculară |
Capsantina: |
584,85 |
||
Capsorubina: |
600,85 |
|||
Compoziție |
Extract de ardei roșu: conține nu mai puțin de 7,0 % carotenoide Capsantină/capsorubină: nu mai puțin de 30 % din totalul de carotenoide 2 100 la cca. 462 nm în acetonă |
|||
Descriere |
Lichid vâscos roșu-închis |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în acetonă la cca. 462 nm |
|||
Reacția de culoare |
Se obține o culoare albastră intensă prin adăugarea unei picături de acid sulfuric la o picătură de probă în 2-3 picături de cloroform |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
|
||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
Acetonă |
||||
Hexan |
||||
2-Propanol |
||||
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Capsaicină |
Nu mai mult de 250 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 160d Licopen
(i) Licopen sintetic
Sinonime |
Licopen obținut prin sinteză chimică |
Definiție |
Licopenul sintetic este un amestec de izomeri geometrici de licopeni și este produs prin condensarea Wittig a intermediarilor sintetici utilizați frecvent în producția altor carotenoide utilizate în produse alimentare. Licopenul sintetic constă predominant din licopen all-trans în amestec cu 5-cis-licopen și mici cantități de alți izomeri. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă. |
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
EINECS |
207-949-1 |
Denumire chimică |
ψ,ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
Formulă chimică |
C40H56 |
Masă moleculară |
536,85 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 96% licopeni totali (cel puțin 70 % licopen all-trans) la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450 |
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare roșie |
Identificare |
|
Spectrofotometrie |
Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm |
Testul pentru carotenoide |
Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N |
Solubilitate |
Insolubil în apă, liber solubil în cloroform |
Proprietățile soluției de 1 % în cloroform |
Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg) |
Apo-12’-licopenal |
Nu mai mult de 0,15 % |
Oxid de trifenil fosfină |
Nu mai mult de 0,01 % |
Solvenți reziduali |
Metanol cel mult 200 mg/kg, Hexan, 2-propanol: Nu mai mult de 10 mg/kg din fiecare. Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale) |
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(ii) Licopen din tomate
Sinonime |
Galben natural 27 |
|||
Definiție |
Licopenul este obținut prin extracție cu solvent din tomate (Lycopersicon esculentum L.) urmată de îndepărtarea solventului. Pot fi utilizați numai următorii solvenți: dioxid de carbon, acetat de etil, acetonă, 2-propanol, metanol, etanol și hexan. Principalul principiu de colorare din tomate este licopenul, însă pot fi prezenți și alți pigmenți carotenoizi în cantități mici. Pe lângă pigmenții coloranți, produsul poate conține ulei, grăsimi, ceruri și componente aromatice prezente în mod natural în tomate. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
|||
EINECS |
207-949-1 |
|||
Denumire chimică |
Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
|||
Formulă chimică |
C40H56 |
|||
Masă moleculară |
536,85 |
|||
Compoziție |
la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450 . Conține nu mai puțin de 5 % coloranți totali |
|||
Descriere |
Lichid vâscos roșu-închis |
|||
Identificare |
||||
Spectrofotometrie |
Maximum în hexan la aproximativ 472 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
2-Propanol |
|
||
Hexan |
||||
Acetonă |
||||
Etanol |
||||
Metanol |
||||
Acetat de etil |
||||
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 1 % |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
(iii) Licopen obținut din Blakeslea trispora
Sinonime |
Galben natural 27 |
Definiție |
Licopenul obținut din Blakeslea trispora este extras din biomasa fungică și purificat prin cristalizare și filtrare. Constă în principal din licopen all-trans. De asemenea, conține mici cantități de alte carotenoide. Singurii solvenți utilizați în procesul de fabricație sunt 2-propanolul și acetatul de izobutil. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă. |
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
EINECS |
207-949-1 |
Denumire chimică |
Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
Formulă chimică |
C40H56 |
Masă moleculară |
536,85 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 95 % licopeni totali și nu mai puțin de 90 % licopen all-trans din cantitatea totală de coloranți la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450 |
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare roșie |
Identificare |
|
Spectrofotometrie |
Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm |
Testul pentru carotenoide |
Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N |
Solubilitate |
Insolubil în apă, liber solubil în cloroform |
Proprietățile soluției de 1 % în cloroform |
Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg) |
Alte carotenoide |
Nu mai mult de 5 % |
Solvenți reziduali |
2-Propanol: Nu mai mult de 0,1 % Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 % Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,3 % |
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 160e BETA-APO-8′-CAROTENAL (C30)
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 6 |
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant izomerilor all-trans ai β-apo-8′-carotenal împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din β-apo-8′-carotenal care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de β-apo-8′-carotenal în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans. |
Nr. indicelui de culoare |
40820 |
EINECS |
214-171-6 |
Denumire chimică |
β-Apo-8′-carotenal; trans-β-apo-8′caroten-aldehidă |
Formulă chimică |
C30H40O |
Masă moleculară |
416,65 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților 2 640 la 460–462 nm în ciclohexan |
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis cu luciu metalic |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 460–462 nm |
Puritate |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât β-apo-8′-carotenal: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 161b Luteină
Sinonime |
Amestec de carotenoide; xantofile |
|||
Definiție |
Luteina se obține prin extracția cu solvent din specii de fructe și plante comestibile, iarbă, lucernă (alfalfa) și Tagetes erecta. Principiul de colorare de bază constă în carotenoide, predominante fiind luteina și esterii cu acizii grași ai acesteia. De asemenea, sunt prezente cantități variabile de caroteni. Luteina poate conține grăsimi, uleiuri și ceruri prezente în mod natural în materialul vegetal. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, 2-propanol, hexan, acetonă, metil etil cetonă și dioxid de carbon. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
|
|||
EINECS |
204-840-0 |
|||
Denumire chimică |
3,3′-dihidroxi-d-caroten |
|||
Formulă chimică |
C40H56O2 |
|||
Masă moleculară |
568,88 |
|||
Compoziție |
Conținut de coloranți totali nu mai puțin de 4 % calculați ca luteină 2 550 la cca. 445 nm în cloroform/etanol (10 + 90) sau în hexan/etanol/acetonă (80 + 10 + 10) |
|||
Descriere |
Lichid maro-gălbui închis |
|||
Identificare |
||||
Spectrometrie |
Maxim în cloroform/etanol (1:9) la cca. 445 nm |
|||
Puritate |
||||
Solvenți reziduali |
Acetonă |
|
||
Metil etil cetonă |
||||
Metanol |
||||
Etanol |
||||
2-Propanol |
||||
Hexan |
||||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 161g CANTAXANTINĂ
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 8 |
||
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant la izomerii all-trans ai cantaxantinei împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din cantaxantină care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de cantaxantină în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans. |
||
Nr. indicelui de culoare |
40850 |
||
EINECS |
208-187-2 |
||
Denumire chimică |
β-Caroten-4,4′-dionă; cantaxantină; 4,4′-dioxo-β-caroten |
||
Formulă chimică |
C40H52O2 |
||
Masă moleculară |
564,86 |
||
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților (exprimați ca și cantaxantină) |
||
|
la cca. 485 nm în cloroform |
||
la 468–472 nm în ciclohexan |
|||
la 464–467 nm în eter de petrol |
|||
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis |
||
Identificare |
|||
Spectrometrie |
Maximum în cloroform la cca. 485 nm Maxim în ciclohexan la 468–472 nm Maximum în eter de petrol la 464–467 nm |
||
Puritate |
|||
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
||
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât cantaxantina: nu mai mult de 5,0 % din totalul coloranților |
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 162 ROȘU DE SFECLĂ, BETANINĂ
Sinonime |
Roșu de sfeclă |
Definiție |
Roșul de sfeclă se obține din rădăcini de soiuri de sfeclă roșie (Beta vulgaris L. var. rubra) prin presarea sfeclei zdrobite până la obținerea sucului sau prin extracția apoasă din rădăcini de sfeclă mărunțite și îmbogățire ulterioară cu principiu activ. Colorantul este compus din diferiți pigmenți care aparțin clasei betalaină. Principiul de colorare de bază constă din betacianine (roșu) în care betanina reprezintă 75–95 %. Cantități mici de betaxantină (galben) și produși de degradare a betalainelor (maro deschis) pot fi prezente. În afara pigmenților coloranți, sucul sau extractul conțin: zaharuri, săruri și/sau proteine conținute în mod natural de sfecla roșie. Soluția poate fi concentrată și anumite produse pot fi rafinate pentru a îndepărta cea mai mare parte a zaharurilor, sărurilor și proteinelor. |
Nr. indicelui de culoare |
|
EINECS |
231-628-5 |
Denumire chimică |
Acid (S-(R′, R′)-4-(2-(2-carboxi-5(β-D-glucopiranoziloxi)-2,3-dihidro-6-hidroxi-1H-indol-1-il)etenil)-2,3-dihidro-2,6-piridin-dicarboxilic; 1-(2-(2,6-dicarboxi-1,2,3,4-tetrahidro-4-piridiliden)etiliden)-5-β-D-glucopiranoziloxi)-6-hidroxiindoliu-2-carboxilat |
Formulă chimică |
Betanină: C24H26N2O13 |
Masă moleculară |
550,48 |
Compoziție |
Conținut de colorant roșu (exprimat ca betanină) nu mai puțin de 0,4 % 1 120 la cca. 535 nm în soluție apoasă la pH 5 |
Descriere |
Lichid, pastă, pulbere sau solid roșu sau roșu închis |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maximum în apă de pH 5 la cca. 535 nm |
Puritate |
|
Nitrat |
Nu mai mult de 2 g nitrat anion/g de colorant roșu (calculat plecând de la compoziție) |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 163 ANTOCIANINE
Sinonime |
|
|
Definiție |
Antocianinele se obțin prin macerare sau extracție cu apă sulfuroasă, apă acidificată, dioxid de carbon, metanol sau etanol din soiuri de legume și fructe comestibile, urmată de concentrare și/sau purificare, după caz. Produsul rezultat poate fi transformat în pulbere printr-un proces de uscare industrială. Antocianinele conțin componente comune din materia primă, în special antocianină, acizi organici, taninuri, zaharuri, săruri minerale, etc. dar nu în mod necesar în aceeași proporție ca în materia primă. Etanolul poate fi prezent în mod natural ca rezultat al procesului de macerare. Principiul de colorare este antocianina. Produsele sunt comercializate în funcție de capacitatea de colorare, determinată prin analiză. Conținutul de colorant nu se exprimă utilizând unități cantitative. |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
208-438-6 (cianidină); 205-125-6 (peonidină); 208-437-0 (delfinidină); 211-403-8 (malvidină); 205-127-7 (pelargonidină); 215-849-4 (petunidină) |
|
Denumire chimică |
clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-flaviliu (cianidină) clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′-metoxiflaviliu (peonidină) clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′, 5′-dimetoxiflaviliu (malvidină) clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(3,4,5,trihidroxifenil)-1-benzopiriliu (delfinidină) clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-5′-metoxiflaviliu (petunidină) clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(4-hidroxifenil)-1-benzopiriliu (pelargonidină) |
|
Formulă chimică |
Cianidină: C15H11O6Cl Peonidină: C16H13O6Cl Malvidină: C17H15O7Cl Delfinidină: C15H11O7Cl Petunidină: C16H13O7Cl Pelargonidină: C15H11O5Cl |
|
Masă moleculară |
Cianidină: 322,6 Peonidină: 336,7 Malvidină: 366,7 Delfinidină: 340,6 Petunidină: 352,7 Pelargonidină: 306,7 |
|
Compoziție |
300 pentru pigmentul pur la 515-535 nm la pH 3,0 |
|
Descriere |
Lichid, pastă sau pulbere de culoare roșu-purpuriu cu un miros ușor caracteristic |
|
Identificare |
||
Spectrometrie |
Maximum în metanol cu concentrație de HCl de 0,01 % Cianidină: 535 nm Peonidină: 532 nm Malvidină: 542 nm Delfinidină: 546 nm Petunidină: 543 nm Pelargonidină: 530 nm |
|
Puritate |
||
Solvenți reziduali |
Metanol |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
Etanol |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg pe procent de pigment |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 170 CARBONAT DE CALCIU
Sinonime |
Pigment alb CI 18; cretă |
||
Definiție |
Carbonatul de calciu este produsul obținut din calcar sau prin precipitarea ionilor de calciu cu ioni carbonați. |
||
Nr. indicelui de culoare |
77220 |
||
EINECS |
Carbonat de calciu: 207-439-9 Calcar: 215-279-6 |
||
Denumire chimică |
Carbonat de calciu |
||
Formulă chimică |
CaCO3 |
||
Masă moleculară |
100,1 |
||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră |
||
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau amorfă, inodoră și insipidă |
||
Identificare |
|||
Solubilitate |
Practic insolubil în apă și alcool. Se dizolvă cu efervescență în acid acetic diluat, acid clorhidric diluat și acid azotic diluat, iar soluțiile obținute dau, după fierbere, teste pozitive pentru calciu. |
||
Puritate |
|||
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2,0 % (200 °C, 4 ore) |
||
Substanțe insolubile în acid |
Nu mai mult de 0,2 % |
||
Magneziu și săruri alcaline |
Nu mai mult de 1 % |
||
Fluoruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
||
Antimoniu (ca Sb) |
|
||
Cupru (ca Cu) |
|||
Crom (ca Cr) |
|||
Zinc (ca Zn) |
|||
Bariu (ca Ba) |
|||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Plumb |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 171 DIOXID DE TITAN
Sinonime |
Pigment alb CI 6 |
Definiție |
Dioxidul de titan constă în principal din dioxid de titan pur sub formă de anatază și/sau rutil care poate fi acoperit cu mici cantități de alumină și/sau silice pentru a îmbunătăți proprietățile tehnologice ale produsului. Formele anatază ale dioxidului de titan pigmentar pot fi obținute numai printr-un proces de sulfatare care creează o cantitate mare de acid sulfuric ca produs secundar. Formele rutil ale dioxidului de titan sunt, de regulă, obținute printr-un proces de clorinare. Anumite forme rutil de dioxid de titan sunt produse utilizând mică (cunoscută și ca silicat de potasiu și aluminiu) ca model pentru a forma structura granulară de bază. Mica este acoperită la suprafață cu dioxid de titan utilizând un proces specializat patentat. Dioxidul de titan rutil sub formă de granule este fabricat prin supunerea pigmentului sidefat care constă din mică acoperită cu dioxid de titaniu (rutil) unei dizolvări extractive în mediu acid urmată de o dizolvare extractivă în alcali. Prin acest proces toată mica este îndepărtată, iar produsul rezultat este o formă granulată de dioxid de titan rutil. |
Nr. indicelui de culoare |
77891 |
EINECS |
236-675-5 |
Denumire chimică |
Dioxid de titan |
Formulă chimică |
TiO2 |
Masă moleculară |
79,88 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța fără alumină și silice |
Descriere |
Pulbere albă spre ușor colorată |
Identificare |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și solvenți organici. Se dizolvă încet în acid fluorhidric și în acid sulfuric concentrat fierbinte. |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, 3 ore) |
Pierdere prin calcinare |
Nu mai mult de 1 % pe o bază fără materii volatile (800 °C) |
Oxid de aluminiu și/sau dioxid de siliciu |
În total nu mai mult de 2,0 % |
Substanțe solubile în HCl 0,5 N |
Nu mai mult de 0,5 % raportat la substanța fără alumină și fără silice și, în plus, pentru produse care conțin alumină și/sau silice, nu mai mult de 1,5 % raportat la produsul vândut ca atare. |
Substanțe solubile în apă |
Nu mai mult de 0,5 % |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
Antimoniu |
Nu mai mult de 2 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
E 172 OXIZI DE FIER ȘI HIDROXIZI DE FIER
Sinonime |
Oxid de fier galben: pigment galben CI 42 și 43 |
|||
Oxid de fier roșu: pigment roșu CI 101 și 102 |
||||
Oxid de fier negru: pigment negru CI 11 |
||||
Definiție |
Oxizii de fier și hidroxizii de fier sunt obținuți prin sinteză și constau în principal din oxizi de fier anhidri și/sau hidratați. Domeniul nuanțelor include culorile galben, roșu, maro și negru. Oxizii de fier de calitate alimentară se deosebesc de cei de calitate tehnică în principal prin niveluri reduse de contaminare cu alte metale. Aceasta se realizează prin selectarea și controlul sursei de fier și/sau prin gradul de purificare chimică în cursul procesului de fabricație. |
|||
Nr. indicelui de culoare |
Oxid de fier galben: |
77492 |
||
Oxid de fier roșu: |
77491 |
|||
Oxid de fier negru: |
77499 |
|||
EINECS |
Oxid de fier galben: |
257-098-5 |
||
Oxid de fier roșu: |
215-168-2 |
|||
Oxid de fier negru: |
235-442-5 |
|||
Denumire chimică |
Oxid de fier galben: oxid feric hidratat, oxid de fier (III) hidratat |
|||
Oxid de fier roșu: oxid feric anhidru, oxid de fier (III) anhidru |
||||
Oxid de fier negru: oxid feros feric, oxid de fier (II, III) |
||||
Formulă chimică |
Oxid de fier galben: |
FeO(OH) · H2O |
||
Oxid de fier roșu: |
Fe2O3 |
|||
Oxid de fier negru: |
FeO.Fe2O3 |
|||
Masă moleculară |
88,85: |
FeO(OH) |
||
159,70: |
Fe2O3 |
|||
231,55: |
FeO.Fe2O3 |
|||
Compoziție |
Galben nu mai puțin de 60 %, roșu și negru nu mai puțin de 68 % fier total, exprimat ca fier |
|||
Descriere |
Pulbere cu tentă gălbuie, roșiatică, maronie sau neagră |
|||
Identificare |
||||
Solubilitate |
Insolubil în apă și în solvenți organici Solubil în acizi minerali concentrați |
|||
Puritate |
||||
Substanțe solubile în apă |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
||
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Crom |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|||
Cupru |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|||
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|||
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||
Nichel |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|||
Zinc |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
E 173 ALUMINIU
Sinonime |
Pigment metalic CI |
Definiție |
Pulberea de aluminiu se compune din particule fine de aluminiu. Măcinarea se poate face sau nu în prezența uleiurilor vegetale comestibile și/sau a acizilor grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară. Nu conține adaosuri de alte substanțe decât uleiuri vegetale comestibile și/sau acizi grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară. |
Nr. indicelui de culoare |
77000 |
EINECS |
231-072-3 |
Denumire chimică |
Aluminiu |
Formulă chimică |
Al |
Masă atomică |
26,98 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % calculat ca Al pe bază de produs fără ulei |
Descriere |
Pulbere sau folii subțiri gri-argintii |
Identificare |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și în solvenți organici. Solubil în acid clorhidric diluat. |
Testul pentru aluminiu |
O probă dizolvată în acid clorhidric diluat este se consideră test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, pentru greutate constantă) |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 174 ARGINT
Sinonime |
Argentum |
Definiție |
|
Nr. indicelui de culoare |
77820 |
EINECS |
231-131-3 |
Denumire chimică |
Argint |
Formulă chimică |
Ag |
Masă atomică |
107,87 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % Ag |
Descriere |
Pulbere sau foi subțiri de culoare argintie |
Identificare |
|
Puritate |
|
E 175 AUR
Sinonime |
Pigment metalic 3; Aurum |
|||
Definiție |
||||
Nr. indicelui de culoare |
77480 |
|||
EINECS |
231-165-9 |
|||
Denumire chimică |
Aur |
|||
Formulă chimică |
Au |
|||
Masă atomică |
197,0 |
|||
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % Au |
|||
Descriere |
Pulbere sau foi subțiri de culoare aurie |
|||
Identificare |
|
|||
Puritate |
||||
Argint |
Nu mai mult de 7 % |
|
||
Cupru |
Nu mai mult de 4 % |
E 180 LITOLRUBINĂ BK
Sinonime |
Pigment Roșu CI 57; Pigment de rubin; carmin 6B |
Definiție |
Litolrubina BK conține în principal 3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu și substanțe colorante auxiliare împreună cu apă, clorură de calciu și/sau sulfat de calciu ca principale componente incolore. |
Nr. indicelui de culoare |
15850:1 |
EINECS |
226-109-5 |
Denumire chimică |
3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu |
Formulă chimică |
C18H12CaN2O6S |
Masă moleculară |
424,45 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali 200 la cca. 442 nm în dimetilformamidă |
Descriere |
Pulbere de culoare roșie |
Identificare |
|
Spectrometrie |
Maxim în dimetilformamidă la cca. 442 nm |
Puritate |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 0,5 % |
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
acid 2-amino-5-metilbenzensulfonic, sare de calciu |
Nu mai mult de 0,2 % |
acid 3-hidroxi-2-naftalincarboxilic, sare de calciu |
Nu mai mult de 0,4 % |
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (exprimate ca anilină) |
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 % |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 200 ACID SORBIC
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
203-768-7 |
Denumire chimică |
Acid sorbic; Acid trans, trans-2,4-hexadienoic |
Formulă chimică |
C6H8O2 |
Masă moleculară |
112,12 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Ace incolore sau pulbere albă fluidă, având un ușor miros caracteristic și care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C |
Identificare |
|
Interval de topire |
Între 133 °C și 135 °C, după uscare în vid timp de 4 ore într-un desicator cu acid sulfuric |
Spectrometrie |
O soluție de 2-propanol (1 la 4 000 000 ) are absorbanța maximă la 254 ± 2 nm |
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
Solubilitate |
Puțin solubil în apă, solubil în etanol. |
Puritate |
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 0,5 % (metoda Karl Fischer) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % |
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % (ca formaldehidă) |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 202 SORBAT DE POTASIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
246-376-1 |
Denumire chimică |
Sorbat de potasiu; (E, E)-2,4-hexadienoat de potasiu; Sare de potasiu a acidului trans, trans 2,4-hexadienoic |
Formulă chimică |
C6H7O2K |
Masă moleculară |
150,22 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța uscată |
Descriere |
Pulbere cristalină albă care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C |
Identificare |
|
Intervalul de topire al acidului sorbic |
Intervalul de topire al acidului sorbic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 133 °C și 135 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,0 % (105 °C, 3 ore) |
Aciditate sau alcalinitate |
Nu mai mult de aproximativ 1,0 % (ca acid sorbic sau K2CO3) |
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % calculat ca formaldehidă |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
▼M25 —————
E 210 ACID BENZOIC
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
200-618-2 |
Denumire chimică |
Acid benzoic; Acid benzencarboxilic; Acid fenilcarboxilic |
Formulă chimică |
C7H6O2 |
Masă moleculară |
122,12 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Interval de topire |
121,5 °C -123,5 °C |
Testul de sublimare |
Test pozitiv |
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
pH |
Aproximativ 4 (soluție în apă) |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5% (3 ore, în prezența acidului sulfuric) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,07 % exprimat ca și clorură corespunzând la 0,3 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai intensă decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC (1), 0,3 ml clorură ferică TSC (2), 0,1 ml sulfat de cupru TSC (3) și 4,4 ml apă. |
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții neutralizate de acid benzoic, primul precipitat nu trebuie să aibă un punct de topire diferit de cel al acidului benzoic |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
(1)
Clorură de cobalt TSC: se dizolvă aproximativ 65 g clorură de cobalt CoCl2·6H2O într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc exact 5 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml de soluție de iod, se adaugă 5 ml de peroxid de hidrogen 3%, apoi 15 ml soluție de hidroxid de sodiu 20%. Se fierbe 10 minute, se lasă să se răcească, se adaugă 2 grame de iodură de potasiu și 20 ml de acid sulfuric 25 %. După ce precipitatul este complet dizolvat, se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS. 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 23,80 mg de CoCl2·6H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 59,5 mg CoCl2·6H2O/ml.
(2)
Clorură ferică TSC: se dizolvă aproximativ 55 g clorură ferică într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc 10 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml soluție de iod, se adaugă 15 ml de apă și 3 g de iodură de potasiu; amestecul se lasă 15 minute. Se diluează cu 100 ml apă, apoi iodul eliberat se titrează cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS. 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 27,03 mg de FeCl3·6H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 45,0 mg de FeCl3·6H2O/ml.
(3)
Sulfat de cupru TSC: se dizolvă aproximativ 65 g sulfat de cupru CuSO4·5H2O într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc 10 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml soluție de iod, se adaugă 40 ml apă, 4 ml acid acetic și 3 g iodură de potasiu. Se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS (*1). 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 24,97 mg de CuSO4·5H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 62,4 mg de CuSO4·5H2O/ml.
(*1)
Amidon TS: se triturează 0,5 g amidon (amidon din cartofi, porumb sau solubil) cu 5 ml de apă; la pasta ce rezultă se adaugă o cantitate suficientă de apă pentru a rezulta un volum total de 100 ml, amestecând continuu. Se fierbe câteva minute, se lasă să se răcească, se filtrează. Amidonul trebuie preparat proaspăt. |
E 211 BENZOAT DE SODIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
208-534-8 |
Denumire chimică |
Benzoat de sodiu; sare de sodiu a acidului benzencarboxilic; sare de sodiu a acidului fenilcarboxilic |
Formulă chimică |
C7H5O2Na |
Masă moleculară |
144,11 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % C7H5O2Na, după uscare la 105 °C timp de 4 ore |
Descriere |
Pulbere cristalină sau granule albe, aproape fără miros |
Identificare |
|
Solubilitate |
Liber solubil în apă, greu solubil în etanol |
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore) |
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de sodiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de sodiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 212 BENZOAT DE POTASIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
209-481-3 |
Denumire chimică |
Benzoat de potasiu; sare de potasiu a acidului benzencarboxilic; sare de potasiu a acidului fenilcarboxilic |
Formulă chimică |
C7H5KO2·3H2O |
Masă moleculară |
214,27 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % de C7H5KO2, după uscare la 105 °C la greutate constantă |
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 26,5 % (105 °C, 4 ore) |
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă |
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de potasiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de potasiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 213 BENZOAT DE CALCIU
Sinonime |
Benzoat monocalcic |
|
Definiție |
||
EINECS |
218-235-4 |
|
Denumire chimică |
Benzoat de calciu; dibenzoat de calciu |
|
Formulă chimică |
Anhidru: |
C14H10O4Ca |
Monohidrat: |
C14H10O4Ca·H2O |
|
Trihidrat: |
C14H10O4Ca·3H2O |
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
282,31 |
Monohidrat: |
300,32 |
|
Trihidrat: |
336,36 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare la 105 °C |
|
Descriere |
Cristale albe sau incolore sau pulbere albă |
|
Identificare |
||
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
||
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 17,5 % (105 °C, pentru greutate constantă) |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă |
|
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de calciu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
|
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de calciu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 214 p-HIDROXIBENZOAT DE ETIL
Sinonime |
Etil paraben; p-oxibenzoat de etil |
Definiție |
|
EINECS |
204-399-4 |
Denumire chimică |
p-hidroxibenzoat de etil; Ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic |
Formulă chimică |
C9H10O3 |
Masă moleculară |
166,8 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C |
Descriere |
Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Interval de topire |
115 °C-118 °C |
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat: între 213 °C și 217 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
Testul pentru alcool |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 215 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE ETIL
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
252-487-6 |
Denumire chimică |
Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de etil; Compus de sodiu al esterului etilic al acidului p-hidroxibenzoic |
Formulă chimică |
C9H9O3Na |
Masă moleculară |
188,8 |
Compoziție |
Conținut de ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic nu mai mic de 83 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Pulbere higroscopică albă, cristalină |
Identificare |
|
Interval de topire |
între 115 °C și 118 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
pH |
9,9-10,3 (soluție apoasă 0,1 %) |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 5 % (prin uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric) |
Cenușă sulfatată |
Între 37 și 39 % |
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 218 p-HIDROXIBENZOAT DE METIL
Sinonime |
Metil paraben; p-oxibenzoat de metil |
Definiție |
|
EINECS |
243-171-5 |
Denumire chimică |
p-hidroxibenzoat de metil; Ester metilic al acidului p-hidroxibenzoic |
Formulă chimică |
C8H8O3 |
Masă moleculară |
152,15 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C |
Descriere |
Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Interval de topire |
125 °C-128 °C |
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C după uscare timp de două ore la 80 °C |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 219 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE METIL
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
|
Denumire chimică |
Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil; Compus de sodiu al esterului metilic al acidului p-hidroxibenzoic |
Formulă chimică |
C8H7O3Na |
Masă moleculară |
174,15 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Pulbere higroscopică albă |
Identificare |
|
Interval de topire |
Precipitatul alb format prin acidificarea cu acid clorhidric a unei soluții apoase 10 % g/v a sării de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil (utilizând ca indicator hârtia de turnesol) trebuie să aibă un interval de topire între 125 °C și 128 °C după spălare cu apă și uscare la 80 °C timp de 2 ore |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
pH |
9,7-10,3 (soluție 0,1% în apă fără dioxid de carbon) |
Puritate |
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 5 % (metoda Karl Fischer) |
Cenușă sulfatată |
Între 40 % și 44,5 % raportat la substanța anhidră |
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 220 DIOXID DE SULF
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
231-195-2 |
Denumire chimică |
Dioxid de sulf; anhidrida acidului sulfuros |
Formulă chimică |
SO2 |
Masă moleculară |
64,07 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % |
Descriere |
Gaz incolor, neinflamabil, cu miros puternic, înțepător, sufocant |
Identificare |
|
Testul pentru substanțe sulfuroase |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 0,05 % (metoda Karl Fischer) |
Reziduu nevolatil |
Nu mai mult de 0,01 % |
Trioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,1 % |
Seleniu |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
Alte gaze care nu sunt prezente în aer în mod obișnuit |
Fără urme |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 221 SULFIT DE SODIU
Sinonime |
|
|
Definiție |
||
EINECS |
231-821-4 |
|
Denumire chimică |
Sulfit de sodiu (anhidru sau heptahidrat) |
|
Formulă chimică |
Anhidru: |
Na2SO3 |
Heptahidrat: |
Na2SO37H2O |
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
126,04 |
Heptahidrat: |
252,16 |
|
Compoziție |
Anhidru: |
Nu mai puțin de 95 % Na2SO3 și nu mai puțin 48 % SO2 |
Heptahidrat: |
Nu mai puțin de 48 % Na2SO3 și nu mai puțin de 24 % SO2 |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau cristale incolore |
|
Identificare |
||
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
8,5-11,5 (anhidru: soluție 10 %; heptahidrat: soluție 20 %) |
|
Puritate |
||
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 222 SULFIT ACID DE SODIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
231-921-4 |
Denumire chimică |
Bisulfit de sodiu; sulfit acid de sodiu |
Formulă chimică |
NaHSO3 în soluție apoasă |
Masă moleculară |
104,06 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 32 % g/g NaHSO3 |
Descriere |
Soluție limpede, incoloră spre galben |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
pH |
2,5-5,5 (soluție apoasă 10 %) |
Puritate |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 223 METABISULFIT DE SODIU
Sinonime |
Pirosulfit; Pirosulfit de sodiu |
Definiție |
|
EINECS |
231-673-0 |
Denumire chimică |
Disulfit de sodiu; Pentaoxodisulfat disodic |
Formulă chimică |
Na2S2O5 |
Masă moleculară |
190,11 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % Na2S2O5 și nu mai puțin de 64 % SO2 |
Descriere |
Cristale albe sau pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
pH |
4,0-5,5 (soluție apoasă 10 %) |
Puritate |
|
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 224 METABISULFIT DE POTASIU
Sinonime |
Pirosulfit de potasiu |
Definiție |
|
EINECS |
240-795-3 |
Denumire chimică |
Disulfit de potasiu; Pentaoxodisulfat de potasiu |
Formulă chimică |
K2S2O5 |
Masă moleculară |
222,33 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % K2S2O5 și nu mai puțin de 51,8 % SO2, restul fiind alcătuit aproape în întregime din sulfat de potasiu |
Descriere |
Cristale incolore sau pulbere albă cristalină |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 226 SULFIT DE CALCIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
218-235-4 |
Denumire chimică |
Sulfit de calciu |
Formulă chimică |
CaSO3·2H2O |
Masă moleculară |
156,17 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % CaSO3·2H2O și nu mai puțin de 39 % SO2 |
Descriere |
Cristale albe sau pulbere cristalină albă |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 227 SULFIT ACID DE CALCIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
237-423-7 |
Denumire chimică |
Bisulfit de calciu; Sulfit acid de calciu |
Formulă chimică |
Ca(HSO3)2 |
Masă moleculară |
202,22 |
Compoziție |
Între 6 și 8 % (g/v) dioxid de sulf și între 2,5 și 3,5 % (g/v) dioxid de calciu corespunzând la între 10 și 14 % (g/v) bisulfit de calciu [Ca(HSO3)2] |
Descriere |
Soluție apoasă limpede galben-verzuie, având un miros specific de dioxid de sulf |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 228 SULFIT ACID DE POTASIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
231-870-1 |
Denumire chimică |
Bisulfit de potasiu; Sulfit acid de potasiu |
Formulă chimică |
KHSO3, în soluție apoasă |
Masă moleculară |
120,17 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 280 g KHSO3/litru (sau 150 g SO2/litru) |
Descriere |
Soluție apoasă limpede, incoloră |
Identificare |
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 234 NISINĂ
Sinonime |
|
Definiție |
Nisina constă în mai multe polipeptide înrudite produse de tulpini ale Lactococcus lactis subsp. lactis |
EINECS |
215-807-5 |
Denumire chimică |
|
Formulă chimică |
C143H230N42O37S7 |
Masă moleculară |
3 354,12 |
Compoziție |
Concentratul de nisină conține nu mai puțin de 900 unități per mg într-un amestec de substanțe solide din lapte degresat și un conținut minim de clorură de sodiu de 50 % |
Descriere |
Pulbere de culoare albă |
Identificare |
|
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 3 % (102 °C-103 °C, pentru greutate constantă) |
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 235 NATAMICINĂ
Sinonime |
Pimaricină |
Definiție |
Natamicina este un fungicid din grupul macrolidelor poliene și este produs de tulpini de Streptomyces natalensis sau de alte specii relevante |
EINECS |
231-683-5 |
Denumire chimică |
Un stereoizomer de acid 22-(3-amino-3,6-dideoxi-β-D-mannopiranoziloxi)-1,3,26-trihidroxi-12-metil-10-oxo-6,11,28-trioxatriciclo[22.3.1.05,7]octacosa-8,14,16,18,20-pentaen-25-carboxilic. |
Formulă chimică |
C33H47O13N |
Masă moleculară |
665,74 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța uscată |
Descriere |
Pulbere cristalină albă spre alb crem |
Identificare |
|
Reacții de culoare |
La adăugarea, pe o placă cu godeuri, a câteva cristale de natamicină la o picătură de: acid clorhidric concentrat, apare culoarea albastră, acid fosforic concentrat, apare culoarea verde, care se schimbă după câteva minute în roșu palid |
Spectrometrie |
O soluție 0,0005 % g/v în 1 % acid acetic metanolic are maximuri de absorbție la aproximativ 290 nm, 303 nm și 318 nm, un umăr la aproximativ 280 nm și minimuri de absorbție la aproximativ 250 nm, 295,5 nm și 311 nm |
pH |
5,5-7,5 (soluție 1 % g/v într-un amestec neutralizat în prealabil de 20 părți dimetilformamidă și 80 părți apă) |
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 250° și + 295° (o soluție de 1 % g/v în acid acetic glacial, la 20 °C și calculată în raport cu substanța uscată) |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 8 % (peste P2O5 în vid la 60 °C și greutate constantă) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,5 % |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Criterii microbiologice |
|
Număr total de germeni |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
E 239 HEXAMETILENTETRAMINĂ
Sinonime |
Hexamină; Metenamină |
Definiție |
|
EINECS |
202-905-8 |
Denumire chimică |
1,3,5,7-tetraazatriciclo [3.3.1.13,7]-decan, hexametilentetramină |
Formulă chimică |
C6H12N4 |
Masă moleculară |
140,19 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Pulbere cristalină incoloră sau albă |
Identificare |
|
Testul pentru formaldehidă |
Test pozitiv |
Testul pentru amoniac |
Test pozitiv |
Punctul de sublimare: |
Aproximativ 260 °C |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (la 105 °C în vid peste P2O5 timp de 2 ore) |
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
Sulfați |
Nu mai mult de 0,005 % exprimați ca SO4 |
Cloruri |
Nu mai mult de 0,005 % exprimate ca Cl |
Săruri de amoniu |
Nedetectabile |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 242 DICARBONAT DE DIMETIL
Sinonime |
DMDC; Pirocarbonat de dimetil |
Definiție |
|
EINECS |
224-859-8 |
Denumire chimică |
Dicarbonat de dimetil; Ester dimetilic al acidului pirocarbonic |
Formulă chimică |
C4H6O5 |
Masă moleculară |
134,09 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,8 % |
Descriere |
Lichid incolor, se descompune în soluție apoasă. Este coroziv pentru piele și ochi și toxic prin inhalare și ingerare |
Identificare |
|
Descompunere |
După diluare teste pozitive pentru CO2 și metanol |
Punct de topire |
17 °C |
Punct de fierbere |
172 °C, cu descompunere |
Densitate la 20 °C |
Aproximativ 1,25 g/cm3 |
Spectru de absorbție în infraroșu |
Maximum la 1 156 și 1 832 cm–1 |
Puritate |
|
Carbonat de dimetil |
Nu mai mult de 0,2 % |
Clor, total |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 243 ETIL LAUROIL ARGINAT
Sinonime |
Ester etilic de arginat lauric; ester etilic de lauramidă arginină; etil-Να-lauroil-L-arginat·HCl; LAE; |
Definiție |
Substanța etil lauroil arginat este sintetizată prin esterificarea argininei cu etanol, urmată de reacția esterului cu clorura de lauroil, în mediu apos la temperatură controlată cuprinsă între 10 și 15 °C și la un pH cuprins între 6,7 și 6,9. Substanța etil lauroil arginat rezultată este recuperată sub formă de sare clorhidrat, care este filtrată și uscată. |
ELINCS |
434-630-6 |
Denumire chimică |
Etil-Να-dodecanoil-L-arginat·HCl |
Formulă chimică |
C20H41N4O3Cl |
Masă moleculară |
421,02 |
Compoziție |
Nu mai puțin de 85 % și nu mai mult de 95 % |
Descriere |
Pulbere de culoare albă |
Identificare |
|
Solubilitate |
Liber solubil în apă, etanol, propilenglicol și glicerol |
Puritate |
|
Να-lauroil-L-arginină |
Nu mai mult de 3 % |
Acid lauric |
Nu mai mult de 5 % |
Laurat de etil |
Nu mai mult de 3 % |
L-arginină·HCl |
Nu mai mult de 1 % |
Arginat de etil·2HCl |
Nu mai mult de 1 % |
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 246 GLICOLIPIDE
Sinonime |
|
Definiție |
Glicolipidele prezente în mod natural se obțin printr-un proces de fermentare utilizând sușa sălbatică MUCL 53181 a ciupercii Dacryopinax spathularia (ciupercă de ureche Osmanthus dulce comestibilă). Glucoza este utilizată ca sursă de carbon. Procesul din aval fără solvenți include filtrarea și microfiltrarea pentru îndepărtarea celulelor microbiene, precipitarea și spălarea cu apă tamponată pentru purificare. Produsul este pasteurizat și uscat prin pulverizare. Procesul de producție nu modifică chimic glicolipidele și nici compoziția naturală a acestora. |
Numărul CAS |
2205009-17-0 |
Denumire chimică |
Glicolipide din Dacryopinax spathularia |
Test |
Nu mai puțin de 93 % conținut total de glicolipide pe bază uscată. |
Descriere |
Pulbere de culoare bej până la maro deschis, miros caracteristic slab |
Identificare |
|
Solubilitate |
Conformă (10 g/l în apă) |
pH |
Între 5,0 și 7,0 (10 g/l în apă) |
Turbiditate |
Maximum 28 NTU (10 g/l în apă) |
Puritate |
|
Conținut de apă |
Maximum 5 % (metoda Karl Fischer) |
Proteine |
Maximum 3 % (factor N × 6,25) |
Grăsime |
Maximum 2 % (gravimetric) |
Sodiu |
Maximum 3,3 % |
Arsen |
Maximum 1 mg/kg |
Plumb |
Maximum 0,7 mg/kg |
Cadmiu |
Maximum 0,1 mg/kg |
Mercur |
Maximum 0,1 mg/kg |
Nichel |
Maximum 2 mg/kg |
Criterii microbiologice |
|
Număr total de bacterii aerobe |
Cel mult 100 colonii per gram |
Drojdii și mucegaiuri |
Cel mult 10 colonii per gram |
Bacterii coliforme |
Cel mult 3 MPN per gram |
Salmonella spp. |
Absentă în 25 g |
E 249 NITRIT DE POTASIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
231-832-4 |
Denumire chimică |
Nitrit de potasiu |
Formulă chimică |
KNO2 |
Masă moleculară |
85,11 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța anhidră (1) |
Descriere |
Granule delicvescente, albe sau gălbui |
Identificare |
|
Testul pentru nitriți |
Test pozitiv |
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
pH |
6,0-9,0 (soluție 5 %) |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 3 % (4 ore, pe silicagel) |
Arsen |
Maximum 0,1 mg/kg |
Plumb |
Maximum 0,1 mg/kg |
Mercur |
Maximum 0,1 mg/kg |
(1)
Poate fi vândut doar în amestec cu sare sau un înlocuitor de sare. |
E 250 NITRIT DE SODIU
Sinonime |
|
Definiție |
|
EINECS |
231-555-9 |
Denumire chimică |
Nitrit de sodiu |
Formulă chimică |
NaNO2 |
Masă moleculară |
69,00 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 97 % raportat la substanța anhidră (1) |
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau aglomerări gălbui |
Identificare |
|
Testul pentru nitriți |
Test pozitiv |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,25 % (4 ore, pe silicagel) |
Arsen |
Maximum 0,1 mg/kg |
Plumb |
Maximum 0,1 mg/kg |
Mercur |
Maximum 0,1 mg/kg |
(1)
Poate fi vândut doar în amestec cu sare sau un înlocuitor de sare. |
E 251 NITRAT DE SODIU
I. NITRAT DE SODIU SOLID
Sinonime |
Salpetru de Chile; Salpetru cubic |
Definiție |
|
EINECS |
231-554-3 |
Denumire chimică |
Nitrat de sodiu |
Formulă chimică |
NaNO3 |
Masă moleculară |
85,00 |
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
Descriere |
Pulbere albă cristalină, ușor higroscopică |
Identificare |
|
Testul pentru nitrați |
Test pozitiv |
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
pH |
5,5-8,3 (soluție 5 %) |
Puritate |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2 % (105 C, 4 ore) |
Nitriți |
Maximum 30 mg/kg exprimată ca NaNO2 |
Arsen |
Maximum 0,1 mg/kg |
Plumb |
Maximum 0,1 mg/kg |
Mercur |
Maximum 0,1 mg/kg |
II. NITRAT DE SODIU LICHID