02012R0231 — RO — 29.10.2023 — 030.001


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI

din 9 martie 2012

de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 083 22.3.2012, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL (UE) NR. 1050/2012 AL COMISIEI  din 8 noiembrie 2012

  L 310

45

9.11.2012

►M2

REGULAMENTUL (UE) NR. 25/2013 AL COMISIEI  din 16 ianuarie 2013

  L 13

1

17.1.2013

►M3

REGULAMENTUL (UE) NR. 497/2013 AL COMISIEI  din 29 mai 2013

  L 143

20

30.5.2013

►M4

REGULAMENTUL (UE) NR. 724/2013 AL COMISIEI  din 26 iulie 2013

  L 202

11

27.7.2013

►M5

REGULAMENTUL (UE) NR. 739/2013 AL COMISIEI  din 30 iulie 2013

  L 204

35

31.7.2013

►M6

REGULAMENTUL (UE) NR. 816/2013 AL COMISIEI  din 28 august 2013

  L 230

1

29.8.2013

►M7

REGULAMENTUL (UE) NR. 817/2013 AL COMISIEI  din 28 august 2013

  L 230

7

29.8.2013

►M8

REGULAMENTUL (UE) NR. 1274/2013 AL COMISIEI  din 6 decembrie 2013

  L 328

79

7.12.2013

►M9

REGULAMENTUL (UE) NR. 264/2014 AL COMISIEI  din 14 martie 2014

  L 76

22

15.3.2014

►M10

REGULAMENTUL (UE) NR. 298/2014 AL COMISIEI  din 21 martie 2014

  L 89

36

25.3.2014

►M11

REGULAMENTUL (UE) NR. 497/2014 AL COMISIEI  din 14 mai 2014

  L 143

6

15.5.2014

►M12

REGULAMENTUL (UE) NR. 506/2014 AL COMISIEI  din 15 mai 2014

  L 145

35

16.5.2014

►M13

REGULAMENTUL (UE) NR. 685/2014 AL COMISIEI  din 20 iunie 2014

  L 182

23

21.6.2014

►M14

REGULAMENTUL (UE) NR. 923/2014 AL COMISIEI  din 25 august 2014

  L 252

11

26.8.2014

►M15

REGULAMENTUL (UE) NR. 957/2014 AL COMISIEI  din 10 septembrie 2014

  L 270

1

11.9.2014

►M16

REGULAMENTUL (UE) NR. 966/2014 AL COMISIEI  din 12 septembrie 2014

  L 272

1

13.9.2014

►M17

REGULAMENTUL (UE) 2015/463 AL COMISIEI  din 19 martie 2015

  L 76

42

20.3.2015

►M18

REGULAMENTUL (UE) 2015/649 AL COMISIEI  din 24 aprilie 2015

  L 107

17

25.4.2015

►M19

REGULAMENTUL (UE) 2015/1725 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2015

  L 252

12

29.9.2015

►M20

REGULAMENTUL (UE) 2015/1739 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2015

  L 253

3

30.9.2015

►M21

REGULAMENTUL (UE) 2016/1814 AL COMISIEI  din 13 octombrie 2016

  L 278

37

14.10.2016

►M22

REGULAMENTUL (UE) 2017/324 AL COMISIEI  din 24 februarie 2017

  L 49

4

25.2.2017

►M23

REGULAMENTUL (UE) 2017/1399 AL COMISIEI  din 28 iulie 2017

  L 199

8

29.7.2017

►M24

REGULAMENTUL (UE) 2018/75 AL COMISIEI  din 17 ianuarie 2018

  L 13

24

18.1.2018

►M25

REGULAMENTUL (UE) 2018/98 AL COMISIEI  din 22 ianuarie 2018

  L 17

14

23.1.2018

►M26

REGULAMENTUL (UE) 2018/681 AL COMISIEI  din 4 mai 2018

  L 116

1

7.5.2018

►M27

REGULAMENTUL (UE) 2018/1461 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2018

  L 245

1

1.10.2018

►M28

REGULAMENTUL (UE) 2018/1462 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2018

  L 245

6

1.10.2018

►M29

REGULAMENTUL (UE) 2018/1472 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2018

  L 247

1

3.10.2018

►M30

REGULAMENTUL (UE) 2018/1481 AL COMISIEI  din 4 octombrie 2018

  L 251

13

5.10.2018

►M31

REGULAMENTUL (UE) 2020/763 AL COMISIEI  din 9 iunie 2020

  L 182

8

10.6.2020

►M32

REGULAMENTUL (UE) 2020/771 AL COMISIEI  din 11 iunie 2020

  L 184

25

12.6.2020

►M33

REGULAMENTUL (UE) 2021/1156 AL COMISIEI  din 13 iulie 2021

  L 249

87

14.7.2021

►M34

REGULAMENTUL (UE) 2022/650 AL COMISIEI  din 20 aprilie 2022

  L 119

65

21.4.2022

►M35

REGULAMENTUL (UE) 2022/1023 AL COMISIEI  din 28 iunie 2022

  L 172

5

29.6.2022

►M36

REGULAMENTUL (UE) 2022/1037 AL COMISIEI  din 29 iunie 2022

  L 173

52

30.6.2022

►M37

REGULAMENTUL (UE) 2022/1396 AL COMISIEI  din 11 august 2022

  L 211

182

12.8.2022

►M38

REGULAMENTUL (UE) 2022/1922 AL COMISIEI  din 10 octombrie 2022

  L 264

1

11.10.2022

►M39

REGULAMENTUL (UE) 2023/440 AL COMISIEI  din 28 februarie 2023

  L 64

4

1.3.2023

►M40

REGULAMENTUL (UE) 2023/447 AL COMISIEI  din 1 martie 2023

  L 65

16

2.3.2023

►M41

REGULAMENTUL (UE) 2023/1329 AL COMISIEI  din 29 iunie 2023

  L 166

66

30.6.2023

►M42

REGULAMENTUL (UE) 2023/1428 AL COMISIEI  din 7 iulie 2023

  L 175

6

10.7.2023

►M43

REGULAMENTUL (UE) 2023/2086 AL COMISIEI  din 28 septembrie 2023

  L 241

73

29.9.2023

►M44

REGULAMENTUL (UE) 2023/2108 AL COMISIEI  din 6 octombrie 2023

  L 

1

9.10.2023


Rectificat prin:

►C1

Rectificare, JO L 120, 8.4.2021, p.  16 (nr. 231/2012)




▼B

REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI

din 9 martie 2012

de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)



Articolul 1

Specificațiile aditivilor alimentari

Specificațiile aditivilor alimentari, inclusiv coloranții și îndulcitorii, care figurează în anexa II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Abrogări

Directivele 2008/60/CE, 2008/84/CE și 2008/128/CE se abrogă începând cu 1 decembrie 2012.

Articolul 3

Măsuri tranzitorii

Alimentele care conțin aditivi alimentari care au fost introduse legal pe piață înainte de 1 decembrie 2012, dar nu sunt conforme cu prezentul regulament, pot fi comercializate în continuare până la epuizarea stocurilor.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2012.

Cu toate acestea, specificațiile stabilite în anexă pentru aditivii glicozide steviolice (E 960) și copolimer de metacrilat bazic (E 1205) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.




ANEXĂ

▼M37

Oxidul de etilenă nu se poate utiliza la sterilizarea aditivilor alimentari.

În aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, inclusiv în amestecurile de aditivi alimentari, nu se autorizează prezența reziduurilor de oxid de etilenă (sumă de oxid de etilenă și 2-clor-etanol, exprimată ca oxid de etilenă ( 1 )), indiferent de originea acestora, în concentrație mai mare de 0,1 mg/kg.

▼B

Lacuri de aluminiu pentru utilizare în coloranți numai dacă se menționează în mod explicit.



Definiție:

Lacurile de aluminiu sunt preparate prin reacția coloranților care îndeplinesc criteriile de puritate stabilite în monografia de specificații corespunzătoare, cu alumina în mediu apos. Alumina este, în general, materialul neuscat, proaspăt preparat, obținut prin reacția sulfatului sau clorurii de aluminiu cu carbonatul de sodiu sau calciu, sau cu bicarbonatul sau amoniacul. După formarea lacului, produsul este filtrat, spălat cu apă și uscat. În produsul finit poate fi prezentă și alumina care nu a reacționat.

Substanțe insolubile în HCl

Nu mai mult de 0,5 %

Substanțe insolubile în NaOH

Nu mai mult de 0,5 %, numai pentru E 127 eritrozină

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % (în mediu neutru)

Se aplică criterii de puritate specifice pentru coloranții corespunzători.

E 100 CURCUMINĂ



Sinonime

Galben natural CI 3; Galben de curcuma; Diferoilmetan

Definiție

Curcumina se obține prin extracția cu solvent a curcumei, adică din rizomi măcinați din tulpini de Curcuma longa L. Pentru a obține pulbere concentrată de curcumină, extractul se purifică prin cristalizare. Produsul este compus în principal din curcumină; adică, principiul de colorare [1,7-bis(4-hidroxi-3-metoxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă] și cei doi derivați dezmetoxi în proporție variabilă. Pot fi prezente cantități mici de uleiuri și rășini prezente în mod natural în curcuma.

Curcumina este folosită, de asemenea, ca lac de aluminiu; conținutul de aluminiu este mai mic de 30 %.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetat de etil, acetonă, dioxid de carbon, diclormetan, n-butanol, metanol, etanol, hexan, 2-propanol.

Nr. indicelui de culoare

75300

EINECS

207-280-5

Denumire chimică

I  1,7-bis(4-hidroxi-3-metoxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă

II  1-(4-hidroxifenil)-7-(4-hidroxi-3-metoxi-fenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă

III  1,7-bis(4-hidroxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă

Formulă chimică

I  C21H20O6

II  C20H18O5

III  C19H16O4

Masă moleculară

I.  368,39

II.  338,39

III.  308,39

Compoziție

Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali

image

1 607 la cca. 426 nm în etanol

Descriere

Pulbere cristalină galben-portocalie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în etanol la cca. 426 nm

Intervalul de topire

179 °C-182 °C

Puritate

Solvenți reziduali

Acetat de etil

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Acetonă

n-butanol

Metanol

Etanol

Hexan

2-Propanol

Diclormetan: nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 101 (i) RIBOFLAVINĂ



Sinonime

Lactoflavină;

Definiție

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

201-507-1

Denumire chimică

7,8-dimetil-10-(D-ribo-2,3,4,5-tetrahidroxipentil)benzo(g)pteridin-2,4(3H,10H)-dionă; 7,8-dimetil-10-(1′-D-ribitil)izoaloxazină

Formulă chimică

C17H20N4O6

Masă moleculară

376,37

Compoziție

Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră

image

328 la cca. 444 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere cristalină de culoare galbenă spre galben-portocaliu, cu miros ușor

Identificare

Spectrometrie

Raportul A375/A267 este între 0,31 și 0,33

right accolade în soluție apoasă

Raportul A444/A267 este între 0,36 și 0,39

Maximum în apă la cca. 375 nm

Rotație specifică

[α]D 20 între – 115° și – 140° în soluție de hidroxid de sodiu 0,05 N

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,1 %

Amine aromatice primare

Nu mai mult de 100 mg/kg (calculate ca anilină)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M14

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

▼B

E 101 (ii) RIBOFLAVINĂ-5′-FOSFAT



Sinonime

Riboflavină-5′-fosfat de sodiu

Definiție

Aceste specificații se aplică riboflavinei-5′-fosfat împreună cu cantități mici de riboflavină liberă și difosfat de riboflavină.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

204-988-6

Denumire chimică

Fosfat monosodic de (2R,3R,4S)-5-(3′)10′-dihidro-7′,8′-dimetil-2′,4′-dioxo-10′-benzo[γ]pteridinil)-2,3,4-trihidroxipentil; sare monosodică de ester 5′-monofosfat de riboflavină

Formulă chimică

Pentru forma dihidrată: C17H20N4NaO9P · 2H2O

Pentru forma anhidră: C17H20N4NaO9P

Masă moleculară

514,36

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % coloranți totali calculați ca C17H20N4NaO9P.2H2O

image

250 la cca. 375 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere cristalină higroscopică de culoare galbenă spre portocaliu, cu miros ușor

Identificare

Spectrometrie

Raportul A375/A267 este între 0,30 și 0,34

right accolade în soluție apoasă

Raportul A444/A267 este între 0,35 și 0,40

Maximum în apă la cca. 375 nm

Rotație specifică

[α]D 20 între + 38° și + 42° într-o soluție de HCl 5 molar

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 8 % (100 °C, 5 ore în vid pe P2O5) pentru forma dihidrat

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 25 %

Fosfat anorganic

Nu mai mult de 1,0 % (calculat ca PO4 raportat la substanța anhidră)

Substanțe colorante auxiliare

Riboflavină (liberă): Nu mai mult de 6 %

Difosfat de riboflavină: Nu mai mult de 6 %

Amine aromatice primare

Nu mai mult de 70 mg/kg (calculate ca anilină)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M14

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

▼B

E 102 TARTRAZINĂ



Sinonime

Colorant alimentar galben CI 4

Definiție

Tartrazina se prepară din acid 4-amino-benzensulfonic, care este diazotat utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este apoi cuplat cu acid 4,5-dihidro-5-oxo-1-(4-sulfofenil)-1H-pirazol-3-carboxilic sau cu esterul metilic, esterul etilic sau o sare a acestui acid carboxilic. Colorantul rezultat este purificat și izolat ca sare de sodiu. Tartrazina constă în principal din 5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Tartrazina este descrisă ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

19140

EINECS

217-699-5

Denumire chimică

5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic

Formulă chimică

C16H9N4Na3O9S2

Masă moleculară

534,37

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

530 la cca. 426 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere portocalie aurie sau granule

Aspectul soluției apoase

Galbenă

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 426 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 1,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

Acid 4-hidrazinobenzen sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic

Acid 5-oxo-1-(4-sulfofenil)-2-pirazolin-3-carboxilic

Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic)

Acid tetrahidroxisuccinic

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 104 GALBEN DE CHINOLINĂ



Sinonime

Colorant alimentar galben CI 13

Definiție

Galbenul de chinolină se prepară prin sulfonarea 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionei sau a unui amestec care conține aproximativ două treimi 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă și o treime 2-[2-(6-metilchinolil)]indan-1,3-dionă. Galbenul de chinolină constă în principal din sărurile de sodiu ale unui amestec de derivați disulfonați (în principal), monosulfonați și trisulfonați ai compusului de mai sus și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Galbenul de chinolină este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

47005

EINECS

305-897-5

Denumire chimică

Săruri disodice ale disulfonaților de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă (component principal)

Formulă chimică

C18H9N Na2O8S2 (component principal)

Masă moleculară

477,38 (component principal)

Compoziție

Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

Galbenul de chinolină trebuie să aibă următoarea compoziție:

Din totalul materiilor colorante prezente:

— nu mai puțin de 80 % trebuie să fie disulfonați disodici de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă

— nu mai mult de 15 % trebuie să fie monosulfonați de sodiu de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă

— nu mai mult de 7 % trebuie să fie trisulfonat trisodic de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă

image

865 (component principal) la cca. 411 nm în soluție apoasă de acid acetic

Descriere

Pulbere sau granule galbene

Aspectul soluției apoase

Galbenă

Identificare

Spectrometrie

Maxim în soluție apoasă de acid acetic cu pH 5 la cca. 411 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 4,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

2-metilchinolină

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 2-metilchinolin sulfonic

acid ftalic

2,6-dimetil chinolină

acid 2,6-dimetil chinolin sulfonic

2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă

Nu mai mult de 4 mg/kg

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 110 SUNSET YELLOW FCF



Sinonime

Colorant alimentar galben CI 3; Galben-portocaliu S

Definiție

Sunset yellow FCF constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Sunset yellow FCF este fabricat prin diazotarea acidului 4-aminobenzensulfonic utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu sau acid sulfuric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este cuplat cu acid 6-hidroxi-2-naftalin-sulphonic. Colorantul este izolat ca sare de sodiu și uscat.

Sunset yellow FCF este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

15985

EINECS

220-491-7

Denumire chimică

2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic

Formulă chimică

C16H10N2Na2O7S2

Masă moleculară

452,37

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

555 la cca 485 nm în soluție apoasă la pH 7

Descriere

Pulbere sau granule de culoare roșu-portocaliu

Aspectul soluției apoase

Portocalie

Identificare

Spectrometrie

Maxim în apă la 485 nm la pH 7

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 5,0 %

1-(fenilazo)-2-naftalenol (Sudan I)

Nu mai mult de 0,5 mg/kg

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic

acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic

acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic

Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic)

Acid 6,6′-oxidi(naftalin-2-sulfonic)

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

▼M29

E 120 ACID CARMINIC, CARMINĂ



Sinonime

Roșu natural CI 4

Definiție

Acidul carminic se obține din extractele apoase, alcoolice apoase sau alcoolice din coșenilă, care constă în corpurile uscate ale insectelor-femele Dactylopius coccus Costa.

Carminele sunt lacurile de aluminiu ale acidului carminic în care aluminiul și acidul carminic sunt presupuși a fi prezenți în raport molar de 1:2.

Principiul colorant este acidul carminic. Cantități minore ale formei sale aminate, acid 4-aminocarminic pot fi, de asemenea, prezente.

În produsele comerciale, principiul colorant și anume acidul carminic poate fi prezent în asociere cu cationi de amoniu, calciu, potasiu sau sodiu, singular sau în combinație, iar acești cationi pot fi prezenți și în exces. Produsele comerciale pot conține și material proteic derivat din insectele-sursă.

Nr. indicelui de culoare

75470

Einecs

Acid carminic: 215-023-3; carmine: 215-724-4

Denumire chimică

Acid 7-β-D-glucopiranozil-3,5,6,8-tetrahidroxi-1-metil-9,10-dioxoantracen-2-carboxilic (acid carminic); carmina este chelatul de aluminiu hidrat al acestui acid

Formulă chimică

C22H20O13 (acid carminic)

Masă moleculară

492,39 (acid carminic)

Compoziție

Conține minimum 90 % acid carminic; minimum 50 % acid carminic în chelați.

Descriere

Materie solidă sau sub formă de pulbere, de culoare roșie spre roșu închis

Identificare

 

Spectrometrie

Acid carminic:

Maximum în soluție apoasă de amoniac la ca. 518 nm

Maximum în soluție clorhidrică diluată la ca. 494 nm

E 1 %/1cm 139 la vârf de aproximativ 494 nm în acid clorhidric diluat

Acid 4-aminocarminic:

Maximum în soluție apoasă de amoniac la 535 nm

Maximum în soluție clorhidrică diluată la 530 nm

E 1 %/1cm 260 la vârf de aproximativ 535 nm în soluție apoasă de amoniac, pH 9,5

În produsele comerciale, acidul carminic se poate diferenția de amina sa prin HPLC

Puritate

 

Solvenți reziduali

Etanol:

Metanol:

Maximum 150 mg/kg

Maximum 50 mg/kg

Cenușă totală

Acid carminic:

Carmină:

Maximum 5 %

Maximum 12 %

Proteine (N × 6,25)

Acid carminic:

Carmină:

Maximum 2,2 %

Maximum 25 %

Acid 4-aminocarminic

Maximum 3 % în raport cu acidul carminic

Materie insolubilă în amoniac diluat

Carmină: Maximum 1 %

Arsen

Maximum 1 mg/kg

Plumb

Maximum 1,5 mg/kg

Mercur

Maximum 0,5 mg/kg

Cadmiu

Maximum 0,1 mg/kg

Criterii microbiologice

 

Salmonella spp.

Absente în 10 g

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant .

▼B

E 122 AZORUBINĂ, CARMOIZINĂ



Sinonime

Colorant alimentar roșu CI 3

Definiție

Azorubina este alcătuită în principal din 4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Azorubina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

14720

EINECS

222-657-4

Denumire chimică

4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic

Formulă chimică

C20H12N2Na2O7S2

Masă moleculară

502,44

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

510 la cca. 516 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule de culoare roșu spre castaniu

Aspectul soluției apoase

Roșie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 516 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 1 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 4-hidroxinaftalin-1-sulfonic

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 123 AMARANT



Sinonime

Colorant alimentar roșu CI 9

Definiție

Amarantul constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Amarantul este sintetizat prin cuplarea acidului 4-amino-1-naftalinsulfonic cu acidul 3-hidroxi-2,7- naftalindisulfonic.

Amarantul este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

16185

EINECS

213-022-2

Denumire chimică

2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic

Formulă chimică

C20H11N2Na3O10S3

Masă moleculară

604,48

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

440 la cca. 520 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică

Aspectul soluției apoase

Roșie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 520 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 3,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic

acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic

acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic

acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 124 PONCEAU 4R, COȘENILĂ ROȘIE A



Sinonime

Colorant alimentar roșu CI 7; coccină nouă

Definiție

Ponceau 4R constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic și din materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Ponceau 4R este sintetizat prin cuplarea acidului naftionic diazotat cu acidul G (acid 2-naftol-6,8- disulfonic) și prin transformarea produsului de cuplare în sare de trisodiu.

Ponceau 4R este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

16255

EINECS

220-036-2

Denumire chimică

2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic

Formulă chimică

C20H11N2Na3O10S3

Masă moleculară

604,48

Compoziție

Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

430 la cca. 505 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule de culoare roșiatică

Aspectul soluției apoase

Roșie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 505 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 1,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic

acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic

acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic

acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 127 ERITROZINĂ



Sinonime

Colorant alimentar roșu CI 14

Definiție

Eritrozina constă în principal din benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il) și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Eritrozina este sintetizată prin iodarea fluoresceinei, produs de condensare al rezorcinolului și anhidridei ftalice

Eritrozina este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

45430

EINECS

240-474-8

Denumire chimică

Benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il)

Formulă chimică

C20H6I4Na2O5 H2O

Masă moleculară

897,88

Compoziție

Conține nu mai puțin de 87 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu anhidră

image

1 100 la cca. 526 nm în soluție apoasă la pH 7

Descriere

Pulbere sau granule roșii

Aspectul soluției apoase

Roșie

Identificare

Spectrometrie

Maxim în apă la 526 nm la pH 7

Puritate

Ioduri anorganice

Nu mai mult de 0,1 % (calculate ca iodură de sodiu)

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare (cu excepția fluoresceinei)

Nu mai mult de 4,0 %

Fluoresceină

Nu mai mult de 20 mg/kg

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

Tri-iodorezorcinol

Nu mai mult de 0,2 %

Acid 2-(2,4-dihidroxi-3,5-diiodobenzoil) benzoic

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe extractibile în eter

Pentru o soluție cu pH între 7 și 8, nu mai mult de 0,2 %

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 129 ROȘU ALLURA AC



Sinonime

Colorant alimentar roșu CI 17

Definiție

Roșu allura AC constă în principal din 2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonato-fenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Roșu allura AC este sintetizat prin cuplarea acidului 5-amino-4-metoxi-2-toluensulfonic diazotat cu acidul 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic

Roșu allura AC este descris sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

16035

EINECS

247-368-0

Denumire chimică

2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonatofenilazo)-naftalin-6-sulfonat disodic

Formulă chimică

C18H14N2Na2O8S2

Masă moleculară

496,42

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

540 la cca. 504 nm în soluție apoasă la pH 7

Descriere

Pulbere sau granule roșu închis

Aspectul soluției apoase

Roșie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 504 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 3,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic, sare de sodiu

Nu mai mult de 0,3 %

acid 4-amino-5-metoxi-2-metilbenzen sulfonic

Nu mai mult de 0,2 %

acid 6,6-oxibis (2-naftalin sulfonic), sare disodică

Nu mai mult de 1,0 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 %

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 131 ALBASTRU PATENT V



Sinonime

Colorant alimentar albastru CI 5

Definiție

Albastru patent V constă în principal din compuși de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil amoniu și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu și/sau sulfat de calciu ca și componente principale incolore.

Sarea de potasiu este de asemenea permisă.

Nr. indicelui de culoare

42051

EINECS

222-573-8

Denumire chimică

Compus de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil-amoniu

Formulă chimică

Compus de calciu: C27H31N2O7S2Ca1/2

Compus de sodiu: C27H31N2O7S2Na

Masă moleculară

Compus de calciu: 579,72

Compus de sodiu: 582,67

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

2 000 la cca. 638 nm în soluție apoasă la pH 5

Descriere

Pulbere sau granule albastru închis

Aspectul soluției apoase

Albastră

Identificare

Spectrometrie

Maxim în apă la 638 nm cu pH 5

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 2,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

3-hidroxi-benzaldehidă

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 3-hidroxi benzoic

acid 3-hidroxi-4-sulfobenzoic

acid N,N-dietilamino benzen sulfonic

Leucobază

Nu mai mult de 4,0 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Dintr-o soluție cu pH 5, nu mai mult de 0,2 %

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 132 INDIGOTINĂ, CARMIN INDIGO



Sinonime

Colorant alimentar albastru CI 1

Definiție

Indigotina constă în principal dintr-un amestec de 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic și 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Indigotina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Carmin indigo este obținut prin sulfonarea indigoului. Aceasta se realizează prin încălzirea indigoului (sau a pastei de indigo) în prezența acidului sulfuric. Colorantul este izolat și supus procedurilor de purificare.

Nr. indicelui de culoare

73015

EINECS

212-728-8

Denumire chimică

3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic

Formulă chimică

C16H8N2Na2O8S2

Masă moleculară

466,36

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu;

3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 18 %

image

480 la cca. 610 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule albastru închis

Aspectul soluției apoase

Albastră

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 610 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Exclusiv 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 1,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid isatin-5-sulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,5 %

acid 5-sulfoantranilic

Acid antranilic

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 133 ALBASTRU BRILIANT FCF



Sinonime

Colorant alimentar albastru CI 2

Definiție

Albastrul briliant FCF constă în principal din α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino)ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic și izomerii acestuia și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Albastrul briliant FCF este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

42090

EINECS

223-339-8

Denumire chimică

α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino) ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic

Formulă chimică

C37H34N2Na2O9S3

Masă moleculară

792,84

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

1 630 la cca. 630 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule albastru-roșiatice

Aspectul soluției apoase

Albastră

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 630 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 6,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

Sumă de acizi 2-, 3- și 4-formil benzen sulfonic

Nu mai mult de 1,5 %

Acid 3-((etil) (4-sulfofenil) amino) metil benzen sulfonic

Nu mai mult de 0,3 %

Leucobază

Nu mai mult de 5,0 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % la pH 7

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 140 (i) CLOROFILE



Sinonime

Verde natural CI 3; Clorofilă de magneziu; Feofitină de magneziu

Definiție

Clorofilele se obțin prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. În timpul îndepărtării ulterioare a solventului, magneziul natural coordonat poate fi îndepărtat parțial sau total din clorofile pentru a forma feofitinele corespunzătoare. Principalele materii colorante sunt feofitinele și clorofilele de magneziu. Produsul extras, din care s-a înlăturat solventul, conține alți pigmenți, cum ar fi carotenoidele, precum și uleiuri, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan.

Nr. indicelui de culoare

75810

EINECS

Clorofile: 215-800-7, clorofila a: 207-536-6, clorofila b: 208-272-4

Denumire chimică

Principalele principii de colorare sunt:

Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta [at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina a), sau ca și complex de magneziu (clorofila a)

Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina b), sau ca și complex de magneziu (clorofila b)

Formulă chimică

Clorofila a (complex de magneziu): C55H72MgN4O5

Clorofila a: C55H74N4O5

Clorofila b (complex de magneziu): C55H70MgN4O6

Clorofila b: C55H72N4O6

Masă moleculară

Clorofila a (complex de magneziu): 893,51

Clorofila a: 871,22

Clorofila b (complex de magneziu): 907,49

Clorofila b: 885,20

Compoziție

Conținutul total de clorofile combinate și a complecșilor lor de magneziu nu este mai mic de 10 %

image

700 la cca. 409 nm în cloroform

Descriere

Solid ceros de culoare de la verde măsliniu la verde închis în funcție de conținutul de magneziu coordonat

Identificare

Spectrometrie

Maximum în cloroform la cca. 409 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

Etanol

2-Propanol

Hexan

Diclormetan:

Nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 5 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 140 (ii) CLOROFILINE



Sinonime

Verde natural CI 5; Clorofilină sodică; Clorofilină potasică

Definiție

Sărurile alcaline ale clorofilinelor se obțin prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. Grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan.

Nr. indicelui de culoare

75815

EINECS

287-483-3

Denumire chimică

Principalele principii de colorare în formă acidă sunt:

— 3-(10-carboxilato-4-etil-1,3,5,8-tetrametil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat (clorofilina a)

— și

— 3-(10-carboxilato-4-etil-3-formil-1,5,8-trimetil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat (clorofilina b)

În funcție de gradul de hidroliză, nucleul ciclopentenil poate fi desfăcut cu producerea unei a treia grupări carboxil.

Complexele de magneziu pot, de asemenea, să fie prezente.

Formulă chimică

Clorofilina a (forma acidă): C34H34N4O5

Clorofilina b (forma acidă): C34H32N4O6

Masă moleculară

Clorofilina a: 578,68

Clorofilina b: 592,66

Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut.

Compoziție

Conținutul total de clorofiline nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră.

image

700 la cca. 405 nm în soluție apoasă la pH 9

image

140 la cca. 653 nm în soluție apoasă la pH 9

Descriere

Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru.

Identificare

Spectrometrie

Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 9 la cca. 405 nm și cca. 653 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

Etanol

2-Propanol

Hexan

Diclormetan:

nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 141 (i) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILELOR



Sinonime

Verde natural CI 3; Clorofilă de cupru; Feofitină de cupru

Definiție

Clorofilele de cupru se obțin prin adăugarea unei sări de cupru substanței obținute prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Produsul, din care solventul a fost îndepărtat, conține alți pigmenți, precum carotenoizi, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Principalii coloranți sunt feofitinele de cupru. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan.

Nr. indicelui de culoare

75810

EINECS

Clorofila de cupru a: 239-830-5; Clorofila de cupru b: 246-020-5

Denumire chimică

[Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru a)

[Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru b)

Formulă chimică

Clorofila de cupru a: C55H72Cu N4O5

Clorofila de cupru b: C55H70Cu N4O6

Masă moleculară

Clorofila de cupru a: 932,75

Clorofila de cupru b: 946,73

Compoziție

Conținutul total de clorofile de cupru nu este mai mic de 10 %

image

540 la cca. 422 nm în cloroform

image

300 la cca. 652 nm în cloroform

Descriere

Solid ceros de culoare de la verde albastru la verde închis în funcție de materia primă

Identificare

Spectrometrie

Maxim în cloroform la cca. 422 nm și la cca. 652 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

Etanol

2-Propanol

Hexan

Diclormetan:

nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Ioni de cupru

Nu mai mult de 200 mg/kg

Cupru total

Nu mai mult de 8 % din totalul de feofitine de cupru

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 141 (ii) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILINELOR



Sinonime

Complex de cupru al clorofilinei sodice; complex de cupru al clorofilinei potasice; verde natural CI 5

Definiție

Sărurile alcaline ale clorofilinelor de cupru se obțin prin adăugarea cuprului la produsul obținut prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. După adăugarea cuprului în clorofilina purificată, grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan.

Nr. indicelui de culoare

75815

EINECS

 

Denumire chimică

Principalele principii de colorare în formă acidă sunt 3- (10-carboxilato-4-etil-1,3,5,8-tetrametil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru a) și 3-(10-carboxilato-4-etil-3-formil-1,5,8-trimetil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru b)

Formulă chimică

Clorofilina de cupru a (forma acidă): C34H32Cu N4O5

Clorofilina de cupru b (forma acidă): C34H30Cu N4O6

Masă moleculară

Clorofilina de cupru a: 640,20

Clorofilina de cupru b: 654,18

Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut.

Compoziție

Conținutul total de clorofiline de cupru nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră.

image

565 la cca. 405 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5

image

145 la cca. 630 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5

Descriere

Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru.

Identificare

Spectrometrie

Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5 la cca. 405 nm și la 630 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

Etanol

2-Propanol

Hexan

Diclormetan:

nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 5 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Ioni de cupru

Nu mai mult de 200 mg/kg

Cupru total

Nu mai mult de 8 % din totalul clorofilinelor de cupru

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 142 VERDE S



Sinonime

Colorant alimentar verde CI 4, Verde briliant BS

Definiție

Verdele S constă în principal din N-[4-([4-(dimetilamino) fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil}-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Verdele S este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

44090

EINECS

221-409-2

Denumire chimică

N-[4-([4-(dimetilamino)fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil]-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu; 5-[4-(dimetilamino)-α-(4-dimetiliminociclohexa-2,5-dieniliden)benzil]-6-hidroxi-7-sulfonato-naftalin-2-sulfonat de sodiu (denumire chimică alternativă).

Formulă chimică

C27H25N2NaO7S2

Masă moleculară

576,63

Compoziție

Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

1 720 la cca. 632 nm în soluție apoasă

Descriere

Pulbere sau granule de culoare albastru închis sau verde închis

Aspectul soluției apoase

Albastră sau verde

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 632 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 1,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

4,4′-bis(dimetilamino)-benzhidril alcool

Nu mai mult de 0,1 %

4,4′-bis(dimetilamino)-benzofenonă

Nu mai mult de 0,1 %

acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic

Nu mai mult de 0,2 %

Leucobază

Nu mai mult de 5,0 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 150a CARAMEL SIMPLU



Sinonime

Caramel caustic

Definiție

Caramelul simplu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză). Pentru favorizarea caramelizării pot fi utilizați acizi, alcali și săruri, cu excepția compușilor de amoniu și a sulfiților.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

232-435-9

Denumire chimică

 

Formulă chimică

 

Masă moleculară

 

Compoziție

 

Descriere

Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru.

Identificare

 

Puritate

Colorant legat de celuloză DEAE

Nu mai mult de 50 %

Colorant legat de fosforil celuloză

Nu mai mult de 50 %

Intensitatea culorii (1)

0,01-0,12

Azot total

Nu mai mult de 0,1 %

Sulf total

Nu mai mult de 0,2 %

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

(1)   

Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.

E 150b CARAMEL DE SULFIT CAUSTIC



Sinonime

 

Definiție

Caramelul de sulfit caustic se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența sulfiților (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu și bisulfit de sodiu); nu se folosesc compuși de amoniu.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

232-435-9

Denumire chimică

 

Formulă chimică

 

Masă moleculară

 

Compoziție

 

Descriere

Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru.

Identificare

 

Puritate

Colorant legat de celuloză DEAE

Peste 50 %

Intensitatea culorii (1)

0,05-0,13

Azot total

Nu mai mult de 0,3 % (2)

Dioxid de sulf

Nu mai mult de 0,2 % (2)

Sulf total

0,3-3,5 % (2)

Sulf legat de celuloză DEAE

Peste 40 %

Raportul de absorbție al colorantului legat de celuloză DEAE

19-34

Raportul de absorbție (A 280/560)

Mai mare de 50

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

(1)   

Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.

(2)   

Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție.

E 150c CARAMEL AMONIACAL



Sinonime

 

Definiție

Caramelul amoniacal se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența compușilor de amoniu (hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu și fosfat de amoniu); nu se folosesc sulfiți.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

232-435-9

Denumire chimică

 

Formulă chimică

 

Masă moleculară

 

Compoziție

 

Descriere

Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru.

Identificare

 

Puritate

Colorant legat de celuloză DEAE

Nu mai mult de 50 %

Colorant legat de fosforil celuloză

Peste 50 %

Intensitatea culorii (1)

0,08-0,36

Azot amoniacal

Nu mai mult de 0,3 % (2)

4-metilimidazol

Nu mai mult de 200 mg/kg (2)

2-acetil-4-tetrahidroxi-butilimidazol

Nu mai mult de 10 mg/kg (2)

Sulf total

Nu mai mult de 0,2 % (2)

Azot total

0,7-3,3 % (2)

Raportul de absorbție al colorantului legat de fosforil celuloză

13-35

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

(1)   

Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.

(2)   

Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție.

E 150d CARAMEL CU SULFIT DE AMONIU



Sinonime

 

Definiție

Caramelul cu sulfit de amoniu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența atât a sulfiților, cât și a compușilor de amoniu (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu, bisulfit de sodiu, hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu, fosfat de amoniu, sulfat de amoniu, sulfit de amoniu și bisulfit de amoniu).

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

232-435-9

Denumire chimică

 

Formulă chimică

 

Masă moleculară

 

Compoziție

 

Descriere

Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru.

Identificare

 

Puritate

Colorant legat de celuloză DEAE

Peste 50 %

Intensitatea culorii (1)

0,10-0,60

Azot amoniacal

Nu mai mult de 0,6 % (2)

Dioxid de sulf

Nu mai mult de 0,2 % (2)

4-metilimidazol

Nu mai mult de 250 mg/kg (2)

Azot total

0,3-1,7 % (2)

Sulf total

0,8-2,5 % (2)

Raportul azot/sulf din precipitatul de alcool

0,7-2,7

Raportul de absorbție a precipitatului de alcool (3)

8-14

Raportul de absorbție (A 280/560)

Nu mai mult de 50

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

(1)   

Intensitatea culorii este definită ca absorbanța unei soluții apoase de caramel solid de 0,1 % (masă/volum) într-o cuvă de 1 cm la 610 nm.

(2)   

Exprimat pe baza echivalentului de culoare, respectiv exprimat în termeni de produs cu intensitatea culorii de 0,1 unități de absorbție.

(3)   

Raportul de absorbție a precipitatului de alcool se definește ca o absorbție a precipitatului la 280 nm împărțită la absorbția la 560 nm (cuvă de 1 cm).

▼M8

E 151 NEGRU BRILIANT PN

▼B



Sinonime

Colorant alimentar negru CI 1

▼M8

Definiția

Negrul briliant PN constă în principal din 4-acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalen-1,7-disulfonat tetrasodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca principale componente incolore.

Negrul briliant PN este descris ca o sare de sodiu.

Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

▼B

Nr. indicelui de culoare

28440

EINECS

219-746-5

Denumire chimică

4-Acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalin-1,7-disulfonat tetrasodic

Formulă chimică

C28H17N5Na4O14S4

Masă moleculară

867,69

Compoziție

Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

image

530 la cca. 570 nm în soluție

Descriere

Pulbere sau granule negre

Aspectul soluției apoase

Neagră-albăstruie

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 570 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 4 % (raportat la conținutul de colorant)

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

Acid 4-acetamido-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic

right accolade În total nu mai mult de 0,8 %

Acid 4-amino-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic

acid 8-aminonaftalin-2-sulfonic

4,4′-diazoaminodi-(acid benzensulfonic)

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 153 CARBON VEGETAL



Sinonime

Negru vegetal

Definiție

Carbonul vegetal activat este produs prin carbonizarea materialelor vegetale cum ar fi lemnul, reziduurile de celuloză, turba, coaja de nucă de cocos și alte învelișuri vegetale. Carbonul activat astfel produs este măcinat de o moară cu valțuri, iar praful de carbon cu activitate înaltă rezultat este tratat cu un ciclon. Fracția fină de la ciclon este purificată prin spălare cu acid clorhidric, neutralizată și apoi uscată. Produsul rezultat este cunoscut în mod tradițional ca negru vegetal. Produsele cu o mai mare putere de colorare sunt produse din fracția fină printr-un tratament suplimentar cu ciclon sau prin măcinare suplimentară, urmate de spălare cu acid, neutralizare și uscare. Acesta constă în principal din carbon fin divizat. Carbonul vegetal poate conține mici cantități de azot, hidrogen și oxigen. Produsul poate absorbi umezeala după procesul de fabricație.

Nr. indicelui de culoare

77266

EINECS

231-153-3

Denumire chimică

Carbon

Formulă chimică

C

Masă atomică

12,01

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % carbon raportat la substanța anhidră și fără cenușă

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 12 % (120 °C, 4 ore)

Descriere

Pulbere neagră, inodoră

Identificare

Solubilitate

Insolubil în apă și solvenți organici

Combustie

Prin încălzire la roșu arde încet, fără flacără

Puritate

Cenușă (total)

Nu mai mult de 4 % (temperatura de aprindere: 625 °C)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Hidrocarburi aromatice policiclice

Benzo(a)piren mai puțin de 50 μg/kg în extractul obținut prin extracția unui gram de produs cu 10 g ciclohexan pur într-un proces de extracție continuu.

Substanță solubilă în alcali

Filtratul obținut prin fierberea a 2 g de probă cu 20 ml N hidroxid de sodiu și filtrare este incolor.

E 155 BRUN HT



Sinonime

Colorant alimentar brun CI 3

Definiție

Brun HT constă în principal din 4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat ca principale componente incolore.

Brun HT este descris ca sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Nr. indicelui de culoare

20285

EINECS

224-924-0

Denumire chimică

4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic

Formulă chimică

C27H18N4Na2O9S2

Masă moleculară

652,57

Compoziție

Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu.

image

403 la cca. 460 nm în soluție apoasă la pH 7

Descriere

Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică

Aspectul soluției apoase

Brună

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă de pH 7 la cca. 460 nm

Puritate

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 10 % (metoda TLC)

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic

Nu mai mult de 0,7 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Nu mai mult de 0,2 % în soluție cu pH 7

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 160a (i) BETA-CAROTEN



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 5

Definiție

Aceste specificații se aplică în mod predominant la toți izomerii trans ai beta-carotenului împreună cu mici cantități de alte carotenoide. Preparatele diluate și stabilizate pot prezenta diferite proporții de izomeri trans și cis.

Nr. indicelui de culoare

40800

EINECS

230-636-6

Denumire chimică

Beta-caroten; beta, beta-caroten

Formulă chimică

C40H56

Masă moleculară

536,88

Compoziție

Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten)

image

2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexan

Descriere

Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie până la roșie-maronie

Identificare

Spectrometrie

Maxim în ciclohexan la 453-456 nm

Puritate

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,1 %

Substanțe colorante auxiliare

Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

E 160a (ii) CAROTEN DIN PLANTE



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 5

Definiție

Carotenii vegetali se obțin prin extracția cu solvent din specii de plante comestibile, morcovi, uleiuri vegetale, iarbă, lucernă (alfalfa) și urzică.

Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoide, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa- și gama-carotenul, precum și alți pigmenți. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, metanol, etanol, 2-propanol, hexan (1), diclormetan și dioxid de carbon.

Nr. indicelui de culoare

75130

EINECS

230-636-6

Denumire chimică

 

Formulă chimică

Beta-caroten: C40H56

Masă moleculară

Beta-caroten: 536,88

Compoziție

Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este nu mai puțin de 5 %. Pentru produsele obținute prin extragerea uleiurilor vegetale: nu mai puțin de 0,2% în grăsimi comestibile

image

2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexan

Descriere

 

Identificare

Spectrometrie

Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 470-486 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

2-Propanol

Hexan

Etanol

Diclormetan

Nu mai mult de 10 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

(1)   

Benzen maximum 0,05 % v/v.

E 160a (iii) BETA-CAROTEN DIN Blakeslea trispora



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 5

Definiție

Obținut printr-un proces de fermentație prin utilizarea unei culturi mixte din cele două tipuri sexuale (+) și (–) ale unor tulpini de ciupercă Blakeslea trispora. Beta-carotenul se extrage din biomasă cu acetat de etil sau acetat de izobutil, urmat de 2-propanol și cristalizare. Produsul cristalizat constă în principal din trans beta-caroten. Din cauza procesului natural de fermentație, aproximativ 3 % din produs constă într-un amestec de carotenoide, ceea ce este specific produsului.

Nr. indicelui de culoare

40800

EINECS

230-636-6

Denumire chimică

Beta-caroten; beta, beta-caroten

Formulă chimică

C40H56

Masă moleculară

536,88

Compoziție

Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten)

image

2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexan

Descriere

Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie, roșie-maronie sau purpuriu-violet (culoarea variază în funcție de solventul de extracție folosit și de condițiile de cristalizare)

Identificare

Spectrometrie

Maxim în ciclohexan la 453-456 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetat de etil

right accolade Nu mai mult de 0,8 %, separat sau în combinație

Etanol

Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 %

Propan-2-ol: Nu mai mult de 0,1 %

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare

Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Criterii microbiologice

Mucegaiuri

Nu mai mult de 100 colonii per gram

Drojdii

Nu mai mult de 100 colonii per gram

Salmonella spp.

Absentă în 25 g

Escherichia coli

Absentă în 5 g

E 160a (iv) CAROTEN DIN ALGE



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 5

▼M8

Definiția

Amestecul de caroteni se poate obține și din speciile de alge Dunaliella salina. Beta-carotenul se extrage prin utilizarea unui ulei esențial. Preparatul este o suspensie de 20-30 % în ulei comestibil. Raportul de izomeri trans și cis se situează în intervalul 50/50-71/29.

Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoizi, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa-carotenul, luteina, zeaxantina și beta-criptoxantina. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă.

▼B

Nr. indicelui de culoare

75130

EINECS

 

Denumire chimică

 

Formulă chimică

Beta-caroten: C40H56

Masă moleculară

Beta-caroten: 536,88

Compoziție

Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este de minimum 20 %

image

2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexan

Descriere

 

Identificare

Spectrometrie

Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 474-486 nm

Puritate

Tocoferoli naturali în ulei comestibil

Nu mai mult de 0,3 %

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

▼M32

E 160b(i) ANNATTO BIXINĂ

(I) BIXINĂ EXTRASĂ CU SOLVENȚI



Sinonime

Annatto B, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4

Definiție

Bixina extrasă cu solvenți este obținută prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu unul sau mai mulți dintre următorii solvenți de calitate alimentară: acetonă, metanol, hexan, etanol, alcool izopropilic, acetat de etil, alcool alcalin sau dioxid de carbon supercritic. Preparatul obținut poate fi acidificat, urmat de îndepărtarea solventului, uscare și măcinare.

Bixina extrasă cu solvenți conține mai multe componente colorate; cis-bixina este principalul principiu de colorare, iar trans-bixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei ca urmare a prelucrării.

Nr. indicelui de culoare

75120

Einecs

230-248-7

Denumire chimică

cis-Bixină: metil (9-cis)-hidrogen-6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat

Formulă chimică

cis-Bixină: C25H30O4

Masă moleculară

394,5

Compoziție

Nu mai puțin de 85 % coloranți (exprimați ca bixină)

E1 % 1cm 3090 la circa 487 nm în tetrahidrofuran și acetonă

Descriere

Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu

Identificare

 

Solubilitate

Insolubilă în apă, puțin solubilă în etanol

Spectrometrie

Proba în acetonă prezintă absorbanța maximă la aproximativ 425, 457 și 487 nm

Puritate

 

Norbixină

nu mai mult de 5 % din totalul coloranților

Solvenți reziduali

Acetonă: nu mai mult de 30 mg/kg

Metanol: nu mai mult de 50 mg/kg

Hexan: nu mai mult de 25 mg/kg

Etanol:

Alcool izopropilic:

Acetat de etil:

nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Arsen

nu mai mult de 2 mg/kg

Plumb

nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

nu mai mult de 0,5 mg/kg

(II) BIXINA PRELUCRATĂ ÎN SOLUȚIE APOASĂ



Sinonime

Annatto E, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4

Definiție

Bixina prelucrată în soluție apoasă se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.), prin abraziunea semințelor în prezența apei reci, ușor alcaline. Preparatul obținut este acidificat pentru a precipita bixina, care este apoi filtrată, uscată și măcinată.

Bixina prelucrată în soluție apoasă conține mai multe componente colorate; cis-bixina este principalul principiu de colorare, iar trans-bixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei ca urmare a prelucrării.

Nr. indicelui de culoare

75120

Einecs

230-248-7

Denumire chimică

cis-Bixină: metil (9-cis)-hidrogen-6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat

Formulă chimică

cis-Bixină: C25H30O4

Masă moleculară

394,5

Compoziție

Nu mai puțin de 25 % coloranți (exprimați ca bixină)

E1 % 1cm 3090 la circa 487 nm în tetrahidrofuran și acetonă

Descriere

Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu

Identificare

 

Solubilitate

Insolubilă în apă, puțin solubilă în etanol

Spectrometrie

Proba în acetonă prezintă absorbanța maximă la aproximativ 425, 457 și 487 nm

Puritate

 

Norbixină

nu mai mult de 7 % din totalul coloranților

Arsen

nu mai mult de 2 mg/kg

Plumb

nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

nu mai mult de 0,5 mg/kg

E 160b(ii) ANNATTO NORBIXINĂ

(I) NORBIXINĂ EXTRASĂ CU SOLVENȚI



Sinonime

Annatto C, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4

Definiție

Norbixina extrasă cu solvenți este obținută din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) prin spălarea cu unul sau mai mulți dintre următorii solvenți de calitate alimentară: acetonă, metanol, hexan, etanol, alcool izopropilic, acetat de etil, alcool alcalin sau dioxid de carbon supercritic, urmată de îndepărtarea solventului, cristalizare și uscare. Se adaugă o soluție alcalină apoasă la pulberea rezultată, care se încălzește apoi pentru a hidroliza colorantul și se răcește. Soluția apoasă este filtrată și acidificată pentru a precipita norbixina. Precipitatul este filtrat, spălat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată.

Norbixina extrasă cu solvenți conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării.

Nr. indicelui de culoare

75120

Einecs

208-810-8

Denumire chimică

cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic

Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic

Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic

Formulă chimică

cis-Norbixină: C24H28O4

Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4

Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4

Masă moleculară

380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică)

Compoziție

Nu mai puțin de 85 % coloranți (exprimați ca norbixină)

E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 %

Descriere

Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu

Identificare

 

Solubilitate

Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol

Spectrometrie

Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm

Puritate

 

Solvenți reziduali

Acetonă: nu mai mult de 30 mg/kg

Metanol: nu mai mult de 50 mg/kg

Hexan: nu mai mult de 25 mg/kg

Etanol:

Alcool izopropilic:

Acetat de etil:

nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Arsen

nu mai mult de 2 mg/kg

Plumb

nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

nu mai mult de 0,5 mg/kg

(II) NORBIXINĂ PRELUCRATĂ CU ALCALI, PRECIPITATĂ ÎN MEDIU ACID



Sinonime

Annatto F, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4

Definiție

Norbixina prelucrată cu alcali (precipitată în mediu acid) se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu soluție alcalină apoasă. Bixina este hidrolizată în norbixină într-o soluție alcalină fierbinte și este acidificată pentru a precipita norbixina. Precipitatul este filtrat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată.

Norbixina prelucrată cu alcali conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării.

Nr. indicelui de culoare

75120

Einecs

208-810-8

Denumire chimică

cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic

Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic

Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic

Formulă chimică

cis-Norbixină: C24H28O4

Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4

Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4

Masă moleculară

380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică)

Compoziție

Nu mai puțin de 35 % coloranți (exprimați ca norbixină)

E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 %

Descriere

Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu

Identificare

 

Solubilitate

Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol

Spectrometrie

Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm

Puritate

 

Arsen

nu mai mult de 2 mg/kg

Plumb

nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

nu mai mult de 0,5 mg/kg

(III) NORBIXINĂ PRELUCRATĂ CU ALCALI, NEPRECIPITATĂ ÎN MEDIU ACID



Sinonime

Annatto G, Orlean, Terre orellana, L. Orange, portocaliu natural CI 4

Definiție

Norbixina prelucrată cu alcali (neprecipitată în mediu acid) se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu soluție alcalină apoasă. Bixina este hidrolizată în norbixină într-o soluție alcalină fierbinte. Precipitatul este filtrat, uscat și măcinat pentru a obține o pulbere granulată. Principalul colorant al extractelor este mai ales sarea de potasiu sau de sodiu a norbixinei.

Norbixină prelucrată cu alcali (neprecipitată în mediu acid) conține mai multe componente colorate; cis-norbixina este principalul principiu de colorare, iar trans-norbixina este un principiu de colorare minor; de asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai norbixinei ca urmare a prelucrării.

Nr. indicelui de culoare

75120

Einecs

208-810-8

Denumire chimică

cis-Norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-acid carotendioic

Sare dipotasică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat dipotasic

Sare disodică de cis-norbixină: 6,6’-diapo-Ψ,Ψ-carotendioat disodic

Formulă chimică

cis-Norbixină: C24H28O4

Sare dipotasică de cis-norbixină: C24H26K2O4

Sare disodică de cis-norbixină: C24H26Na2O4

Masă moleculară

380,5 (acid), 456,7 (sare dipotasică), 424,5 (sare disodică)

Compoziție

Nu mai puțin de 15 % coloranți (exprimați ca norbixină)

E1 % 1cm 2870 la circa 482 nm în soluție de hidroxid de potasiu de 0,5 %

Descriere

Pulbere de culoare roșu-maro închis spre roșu-purpuriu

Identificare

 

Solubilitate

Solubilă în apă alcalină, puțin solubilă în etanol

Spectrometrie

Proba în soluția de hidroxid de potasiu de 0,5 % prezintă absorbanța maximă la aproximativ 453 nm și 482 nm

Puritate

 

Arsen

nu mai mult de 2 mg/kg

Plumb

nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

nu mai mult de 0,5 mg/kg

▼B

E 160c EXTRACT DE ARDEI ROȘU, CAPSANTINĂ, CAPSORUBINĂ



Sinonime

Oleorășină de ardei roșu

Definiție

Extractul de ardei roșu se obține prin extracția cu solvent din specii de ardei roșu care constau din fructe păstaie măcinate cu sau fără semințe de Capsicum annuum L. și conține principalele principii de colorare ai acestui condiment. Principalele principii de colorare sunt capsantina și capsorubina. O largă varietate de alți compuși colorați sunt prezenți.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, acetonă, hexan, diclormetan, acetat de etil, 2-propanol și dioxid de carbon.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

Capsantina: 207-364-1, capsorubină: 207-425-2

Denumire chimică

Capsantina: (3R, 3′S, 5′R)-3,3′-dihidroxi- β,κ-caroten-6-onă

Capsorubina: (3S, 3′S, 5R, 5′R)-3,3′-dihidroxi- κ,κ-caroten-6,6′-dionă

Formulă chimică

Capsantina:

C40H56O3

Capsorubina:

C40H56O4

Masă moleculară

Capsantina:

584,85

Capsorubina:

600,85

Compoziție

Extract de ardei roșu: conține nu mai puțin de 7,0 % carotenoide

Capsantină/capsorubină: nu mai puțin de 30 % din totalul de carotenoide

image

2 100 la cca. 462 nm în acetonă

Descriere

Lichid vâscos roșu-închis

Identificare

Spectrometrie

Maxim în acetonă la cca. 462 nm

Reacția de culoare

Se obține o culoare albastră intensă prin adăugarea unei picături de acid sulfuric la o picătură de probă în 2-3 picături de cloroform

Puritate

Solvenți reziduali

Acetat de etil

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metanol

Etanol

Acetonă

Hexan

2-Propanol

Diclormetan:

nu mai mult de 10 mg/kg

Capsaicină

Nu mai mult de 250 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 160d Licopen

(i)    Licopen sintetic



Sinonime

Licopen obținut prin sinteză chimică

Definiție

Licopenul sintetic este un amestec de izomeri geometrici de licopeni și este produs prin condensarea Wittig a intermediarilor sintetici utilizați frecvent în producția altor carotenoide utilizate în produse alimentare. Licopenul sintetic constă predominant din licopen all-trans în amestec cu 5-cis-licopen și mici cantități de alți izomeri. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă.

Nr. indicelui de culoare

75125

EINECS

207-949-1

Denumire chimică

ψ,ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen

Formulă chimică

C40H56

Masă moleculară

536,85

Compoziție

Nu mai puțin de 96% licopeni totali (cel puțin 70 % licopen all-trans)

image la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450

Descriere

Pulbere cristalină de culoare roșie

Identificare

Spectrofotometrie

Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm

Testul pentru carotenoide

Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N

Solubilitate

Insolubil în apă, liber solubil în cloroform

Proprietățile soluției de 1 % în cloroform

Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg)

Apo-12’-licopenal

Nu mai mult de 0,15 %

Oxid de trifenil fosfină

Nu mai mult de 0,01 %

Solvenți reziduali

Metanol cel mult 200 mg/kg,

Hexan, 2-propanol: Nu mai mult de 10 mg/kg din fiecare.

Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale)

Plumb

Nu mai mult de 1 mg/kg

(ii)    Licopen din tomate



Sinonime

Galben natural 27

Definiție

Licopenul este obținut prin extracție cu solvent din tomate (Lycopersicon esculentum L.) urmată de îndepărtarea solventului. Pot fi utilizați numai următorii solvenți: dioxid de carbon, acetat de etil, acetonă, 2-propanol, metanol, etanol și hexan. Principalul principiu de colorare din tomate este licopenul, însă pot fi prezenți și alți pigmenți carotenoizi în cantități mici. Pe lângă pigmenții coloranți, produsul poate conține ulei, grăsimi, ceruri și componente aromatice prezente în mod natural în tomate.

Nr. indicelui de culoare

75125

EINECS

207-949-1

Denumire chimică

Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen

Formulă chimică

C40H56

Masă moleculară

536,85

Compoziție

image

la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450 .

Conține nu mai puțin de 5 % coloranți totali

Descriere

Lichid vâscos roșu-închis

Identificare

Spectrofotometrie

Maximum în hexan la aproximativ 472 nm

Puritate

Solvenți reziduali

2-Propanol

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Hexan

Acetonă

Etanol

Metanol

Acetat de etil

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 1 %

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

(iii)    Licopen obținut din Blakeslea trispora



Sinonime

Galben natural 27

Definiție

Licopenul obținut din Blakeslea trispora este extras din biomasa fungică și purificat prin cristalizare și filtrare. Constă în principal din licopen all-trans. De asemenea, conține mici cantități de alte carotenoide. Singurii solvenți utilizați în procesul de fabricație sunt 2-propanolul și acetatul de izobutil. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă.

Nr. indicelui de culoare

75125

EINECS

207-949-1

Denumire chimică

Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen

Formulă chimică

C40H56

Masă moleculară

536,85

Compoziție

Nu mai puțin de 95 % licopeni totali și nu mai puțin de 90 % licopen all-trans din cantitatea totală de coloranți

image

la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450

Descriere

Pulbere cristalină de culoare roșie

Identificare

Spectrofotometrie

Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm

Testul pentru carotenoide

Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N

Solubilitate

Insolubil în apă, liber solubil în cloroform

Proprietățile soluției de 1 % în cloroform

Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg)

Alte carotenoide

Nu mai mult de 5 %

Solvenți reziduali

2-Propanol: Nu mai mult de 0,1 %

Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 %

Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,3 %

Plumb

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 160e BETA-APO-8′-CAROTENAL (C30)



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 6

Definiție

Aceste specificații se aplică în mod predominant izomerilor all-trans ai β-apo-8′-carotenal împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din β-apo-8′-carotenal care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de β-apo-8′-carotenal în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans.

Nr. indicelui de culoare

40820

EINECS

214-171-6

Denumire chimică

β-Apo-8′-carotenal; trans-β-apo-8′caroten-aldehidă

Formulă chimică

C30H40O

Masă moleculară

416,65

Compoziție

Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților

image

2 640 la 460–462 nm în ciclohexan

Descriere

Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis cu luciu metalic

Identificare

Spectrometrie

Maxim în ciclohexan la 460–462 nm

Puritate

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,1 %

Substanțe colorante auxiliare

Carotenoide altele decât β-apo-8′-carotenal:

nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 161b Luteină



Sinonime

Amestec de carotenoide; xantofile

Definiție

Luteina se obține prin extracția cu solvent din specii de fructe și plante comestibile, iarbă, lucernă (alfalfa) și Tagetes erecta. Principiul de colorare de bază constă în carotenoide, predominante fiind luteina și esterii cu acizii grași ai acesteia. De asemenea, sunt prezente cantități variabile de caroteni. Luteina poate conține grăsimi, uleiuri și ceruri prezente în mod natural în materialul vegetal.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, 2-propanol, hexan, acetonă, metil etil cetonă și dioxid de carbon.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

204-840-0

Denumire chimică

3,3′-dihidroxi-d-caroten

Formulă chimică

C40H56O2

Masă moleculară

568,88

Compoziție

Conținut de coloranți totali nu mai puțin de 4 % calculați ca luteină

image

2 550 la cca. 445 nm în cloroform/etanol (10 + 90) sau în hexan/etanol/acetonă (80 + 10 + 10)

Descriere

Lichid maro-gălbui închis

Identificare

Spectrometrie

Maxim în cloroform/etanol (1:9) la cca. 445 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Acetonă

right accolade Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație

Metil etil cetonă

Metanol

Etanol

2-Propanol

Hexan

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 3 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 161g CANTAXANTINĂ



Sinonime

Colorant alimentar portocaliu CI 8

Definiție

Aceste specificații se aplică în mod predominant la izomerii all-trans ai cantaxantinei împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din cantaxantină care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de cantaxantină în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans.

Nr. indicelui de culoare

40850

EINECS

208-187-2

Denumire chimică

β-Caroten-4,4′-dionă; cantaxantină; 4,4′-dioxo-β-caroten

Formulă chimică

C40H52O2

Masă moleculară

564,86

Compoziție

Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților (exprimați ca și cantaxantină)

image

2 200
left accolade

la cca. 485 nm în cloroform

la 468–472 nm în ciclohexan

la 464–467 nm în eter de petrol

Descriere

Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis

Identificare

Spectrometrie

Maximum în cloroform la cca. 485 nm

Maxim în ciclohexan la 468–472 nm

Maximum în eter de petrol la 464–467 nm

Puritate

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,1 %

Substanțe colorante auxiliare

Carotenoide altele decât cantaxantina: nu mai mult de 5,0 % din totalul coloranților

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 162 ROȘU DE SFECLĂ, BETANINĂ



Sinonime

Roșu de sfeclă

Definiție

Roșul de sfeclă se obține din rădăcini de soiuri de sfeclă roșie (Beta vulgaris L. var. rubra) prin presarea sfeclei zdrobite până la obținerea sucului sau prin extracția apoasă din rădăcini de sfeclă mărunțite și îmbogățire ulterioară cu principiu activ. Colorantul este compus din diferiți pigmenți care aparțin clasei betalaină. Principiul de colorare de bază constă din betacianine (roșu) în care betanina reprezintă 75–95 %. Cantități mici de betaxantină (galben) și produși de degradare a betalainelor (maro deschis) pot fi prezente.

În afara pigmenților coloranți, sucul sau extractul conțin: zaharuri, săruri și/sau proteine conținute în mod natural de sfecla roșie. Soluția poate fi concentrată și anumite produse pot fi rafinate pentru a îndepărta cea mai mare parte a zaharurilor, sărurilor și proteinelor.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

231-628-5

Denumire chimică

Acid (S-(R′, R′)-4-(2-(2-carboxi-5(β-D-glucopiranoziloxi)-2,3-dihidro-6-hidroxi-1H-indol-1-il)etenil)-2,3-dihidro-2,6-piridin-dicarboxilic; 1-(2-(2,6-dicarboxi-1,2,3,4-tetrahidro-4-piridiliden)etiliden)-5-β-D-glucopiranoziloxi)-6-hidroxiindoliu-2-carboxilat

Formulă chimică

Betanină: C24H26N2O13

Masă moleculară

550,48

Compoziție

Conținut de colorant roșu (exprimat ca betanină) nu mai puțin de 0,4 %

image

1 120 la cca. 535 nm în soluție apoasă la pH 5

Descriere

Lichid, pastă, pulbere sau solid roșu sau roșu închis

Identificare

Spectrometrie

Maximum în apă de pH 5 la cca. 535 nm

Puritate

Nitrat

Nu mai mult de 2 g nitrat anion/g de colorant roșu (calculat plecând de la compoziție)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 163 ANTOCIANINE



Sinonime

 

Definiție

Antocianinele se obțin prin macerare sau extracție cu apă sulfuroasă, apă acidificată, dioxid de carbon, metanol sau etanol din soiuri de legume și fructe comestibile, urmată de concentrare și/sau purificare, după caz. Produsul rezultat poate fi transformat în pulbere printr-un proces de uscare industrială. Antocianinele conțin componente comune din materia primă, în special antocianină, acizi organici, taninuri, zaharuri, săruri minerale, etc. dar nu în mod necesar în aceeași proporție ca în materia primă. Etanolul poate fi prezent în mod natural ca rezultat al procesului de macerare. Principiul de colorare este antocianina. Produsele sunt comercializate în funcție de capacitatea de colorare, determinată prin analiză. Conținutul de colorant nu se exprimă utilizând unități cantitative.

Nr. indicelui de culoare

 

EINECS

208-438-6 (cianidină); 205-125-6 (peonidină); 208-437-0 (delfinidină); 211-403-8 (malvidină); 205-127-7 (pelargonidină); 215-849-4 (petunidină)

Denumire chimică

clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-flaviliu (cianidină)

clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′-metoxiflaviliu (peonidină)

clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′, 5′-dimetoxiflaviliu (malvidină)

clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(3,4,5,trihidroxifenil)-1-benzopiriliu (delfinidină)

clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-5′-metoxiflaviliu (petunidină)

clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(4-hidroxifenil)-1-benzopiriliu (pelargonidină)

Formulă chimică

Cianidină: C15H11O6Cl

Peonidină: C16H13O6Cl

Malvidină: C17H15O7Cl

Delfinidină: C15H11O7Cl

Petunidină: C16H13O7Cl

Pelargonidină: C15H11O5Cl

Masă moleculară

Cianidină: 322,6

Peonidină: 336,7

Malvidină: 366,7

Delfinidină: 340,6

Petunidină: 352,7

Pelargonidină: 306,7

Compoziție

image

300 pentru pigmentul pur la 515-535 nm la pH 3,0

Descriere

Lichid, pastă sau pulbere de culoare roșu-purpuriu cu un miros ușor caracteristic

Identificare

Spectrometrie

Maximum în metanol cu concentrație de HCl de 0,01 %

Cianidină: 535 nm

Peonidină: 532 nm

Malvidină: 542 nm

Delfinidină: 546 nm

Petunidină: 543 nm

Pelargonidină: 530 nm

Puritate

Solvenți reziduali

Metanol

Nu mai mult de 50 mg/kg

Etanol

Nu mai mult de 200 mg/kg

Dioxid de sulf

Nu mai mult de 1 000 mg/kg pe procent de pigment

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 170 CARBONAT DE CALCIU



Sinonime

Pigment alb CI 18; cretă

Definiție

Carbonatul de calciu este produsul obținut din calcar sau prin precipitarea ionilor de calciu cu ioni carbonați.

Nr. indicelui de culoare

77220

EINECS

Carbonat de calciu: 207-439-9

Calcar: 215-279-6

Denumire chimică

Carbonat de calciu

Formulă chimică

CaCO3

Masă moleculară

100,1

Compoziție

Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere albă cristalină sau amorfă, inodoră și insipidă

Identificare

Solubilitate

Practic insolubil în apă și alcool. Se dizolvă cu efervescență în acid acetic diluat, acid clorhidric diluat și acid azotic diluat, iar soluțiile obținute dau, după fierbere, teste pozitive pentru calciu.

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 2,0 % (200 °C, 4 ore)

Substanțe insolubile în acid

Nu mai mult de 0,2 %

Magneziu și săruri alcaline

Nu mai mult de 1 %

Fluoruri

Nu mai mult de 50 mg/kg

Antimoniu (ca Sb)

right accolade Nu mai mult de 100 mg/kg, separat sau în combinație

Cupru (ca Cu)

Crom (ca Cr)

Zinc (ca Zn)

Bariu (ca Ba)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 3 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 171 DIOXID DE TITAN



Sinonime

Pigment alb CI 6

Definiție

Dioxidul de titan constă în principal din dioxid de titan pur sub formă de anatază și/sau rutil care poate fi acoperit cu mici cantități de alumină și/sau silice pentru a îmbunătăți proprietățile tehnologice ale produsului.

Formele anatază ale dioxidului de titan pigmentar pot fi obținute numai printr-un proces de sulfatare care creează o cantitate mare de acid sulfuric ca produs secundar. Formele rutil ale dioxidului de titan sunt, de regulă, obținute printr-un proces de clorinare.

Anumite forme rutil de dioxid de titan sunt produse utilizând mică (cunoscută și ca silicat de potasiu și aluminiu) ca model pentru a forma structura granulară de bază. Mica este acoperită la suprafață cu dioxid de titan utilizând un proces specializat patentat.

Dioxidul de titan rutil sub formă de granule este fabricat prin supunerea pigmentului sidefat care constă din mică acoperită cu dioxid de titaniu (rutil) unei dizolvări extractive în mediu acid urmată de o dizolvare extractivă în alcali. Prin acest proces toată mica este îndepărtată, iar produsul rezultat este o formă granulată de dioxid de titan rutil.

Nr. indicelui de culoare

77891

EINECS

236-675-5

Denumire chimică

Dioxid de titan

Formulă chimică

TiO2

Masă moleculară

79,88

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța fără alumină și silice

Descriere

Pulbere albă spre ușor colorată

Identificare

Solubilitate

Insolubil în apă și solvenți organici. Se dizolvă încet în acid fluorhidric și în acid sulfuric concentrat fierbinte.

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, 3 ore)

Pierdere prin calcinare

Nu mai mult de 1 % pe o bază fără materii volatile (800 °C)

Oxid de aluminiu și/sau dioxid de siliciu

În total nu mai mult de 2,0 %

Substanțe solubile în HCl 0,5 N

Nu mai mult de 0,5 % raportat la substanța fără alumină și fără silice și, în plus, pentru produse care conțin alumină și/sau silice, nu mai mult de 1,5 % raportat la produsul vândut ca atare.

Substanțe solubile în apă

Nu mai mult de 0,5 %

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N.

Antimoniu

Nu mai mult de 2 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N.

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N.

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N.

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N.

E 172 OXIZI DE FIER ȘI HIDROXIZI DE FIER



Sinonime

Oxid de fier galben: pigment galben CI 42 și 43

Oxid de fier roșu: pigment roșu CI 101 și 102

Oxid de fier negru: pigment negru CI 11

Definiție

Oxizii de fier și hidroxizii de fier sunt obținuți prin sinteză și constau în principal din oxizi de fier anhidri și/sau hidratați. Domeniul nuanțelor include culorile galben, roșu, maro și negru. Oxizii de fier de calitate alimentară se deosebesc de cei de calitate tehnică în principal prin niveluri reduse de contaminare cu alte metale. Aceasta se realizează prin selectarea și controlul sursei de fier și/sau prin gradul de purificare chimică în cursul procesului de fabricație.

Nr. indicelui de culoare

Oxid de fier galben:

77492

Oxid de fier roșu:

77491

Oxid de fier negru:

77499

EINECS

Oxid de fier galben:

257-098-5

Oxid de fier roșu:

215-168-2

Oxid de fier negru:

235-442-5

Denumire chimică

Oxid de fier galben: oxid feric hidratat, oxid de fier (III) hidratat

Oxid de fier roșu: oxid feric anhidru, oxid de fier (III) anhidru

Oxid de fier negru: oxid feros feric, oxid de fier (II, III)

Formulă chimică

Oxid de fier galben:

FeO(OH) · H2O

Oxid de fier roșu:

Fe2O3

Oxid de fier negru:

FeO.Fe2O3

Masă moleculară

88,85:

FeO(OH)

159,70:

Fe2O3

231,55:

FeO.Fe2O3

Compoziție

Galben nu mai puțin de 60 %, roșu și negru nu mai puțin de 68 % fier total, exprimat ca fier

Descriere

Pulbere cu tentă gălbuie, roșiatică, maronie sau neagră

Identificare

Solubilitate

Insolubil în apă și în solvenți organici

Solubil în acizi minerali concentrați

Puritate

Substanțe solubile în apă

Nu mai mult de 1,0 %

right accolade prin dizolvare totală

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Crom

Nu mai mult de 100 mg/kg

Cupru

Nu mai mult de 50 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Nichel

Nu mai mult de 200 mg/kg

Zinc

Nu mai mult de 100 mg/kg

E 173 ALUMINIU



Sinonime

Pigment metalic CI

Definiție

Pulberea de aluminiu se compune din particule fine de aluminiu. Măcinarea se poate face sau nu în prezența uleiurilor vegetale comestibile și/sau a acizilor grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară. Nu conține adaosuri de alte substanțe decât uleiuri vegetale comestibile și/sau acizi grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară.

Nr. indicelui de culoare

77000

EINECS

231-072-3

Denumire chimică

Aluminiu

Formulă chimică

Al

Masă atomică

26,98

Compoziție

Nu mai puțin de 99 % calculat ca Al pe bază de produs fără ulei

Descriere

Pulbere sau folii subțiri gri-argintii

Identificare

Solubilitate

Insolubil în apă și în solvenți organici. Solubil în acid clorhidric diluat.

Testul pentru aluminiu

O probă dizolvată în acid clorhidric diluat este se consideră test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, pentru greutate constantă)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 10 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 174 ARGINT



Sinonime

Argentum

Definiție

Nr. indicelui de culoare

77820

EINECS

231-131-3

Denumire chimică

Argint

Formulă chimică

Ag

Masă atomică

107,87

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99,5 % Ag

Descriere

Pulbere sau foi subțiri de culoare argintie

Identificare

 

Puritate

 

E 175 AUR



Sinonime

Pigment metalic 3; Aurum

Definiție

Nr. indicelui de culoare

77480

EINECS

231-165-9

Denumire chimică

Aur

Formulă chimică

Au

Masă atomică

197,0

Compoziție

Conține nu mai puțin de 90 % Au

Descriere

Pulbere sau foi subțiri de culoare aurie

Identificare

 

Puritate

Argint

Nu mai mult de 7 %

right accolade după dizolvare completă

Cupru

Nu mai mult de 4 %

E 180 LITOLRUBINĂ BK



Sinonime

Pigment Roșu CI 57; Pigment de rubin; carmin 6B

Definiție

Litolrubina BK conține în principal 3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu și substanțe colorante auxiliare împreună cu apă, clorură de calciu și/sau sulfat de calciu ca principale componente incolore.

Nr. indicelui de culoare

15850:1

EINECS

226-109-5

Denumire chimică

3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu

Formulă chimică

C18H12CaN2O6S

Masă moleculară

424,45

Compoziție

Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali

image

200 la cca. 442 nm în dimetilformamidă

Descriere

Pulbere de culoare roșie

Identificare

Spectrometrie

Maxim în dimetilformamidă la cca. 442 nm

Puritate

Substanțe colorante auxiliare

Nu mai mult de 0,5 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

 

acid 2-amino-5-metilbenzensulfonic, sare de calciu

Nu mai mult de 0,2 %

acid 3-hidroxi-2-naftalincarboxilic, sare de calciu

Nu mai mult de 0,4 %

Amine aromatice primare nesulfonate

Nu mai mult de 0,01 % (exprimate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter

Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 %

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.

E 200 ACID SORBIC



Sinonime

 

Definiție

EINECS

203-768-7

Denumire chimică

Acid sorbic; Acid trans, trans-2,4-hexadienoic

Formulă chimică

C6H8O2

Masă moleculară

112,12

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Ace incolore sau pulbere albă fluidă, având un ușor miros caracteristic și care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C

Identificare

Interval de topire

Între 133 °C și 135 °C, după uscare în vid timp de 4 ore într-un desicator cu acid sulfuric

Spectrometrie

O soluție de 2-propanol (1 la 4 000 000 ) are absorbanța maximă la 254 ± 2 nm

Testul pentru legături duble

Test pozitiv

Solubilitate

Puțin solubil în apă, solubil în etanol.

Puritate

Conținut de apă

Nu mai mult de 0,5 % (metoda Karl Fischer)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,2 %

Aldehide

Nu mai mult de 0,1 % (ca formaldehidă)

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 202 SORBAT DE POTASIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

246-376-1

Denumire chimică

Sorbat de potasiu; (E, E)-2,4-hexadienoat de potasiu; Sare de potasiu a acidului trans, trans 2,4-hexadienoic

Formulă chimică

C6H7O2K

Masă moleculară

150,22

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța uscată

Descriere

Pulbere cristalină albă care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C

Identificare

Intervalul de topire al acidului sorbic

Intervalul de topire al acidului sorbic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 133 °C și 135 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru potasiu

Test pozitiv

Testul pentru legături duble

Test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 1,0 % (105 °C, 3 ore)

Aciditate sau alcalinitate

Nu mai mult de aproximativ 1,0 % (ca acid sorbic sau K2CO3)

Aldehide

Nu mai mult de 0,1 % calculat ca formaldehidă

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M25 —————

▼B

E 210 ACID BENZOIC



Sinonime

 

Definiție

EINECS

200-618-2

Denumire chimică

Acid benzoic; Acid benzencarboxilic; Acid fenilcarboxilic

Formulă chimică

C7H6O2

Masă moleculară

122,12

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere cristalină albă

Identificare

Interval de topire

121,5 °C -123,5 °C

Testul de sublimare

Test pozitiv

Testul pentru benzoat

Test pozitiv

pH

Aproximativ 4 (soluție în apă)

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5% (3 ore, în prezența acidului sulfuric)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,05 %

Compuși organici clorurați

Nu mai mult de 0,07 % exprimat ca și clorură corespunzând la 0,3 % exprimat ca acid monoclorbenzoic

Substanțe ușor oxidabile

Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml

Substanțe ușor carbonizabile

O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai intensă decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC (1), 0,3 ml clorură ferică TSC (2), 0,1 ml sulfat de cupru TSC (3) și 4,4 ml apă.

Acizi policiclici

La acidificarea fracționată a unei soluții neutralizate de acid benzoic, primul precipitat nu trebuie să aibă un punct de topire diferit de cel al acidului benzoic

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

(1)   

Clorură de cobalt TSC: se dizolvă aproximativ 65 g clorură de cobalt CoCl2·6H2O într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc exact 5 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml de soluție de iod, se adaugă 5 ml de peroxid de hidrogen 3%, apoi 15 ml soluție de hidroxid de sodiu 20%. Se fierbe 10 minute, se lasă să se răcească, se adaugă 2 grame de iodură de potasiu și 20 ml de acid sulfuric 25 %. După ce precipitatul este complet dizolvat, se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS. 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 23,80 mg de CoCl2·6H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 59,5 mg CoCl2·6H2O/ml.

(2)   

Clorură ferică TSC: se dizolvă aproximativ 55 g clorură ferică într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc 10 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml soluție de iod, se adaugă 15 ml de apă și 3 g de iodură de potasiu; amestecul se lasă 15 minute. Se diluează cu 100 ml apă, apoi iodul eliberat se titrează cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS. 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 27,03 mg de FeCl3·6H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 45,0 mg de FeCl3·6H2O/ml.

(3)   

Sulfat de cupru TSC: se dizolvă aproximativ 65 g sulfat de cupru CuSO4·5H2O într-o cantitate suficientă de amestec de 25 ml acid clorhidric și 975 ml de apă din care rezultă un volum total de 1 litru. Se introduc 10 ml din această soluție într-un balon cu fund rotund care conține 250 ml soluție de iod, se adaugă 40 ml apă, 4 ml acid acetic și 3 g iodură de potasiu. Se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu (0,1 N) în prezența amidonului TS (*1). 1 ml de tiosulfat de sodiu (0,1 N) corespunde la 24,97 mg de CuSO4·5H2O. Se ajustează volumul final al soluției prin adăugarea unei cantități suficiente de amestec de acid clorhidric/apă pentru a rezulta o soluție conținând 62,4 mg de CuSO4·5H2O/ml.

(*1)   

Amidon TS: se triturează 0,5 g amidon (amidon din cartofi, porumb sau solubil) cu 5 ml de apă; la pasta ce rezultă se adaugă o cantitate suficientă de apă pentru a rezulta un volum total de 100 ml, amestecând continuu. Se fierbe câteva minute, se lasă să se răcească, se filtrează. Amidonul trebuie preparat proaspăt.

E 211 BENZOAT DE SODIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

208-534-8

Denumire chimică

Benzoat de sodiu; sare de sodiu a acidului benzencarboxilic; sare de sodiu a acidului fenilcarboxilic

Formulă chimică

C7H5O2Na

Masă moleculară

144,11

Compoziție

Nu mai puțin de 99 % C7H5O2Na, după uscare la 105 °C timp de 4 ore

Descriere

Pulbere cristalină sau granule albe, aproape fără miros

Identificare

Solubilitate

Liber solubil în apă, greu solubil în etanol

Intervalul de topire al acidului benzoic

Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru benzoat

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore)

Substanțe ușor oxidabile

Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml

Acizi policiclici

La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de sodiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic

Compuși organici clorurați

Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic

Aciditate sau alcalinitate

Neutralizarea unui gram de benzoat de sodiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 212 BENZOAT DE POTASIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

209-481-3

Denumire chimică

Benzoat de potasiu; sare de potasiu a acidului benzencarboxilic; sare de potasiu a acidului fenilcarboxilic

Formulă chimică

C7H5KO2·3H2O

Masă moleculară

214,27

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % de C7H5KO2, după uscare la 105 °C la greutate constantă

Descriere

Pulbere cristalină albă

Identificare

Intervalul de topire al acidului benzoic

Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru benzoat

Test pozitiv

Testul pentru potasiu

Test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 26,5 % (105 °C, 4 ore)

Compuși organici clorurați

Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic

Substanțe ușor oxidabile

Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml

Substanțe ușor carbonizabile

O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă

Acizi policiclici

La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de potasiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic

Aciditate sau alcalinitate

Neutralizarea unui gram de benzoat de potasiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 213 BENZOAT DE CALCIU



Sinonime

Benzoat monocalcic

Definiție

EINECS

218-235-4

Denumire chimică

Benzoat de calciu; dibenzoat de calciu

Formulă chimică

Anhidru:

C14H10O4Ca

Monohidrat:

C14H10O4Ca·H2O

Trihidrat:

C14H10O4Ca·3H2O

Masă moleculară

Anhidru:

282,31

Monohidrat:

300,32

Trihidrat:

336,36

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % după uscare la 105 °C

Descriere

Cristale albe sau incolore sau pulbere albă

Identificare

Intervalul de topire al acidului benzoic

Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru benzoat

Test pozitiv

Testul pentru calciu

Test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 17,5 % (105 °C, pentru greutate constantă)

Substanțe insolubile în apă

Nu mai mult de 0,3 %

Compuși organici clorurați

Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic

Substanțe ușor oxidabile

Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml

Substanțe ușor carbonizabile

O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă

Acizi policiclici

La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de calciu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic

Aciditate sau alcalinitate

Neutralizarea unui gram de benzoat de calciu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N

Fluoruri

Nu mai mult de 10 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 214 p-HIDROXIBENZOAT DE ETIL



Sinonime

Etil paraben; p-oxibenzoat de etil

Definiție

EINECS

204-399-4

Denumire chimică

p-hidroxibenzoat de etil; Ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic

Formulă chimică

C9H10O3

Masă moleculară

166,8

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99,5 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C

Descriere

Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă

Identificare

Interval de topire

115 °C-118 °C

Testul pentru p-hidroxibenzoat

Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat: între 213 °C și 217 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru alcool

Test pozitiv

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,05 %

Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic

Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 215 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE ETIL



Sinonime

 

Definiție

EINECS

252-487-6

Denumire chimică

Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de etil; Compus de sodiu al esterului etilic al acidului p-hidroxibenzoic

Formulă chimică

C9H9O3Na

Masă moleculară

188,8

Compoziție

Conținut de ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic nu mai mic de 83 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere higroscopică albă, cristalină

Identificare

Interval de topire

între 115 °C și 118 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric

Testul pentru p-hidroxibenzoat

Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

9,9-10,3 (soluție apoasă 0,1 %)

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 5 % (prin uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric)

Cenușă sulfatată

Între 37 și 39 %

Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic

Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 218 p-HIDROXIBENZOAT DE METIL



Sinonime

Metil paraben; p-oxibenzoat de metil

Definiție

EINECS

243-171-5

Denumire chimică

p-hidroxibenzoat de metil; Ester metilic al acidului p-hidroxibenzoic

Formulă chimică

C8H8O3

Masă moleculară

152,15

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C

Descriere

Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă

Identificare

Interval de topire

125 °C-128 °C

Testul pentru p-hidroxibenzoat

Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C după uscare timp de două ore la 80 °C

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,05 %

Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic

Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 219 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE METIL



Sinonime

 

Definiție

EINECS

 

Denumire chimică

Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil; Compus de sodiu al esterului metilic al acidului p-hidroxibenzoic

Formulă chimică

C8H7O3Na

Masă moleculară

174,15

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere higroscopică albă

Identificare

Interval de topire

Precipitatul alb format prin acidificarea cu acid clorhidric a unei soluții apoase 10 % g/v a sării de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil (utilizând ca indicator hârtia de turnesol) trebuie să aibă un interval de topire între 125 °C și 128 °C după spălare cu apă și uscare la 80 °C timp de 2 ore

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

9,7-10,3 (soluție 0,1% în apă fără dioxid de carbon)

Puritate

Conținut de apă

Nu mai mult de 5 % (metoda Karl Fischer)

Cenușă sulfatată

Între 40 % și 44,5 % raportat la substanța anhidră

Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic

Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 220 DIOXID DE SULF



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-195-2

Denumire chimică

Dioxid de sulf; anhidrida acidului sulfuros

Formulă chimică

SO2

Masă moleculară

64,07

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 %

Descriere

Gaz incolor, neinflamabil, cu miros puternic, înțepător, sufocant

Identificare

Testul pentru substanțe sulfuroase

Test pozitiv

Puritate

Conținut de apă

Nu mai mult de 0,05 % (metoda Karl Fischer)

Reziduu nevolatil

Nu mai mult de 0,01 %

Trioxid de sulf

Nu mai mult de 0,1 %

Seleniu

Nu mai mult de 10 mg/kg

Alte gaze care nu sunt prezente în aer în mod obișnuit

Fără urme

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 5 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 221 SULFIT DE SODIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-821-4

Denumire chimică

Sulfit de sodiu (anhidru sau heptahidrat)

Formulă chimică

Anhidru:

Na2SO3

Heptahidrat:

Na2SO37H2O

Masă moleculară

Anhidru:

126,04

Heptahidrat:

252,16

Compoziție

Anhidru:

Nu mai puțin de 95 % Na2SO3 și nu mai puțin 48 % SO2

Heptahidrat:

Nu mai puțin de 48 % Na2SO3 și nu mai puțin de 24 % SO2

Descriere

Pulbere albă cristalină sau cristale incolore

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

8,5-11,5 (anhidru: soluție 10 %; heptahidrat: soluție 20 %)

Puritate

Tiosulfat

Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M3

E 222 SULFIT ACID DE SODIU

▼B



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-921-4

Denumire chimică

Bisulfit de sodiu; sulfit acid de sodiu

Formulă chimică

NaHSO3 în soluție apoasă

Masă moleculară

104,06

Compoziție

Conține nu mai puțin de 32 % g/g NaHSO3

Descriere

Soluție limpede, incoloră spre galben

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

2,5-5,5 (soluție apoasă 10 %)

Puritate

▼M3

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la conținutul de SO2

▼B

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 223 METABISULFIT DE SODIU



Sinonime

Pirosulfit; Pirosulfit de sodiu

Definiție

EINECS

231-673-0

Denumire chimică

Disulfit de sodiu; Pentaoxodisulfat disodic

Formulă chimică

Na2S2O5

Masă moleculară

190,11

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % Na2S2O5 și nu mai puțin de 64 % SO2

Descriere

Cristale albe sau pulbere cristalină albă

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

4,0-5,5 (soluție apoasă 10 %)

Puritate

Tiosulfat

Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 224 METABISULFIT DE POTASIU



Sinonime

Pirosulfit de potasiu

Definiție

EINECS

240-795-3

Denumire chimică

Disulfit de potasiu; Pentaoxodisulfat de potasiu

Formulă chimică

K2S2O5

Masă moleculară

222,33

Compoziție

Conține nu mai puțin de 90 % K2S2O5 și nu mai puțin de 51,8 % SO2, restul fiind alcătuit aproape în întregime din sulfat de potasiu

Descriere

Cristale incolore sau pulbere albă cristalină

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru potasiu

Test pozitiv

Puritate

Tiosulfat

Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 226 SULFIT DE CALCIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

218-235-4

Denumire chimică

Sulfit de calciu

Formulă chimică

CaSO3·2H2O

Masă moleculară

156,17

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % CaSO3·2H2O și nu mai puțin de 39 % SO2

Descriere

Cristale albe sau pulbere cristalină albă

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru calciu

Test pozitiv

Puritate

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M8

E 227 SULFIT ACID DE CALCIU

▼B



Sinonime

 

Definiție

EINECS

237-423-7

Denumire chimică

Bisulfit de calciu; Sulfit acid de calciu

Formulă chimică

Ca(HSO3)2

Masă moleculară

202,22

Compoziție

Între 6 și 8 % (g/v) dioxid de sulf și între 2,5 și 3,5 % (g/v) dioxid de calciu corespunzând la între 10 și 14 % (g/v) bisulfit de calciu [Ca(HSO3)2]

Descriere

Soluție apoasă limpede galben-verzuie, având un miros specific de dioxid de sulf

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru calciu

Test pozitiv

Puritate

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M8

E 228 SULFIT ACID DE POTASIU

▼B



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-870-1

Denumire chimică

Bisulfit de potasiu; Sulfit acid de potasiu

Formulă chimică

KHSO3, în soluție apoasă

Masă moleculară

120,17

Compoziție

Conține nu mai puțin de 280 g KHSO3/litru (sau 150 g SO2/litru)

Descriere

Soluție apoasă limpede, incoloră

Identificare

Testul pentru sulfit

Test pozitiv

Testul pentru potasiu

Test pozitiv

Puritate

Fier

Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Seleniu

Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 234 NISINĂ



Sinonime

 

Definiție

Nisina constă în mai multe polipeptide înrudite produse de tulpini ale Lactococcus lactis subsp. lactis

EINECS

215-807-5

Denumire chimică

 

Formulă chimică

C143H230N42O37S7

Masă moleculară

3 354,12

Compoziție

Concentratul de nisină conține nu mai puțin de 900 unități per mg într-un amestec de substanțe solide din lapte degresat și un conținut minim de clorură de sodiu de 50 %

Descriere

Pulbere de culoare albă

Identificare

 

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 3 % (102 °C-103 °C, pentru greutate constantă)

Arsen

Nu mai mult de 1 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 235 NATAMICINĂ



Sinonime

Pimaricină

Definiție

Natamicina este un fungicid din grupul macrolidelor poliene și este produs de tulpini de Streptomyces natalensis sau de alte specii relevante

EINECS

231-683-5

Denumire chimică

Un stereoizomer de acid 22-(3-amino-3,6-dideoxi-β-D-mannopiranoziloxi)-1,3,26-trihidroxi-12-metil-10-oxo-6,11,28-trioxatriciclo[22.3.1.05,7]octacosa-8,14,16,18,20-pentaen-25-carboxilic.

Formulă chimică

C33H47O13N

Masă moleculară

665,74

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța uscată

Descriere

Pulbere cristalină albă spre alb crem

Identificare

Reacții de culoare

La adăugarea, pe o placă cu godeuri, a câteva cristale de natamicină la o picătură de:

acid clorhidric concentrat, apare culoarea albastră,

acid fosforic concentrat, apare culoarea verde, care se schimbă după câteva minute în roșu palid

Spectrometrie

O soluție 0,0005 % g/v în 1 % acid acetic metanolic are maximuri de absorbție la aproximativ 290 nm, 303 nm și 318 nm, un umăr la aproximativ 280 nm și minimuri de absorbție la aproximativ 250 nm, 295,5 nm și 311 nm

pH

5,5-7,5 (soluție 1 % g/v într-un amestec neutralizat în prealabil de 20 părți dimetilformamidă și 80 părți apă)

Rotație specifică

[α]D 20 între + 250° și + 295° (o soluție de 1 % g/v în acid acetic glacial, la 20 °C și calculată în raport cu substanța uscată)

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 8 % (peste P2O5 în vid la 60 °C și greutate constantă)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,5 %

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

Criterii microbiologice

Număr total de germeni

Nu mai mult de 100 colonii per gram

E 239 HEXAMETILENTETRAMINĂ



Sinonime

Hexamină; Metenamină

Definiție

EINECS

202-905-8

Denumire chimică

1,3,5,7-tetraazatriciclo [3.3.1.13,7]-decan, hexametilentetramină

Formulă chimică

C6H12N4

Masă moleculară

140,19

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere cristalină incoloră sau albă

Identificare

Testul pentru formaldehidă

Test pozitiv

Testul pentru amoniac

Test pozitiv

Punctul de sublimare:

Aproximativ 260 °C

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,5 % (la 105 °C în vid peste P2O5 timp de 2 ore)

Cenușă sulfatată

Nu mai mult de 0,05 %

Sulfați

Nu mai mult de 0,005 % exprimați ca SO4

Cloruri

Nu mai mult de 0,005 % exprimate ca Cl

Săruri de amoniu

Nedetectabile

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

E 242 DICARBONAT DE DIMETIL



Sinonime

DMDC; Pirocarbonat de dimetil

Definiție

EINECS

224-859-8

Denumire chimică

Dicarbonat de dimetil; Ester dimetilic al acidului pirocarbonic

Formulă chimică

C4H6O5

Masă moleculară

134,09

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99,8 %

Descriere

Lichid incolor, se descompune în soluție apoasă. Este coroziv pentru piele și ochi și toxic prin inhalare și ingerare

Identificare

Descompunere

După diluare teste pozitive pentru CO2 și metanol

Punct de topire

17 °C

Punct de fierbere

172 °C, cu descompunere

Densitate la 20 °C

Aproximativ 1,25 g/cm3

Spectru de absorbție în infraroșu

Maximum la 1 156 și 1 832 cm–1

Puritate

Carbonat de dimetil

Nu mai mult de 0,2 %

Clor, total

Nu mai mult de 3 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb

Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M12

E 243 ETIL LAUROIL ARGINAT



Sinonime

Ester etilic de arginat lauric; ester etilic de lauramidă arginină; etil-Να-lauroil-L-arginat·HCl; LAE;

▼M19

Definiție

Substanța etil lauroil arginat este sintetizată prin esterificarea argininei cu etanol, urmată de reacția esterului cu clorura de lauroil, în mediu apos la temperatură controlată cuprinsă între 10 și 15 °C și la un pH cuprins între 6,7 și 6,9. Substanța etil lauroil arginat rezultată este recuperată sub formă de sare clorhidrat, care este filtrată și uscată.

▼M12

ELINCS

434-630-6

Denumire chimică

Etil-Να-dodecanoil-L-arginat·HCl

Formulă chimică

C20H41N4O3Cl

Masă moleculară

421,02

Compoziție

Nu mai puțin de 85 % și nu mai mult de 95 %

Descriere

Pulbere de culoare albă

Identificare

 

Solubilitate

Liber solubil în apă, etanol, propilenglicol și glicerol

Puritate

 

Να-lauroil-L-arginină

Nu mai mult de 3 %

Acid lauric

Nu mai mult de 5 %

Laurat de etil

Nu mai mult de 3 %

L-arginină·HCl

Nu mai mult de 1 %

Arginat de etil·2HCl

Nu mai mult de 1 %

Plumb

Nu mai mult de 1 mg/kg

Arsen

Nu mai mult de 3 mg/kg

Cadmiu

Nu mai mult de 1 mg/kg

Mercur

Nu mai mult de 1 mg/kg

▼M36

E 246 GLICOLIPIDE



Sinonime

 

Definiție

Glicolipidele prezente în mod natural se obțin printr-un proces de fermentare utilizând sușa sălbatică MUCL 53181 a ciupercii Dacryopinax spathularia (ciupercă de ureche Osmanthus dulce comestibilă). Glucoza este utilizată ca sursă de carbon. Procesul din aval fără solvenți include filtrarea și microfiltrarea pentru îndepărtarea celulelor microbiene, precipitarea și spălarea cu apă tamponată pentru purificare. Produsul este pasteurizat și uscat prin pulverizare. Procesul de producție nu modifică chimic glicolipidele și nici compoziția naturală a acestora.

Numărul CAS

2205009-17-0

Denumire chimică

Glicolipide din Dacryopinax spathularia

Test

Nu mai puțin de 93 % conținut total de glicolipide pe bază uscată.

Descriere

Pulbere de culoare bej până la maro deschis, miros caracteristic slab

Identificare

 

Solubilitate

Conformă (10 g/l în apă)

pH

Între 5,0 și 7,0 (10 g/l în apă)

Turbiditate

Maximum 28 NTU (10 g/l în apă)

Puritate

 

Conținut de apă

Maximum 5 % (metoda Karl Fischer)

Proteine

Maximum 3 % (factor N × 6,25)

Grăsime

Maximum 2 % (gravimetric)

Sodiu

Maximum 3,3 %

Arsen

Maximum 1 mg/kg

Plumb

Maximum 0,7 mg/kg

Cadmiu

Maximum 0,1 mg/kg

Mercur

Maximum 0,1 mg/kg

Nichel

Maximum 2 mg/kg

Criterii microbiologice

 

Număr total de bacterii aerobe

Cel mult 100 colonii per gram

Drojdii și mucegaiuri

Cel mult 10 colonii per gram

Bacterii coliforme

Cel mult 3 MPN per gram

Salmonella spp.

Absentă în 25 g

▼B

E 249 NITRIT DE POTASIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-832-4

Denumire chimică

Nitrit de potasiu

Formulă chimică

KNO2

Masă moleculară

85,11

Compoziție

Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța anhidră (1)

Descriere

Granule delicvescente, albe sau gălbui

Identificare

Testul pentru nitriți

Test pozitiv

Testul pentru potasiu

Test pozitiv

pH

6,0-9,0 (soluție 5 %)

▼M44

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 3 % (4 ore, pe silicagel)

Arsen

Maximum 0,1 mg/kg

Plumb

Maximum 0,1 mg/kg

Mercur

Maximum 0,1 mg/kg

▼B

(1)   

Poate fi vândut doar în amestec cu sare sau un înlocuitor de sare.

E 250 NITRIT DE SODIU



Sinonime

 

Definiție

EINECS

231-555-9

Denumire chimică

Nitrit de sodiu

Formulă chimică

NaNO2

Masă moleculară

69,00

Compoziție

Conține nu mai puțin de 97 % raportat la substanța anhidră (1)

Descriere

Pulbere albă cristalină sau aglomerări gălbui

Identificare

Testul pentru nitriți

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

▼M44

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 0,25 % (4 ore, pe silicagel)

Arsen

Maximum 0,1 mg/kg

Plumb

Maximum 0,1 mg/kg

Mercur

Maximum 0,1 mg/kg

▼B

(1)   

Poate fi vândut doar în amestec cu sare sau un înlocuitor de sare.

E 251 NITRAT DE SODIU

I.    NITRAT DE SODIU SOLID



Sinonime

Salpetru de Chile; Salpetru cubic

Definiție

EINECS

231-554-3

Denumire chimică

Nitrat de sodiu

Formulă chimică

NaNO3

Masă moleculară

85,00

Compoziție

Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră

Descriere

Pulbere albă cristalină, ușor higroscopică

Identificare

Testul pentru nitrați

Test pozitiv

Testul pentru sodiu

Test pozitiv

pH

5,5-8,3 (soluție 5 %)

▼M44

Puritate

Pierdere prin uscare

Nu mai mult de 2 % (105 C, 4 ore)

Nitriți

Maximum 30 mg/kg exprimată ca NaNO2

Arsen

Maximum 0,1 mg/kg

Plumb

Maximum 0,1 mg/kg

Mercur

Maximum 0,1 mg/kg

▼B

II.    NITRAT DE SODIU LICHID