02010L0065 — RO — 21.12.2019 — 002.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificată prin:

▼B

DIRECTIVA 2010/65/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 octombrie 2010

privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre și de abrogare a Directivei 2002/6/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă are drept obiect simplificarea și armonizarea procedurilor administrative aplicate în sectorul transportului maritim prin transformarea transmiterii electronice a informațiilor în procedură standard și raționalizarea formalităților de raportare.

(2)  Prezenta directivă se aplică formalităților de raportare aplicabile în domeniul transportului maritim navelor la sosirea în și la plecarea din porturile situate pe teritoriul statelor membre.

(3)  Prezenta directivă nu se aplică navelor scutite de formalități de raportare.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

Articolul 3

Armonizarea și coordonarea formalităților de raportare

(1)  Fiecare stat membru adoptă măsuri pentru a asigura faptul că îndeplinirea formalităților de raportare este solicitată într-un mod armonizat și coordonat pe teritoriul său.

(2)  Comisia, în cooperare cu statele membre, dezvoltă mecanisme pentru armonizarea și coordonarea formalităților de raportare în cadrul Uniunii.

Articolul 4

Notificare prealabilă sosirii în porturi

Sub rezerva unor dispoziții specifice privind notificarea prevăzute de actele juridice ale Uniunii sau de instrumentele juridice internaționale aplicabile transportului maritim și obligatorii pentru statele membre, inclusiv a dispozițiilor privind controlul persoanelor și bunurilor, statele membre se asigură că comandantul sau orice altă persoană autorizată corespunzător de operatorul navei notifică, anterior sosirii într-un port situat într-un stat membru, informațiile cerute prin formalitățile de raportare către autoritatea competentă desemnată de statul membru respectiv:

Articolul 5

Transmiterea electronică a datelor

(1)  Statele membre acceptă îndeplinirea formalităților de raportare în format electronic și transmiterea acestora printr-o interfață unică cât mai curând posibil și, în orice caz, cel târziu la 1 iunie 2015.

Această interfață unică, care conectează SafeSeaNet, e-Customs și alte sisteme electronice, constituie locația în care, în conformitate cu prezenta directivă, toate informațiile sunt declarate o singură dată și sunt puse la dispoziția diverselor autorități competente și a statelor membre.

(2)  Fără a aduce atingere formatului relevant prevăzut în Convenția FAL, formatul menționat la alineatul (1) respectă articolul 6.

(3)  Atunci când formalitățile de raportare sunt cerute de actele juridice ale Uniunii și în măsura necesară pentru buna funcționare a interfeței unice instituite în conformitate cu alineatul (1), sistemele electronice menționate la alineatul (1) trebuie să fie interoperabile, accesibile și compatibile cu sistemul SafeSeaNet stabilit în conformitate cu Directiva 2002/59/CE și, dacă este cazul, cu sistemele informatice prevăzute în Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț ( 1 ).

(4)  Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice privind controlul vamal și la frontieră stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și în Regulamentul (CE) nr. 562/2006, statele membre consultă operatorii economici și informează Comisia cu privire la progresele obținute folosind metodele stabilite în Decizia nr. 70/2008/CE.

Articolul 6

Schimbul de date

(1)  Statele membre se asigură că informațiile primite în conformitate cu formalitățile de raportare prevăzute în temeiul unui act juridic al Uniunii sunt puse la dispoziție în sistemele lor naționale SafeSeaNet și pun la dispoziția altor state membre părțile relevante din aceste informații prin intermediul sistemului SafeSeaNet. Cu excepția cazului în care este prevăzut altfel de un stat membru, aceasta nu se aplică informațiilor primite în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92, al Regulamentului (CEE) nr. 2454/93, al Regulamentului (CE) nr. 562/2006, precum și al Regulamentului (CE) nr. 450/2008.

(2)  Statele membre se asigură că informațiile primite în conformitate cu alineatul (1) sunt accesibile, la cerere, autorităților naționale relevante.

(3)  Formatul digital de bază al mesajelor care urmează a fi folosit în sistemele naționale SafeSeaNet în conformitate cu alineatul (1) se stabilește în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2002/59/CE.

(4)  Statele membre pot furniza accesul relevant la informațiile menționate la alineatul (1) fie printr-o interfață națională unică prin intermediul unui sistem de schimb de date electronice, fie prin intermediul sistemelor naționale SafeSeaNet.

Articolul 7

Informațiile din formularele FAL

Statele membre acceptă formularele FAL pentru îndeplinirea formalităților de raportare. Statele membre pot accepta ca informațiile solicitate în temeiul unui act juridic al Uniunii să fie furnizate pe suport de hârtie numai până la 1 iunie 2015.

Articolul 8

Confidențialitate

(1)  Statele membre, în conformitate cu actele juridice aplicabile ale Uniunii sau cu legislația națională, adoptă măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea informațiilor comerciale și a altor informații confidențiale care fac obiectul schimburilor în conformitate cu prezenta directivă.

(2)  Statele membre garantează, în special, protecția datelor cu caracter comercial colectate în temeiul prezentei directive. În ceea ce privește datele personale, statele membre garantează respectarea Directivei 95/46/CE. Instituțiile și organismele Uniunii garantează respectarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 9

Exceptări

Statele membre se asigură că navele aflate sub incidența Directivei 2002/59/CE, care operează între porturi situate pe teritoriul vamal al Uniunii, dar care nu provin, nu fac o escală sau nu se îndreaptă către un port situat în afara acestui teritoriu sau a unei zone libere supuse modalităților de control de tip I în sensul legislației vamale, sunt exceptate de la transmiterea informațiilor ce figurează în formularele FAL, fără a aduce atingere actelor juridice ale Uniunii aplicabile și posibilității ca statele membre să solicite datele care figurează în formularele FAL menționate la punctele 1-6 din partea B a anexei la prezenta directivă, necesare pentru protejarea ordinii și securității interne și pentru aplicarea actelor legislative în materie vamală sau fiscală, precum și în materie de imigrare, de mediu sau sanitare.

Articolul 10

Procedura de modificare

(1)  Comisia poate adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la anexa la prezenta directivă, pentru a garanta că acestea includ orice modificări pertinente realizate de OMI la nivelul formularelor FAL. Aceste amendamente nu au drept efect extinderea domeniului de aplicare a prezentei directive.

(2)  În ceea ce privește actele delegate menționate la prezentul articol se aplică procedurile stabilite la articolele 11, 12 și 13.

Articolul 11

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 10 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 18 noiembrie 2010. Comisia raportează cu privire la competențele delegate cel târziu cu șase luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 12.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Competența de a adopta acte delegate se acordă Comisiei în limitele stabilite la articolele 12 și 13.

Articolul 12

Revocarea competențelor delegate

(1)  Delegarea competențelor menționată la articolul 10 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu.

(2)  Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia în timp util înainte de luarea deciziei finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și motivele revocării.

(3)  Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Prezentarea de obiecții la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot prezenta obiecții cu privire la un act delegat în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni.

(2)  În cazul în care, la expirarea termenului inițial de două luni sau, după caz, a prelungirii acestuia, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au prezentat obiecții cu privire la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data menționată în cuprinsul său.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare înainte de expirarea termenului inițial de două luni sau, după caz, a prelungirii acestuia, în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că au decis să nu prezinte obiecții.

(3)  În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul se opun actului delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care prezintă obiecții față de actul delegat prezintă motivele pentru care se opune adoptării actului delegat.

Articolul 14

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare în vederea respectării prezentei directive până la 19 mai 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică actele respective de la 19 mai 2012.

În cazul în care statele membre adoptă respectivele acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Raportare

Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului până la 19 noiembrie 2013, cu privire la funcționarea prezentei directive, inclusiv cu privire la:

Raportul va fi însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 16

Abrogarea Directivei 2002/6/CE

Directiva 2002/6/CE se abrogă de la 19 mai 2012. Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 17

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXĂ

LISTA FORMALITĂȚILOR DE RAPORTARE MENȚIONATE ÎN PREZENTA DIRECTIVĂ

A.    Formalități de raportare în temeiul actelor juridice ale Uniunii

Această categorie de formalități de raportare include informații care sunt furnizate în conformitate cu următoarele dispoziții:

Articolul 4 din Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1).

Articolul 13 din Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime.

▼M2

Articolele 6, 7 și 9 din Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

▼B

Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare (JO L 129, 29.4.2004, p. 6).

Până la adoptarea unui formular armonizat la nivel internațional, pentru transmiterea informațiilor solicitate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 725/2004 se utilizează formularul prevăzut în apendicele la prezenta anexă. Formularul poate fi transmis electronic.

Articolul 36a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1) și articolul 87 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (JO L 145, 4.6.2008, p. 1).

▼M1

Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (2) din Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (JO L 188, 2.7.1998, p. 35).

▼B

B.    Formulare FAL și formalități în temeiul instrumentelor juridice internaționale

Această categorie de formalități de raportare include informațiile care sunt puse la dispoziție în conformitate cu Convenția FAL și cu alte instrumente juridice internaționale relevante.

C.    Orice legislație națională relevantă

Statele membre pot include în această categorie informațiile care sunt furnizate în temeiul propriilor legislații naționale. Respectivele informații sunt transmise prin mijloace electronice.

Apendice

( 1 ) JO L 23, 26.1.2008, p. 21.