02009R0207 — RO — 23.03.2016 — 002.006


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (CE) NR. 207/2009 AL CONSILIULUI

din 26 februarie 2009

privind ►M1  marca Uniunii Europene ◄

(versiune codificată)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 078 24.3.2009, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL (UE) 2015/2424 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2015

  L 341

21

24.12.2015


Astfel cum a fost modificat prin:

►A1

TRATATULÎNTRE PRIVIND ADERAREA REPUBLICII CROAȚIA LA UNIUNEA EUROPEANĂ

  L 112

21

24.4.2012


rectificat prin

 C1

Rectificare, JO L 071, 16.3.2016, p.  322 (2015/2424)

►C2

Rectificare, JO L 267, 30.9.2016, p.  1 (2015/2424)




▼B

REGULAMENTUL (CE) NR. 207/2009 AL CONSILIULUI

din 26 februarie 2009

privind ►M1  marca Uniunii Europene ◄

(versiune codificată)

(Text cu relevanță pentru SEE)



TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

▼M1

Marca Uniunii Europene

▼B

(1)  Mărcile de produse sau de servicii înregistrate în condițiile și conform normelor prevăzute de prezentul regulament sunt denumite în continuare ►M1  „mărci ale Uniunii Europene («mărci UE»)” ◄ .

(2)   ►M1  Marca UE ◄ are un caracter unitar. Aceasta produce aceleași efecte în întreaga ►M1  Uniune ◄ : nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunțări, al unei decizii de decădere din drepturi a titularului sau de nulitate și, respectiv, utilizarea sa nu poate fi interzisă, decât cu efect în întreaga ►M1  Uniune ◄ . Acest principiu se aplică cu excepția cazului în care se prevede altfel prin prezentul regulament.

▼M1

Articolul 2

Oficiul

(1)  Se instituie un Oficiu al Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („oficiul”).

(2)  Toate trimiterile la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din legislația Uniunii se interpretează ca trimiteri la oficiu.

▼B

Articolul 3

Capacitate de a acționa

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament sunt asimilate persoanelor juridice societățile și celelalte entități juridice care, în temeiul legislației aplicabile acestora, au capacitatea, în nume propriu, de a fi titulari de drepturi și obligații de orice natură, de a încheia contracte sau de a efectua alte acte juridice și de a sta în justiție.



TITLUL II

DREPTUL MĂRCILOR



SECȚIUNEA 1

Definirea și dobândirea ►M1  mărcii UE ◄

Articolul 4

Semne care pot constitui o ►M1  marcă UE ◄

Pot constitui ►M1  mărci UE ◄ toate semnele care pot avea o reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora.

Articolul 5

Titulari ai ►M1  mărcilor UE ◄

Poate fi titularul unei ►M1  mărci UE ◄ orice persoană fizică sau juridică, inclusiv entități de drept public.

Articolul 6

Modul de dobândire a ►M1  mărcii UE ◄

►M1  Marca UE ◄ se dobândește prin înregistrare.

Articolul 7

Motive absolute de refuz

(1)  Se respinge înregistrarea următoarelor:

(a) semne care nu respectă cerințele de la articolul 4;

(b) mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;

(c) mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;

(d) mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială și constantă;

▼M1

(e) semnele constituite exclusiv:

(i) din forma sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produselor;

(ii) din forma sau din altă caracteristică a produselor care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic;

(iii) din forma sau din altă caracteristică a produselor care dă acestora valoare substanțială;

▼B

(f) mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

(g) mărci care sunt de natură să înșele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produsului sau a serviciului;

(h) mărci care, în lipsa autorizației autorităților competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, denumită în continuare „Convenția de la Paris”;

(i) mărci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele menționate la articolul 6b din Convenția de la Paris, și care prezintă un interes public special, cu excepția cazului în care înregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă;

▼M1

(j) mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii, al legislației naționale sau al acordurilor internaționale la care Uniunea sau statul membru în cauză este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice;

(k) mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri;

▼M1

(l) mărcile care sunt excluse de la înregistrare în temeiul legislației Uniunii sau al acordurilor internaționale la care Uniunea este parte, care prevăd protecția specialităților tradiționale garantate;

(m) mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația națională, ori cu acordurile internaționale la care Uniunea sau statul membru respectiv este parte, care conferă protecție drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante, și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape.

▼B

(2)  Alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într-o parte a ►M1  Uniunii ◄ .

(3)  Alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu se aplică în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv după ce a fost utilizată.

Articolul 8

Motive relative de refuz

(1)  La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

(a) aceasta este identică cu marca anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitată sunt identice cu cele pentru care este protejată marca anterioară;

(b) din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.

(2)  În înțelesul alineatului (1), „mărci anterioare” înseamnă:

(a) mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , ținând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci și care aparțin următoarelor categorii:

(i)  ►M1  mărci UE ◄ ;

(ii) mărci înregistrate într-un stat membru sau, în ceea ce privește Belgia, Luxemburg și Țările de Jos, la Oficiul Benelux din domeniul proprietății intelectuale;

(iii) mărci care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale, care produc efecte într-un stat membru;

(iv) mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte în ►M1  Uniune ◄ ;

(b) cereri pentru mărci menționate la litera (a), sub rezerva înregistrării lor;

(c) mărci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca ►M1  marcă UE ◄ sau, dacă este cazul, la data priorității invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca ►M1  marcă UE ◄ , sunt de notorietate într-un stat membru în înțelesul articolului 6a din Convenția de la Paris.

(3)  La opoziția titularului mărcii, înregistrarea unei mărci se respinge, atunci când este solicitată de agentul sau reprezentantul titularului mărcii, în numele său și fără acordul titularului, în afară de cazul în care acest reprezentant își justifică acțiunile.

(4)  În cazul opoziției titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când și în măsura în care, în conformitate cu legislația ►M1  Uniunii ◄ sau cu legislația statului membru care este aplicabilă acestui semn:

(a) au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ sau, dacă este cazul, înaintea datei priorității invocate în sprijinul cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ ;

(b) acest semn conferă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.

▼M1

(4a)  În cazul opoziției din partea oricărei persoane autorizate în temeiul legislației relevante să își exercite drepturile care decurg dintr-o denumire de origine sau dintr-o indicație geografică, înregistrarea mărcii solicitate se respinge în cazul și în măsura în care, în temeiul legislației Uniunii sau al legislației interne care prevede protejarea denumirilor de origine sau a indicațiilor geografice:

(i) o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice a fost deja depusă în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația națională înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii UE sau de data priorității invocate în sprijinul cererii, sub rezerva înregistrării sale ulterioare;

(ii) denumirea de origine sau indicația geografică respectivă conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare.

▼M1

(5)  La opoziția titularului unei mărci anterioare înregistrate în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când este identică sau similară cu o marcă anterioară, indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care se depune cererea sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci UE anterioare, aceasta se bucură de un renume în Uniune sau, în cazul unei mărci naționale anterioare, se bucură de un renume în respectivul stat membru, precum și atunci când utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestuia.

▼B



SECȚIUNEA 2

Efecte ale ►M1  mărcii UE ◄

▼M1

Articolul 9

Drepturi conferite de o marcă UE

(1)  Înregistrarea unei mărci UE conferă titularului său drepturi exclusive.

(2)  Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze un semn în cadrul comerțului, fără consimțământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:

(a) semnul este identic cu marca UE și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;

(b) semnul este identic cu, sau similar cu marca UE și este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;

(c) semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în Uniune și, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii UE ori se aduce atingere acestuia.

(3)  În temeiul alineatului (2) pot fi interzise, în special, următoarele:

(a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;

(b) oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau păstrarea lor cu această destinație sub acest semn, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;

(c) importul sau exportul de produse sub acest semn;

(d) utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăți;

(e) utilizarea semnului în documente comerciale și în publicitate;

(f) utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-o manieră care contravine Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ).

(4)  Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul totodată să împiedice orice terț să introducă, în cursul schimbului comercial, produse în Uniune fără a le pune în liberă circulație, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele, provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca UE înregistrată pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de marca respectivă.

Dreptul titularului unei mărci UE menționat la primul paragraf se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii UE, inițiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ) privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, declarantul sau deținătorul produselor prezintă probe potrivit cărora titularul mărcii UE nu are dreptul să interzică introducerea produselor pe piață în țara de destinație finală.

▼M1

Articolul 9a

Dreptul de a interzice acțiunile pregătitoare în legătură cu utilizarea ambalajelor sau a altor suporturi

În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea respectivă ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci UE în temeiul articolului 9 alineatele (2) și (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice următoarele acțiuni dacă acestea sunt efectuate în cursul schimbului comercial:

(a) aplicarea unui semn identic, sau similar cu marca UE pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;

(b) oferirea, introducerea pe piață sau păstrarea în aceste scopuri, precum și importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror altor suporturi pe care se aplică marca.

Articolul 9b

Data de la care drepturile devin opozabile terților

(1)  Drepturile conferite de o marcă UE nu devin opozabile terților decât de la data publicării înregistrării mărcii.

(2)  Poate fi solicitată o compensație rezonabilă cu privire la acțiuni efectuate după data publicării cererii de înregistrare a unei mărci UE, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, acțiunile respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări.

(3)  O instanța sesizată într-o cauză nu se poate pronunța asupra fondului unei cauze până la publicarea înregistrării.

▼B

Articolul 10

Reproducerea ►M1  mărcii UE ◄ în dicționare

În cazul în care reproducerea unei ►M1  mărci UE ◄ într-un dicționar, o enciclopedie sau o lucrare similară dă impresia că aceasta constituie denumirea generică a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, editorul se asigură, la cererea titularului ►M1  mărcii UE ◄ , ca reproducerea ►M1  mărcii UE ◄ să fie, cel mai târziu în ediția următoare a lucrării, însoțită de indicația că este vorba despre o marcă înregistrată.

Articolul 11

Interdicție de a utiliza ►M1  marca UE ◄ înregistrată în numele unui agent sau al unui reprezentant

Atunci când o ►M1  marcă UE ◄ este înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizația titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă nu a autorizat această utilizare, în afară de cazul în care agentul sau reprezentantul își justifică acțiunile.

▼M1

Articolul 12

Limitarea efectelor unei mărci UE

(1)  O marcă UE nu conferă titularului său dreptul de a interzice terților utilizarea în comerț:

(a) a numelui sau adresei terțului, în cazul în care terțul este o persoană fizică;

(b) a semnelor sau a indicațiilor care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;

(c) a mărcii UE dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detașate.

(2)  Alineatul (1) se aplică numai în cazul în care utilizarea de către un terț se face în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială.

▼B

Articolul 13

Epuizarea dreptului conferit de ►M1  marca UE ◄

▼M1

(1)  O marcă UE nu acordă titularului dreptul să interzică folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European sub această marcă de către titularul mărcii sau cu acordul său.

▼B

(2)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când motive legitime îl îndreptățesc pe titular să se opună comercializării ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifică sau se alterează după introducerea acestora pe piață.

▼M1

Articolul 13a

Dreptul titularului unei mărci înregistrate ulterior de a interveni ca apărare în cadrul unei acțiuni în contrafacere

(1)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci UE înregistrate ulterior în cazul în care această marcă ulterioară nu ar fi declarată nulă în temeiul articolului 53 alineatele (1), (3) sau (4), al articolului 54 alineatul (1) sau (2), ori al articolului 57 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)  În cadrul acțiunilor în contrafacere, titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică utilizarea unei mărci naționale înregistrate ulterior în cazul în care această marcă înregistrată ulterior nu ar fi declarată nulă în conformitate cu articolul 8 sau cu articolul 9 alineatul (1) sau (2) ori cu articolului 46 alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ).

(3)  În cazul în care titularul unei mărci UE nu are dreptul să interzică, în temeiul alineatului (1) sau (2), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul respectivei mărci înregistrate ulterior nu are dreptul să interzică utilizarea mărcii UE anterioare în cadrul acțiunilor în contrafacere.

▼B

Articolul 14

Aplicare complementară a dreptului intern în domeniul contrafacerii

(1)  Efectele ►M1  mărcii UE ◄ sunt reglementate exclusiv prin dispozițiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, contrafacerea unei ►M1  mărci UE ◄ intră sub incidența legislației interne cu privire la contrafacerea unei mărci naționale în conformitate cu dispozițiile din titlul X.

(2)  Prezentul regulament nu exclude intentarea unor acțiuni cu privire la o ►M1  marcă UE ◄ în temeiul legislației unui stat membru referitoare în special la răspunderea civilă și la concurența neloială.

(3)  Normele de procedură aplicabile se stabilesc în conformitate cu dispozițiile din titlul X.



SECȚIUNEA 3

Utilizarea ►M1  mărcii UE ◄

Articolul 15

Utilizarea ►M1  mărcii UE ◄

(1)  Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, ►M1  marca UE ◄ nu a făcut obiectul unei utilizări importante în ►M1  Uniune ◄ pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă această utilizare a fost suspendată pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, ►M1  marca UE ◄ face obiectul sancțiunilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizată.

▼M1

În sensul primului paragraf este considerată, de asemenea, utilizare:

(a) utilizarea mărcii UE sub o formă care diferă prin elemente care nu modifică caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, indiferent dacă marca în forma utilizată este de asemenea înregistrată sau nu în numele titularului;

(b) aplicarea mărcii UE pe produsele sau pe ambalajul acestora în Uniune, numai cu scopul exportului.

▼B

(2)  Utilizarea ►M1  mărcii UE ◄ cu consimțământul titularului se consideră ca utilizare făcută de către titular.



SECȚIUNEA 4

►M1  Marca UE ◄ ca obiect al dreptului de proprietate

Articolul 16

Asimilarea ►M1  mărcii UE ◄ cu marca națională

▼M1

(1)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 17-24, o marcă UE ca obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa și pe întreg teritoriul Uniunii, ca o marcă națională înregistrată în statul membru în care, conform registrului:

▼B

(a) titularul își are sediul sau domiciliul la data respectivă;

(b) în cazul în care nu se aplică litera (a), titularul are o unitate la data respectivă.

(2)  În cazurile care nu sunt prevăzute la alineatul (1), statul membru menționat la alineatul în cauză este acela în care își are sediul Oficiul.

(3)  În cazul în care două sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul ►M1  mărcilor UE ◄ în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplică primului înscris dintre titulari, în absența acestuia, se aplică în ordinea înscrierii următorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplică nici unuia dintre cotitulari, se aplică alineatul (2).

Articolul 17

Transferul

(1)  O ►M1  marcă UE ◄ poate fi transferată, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.

(2)  Un transfer al întregii întreprinderi implică transferul ►M1  mărcii UE ◄ , în afară de cazul în care, în conformitate cu legislația care se aplică transferului, există o convenție contrară sau în cazul în care aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Această dispoziție se aplică obligației contractuale de transfer a întreprinderii.

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (2), cesiunea ►M1  mărcii UE ◄ trebuie făcută în scris și necesită semnătura părților contractante, în afară de cazul în care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească; în caz contrar, cesiunea este nulă.

(4)  Dacă rezultă în mod vădit din actele de transfer că, în urma transferului, ►M1  marca UE ◄ poate să inducă în eroare publicul, în special asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produselor sau serviciilor pentru care este înregistrată, Oficiul refuză să înregistreze transferul în afară de cazul în care succesorul în drepturi acceptă să limiteze înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ pentru produsele sau serviciile în privința cărora nu poate induce în eroare.

(5)  La cererea uneia dintre părți, transferul se înscrie în registru și se publică.

▼C2

(5b)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează următoarele:

(a) conținutul detaliat al cererii de înregistrare a unui transfer;

(b) tipul de documente necesare pentru a stabili un transfer, ținând seama de acordurile oferite de titularul înregistrat și de succesorul său în drepturi;

(c) detaliile privind modul de prelucrare a cererilor de transfer parțial, garantându-se faptul că produsele și serviciile din înregistrarea rămasă nu se suprapun cu cele din înregistrarea nouă și că pentru aceasta din urmă se creează un dosar separat, inclusiv un număr de înregistrare separat.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

(6)  Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate să se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ .

(7)  Atunci când trebuie să se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate să facă Oficiului declarațiile prevăzute în acest scop, de îndată ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.

(8)  Toate documentele care trebuie notificate titularului ►M1  mărcii UE ◄ , în conformitate cu articolul 79, se adresează persoanei înregistrate în calitate de titular.

Articolul 18

Transferul unei mărci înregistrate în numele unui agent

În cazul în care o ►M1  marcă UE ◄ a fost înregistrată în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizarea titularului, acesta are dreptul să solicite transferul respectivei înregistrări în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant își justifică acțiunile.

Articolul 19

Drepturi reale

(1)  O ►M1  marcă UE ◄ poate, independent de întreprindere, să fie gajată sau să facă obiectul unui alt drept real.

(2)  La cererea uneia dintre părți, drepturile menționate la alineatul (1) se înscriu în registru și se publică.

Articolul 20

Executare silită

(1)   ►M1  Marca UE ◄ poate să facă obiectul unor măsuri de executare silită.

(2)  În materia procedurii de executare silită a unei ►M1  mărci UE ◄ , competența exclusivă revine instanțelor și autorităților statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(3)  La cererea uneia dintre părți, executarea silită se înscrie în registru și se publică.

Articolul 21

Procedura de insolvență

(1)  Singura procedură de insolvență în care poate fi inclusă o ►M1  marcă UE ◄ este cea care a fost deschisă în statul membru pe teritoriul căruia se situează centrul intereselor principale ale debitorului.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o instituție de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare ( 4 ) și, respectiv, în Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit ( 5 ), singura procedură de insolvență în care poate fi inclusă o ►M1  marcă UE ◄ este cea care a fost deschisă în statul membru în care această întreprindere sau instituție a fost autorizată.

(2)  În caz de coproprietate a unei ►M1  mărci UE ◄ , alineatul (1) se aplică cotei coproprietarului.

(3)  Atunci când o ►M1  marcă UE ◄ este inclusă într-o procedură de insolvență, se efectuează o mențiune în acest sens în registru și se publică în Buletinul ►M1  mărcilor UE ◄ menționat la articolul 89, la cererea autorității naționale competente.

Articolul 22

Licențe

(1)   ►M1  Marca UE ◄ poate face obiectul unor licențe pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și pentru ►M1  Uniune ◄ în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licență poate fi exclusivă sau neexclusivă.

(2)  Titularul unei ►M1  mărci UE ◄ poate invoca drepturile conferite de această marcă împotriva unui licențiat care încalcă una dintre clauzele contractului de licență referitoare la:

(a) durata;

(b) forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată;

(c) natura produselor sau serviciilor pentru care se acordă licența;

(d) teritoriul pe care poate fi aplicată marca; ori

(e) calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de licențiat.

(3)  Fără a aduce atingere prevederilor din contractul de licență, licențiatul nu poate iniția o procedură referitoare la contrafacerea unei ►M1  mărci UE ◄ , decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licențe exclusive poate iniția o astfel de procedură în cazul în care, după notificare, titularul mărcii nu introduce el însuși o acțiune în contrafacere într-un termen corespunzător.

(4)  Orice licențiat are dreptul de a interveni în procedura în contrafacere inițiată de titularul ►M1  mărcii UE ◄ , pentru a obține repararea prejudiciului suferit.

(5)  La solicitarea uneia dintre părți, acordarea sau transferul unei licențe de ►M1  marcă UE ◄ se înscrie în registru și se publică.

Articolul 23

Opozabilitate față de terți

(1)  Actele juridice privind o ►M1  marcă UE ◄ , menționate la articolele 17, 19 și 22, sunt opozabile față de terți în toate statele membre numai după înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil față de terții care au dobândit drepturi asupra mărcii după data acestui act, dar care aveau cunoștință de act la data dobândirii drepturilor.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică în cazul unei persoane care dobândește ►M1  marca UE ◄ sau un drept asupra ►M1  mărcii UE ◄ prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice altă succesiune cu titlu universal.

(3)  Opozabilitatea față de terți a actelor juridice menționate la articolul 20 intră sub incidența legislației statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(4)  Până la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea față de terți a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intră sub incidența legislației statului membru în care o asemenea acțiune a fost deschisă pentru prima dată în înțelesul legislației interne sau al convențiilor care se aplică în acest domeniu.

Articolul 24

Cerere de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ ca obiect al dreptului de proprietate

Articolele 16-23 se aplică în cazul cererilor de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ .



TITLUL III

CEREREA DE ÎNREGISTRARE A ►M1  MĂRCII UE ◄



SECȚIUNEA 1

Depunerea cererii și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

▼M1

Articolul 25

Depunerea cererilor

(1)  Cererea de înregistrare a unei mărci UE se depune la oficiu.

(2)  Oficiul eliberează imediat solicitantului o recipisă care conține cel puțin numărul dosarului, o reproducere, o descriere sau orice alt mijloc de identificare a mărcii, natura documentelor și numărul lor, precum și data recipisei. Recipisa poate fi emisă prin mijloace electronice.

▼B

Articolul 26

Condiții pe care cererea trebuie să le îndeplinească

(1)  O cerere de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ trebuie să conțină:

(a) o cerere pentru înregistrarea unei ►M1  mărci UE ◄ ;

(b) datele care permit identificarea solicitantului;

(c) lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;

(d) reproducerea mărcii.

▼M1

(2)  Cererea de înregistrare a unei mărci UE face obiectul plății unei taxe de depunere pentru o clasă de produse sau servicii și, dacă este cazul, a uneia sau mai multor taxe de clasificare pentru fiecare clasă de produse și servicii care se adaugă la prima clasă, precum și, după caz, a taxei de cercetare.

▼B

(3)  O cerere de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare menționat la articolul 162, alineatul (1) denumit în continuare „regulamentul de aplicare”.

▼M1

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼M1

Articolul 27

Data de depunere

Data de depunere a cererii de înregistrare a unei mărci UE este data la care solicitantul depune la oficiu documentele care conțin informațiile menționate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva achitării taxei de depunere în termen de o lună de la data depunerii documentelor menționate.

Articolul 28

Denumirea și clasificarea produselor și serviciilor

(1)  Produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii se clasifică în conformitate cu sistemul de clasificare stabilit de Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957 (denumit în continuare „Clasificarea Nisa”).

(2)  Produsele și serviciile pentru care se solicită protecția mărcii sunt identificate de către solicitant cu suficientă claritate și precizie pentru a permite autorităților competente și agenților economici să determine, bazându-se exclusiv pe identificarea respectivă, amploarea protecției solicitate.

(3)  În scopul alineatului (2), se pot utiliza indicațiile generale incluse în titlurile claselor cuprinse în Clasificarea Nisa sau alți termeni generali, cu condiția ca aceștia să respecte standardele necesare de claritate și precizie prevăzute prin prezentul articol.

(4)  Oficiul respinge o cerere din cauza indicațiilor sau termenilor neclari sau impreciși în cazul în care solicitantul nu propune o formulare acceptabilă în termenul stabilit de către oficiu în acest scop.

(5)  Utilizarea unor termeni generali, inclusiv a indicațiilor generale oferite de titlurile claselor din Clasificarea Nisa, se interpretează ca incluzând toate produsele sau serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al indicației sau al termenului respectiv. Utilizarea acestor termeni sau indicații nu se interpretează ca incluzând o cerere privind produsele sau serviciile care nu sunt cuprinse în respectivul sens.

(6)  În cazul în care solicită înregistrarea pentru cel puțin două clase, solicitantul grupează produsele și serviciile în funcție de clasele cuprinse în Clasificarea Nisa, fiecare grup de produse sau servicii fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparține și le prezintă în ordinea claselor.

(7)  Produsele și serviciile nu sunt considerate ca fiind asemănătoare între ele doar pe motiv că figurează în aceeași clasă în conformitate cu Clasificarea Nisa. Produsele și serviciile nu sunt considerate ca fiind diferite unele de altele pe motiv că apar în clase diferite în conformitate cu Clasificarea Nisa.

(8)  Titularii de mărci UE solicitate înainte de 22 iunie 2012 care sunt înregistrate în raport cu întregul titlu al unei clase din Clasificarea Nisa pot declara că intenția lor la data de depunere a fost de a solicita protecția unor produse sau servicii în afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective, cu condiția ca produsele sau serviciile astfel desemnate să fie incluse în lista alfabetică a clasei respective din ediția Clasificării Nisa în vigoare la data de depunere a cererii.

Declarația se depune la oficiu până la 24 septembrie 2016 și precizează, în mod clar, precis și specific, produsele și serviciile, altele decât cele acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor oferite de titlul clasei, la care se referea inițial intenția titularului. Oficiul ia măsurile adecvate pentru a modifica registrul în mod corespunzător. Posibilitatea de a prezenta o declarație în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere aplicării articolului 15, articolului 42 alineatul (2), articolului 51alineatul (1) litera (a) și articolului 57 alineatul (2).

Se consideră că mărcile UE pentru care nu se depune nicio declarație în termenul menționat la al doilea paragraf desemnează, începând cu expirarea termenului respectiv, doar produsele sau serviciile acoperite în mod clar de sensul literal al indicațiilor incluse în titlul clasei relevante.

(9)  În cazul în care registrul este modificat, drepturile exclusive conferite de marca UE în temeiul articolului 9 nu împiedică un terț să continue să utilizeze o marcă pentru produse sau servicii, în cazul și în măsura în care utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile respective:

(a) a început înainte ca registrul să fie modificat; și

(b) nu a încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării produselor și serviciilor în registru la momentul respectiv.

În plus, modificarea listei de produse sau servicii înregistrate în registru nu conferă titularului mărcii UE dreptul de a se opune sau de a depune o cerere în nulitate a unei mărci depuse ulterior, în cazul și în măsura în care:

(a) fie marca depusă ulterior se afla în utilizare, fie se depusese o cerere de înregistrare a mărcii pentru produse sau servicii înainte ca registrul să fie modificat; și

(b) utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile respective nu a încălcat sau nu ar fi încălcat drepturile titularului pe baza sensului literal al înregistrării produselor și serviciilor în registru la momentul respectiv.

▼B



SECȚIUNEA 2

Prioritatea

Articolul 29

Dreptul de prioritate

(1)  O persoană care a înregistrat în mod valabil o cerere de marcă în sau pentru unul din statele care sunt părți la Convenția de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului sau succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a depune o cerere de ►M1  marcă UE ◄ pentru aceeași marcă și pentru produsele sau serviciile identice cu cele pentru care această marcă a fost înregistrată sau care sunt cuprinse în acestea, de un drept de prioritate pe un termen de șase luni de la data depunerii primei cereri.

(2)  Se recunoaște ca dând naștere unui drept de prioritate orice depozit având valoare de depozit național reglementar în temeiul legislației interne a statului în care a fost efectuată sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.

(3)  Prin depozit național reglementar se înțelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea, indiferent de soluționarea acordată ulterior cererii în cauză.

(4)  Se consideră drept primă cerere, a cărei dată de depunere constituie momentul de la care se calculează termenul de prioritate, o cerere ulterioară depusă pentru aceeași marcă, pentru produse sau servicii identice și în sau pentru același stat ca o primă cerere anterioară, cu condiția ca această cerere anterioară, la data depunerii cererii ulterioare, să fi fost retrasă, abandonată sau refuzată, fără să fi fost supusă inspecției publice și fără să fi lăsat să subziste drepturi și cu condiția ca cererea respectivă să nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioară nu mai poate să constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.

(5)  Dacă prima depunere s-a efectuat pe teritoriul unui stat care este parte la Convenția de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, dispozițiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplică decât în măsura în care acest stat, conform unor constatări publicate, acordă, pe baza unei prime depuneri făcute la Oficiu, un drept de prioritate supus unor dispoziții și având efecte echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament.

▼M1

Articolul 30

Revendicarea priorității

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipul de documentație care trebuie depusă pentru revendicarea priorității unei cereri anterioare în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 31

Efectul dreptului de prioritate

Efectul dreptului de prioritate constă în aceea că data de prioritate este considerată a fi data de depunere a cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , în scopul determinării anteriorității drepturilor.

Articolul 32

Valoarea de depozit național a cererii

Cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ căreia i-a fost atribuită o dată de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit național reglementar, luând în considerare, dacă este cazul, dreptul de prioritate invocat în susținerea cererii în cauză.



SECȚIUNEA 3

Prioritate de expunere

Articolul 33

Prioritate de expunere

(1)  Dacă solicitantul unei ►M1  mărci UE ◄ a prezentat, sub marca solicitată, produse sau servicii în cadrul unei expoziții internaționale oficiale sau recunoscute în mod oficial în sensul Convenției privind expozițiile internaționale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928 și revizuită ultima dată la 30 noiembrie 1972, acesta poate, cu condiția să depună cererea în termen de șase luni de la data primei prezentări a produselor sau serviciilor sub marca depusă, să se prevaleze, de la această dată, de un drept de prioritate în sensul articolului 31.

(2)  Orice solicitant care dorește să se prevaleze de prioritate în conformitate cu alineatul (1) trebuie, în condițiile stabilite prin regulamentul de punere în aplicare, să facă dovada că produsele sau serviciile au fost prezentate în cadrul expoziției sub marca depusă.

(3)  O prioritate de expunere acordată într-un stat membru sau într-o țară terță nu prorogă termenul de prioritate prevăzut la articolul 29.

▼M1

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipul și detaliile privind probele necesare pentru revendicarea priorității de expunere în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2)

▼B



SECȚIUNEA 4

Revendicarea seniorității mărcii naționale

Articolul 34

Revendicarea seniorității mărcii naționale

(1)  Titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv o marcă înregistrată pe teritoriul Benelux, sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul înregistrării internaționale care produce efecte într-un stat membru, care depune o cerere pentru înregistrarea unei mărci identice ca ►M1  marcă UE ◄ pentru produse sau servicii identice cu sau cuprinse în acelea pentru care a fost înregistrată o marcă anterioară, poate să se prevaleze pentru ►M1  marca UE ◄ de senioritatea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care sau pentru care a fost înregistrată.

(2)  În temeiul prezentului regulament, unicul efect al seniorității este faptul că, atunci când titularul ►M1  mărcii UE ◄ renunță la marca anterioară sau o lasă să se stingă, este considerat ca beneficiind în continuare de aceleași drepturi pe care le-ar fi avut dacă marca anterioară continua să fie înregistrată.

▼M1

(3)  Senioritatea revendicată pentru marca UE se stinge atunci când marca anterioară a cărei senioritate a fost revendicată este declarată nulă sau titularul acesteia este decăzut din drepturi. În cazul în care titularul mărcii anterioare este decăzut din drepturi, senioritatea se stinge cu condiția ca decăderea din drepturi să intre în vigoare înainte de data de depunere sau de data de prioritate a mărcii UE.

▼M1

(5)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipul de documentație care trebuie depusă pentru revendicarea seniorității unei mărci naționale sau a unei mărci înregistrate în temeiul acordurilor internaționale care se aplică într-un stat membru în conformitate cu alineatul (1a) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 35

Revendicarea seniorității după înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄

(1)  Titularul unei ►M1  mărci UE ◄ care este titularul unei mărci anterioare identice, înregistrată într-un stat membru, inclusiv o marcă înregistrată pe teritoriul Benelux, sau al unei mărci identice anterioare, care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-un stat membru, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care a fost înregistrată marca anterioară sau conținute în acestea, poate să revendice senioritatea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care sau pentru care a fost înregistrată.

(2)  Se aplică articolul 34 alineatele (2) și (3).



TITLUL IV

PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE



SECȚIUNEA 1

Examinarea cererilor

Articolul 36

Examinarea condițiilor privind depozitul

(1)  Oficiul examinează dacă:

(a) cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ îndeplinește condițiile pentru a-i fi acordată o dată de depozit în conformitate cu articolul 27;

(b) în cazul în care cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ îndeplinește condițiile prevăzute de acest regulament și condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare;

(c) taxele pe categorie, atunci când este cazul, au fost achitate în termenul stabilit.

(2)  În cazul în care cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ nu îndeplinește condițiile menționate la alineatul (1), Oficiul invită solicitantul să remedieze în termenul stabilit neregulile sau neefectuarea plății constatate.

(3)  În cazul în care neregulile sau neefectuarea plății constatate în temeiul alineatului (1) litera (a) nu sunt remediate în acest termen, cererea nu va fi considerată ca o cerere de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ . În cazul în care solicitantul se conformează invitației Oficiului, acesta din urmă acordă, ca dată de depunere a cererii, data la care s-au remediat neregulile sau neefectuarea plății constatate.

(4)  În cazul în care neregulile constatate în temeiul alineatului (1) litera (b) nu sunt remediate în termenul stabilit, Oficiul respinge cererea.

(5)  În cazul în care nu se remediază în termenul stabilit neefectuarea plății constatată în temeiul alineatului (1) litera (c), cererea se consideră a fi retrasă cu excepția cazului în care este evident ce categorie de produse sau servicii este destinată să fie acoperită de suma achitată.

(6)  Neîndeplinirea cerințelor privind revendicarea priorității atrage pierderea dreptului de prioritate pentru cerere.

(7)  Neîndeplinirea cerințelor privind revendicarea seniorității unei mărci naționale atrage pierderea acelui drept pentru cerere.

Articolul 37

Examinarea motivelor absolute de refuz

(1)  În cazul în care o marcă este exclusă de la înregistrare în temeiul articolului 7, în ceea ce privește toate sau doar o parte dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ , cererea se respinge pentru aceste produse sau servicii.

▼M1 —————

▼B

(3)  Cererea nu poate fi respinsă înainte ca solicitantului să i se fi acordat posibilitatea de a-și retrage sau modifica cererea ori de a-și prezenta observațiile.



SECȚIUNEA 2

Cercetarea

▼M1

Articolul 38

Raportul de cercetare

(1)  La cererea solicitantului unei mărci UE, în momentul depunerii cererii, oficiul întocmește un raport de cercetare la nivelul Uniunii Europene (denumit în continuare „raport UE de cercetare”) în care menționează mărcile UE anterioare sau cererile anterioare de înregistrare a mărcilor UE pe care le-a identificat și care pot să fie opozabile, în conformitate cu articolul 8, înregistrării mărcii UE care face obiectul cererii.

(2)  În cazul în care, în momentul depunerii unei cereri de înregistrare de marcă UE, solicitantul cere ca oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre să întocmească un raport de cercetare și dacă taxa de cercetare aferentă a fost achitată în termenul prevăzut pentru plata taxei de depunere, oficiul transmite fără întârziere o copie a cererii de înregistrare a mărcii UE oficiului central pentru proprietatea industrială din fiecare stat membru, care a comunicat oficiului decizia sa de a efectua cercetări în propriul registru de mărci cu privire la cererile de înregistrare a mărcilor UE.

(3)  Fiecare dintre oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre, menționate la alineatul (2) din prezentul articol, transmite un raport de cercetare în care fie precizează eventualele mărci naționale anterioare, cererile anterioare de înregistrare a mărcilor naționale sau mărcile anterioare înregistrate în temeiul unor acorduri internaționale aplicabile în statul membru sau statele membre în cauză, care au fost identificate și care pot fi opozabile în conformitate cu articolul 8 înregistrării mărcii UE care face obiectul cererii, fie declară că cercetarea nu a furnizat nicio indicație a unor astfel de drepturi.

(4)  Oficiul, după consultarea consiliului de administrație prevăzut la articolul 124 (denumit în continuare „consiliul de administrație”), stabilește conținutul și modalitățile detaliate pentru raportare.

(5)  Oficiul varsă o anumită sumă fiecărui oficiu central pentru proprietatea industrială pentru fiecare raport de cercetare furnizat de acesta în conformitate cu alineatul (3). Această sumă, care este aceeași pentru toate serviciile centrale, este stabilită de comitetul bugetar, printr-o decizie luată cu majoritatea de trei pătrimi a reprezentanților statelor membre.

(6)  Oficiul transmite solicitantului mărcii UE raportul UE de cercetare solicitat și toate rapoartele naționale de cercetare solicitate pe care le-a primit.

(7)  La publicarea cererii de înregistrare a mărcii UE, oficiul informează titularii tuturor mărcilor UE anterioare sau ai tuturor cererilor anterioare de înregistrare a mărcilor UE care sunt menționați în raportul UE de cercetare, cu privire la publicarea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene. Aceasta se aplică indiferent dacă solicitantul a cerut sau nu să primească raportul UE de cercetare, cu excepția cazului în care titularul unei înregistrări sau cereri anterioare solicită să nu primească notificarea.

▼B



SECȚIUNEA 3

Publicarea cererii

Articolul 39

Publicarea cererii

▼M1

(1)  În cazul în care condițiile aplicabile cererii de înregistrare a mărcii UE sunt îndeplinite, cererea se publică în sensul articolului 41, în măsura în care nu a fost respinsă în conformitate cu articolul 37.

▼B

(2)  În cazul în care, după ce a fost publicată, cererea este respinsă în temeiul articolului 37, decizia de respingere se publică atunci când devine definitivă.

▼M1

(5)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili detaliile care trebuie incluse în cererea publicată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



SECȚIUNEA 4

Observațiile terților și opoziția

▼M1

Articolul 40

Observații ale terților

(1)  Orice persoană fizică sau juridică, precum și orice grup sau organism care reprezintă fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori pot depune la oficiu observații scrise, precizând motivele pentru care, în temeiul articolelor 5 și 7, înregistrarea mărcii nu ar trebui să fie respinsă ex officio.

Persoanele și grupurile sau organismele menționate la primul paragraf nu dobândesc calitatea de părți în cadrul procedurii în fața oficiului.

(2)  Observațiile formulate de terți se prezintă înainte de sfârșitul perioadei de opoziție sau, în cazul în care a fost depusă o opoziție împotriva mărcii, înainte de luarea deciziei finale cu privire la opoziție.

(3)  Depunerea de observații menționată la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului oficiului de a redeschide examinarea motivelor absolute, din proprie inițiativă, în orice moment înainte de înregistrare, după caz.

(4)  Observațiile menționate la alineatul (1) sunt notificate solicitantului, care poate formula comentarii la acestea.

▼B

Articolul 41

Opoziție

(1)  Se poate formula o opoziție la înregistrarea mărcii în termen de trei luni de la publicarea cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , pe motiv că marca ar trebui să fie respinsă la înregistrare în temeiul articolului 8:

(a) în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (5), de către titularii mărcilor anterioare menționați la articolul 8 alineatul (2), precum și de către licențiații împuterniciți de către titularii acestor mărci;

(b) în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatul (3), de către titularii mărcilor menționați de prezenta dispoziție;

(c) în cazurile prevăzute la articolul 8 alineatul (4), de către titularii mărcilor sau semnelor anterioare menționați de această dispoziție, precum și de persoanele autorizate, în temeiul dreptului intern aplicabil, să exercite aceste drepturi;

▼M1

(d) de către persoana autorizată, prin legislația Uniunii relevantă sau prin legislația națională relevantă, să exercite drepturile menționate la articolul 8 alineatul (4a).

▼B

(2)  O opoziție la înregistrarea mărcii se poate, de asemenea, formula în condițiile stabilite la alineatul (1), în cazul publicării unei cereri modificate conform articolului 43 alineatul (2) a doua teză.

▼M1

(3)  Opoziția se formulează în scris și se motivează. Aceasta nu se consideră ca fiind formulată decât după achitarea taxei de opoziție.

▼M1

(4)  Într-un termen care se stabilește de către oficiu, partea care a formulat opoziția poate prezenta fapte, probe și observații în susținerea acesteia.

▼B

Articolul 42

Examinarea opoziției

(1)  În cursul examinării opoziției, Oficiul invită părțile, ori de câte ori este necesar, să prezinte, într-un termen pe care acesta îl acordă, observațiile asupra comunicărilor celorlalte părți sau ale Oficiului.

▼M1

(2)  La cererea solicitantului, titularul unei mărci UE anterioare care a formulat opoziția aduce dovada că, în decursul perioadei de cinci ani care a precedat data depunerii sau data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii UE, marca UE anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credință în cadrul Uniunii în legătură cu produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care se întemeiază opoziția sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiția ca la data respectivă marca UE anterioară să fi fost înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. În absența unei astfel de dovezi, opoziția se respinge. În cazul în care marca UE anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte de produse sau servicii.

▼B

(3)  Alineatul (2) se aplică mărcilor naționale anterioare menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), înțelegându-se că utilizarea lor în cadrul ►M1  Uniunii ◄ se înlocuiește cu utilizarea lor în statul membru în care marca națională anterioară este protejată.

(4)  În cazul în care consideră necesar, Oficiul invită părțile să ajungă la o înțelegere.

(5)  În cazul în care din examinarea opoziției reiese că marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ , cererea se respinge pentru produsele sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziția.

(6)  Decizia de respingere a cererii se publică atunci când este definitivă.

▼M1

Articolul 42a

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze detaliile privind procedura de depunere și examinare a opoziției prevăzută la articolele 41 și 42.

▼B



SECȚIUNEA 5

Retragerea, limitarea, modificarea și divizarea cererii

Articolul 43

Retragerea, restrângerea și modificarea cererii

(1)  Solicitantul poate să-și retragă oricând cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ sau să restrângă lista produselor sau serviciilor pe care aceasta le conține. Atunci când cererea a fost deja publicată, retragerea sau restrângerea sunt de asemenea publicate.

(2)  Pe de altă parte, cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ nu poate fi modificată, la cererea solicitantului, decât pentru a corecta numele și adresa solicitantului, greșelile de exprimare sau de transcriere sau erorile evidente, astfel încât o asemenea rectificare să nu modifice în mod substanțial marca sau să extindă lista de produse sau servicii. În cazul în care modificările privesc reprezentarea mărcii sau lista de produse sau servicii și în cazul în care aceste modificări sunt aduse după publicarea cererii, aceasta se publică astfel cum a fost modificată.

▼M1

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze detaliile privind procedura referitoare la modificarea cererii.

▼B

Articolul 44

Divizarea cererii

(1)  Solicitantul poate diviza cererea declarând că o parte din produsele sau serviciile incluse în cererea originală va face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele sau serviciile cererii divizionare nu pot acoperi produsele sau serviciile care rămân în cererea originală sau care figurează în alte cereri divizionare.

(2)  Declarația de divizare nu este admisibilă:

(a) dacă, în cazul în care a fost formulată o opoziție împotriva cererii originale, această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul acestei opoziții, până când decizia diviziei de opoziție devine definitivă sau până la abandonarea procedurii de opoziție;

(b) în perioadele prevăzute de regulamentul de aplicare.

(3)  Declarația de divizare trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prevăzute prin regulamentul de aplicare.

(4)  Declarația de divizare face obiectul unei taxe. Se consideră că declarația nu a fost făcută până la achitarea taxei.

(5)  Divizarea produce efecte de la data la care este transcrisă în dosarele păstrate de Oficiu privind cererea originală.

(6)  Toate cererile și solicitările efectuate și toate taxele plătite cu privire la cererea originală înainte de data primirii de către Oficiu a declarației de divizare se consideră că au fost introduse sau achitate și pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele achitate efectiv pentru cererea originală înainte de data primirii declarației de divizare nu sunt rambursabile.

(7)  Cererea divizionară păstrează data de depozit și orice altă dată de prioritate sau de senioritate a cererii originale.

▼M1

(9)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) conținutul detaliat al unei declarații de divizare a unei cereri depuse în temeiul alineatului (1);

(b) detalii cu privire la modul de tratare a unei declarații de divizare a unei cereri, asigurându-se că se creează un dosar separat, inclusiv un nou număr al cererii pentru cererea de divizare;

(c) detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii de divizare în conformitate cu alineatul (8).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



SECȚIUNEA 6

Înregistrarea

▼M1

Articolul 45

Înregistrarea

(1)  În cazul în care cererea îndeplinește cerințele din prezentul regulament și nicio opoziție nu a fost formulată în termenul menționat la articolul 41 alineatul (1) sau în cazul în care toate opozițiile formulate au fost eliminate prin retragere, respingere sau printr-o altă dispoziție, marca și caracteristicile menționate la articolul 87 alineatul (2) se înregistrează în registru. Înregistrarea se publică.

(2)  Oficiul emite un certificat de înregistrare. Certificatul poate fi emis prin mijloace electronice. Oficiul furnizează copii certificate sau necertificate ale certificatului care fac obiectul plății unei taxe, în cazul în care aceste copii sunt emise altfel decât prin mijloace electronice.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat și forma certificatului de înregistrare menționat la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



TITLUL V

DURATA, REÎNNOIREA, MODIFICAREA ȘI DIVIZAREA ►M1  MĂRCII UE ◄

Articolul 46

Durata înregistrării

Durata înregistrării ►M1  mărcii UE ◄ este de zece ani cu începere de la data depunerii cererii. Înregistrarea poate fi reînnoită, conform articolului 47, pentru perioade de zece ani.

▼M1

Articolul 47

Reînnoire

(1)  Înregistrarea mărcii UE se reînnoiește la cererea titularului mărcii UE sau a oricărei alte persoane autorizate în mod expres de acesta, cu condiția ca taxele să fi fost achitate.

(2)  Oficiul îl informează în timp util pe titularul mărcii UE, precum și pe orice titular al unui drept înregistrat privind o marcă UE în ceea ce privește expirarea înregistrării, cu cel puțin șase luni înaintea respectivei expirări. Absența acestei informări nu atrage răspunderea oficiului și nu aduce atingere expirării înregistrării.

(3)  Cererea de reînnoire se depune în termen de șase luni înainte de data expirării înregistrării. Taxa de bază pentru reînnoire și, dacă este cazul, una sau mai multe taxe de clasificare pentru fiecare clasă de produse sau servicii care se adaugă la prima clasă se achită în același termen. În caz contrar, cererea de reînnoire poate fi depusă și taxele pot fi achitate într-un termen suplimentar de șase luni de la data expirării înregistrării, cu condiția ca, în această nouă perioadă, să se achite o taxă suplimentară pentru plata cu întârziere a taxei de reînnoire sau pentru depunerea cu întârziere a cererii de reînnoire.

(4)  În cererea de reînnoire se menționează:

(a) numele persoanei care solicită reînnoirea;

(b) numărul de înregistrare al mărcii Uniunii Europene care urmează să fie reînnoită;

(c) în cazul în care reînnoirea este solicitată doar pentru o parte din produsele și serviciile înregistrate, indicarea claselor sau a produselor și serviciilor pentru care se solicită reînnoirea, ori a claselor sau a produselor și serviciilor pentru care nu se solicită reînnoirea, grupate în conformitate cu Clasificarea Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei din Clasificarea Nisa căreia îi aparține grupul de produse și servicii și prezentat în ordinea claselor din respectiva clasificare.

Dacă plata menționată la alineatul (3) este efectuată, aceasta se consideră cerere de reînnoire cu condiția să conțină toate indicațiile necesare pentru a stabili scopul plății.

(5)  În cazul în care cererea este prezentată, sau taxele sunt achitate numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca UE, înregistrarea se reînnoiește numai pentru acele produse sau servicii. În cazul în care taxele plătite sunt insuficiente pentru a acoperi toate clasele de produse și servicii pentru care este solicitată reînnoirea, înregistrarea se reînnoiește atunci când se identifică în mod clar clasa (clasele) acoperită(e). În lipsa altor criterii, oficiul ia în considerare clasele în ordinea clasificării.

(6)  Reînnoirea produce efecte în ziua următoare datei de expirare a înregistrării. Reînnoirea se înregistrează.

(7)  În cazul în care cererea de reînnoire este depusă în termenele prevăzute la alineatul (3), dar celelalte condiții care reglementează reînnoirea prevăzute la prezentul articol nu sunt îndeplinite, oficiul informează solicitantul cu privire la deficiențele constatate.

(8)  În cazul în care cererea de reînnoire nu este depusă sau este depusă după expirarea termenului prevăzut la alineatul (3) sau în cazul în care taxele nu sunt plătite ori sunt plătite numai după expirarea termenului în cauză sau în cazul în care neregulile menționate la alineatul (7) nu sunt remediate în respectivul termen, oficiul constată că înregistrarea a expirat și notifică acest lucru titularului mărcii UE. În cazul în care constatarea devine definitivă, oficiul anulează marca din registru. Anularea produce efecte din ziua următoare datei la care expiră înregistrarea existentă. În cazul în care taxele de reînnoire au fost plătite, dar înregistrarea nu este reînnoită, taxele se rambursează.

(9)  O singură cerere de reînnoire poate fi prezentată pentru două sau mai multe mărci, la plata taxelor necesare pentru fiecare marcă în parte, cu condiția ca proprietarii sau reprezentanții să fie aceiași în fiecare caz.

▼B

Articolul 48

Modificarea

(1)   ►M1  Marca UE ◄ nu se modifică în registru în perioada înregistrării, nici în cazul reînnoirii acesteia.

(2)  Cu toate acestea, dacă ►M1  marca UE ◄ conține numele și adresa titularului, orice modificare a acestora, care nu aduce atingere în mod substanțial identității mărcii așa cum a fost înregistrată la origine, poate fi înregistrată la cererea titularului.

▼M1

(3)  Cererea de modificare în registru include elementul mărcii care urmează să fie modificat, precum și versiunea modificată a respectivului element.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii de modificare în registru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼M1

(4)  Cererea se consideră a nu fi fost depusă decât după achitarea taxei necesare. În cazul în care taxa nu este achitată sau nu este achitată integral, oficiul informează solicitantul cu privire la acest lucru. Se poate depune o singură cerere pentru modificarea în registru a aceluiași element în două sau mai multe înregistrări ale aceluiași titular. Taxa prevăzută se achită pentru fiecare înregistrare care trebuie modificată. În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile care reglementează modificarea înregistrării, oficiul informează solicitantul cu privire la deficiența constatată. În cazul în care respectiva deficiență nu este remediată în termenul acordat de oficiu, acesta respinge cererea.

(5)  Publicarea înregistrării modificării conține o reprezentare a mărcii UE astfel cum a fost modificată în registru. Terții ale căror drepturi pot fi afectate de modificarea în registru pot contesta înregistrarea acesteia în termen de trei luni de la publicare.

Articolul 48a

Modificarea numelui sau a adresei

(1)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii de modificare a numelui sau a adresei în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 49

Divizarea înregistrării

(1)  Titularul ►M1  mărcii UE ◄ poate diviza înregistrarea declarând că anumite produse sau servicii incluse în înregistrarea originală vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele sau serviciile din înregistrarea divizionară nu pot acoperi produsele sau serviciile care rămân în înregistrarea originală sau care figurează în alte înregistrări divizionare.

(2)  Declarația de divizare nu este admisibilă în următoarele cazuri:

(a) dacă, în cazul în care a fost prezentată o cerere de decădere sau în nulitate la Oficiu împotriva înregistrării originale, această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul cererii de decădere sau în nulitate până când decizia diviziei de anulare devine definitivă sau până când procedura s-a încheiat în alt fel;

(b) dacă, în cazul în care a fost depusă o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate în cadrul unei acțiuni în fața unei instanțe pentru ►M1  mărci UE ◄ , această declarație are ca efect introducerea unei divizări între produsele sau serviciile care fac obiectul cererii reconvenționale, până când mențiunea deciziei instanței pentru ►M1  mărci UE ◄ a fost înscrisă în registru în conformitate cu articolul 100 alineatul (6).

(3)  Declarația de divizare trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile regulamentului de aplicare.

(4)  Declarația de divizare face obiectul unei taxe. Se consideră că declarația că nu a fost făcută până la achitarea taxei.

(5)  Divizarea produce efecte de la data la care este consemnată în registru.

(6)  Toate solicitările și cererile efectuate și toate taxele achitate cu privire la înregistrarea originală înainte de data primirii de către Oficiu a declarației de divizare se consideră că au fost depuse sau achitate și în ceea ce privește înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate corespunzător pentru înregistrarea originală înainte de data de primire a declarației de divizare nu sunt rambursabile.

(7)  Înregistrarea divizionară păstrează data de depozit și orice altă dată de prioritate și de senioritate a înregistrării originale.

▼M1

(8)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) conținutul detaliat al unei declarații de divizare a unei înregistrări în temeiul alineatului (1);

(b) detalii cu privire la modul de tratare a unei declarații de divizare a unei înregistrări, asigurându-se că se creează un dosar separat, inclusiv un nou număr de înregistrare, pentru înregistrarea divizării.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



TITLUL VI

RENUNȚAREA, DECĂDEREA ȘI NULITATEA



SECȚIUNEA 1

Renunțarea

Articolul 50

Renunțare

(1)   ►M1  Marca UE ◄ poate face obiectul unei renunțări pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.

(2)  Renunțarea se declară în scris la Oficiu de către titularul mărcii. Aceasta nu are efect decât după înregistrare.

(3)  Renunțarea se înregistrează numai cu acordul titularului unui drept înscris în registru. În cazul în care a fost înregistrată o licență, renunțarea se înscrie în registru numai dacă titularul mărcii dovedește că l-a informat pe licențiat cu privire la intenția sa de renunțare; înscrierea se face la expirarea termenului prevăzut de regulamentul de aplicare.

▼M1

(5)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al unei declarații de renunțare în temeiul alineatului (2) din prezentul articol și tipul de documentație necesară în vederea stabilirii unui acord cu un terț în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



SECȚIUNEA 2

Cauzele de decădere

Articolul 51

Cauze de decădere

(1)  Titularul ►M1  mărcii UE ◄ este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

(a) în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credință în cadrul ►M1  Uniunii ◄ pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și în cazul în care nu există motive întemeiate pentru neutilizare; totuși, nimeni nu poate pretinde ca titularul să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea acestei perioade și depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, marca a făcut obiectul unei începeri sau unei reluări a utilizării cu bună-credință; cu toate acestea, începerea sau reluarea utilizării făcută în termen de trei luni înainte de depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, acest termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin numai după ce titularul a aflat că cererea sau cererea reconvențională ar putea fi depusă;

(b) în cazul în care marca a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;

(c) în cazul în care, în urma utilizării de către titularul mărcii sau cu consimțământul acestuia pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, marca poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau proveniența geografică a acestor produse sau servicii.

(2)  În cazul în care cauza de decădere nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care ►M1  marca UE ◄ a fost înregistrată, titularul nu este declarat decăzut din drepturi decât pentru produsele sau serviciile respective.



SECȚIUNEA 3

Cauzele de nulitate

Articolul 52

Cauze de nulitate absolută

(1)  Se declară nulitatea ►M1  mărcii UE ◄ , ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

(a) atunci când ►M1  marca UE ◄ a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7;

(b) atunci când solicitantul era de rea-credință în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

(2)  Atunci când ►M1  marca UE ◄ a fost înregistrată contrar articolului 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta nu poate totuși să fie declarată nulă în cazul în care, prin utilizarea ei, a dobândit un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată.

(3)  În cazul în care cauza de nulitate nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care ►M1  marca UE ◄ a fost înregistrată, nulitatea mărcii nu poate fi declarată decât pentru produsele sau serviciile respective.

Articolul 53

Cauze de nulitate relativă

(1)   ►M1  Marca UE ◄ este declarată nulă, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

(a) atunci când există o marcă anterioară menționată la articolul 8 alineatul (2) și când se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) sau (5) din numitul articol;

(b) atunci când există o marcă menționată la articolul 8 alineatul (3) și când se îndeplinesc condițiile menționate la acel alineat;

(c) atunci când există un drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) și când se îndeplinesc condițiile menționate la acel alineat;

▼M1

(d) atunci când există o denumire de origine anterioară sau o indicație geografică anterioară menționată la articolul 8 alineatul (4a), iar condițiile menționate la alineatul respectiv sunt îndeplinite.

Toate condițiile menționate la primul paragraf sunt îndeplinite la data de depunere sau la data de prioritate a mărcii UE.

▼B

(2)   ►M1  Marca UE ◄ este, de asemenea, declarată nulă pe baza unei cereri prezentate Oficiului sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, în cazul în care utilizarea ei poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior în conformitate cu legislația ►M1  Uniunii ◄ sau cu dreptul intern care îi reglementează protecția, în special:

(a) al unui drept la nume;

(b) al unui drept la imagine;

(c) al unui drept de autor;

(d) al unui drept de proprietate industrială.

(3)   ►M1  Marca UE ◄ nu poate fi declarată nulă atunci când titularul unui drept menționat la alineatul (1) sau (2) își dă în mod expres consimțământul pentru înregistrarea acestei mărci înaintea depunerii cererii de declarare a nulității sau a cererii reconvenționale.

(4)  Titularul unuia dintre drepturile menționate la alineatul (1) sau (2), care a solicitat în prealabil declararea nulității ►M1  mărcii UE ◄ sau a introdus o cerere reconvențională în cadrul unei acțiuni în contrafacere, nu poate să depună o nouă cerere de declarare a nulității sau să introducă o cerere reconvențională întemeiată pe un drept, altul decât cele pe care ar fi putut să le invoce în sprijinul primei cereri.

(5)  Se aplică articolul 52 alineatul (3).

Articolul 54

Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței

▼M1

(1)  Titularul unei mărci UE care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci UE ulterioare în cadrul Uniunii, având cunoștință despre această utilizare, nu mai poate solicita declararea nulității mărcii ulterioare pe baza respectivei mărci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepția cazului în care înregistrarea mărcii UE ulterioare a fost efectuată cu rea-credință.

(2)  Titularul unei mărci naționale anterioare menționate la articolul 8 alineatul (2) sau al unui alt semn anterior menționat la articolul 8 alineatul (4), care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei mărci UE ulterioare în cadrul statului membru în care această marcă anterioară sau acest alt semn anterior beneficiază de protecție, având cunoștință despre această utilizare, nu mai poate să solicite declararea nulității mărcii ulterioare pe baza respectivei mărci anterioare sau a respectivului alt semn anterior pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioară a fost utilizată, cu excepția cazului în care înregistrarea mărcii UE ulterioare a fost efectuată cu rea-credință.

▼B

(3)  În cazurile menționate la alineatul (1) sau (2), titularul ►M1  mărcii UE ◄ ulterioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, cu toate că acest drept nu mai poate fi invocat împotriva ►M1  mărcii UE ◄ ulterioare.



SECȚIUNEA 4

Efectele decăderii și ale nulității

Articolul 55

Efecte ale decăderii și ale nulității

(1)  Se consideră că ►M1  marca UE ◄ nu a avut, începând cu data depunerii cererii de decădere sau a cererii reconvenționale, efectele prevăzute de prezentul regulament, după cum titularul este declarat decăzut din drepturile sale în totalitate sau doar în parte. La cererea uneia dintre părți, prin hotărâre poate fi stabilită o dată anterioară la care a intervenit una dintre cauzele de decădere.

(2)  Se consideră că ►M1  marca UE ◄ nu a avut, încă de la început, efectele prevăzute de prezentul regulament, după cum marca a fost declarată nulă în totalitate sau parțial.

(3)  Sub rezerva dispozițiilor interne referitoare fie la acțiunea în repararea prejudiciului cauzat din neglijența sau reaua-credință a titularului mărcii, fie la îmbogățirea fără justă cauză, efectul retroactiv al decăderii sau al nulității mărcii nu aduce atingere:

(a) hotărârilor pronunțate în acțiunile în contrafacere care au dobândit autoritate de lucru judecat și au fost executate înainte de pronunțarea hotărârii de decădere sau de nulitate;

(b) contractelor încheiate anterior pronunțării hotărârii de decădere sau de nulitate, în măsura în care au fost executate înainte de pronunțarea hotărârii în cauză; cu toate acestea, în măsura în care circumstanțele justifică acest lucru, se poate solicita, din rațiuni de echitate, restituirea sumelor vărsate în temeiul contractului.



SECȚIUNEA 5

Procedura de decădere și de nulitate în fața Oficiului

Articolul 56

Cererea de decădere și de declarare a nulității

(1)  Poate fi depusă la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulității ►M1  mărcii UE ◄ :

(a) în cazurile prevăzute la articolele 51 și 52, de către orice persoană fizică sau juridică, precum și de către orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanților, producătorilor, prestatorilor de servicii, comercianților sau consumatorilor și care, în termenii legislației care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție;

(b) în cazurile prevăzute la articolul 53 alineatul (1), de către persoanele menționate la articolul 41 alineatul (1);

(c) în cazurile prevăzute la articolul 53 alineatul (2), de către titularii drepturilor anterioare menționați de această dispoziție sau de către persoanele abilitate să exercite drepturile în discuție ►M1  în temeiul legislației Uniunii sau a statului membru respectiv ◄ .

(2)  Cererea trebuie prezentată în scris și motivată. Cererea se consideră ca fiind introdusă numai după achitarea taxei.

▼M1

(3)  Cererea de decădere sau în nulitate este inadmisibilă în cazul în care o cerere având același obiect și aceeași cauză a fost soluționată pe fond, între aceleași părți, fie de către oficiu, fie de către o instanță competentă în domeniul mărcilor UE, astfel cum este menționată la articolul 95, iar hotărârea oficiului sau a instanței respective privind cererea în cauză a dobândit autoritate de lucru judecat.

▼B

Articolul 57

Examinarea cererii

(1)  În cursul examinării cererii de decădere sau de declarare a nulității, Oficiul invită părțile, ori de câte ori este necesar, să-și prezinte, în termenul alocat, observațiile referitoare la notificările pe care acesta le-a adresat sau la comunicările prezentate de celelalte părți.

▼M1

(2)  La cererea titularului mărcii UE, titularul unei mărci UE anterioare, care este parte în procedura în nulitate, aduce dovada că, în cursul celor cinci ani care precedă data cererii în nulitate, marca UE anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credință în cadrul Uniunii în legătură cu produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care titularul respectivei mărci UE anterioare își întemeiază cererea de declarare a nulității, ori că există motive întemeiate pentru neutilizare, atât timp cât la data respectivă marca UE anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. În cazul în care la data depunerii cererii de înregistrare a unei mărci UE sau la data de prioritate a depunerii cererii pentru o marcă UE, marca UE anterioară a fost înregistrată cu cel puțin cinci ani înainte, titularul mărcii UE anterioare aduce, de asemenea, dovada îndeplinirii, la acea dată, a condițiilor prevăzute la articolul 42 alineatul (2). În cazul neprezentării acestei dovezi, cererea de declarare a nulității se respinge. În cazul în care marca UE anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată decât pentru acea parte de produse sau servicii, în scopul examinării cererii în nulitate.

▼B

(3)  Alineatul (2) se aplică mărcilor naționale anterioare menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), dat fiind că utilizarea în cadrul ►M1  Uniunii ◄ se înlocuiește cu utilizarea în statul membru în care este protejată marca națională anterioară.

(4)  În cazul în care consideră necesar, Oficiul poate invita părțile să ajungă la un acord.

(5)  În cazul în care din examinarea cererii de decădere sau de declarare a nulității reiese că ar fi trebuit să se respingă înregistrarea mărcii pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, titularul ►M1  mărcii UE ◄ este declarat decăzut din drepturi sau nulitatea mărcii este declarată pentru produsele sau serviciile respective. În caz contrar, cererea de decădere sau de declarare a nulității se respinge.

(6)  O mențiune a deciziei Oficiului privind cererea de decădere sau în nulitate este înscrisă în registru atunci când aceasta este definitivă.

▼M1

Articolul 57a

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a care să precizeze detaliile procedurilor care reglementează decăderea și nulitatea unei mărci UE astfel cum se prevede la articolele 56 și 57, precum și transferul unei mărci UE înregistrate în numele unui agent astfel cum se menționează la articolul 18.

▼B



TITLUL VII

CĂI DE ATAC

Articolul 58

Decizii care pot face obiectul unei căi de atac

▼M1

(1)  Deciziile oricăruia dintre forurile de decizie ale oficiului enumerate la articolul 130 literele (a)-(d) și, după caz, litera (f) din respectivul articol, pot face obiectul unei căi de atac. Aceste decizii intră în vigoare numai de la data expirării termenului de exercitare a căilor de atac menționat la articolul 60. Introducerea căii de atac are efect suspensiv.

▼B

(2)  O decizie care nu pune capăt unei proceduri în privința uneia dintre părți nu poate fi supusă unei căi de atac decât după decizia finală, cu excepția cazului în care decizia respectivă nu prevede o cale de atac independentă.

Articolul 59

Persoane îndreptățite să introducă o cale de atac și să se constituie părți la procedură

Orice parte la o procedură care a condus la o decizie poate introduce o cale de atac împotriva respectivei decizii, atât timp cât aceasta din urmă nu a fost pronunțată în favoarea sa. Celelalte părți la procedură sunt de drept părți la procedura căii de atac.

▼M1

Articolul 60

Termen și formă

(1)  Cererea de introducere a căii de atac este formulată în scris și depusă la oficiu în termen de două luni de la data notificării deciziei. Cererea se consideră ca fiind depusă numai după achitarea taxei pentru introducerea căii de atac. Cererea de introducere a căii de atac se depune în limba de procedură a deciziei atacate. În termen de patru luni de la data notificării deciziei se depune, în scris, un memoriu în care se expun motivele de atac.

(2)  În procedura contradictorie, pârâtul poate solicita, în răspunsul său, o decizie de anulare sau de modificare a deciziei contestate cu privire la un aspect neprezentat în cuprinsul căii de atac. Respectivele solicitări încetează să aibă efect în cazul în care reclamantul întrerupe procedurile.

▼B

Articolul 61

Revizuirea deciziilor în cauzele ex parte

(1)  În cazul în care partea care a introdus calea de atac este singura parte la procedură și în cazul în care serviciul a cărui decizie este atacată consideră calea de atac admisibilă și întemeiată, serviciul trebuie să admită calea de atac.

(2)  În cazul în care nu se admite calea de atac într-un termen de o lună de la primirea expunerii motivelor, calea de atac se înaintează imediat camerei de recurs, fără niciun aviz asupra fondului.

▼M1 —————

▼B

Articolul 63

Examinarea căii de atac

(1)  În cazul în care calea de atac este admisibilă, camera de recurs cercetează dacă se poate pronunța asupra acesteia.

(2)  În cursul examinării căii de atac, camera de recurs invită părțile, ori de câte ori este necesar, să-și prezinte, în termenul alocat, observațiile referitoare la notificările pe care aceasta le-a adresat sau la comunicările prezentate de celelalte părți.

Articolul 64

Decizia privind calea de atac

(1)  În urma examenului de fond asupra căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia. Aceasta poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza spre soluționare organului în cauză.

(2)  În cazul în care camera de recurs retrimite cauza spre soluționare organului care a pronunțat decizia atacată, acest organ este obligat să țină seama de considerentele și de dispozitivul deciziei pronunțate de camera de recurs, cu condiția ca împrejurările cauzei să fi rămas aceleași.

▼M1

(3)  Deciziile camerelor de recurs produc efecte numai de la data expirării termenului menționat la articolul 65 alineatul (5) sau, dacă în acest termen a fost înaintată o acțiune în fața Tribunalului, de la data respingerii acțiunii în cauză sau a oricărei căi de atac introduse în fața Curții de Justiție împotriva hotărârii Tribunalului.

▼B

Articolul 65

Acțiune în fața Curții de Justiție

▼M1

(1)  Deciziile camerelor de recurs prin care se pronunță asupra unei căi de atac pot forma obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului.

▼B

(2)  Acțiunea se înaintează pe motive de incompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere.

▼M1

(3)  Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica decizia atacată.

▼B

(4)  Calea de atac este deschisă oricărei părți la procedura înaintea camerei de recurs, în măsura în care decizia nu fost pronunțată în favoarea sa.

▼M1

(5)  Acțiunea se introduce în fața Tribunalului în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs.

(6)  Oficiul ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului sau, în cazul formulării unei căi de atac împotriva acestei hotărâri, a Curții de Justiție.

▼M1

Articolul 65a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163a, în cadrul cărora să precizeze:

(a) conținutul oficial al cererii de introducere a căii de atac menționate la articolul 60 și procedura de depunere și examinare a unei căi de atac;

(b) conținutul oficial al deciziilor camerei de recurs menționate la articolul 64;

(c) rambursarea taxelor pentru calea de atac menționate la articolul 60.

▼B



TITLUL VIII

▼M1

MĂRCILE COLECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE

▼B

Articolul 66

▼M1

Mărci colective ale Uniunii Europene

▼B

(1)  Pot constitui ►M1  mărci colective ale Uniunii Europene (mărci colective UE)  ◄ acele ►M1  mărci UE ◄ astfel desemnate la data depunerii și destinate să facă distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titular ale acestora de cele ale altor întreprinderi. Pot depune ►M1  mărci colective UE ◄ asociațiile de fabricanți, producători, prestatori de servicii sau comercianți care, în termenii legislației care li se aplică, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi și obligații de orice natură, să atribuie contracte sau să întocmească alte acte juridice și să stea în justiție, precum și persoanele juridice de drept public.

(2)  Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), pot constitui ►M1  mărci colective UE ◄ în sensul alineatului (1) semne sau indicații care pot servi, în comerț, la desemnarea provenienței geografice a produselor sau serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unui terț să utilizeze în comerț aceste semne sau indicații, atât timp cât această utilizare este făcută conform bunelor practici în domeniul industrial sau comercial; în special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat să folosească o denumire geografică.

(3)  Dispozițiile prezentului regulament se aplică ►M1  mărcilor colective UE ◄ , cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 67-74.

Articolul 67

Regulament de utilizare a mărcii

(1)  Solicitantul înregistrării unei ►M1  mărci colective UE ◄ trebuie să prezinte un regulament de utilizare în termenul alocat.

(2)  Regulamentul de utilizare indică persoanele autorizate să utilizeze marca, condițiile de afiliere la asociație, precum și, în măsura în care există, condițiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancțiunile. Regulamentul de utilizare a unei mărci menționate la articolul 66 alineatul (2) trebuie să autorizeze orice persoană ale cărei produse sau servicii provin din zona geografică respectivă să devină membră a asociației care este titular al mărcii.

▼M1

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al regulamentului menționat la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 68

Respingerea cererii

(1)  Pe lângă motivele de respingere a unei cereri de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ prevăzute la articolele 36 și 37, cererea de înregistrare a ►M1  mărcii colective UE ◄ se respinge atunci când nu respectă dispozițiile articolului 66 sau ale articolului 67 sau când regulamentul de utilizare contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(2)  Cererea de înregistrare a ►M1  mărcii colective UE ◄ colective se respinge și atunci când publicul riscă să fie indus în eroare în ceea ce privește caracterul sau semnificația mărcii și, mai ales, atunci când se poate să fie considerată a fi altceva decât o marcă colectivă.

(3)  Cererea nu se respinge în cazul în care solicitantul, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2).

▼M1

Articolul 69

Observații ale terților

În cazul în care oficiului i se adresează observații în scris cu privire la o marcă UE colectivă în temeiul articolului 40, observațiile respective pot, de asemenea, să se bazeze pe un anumit motiv pentru care trebuie refuzată cererea de înregistrare a unei mărci UE colective în temeiul articolului 68.

▼B

Articolul 70

Utilizarea mărcii

Utilizarea ►M1  mărcii colective UE ◄ de către orice persoană abilitată să utilizeze această marcă respectă dispozițiile prezentului regulament, atât timp cât celelalte condiții cărora se supune utilizarea ►M1  mărcii UE ◄ sunt respectate.

Articolul 71

Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii

(1)  Titularul ►M1  mărcii colective UE ◄ trebuie să transmită Oficiului orice regulament de utilizare modificat.

(2)  Modificarea nu se menționează în registru în cazul în care regulamentul de utilizare modificat nu respectă dispozițiile articolului 67 sau în cazul în care conține un motiv de respingere menționat la articolul 68.

▼M1

(3)  De asemenea, se pot transmite observații scrise prezentate în conformitate cu articolul 69 în legătură cu regulamentul de utilizare modificat.

▼B

(4)  În sensul aplicării prezentului regulament, modificarea regulamentului de utilizare nu produce efecte decât de la data înscrierii în registru a mențiunii de modificare.

Articolul 72

Exercitarea acțiunii în contrafacere

(1)  Dispozițiile articolului 22 alineatele (3) și (4) privind drepturile licențiaților se aplică oricărei persoane abilitate să utilizeze o ►M1  marcă colectivă UE ◄ .

(2)  Titularul unei ►M1  mărci colective UE ◄ poate cere, în numele persoanelor abilitate să utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.

Articolul 73

Cauze de decădere

În afara cauzelor de decădere prevăzute la articolul 51, titularul ►M1  mărcii colective UE ◄ este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere atunci când:

(a) titularul nu ia măsuri corespunzătoare în vederea prevenirii unei utilizări a mărcii care nu ar fi compatibilă cu condițiile de utilizare prevăzute de regulamentul de utilizare, a cărui modificare, dacă este cazul, a fost menționată în registru;

(b) modul în care marca a fost utilizată de către titular a avut drept consecință posibilitatea ca aceasta să inducă consumatorul în eroare în sensul articolului 68 alineatul (2);

(c) modificarea regulamentului de utilizare a fost menționată de către titular în registru, contrar dispozițiilor articolului 71 alineatul (2), cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condițiile stabilite de aceste dispoziții.

Articolul 74

Cauze de nulitate

Pe lângă cauzele de nulitate prevăzute la articolele 52 și 53, ►M1  marca colectivă UE ◄ este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere atunci când a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 68, cu excepția cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerințele stabilite de aceste dispoziții.

▼M1



SECȚIUNEA 2

Mărci UE de certificare

Articolul 74b

Regulament de utilizare a mărcii UE de certificare

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al regulamentului menționat la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



TITLUL IX

DISPOZIȚII DE PROCEDURĂ



SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 75

Motivarea hotărârilor

Hotărârile Oficiului sunt motivate. Acestea nu se pot întemeia decât pe motive sau dovezi asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.

Articolul 76

Examinarea din oficiu a faptelor

(1)  În cursul procedurii, Oficiul procedează la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți. ►M1  În cadrul procedurilor în nulitate în temeiul articolului 52, oficiul își limitează examinarea la motivele și argumentele furnizate de către părți. ◄

(2)  Oficiul poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le-au invocat sau dovezile pe care nu le-au furnizat în timp util.

Articolul 77

Procedură orală

(1)  Oficiul recurge la procedura orală fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre părțile la procedură, cu condiția ca acest lucru să fie considerat util.

(2)  Procedura orală în fața examinatorilor, divizia de opoziție și divizia pentru administrarea mărcilor și aspecte juridice nu este publică.

(3)  Procedura orală, inclusiv pronunțarea deciziei, este publică în fața diviziei de anulare și a camerelor de recurs, cu excepția cazului în care există o hotărâre contrară a instanței sesizate, caz în care publicitatea ar putea prezenta, în special pentru o parte la procedură, inconveniente grave și nejustificate.

▼M1

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze detaliile privind procedurile orale, inclusiv detalii referitoare la utilizarea limbilor prevăzute la articolul 119.

▼B

Articolul 78

Probațiune

(1)  În cadrul oricărei proceduri în fața Oficiului, se pot administra în special următoarele mijloace de probă:

(a) ascultarea părților;

(b) solicitarea de informații;

(c) prezentarea de documente și de mijloace de probă;

(d) ascultarea martorilor;

(e) expertiza;

(f) declarațiile scrise date sub jurământ sau în mod solemn sau cu efect echivalent în conformitate cu legislația statului în care sunt făcute.

(2)  Serviciul sesizat poate însărcina pe unul dintre membrii acestuia să procedeze la administrarea mijloacelor de probă.

(3)  În cazul în care Oficiul consideră necesar ca o parte, un martor sau un expert să depună mărturie orală, acesta invită persoana în cauză să se înfățișeze înaintea sa.

(4)  Părțile sunt informate în legătură cu ascultarea unui martor sau a unui expert în fața Oficiului. Acestea au dreptul de a fi prezente și de a pune întrebări martorului sau expertului.

▼M1

(6)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze procedura care reglementează administrarea probelor.

▼M1

Articolul 79

Notificarea

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze modalitățile detaliate referitoare la notificări.

▼M1

Articolul 79b

Comunicări adresate oficiului

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze dispoziții referitoare la mijloacele de comunicare, inclusiv mijloacele electronice de comunicare care urmează să fie utilizate de către părțile la procedura în fața oficiului, precum și formularele care urmează să fie puse la dispoziție de către oficiu.

Articolul 79c

Termene

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze detaliile privind calcularea termenelor și durata acestora.

▼B

Articolul 80

Eliminarea sau revocarea

(1)  Atunci când Oficiul efectuează o înscriere în registru sau ia o decizie care conține o eroare de procedură evidentă, care îi este imputabilă, acesta asigură eliminarea înscrierii respective sau revocarea deciziei. În cazul în care există numai o singură parte la procedură ale cărei drepturi au fost încălcate prin înscriere sau prin act, eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei este dispusă chiar dacă, pentru partea respectivă, eroarea nu a fost evidentă.

(2)  Eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei, prevăzute la alineatul (1), se dispun din oficiu sau la cererea uneia dintre părțile la procedură, de către instanța care a făcut înscrierea sau care adoptă decizia. Eliminarea sau revocarea sunt efectuate în termen de șase luni de la data înscrierii în registru sau de la adoptarea deciziei, după ce au fost ascultate părțile la procedură, precum și eventualii titulari de drepturi asupra mărcii comunitare în cauză care sunt înscriși în registru.

▼M1

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze procedura care reglementează revocarea unei decizii sau eliminarea înscrierii în registru.

▼B

Articolul 81

Restitutio in integrum

(1)  Solicitantul înregistrării sau titularul unei ►M1  mărci UE ◄ sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care, deși a dat dovadă de întreaga prudență impusă de circumstanțe, nu a fost în măsură să respecte un termen prevăzut de Oficiu, este repus în drepturi, la cerere, în cazul în care obstrucționarea a avut drept consecință directă, în temeiul dispozițiilor prezentului regulament, pierderea unui drept sau pierderea unei căi de atac.

(2)  Cererea trebuie prezentată în scris în termen de două luni de la încetarea obstrucționării. În același termen trebuie îndeplinit actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decât într-un termen de un an de la data expirării termenului nerespectat. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau de neplată a unei taxe de reînnoire, termenul suplimentar de șase luni prevăzut la articolul 47 alineatul (3) a treia teză se deduce din perioada de un an.

(3)  Cererea trebuie motivată și să indice faptele și motivele invocate în sprijinul său. Aceasta nu se consideră depusă decât după achitarea taxei de restitutio in integrum.

(4)  Organul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit se pronunță asupra cererii.

(5)  Prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2), la articolul 41 alineatele (1) și (3) și la articolul 82.

(6)  Atunci când solicitantul înregistrării sau titularul unei ►M1  mărci UE ◄ este repus în drepturi, acesta nu-și poate invoca drepturile împotriva unui terț care, de bună-credință, pe parcursul perioadei cuprinse între pierderea dreptului asupra cererii sau a ►M1  mărcii UE ◄ și publicarea mențiunii privind repunerea în drepturi, a introdus pe piață produse sau a prestat servicii sub un semn identic sau similar cu ►M1  marca UE ◄ .

(7)  Terțul care poate să se prevaleze de dispozițiile alineatului (6) poate formula terță opoziție împotriva hotărârii de repunere în drepturi a solicitantului sau a titularului unei ►M1  mărci UE ◄ , în termen de două luni de la data publicării mențiunii de repunere în drepturi.

(8)  Prezentul articol nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a acorda restitutio in integrum în ceea ce privește termenele prevăzute de prezentul regulament și care trebuie să fie respectate în fața autorităților statului în cauză.

Articolul 82

Continuarea procedurii

(1)  Solicitantul sau titularul unei ►M1  mărci UE ◄ sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care a omis să respecte un termen față de Oficiu poate obține, la cerere, continuarea procedurii, cu condiția ca, în momentul în care cererea este introdusă, actul omis să fie îndeplinit. Cererea de continuare a procedurii se acceptă numai dacă este prezentată în termen de două luni de la data de expirare a termenului nerespectat. Cererea se consideră prezentată numai după plata unei taxe de continuare a procedurii.

(2)  Prezentul articol nu este aplicabil termenelor prevăzute la articolul 25 alineatul (3), articolul 27, articolul 29 alineatul (1), articolul 33 alineatul (1), articolul 36 alineatul (2), articolele 41 și 42, articolul 47 alineatul (3), articolele 60 și 62, articolul 65 alineatul (5), articolele 81 și 112, pentru termenele prevăzute de prezentul articol și pentru termenele prevăzute de regulamentul de aplicare pentru a putea invoca, după depunerea cererii, o prioritate în aplicarea articolului 30, o prioritate de expunere în temeiul articolului 33 sau o senioritate în sensul articolului 34.

(3)  Instanța care este competentă pentru a statua cu privire la actul omis se pronunță asupra cererii.

▼M1

(4)  În cazul în care oficiul admite cererea, consecințele nerespectării termenului se consideră că nu s-au produs. În cazul în care în perioada dintre expirarea termenului nerespectat și cererea de continuare a procedurii a fost luată o decizie, departamentul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit revizuiește decizia și, în cazul în care îndeplinirea actului omis este suficientă, adoptă o decizie diferită. Dacă în urma reexaminării, oficiul constată că nu este necesară modificarea deciziei inițiale, confirmă decizia respectivă în scris.

▼B

(5)  În cazul în care Oficiul respinge cererea, taxa se restituie.

▼M1

Articolul 82a

Întreruperea procedurii

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze modalitățile detaliate de reluare a procedurilor în fața oficiului.

▼B

Articolul 83

Trimitere la principiile generale

În absența unei dispoziții de procedură în prezentul regulament, în regulamentul de punere în aplicare, în regulamentul privind taxele sau în regulamentul de procedură al camerelor de recurs, Oficiul ia în considerare principiile general admise în domeniu în statele membre.

Articolul 84

Încetarea obligațiilor financiare

(1)  Dreptul Oficiului de a solicita achitarea taxelor se prescrie în termen de patru ani de la sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia taxa a devenit exigibilă.

(2)  Drepturile împotriva Oficiului în ceea ce privește restituirea taxelor sau sumele percepute excedentar de către acesta cu ocazia achitării taxelor se prescriu în patru ani de la sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia a luat naștere dreptul.

(3)  Termenul prevăzut la alineatele (1) și (2) se întrerupe, în cazul menționat la alineatul (1), printr-o invitație de a achita taxa și, în cazul menționat la alineatul (2), printr-o solicitare scrisă de a invoca dreptul în cauză. Termenul menționat reîncepe să curgă de la data întreruperii sale; expiră la sfârșitul unei perioade de șase ani calculată începând cu sfârșitul anului calendaristic în cursul căruia a început să fie calculat inițial, cu excepția cazului în care a fost intentată o acțiune în justiție în vederea valorificării dreptului în cauză; în acest caz, termenul expiră cel mai devreme la încheierea unei perioade de un an calculată de la data la care hotărârea a dobândit autoritate de lucru judecat.



SECȚIUNEA 2

Cheltuieli

Articolul 85

Repartizarea cheltuielilor

(1)  Partea care pierde într-o procedură de opoziție, de decădere, în nulitate sau într-o cale de atac suportă taxele pretinse de cealaltă parte, precum și, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 119 alineatul (6), toate cheltuielile pretinse de aceasta indispensabile pentru desfășurarea procedurilor, inclusiv cheltuielile de deplasare, de ședere și remunerația unui agent, consilier sau avocat, în limita tarifelor stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli, în condițiile prevăzute de regulamentul de punere în aplicare.

▼M1

(1a)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează ratele maxime pentru cheltuielile esențiale pentru procedură și ocazionate efectiv de partea care are câștig de cauză. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

În momentul stabilirii acestor sume în ceea ce privește cheltuielile de deplasare și de ședere, Comisia ține seama de distanța dintre locul de reședință sau sediul părții, reprezentantului, martorului sau expertului și locul în care are loc procedura orală și etapa procedurală în care sunt ocazionate cheltuielile, iar în ceea ce privește cheltuielile de reprezentare în înțelesul articolului 93 alineatul (1), necesitatea de a garanta că obligația de a suporta costurile nu poate fi utilizată din motive tactice de către cealaltă parte. Cheltuielile de ședere sunt calculate în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului ( 6 ).

Partea căzută în pretenții suportă cheltuielile doar pentru un singur solicitant și, după caz, pentru un singur reprezentant.

▼B

(2)  Cu toate acestea, în măsura în care părțile cad în pretenții în privința unuia sau mai multor capete de cerere sau în măsura în care echitatea impune acest lucru, divizia de opoziție, divizia de anulare sau camera de recurs decide o repartizare diferită a cheltuielilor.

(3)  Partea care pune capăt unei proceduri prin retragerea cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , a opoziției, a cererii de decădere sau a cererii în nulitate ori a căii de atac, prin faptul că nu-și reînnoiește înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ sau prin faptul că renunță la aceasta, suportă taxele, precum și cheltuielile pretinse de cealaltă parte în condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

(4)  Dacă nu se pronunță o hotărâre într-o anumită cauză, divizia de opoziție, divizia de anulare sau camera de recurs are competența de a decide modul de repartizare a cheltuielilor.

(5)  Atunci când părțile stabilesc, în fața diviziei de opoziție, a diviziei de anulare sau a camerei de recurs un acord asupra cheltuielilor, diferit de cel ce rezultă din aplicarea alineatelor precedente, instanța respectivă ia act de acest acord.

(6)  Divizia de opoziție sau divizia de anulare sau camera de recurs stabilește valoarea cheltuielilor de rambursat în temeiul alineatelor anterioare, în cazul în care aceste cheltuieli se limitează la taxele plătite Oficiului și la cheltuielile de reprezentare. În toate celelalte cazuri, grefa camerei de recurs sau un membru al personalului diviziei de opoziție sau de anulare stabilește valoarea cheltuielilor de rambursat la cerere. Cererea este admisă numai atunci când este primită în termen de două luni de la data la care decizia care face obiectul cererii de fixare a cheltuielilor devine definitivă. Această valoare poate fi revizuită, prin cererea prezentată în termenul prevăzut, prin decizia diviziei de opoziție sau a diviziei de anulare sau a camerei de recurs.

Articolul 86

Executarea hotărârilor de stabilire a valorii cheltuielilor

(1)  Orice hotărâre definitivă a Oficiului care stabilește valoarea cheltuielilor constituie titlu executoriu.

(2)  Executarea silită este reglementată de normele de procedură civilă aflate în vigoare în statul pe teritoriul căruia aceasta are loc. ►M1  Fiecare stat membru desemnează o autoritate unică responsabilă de verificarea autenticității deciziei menționate la alineatul (1) și comunică datele de contact ale acesteia oficiului, Curții de Justiție și Comisiei. Un ordin de executare a deciziei se anexează deciziei de către autoritatea în cauză, singura formalitate necesară fiind verificarea autenticității deciziei. ◄

(3)  După îndeplinirea acestor formalități la cererea părții interesate, aceasta poate continua executarea silită prin sesizarea directă a organismului competent, în conformitate cu legislația internă.

(4)  Executarea silită nu poate fi suspendată decât în temeiul unei hotărâri a Curții de Justiție. Cu toate acestea, controlul regularității măsurilor de executare este de competența instanțelor statului membru în cauză.



SECȚIUNEA 3

Informarea publicului și a autorităților statelor membre

▼M1

Articolul 87

Registrul mărcilor UE

(1)  Oficiul ține un registru al mărcilor UE, pe care îl actualizează.

(2)  Registrul conține următoarele elemente privind cererile de înregistrare a unei mărci UE și înregistrările în acest sens:

(a) data depunerii cererii;

(b) numărul de dosar al cererii;

(c) data publicării cererii;

(d) numele și adresa solicitantului;

(e) numele și adresa sediului reprezentantului, în măsura în care nu este vorba despre un reprezentant menționat la articolul 92 alineatul (3);

(f) reprezentarea mărcii, precum și mențiunile privind natura sa; și după caz, o descriere a mărcii;

(g) indicarea produselor și serviciilor după numele lor;

(h) indicații privind revendicarea unei priorități în temeiul articolului 30;

(i) indicații privind revendicarea unei priorități de expunere în temeiul articolului 33;

(j) indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterioare înregistrate, în temeiul articolului 34;

(k) o declarație potrivit căreia marca a dobândit un caracter distinctiv ca urmare a modului în care a fost folosită, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3);

(l) mențiunea că marca este o marcă colectivă;

(n) limba de depunere a cererii, precum și a doua limbă indicată de solicitant în cererea sa, în conformitate cu articolul 119 alineatul (3);

(o) data înregistrării mărcii în registru și numărul de înregistrare;

(p) o declarație potrivit căreia cererea rezultă din transformarea unei înregistrări internaționale desemnând Uniunea, în conformitate cu articolul 161 din prezentul regulament, precum și data înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau data înregistrării extinderii teritoriale la Uniune ulterioară înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid și, dacă este necesar, data priorității înregistrării internaționale.

(3)  Registrul conține, de asemenea, următoarele elemente, fiecare fiind însoțit de data înregistrării sale:

(a) modificarea numelui, adresei sau a naționalității titularului unei mărci UE sau schimbarea statului pe teritoriul căruia acesta își are domiciliul, sediul sau unitatea;

(b) modificarea numelui sau a sediului reprezentantului, cu excepția reprezentantului menționat la articolul 92 alineatul (3) prima teză;

(c) în cazul desemnării unui nou reprezentant, numele și sediul social ale acestuia;

(d) orice modificare a mărcii în temeiul articolelor 43 și 48 și orice rectificare a erorilor;

(e) mențiunea modificării regulamentului de utilizare a mărcii colective, în sensul articolului 71;

(f) indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterioare înregistrate, astfel cum se menționează la articolul 34, în temeiul articolului 35;

(g) orice transfer total sau parțial în sensul articolului 17;

(h) constituirea sau transferul unui drept real în temeiul articolului 19 și natura dreptului real;

(i) măsurile de executare silită în aplicarea articolului 20, precum și procedurile de insolvență în temeiul articolului 21;

(j) acordarea sau transferul unei licențe în sensul articolului 22, precum și, după caz, tipul de licență;

(k) reînnoirea unei înregistrări în sensul articolului 47 și data de la care produce efecte, precum și orice restricții în sensul articolului 47 alineatul (4);

(l) o mențiune privind stabilirea datei de expirare a înregistrării în sensul articolului 47;

(m) declarațiile de retragere sau de renunțare din partea titularului mărcii, în sensul articolului 43 și, respectiv, 50;

(n) data de depunere și detaliile unei opoziții în temeiul articolului 41, sau ale unei cereri în temeiul articolului 56 sau ale unei cereri reconvenționale în temeiul articolului 100 alineatul (4), de decădere sau în nulitate, sau ale unei căi de atac prevăzute la articolul 60;

(o) data și conținutul unei decizii privind o opoziție, sau privind o cerere în sensul articolului 57 alineatul (6), sau privind o cerere reconvențională în sensul articolului 100 alineatul (6) a treia teză, sau privind o cale de atac în sensul articolului 64;

(p) o înregistrare a primirii unei cereri de transformare în sensul articolului 113 alineatul (2);

(q) anularea desemnării reprezentantului înregistrat conform alineatului (2) litera (e) din prezentul articol;

(r) anularea seniorității unei mărci naționale;

(s) modificarea sau anularea în registru a mențiunilor de la literele (h), (i) și (j) din prezentul alineat;

(t) înlocuirea mărcii UE cu o înregistrare internațională în sensul articolului 157;

(u) data și numărul înregistrării internaționale bazate pe cererea de înregistrare a mărcii UE, care a fost înregistrată ca marcă UE în conformitate cu articolul 148 alineatul (1);

(v) data și numărul unei înregistrări internaționale bazate pe marca UE în sensul articolului 148 alineatul (2);

(w) divizarea unei cereri în temeiul articolului 44 și divizarea unei înregistrări în sensul articolului 49, împreună cu elementele menționate la alineatul (2) din prezentul articol cu privire la înregistrarea divizionară, precum și lista de produse și servicii ale înregistrării originale, astfel cum a fost modificată;

(x) revocarea unei decizii sau a unei înregistrări în registru în sensul articolului 80, în cazul în care revocarea se referă la o decizie sau o înregistrare care a fost publicată;

(4)  Directorul executiv poate decide înscrierea în registru a altor elemente decât cele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, sub rezerva articolului 123 alineatul (4).

(5)  Registrul poate fi ținut în format electronic. Oficiul colectează, organizează, face publice și stochează elementele menționate la alineatele (2) și (3), inclusiv orice date cu caracter personal, pentru motivele menționate la alineatul (9). Oficiul se asigură că registrul este ușor accesibil pentru consultare publică.

(6)  Orice modificare operată în registru trebuie notificată titularului unei mărci UE.

(7)  Oficiul eliberează, la cerere și contra achitării unei taxe, extrase, autentificate sau nu, din registru.

(8)  Prelucrarea datelor privind elementele prevăzute la alineatele (2) și (3), inclusiv orice date cu caracter personal, are loc în următoarele scopuri:

(a) administrarea cererilor și/sau a înregistrărilor, în conformitate cu prezentul regulament și cu actele adoptate în temeiul acestuia;

(b) ținerea unui registru public pentru consultarea de către autoritățile publice și operatorii economici și pentru informarea acestora, pentru a le permite să își exercite drepturile care le sunt conferite de prezentul regulament și să fie informați cu privire la existența unor drepturi anterioare care aparțin unor părți terțe; și

(c) elaborarea de rapoarte și statistici care să permită oficiului să își optimizeze operațiunile și să îmbunătățească funcționarea sistemului.

(9)  Toate datele, inclusiv cele cu caracter personal, privind elementele menționate la alineatele (2) și (3) sunt considerate de interes public și pot fi accesate de oricare terț. Din motive de securitate juridică, înregistrările în registru sunt păstrate pentru o perioadă nedefinită.

▼M1

Articolul 87a

Baza de date

(1)  Pe lângă obligația de a ține un registru în sensul articolului 87, oficiul colectează și stochează într-o bază de date electronică toate informațiile furnizate de solicitanți sau de oricare altă parte la procedură, în conformitate cu prezentul regulament sau cu actele adoptate în temeiul acestuia.

(2)  Baza de date electronică poate include date cu caracter personal, în plus față de cele incluse în registru în temeiul articolului 87, în măsura în care astfel de informații sunt obligatorii în conformitate cu prezentul regulament sau cu actele adoptate în temeiul acestuia. Colectarea, stocarea și prelucrarea acestor date se face în următoarele scopuri:

(a) administrarea cererilor și/sau a înregistrărilor, în conformitate cu prezentul regulament și cu actele adoptate în temeiul acestuia;

(b) accesul la informațiile necesare pentru derularea procedurii relevante într-un mod mai facil și mai eficient;

(c) comunicarea cu solicitanții și cu celelalte părți la procedură;

(d) elaborarea de rapoarte și statistici care să permită oficiului să își optimizeze operațiunile și să îmbunătățească funcționarea sistemului.

(3)  Directorul executiv stabilește condițiile de acces la baza de date electronică și modul în care conținutul acesteia, cu excepția datelor cu caracter personal menționate la alineatul (2) din prezentul articol, dar incluzându-le pe cele menționate la articolul 87, poate fi pus la dispoziție într-o formă prelucrabilă electronic, precum și taxele aferente pentru acces.

(4)  Accesul la datele cu caracter personal menționate la alineatul (2) este limitat, iar aceste date nu sunt puse la dispoziția publicului, cu excepția cazului în care partea vizată și-a dat consimțământul explicit în acest sens.

(5)  Toate datele se păstrează pe o perioadă nedeterminată. Cu toate acestea, partea interesată poate solicita eliminarea oricăror date cu caracter personal din baza de date după 18 luni de la expirarea mărcii sau de la închiderea procedurii contradictorii relevante. Partea interesată are dreptul de a obține corectarea datelor inexacte sau eronate în orice moment.

Articolul 87b

Accesul online la decizii

(1)  Deciziile oficiului sunt puse la dispoziție online pentru informarea publicului larg și pentru consultarea de către acesta, din motive de transparență și de previzibilitate. Orice parte la procedura care a condus la adoptarea deciziei poate solicita eliminarea oricăror date cu caracter personal incluse în decizie.

(2)  Oficiul poate furniza acces online la hotărârile instanțelor naționale și ale Uniunii legate de sarcinile sale, în scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la aspectele de proprietate intelectuală și de a promova convergența practicilor. Oficiul respectă condițiile privind publicarea inițială, în ceea ce privește datele cu caracter personal.

▼B

Articolul 88

Consultare publică

(1)  Dosarele referitoare la cererile de înregistrare a ►M1  mărcilor UE ◄ care nu au fost încă publicate nu pot fi deschise spre consultare publică decât cu acordul solicitantului.

(2)  Orice persoană care dovedește că solicitantul înregistrării unei ►M1  mărci UE ◄ a afirmat că după înregistrarea mărcii se va prevala de aceasta împotriva sa poate consulta dosarul înainte de publicarea cererii și fără acordul solicitantului.

(3)  După publicarea cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , dosarele acestei cereri și ale mărcii pe care a solicitat-o pot, la cerere, să fie deschise consultării publice.

▼M1

(4)  Atunci când dosarele fac obiectul consultării publice în temeiul alineatului (2) sau (3) din prezentul articol, documentele privind excluderea sau recuzarea în temeiul articolului 137, proiectele de decizii și avize, precum și toate celelalte documente interne utilizate pentru pregătirea deciziilor și a avizelor, precum și elementele din dosar în cazul cărora partea vizată a manifestat un interes deosebit în menținerea confidențialității înainte de prezentarea cererii de consultare publică, cu excepția cazului în care consultarea publică a acestor elemente este justificată de interesele prioritare legitime ale părților care solicită consultarea, pot fi excluse de la consultarea publică.

▼M1

(5)  Consultarea publică a dosarelor de cereri de mărci UE și de mărci UE înregistrate se efectuează fie prin verificarea documentului original, fie a unor copii ale acestuia, fie a mijloacelor tehnice de stocare, în cazul în care dosarele sunt stocate astfel. Directorul executiv stabilește modalitățile consultării publice.

(6)  În cazul în care consultarea publică a dosarelor are loc în conformitate cu alineatul (7), cererea de consultare publică a dosarelor se consideră depusă numai după achitarea taxei necesare. Nu se plătește nicio taxă în cazul în care consultarea publică a mijloacelor tehnice de stocare se efectuează online.

(7)  Consultarea publică a dosarelor se face la sediul oficiului. La cerere, consultarea publică a dosarelor ia forma unei eliberări de copii ale unor documente incluse în dosare. Eliberarea respectivelor copii este condiționată de achitarea unei taxe. De asemenea, oficiul eliberează, la cerere, copii autentificate sau neautentificate ale cererii de înregistrare a mărcii UE în schimbul achitării unei taxe.

(8)  Dosarele păstrate de oficiu privind înregistrările internaționale care desemnează Uniunea pot face obiectul unei cereri de inspecție publică de la data publicării menționată la articolul 152 alineatul (1), în conformitate cu condițiile stabilite la alineatele (1), (3) și (4) din prezentul articol.

(9)  Sub rezerva restricțiilor prevăzute la alineatul (4), oficiul poate, la cerere și în schimbul unei taxe, să comunice informațiile din orice dosar cu privire la o marcă UE solicitată sau cu privire la o marcă UE înregistrată. Cu toate acestea, oficiul poate să solicite exercitarea opțiunii de a obține consultarea publică a dosarului însuși, în cazul în care consideră oportun acest lucru având în vedere cantitatea de informații care trebuie furnizate.

Articolul 88a

Păstrarea dosarelor

(1)  Oficiul păstrează dosarele tuturor procedurilor legate de o cerere de marcă UE sau de înregistrarea unei mărci UE. Directorul executiv stabilește forma în care sunt păstrate aceste dosare.

(2)  În cazul în care dosarele se păstrează în format electronic, fișierele electronice sau copiile de siguranță ale acestora se păstrează pe termen nelimitat. Documentele originale depuse de părțile la procedură și care stau la baza respectivelor dosare electronice sunt eliminate după o perioadă de la primirea lor de către oficiu, perioada fiind stabilită de către directorul executiv.

(3)  În cazul și în măsura în care dosarele sau părți ale acestora sunt păstrate în alt format decât cel electronic, documentele sau mijloacele de probă care fac parte din respectivele dosare sunt păstrate cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului în care cererea a fost respinsă sau retrasă sau este considerată retrasă, în care înregistrarea mărcii UE expiră complet în sensul articolului 47, în care renunțarea completă la marca UE este înregistrată în sensul articolului 50, sau în care marca UE este radiată integral din registru în conformitate cu articolul 57 alineatul (6) sau cu articolul 100 alineatul (6).

▼M1

Articolul 89

Publicații periodice

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) data care trebuie considerată data publicării în Buletinul mărcilor Uniunii Europene;

(b) modul de publicare a mențiunilor privind înregistrarea unei mărci care nu conțin modificări față de publicarea cererii;

(c) modalitățile prin care edițiile din Jurnalul Oficial al oficiului pot fi puse la dispoziția publicului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 90

Cooperare administrativă

►M1  (1) ◄   Cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului regulament sau prevăzute de legislațiile interne, Oficiul și instanțele sau alte autorități competente ale statelor membre își oferă asistență reciprocă, la cerere, comunicându-și informații și dosare. Atunci când Oficiul comunică dosarele instanțelor, ministerelor publice sau serviciilor centrale din domeniul proprietății industriale, comunicarea în cauză nu se supune restricțiilor prevăzute la articolul 88.

▼M1

(2)  Oficiul nu percepe taxe pentru comunicarea de informații sau deschiderea dosarelor pentru consultare publică.

(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează modalitățile detaliate prin care oficiul și autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații și deschid dosarele pentru consultare publică, luând în considerare restricțiile la care este supusă consultarea publică a dosarelor privind cererile de mărci UE sau înregistrările de mărci UE, în conformitate cu articolul 88, atunci când este aceasta este deschisă către terți. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 91

Schimb de publicații

(1)  Oficiul și serviciile centrale din domeniul proprietății industriale ale statelor membre își expediază, la cerere, pentru propriul uz și gratuit, unul sau mai multe exemplare din publicațiile proprii respective.

(2)  Oficiul poate încheia acorduri privind schimbul sau expedierea publicațiilor.



SECȚIUNEA 4

Reprezentarea

Articolul 92

Principii generale referitoare la reprezentare

(1)  Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), nimeni nu este obligat să fie reprezentat în fața Oficiului.

▼M1

(2)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la prezentul articol alineatul (3) a doua teză, persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici unitatea industrială sau comercială efectivă și funcțională în cadrul Spațiului Economic European sunt reprezentate în fața oficiului, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1), în orice procedură instituită de prezentul regulament, cu excepția depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci UE;

(3)  Persoanele fizice și juridice care au domiciliul sau sediul sau o unitate industrială sau comercială efectivă și funcțională în cadrul Spațiului Economic European pot fi reprezentate în fața oficiului de către un angajat. Angajatul unei persoane juridice care intră sub incidența prezentului alineat poate reprezenta, de asemenea, și alte persoane juridice care au legături economice cu respectiva persoană, chiar dacă respectivele persoane juridice nu au nici domiciliul, nici sediul, nici vreo unitate industrială sau comercială efectivă și funcțională în cadrul Spațiului Economic European. La cererea oficiului sau, după caz, a altei părți participante la procedură, angajații care se constituie reprezentanți în înțelesul prezentului paragraf, prezintă o împuternicire semnată care urmează să fie anexată la dosar.

(4)  În cazul în care există mai mulți solicitanți sau mai mulți terți care acționează în comun, este numit un reprezentant comun.

▼B

Articolul 93

Reprezentare profesională

▼M1

(1)  Reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în fața oficiului poate fi realizată numai:

(a) de către un avocat care are dreptul să profeseze pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Spațiului Economic European și care are domiciliul profesional în cadrul Spațiului Economic European, în măsura în care poate acționa în statul respectiv în calitate de reprezentant în domeniul mărcilor;

(b) prin reprezentanți autorizați înscriși pe o listă păstrată în acest scop de oficiu.

La cererea oficiului sau, după caz, a altei părți participante la procedură, reprezentanții în fața oficiului îi prezintă acestuia o împuternicire semnată care urmează să fie anexată la dosar.

(2)  Orice persoană care îndeplinește următoarele condiții poate fi înscrisă pe lista reprezentanților autorizați:

(a) are cetățenia unuia dintre statele membre ale Spațiului Economic European;

(b) are domiciliul profesional sau locul de muncă în cadrul Spațiului Economic European;

(c) este abilitată să reprezinte, în domeniul mărcilor, persoanele fizice sau juridice în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau în fața oficiului central pentru proprietatea industrială dintr-un stat membru al Spațiului Economic European. Atunci când, în statul respectiv, împuternicirea nu este condiționată de deținerea unei calificări profesionale speciale, persoanele care solicită să fie înscrise pe listă care acționează în domeniul mărcilor în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau în fața oficiilor centrale pentru proprietatea industrială trebuie să fi activat în mod curent timp de cel puțin cinci ani în această calitate. Cu toate acestea, sunt exceptate de la condiția de exercitare a profesiei persoanele a căror calificare profesională privind reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în domeniul mărcilor în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau a respectivelor oficii centrale pentru proprietatea industrială recunoscute oficial în conformitate cu reglementările stabilite de statul respectiv.

▼B

(3)  Înscrierea se face în urma unei cereri însoțite de o atestare din partea serviciului central din domeniul proprietății industriale al statului membru respectiv, cu mențiunea că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2).

▼M1

(4)  Directorul executiv poate acorda o derogare:

(a) de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (c) a doua teză, atunci când solicitantul face dovada că a dobândit calificarea necesară într-un alt mod;

(b) de la cerința prevăzută la alineatul (2) litera (a) în cazul specialiștilor de înaltă calificare, cu condiția ca cerințele prevăzute la alineatul (2) literele (b) și (c) să fie îndeplinite.

(5)  O persoană poate fi radiată de pe lista reprezentanților autorizați la cererea sa sau atunci când nu mai are capacitatea de a reprezenta. Orice modificare a listei reprezentanților autorizați se publică în Jurnalul Oficial al oficiului.

▼M1

Articolul 93a

Delegarea de competențe

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 163a, în cadrul cărora să precizeze:

(a) condițiile și procedura de numire a unui reprezentant comun menționat la articolul 92 alineatul (4);

(b) condițiile în care angajații menționați la articolul 92 alineatul (3) și reprezentanții autorizați menționați la articolul 93 alineatul (1) depun la oficiu o autorizație semnată pentru a își exercita reprezentarea și conținutul autorizației respective;

(c) împrejurările în care o persoană poate fi radiată de pe lista reprezentanților autorizați menționați la articolul 93 alineatul (5).

▼B



TITLUL X

COMPETENȚA ȘI PROCEDURA ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ACȚIUNILE ÎN JUSTIȚIE ÎN DOMENIUL ►M1  MĂRCILOR UE ◄



SECȚIUNEA 1

▼M1

Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

▼B

Articolul 94

▼M1

Aplicarea normelor Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială

▼B

(1)  Dacă prezentul regulament nu prevede altfel, ►M1  normele Uniunii privind competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială ◄ se aplică procedurilor privind ►M1  mărcile UE ◄ și cererile de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , precum și procedurilor privind acțiunile simultane sau succesive intentate pe baza ►M1  mărcilor UE ◄ și a mărcilor naționale.

(2)  În ceea ce privește procedurile ce rezultă în urma acțiunilor și cererilor prevăzute la articolul 96:

(a) articolul 2, articolul 4, articolul 5 punctele 1, 3, 4 și 5 și articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 nu se aplică;

(b) articolele 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 se aplică în limitele prevăzute la articolul 97 alineatul (4) din prezentul regulament;

(c) dispozițiile capitolului II din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 care se aplică persoanelor cu domiciliul într-un stat membru se aplică de asemenea persoanelor care nu au domiciliul într-un stat membru, dar care au o unitate în acel stat.

▼M1

(3)  Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 includ, după caz, Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială încheiat la 19 octombrie 2005.

▼B



SECȚIUNEA 2

Litigii privind contrafacerea și validitatea ►M1  mărcilor UE ◄

Articolul 95

▼M1

Instanțe competente în domeniul mărcilor UE

▼B

(1)  Statele membre desemnează pe teritoriul lor un număr cât mai limitat posibil de instanțe naționale de primul și al doilea grad de jurisdicție, denumite în continuare „ ►M1  instanțe competente în domeniul mărcilor UE ◄ ”, care au sarcina de a îndeplini funcțiile atribuite de prezentul regulament.

(2)  Fiecare stat membru comunică Comisiei, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 40/94, o listă a ►M1  instanțelor competente în domeniul mărcilor UE ◄ , conținând o mențiune privind denumirea și competența teritorială a acestora.

(3)  Statul membru în cauză comunică imediat Comisiei orice schimbare survenită după comunicarea listei menționate la alineatul (2) și referitoare la numărul, denumirea sau competența teritorială a instanțelor în cauză.

(4)  Comisia notifică statelor membre informațiile prevăzute la alineatele (2) și (3) și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Atât timp cât un stat membru nu a procedat la comunicarea prevăzută la alineatul (2), orice procedură care rezultă dintr-o acțiune sau cerere menționată la articolul 96 și în privința căreia instanțele statului respectiv au competența de a aplica dispozițiile articolului 97 este prezentată în fața instanței acelui stat care ar avea competența teritorială și de atribuire în cazul în care ar fi vorba de o procedură referitoare la o marcă națională înregistrată în statul respectiv.

Articolul 96

Competență în domeniul contrafacerii și validității

►M1  Instanțele competente în domeniul mărcilor UE ◄ au competență exclusivă:

(a) în materia acțiunilor în contrafacere și – în cazul în care dreptul intern o permite – în materia acțiunilor privind posibila contrafacere a unei ►M1  mărci UE ◄ ;

(b) în materia acțiunilor în constatarea inexistenței unei contrafaceri, dacă sunt prevăzute de dreptul intern;

(c) în materia acțiunilor intentate ca urmare a faptelor menționate la ►M1  articolul 9b alineatul (2) ◄ ;

(d) în materia cererilor reconvenționale de decădere sau în nulitatea ►M1  mărcii UE ◄ menționate la articolul 100.

Articolul 97

Competență internațională

(1)  Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, precum și a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 aplicabile în temeiul articolului 94, procedurile care rezultă din acțiunile și cererile prevăzute la articolul 96 sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are domiciliul pârâtul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are o unitate.

(2)  În cazul în care pârâtul nu are nici domiciliul, nici unitatea pe teritoriul unui stat membru, aceste proceduri sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are domiciliul reclamantul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are o unitate.

(3)  În cazul în care nici reclamantul, nici pârâtul nu au un astfel de domiciliu sau o astfel de unitate, procedurile în cauză sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia se află sediul Oficiului.

(4)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3):

(a) se aplică articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul în care părțile convin că este de competența unei alte ►M1  instanțe competente în domeniul mărcilor UE ◄ ;

(b) se aplică articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul în care pârâtul compare în fața unei alte ►M1  instanțe competente în domeniul mărcilor UE ◄ .

(5)  Procedurile care rezultă din acțiunile și cererile menționate la articolul 96, cu excepția acțiunilor în constatarea inexistenței unei contrafaceri a unei ►M1  mărci UE ◄ , pot, de asemenea, să fie aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia a fost săvârșită fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere sau pe teritoriul căruia s-a săvârșit o faptă menționată la articolul 9 alineatul (3) a doua teză.

Articolul 98

Întinderea competenței

(1)  O ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ a cărei competență se întemeiază pe articolul 97 alineatele (1)-(4) are competența de a hotărî asupra:

(a) faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul oricărui stat membru;

(b) faptelor menționate la articolul 9 alineatul (3) a doua teză, comise pe teritoriul oricărui stat membru.

(2)  O ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ a cărei competență se întemeiază pe articolul 97 alineatul (5) are competența de a hotărî numai în privința faptelor comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situată această instanță.

Articolul 99

Prezumția de validitate – Apărare pe fond

(1)   ►M1  Instanțele competente în domeniul mărcilor UE ◄ consideră ►M1  marca UE ◄ valabilă, în afară de cazul în care pârâtul îi contestă validitatea printr-o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate.

(2)  Validitatea unei ►M1  mărci UE ◄ nu poate fi contestată printr-o acțiune în constatarea inexistenței unei contrafaceri.

▼M1

(3)  În acțiunile menționate la articolul 96 literele (a) și (c), excepția de decădere din drepturi a titularului mărcii UE, prezentată pe o altă cale decât cererea reconvențională, este admisibilă în măsura în care pârâtul pune în evidență că titularul mărcii UE ar putea fi decăzut din drepturi pentru neutilizare efectivă în momentul introducerii acțiunii în contrafacere.

▼B

Articolul 100

Cerere reconvențională

(1)  Cererea reconvențională de decădere sau în nulitate nu se poate întemeia decât pe cauzele de decădere sau de nulitate prevăzute de prezentul regulament.

(2)  O ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ respinge o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate, în cazul în care o hotărâre a Oficiului între aceleași părți cu privire la o cerere având același obiect și aceeași cauză a devenit deja definitivă.

(3)  În cazul în care cererea reconvențională este introdusă într-un litigiu în care titularul mărcii nu este încă parte, acesta este informat și poate să intervină în litigiu conform condițiilor prevăzute de dreptul intern.

▼M1

(4)  Instanța competentă în domeniul mărcilor UE în fața căreia a fost introdusă o cerere reconvențională de decădere sau în nulitatea mărcii UE nu procedează la examinarea cererii reconvenționale până când fie partea interesată, fie instanța nu a informat oficiul în legătură cu data la care a fost depusă cererea reconvențională. Oficiul înregistrează informațiile respective în registru. În cazul în care o cerere de decădere sau în nulitate a mărcii UE a fost deja depusă la oficiu înaintea depunerii cererii reconvenționale, instanța este informată în acest sens de către oficiu și suspendă procedura în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) până când decizia privind prima cerere rămâne definitivă sau până când cererea este retrasă.

▼B

(5)  Se aplică dispozițiile articolului 57 alineatele (2)-(5).

▼M1

(6)  Atunci când o instanță competentă în domeniul mărcilor UE a pronunțat o hotărâre învestită cu autoritate de lucru judecat cu privire la o cerere reconvențională de decădere sau în nulitatea unei mărci UE, o copie a hotărârii este transmisă neîntârziat oficiului, fie de către instanță, fie de către oricare dintre părțile implicate în procedurile naționale. Oficiul sau orice altă parte interesată poate solicita informații cu privire la această transmitere. Oficiul înscrie în registru mențiunea hotărârii și ia măsurile necesare pentru a se conforma cu partea dispozitivă a acesteia.

▼B

(7)   ►M1  Instanța competentă în domeniul mărcilor UE ◄ , sesizată printr-o cerere reconvențională de decădere sau în nulitate, poate să amâne pronunțarea hotărârii asupra cererii titularului ►M1  mărcii UE ◄ și după ascultarea celorlalte părți și invitarea pârâtului pentru a prezenta Oficiului o cerere de decădere sau în nulitate într-un termen acordat. În cazul în care cererea respectivă nu este prezentată în acest termen, procedura își urmează cursul; cererea reconvențională este considerată retrasă. Se aplică articolul 104 alineatul (3).

Articolul 101

Legislație aplicabilă

(1)   ►M1  Instanțele competente în domeniul mărcilor UE ◄ aplică dispozițiile prezentului regulament.

▼M1

(2)  Pentru toate aspectele din domeniul mărcilor care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanța competentă în domeniul mărcilor UE aplică legislația națională aplicabilă.

▼B

(3)  Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, ►M1  instanța competentă în domeniul mărcilor UE ◄ aplică normele de procedură aplicabile aceluiași tip de acțiuni privind o marcă națională în statul membru pe teritoriul căruia este situată instanța respectivă.

Articolul 102

Sancțiuni

(1)  Atunci când o ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ constată că pârâtul a contrafăcut sau există riscul să contrafacă o ►M1  marcă UE ◄ , aceasta dispune, cu excepția cazului în care există motive temeinice care o determină să nu acționeze astfel, printr-o ordonanță prin care i se interzice pârâtului să-și continue actele de contrafacere sau actele care prezintă riscul de contrafacere. De asemenea, în conformitate cu legislația internă, ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea acestei interdicții.

▼M1

(2)  Instanța competentă în domeniul mărcilor UE poate, de asemenea, să aplice măsurile sau ordinele prevăzute de legislația aplicabilă pe care le consideră necesare în împrejurările cauzei.

▼B

Articolul 103

Măsuri provizorii și conservatorii

(1)  Măsurile provizorii și conservatorii prevăzute de legislația unui stat membru în ceea ce privește o marcă națională pot fi solicitate, în cazul unei ►M1  mărci UE ◄ sau al unei cereri de înregistrare a unei ►M1  mărci UE ◄ , autorităților judiciare, inclusiv ►M1  instanțelor competente în domeniul mărcilor UE ◄ , ale statului respectiv, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ a unui alt stat membru este competentă pe fond.

(2)  O ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ a cărei competență se întemeiază pe dispozițiile articolului 97 alineatul (1), (2), (3) sau (4) are competența să dispună măsuri provizorii și conservatorii care, sub rezerva oricărei proceduri impuse în scopul recunoașterii și executării conform titlului III din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, se aplică pe teritoriul oricărui stat membru. Această competență este exclusivă.

Articolul 104

Norme speciale în materie de conexitate

(1)  Cu excepția cazului în care există motive întemeiate pentru a continua procedura, o ►M1  instanță competentă în domeniul mărcilor UE ◄ sesizată printr-o acțiune menționată la articolul 96, cu excepția unei acțiuni în constatarea inexistenței contrafacerii, suspendă pronunțarea din proprie inițiativă după audierea părților sau la cererea uneia dintre părți și după audierea celorlalte părți, atunci când validitatea ►M1  mărcii UE ◄ este deja contestată printr-o cerere reconvențională în fața unei alte ►M1  instanțe competente în domeniul mărcilor UE ◄ sau atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate.

(2)  Cu excepția cazului în care nu există motive speciale de a continua procedura, Oficiul sesizat printr-o cerere de revocare sau în nulitate suspendă pronunțarea din proprie inițiativă, după audierea părților sau la cererea uneia dintre părți și după audierea celorlalte părți, atunci când validitatea mărcii este contestată printr-o cerere reconvențională în fața unei ►M1  instanțe competente în domeniul mărcilor UE ◄ . Cu toate acestea, dacă una dintre părțile la procedura în fața ►M1  instanței competente în domeniul mărcilor UE ◄ solicită acest lucru, instanța poate, după audierea celorlalte părți la această procedură, să suspende procedura. În acest caz, Oficiul continuă procedura pendinte în fața sa.

(3)   ►M1  Instanța competentă în domeniul mărcilor UE ◄ care suspendă pronunțarea poate să dispună măsuri provizorii și conservatorii pe durata suspendării.

Articolul 105

Competența instanțelor de a doua instanță competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄ – Recurs în anulare

(1)  Hotărârile instanțelor de primă instanță competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄ , pronunțate în procedurile care rezultă din acțiunile și din cererile menționate la articolul 96, pot fi atacate cu recurs în fața instanțelor de a doua instanță competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄ .

(2)  Condițiile în care se poate intenta un recurs în fața unei instanțe de a doua instanță competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄ sunt stabilite de legislația internă a statului membru pe teritoriul căruia este situată instanța respectivă.

(3)  Hotărârilor instanțelor de a doua instanță competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄ li se aplică dispozițiile interne privind recursul în anulare.



SECȚIUNEA 3

Alte litigii privind ►M1  mărcile UE ◄

Articolul 106

Dispoziții suplimentare privind competența instanțelor naționale, altele decât cele competente în domeniul ►M1  mărcilor UE ◄

(1)  În statul membru ale cărui instanțe sunt competente în conformitate cu articolul 94 alineatul (1), alte acțiuni decât cele menționate la articolul 96 sunt aduse în fața instanțelor care ar avea competență teritorială și de atribuire, în cazul în care ar fi vorba despre acțiuni privind mărcile naționale înregistrate în statul respectiv.

(2)  Atunci când, în temeiul articolului 94 alineatul (1) și al alineatului (1) din prezentul articol, nici o instanță nu este competentă pentru a cunoaște o acțiune privind o ►M1  marcă UE ◄ , alta decât cele menționate la articolul 96, această acțiune poate fi adusă în fața instanțelor statului membru în care își are sediul Oficiul.

Articolul 107

Obligația instanței naționale

Instanța națională sesizată printr-o acțiune privind o ►M1  marcă UE ◄ , alta decât cele menționate la articolul 96, trebuie să considere marca respectivă validă.

▼M1 —————

▼B



TITLUL XI

EFECTE ASUPRA LEGISLAȚIEI STATELOR MEMBRE



SECȚIUNEA 1

Acțiuni civile introduse cu privire la mai multe mărci

Articolul 109

Acțiuni civile simultane și succesive introduse cu privire la ►M1  mărci UE ◄ și mărci naționale

(1)  Atunci când sunt formulate acțiuni în contrafacere pentru aceleași fapte, între aceleași părți în fața instanțelor unor state membre diferite sesizate una pe baza unei ►M1  mărci UE ◄ și cealaltă pe baza unei mărci naționale:

(a) instanța sesizată a doua trebuie, din oficiu, să se desesizeze în favoarea instanței celei dintâi sesizate atunci când mărcile în cauză sunt identice și valabile pentru produse sau servicii identice. Instanța care ar trebui să se desesizeze poate suspenda pronunțarea în cazul în care se contestă competența celeilalte instanțe;

(b) instanța sesizată a doua poate suspenda pronunțarea atunci când mărcile în cauză sunt identice și valabile pentru produse sau servicii similare, precum și atunci când mărcile în cauză sunt similare și valabile pentru produse sau servicii identice sau similare.

(2)  Instanța sesizată printr-o acțiune în contrafacere pe baza unei ►M1  mărci UE ◄ respinge acțiunea în cazul în care, asupra acelorași fapte, a fost pronunțată o hotărâre definitivă asupra fondului, între aceleași părți, pe baza unei mărci naționale identice, valabile pentru produse sau servicii identice.

(3)  Instanța sesizată printr-o acțiune în contrafacere pe baza unei mărci naționale respinge acțiunea în cazul în care, asupra acelorași fapte, a fost pronunțată o hotărâre definitivă asupra fondului între aceleași părți, pe baza unei ►M1  mărci UE ◄ identice, valabile pentru produse sau servicii identice.

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică măsurilor provizorii și conservatorii.



SECȚIUNEA 2

Aplicarea dreptului intern în scopul interzicerii utilizării ►M1  mărcilor UE ◄

Articolul 110

Interdicția utilizării ►M1  mărcilor UE ◄

(1)  Cu excepția cazului în care există o dispoziție contrară, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului, existent în temeiul legislației statelor membre, de a introduce acțiuni în încălcarea drepturilor anterioare, în sensul articolului 8 sau al articolului 53 alineatul (2), împotriva utilizării unei ►M1  mărci UE ◄ ulterioare. Acțiuni în încălcarea drepturilor anterioare, în sensul articolului 8 alineatele (2) și (4), nu mai pot fi, cu toate acestea, introduse atunci când titularul dreptului anterior nu mai poate, în temeiul articolului 54 alineatul (2), să solicite nulitatea ►M1  mărcii UE ◄ .

(2)  Cu excepția cazului în care există o dispoziție contrară, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a introduce, în temeiul dreptului civil, administrativ sau penal al unui stat membru sau pe baza dispozițiilor de drept al ►M1  Uniunii ◄ , acțiuni având ca obiect interzicerea utilizării unei ►M1  mărci UE ◄ , în măsura în care dreptul acestui stat membru sau dreptul ►M1  Uniunii ◄ poate fi invocat pentru a interzice utilizarea unei mărci naționale.

Articolul 111

Drepturi anterioare cu domeniu de aplicare local

(1)  Titularul unui drept anterior cu sferă de aplicare locală poate să se opună utilizării ►M1  mărcii UE ◄ pe teritoriul pe care acest drept este protejat în măsura în care dreptul statului membru respectiv permite acest lucru.

(2)  Alineatul (1) încetează să se mai aplice în cazul în care titularul dreptului anterior a tolerat utilizarea ►M1  mărcii UE ◄ pe teritoriul pe care acest drept este protejat, pe o perioadă de cinci ani consecutivi având cunoștință de această utilizare, în afară de cazul în care depunerea cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ nu a fost efectuată cu rea-credință.

(3)  Titularul ►M1  mărcii UE ◄ nu poate să se opună utilizării dreptului menționat la alineatul (1), chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva ►M1  mărcii UE ◄ .



SECȚIUNEA 3

Transformarea în cerere de marcă națională

Articolul 112

Cerere în vederea inițierii procedurii naționale

(1)  Solicitantul sau titularul unei ►M1  mărci UE ◄ poate să ceară transformarea cererii sale sau a ►M1  mărcii ◄ sale ►M1  UE ◄ în cerere de înregistrare a mărcii naționale:

(a) în măsura în care cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ este respinsă, retrasă sau considerată retrasă;

(b) în măsura în care ►M1  marca UE ◄ încetează să mai producă efecte.

(2)  Transformarea nu are loc:

(a) atunci când titularul ►M1  mărcii UE ◄ a fost decăzut din drepturi din cauza neutilizării acestei mărci, în afară de cazul în care în statul membru pentru care a fost solicitată transformarea ►M1  marca UE ◄ nu a fost utilizată în condițiile care constituie o utilizare cu bună-credință în conformitate cu legislația respectivului stat membru;

(b) în vederea unei protecții într-un stat membru în care, conform hotărârii Oficiului sau instanței naționale, cererea sau ►M1  marca UE ◄ prezintă un motiv de respingere a înregistrării, de revocare sau de nulitate.

(3)  Cererea de înregistrare a mărcii naționale provenită din transformarea unei cereri sau a unei ►M1  mărci UE ◄ beneficiază, în statul membru respectiv, de data de depunere sau de data de prioritate a acestei cereri sau a acestei mărci și, dacă este cazul, de senioritatea unei mărci din acest stat revendicată în conformitate cu articolul 34 sau 35.

(4)  În cazul în care o cerere de ►M1  marcă UE ◄ se consideră retrasă, Oficiul adresează solicitantului o comunicare prin care se stabilește un termen de trei luni de la această comunicare pentru a prezenta o cerere de transformare.

(5)  Atunci când cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ este retrasă sau când ►M1  marca UE ◄ încetează să mai producă efecte ca urmare a înscrierii unei renunțări sau a unei nereînnoiri a înregistrării, cererea de transformare se depune în termen de trei luni de la data la care cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ a fost retrasă sau la care ►M1  marca UE ◄ a încetat să mai producă efecte.

(6)  Atunci când cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ este refuzată printr-o decizie a Oficiului sau când ►M1  marca UE ◄ a încetat să mai producă efecte ca urmare a unei decizii a Oficiului sau a unei instanțe pentru ►M1  mărci UE ◄ , cererea de transformare trebuie să fie prezentată în termen de trei luni de la data la care această decizie dobândește autoritate de lucru judecat.

(7)  Dispoziția care face obiectul articolului 32 încetează să mai producă efecte în cazul în care cererea nu este prezentată în termenul acordat.

▼M1

Articolul 113

Prezentarea, publicarea și transmiterea cererii de transformare

▼B

(1)  Cererea de transformare este prezentată Oficiului; statele membre în care solicitantul înțelege să inițieze procedura de înregistrare a unei mărci naționale sunt menționate în cerere. Această cerere nu se consideră depusă decât după achitarea taxei de transformare.

(2)  În cazul în care cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ s-a publicat, se face mențiunea, dacă este cazul, în registrul ►M1  mărcilor UE ◄ despre primirea cererii de transformare, iar această cerere se publică.

(3)  Oficiul verifică dacă transformarea solicitată îndeplinește condițiile prezentului regulament, în special ale articolului 112 alineatele (1), (2), (4), (5) și (6) și ale alineatului (1) din prezentul articol, precum și condițiile formale prevăzute de regulamentul de aplicare. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, Oficiul transmite cererea de transformare serviciilor din domeniul proprietății industriale din statele membre care sunt menționate în aceasta.

▼M1

(6)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) conținutul detaliat al cererii de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau a unei mărci UE înregistrate într-o cerere de marcă națională, în conformitate cu alineatul (1);

(b) detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii de transformare în conformitate cu alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 114

Condiții de formă referitoare la transformare

(1)  Orice serviciu central din domeniul proprietății industriale căruia îi este transmisă cererea de transformare poate obține de la Oficiu orice informații suplimentare privind această cerere, în cazul în care aceasta îi poate permite acestui serviciu să se pronunțe asupra mărcii naționale care rezultă din transformare.

(2)  Cererea sau ►M1  marca UE ◄ , transmisă în conformitate cu articolul 113, nu poate, în ceea ce privește forma sa, să fie supusă de legislația internă unor condiții diferite de cele care sunt prevăzute de prezentul regulament ori de regulamentul de aplicare sau unor condiții suplimentare.

(3)  Serviciul central din domeniul proprietății industriale căruia îi este transmisă cererea poate impune ca, într-un termen ce nu poate fi mai mic de două luni, solicitantul:

(a) să achite taxa națională de depunere;

(b) să facă, într-una din limbile oficiale ale statului în cauză, o traducere a cererii și a documentelor anexate la aceasta;

(c) să își aleagă domiciliul în statul respectiv;

(d) să prezinte o reproducere a mărcii într-un număr de exemplare stabilit de către statul respectiv.



TITLUL XII

OFICIUL



SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 115

Statutul juridic

(1)   ►M1  Oficiul constituie o agenție a Uniunii. ◄ Oficiul are personalitate juridică.

(2)  În fiecare dintre statele membre, Oficiul posedă cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislațiile interne; Oficiul poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri imobile și mobile și să stea în justiție.

(3)  Oficiul este reprezentat de ►M1  directorul său executiv ◄ .

Articolul 116

Personalul

(1)  Fără a aduce atingere aplicării articolului 136 membrilor camerelor de recurs, Statutul funcționarilor ►M1  Uniunii ◄ , denumit în continuare „statutul”, Regimul aplicabil celorlalți agenți ai ►M1  Uniunii ◄ și reglementările de punere în aplicare a acestor dispoziții, adoptate de comun acord de către instituțiile ►M1  Uniunii ◄ , se aplică personalului Oficiului.

▼M1

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), oficiul poate recurge la experți naționali detașați sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de oficiu. Consiliul de administrație adoptă o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali în cadrul oficiului.

▼B

Articolul 117

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile ►M1  Uniunii ◄ se aplică ►M1  oficiului și personalului acestuia ◄ .

Articolul 118

Răspundere

(1)  Răspunderea contractuală a Oficiului este reglementată prin legislația aplicabilă contractului în cauză.

(2)  Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe în temeiul unei clauze compromisorii conținute într-un contract încheiat de Oficiu.

(3)  În materie de răspundere necontractuală, Oficiul trebuie să repare, conform principiilor generale comune dreptului statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de către agenții săi în exercitarea funcțiilor acestora.

(4)  Curtea de Justiție este competentă să cunoască litigiile privind repararea prejudiciilor menționate la alineatul (3).

(5)  Răspunderea personală a agenților față de Oficiu este reglementată de dispozițiile privind stabilirea statutului sau regimului care li se aplică.

Articolul 119

Limbi

(1)  Cererile de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ se depun într-una din limbile oficiale ale ►M1  Uniunii ◄ .

(2)  Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana și spaniola.

(3)  Solicitantul trebuie să indice o a doua limbă, dintre limbile Oficiului, care să fie acceptată pentru utilizarea ca limbă alternativă de procedură pentru procedurile de opoziție, de decădere și în anulare.

În cazul în care cererea a fost depusă într-o limbă care nu este o limbă a Oficiului, acesta asigură efectuarea traducerii cererii, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1), în limba indicată de solicitant.

(4)  Atunci când solicitantul înregistrării unei ►M1  mărci UE ◄ este singura parte la procedurile în fața Oficiului, limba de procedură este limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ . În cazul în care cererea a fost depusă într-o altă limbă decât cele ale Oficiului, Oficiul poate să trimită comunicări scrise solicitantului în a doua limbă indicată de acesta în cerere.

(5)  Actul de opoziție și cererea de decădere sau în nulitate se depun într-una din limbile Oficiului.

(6)  În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziție sau cererea de decădere sau în nulitate este limba cererii de înregistrare a mărcii sau a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, această limbă este limba de procedură.

În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziție sau cererea de decădere sau în nulitate nu este nici limba cererii de înregistrare a mărcii, nici a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opoziția sau partea care a invocat decăderea sau nulitatea este obligată să facă pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie în limba cererii de înregistrare a mărcii, cu condiția să fie o limbă a Oficiului, fie în a doua limbă indicată cu ocazia depunerii cererii de înregistrare a mărcii; traducerea este făcută în termenul prevăzut de regulamentul de aplicare. Limba în care a fost tradus actul devine atunci limba de procedură.

(7)  Părțile la procedurile de opoziție, de decădere, în nulitate și la căile de atac pot conveni ca o altă limbă oficială a ►M1  Uniunii ◄ să fie limba de procedură.

▼M1

(10)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) în ce măsură documentele justificative care trebuie utilizate în procedurile scrise în fața oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile Uniunii și necesitatea prezentării unei traduceri;

(b) standardele necesare privind traducerile care să fie depuse la oficiu.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 120

Publicare și înscrieri în registru

(1)  Cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ , astfel cum este definită la articolul 26 alineatul (1), și toate celelalte informații a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament sau de regulamentul de aplicare se publică în toate limbile oficiale ale ►M1  Uniunii ◄ .

(2)  Toate înscrierile în registrul ►M1  mărcilor UE ◄ se fac în toate limbile oficiale ale ►M1  Uniunii ◄ .

(3)  În cazul în care există dubii, se consideră ca fiind autentic textul în limba Oficiului în care s-a depus cererea de înregistrare a ►M1  mărcii UE ◄ . Dacă cererea a fost depusă într-o limbă oficială a ►M1  Uniunii ◄ , alta decât una dintre limbile Oficiului, se consideră ca fiind autentic textul redactat în cea de-a doua limbă indicată de solicitant.

Articolul 121

Serviciile de traducere necesare funcționării Oficiului sunt asigurate de Centrul de Traduceri al organelor Uniunii Europene.

▼M1 —————

▼M1

Articolul 123

Transparența

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) se aplică documentelor deținute de către oficiu.

(2)  Consiliul de administrație adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

(3)  Deciziile adoptate de oficiu în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot fi contestate înaintea Ombudsmanului European sau pot face obiectul unei acțiune introdusă înaintea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolele 228 și, respectiv 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(4)  Prelucrarea datelor cu caracter personal de către oficiu face obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ).

▼M1

Articolul 123a

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

Oficiul aplică principiile de securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea informațiilor UE clasificate (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 ( 9 ) și 2015/444 ( 10 ) ale Comisiei. Principiile de securitate acoperă, printre altele, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.



SECȚIUNEA 1a

Atribuțiile oficiului și cooperarea în vederea promovării convergenței

Articolul 123b

Atribuțiile oficiului

(1)  Oficiului îi revin următoarele atribuții:

(a) administrarea și promovarea sistemului mărcilor UE stabilit în prezentul regulament;

(b) administrarea și promovarea sistemului de desene sau modele industriale ale Uniunii Europene stabilit în Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului ( 11 );

(c) promovarea convergenței practicilor și instrumentelor în materie de mărci, desene și modele industriale, în cooperare cu oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre, inclusiv cu Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală;

(d) atribuțiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 12 );

(e) atribuțiile care îi revin în temeiul Directivei 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 13 ).

(2)  Oficiul cooperează cu instituții, autorități, organisme, oficii pentru proprietatea industrială, organizații internaționale și neguvernamentale în ceea ce privește atribuțiile prevăzute la alineatul (1).

(3)  Oficiul poate asigura servicii de mediere în mod voluntar în scopul de a ajuta părțile să ajungă la o soluționare pe cale amiabilă.

Articolul 123c

Cooperarea în vederea promovării convergenței practicilor și instrumentelor

(1)  Oficiul, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală cooperează pentru a promova convergența practicilor și instrumentelor în materie de mărci, desene și modele industriale.

Fără a aduce atingere alineatului (3), această cooperare acoperă în special următoarele domenii de activitate:

(a) elaborarea de standarde comune de examinare;

(b) crearea de baze de date și portaluri comune sau conectate, în vederea consultării, cercetării și clasificării la nivelul Uniunii;

(c) furnizarea și schimbul continuu de date și informații, inclusiv pentru alimentarea bazelor de date și a portalurilor menționate la litera (b);

(d) stabilirea de standarde și practici comune, în scopul de a asigura interoperabilitatea între procedurile și sistemele din întreaga Uniune și de a consolida coerența, eficiența și eficacitatea acestora;

(e) schimbul de informații privind drepturile și procedurile de proprietate industrială, inclusiv sprijin reciproc pentru birourile de asistență tehnică și centrele de informare;

(f) schimbul de cunoștințe și de asistență tehnică în ceea ce privește domeniile menționate la literele (a)-(e).

(2)  Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, consiliul de administrație definește și coordonează proiectele de interes pentru Uniune și pentru statele membre în ceea ce privește domeniile menționate la alineatele (1) și (6) și invită oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală să participe la aceste proiecte.

Definiția proiectului cuprinde obligațiile și responsabilitățile specifice ale fiecărui oficiu pentru proprietatea industrială participant din statele membre, ale Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală și ale oficiului. Oficiul se consultă cu reprezentanții utilizatorilor, în special în fazele de definire a proiectelor și de evaluare a rezultatelor acestora.

(3)  Oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală pot alege să nu participe la cooperarea în cadrul proiectelor menționate la alineatul (2) primul paragraf, să o limiteze sau să o suspende temporar.

Atunci când fac uz de opțiunile prezentată la primul paragraf, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală furnizează oficiului o declarație scrisă care să explice motivele deciziei lor.

(4)  După ce s-au angajat să participe la anumite proiecte, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală participă efectiv la proiectele menționate la alineatul (2) cu scopul de a asigura dezvoltarea, funcționarea, interoperabilitatea și actualizarea acestora, fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3).

(5)  Oficiul asigură sprijin financiar pentru proiectele menționate la alineatul (2) în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura, în sensul alineatului (4), participarea efectivă a oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și a Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală la aceste proiecte în sensul alineatului (4). Sprijinul financiar respectiv poate fi acordat sub formă de granturi și contribuții în natură. Valoarea totală a finanțării nu trebuie să depășească 15 % din venitul anual al oficiului. Beneficiarii granturilor sunt oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală. Granturile pot fi acordate fără cereri de propuneri, în conformitate cu normele financiare aplicabile oficiului și cu principiile procedurilor de acordare de granturi cuprinse în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 14 ) și în Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei ( 15 ).

(6)  Oficiul și autoritățile competente relevante din statele membre cooperează în mod voluntar pentru a promova sensibilizarea cu privire la sistemul de mărci înregistrate și combaterea contrafacerii. O astfel de cooperare include proiecte care vizează, în special, punerea în aplicare a standardelor și practicilor consacrate, precum și organizarea activităților de educație și formare. Sprijinul financiar pentru aceste proiecte face parte din valoarea totală a finanțării menționate la alineatul (5). Alineatele (2)-(5) se aplică mutatis mutandis.

▼M1



SECȚIUNEA 2

Consiliul de administrație

Articolul 124

Funcțiile consiliului de administrație

(1)  Fără a aduce atingere funcțiilor care sunt atribuite comitetului bugetar în secțiunea 5, consiliul de administrație are următoarele funcții:

(a) adoptă programul anual de lucru al oficiului pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (c) și luând în considerare avizul Comisiei, și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul anual de activitate adoptat;

(b) adoptă, în urma unui schimb de opinii între directorul executiv și comisia relevantă din Parlamentul European, un program strategic multianual pentru oficiu, inclusiv strategia oficiului pentru cooperare internațională, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (e) și luând în considerare avizul Comisiei, și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei programul strategic multianual adoptat;

(c) adoptă raportul anual pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (g) și transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi raportul anual adoptat;

(d) adoptă planul multianual privind politica de personal pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (h);

(e) exercită competențele care îi sunt conferite prin articolul 123c alineatul (2);

(f) poate să își delege competențele.

(g) adoptă normele privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în cadrul oficiului;

(i) adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu dispozițiile articolului 110 din Statutul funcționarilor;

(j) întocmește lista de candidați prevăzută la articolul 129 alineatul (2);

(k) garantează că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe menționate la articolul 165a, precum și din anchetele efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

(l) este consultat înainte de adoptarea orientărilor privind examinarea efectuată în cadrul oficiului și în celelalte cazuri prevăzute în prezentul regulament;

(m) prezintă avize și solicitări de informații către directorul executiv și Comisie, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar.

(2)  Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor și cu articolul 142 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată.

Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În cazul în care împrejurări excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea competențelor de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.

Articolul 125

Componența consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație este compus dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al Parlamentului European, precum și din supleanții acestora.

(2)  Membrii consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului de procedură al acestuia, să fie asistați de consilieri sau de experți.

Articolul 126

Președintele Consiliului de administrație

(1)  Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi. Vicepreședintele îl înlocuiește de drept pe președinte în caz de imposibilitate a acestuia de a-și exercita atribuțiile.

(2)  Durata mandatului președintelui și vicepreședintelui este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă în timpul mandatului aceștia pierd calitatea de membri ai consiliului de administrație, mandatul lor expiră automat la aceeași dată.

Articolul 127

Reuniuni

(1)  Consiliul de administrație se reunește la convocarea președintelui.

(2)  Directorul executiv ia parte la deliberări, cu excepția cazului în care consiliul de administrație decide altfel.

(3)  Consiliul de administrație se reunește în ședință ordinară cel puțin o dată pe an. În plus, se întrunește la inițiativa președintelui sau la cererea Comisiei sau a unei treimi din numărul statelor membre.

(4)  Consiliul de administrație adoptă un regulament de procedură.

(5)  Consiliul de administrație adoptă decizii cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care consiliul de administrație este competent să le adopte în temeiul articolului 124 alineatul (1) literele (a) și (b), al articolului 126 alineatul (1) și al articolului 129 alineatele (2) și (4) necesită o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot.

(6)  Consiliul de administrație poate să invite observatori la sesiunile sale.

(7)  Secretariatul consiliului de administrație este asigurat de oficiu.



SECȚIUNEA 3

Directorul executiv

Articolul 128

Funcțiile directorului executiv

(1)  Conducerea oficiului este asigurată de directorul executiv. Directorul executiv răspunde în fața consiliului de administrație.

(2)  Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație și ale comitetului bugetar, directorul executiv își exercită funcțiile în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la un guvern sau de la un alt organism.

(3)  Directorul executiv este reprezentantul legal al oficiului.

(4)  Directorul executiv îi revin, în mod concret, următoarele funcții, pe care le poate delega:

(a) luarea tuturor măsurilor utile, inclusiv adoptarea măsurilor administrative interne și publicarea comunicărilor în vederea asigurării funcționării oficiului;

(b) punerea în aplicare deciziile adoptate de consiliul de administrație;

(c) pregătirea unui proiect de program de lucru anual care indică resursele umane și financiare estimate pentru fiecare activitate, și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;

(d) prezentarea de propuneri consiliului de administrație, în conformitate cu articolul 123c alineatul (2);

(e) pregătirea unui proiect de program strategic multianual, care cuprinde și strategia oficiului pentru cooperarea internațională, și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei și în urma unui schimb de opinii cu comisia relevantă din Parlamentul European;

(f) punerea în aplicare programul de lucru anual și programul strategic multianual și informarea consiliul de administrație în legătură cu punerea în aplicare a acestora;

(g) pregătirea raportul anual privind activitățile oficiului și prezentarea acestuia spre aprobare consiliului de administrație;

(h) pregătirea unui proiect de plan multianual privind politica de personal și prezentarea acestuia consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;

(i) pregătirea unui plan de acțiune pe baza concluziilor rezultate în urma rapoartelor și evaluărilor de audit interne sau externe, precum și urmărirea situațiilor ulterioare ale anchetelor efectuate de OLAF, și informarea bianual a Comisiei și a consiliului de administrație în legătură cu progresele înregistrate;

(j) protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, prin realizarea de controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;

(k) pregătirea unei strategii antifraudă a oficiului și prezentarea acesteia comitetului bugetar în vederea aprobării;

(l) pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, poate sesiza camera de recurs extinsă, denumită în continuare „marea cameră” cu privire la aspecte de drept, în special în cazul în care camerele de recurs au emis decizii divergente în legătură cu aspectul respectiv;

(m) întocmirea estimării veniturilor și cheltuielilor oficiului și execuția bugetului.

(5)  Directorul executiv este asistat de unul sau mai mulți directori executivi adjuncți. În caz de absență sau imposibilitate de exercitare a atribuțiilor directorului executiv, directorul executiv adjunct sau unul dintre directorii executivi adjuncți îl înlocuiește, respectând procedura stabilită de consiliul de administrație.

Articolul 129

Numirea și revocarea directorului executiv și reînnoirea mandatului

(1)  Directorul executiv este angajat ca agent temporar al oficiului în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)  Directorul executiv este numit de Consiliu cu majoritate simplă, dintr-o listă de candidați propusă de consiliul de administrație, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața oricărei comisii competente a Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia. În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, oficiul este reprezentat de președintele Consiliului de administrație.

Directorul executiv poate fi demis din funcție numai printr-o decizie a Consiliului, la propunerea consiliului de administrație.

(3)  Directorul executiv este numit pentru un mandat de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, consiliul de administrație realizează o evaluare bazată pe o analiză a activității directorului executiv, precum și a sarcinilor și provocărilor viitoare ale oficiului.

(4)  Consiliul, ținând seama de evaluarea menționată la alineatul (3), poate reînnoi mandatul directorului executiv o singură dată, pentru maximum cinci ani.

(5)  Un director executiv al cărui mandat a fost reînnoit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul mandatului.

(6)  Directorul executiv adjunct sau directorii executivi adjuncți sunt numiți sau revocați din funcție, astfel cum se prevede la alineatul (2), după consultarea directorului executiv și, după caz, a directorului executiv care a fost numit dar care nu și-a început mandatul. Directorul executiv este numit pentru un mandat de cinci ani. Acesta poate fi reînnoit o singură dată, pentru maximum cinci ani, de către Consiliu, după consultarea directorului executiv.

▼B



SECȚIUNEA 4

Aplicarea procedurilor

Articolul 130

Competență

Au competența de a lua orice hotărâre în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament:

(a) examinatorii;

(b) diviziile de opoziție;

▼M1

(c) un departament însărcinat cu ținerea registrului;

▼B

(d) diviziile de anulare;

(e) camerele de recurs;

▼M1

(f) orice altă unitate sau persoană numită de directorul executiv în acest scop.

▼B

Articolul 131

Examinatorii

Examinatorul are competența de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei ►M1  mărci UE ◄ , inclusiv chestiunile menționate la ►M1  articolele 36, 37, 68 și 74c ◄ , în afară de cazul în care este competentă o divizie de opoziție.

Articolul 132

Diviziile de opoziție

(1)  O divizie de opoziție are competența de a lua orice decizie privind opoziția la o cerere de înregistrare a unei ►M1  mărci UE ◄ .

(2)  Diviziile de opoziție iau deciziile într-o formație compusă din trei membri. Cel puțin unul dintre acești membri este jurist. În anumite cazuri speciale prevăzute de regulamentul de aplicare, deciziile se iau de către un singur membru.

▼M1

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipurile exacte de decizii care pot fi luate de un singur membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼M1

Articolul 133

Departamentul însărcinat cu ținerea registrului

(1)  Departamentul însărcinat cu ținerea registrului are competența de a lua decizii în ceea ce privește înscrierea în registru.

(2)  De asemenea, acesta are competența de a păstra lista reprezentanților autorizați menționați la articolul 93 alineatul (2).

(3)  Deciziile departamentului se iau de către un singur membru.

▼B

Articolul 134

Diviziile de anulare

(1)  O divizie de anulare are competența de a lua orice decizie privind cererile de decădere sau în nulitatea unei ►M1  mărci UE ◄ .

(2)  Diviziile de anulare iau deciziile într-o formație compusă din trei membri. Cel puțin unul dintre acești membri este jurist. În anumite cazuri speciale prevăzute de regulamentul de aplicare, deciziile se iau de către un singur membru.

▼M1

Articolul 134a

Competența generală

Deciziile necesare în temeiul prezentului regulament și care nu sunt de competența unui examinator, a unei divizii de opoziție, a unei divizii de anulare sau a departamentului însărcinat cu ținerea registrului sunt luate de către orice funcționar sau unitate numită de către directorul executiv în acest scop.

▼B

Articolul 135

Camerele de recurs

▼M1

(1)  Camerele de recurs sunt competente să se pronunțe asupra căilor de atac introduse împotriva deciziilor luate în temeiul articolelor 131-134a.

▼B

(2)  Deciziile camerelor de recurs se iau de către trei membri, dintre care cel puțin doi sunt juriști. În anumite cazuri speciale, deciziile se iau ►M1  de către marea cameră ◄ prezidată de către ►M1  directorul executiv ◄ al camerelor de recurs sau se iau de către un singur membru, care trebuie să fie jurist.

▼M1

(3)  Pentru a determina cazurile speciale care sunt de competența marii camere, trebuie să se ia în considerare dificultatea juridică, importanța cauzei sau circumstanțele particulare care justifică acest lucru. Aceste cauze pot fi deferite marii camere:

(a) de către autoritatea camerelor de recurs menționată la articolul 136 alineatul (4) litera (a); sau

(b) de către camera investită cu cauza.

(4)  Marea cameră are, de asemenea, sarcina de a emite avize motivate cu privire la aspecte de drept cu care este sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 128 alineatul (4) litera (l).

▼B

(5)  Pentru determinarea cazurilor speciale care sunt de competența unui singur membru, este necesar să se ia în considerare absența dificultăților chestiunilor de drept sau de fapt, importanța limitată a cauzei în speță și absența altor circumstanțe speciale. Decizia de atribuire a unei cauze unui singur membru în cazurile citate este luată de camera însărcinată cu cauza respectivă. ►M1  ————— ◄

▼M1

Articolul 136

Independența membrilor camerelor de recurs

(1)  Președintele camerelor de recurs și președintele fiecărei camere sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 129 pentru numirea directorului executiv. Aceștia sunt eliberați din funcție pe durata mandatului numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către instituția care i-a numit, ia o decizie în acest sens.

(2)  Mandatul președintelui camerelor de recurs poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă suplimentară de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității sale de către consiliul de administrație.

(3)  Durata mandatului președinților fiecărei camere poate fi prelungită pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității lor de către consiliul de administrație, și după consultarea președintelui camerelor de recurs.

(4)  Președintele camerelor de recurs are următoarele funcții de gestiune și de organizare:

(a) conduce prezidiul camerelor de recurs (denumit în continuare „prezidiul”), responsabil pentru stabilirea regulamentului și organizarea activității camerelor;

(b) asigură executarea deciziilor autorității;

(c) alocă cauzele unei camere pe baza criteriilor obiective stabilite de prezidiu;

(d) transmite către directorul executiv nevoile referitoare la cheltuieli ale camerelor pentru a stabili estimările de cheltuieli.

Președintele camerelor de recurs prezidează marea cameră.

(5)  Membrii camerelor de recurs sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani de către consiliul de administrație. Mandatul lor poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activității lor de către consiliul de administrație, și după consultarea președintelui camerelor de recurs.

(6)  Membrii camerelor de recurs sunt eliberați din funcție numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către consiliul de administrație care acționează la recomandarea președintelui camerelor de recurs, și după consultarea președintelui camerei căreia îi aparține membrul în cauză, ia o decizie în acest sens.

(7)  Președintele camerelor de recurs și președinții și membrii fiecărei camere de recurs sunt independenți. În deciziile lor, aceștia nu depind de niciun fel de instrucțiuni.

(8)  Deciziile luate de către marea cameră privind căile de atac sau avizele legate de aspectele de drept cu care a fost sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 135 sunt obligatorii pentru forurile de decizie ale oficiului menționate la articolul 130.

(9)  Președintele camerelor de recurs și președinții și membrii camerelor de recurs nu sunt examinatori sau membri ai diviziilor de opoziție, ai departamentului însărcinat cu ținerea registrului sau ai diviziilor de anulare.

▼M1

Articolul 136a

Prezidiul camerelor de recurs și marea cameră

(1)  Prezidiul cuprinde președintele camerei de recurs, care îl conduce, președinții camerelor și membrii camerelor, aleși pentru fiecare an calendaristic de către și dintre toți membrii camerelor, alții decât președintele camerelor de recurs și președinții camerelor. Numărul de membri ai camerei astfel aleși reprezintă un sfert din numărul de membri ai camerei, alții decât președintele camerelor de recurs și președinții camerelor și acest număr este rotunjit prin adăugare, după caz.

(2)  Marea cameră menționată la articolul 135 alineatul (2) cuprinde nouă membri, inclusiv președintele camerelor de recurs, președinții camerelor, raportorul desemnat anterior trimiterii la marea cameră, după caz, și membrii extrași prin rotație dintr-o listă care cuprinde numele tuturor membrilor camerelor de recurs, alții decât președintele camerelor de recurs și președinții camerelor.

Articolul 136b

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a în care să precizeze detaliile privind organizarea camerelor de recurs, inclusiv înființarea și rolul unui prezidiu, componența camerei extinse și normele referitoare la sesizarea acesteia, precum și condițiile în care deciziile se iau de către un singur membru în conformitate cu articolul 135 alineatele (2) și (5).

▼B

Articolul 137

Excludere și recuzare

(1)  Examinatorii și membrii diviziilor instituite în cadrul Oficiului și ai camerelor de recurs nu pot participa la soluționarea unei cauze în cazul în care au un interes personal sau în cazul în care au intervenit anterior în calitate de reprezentanți ai uneia dintre părți. Doi dintre cei trei membri ai unei divizii de opoziție trebuie să nu fi luat parte la examinarea cererii. Membrii diviziilor de anulare nu pot participa la soluționarea unei cauze în cazul în care au luat parte la hotărârea finală asupra acestei cauze în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii sau a procedurii de opoziție. Membrii camerelor de recurs nu pot lua parte la o procedură de recurs în cazul în care au luat parte la hotărârea care face obiectul recursului.

(2)  În cazul în care, pentru unul dintre motivele menționate la alineatul (1) sau pentru un alt motiv, un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs consideră că nu poate participa la soluționarea unei cauze, avertizează divizia sau camera asupra acestui lucru.

(3)  Examinatorii și membrii diviziilor sau ai unei camere de recurs pot fi recuzați de orice parte pentru unul dintre motivele menționate la alineatul (1) sau în cazul în care pot fi suspectați de parțialitate. Recuzarea nu este admisibilă atunci când partea în cauză a făcut acte de procedură, deși avea cunoștință deja de motivul de recuzare. Nici o recuzare nu poate fi întemeiată pe cetățenia examinatorilor sau a membrilor.

(4)  Diviziile și camerele de recurs se pronunță, în cazurile menționate la alineatele (2) și (3), fără participarea membrului interesat. Pentru adoptarea acestei hotărâri, membrul care se abține sau care este recuzat este înlocuit, în cadrul diviziei sau al camerei, de către supleantul său.

▼M1

Articolul 137a

Centrul de mediere

(1)  În aplicarea articolului 123b alineatul (3), oficiul poate înființa un centru de mediere (denumit în continuare „centrul”).

(2)  Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigii pe baza prezentului regulament sau a Regulamentului (CE) nr. 6/2002, de comun acord.

(3)  Părțile pot recurge la mediere prin intermediul unei cereri comune. Cererea nu se consideră depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. Directorul executiv stabilește cuantumul taxelor care urmează să fie percepute în conformitate cu articolul 144 alineatul (1).

(4)  În cazul litigiilor care fac obiectul procedurilor pendinte în fața diviziilor de opoziție, diviziilor de anulare sau în fața camerelor de recurs ale oficiului, o cerere comună de mediere poate fi prezentată în orice moment după depunerea unui act de opoziție, a unei cereri de decădere sau în nulitate sau a unei cereri de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor diviziilor de opoziție sau de anulare.

(5)  Procedurile în cauză se suspendă și termenele, altele decât termenul de plată a taxei aplicabile, se întrerup începând cu data depunerii unei cereri comune de mediere. Termenele reîncep să curgă din ziua reluării procedurii.

(6)  Părțile sunt invitate să numească de comun acord, de pe lista menționată la alineatul (12), un mediator care a declarat că stăpânește limba de mediere în cauză. În cazul în care părțile nu numesc un mediator în termen de 20 de zile de la invitație, medierea se consideră eșuată.

(7)  Părțile convin împreună cu mediatorul modalitățile specifice de mediere în cadrul unui acord de mediere.

(8)  Mediatorul închide procedurile de mediere, de îndată ce părțile ajung la un acord de soluționare sau una dintre părți declară că dorește să pună capăt medierii, sau atunci când mediatorul stabilește că părțile nu au reușit să ajungă la un astfel de acord.

(9)  Mediatorul informează părțile și instanța competentă din cadrul oficiului de îndată ce procedura de mediere a fost închisă.

(10)  Discuțiile și negocierile desfășurate în cadrul medierii sunt confidențiale pentru toate persoanele implicate în mediere, în special mediatorul, părțile și reprezentanții acestora. Toate documentele și informațiile prezentate pe parcursul medierii sunt ținute separat de dosar sau de orice alte proceduri desfășurate în fața oficiului și nu fac parte din acestea.

(11)  Medierea se desfășoară într-una din limbile oficiale ale Uniunii, convenite de părți. În cazul în care se referă la litigiile pendinte în fața oficiului, medierea se desfășoară în limba de procedură a oficiului, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

(12)  Oficiul întocmește o listă de mediatori care să ajute părțile să soluționeze litigiile. Mediatorii trebuie să fie independenți și să dispună de experiență și competențe relevante. Lista poate include mediatori care sunt angajați de oficiu și mediatori care nu sunt angajați ai oficiului.

(13)  Mediatorii sunt imparțiali în exercitarea atribuțiilor lor și declară orice conflict de interese real sau perceput în momentul desemnării lor. Membrii forurilor de decizie ale oficiului enumerate la articolul 130 nu iau parte la nicio mediere a unui caz în care aceștia:

(a) au fost implicați anterior în proceduri supuse medierii;

(b) au interese personale în respectivele proceduri; sau

(c) au fost implicați anterior în calitate de reprezentanți ai uneia dintre părți.

(14)  Mediatorii nu iau parte, în calitate de membri ai forurilor decizionale ale oficiului enumerate la articolul 130, la procedurile reluate ca urmare a eșecului medierii.

(15)  Oficiul poate coopera cu alte organisme internaționale sau naționale recunoscute care se ocupă cu medierea.

▼B



SECȚIUNEA 5

Bugetul și controlul financiar

▼M1

Articolul 138

Comitetul bugetar

(1)  Comitetul bugetar are funcțiile care îi sunt atribuite de prezenta secțiune.

(2)  Articolele 125 și 126, articolul 127 alineatele (1)-(4), și alineatul (5) în măsura în care privește alegerea președintelui și a vicepreședintelui, alineatele (6) și (7) se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește comitetul bugetar.

(3)  Comitetul bugetar adoptă deciziile cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care comitetul bugetar este competent să le adopte în temeiul articolului 140 alineatul (3) și al articolului 143 impun o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot.

Articolul 139

Bugetul

(1)  Pentru fiecare exercițiu financiar este pregătită o estimare a veniturilor și cheltuielilor oficiului, care se include în bugetul oficiului. Fiecare exercițiu financiar corespunde anului calendaristic.

(2)  Veniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.

(3)  Veniturile conțin, fără a aduce atingere altor tipuri de venituri, totalul taxelor datorate în temeiul anexei -I la prezentul regulament, totalul taxelor menționate în Regulamentul (CE) nr. 6/2002, taxele totale datorate în temeiul Protocolului de la Madrid prevăzut la articolul 145 din prezentul regulament pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea și alte plăți efectuate către părțile contractante ale Protocolului de la Madrid, totalul taxelor datorate în temeiul Actului de la Geneva, prevăzut la articolul 106c din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea și alte plăți efectuate către părțile contractante ale Actului de la Geneva și, în caz de nevoie, o subvenție înscrisă sub o linie bugetară specifică în secțiunea Comisiei a bugetului general al Uniunii.

(4)  În fiecare an, oficiul compensează costurile suportate de oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și de Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, precum și de orice altă autoritate relevantă care urmează să fie desemnată de un stat membru ca urmare a sarcinilor specifice pe care le îndeplinesc în calitate de părți funcționale ale sistemului de mărci UE în contextul următoarelor servicii și proceduri:

(a) procedurile de opoziție și în nulitate în fața oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și a Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală, care implică mărcile UE;

(b) furnizarea de informații privind funcționarea sistemului de mărci UE prin birourile de asistență tehnică și centrele de informare;

(c) asigurarea punerii în aplicare a sistemului de mărci UE, inclusiv acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

(5)  Compensarea totală a costurilor identificate la alineatul (4) corespunde unui procent de 5 % din venitul anual al oficiului. Fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului al treilea din prezentul alineat, pe baza unei propuneri din partea oficiului și după consultarea comitetului bugetar, Consiliul de administrație stabilește cheia de distribuție pe baza următorilor indicatori corecți, echitabili și relevanți:

(a) numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci UE provenite de la solicitanți din fiecare stat membru;

(b) numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci naționale în fiecare stat membru;

(c) numărul anual de opoziții și cereri în nulitate formulate de către titularii de mărci UE în fiecare stat membru;

(d) numărul anual al cauzelor aduse în fața instanțelor competente în domeniul mărcilor UE desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 95.

În scopul de a justifica costurile menționate la alineatul (4), statele membre înaintează oficiului, până la data de 31 martie a fiecărui an, datele statistice care demonstrează cifrele menționate în prezentul alineat primul paragraf literele (a)-(d) pentru anul precedent, care vor fi incluse în propunerea prezentată consiliului de administrație.

Din motive de echitate, costurile suportate de organismele menționate la alineatul (4) din fiecare stat membru trebuie să fie considerate ca reprezentând cel puțin 2 % din totalul compensației prevăzute în temeiul prezentului alineat.

(6)  Obligația oficiului de a compensa costurile menționate la alineatul (4) și efectuate într-un anumit an se aplică doar în măsura în care în anul respectiv nu există un deficit bugetar.

(7)  În cazul unui excedent bugetar, și fără a aduce atingere alineatului (10), pe baza unei propuneri din partea oficiului și după consultarea comitetului bugetar, consiliul de administrație poate crește procentul menționat la alineatul (5) până la o limită maximă de 10 % din venitul anual al oficiului.

(8)  Fără a aduce atingere alineatelor (4)-(7) și alineatului (10) din prezentul articol și articolelor 123b și 123c, în cazul în care un excedent semnificativ este generat timp de cinci ani consecutivi, comitetul bugetar, pe baza unei propuneri din partea oficiului și în conformitate cu programul de activitate și cu programele strategice multianuale menționate la articolul 124 alineatul (1) literele (a) și (b), decide printr-o majoritate de două treimi cu privire la transferul către bugetul Uniunii a excedentului generat de la 23 martie 2016.

(9)  Oficiul pregătește semestrial un raport adresat Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la situația sa financiară, inclusiv cu privire la operațiunile financiare efectuate în temeiul articolului 123c alineatele (5) și (6) și articolului 139 alineatele (5) și (7). Pe baza raportului respectiv, Comisia examinează situația financiară a oficiului.

(10)  Oficiul constituie o rezervă financiară care să corespundă unui an de cheltuieli operaționale, pentru a asigura continuitatea activităților și executarea sarcinilor sale.

▼B

Articolul 140

Întocmirea bugetului

(1)   ►M1  Directorul executiv ◄ întocmește, în fiecare an, o estimare a veniturilor și cheltuielilor Oficiului pentru exercițiul următor și o transmite comitetului bugetar, însoțită de o descriere a efectivelor, până la 31 martie.

(2)  Atât timp cât prognozele bugetare stipulează o subvenție a ►M1  Uniunii ◄ , comitetul bugetar transmite neîntârziat această estimare Comisiei, care o transmite autorității bugetare a ►M1  Uniunii ◄ . Comisia poate să anexeze un aviz conținând estimări divergente.

(3)  Comitetul bugetar adoptă bugetul care cuprinde și tabelul cu efectivele Oficiului. Dacă estimările bugetare conțin o subvenție din partea bugetului general al ►M1  Uniunii ◄ , bugetul Oficiului este, dacă este cazul, adaptat.

Articolul 141

Audit și control

(1)  În cadrul Oficiului se creează o funcție de audit intern care trebuie exercitată cu respectarea normelor internaționale pertinente. Auditorul intern, numit de ►M1  directorul executiv ◄ , este răspunzător față de acesta de verificarea bunei funcționări a sistemelor și a procedurilor de execuție a bugetului Oficiului.

(2)  Auditorul intern îl consiliază pe ►M1  directorul executiv ◄ cu privire la gestionarea riscurilor, prin formularea de avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și control și prin emiterea de recomandări destinate îmbunătățirii condițiilor de executare a operațiunilor și promovării unei bune gestiuni financiare.

(3)  Responsabilitatea introducerii sistemelor și a procedurilor de control intern adaptate executării sarcinilor sale revine ordonatorului de credite.

▼M1

Articolul 141a

Combaterea fraudei

(1)  În scopul de a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentul European și al Consiliului ( 16 ), oficiul aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă dispozițiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaților oficiului utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.

(2)  Curtea de Conturi Europeană are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, la toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea oficiului.

(3)  OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale la fața locului și inspecții, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului ( 17 ), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, cazuri de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanțat de oficiu.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile luate de oficiu conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi Europeană și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

(5)  Comitetul bugetar adoptă o strategie antifraudă care este proporțională cu riscurile de fraudă, luând în considerare raportul cost-beneficiu al măsurilor care urmează să fie puse în aplicare.

▼B

Articolul 142

Verificarea conturilor

(1)  Până la data de 31 martie a fiecărui an, ►M1  directorul executiv ◄ adresează Comisiei, Parlamentului European, comitetului bugetar și Curții de Conturi calculele tuturor veniturilor și cheltuielilor Oficiului pentru exercițiul încheiat. Curtea de Conturi le examinează conform articolului 248 din tratat.

(2)  Comitetul bugetar îi dă descărcarea ►M1  directorului executiv al Oficiului ◄ în ceea ce privește executarea bugetului.

Articolul 143

Dispoziții financiare

Comitetul bugetar adoptă, după obținerea avizului Comisiei și a Curții de Conturi a ►M1  Uniunii ◄ , dispozițiile financiare interne care prevăd, în special, modalitățile de stabilire și executare a bugetului Oficiului. Dispozițiile financiare se inspiră, dacă sunt compatibile cu caracterul propriu al Oficiului, din reglementările financiare adoptate pentru alte organisme create de ►M1  Uniune ◄ .

▼M1

Articolul 144

Taxe și tarife și data scadenței

(1)  Directorul executiv stabilește suma care urmează să fie percepută pentru fiecare serviciu oferit de oficiu, cu excepția celor prevăzute în anexa I, precum și pentru Buletinul mărcilor Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al oficiului și orice alte publicații ale oficiului. Valoarea tarifelor se stabilește în euro și se publică în Jurnalul Oficial al oficiului. Valoarea fiecărui tarif nu depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor serviciului specific oferit de oficiu.

(2)  Axele și tarifele a căror scadență nu este prevăzută de prezentul regulament sunt scadente la data primirii solicitării pentru serviciul pentru care se percepe taxa sau tariful respectiv.

Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili care dintre serviciile menționate în primul paragraf nu este condiționat de plata în avans a taxelor sau a tarifelor aferente.

▼M1

Articolul 144a

Plata taxelor și a tarifelor

(1)  Taxele și tarifele datorate oficiului sunt plătite prin vărsământ sau transfer într-un cont bancar al oficiului.

Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate preciza ce metode de plată specifice pot fi utilizate, altele decât cele prevăzute la primul paragraf, în special prin intermediul depozitelor în conturile curente deschise la oficiu.

Deciziile adoptate în temeiul paragrafului al doilea se publică în Jurnalul Oficial al oficiului.

Toate plățile, inclusiv cele efectuate prin orice altă metodă de plată, stabilite în temeiul celui de al doilea paragraf, se efectuează în euro.

(2)  Orice plată efectuată menționează numele persoanei care a efectuat plata și datele necesare pentru a permite oficiului să identifice rapid scopul plății. În special, sunt furnizate următoarele informații:

(a) atunci când se plătește taxa de cerere, scopul plății, respectiv „taxa de cerere”;

(b) atunci când se plătește taxa de opoziție, numărul dosarului atribuit cererii și numele solicitantului mărcii UE împotriva căruia s-a formulat opoziția, precum și scopul plății, respectiv „taxă de opoziție”;

(c) atunci când se plătește taxa de cerere de decădere sau în nulitate, numărul de înregistrare și numele titularului mărcii UE împotriva căruia este formulată cererea, precum și scopul plății, respectiv „taxă de cerere de decădere” sau „taxă de cerere în nulitate”.

(3)  În cazul în care scopul plății menționat la alineatul (2) nu este identificabil de îndată, oficiul solicită persoanei care a efectuat plata să comunice scopul acesteia în scris, într-un termen stabilit de oficiu. În cazul în care persoana nu respectă solicitarea respectivă în timp util, plata este considerată ca nefiind efectuată. Suma achitată se rambursează.

Articolul 144b

Data la care plata se consideră efectuată

(1)  În cazurile menționate la articolul 144a alineatul (1) primul paragraf, data la care plata este considerată a fi fost depusă la oficiu este data la care cuantumul plății sau al transferului intră efectiv într-un cont bancar deținut de oficiu.

(2)  În cazul în care se pot utiliza metodele de plată menționate la articolul 144a alineatul (1) al doilea paragraf, directorul executiv stabilește data la care se consideră că au fost efectuate plățile respective către oficiu.

(3)  În cazul în care, în temeiul alineatelor (1) și (2), plata unei taxe nu este considerată ca fiind efectuată decât după expirarea termenului de plată, se consideră că termenul a fost respectat în cazul în care oficiului i se furnizează dovada faptului că persoanele care au efectuat plata într-un stat membru, în perioada în care plata ar fi trebuit efectuată, au transmis în mod corespunzător unei instituții bancare un ordin de transfer al cuantumului plății, plătind totodată oficiului o taxă suplimentară de 10 % din taxa sau din taxele datorate, fără a depăși 200 EUR. Nu se plătește nicio suprataxă în cazul în care ordinul relevant către instituția bancară a fost transmis cu cel puțin 10 zile înainte de expirarea termenului de plată.

(4)  Oficiul poate să invite persoana care a efectuat plata să facă dovada datei la care a transmis ordinul către instituția bancară astfel cum este menționată la alineatul (3) și, după caz, să plătească suprataxa relevantă într-un termen care urmează a fi stabilit de către oficiu. În cazul în care persoana nu dă curs acestei solicitări sau dovezile sunt insuficiente, sau suprataxa impusă nu este achitată la timp, se consideră că termenul de plată nu a fost respectat.

Articolul 144c

Plăți insuficiente și rambursarea sumelor nesemnificative

(1)  În principiu, un termen de plată se consideră respectat numai în cazul în care cuantumul integral al taxei a fost achitat în termenul prevăzut. În cazul în care taxa nu este achitată integral, suma plătită se rambursează după expirarea termenului de plată.

(2)  Cu toate acestea, oficiul poate să permită persoanei care a efectuat plata, în măsura posibilului, în termenul rămas până la scadență, să plătească suma lipsă sau, în cazul în care acest lucru se justifică, să nu țină seama de micile sume neachitate, fără a aduce atingere drepturilor persoanei care efectuează plata.

(3)  Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate renunța la inițierea unei proceduri de recuperare silită a oricărei sume datorate dacă suma de recuperat este minimă sau dacă recuperarea este prea nesigură.

(4)  Atunci când pentru plata unei taxe sau a unui tarif este vărsată o sumă excesivă, excedentul nu se rambursează în cazul în care este nesemnificativ, iar partea interesată nu a solicitat în mod expres restituirea ei.

Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili valorile sub care o sumă excesivă plătită pentru o taxă sau pentru un tarif nu se restituie;

Deciziile adoptate în temeiul celui de al doilea paragraf se publică în Jurnalul Oficial al oficiului.

▼B



TITLUL XIII

ÎNREGISTRAREA INTERNAȚIONALĂ A MĂRCILOR



SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 145

Dispoziții aplicabile

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, prezentul regulament și regulamentele sale de aplicare se aplică oricărei cereri de înregistrare internațională depuse în temeiul Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989 (denumite în continuare „cerere internațională” și „Protocolul de la Madrid”) și întemeiate pe o cerere de ►M1  marcă UE ◄ sau pe o ►M1  marcă UE ◄ , precum și înregistrării în registrul internațional ținut de Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumite în continuare „înregistrare internațională” și „Birou Internațional”), a mărcilor ce desemnează ►M1  Uniunea ◄ .



SECȚIUNEA 2

Înregistrarea internațională întemeiată pe o cerere de ►M1  marcă UE ◄ sau pe o ►M1  marcă UE ◄

Articolul 146

Depunerea unei cereri internaționale

(1)  Cererile internaționale în înțelesul articolului 3 din Protocolul de la Madrid care se întemeiază pe o cerere de ►M1  marcă UE ◄ sau pe o ►M1  marcă UE ◄ se depun la Oficiu.

(2)  Atunci când o cerere internațională este depusă înainte ca marca pe care trebuie să se întemeieze înregistrarea internațională să fi fost înregistrată ca ►M1  marcă UE ◄ , solicitantul înregistrării internaționale trebuie să indice dacă înregistrarea internațională trebuie să se întemeieze pe o cerere sau pe o înregistrare de ►M1  marcă UE ◄ . Atunci când înregistrarea internațională trebuie să se întemeieze pe o ►M1  marcă UE ◄ , o dată ce aceasta a fost înregistrată, cererea internațională se consideră primită la Oficiu la data înregistrării ►M1  mărcii UE ◄ .

Articolul 147

Forma și conținutul cererii internaționale

(1)  Cererea internațională se depune într-una din limbile oficiale ale ►M1  Uniunii ◄ prin intermediul unui formular pus la dispoziție de către Oficiu. Cu excepția cazului în care solicitantul indică altfel în formular atunci când depune cererea internațională, Oficiul corespondează cu solicitantul în limba de depunere a cererii într-o formă standardizată.

(2)  În cazul în care cererea internațională este depusă într-o limbă care nu este una dintre limbile autorizate de către Protocolul de la Madrid, solicitantul trebuie să indice o a doua limbă dintre acestea din urmă. Această a doua limbă este cea în care Oficiul prezintă cererea internațională Biroului Internațional.

(3)  Atunci când cererea internațională este depusă într-o limbă care nu este una dintre limbile autorizate de Protocolul de la Madrid pentru depunerea cererilor internaționale, solicitantul poate furniza o traducere a listei de produse sau servicii în limba în care trebuie prezentată cererea internațională Biroului Internațional în temeiul dispozițiilor alineatului (2).

(4)  Oficiul transmite cererea internațională Biroului Internațional în cel mai scurt timp.

(5)  Depunerea unei cereri internaționale este condiționată de achitarea unei taxe la Oficiu. În cazul prevăzut la articolul 146 alineatul (2) teza a doua, taxa se datorează la data înregistrării ►M1  mărcii UE ◄ . Cererea se consideră a nu fi fost depusă atât timp cât taxa nu a fost achitată.

(6)  Cererea internațională trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în acest sens de regulamentul de aplicare.

▼M1

(9)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să precizeze formularul exact, inclusiv elementele acestuia, care urmează să fie utilizat pentru depunerea unei cereri internaționale în conformitate cu alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2) din prezentul regulament.

▼B

Articolul 148

Înscrierea în dosar și în registru

(1)  Data și numărul înregistrării internaționale întemeiate pe o cerere de ►M1  marcă UE ◄ sunt înscrise în dosarul respectivei cereri. Atunci când cererea are ca rezultat înregistrarea ►M1  mărcii UE ◄ , data și numărul înregistrării internaționale sunt înscrise în registru.

(2)  Data și numărul înregistrării internaționale întemeiate pe o ►M1  marcă UE ◄ sunt înscrise în registru.

▼M1

Articolul 148a

Notificarea nulității cererii de bază sau a înregistrării de bază

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează faptele și deciziile individuale supuse obligației de notificare în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din protocolul de la Madrid, precum și momentul relevant al acestor notificări. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2) din prezentul regulament.

▼M1

Articolul 149

Cererea de extindere teritorială ulterioară înregistrării internaționale

(2)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să precizeze cerințele detaliate privind cererea de extindere teritorială în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 150

Taxele internaționale

Taxele datorate Biroului Internațional în temeiul Protocolului de la Madrid se plătesc direct acestuia din urmă.



SECȚIUNEA 3

Înregistrarea internațională care desemnează ►M1  Uniunea ◄

Articolul 151

Efectele înregistrării internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄

(1)  Orice înregistrare internațională care desemnează ►M1  Uniunea ◄ produce, de la data înregistrării prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau de la data extinderii ulterioare la ►M1  Uniunea ◄ , prevăzută la articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid, aceleași efecte ca și o cerere de ►M1  marcă UE ◄ .

(2)  În cazul în care nu se notifică niciun refuz în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Protocolul de la Madrid sau dacă, în caz de refuz, acesta este retras, înregistrarea internațională a unei mărci care desemnează ►M1  Uniunea ◄ produce, de la data prevăzută la alineatul (1), aceleași efecte ca și înregistrarea unei mărci ca ►M1  marcă UE ◄ .

(3)  În înțelesul articolului 9 alineatul (3), publicarea indicațiilor înregistrării internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ prevăzute la articolul 152 alineatul (1) se substituie publicării unei cereri de ►M1  marcă UE ◄ , iar publicarea indicației menționate la articolul 152 alineatul (2) se substituie publicării înregistrării unei ►M1  mărci UE ◄ .

Articolul 152

Publicarea

(1)  Oficiul publică data înregistrării internaționale a unei mărci care desemnează ►M1  Uniunea ◄ prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau data extinderii ulterioare la ►M1  Uniunea ◄ prevăzută la articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid, limba în care se depune cererea internațională și a doua limbă indicată de către solicitant, precum și numărul înregistrării internaționale și data publicării acestei înregistrări în publicația editată de Biroul Internațional, o reproducere a mărcii, precum și numerele claselor de produse sau de servicii pentru care se revendică protecția.

(2)  În cazul în care nu se notifică niciun refuz de protecție a unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Protocolul de la Madrid sau dacă, în cazul unui refuz, acesta este retras, Oficiul publică acest fapt, precum și numărul înregistrării internaționale și, după caz, data publicării acestei înregistrări în publicația editată de către Biroul Internațional.

Articolul 153

Senioritatea unei mărci

(1)  Solicitantul unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ poate revendica, în cererea internațională, senioritatea unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv a unei mărci anterioare înregistrate pe teritoriul Benelux sau a unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-un stat membru, în temeiul articolului 34.

(2)  Titularul unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ poate, de la data publicării efectelor unei asemenea înregistrări, în temeiul articolului 152 alineatul (2), revendica la Oficiu senioritatea unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv a unei mărci anterioare înregistrate pe teritoriul Benelux sau a unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-un stat membru în temeiul articolului 35. Oficiul informează Biroul Internațional cu privire la aceasta.

▼M1

Articolul 153a

Senioritatea revendicată în fața oficiului

(6)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al unei revendicări a seniorității în temeiul alineatului (1) din prezentul articol și detaliile informațiilor care urmează să fie notificate, în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼M1

Articolul 154

Denumirea produselor și serviciilor și examinarea motivelor absolute de refuz

(1)  Înregistrările internaționale care desemnează Uniunea fac obiectul unei examinări din punctul de vedere al conformității lor cu articolul 28 alineatele (2)-(4) și al motivelor absolute de refuz, în același mod ca cererile de înregistrare a mărcilor UE.

(2)  În cazul în care o înregistrare internațională care desemnează Uniunea este considerată ca nefiind eligibilă pentru protecție în temeiul articolului 28 alineatul (4) sau al articolului 37 alineatul (1) din prezentul regulament pentru toate sau o parte din produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată de biroul internațional, oficiul transmite acestuia o notificare de refuz provizoriu ex officio în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Protocolul de la Madrid.

(3)  În cazul în care titularul unei înregistrări internaționale trebuie să fie reprezentat în fața oficiului în conformitate cu articolul 92 alineatul (2), notificarea menționată la alineatul (2) de la prezentul articol conține invitația la desemnarea unui reprezentant în sensul articolului 93 alineatul (1).

(4)  Notificarea refuzului provizoriu indică motivele pe care se întemeiază acest refuz și stabilește un termen în care titularul înregistrării internaționale își poate prezenta observațiile și, dacă este cazul, își desemnează un reprezentant. Acest termen începe să curgă de la data la care oficiul emite refuzul provizoriu.

(5)  Dacă oficiul consideră că o anumită cerere internațională care desemnează Uniunea nu conține mențiunea unei a doua limbi în temeiul articolului 161b din prezentul regulament, oficiul transmite biroului internațional o notificare de refuz provizoriu ex officio, în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Protocolul de la Madrid.

(6)  În cazul în care titularul unei înregistrării internaționale nu reușește să elimine motivele refuzului protecției în termenul dat sau, dacă este cazul, să desemneze un reprezentant sau să indice o a doua limbă, oficiul respinge acordarea protecției în întregime sau pentru o parte din produsele și serviciile pentru care înregistrarea internațională este înregistrată. Refuzul protecției echivalează cu refuzul unei cereri de marcă UE. Decizia poate face obiectul unei căi de atac în conformitate cu articolele 58-65.

(7)  În cazul în care, de când începe să curgă perioada de opoziție menționată la articolul 156 alineatul (2), nu a emis o notificare de refuz provizoriu ex officio în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, oficiul transmite biroului internațional o declarație de acordare a protecției precizând că examinarea privind motivele absolute de refuz, în temeiul articolului 37, este încheiată, dar că înregistrarea internațională poate încă face obiectul unor opoziții sau observații din partea terților. Respectiva declarație provizorie nu aduce atingere dreptului oficiului de a redeschide examinarea motivelor absolute din proprie inițiativă în orice moment înainte de notificarea finală cu privire la acordarea protecției.

(8)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează în detaliu conținutul notificării de refuz provizoriu ex officio al protecției care urmează să fie trimisă către biroul internațional, și al comunicărilor finale care urmează să fie trimise biroului internațional cu privire la acordarea finală sau refuzul final al protecției. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼M1

Articolul 154a

Mărci colective și de certificare

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze detaliile procedurii privind înregistrarea internațională bazată pe o cerere de bază sau pe o înregistrare de bază referitoare la o marcă colectivă, la o marcă de certificare sau la o marcă de garanție.

▼B

Articolul 155

Cercetarea

(1)  După ce primește notificarea unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ , Oficiul întocmește un raport de cercetare a ►M1  Uniunii ◄ în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) ►M1  cu condiția ca cererea de primire a unui raport de cercetare, în temeiul articolului 38 alineatul (1), să fie prezentată oficiului în termen de o lună de la data notificării. ◄

(2)  După ce primește notificarea unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ , Oficiul transmite o copie a acesteia serviciului central al proprietății industriale din toate statele membre care au comunicat Oficiului decizia de a efectua o cercetare în propriul registru al mărcilor, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) ►M1  cu condiția ca cererea de primire a unui raport de cercetare, în temeiul articolului 38 alineatul (2), să fie prezentată oficiului în termen de o lună de la data notificării, iar taxa de cercetare să fie achitată în același termen. ◄

(3)  Se aplică mutatis mutandis articolul 38 alineatele (3)-(6).

(4)  Oficiul informează titularii unei ►M1  mărci UE ◄ anterioare sau ai unei cereri de ►M1  marcă UE ◄ anterioare, menționați în raportul de cercetare a ►M1  Uniunii ◄ , cu privire la publicarea, în temeiul articolului 152 alineatul (1), a înregistrării internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ . ►M1  Această dispoziție se aplică indiferent dacă titularul înregistrării internaționale a cerut sau nu să primească raportul UE de cercetare, cu excepția cazului în care titularul unei înregistrări sau cereri anterioare solicită să nu primească notificarea. ◄

Articolul 156

Opoziția

(1)  Orice înregistrare internațională care desemnează ►M1  Uniunea ◄ face obiectul aceleiași proceduri de opoziție ca și cererile de ►M1  marcă UE ◄ publicate.

▼M1

(2)  Opoziția se formulează într-un termen de trei luni, care începe să curgă la o lună de la data publicării prevăzute la articolul 152 alineatul (1). Opoziția se consideră formulată numai după achitarea taxei de opoziție.

▼B

(3)  Respingerea protecției echivalează cu respingerea unei cereri de ►M1  marcă UE ◄ .

▼M1

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 163a, care să precizeze procedura de depunere și examinare a opoziției, inclusiv comunicările necesare care urmează să fie transmise biroului internațional.

▼B

Articolul 157

Înlocuirea unei înregistrări de ►M1  marcă UE ◄ cu o înregistrare internațională

La cerere, Oficiul este obligat să noteze în registru că o ►M1  marcă UE ◄ se consideră a fi fost înlocuită cu o înregistrare internațională, în conformitate cu articolul 4a din Protocolul de la Madrid.

Articolul 158

Invalidarea efectelor unei înregistrări internaționale

(1)  Poate fi pronunțată nulitatea efectelor unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ .

(2)  Cererea de anulare a efectelor unei înregistrări internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ ține loc de cerere de decădere în temeiul articolului 51 sau de cerere de anulare în temeiul articolului 52 sau 53.

▼M1

(4)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al notificării care urmează să fie transmisă biroului internațional în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 159

Transformarea unei desemnări a ►M1  Uniunii ◄ prin intermediul unei înregistrări internaționale în cerere de marcă națională sau în desemnare a unor state membre

(1)  Atunci când o desemnare a ►M1  Uniunii ◄ operată prin intermediul unei înregistrări internaționale este respinsă sau încetează să producă efecte, titularul înregistrării internaționale poate solicita transformarea desemnării ►M1  Uniunii ◄ .

(a) în cerere de marcă națională în temeiul articolelor 112, 113 și 114;

▼M1

(b) în desemnare a unui stat membru parte la Protocolul de la Madrid, cu condiția ca, la data cererii de transformare, să fie posibilă desemnarea directă a acelui stat membru pe baza Protocolului de la Madrid. Se aplică articolele 112, 113 și 114 din prezentul regulament.

(2)  Cererea de înregistrare a unei mărci naționale sau desemnarea unui stat membru parte la Protocolul de la Madrid rezultată din transformarea desemnării Uniunii operată prin intermediul unei înregistrări internaționale beneficiază, în ceea ce privește statul membru respectiv, de data înregistrării internaționale prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid, de data extinderii la Uniune în temeiul articolului 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid, în cazul în care aceasta din urmă este posterioară înregistrării internaționale, sau de data de prioritate a acestei înregistrări și, după caz, de senioritatea unei mărci a statului respectiv, revendicată în conformitate cu articolul 153 din prezentul regulament.

▼B

(3)  Cererea de transformare se publică.

▼M1

(10)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:

(a) conținutul detaliat al cererilor de transformare menționate la alineatele (4) și (7);

(b) detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererilor de transformare în conformitate cu alineatul (3).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B

Articolul 160

Utilizarea unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaționale

În înțelesul articolului 15 alineatul (1), al articolului 42 alineatul (2), al articolului 51 alineatul (1) litera (a) și al articolului 57 alineatul (2), data publicării, prevăzută la articolul 152 alineatul (2), ține loc de dată a înregistrării în vederea stabilirii datei de la care trebuie să înceapă utilizarea efectivă în ►M1  Uniune ◄ a mărcii care face obiectul înregistrării internaționale care desemnează ►M1  Uniunea ◄ .

Articolul 161

Transformarea

(1)  Sub rezerva alineatului (2), dispozițiile aplicabile cererilor de ►M1  marcă UE ◄ se aplică mutatis mutandis cererilor de transformare a unei înregistrări internaționale în cerere de ►M1  marcă UE ◄ , în temeiul articolului 9d din Protocolul de la Madrid.

(2)  În cazul în care cererea de transformare se referă la o înregistrare internațională care desemnează ►M1  Uniunea ◄ ale cărei indicații au fost publicate în conformitate cu articolul 152 alineatul (2), articolele 37-42 nu se aplică.

▼M1

(6)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează conținutul detaliat al cererii de transformare în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 163 alineatul (2).

▼B



TITLUL XIV

DISPOZIȚII FINALE

▼M1 —————

▼M1

Articolul 163

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul privind normele de punere în aplicare. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 18 ).

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

▼M1

Articolul 163a

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 42a, la articolul 43 alineatul (3), la articolul 57a, la articolul 65a, la articolul 77 alineatul (4), la articolul 78 alineatul (6), la articolul 79 alineatul (5), la articolul 79b alineatul (2), la articolul 79c alineatul (5), la articolul 80 alineatul (3), la articolul 82a alineatul (3), la articolul 93a, la articolul 136b, la articolul 154a alineatul (3) și la articolul 156 alineatul (4) se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată începând cu 23 martie 2016. Este deosebit de important ca Comisia să-și urmeze practica obișnuită și să poarte consultări cu experți, inclusiv cu experți ai statelor membre, înainte de a adopta respectivele acte delegate.

(3)  Delegarea de competențe menționată la alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt competenței delegate, astfel cum este precizată în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 42a, al articolului 43 alineatul (3), al articolului 57a, al articolului 65a, al articolului 77 alineatul (4), al articolului 78 alineatul (6), al articolului 79 alineatul (5), al articolului 79b alineatul (2), al articolului 79c alineatul (5), al articolului 80 alineatul (3), al articolului 82a alineatul (3), al articolului 93a, al articolului 136b, al articolului 154a alineatul (3) și al articolului 156 alineatul (4) intră în vigoare numai dacă nu a fost formulată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea perioadei respective, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor obiecta. Perioada respectivă se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

▼M1 —————

▼B

Articolul 165

Dispoziții privind extinderea ►M1  Uniunii ◄

▼A1

(1)  De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Croației, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei și a Slovaciei (denumite în continuare „noi state membre”), o ►M1  marcă UE ◄ înregistrată sau solicitată în conformitate cu prezentul regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea același efect în întreaga ►M1  Uniune ◄ .

▼B

(2)  Înregistrarea unei ►M1  mărci UE ◄ care face obiectul unei cereri la data aderării nu poate fi respinsă din nici unul din motivele absolute de respingere enumerate în articolul 7 alineatul (1), dacă respectivele motive sunt generate exclusiv de aderarea unui nou stat membru.

(3)  În cazul depunerii unei cereri de înregistrare a unei ►M1  mărci UE ◄ în decursul celor șase luni dinainte de data aderării, se poate formula o obiecție conform articolului 41, dacă, înainte de data aderării, în oricare dintre noile state membre, s-a obținut o marcă anterioară sau un alt drept anterior în sensul articolului 8, cu condiția să fi fost obținute cu bună-credință și ca data depunerii sau, dacă este cazul, data de prioritate sau data obținerii în noul stat membru a mărcii anterioare sau a altui drept anterior să fie anterioară datei de depunere sau, dacă este cazul, datei de prioritate a ►M1  mărcii UE ◄ pentru care s-a depus o cerere.

(4)  O ►M1  marcă UE ◄ în sensul alineatului (1) nu poate fi declarată nulă:

(a) conform articolului 52, dacă motivele nulității devin aplicabile exclusiv în urma aderării unui nou stat membru;

(b) conform articolului 53 alineatele (1) și (2), dacă dreptul național anterior a fost înregistrat, solicitat sau obținut într-un nou stat membru înainte de data aderării.

(5)  Utilizarea unei ►M1  mărci UE ◄ conform alineatului (1) poate fi interzisă în temeiul articolelor 110 și 111, dacă marca anterioară sau alt drept național au fost înregistrate, solicitate sau obținute cu bună-credință în noul stat membru înainte de data aderării respectivului stat membru; sau, dacă este cazul, la o dată de prioritate anterioară datei de aderare a respectivului stat membru.

▼M1

Articolul 165a

Evaluare și revizuire

(1)  Până la 24 martie 2021 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia evaluează punerea în aplicare a acestuia.

(2)  Evaluarea analizează cadrul juridic de cooperare între oficiu, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre și Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, acordând o atenție deosebită mecanismului de finanțare prevăzut la articolul 123c. Evaluarea vizează, de asemenea, impactul, eficacitatea și eficiența oficiului și a practicilor de lucru ale acestuia. Evaluarea abordează, în special, eventuala necesitate de a modifica mandatul oficiului și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări.

(3)  Comisia înaintează Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație raportul de evaluare însoțit de concluziile sale asupra raportului. Rezultatele evaluării sunt făcute publice.

(4)  O evaluare din două conține o analiză a rezultatelor obținute de oficiu, având în vedere obiectivele, mandatul și sarcinile acestuia.

▼B

Articolul 166

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 40/94, astfel cum a fost modificat prin actele care figurează în anexa I, se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 167

Intrare în vigoare

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Statele membre adoptă măsurile necesare punerii în aplicare a articolelor 95 și 114 în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 40/94.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

▼M1




ANEXA -I

CUANTUMUL TAXELOR

A. Taxele care trebuie plătite oficiului în temeiul prezentului regulament sunt următoarele (în EUR):

1. Taxă de bază pentru cererea de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 26 alineatul (2)]:

1 000 EUR.

2. Taxă de bază pentru cererea electronică de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 26 alineatul (2)]:

850 EUR.

3. Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă UE individuală [articolul 26 alineatul (2)]:

50 EUR.

4. Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE individuală [articolul 26 alineatul (2)]:

150 EUR.

5. Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă UE colectivă sau a unei mărci UE de certificare [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

1 800 EUR.

6. Taxă de bază pentru depunerea unei cereri de marcă UE colectivă sau a unei mărci UE de certificare prin mijloace electronice [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

1 500 EUR.

7. Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]

50 EUR.

8. Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 26 alineatul (2) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

150 EUR.

9. Taxă de cercetare pentru o cerere de înregistrare a unei mărci UE [articolul 38 alineatul (2)] sau pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea [articolul 38 alineatul (2) și articolul 155 alineatul (2)]: 12 EUR înmulțit cu numărul de oficii centrale pentru proprietatea industrială, menționate la articolul 38 alineatul (2); oficiul publică suma respectivă, precum și modificările ulterioare în Jurnalul Oficial al oficiului.

10. Taxă de opoziție [articolul 41 alineatul (3)]:

320 EUR.

11. Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE individuale [articolul 47 alineatul (3)]:

1 000 EUR.

12. Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE individuale prin mijloace electronice [articolul 47 alineatul (3)]:

850 EUR.

13. Taxă pentru reînnoirea celei de a doua clase de produse și servicii pentru o marcă UE individuală [articolul 47 alineatul (3)]:

50 EUR.

14. Taxă pentru reînnoirea fiecărei clase de produse și servicii care urmează celei de a treia clase, pentru o marcă UE individuală [articolul 47 alineatul (3)]:

150 EUR.

15. Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE colective sau a unei mărci UE de certificare [articolul 47 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

1 800 EUR.

16. Taxă de bază pentru reînnoirea unei mărci UE colective sau a unei mărci UE de certificare prin mijloace electronice [articolul 47 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

1 500 EUR.

17. Taxă pentru reînnoirea celei de a doua clase de produse și servicii pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 47 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

50 EUR.

18. Taxă pentru reînnoirea fiecărei clase de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE colectivă sau o marcă UE de certificare [articolul 47 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (3) sau articolul 74a alineatul (3)]:

150 EUR.

19. Taxă suplimentară pentru întârzierea la plata taxei de reînnoire sau pentru depunerea cu întârziere a cererii de reînnoire [articolul 47 alineatul (3)] 25 % din taxa de reînnoire întârziată la plată, supusă unui plafon maxim de 1 500 EUR.

20. Taxă pentru cererea de decădere din drepturi sau în nulitate [articolul 56 alineatul (2)]:

630 EUR.

21. Taxă de introducere a unei căi de atac [articolul 60 alineatul (1)]:

720 EUR.

22. Taxă pentru cererea de restitutio in integrum (articolul 81 alineatul (3)]:

200 EUR.

23. Taxă pentru cererea de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau de transformare a unei mărci UE [articolul 113 alineatul (1), coroborat și cu articolul 159 alineatul (1)]:

(a) într-o cerere de marcă națională;

(b) într-o desemnare de state membre, în conformitate cu Protocolul de la Madrid:

200 EUR.

24. Taxă pentru continuarea procedurilor [articolul 82 alineatul (1)]:

400 EUR.

25. Taxă pentru declarația de divizare a unei mărci înregistrate UE [articolul 49 alineatul (4)] sau a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE [articolul 44 alineatul (4)]:

250 EUR.

26. Taxă pentru cererea de înregistrare a unei licențe sau a unui alt drept legat de o marcă UE înregistrată [înainte de 1 octombrie 2017 norma 33 punctul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și de la data respectivă articolul 22a alineatul (2)] sau de o cerere de înregistrare a unei mărci UE [înainte de 1 octombrie 2017 norma 33 punctul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și de la data respectivă articolul 22a alineatul (2)]:

(a) acordarea unei licențe;

(b) transferul unei licențe;

(c) crearea unui drept real;

(d) transferul unui drept real;

(e) executarea silită:

200 EUR pe înregistrare, fără a se depăși 1 000 EUR în cazul în care se depun mai multe cereri în același dosar sau în același timp.

27. Taxă pentru anularea înregistrării unei licențe sau a unui alt drept [înainte de 1 octombrie 2017 norma 35 punctul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și de la data respectivă articolul 24a alineatul (3)]: 200 EUR pe anulare, fără a se depăși 1 000 EUR în cazul în care se depun mai multe cereri în același dosar sau în același timp.

28. Taxă pentru modificarea unei mărci UE înregistrate [articolul 48 alineatul (4)]:

200 EUR.

29. Taxă pentru eliberarea unei copii după cererea pentru o marcă UE [articolul 88 alineatul (7)], a unei copii după certificatul de înregistrare [articolul 45 alineatul (2)] sau a unui extras din registru [articolul 87 alineatul (7)]:

(a) copie sau extras neautentificat:

10 EUR;

(b) copie sau extras autentificat:

30 EUR.

30. Taxă pentru analizarea dosarelor [articolul 88 alineatul (6)]:

30 EUR.

31. Taxă pentru eliberarea de copii ale documentelor unui dosar [articolul 88 alineatul (7)]:

(a) copie neautentificată:

10 EUR;

(b) copie autentificată:

30 EUR;

suplimentar pentru fiecare pagină, atunci când se depășesc 10 pagini:

1 EUR.

32. Taxă pentru comunicarea de informații referitoare la un dosar [articolul 88 alineatul (9)]:

10 EUR.

33. Taxă pentru reanalizarea modului de determinare a costurilor procedurale ce urmează a fi rambursate [înainte de 1 octombrie 2017 norma 94 punctul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și de la data respectivă articolul 85 alineatul (7)]:

100 EUR.

34. Taxă pentru depunerea unei cereri internaționale la oficiu [înainte de 1 octombrie 2017 norma 94 punctul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și de la data respectivă articolul 147 alineatul (4)]:

300 EUR.

B. Taxe care trebuie plătite biroului internațional

I.   Taxa individuală pentru o înregistrare internațională care desemnează Uniunea

1. Solicitantul care depune o cerere de înregistrare internațională care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid.

2. Titularul unei înregistrări internaționale care, după obținerea acesteia, depune o cerere de extindere teritorială care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid.

3. Cuantumul taxei prevăzute la punctul B.I.1 sau B.I.2 este echivalentul în franci elvețieni, stabilit de directorul general al OMPI în conformitate cu norma 35 alineatul (2) din regulamentul comun adoptat în temeiul Aranjamentului și al Protocolului de la Madrid, al următoarelor sume:

(a) pentru o marcă individuală: 820 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase;

(b) pentru o marcă colectivă sau o marcă de certificare: 1 400 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase;

II.   Taxa individuală pentru reînnoirea unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea

1. Titularul unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea este obligat să plătească biroului internațional, ca parte a taxelor pentru reînnoirea înregistrării internaționale, o taxă individuală pentru desemnarea Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Protocolul de la Madrid.

2. Cuantumul taxei prevăzute la punctul B.II.1 este echivalentul în franci elvețieni, stabilit de directorul general al OMPI în conformitate cu norma 35 alineatul (2) din regulamentul comun adoptat în temeiul Aranjamentului și al Protocolului de la Madrid, al următoarelor sume:

(a) pentru o marcă individuală: 820 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase;

(b) pentru o marcă colectivă sau o marcă de certificare: 1 400 EUR plus, acolo unde este cazul, 50 EUR pentru a doua clasă de produse și servicii și 150 EUR pentru fiecare clasă de produse și servicii cuprinsă în înregistrarea internațională care urmează celei de a doua clase.

▼B




ANEXA I

Regulamentul abrogat și lista modificărilor ulterioare

(menționate la articolul 166)



Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului

(JO L 11, 14.1.1994, p. 1)

 

Regulamentul (CE) nr. 3288/94 al Consiliului

(JO L 349, 31.12.1994, p. 83)

 

Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului

(JO L 122, 16.5.2003, p. 36)

Numai punctul 48 din anexa III

Regulamentul (CE) nr. 1653/2003 al Consiliului

(JO L 245, 29.9.2003, p. 36)

 

Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului

(JO L 296, 14.11.2003, p. 1)

 

Regulamentul (CE) nr. 422/2004 al Consiliului

(JO L 70, 9.3.2004, p. 1)

 

Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 al Consiliului

(JO L 386, 29.12.2006, p. 14)

Numai articolul 1

Anexa II partea 4 C I, Actul de aderare din 2003

(JO L 236, 23.9.2003, p. 342)

 

Anexa III punctul 1.I, Actul de aderare din 2005

(JO L 157, 21.6.2005, p. 231)

 




ANEXA II

Tabel de corespondență



Regulamentul (CE) nr. 40/94

Prezentul regulament

Articolele 1-14

Articolele 1-14

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf partea introductivă

Articolul 15 alineatul (2) litera (a)

Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)

Articolul 15 alineatul (2) litera (b)

Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (2)

Articolele 16-36

Articolele 16-36

Articolul 37

Articolul 38

Articolul 37

Articolul 39

Articolul 38

Articolul 40

Articolul 39

Articolul 41

Articolul 40

Articolul 42

Articolul 41

Articolul 43

Articolul 42

Articolul 44

Articolul 43

Articolul 44a

Articolul 44

Articolele 45-48

Articolele 45-48

Articolul 48a

Articolul 49

Articolul 49

Articolul 50

Articolul 50

Articolul 51

Articolul 51

Articolul 52

Articolul 52

Articolul 53

Articolul 53

Articolul 54

Articolul 54

Articolul 55

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 56

Articolul 57

Articolul 57

Articolul 58

Articolul 58

Articolul 59

Articolul 59

Articolul 60

Articolul 60

Articolul 61

Articolul 60a

Articolul 62

Articolul 61

Articolul 63

Articolul 62

Articolul 64

Articolul 63

Articolul 65

Articolul 64

Articolul 66

Articolul 65

Articolul 67

Articolul 66

Articolul 68

Articolul 67

Articolul 69

Articolul 68

Articolul 70

Articolul 69

Articolul 71

Articolul 70

Articolul 72

Articolul 71

Articolul 73

Articolul 72

Articolul 74

Articolul 73

Articolul 75

Articolul 74

Articolul 76

Articolul 75

Articolul 77

Articolul 76

Articolul 78

Articolul 77

Articolul 79

Articolul 77a

Articolul 80

Articolul 78

Articolul 81

Articolul 78a

Articolul 82

Articolul 79

Articolul 83

Articolul 80

Articolul 84

Articolul 81

Articolul 85

Articolul 82

Articolul 86

Articolul 83

Articolul 87

Articolul 84

Articolul 88

Articolul 85

Articolul 89

Articolul 86

Articolul 90

Articolul 87

Articolul 91

Articolul 88

Articolul 92

Articolul 89

Articolul 93

Articolul 90

Articolul 94

Articolul 91

Articolul 95

Articolul 92

Articolul 96

Articolul 93

Articolul 97

Articolul 94 alineatul (1) cuvinte introductive

Articolul 98 alineatul (1) cuvinte introductive

Articolul 94 alineatul (1) prima liniuță

Articolul 98 alineatul (1) litera (a)

Articolul 94 alineatul (1) a doua liniuță

Articolul 98 alineatul (1) litera (b)

Articolul 94 alineatul (2)

Articolul 98 alineatul (2)

Articolul 95

Articolul 99

Articolul 96

Articolul 100

Articolul 97

Articolul 101

Articolul 98

Articolul 102

Articolul 99

Articolul 103

Articolul 100

Articolul 104

Articolul 101

Articolul 105

Articolul 102

Articolul 106

Articolul 103

Articolul 107

Articolul 104

Articolul 108

Articolul 105

Articolul 109

Articolul 106

Articolul 110

Articolul 107

Articolul 111

Articolul 108

Articolul 112

Articolul 109

Articolul 113

Articolul 110

Articolul 114

Articolul 111

Articolul 115

Articolul 112

Articolul 116

Articolul 113

Articolul 117

Articolul 114

Articolul 118

Articolul 115

Articolul 119

Articolul 116

Articolul 120

Articolul 117

Articolul 121

Articolul 118

Articolul 122

Articolul 118a

Articolul 123

Articolul 119

Articolul 124

Articolul 120

Articolul 125

Articolul 121 alineatele (1) și (2)

Articolul 126 alineatele (1) și (2)

Articolul 121 alineatul (3)

Articolul 121 alineatul (4)

Articolul 126 alineatul (3)

Articolul 121 alineatul (5)

Articolul 126 alineatul (4)

Articolul 121 alineatul (6)

Articolul 126 alineatul (5)

Articolul 122

Articolul 127

Articolul 123

Articolul 128

Articolul 124

Articolul 129

Articolul 125

Articolul 130

Articolul 126

Articolul 131

Articolul 127

Articolul 132

Articolul 128

Articolul 133

Articolul 129

Articolul 134

Articolul 130

Articolul 135

Articolul 131

Articolul 136

Articolul 132

Articolul 137

Articolul 133

Articolul 138

Articolul 134

Articolul 139

Articolul 135

Articolul 140

Articolul 136

Articolul 141

Articolul 137

Articolul 142

Articolul 138

Articolul 143

Articolul 139

Articolul 144

Articolul 140

Articolul 145

Articolul 141

Articolul 146

Articolul 142

Articolul 147

Articolul 143

Articolul 148

Articolul 144

Articolul 149

Articolul 145

Articolul 150

Articolul 146

Articolul 151

Articolul 147

Articolul 152

Articolul 148

Articolul 153

Articolul 149

Articolul 154

Articolul 150

Articolul 155

Articolul 151

Articolul 156

Articolul 152

Articolul 157

Articolul 153

Articolul 158

Articolul 154

Articolul 159

Articolul 155

Articolul 160

Articolul 156

Articolul 161

Articolul 157 alineatul (1)

Articolul 162 alineatul (1)

Articolul 157 alineatul (2) cuvinte introductive

Articolul 162 alineatul (2) cuvinte introductive

Articolul 157 alineatul (2) punctul 2

Articolul 162 alineatul (2) litera (a)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 3

Articolul 162 alineatul (2) litera (b)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 5

Articolul 162 alineatul (2) litera (c)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 6

Articolul 162 alineatul (2) litera (d)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 7

Articolul 162 alineatul (2) litera (e)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 8

Articolul 162 alineatul (2) litera (f)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 9

Articolul 162 alineatul (2) litera (g)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 10

Articolul 162 alineatul (2) litera (h)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 11

Articolul 162 alineatul (2) litera (i)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 12

Articolul 162 alineatul (2) litera (j)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 13

Articolul 162 alineatul (2) litera (k)

Articolul 157 alineatul (2) punctul 14

Articolul 162 alineatul (2) litera (l)

Articolul 157 alineatul (3)

Articolul 162 alineatul (3)

Articolul 158

Articolul 163

Articolul 159

Articolul 164

Articolul 159a alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 165 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 159a alineatul (4) formula inițială

Articolul 165 alineatul (4) formula inițială

Articolul 159a alineatul (4) prima liniuță

Articolul 165 alineatul (4) litera (a)

Articolul 159a alineatul (4) a doua liniuță

Articolul 165 alineatul (4) litera (b)

Articolul 159a alineatul (5)

Articolul 165 alineatul (5)

Articolul 166

Articolul 160 alineatul (1)

Articolul 167 alineatul (1)

Articolul 160 alineatul (2)

Articolul 167 alineatul (2)

Articolul 160 alineatele (3) și (4)

Anexa I

Anexa II



( 1 ) Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).

( 3 ) Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).

( 3 ) JO L 110, 20.4.2001, p. 28.

( 3 ) JO L 125, 5.5.2001, p. 15.

( 4 ) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

( 7 ) Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).

( 8 ) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).

( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1).

( 10 ) Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (JO L 129, 16.5.2012, p. 1).

( 11 ) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).

( 12 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

( 13 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

( 14 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

( 15 ) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

( 16 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).